Universitatea

Tehnica
de Constructii
Bucuresti

UNIVERSITATEA TEHNICĂ DE CONSTRUCŢII

BUCUREŞTI
Facultatea de Instalaţii
Catedra de Instalaţii Hidraulice, Termice şi Protecţia
Atmosferei

TEZĂ DE DOCTORAT
Soluţii de utilizare a surselor
regenerabile pentru reducerea
consumului de energie în clădiri

Doctorand
Ing. Mihai Teodor MARIN

Conducător ştiinţific
Prof.univ.dr.ing. Iolanda COLDA

BUCUREŞTI
2011
 Titularul prezentei teze de doctorat a beneficiat pe
întreaga perioadă a stagiului de pregătire doctorală de
bursă atribuită prin proiectul Burse doctorale pentru
ingineria mediului construit, cod POSDRU/59/1.5/S/2,
beneficiar UTCB, proiect derulat în cadrul Programului
Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane,
finanţat din Fondurile Structurale Europene, din Bugetul
naţional şi cofinanţat de către UTCB.
 MULŢUMIRI

Cercetarea prezentată în această teză nu ar fi fost posibilă fără sprijinul pe care l-am
primit de la numeroase persoane, şi în primul rând, aş dori să mulţumesc conducătorului
meu ştiinţific Prof. Dr. Ing. IOLANDA COLDA, pentru încrederea acordată, atenta
îndrumare manifestată pe parcursul stagiului de doctorat, precum şi pentru sugestiile
valoroase ce au contribuit la finalizarea tezei.
Doresc să le mulţumesc distinşilor profesori membri ai comisiei de doctorat:
doamnei Prof. Dr. Ing. RODICA FRUNZULICĂ – preşedinte – Prodecan, Universitatea
Tehnică de Construcţii din Bucureşti, doamnei Prof. Dr. Ing. IOLANDA COLDA –
conducător ştiinţific – membru – Universitatea Tehnică de Construcţii din Bucureşti,
domnului Prof. Joseph Virgone – referent – membru – Université Lyon 1, domnului
Conf. FREDERIC KUZNIK – referent – membru – Institut National des Sciences Appliquées
de Lyon, domnului Conf. Dr. Ing. ANDREI DAMIAN – referent – membru –
Universitatea Tehnică de Construcţii din Bucureşti, pentru evaluarea tezei mele şi pentru
sugestiile care au contribuit la îmbunătăţirea conţinutului tezei.
Sunt recunoscător Universităţii Tehnice de Construcţii din Bucureşti pentru
educaţia excelentă pe care am primit-o şi, de asemenea, Facultăţii de Instalaţii pentru
sprijinul acordat pe parcursul anilor de doctorat.
Le mulţumesc şi le sunt recunoscător tuturor celor care într-un fel sau altul mi-au
acordat ajutorul necondiţionat pe durata pregătirii doctorale.
Şi nu în ultimul rând, le mulţumesc părinţilor mei pentru răbdarea, sprijinul şi
încurajarea lor.

Marin Mihai Teodor

 CUPRINS

Introducere 4

Cap. I : Studiul bibliografic……………………………..…................. 6

I.1 Context general …………………………………………………………….. 6

I.1.1 Utilizarea surselor geotermice ………………………………………………………. 6
I.1.2 Situaţia şi evoluţia geotermiei de joasă temperatură ………………………………... 7
I.1.3 Valori cheie ale utilizării pompelor de căldură ……………………………………… 10

I.2 Pompa de căldură geotermică ……………………………………………… 12

I.2.1 Clasificarea pompelor de căldură ………………………………………….………... 13
I.2.2 Agenţi frigorifici ……………………….……………………………………………. 15
I.2.3 Coeficientul de performanţă (COP) …………………………………………….…… 17
I.2.4 Sisteme de pompe de căldură …………………………………….…………………. 20
I.2.5 Domenii de utilizare si tehnologii ………………………………………….………... 25

I.3 Proprietăţi termice ale solului ………………………………..……………... 25

I.3.1 Factorii care influenţează temperatura solului ………………………………………. 26
I.3.2 Proprietăţile termo-fizice ale solului ……………………………………………..….. 28
I.3.3 Evoluţia temperaturii in sol …………………………………….…………………… 30

Cap. II : Standul experimental ………………………………………. 39

II.1 Descrierea standului experimental ……………………………………….... 39

II.1.1 Elemente constructive ……………………………….……………………………... 39
II.1.2 Funcţionare …………………….…………………………………………………… 45

II.2 Măsurători si achiziţii de date ………………………………….………….. 50

II.2.1 Achiziţia de date meteorologice ………………………………………….………… 50
II.2.2 Măsurarea temperaturii ………………………………..……………………………. 58
II.2.3 Măsurarea debitelor …………………………….…………………………………... 60

Cap. III : Modelul informatic …………………………...…………… 65

III.1 Principiul si obiectivul modelării ………………………………………. 65

III.2 Modelarea unui sistem de pompă de căldură …………………………….. 67

III.2.1 TRNSYS……………………………………………................................................ 67
III.2.2 Modelarea sistemelor ……………………………………………………………… 71

III.3 Validarea modelului ……………………………………………………… 77

III.3.1 Generalităţi ………………………………………………………………………… 77

2
 III.3.2 Clasificarea erorilor de măsură ………………………………………..................... 78
III.3.3 Analiza rezultatelor obţinute ………………………………………………………. 81

Cap. IV : Studii de caz şi rezultate obţinute …………………………. 86

IV.1 Evaluarea aportului termic şi a consumului de energie electrică al pompei

88
de căldură pentru o clădire de laborator ………………………………………...
IV.1.1 Influenţa zonei climatice ………………………………………………………..... 88
IV.1.2 Influenţa puterii instalate a pompei de căldură …………………………………… 102

IV.2 Evaluarea aportului termic şi a consumului de energie electrică al pompei

115
de căldură pentru o clădire de birouri …………………………………………..
IV.2.1 Influenţa zonei climatice ………………………………………………………….. 116
IV.2.2 Influenţa puterii instalate a pompei de căldură …………………………………… 127

IV.3 Influenţa automatizării asupra aportului termic şi a consumului de energie

139
electrică al pompei de căldură ……………………………………………….....
IV.3.1 Variaţia temperaturii planşeului ………………………………………………….. 139
IV.3.2 Evoluţia consumului electric al pompei de căldură şi al sistemului ……………… 140
IV.3.3 Evoluţia aportului auxiliar de energie termică …………………………………… 142
IV.3.4 Evaluarea consumului electric şi al energiei termice produse de pompa de căldură 143

IV.4 Influenţa temperaturii interioare asupra aportului termic şi a consumului

144
de energie electrică al pompei de căldură ……………………………………...
IV.4.1 Regim încălzire …………………………………………………………………... 144
IV.4.2 Regim răcire ………………………………………………………………………. 150

Cap. V : Concluzii, contribuţii şi direcţii de cercetare ……………... 158

Bibliografie 163

3
 Introducere

Actualitatea temei
În contextul general actual, când energiile convenţionale bazate pe arderea combustibililor fosili
sunt poluante şi limitate în timp, se pune un accent din ce în ce mai mare pe exploatarea surselor
regenerabile nepoluante. Atât la nivel mondial cât şi european, se acordă o deosebită atenţie utilizării
surselor regenerabile încurajându-se, prin diverse proiecte, trecerea treptată, cu scopul de a satisface
necesarul energetic, de la utilizarea combustibililor fosili la utilizarea de tehnologii ce folosesc surse
regenerabile nepoluante. În ceea ce priveşte exploatarea energiei geotermice, ca energie regenerabilă
nepoluantă, se poate spune că există un interes deosebit la nivel mondial, fapt evidenţiat de sprijinul
financiar acordat dezvoltării acestei ramuri.
Exploatarea resurselor geotermice se realizează, în primul rând, prin intermediul pompelor de
căldură, în general în scopul producerii de energie termică. Aceste sisteme extrem de complexe sunt
într-o continuă dezvoltare atât în ceea ce priveşte eficienţa lor energetică, cât şi extinderea implementării
lor la nivelul clădirilor.
Pe plan naţional, punerea în practică a unei strategii energetice pentru valorificarea potenţialului
surselor regenerabile de energie (SRE) se înscrie în coordonatele dezvoltării energetice pe termen mediu
şi lung şi oferă cadrul adecvat pentru adoptarea unor decizii referitoare la alternativele energetice.

Obiectivele tezei
Lucrarea, Soluţii de utilizare a surselor regenerabile pentru reducerea consumului de energie
în clădiri, propune studii şi cercetări orientate asupra posibilităţilor de exploatare a resurselor
regenerabile geotermice, în scopul eliminării sau reducerii consumului de energie convenţională în
clădiri. Este abordată, din punct de vedere teoretic şi experimental, problematica valorificării energiei
geotermice, cu ajutorul sistemelor ce au ca element principal pompa de căldură.
Cercetările experimentale s-au efectuat, în cadrul Laboratorului de Instalaţii, pe un stand
complex având ca element principal pompa de căldură.
Modelul informatic a fost realizat pe durata stagiului de cercetare petrecut în Franţa la Institut
National des Sciences Appliquées (INSA) din Lyon în perioada martie-iunie 2010. Plecând de la acest
model validat experimental s-au realizat, în continuare, o serie de cercetări cu privire la influenţa
diverşilor factori asupra consumului de energie al sistemelor de pompă de căldură şi asupra posibilităţii
implementării unor astfel de sisteme în clădiri.

4
 Obiectivul tezei se înscrie astfel într-o acţiune de dezvoltare a cercetărilor în scopul găsirii de
soluţii pentru implementarea unui sistem de pompă de căldură într-o clădire.

Structura tezei
Pentru îndeplinirea obiectivelor propuse, lucrarea de doctorat a fost structurată pe cinci capitole,
al căror conţinut este prezentat pe scurt în cele ce urmează.
În capitolul I, Studiu bibliografic, sunt prezentate contextul general al utilizării surselor
geotermice şi programe de cercetare-dezvoltare în domeniu geotermiei, pompa de căldură ca element
principal al sistemului tehnic de exploatare a energiei geotermice şi consideraţii asupra proprietăţilor
termo-fizice ale solului, ca factori de influenţă în funcţionarea acestui sistem.
Capitolul II, Standul experimental, cuprinde structura şi modul de funcţionare al unei
instalaţii complexe ce are ca element principal pompa de căldură (sistem de pompă de căldură). Este
prezentat şi modul de funcţionare al elementele constructive ca module ale sistemului, precum şi
modalităţi de măsurare şi achiziţii de date în cadrul studierii factorilor meteorologici, a temperaturii şi
debitului lichidului din sistem.
În capitolul III, Modelul Informatic, se prezintă principiul şi obiectivul modelării, modelarea
unui sistem de pompă de căldură utilizând sistemul informatic TRNSYS şi validarea modelului cu
analiza erorilor de măsurare şi a rezultatelor obţinute
Capitolul IV, Studii de caz şi rezultate obţinute, este capitolul de bază al lucrării, cu ponderea
cea mai mare în ceea ce priveşte contribuţiile personale în studiile şi cercetările efectuate. Se prezintă o
analiză complexă a rezultatelor obţinute în urma simulărilor realizate pe baza modelului informatic al
sistemului de pompă de căldură. Prin aceste rezultate se face o evaluare a aportului termic şi a
consumului de energie electrică al pompei de căldură pentru o clădire de laborator şi o clădire de birouri
şi, totodată, se studiază influenţa automatizării şi temperaturii interioare asupra aportului termic şi a
consumului de energie electrică al pompei de căldură.
Teza se încheie cu capitolul V, Concluzii, contribuţii şi direcţii de cercetare, în care se
prezintă sintetic concluziile generale rezultate în urma cercetărilor, contribuţiile teoretice şi
experimentale aduse de autor şi unele recomandări privind posibile direcţii de cercetare ce pot fi
dezvoltate.
Consider rezultatele obţinute în prezenta lucrare ca un punct de plecare în dezvoltarea
cercetărilor ulterioare în vederea valorificării pe scară largă a energiei geotermice prin sistemul de
pompă de căldură.

5
CAPITOLUL I. Studiu bibliografic

În acest prim capitol se reliefează importanţa unor aspecte definitorii ale studiului
privind utilizarea surselor regenerabile pentru reducerea consumului de energie în clădiri,
punându-se accent, în special, pe implementarea sistemelor de pompă de căldură.
Contextul general, privind exploatarea surselor regenerabile, şi mai precis exploatarea
resurselor geotermice, este unul favorabil. Se poate observa faptul că atât la nivel mondial
cât şi european, se acordă o deosebită atenţie utilizării surselor regenerabile încurajându-se,
prin diverse proiecte, trecerea treptată, cu scopul de a satisface necesarul energetic, de la
utilizarea combustibililor fosili la utilizarea de tehnologii ce folosesc surse regenerabile
nepoluante. În ceea ce priveşte exploatarea energiei geotermice, se poate spune că există
un interes deosebit la nivel mondial, fapt evidenţiat de sprijinul financiar acordat
dezvoltării acestei ramuri, totuşi există momentan unele impedimente de ordin legislativ.
Exploatarea resurselor geotermice se realizează, în primul rând, prin intermediul
pompelor de căldură, în general în scopul producerii de energie termică. Aceste sisteme
extrem de complexe sunt într-o continuă dezvoltare atât în ceea ce priveşte eficienţa lor
energetică, cât şi extinderea implementării lor la nivelul clădirilor. Pentru realizarea unei
cercetări complexe trebuie realizată o analiză amănunţită a elementelor ce influenţează
eficienţa termică şi implementarea pompelor de căldură.

I.1 Context general

I.1.1 Utilizarea surselor geotermice

Mediul de cercetare şi dezvoltare (C & D) al geotermiei este foarte complex,
deoarece cele mai multe tehnologii sunt utilizate şi în alte sectoare şi, prin urmare, nu se
aduce o contribuţie doar domeniului energiei geotermice. Cu alte cuvinte, cercetările
includ eforturile de îmbunătăţire a extracţiei resurselor de adâncime, de producere a
materialelor utilizabile pentru temperaturi şi presiuni ridicate şi de dezvoltare a pompelor
de căldură geotermice [112]. Mai multe ţări din Uniunea Europeană (UE), printre care
Franţa, Germania, Marea Britanie şi Republica Cehă, se concentrează pe îmbunătăţirea
cercetărilor privind sistemele geotermice (GS). Cercetările îşi propun realizarea unei hărţi
care să conţină zonele optime pentru exploatarea GS, îmbunătăţirea urmăririi evoluţiei

6
termice a forajelor existente şi efectuarea de măsurători în timp real. Spre exemplu, prin
proiectul islandez de foraj (IDDP) se doreşte testarea potenţialul de exploatare al zonelor în
care apa are valori de temperatură şi presiune extreme , la 4-5 km în interiorul scoarţei
terestre [122].
Cercetarea şi dezvoltarea pentru centrale, ce utilizează vapori de apă la presiuni
înalte, se concentrează pe creşterea eficienţei şi îmbunătăţirea rezistenţei la coroziunea
soluţiilor sărate şi a altor substanţe ale sursei geotermice [3]. Unele cercetări se
concentrează pe producţia de siliciu şi a altor minerale ce s-ar putea dovedi utile sistemelor
geotermice [84]. În domeniul pompelor de căldură geotermice, se pune accent pe
dezvoltarea de componente uşor de conectat şi deconectat de la suprafaţă, pe sisteme
avansate de control, pe fluide de lucru naturale şi mai eficiente, precum şi pe îmbunătăţirea
soluţiilor simplu split şi multi-split pentru sistemele de pompă de căldură, pentru zone cu
climat moderat, şi pe creşterea eficienţei componentelor auxiliare, cum ar fi pompele de
circulaţie şi ventilatoarele [13].
Subvenţiile, precum şi alte forme de suport financiar de la Uniunea Europeana sunt
foarte importante pentru dezvoltarea sectorului geotermic de cercetare al UE. Programele
cadru FP6 şi FP7, precum şi Banca Europeană de Investiţii (BEI) au avut un rol esenţial în
urmărirea obiectivelor privind sursele de energie geotermică, în special în finanţarea
cercetării şi dezvoltării GS [17].
Comisia Europeană, Banca Europeană de Investiţii şi statele membre ale UE vor
contribui, de asemenea, la finanţarea unor proiecte, prin aşa-numitele "NER300", realizate
cu respectarea Directivei privind îmbunătăţirea şi extinderea sistemului comunitar de
comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră [24].
De asemenea, este în curs de dezvoltare proiectul Geothermal Finance and
Awareness in European Regions (GEOFAR), care promovează finanţarea de proiecte
geotermice, ca parte a programului Intelligent Energy Europe (IEE) [34]. Consiliul
European al Energiei Geotermice (EGEC) are drept obiectiv, ca sectorul geotermic să
contribuie cu 5% din producţia totală de energie în Europa până în 2030 [36].

I.1.2 Situaţia şi evoluţia geotermiei de joasă temperatură

Programe internaţionale de dezvoltare
Agenţia Internaţională a Energiei (AIE) [109] are ca plan strategic punerea în
aplicare a acordului privind programul de cooperare pentru cercetare în domeniul energiei

7
geotermice şi tehnologiei, cunoscut şi sub numele de Geothermal Implementing Agreement
(GIA). Acest program oferă un cadru important de cooperare internaţională la scară largă
pentru cercetare şi dezvoltare geotermică şi oferă, totodată, o direcţie de dezvoltare în
utilizarea surselor geotermice în decursul unei perioade de cinci ani, 1April 2007 - 31
martie 2012. (Fig.I.1). Activităţile sale acoperă în prezent patru domenii diferite de
cercetare:
o impactul asupra mediului a dezvoltării geotermice;
o sisteme importante geotermice;
o tehnologie avansată de forare geotermică;
o utilizarea directă a energiei geotermice.

Fig.I.1 Estimarea puterii geotermice instalate până în 2020 [109]

Consiliul European al Energiei Geotermice (EGEC) [106], fondat în 1998, este o

organizaţie internaţională non-profit, cu sediul la Bruxelles, care se bazează în totalitate pe
instituţiile europene din domeniul de utilizare a energiei regenerabile. Este un membru al
Asociaţiei Internaţionale Geotermala (IGA) [108] şi al Consiliului European pentru Energii
Regenerabile (EREC), care reuneşte întreaga industrie europeană a energiei regenerabile şi
a cercetărilor aferente. EGEC are în derulare o serie de proiecte dintre care mai importante sunt:

8
 o HERMOMAP – Cartografierea resurselor geotermice superficiale ale solului şi

înregistrarea datelor apelor subterane (01/09/2010-31/08/2013)

o GEOTRAINET – Pregătirea de proiectanţi şi instalatori GSHP (ground

source heat pump) (01/09/2008-28/02/2011)

o GROUNDMED – SPF-GSHP ridicat pentru ţările mediteraneene (01/01/2009-

31/12/2013)
o QUALICERT – Certificare de instalatori GSHP (01/07/2009-
31/12/2011)

Cu toate avantajele pe care le prezintă energia geotermală, utilizarea ei pe sacră

largă este limitată de mai mulţi factori de natură tehnico-economică.
Principalul obstacol, în exploatarea energiei geotermale, este costul ridicat de foraj
[49]. Centralele geotermale de energie electrică sunt, în mod tradiţional, construite pe
marginile plăcilor tectonice acolo unde resursele geotermale de temperatură înaltă sunt
disponibile mai aproape de suprafaţă [63]. Cele mai multe tehnologii geotermice necesită
utilizarea apei subterane, care nu poate fi găsită peste tot. Parţial pentru aceste motive, rata
de succes în explorarea forajelor poate fi destul de scăzută, până la 20% şi nu mai mare de
60% [53].
Alte două impedimente importante ar fi sistemul de licenţiere complex şi lipsa unei
legislaţii coerente, în special cea referitoare la dreptul de proprietate a resurselor.
Stimulentele financiare, cadrul juridic şi metodele de sprijin, în diferite state
membre ale UE, sunt inconsistente şi, în unele cazuri, inadecvate. Această lipsă de claritate
a legislaţiei duce la întârzierea obţinerii autorizaţiilor necesare şi la incertitudini ale
investitori cu privire la dreptul de a deţine şi de a folosi energia geotermică [68]. Alte
obstacole potenţiale includ opoziţia publică, în anumite regiuni, ca urmare a impactului
negativ asupra simţurilor vizual şi olfactiv. Lipsa cunoştinţelor în acest sector împiedică
dezvoltarea acestuia şi duc la creşterea riscului financiar. În cele din urmă, dar nu lipsit de
importanta, trebuie subliniată existenţă unui deficit de lucrători calificaţi, necesari în
realizarea proiectelor din domeniu [69].
Politica dezvoltării domeniului geotermic trebuie să abordeze măsuri juridice şi
financiare specifice în sectorul surselor geotermice, cum ar fi finanţarea asigurărilor
riscurilor şi crearea stimulentelor financiare suplimentare [90]. Sunt necesare definiţii

9
clare pentru drepturile de proprietate, precum şi o reglementare a condiţiilor de mediu, în
timp ce cadrul juridic şi al normele privind proprietatea şi exploatarea energiei geotermale
trebuie clarificate [91]. În plus, procedurile de autorizare ar trebui să fie armonizate şi
diferitele mecanisme de sprijin financiar în state membre să devină tot mai coerente [65].
Posibilitatea utilizării pe scară tot mai largă a energiei geotermice va necesita
campanii de educare şi sensibilizare în rândul populaţiei, precum şi o creştere accentuată a
cercetării şi dezvoltării geotermiei (C & D), având scopul de a minimiza impactul asupra
mediului exercitat de exploatarea surselor geotermice [67]. Este, de asemenea, nevoie de
cercetări viitoare privind concepte emergente, cum ar fi sistemele geotermale îmbunătăţite,
sisteme hibride şi utilizări în cascadă [79]. Colaborările internaţionale, bazate pe cercetarea
şi centralizarea cunoştinţelor existente şi a datelor în sectoarele energiei geotermice şi
conexe, în cadrul şi în afara UE, vor fi extrem de importante pentru dezvoltarea sectorului
geotermic. Asigurarea de personal calificat, pentru acest sector necesită, de asemenea, o
formare profesională şi certificare adecvată [93].

I.1.3 Valori cheie ale utilizării pompelor de căldură

Pe plan mondial, începând din anul 2005, 72 de ţări utilizează surse de energie
geotermică pentru aplicaţii diverse, din care amintim: încălzirea spaţiilor interioare, „case
verzi”, piscicultură, agricultură, utilizări industriale, agrement, topirea zăpezii etc. [85].
Capacitatea totală instalată a fost de aproximativ 28270 MWt, iar consumul de energie
termică de 273372 TJ/an sau 75,940 GWh/an. În 2005, peste 50% din utilizarea totală a
surselor geotermice s-a realizat prin intermediul pompelor de căldură geotermice [95].
Capacitatea instalată s-a dublat aproape la fiecare 5 ani începând din 1995 iar consumul de
energie a crescut cu un factor de aproape 2,5. Utilizarea surselor geotermice în 2005 a fost
echivalentă cu o economie anuală de aproximativ 25.4 Mt combustibil fosil şi cu o
reducere a emisiilor de CO2 de aproximativ 24 Mt [70].
În Europa, prin punerea în aplicare a Directivei Renewable Energy Strategy (RES),
în statele membre UE, se acordă o atenţie specială contribuţiei pompelor de căldură pentru
utilizarea surselor regenerabile de energie (Tab.I.1). Impactul semnificativ pe care îl au
deja pompele de căldură asupra producţiei de energie este adesea subestimat [8]. Pe baza
statisticilor European Heat Pump Association (EHPA), un total de 2.129.929 unităţi de
pompe de căldură au fost puse în funcţiune doar în perioada 2005-2009 în UE [111]. La
consumul total de energie în sectorul de încălzire, pompele de căldură contribuie anual cu
un total de 25,96 TWh (Fig.I.2). Cu cât aria de utilizare a pompelor de căldură este mai

10
largă, cu atât economia de energie realizată va fi mai ridicată. Reducerea totală estimată de
emisii de gaze cu efect de seră în perioada 2005-2009 este de 6,03 Mt [71].

Nr. Adâncime Lungime totală

Ţară Oraş / Proiect
BHE BHE (m) BHE (m)
NO Lorenskog / Nye Ahus Hospital 350 200 70.000
NO Oslo / Offices, Flats Nydalen 180 200 36.000
SE Lund / IKDC, Chimical Institute 153 230 35.190
SP Mollet de Valles / Hospital 138 145 20.000
TR Istambul / Umraniye Mall 208 41 - 150 18.327
HU Torokbalint / Office Pannon GSM 180 100 18.000
Golm near Potsdam / Max-Plank-
DE 160 100 16.000
Inst.
SE Stockholm / Blackeberg Quaters 90 150 13.500
NO Oslo / Office park Alnafossen 64 200 12.800
SE Orebro / Music Highschool 60 200 12.000
HU Paty / Verdung Logistics Center 120 100 12.000
BE Melle / Office EANDIS 90 125 11.250
DE Langen / Head Office DFS 154 70 10.780
CH Zurich / Grand Hotel Dolder 70 150 10.500
Rudy / former Cistercian
PL 10 100 10.000
Monastry
Tab.I.1 Cele mai importante sisteme de pompe de căldură geotermice din Europa [71]

Fig.I.2 Reduceri totale estimate de emisii de gaze cu efect de seră în perioada 2005-2009 [71]

11
 În România din cauza problemelor economice ale ţării, doar două noi proiecte
geotermale au fost finalizate în cursul ultimilor cinci ani: unul pentru utilizarea directă a
surselor geotermale şi al doilea pentru realizarea unui complex de agrement ce utilizează
surse geotermice [82]. Cele mai multe lucrări geotermale finalizate înainte de 1999 sunt
încă în funcţiune, cu unele excepţii. Din cele 96 de foraje în funcţiune, aflate în 38 de
locaţii, 37 sunt folosite exclusiv pentru sănătate şi agrement [20].
Mai multe sisteme de termoficare, aflate la Beiuş şi Râmnicu Vâlcea, împreună cu
un spital de la Baloteşti sunt luate în considerare pentru alimentarea în viitor cu energie
termică prin intermediul surselor geotermice [35].
Totalul de energie geotermică, de 145.1 MW şi 2841 TJ / an, este repartizat astfel [6]:
o încălzire urbană (57,2 MWt şi 1,129.0 TJ / an);
o încălzirea serelor (28,3 MWt şi 486.0 TJ / an);
o energie termică utilizată în industrie (14,1 MWt şi 246.0 TJ / an);
o agrement (42,4 MWt şi 915.0 TJ / an).

I.2 Pompa de căldură geotermică

Pompa de căldură reprezintă un dispozitiv prin intermediul căruia se realizează un

transfer de căldură de la o sursă rece la o sursă caldă cu ajutorul unui sistem de
comprimare (Fig.I.3).

Fig.I.3 Principiul de funcţionare al pompei de căldură [30]

Istoric
Teoria, care a stat la baza modului în care o pompă de căldură funcţionează este
principiul al doilea al termodinamicii, formulat de W. Thomson (lord Kelvin), în anul
1852. care se referă la condiţiile în care are loc transformarea energiei termice în energie
mecanică. Acest principiu, arată sensul în care se produc spontan transformările, fără să se

12
facă referire la cantităţile de energie schimbate şi este o particularizare a principiului
general al schimburilor de energie, conform căruia transformările spontane de energie se
realizează de la potenţialul mai înalt spre potenţialul mai scăzut [10].
Conform formulării lui W. Thomson - este imposibilă construirea unui perpetuum
mobile de speţa a doua, adică a unei maşini termice care ar transforma periodic, fără
compensaţie, căldura unui corp oarecare în lucru mecanic. Cu alte cuvinte, este imposibil
ca o maşină termică să funcţioneze numai cu o singură sursă termică. Din principiul al
doilea al termodinamicii rezultă că dacă lucrul mecanic se poate transforma integral în
căldură, invers nu este posibil [9].
Prima pompă de căldură propriu-zisă a fost construită de inventatorul american
Robert C. Webber, la sfârşitul anilor ’40, prin conectarea conductele de evacuare de la un
congelator la un încălzitor de apă caldă. În timp ce congelatorul producea energie termică
în exces, a cuplat o buclă de conducte cu apă încălzită şi, folosind un ventilator, a reuşit să
transfere către rezervorul de stocare, prin convecţie forţată, o cantitate de căldură. El a
continuat să experimenteze cu succes recuperând căldura din sol prin utilizarea un colector
de căldură cu temperatură redusă [101].
Tot în anii ’40 pompa de căldură a fost recunoscută pentru eficienţa sa destul de
bună, însa abia în anii ’70 aceasta a atins o eficienţă importantă. Marea criză a petrolului a
tras un semnal de alarmă şi a trezit interesul de conservare a energiei, în ciuda preţurilor
destul de scăzute ale energiei din acea perioadă.
Dr. James Bose, profesor la Universitatea de Stat din Oklahoma, a folosit ideea de
pompă de căldură pentru a ajuta un întreprinzător local să încălzească apa folosită în piscină
răcind interiorul clădirii. Acesta a fost începutul noii ere în sistemele geotermale. Dr. Bose a
revenit la Universitatea de Stat din Oklahoma şi a început să dezvolte această idee. De atunci,
Oklahoma a devenit un important centru de cercetare a pompelor de căldură geotermice [102].

I.2.1 Clasificarea pompelor de căldură

1) După modul de realizare a ciclului de funcţionare şi forma de energie de antrenare

utilizată [38] :
a. Pompe de căldură (PAC) cu comprimare mecanică de vapori sau gaze,
prevăzute cu compresoare cu piston, turbocompresoare etc.
În cazul acestui tip de pompe de căldură este posibilă atingerea unor temperaturi
ridicate cu ajutorul sistemelor în mai multe trepte, dar acestea sunt complexe şi necesită

13
investiţii mari. Soluţia ar fi găsirea unor fluide capabile să condenseze, la temperaturi de
peste 120 oC, rezultând amestecuri non-izotrope.
O variantă interesantă a pompelor de căldură cu comprimare mecanică o reprezintă
pompele de căldură cu recomprimarea vaporilor. Acestea sunt interesante datorită valorilor
ridicate ale coeficientului de performanţă (COP) şi a investiţiilor reduse, motiv pentru care
sunt utilizate astăzi în industrie. Limita temperaturii de vaporizare este în jurul a 80-100
o
C, din cauza faptului că volumul specific al vaporilor devine prea mare.
b. Pompe de căldură cu comprimare cinetică, prevăzute cu compresoare cu jet şi
care utilizează energia cinetică a unui jet de abur. Din cauza randamentului foarte scăzut al
ejectoarelor şi al consumului ridicat de abur de antrenare, sunt foarte puţin utilizate.
c. Pompe de căldură cu comprimare termocinetică sau absorbţie care consumă
energie termică, electrică sau solară.
Pentru motive practice, în cazul PAC cu absorbţie de tipul I, temperatura sursei
către care se cedează căldura are valoarea maximă de 100 oC, ceea ce limitează utilizarea
lor în aplicaţiile de temperatură ridicată. PAC cu absorbţie de tipul II (transformatoare de
căldură) pot atinge temperaturi ridicate, de până la 150 oC, dar realizează diferenţe mici de
temperatură (aprox 40 oC). În acest caz apar aceleaşi probleme ca în cazul PAC cu
recomprimare de vapori. O altă restricţie este aceea că fluxul de căldură provenit de la
sursa de căldură motoare trebuie să fie mai mare decât fluxul de căldură cedat sursei
calde. Avantajele acestui tip de pompă constau în utilizarea căldurii recuperabile la un
preţ scăzut şi nu are părţi constructive în mişcare.
d. Pompe de căldură cu compresie-resorbţie se află în stadiu experimental, dar
sunt deosebit de promiţătoare, deoarece combină avantajele sistemelor cu compresie cu
cele ale sistemelor cu absorbţie. Aceste pompe de căldură sunt capabile să atingă
temperaturi ridicate (aproximativ 180 oC), simultan cu diferenţe ridicate de temperatură şi
valori ridicate ale COP-ului. Ca agenţi termici de lucru, sunt utilizate soluţiile binare.
e. Pompe de căldură termoelectrice sunt bazate pe efectul Peltier şi consumă
energie electrică.

2) După natura surselor de căldură cu care lucrează pompa de căldură [38] :

a. Gaz – aerul atmosferic, aerul cald rezultat dintr-un proces tehnologic, trebuie
acordată o atenţie deosebită limitelor de temperatură, precum şi naturii agentului termic din
procesul pentru care este nevoie de încălzire – max 40-50 oC;

14
 b. Lichid – apa din mediu înconjurător (râuri, lacuri, apă subterană), apa caldă din
procesele tehnologice, apa caldă menajeră;
c. Energia solară – apa caldă încălzită solar;
d. Pământul – ca gradient geotermic, cu elemente de protecţie (dilatarea pământului
la îngheţ).

3) După domeniile de utilizare [38] :

a. Pompe de căldură utilizate pentru încălzirea şi condiţionarea aerului în clădiri.
Aceste pompe utilizează, ca sursă de căldură, aerul atmosferic fiind recomandat pentru
regiunile cu climat temperat.
b. Pompe de căldură folosite ca instalaţii frigorifice şi pentru alimentarea cu
căldură. Aceste pompe sunt utilizate succesiv pentru răcire pe timpul verii şi pentru
încălzire pe timpul iernii.
c. Pompe de căldură folosite ca termocompresoare sunt utilizate în domeniul
instalaţiilor de distilare, rectificare, congelare etc.
d. Pompe de căldură utilizate în industria alimentară ca termocompresoare,
precum şi în scopuri de condiţionare a aerului sau tratare a acestuia, în cazul
întreprinderilor de produse zaharoase, respectiv depozitelor frigorifice de carne.
e. Pompe de căldură, destinate industriei energetice, sunt folosite pentru încălzirea
camerelor de comandă, sursa de căldură fiind apa de răcire a condensatoarelor sau căldura
evacuată de la generatoarele şi transformatoarele electrice.
f. Pompe de căldură utilizate pentru recuperarea căldurii din resursele energetice
secundare. Se remarcă valorificarea prin intermediul PAC a căldurii evacuate prin
condensatoarele instalaţiilor frigorifice sau a energiei apelor geotermale.
g. Pompe de căldură, folosite în industria de prelucrare a laptelui, sunt utilizate
simultan pentru răcirea laptelui şi prepararea apei calde.

I.2.2 Agenţi frigorifici

Agenţii termici de lucru ai instalaţiilor de pompe de căldură trebuie să
îndeplinească o serie de cerinţe termodinamice, fizico-chimice, fiziologice şi chimice.
Temperatura de vaporizare trebuie să fie cât mai coborâtă, presiunea de saturaţie
corespunzătoare păstrându-se peste cea atmosferică pentru a evita apariţia vacuumului în

15
instalaţie, ceea ce conduce la scăderea transferului de căldură şi la creşterea de energie
consumată [2].

R-22, creat şi propus pe piaţă ca agent de temperaturi joase, a început să fie utilizat ca
agent frigorific în domeniul frigului comercial, industrial şi de uz casnic. Începând cu anul
1960, R-22 se întrebuinţează în domeniul instalaţiilor frigorifice de tip nou şi al instalaţiilor
frigorifice utilizate în industria auto [5].
Caracteristici:
o Compoziţia chimică: CHF2Cl
o Greutatea moleculară: 86.5 g/mol
o Temperatura de fierbere (la 1.013 bari): -40.08°С
o Densitatea (la 25°С): 1193.70 kg/m3
o Temperatura critică: 96.0°С
o Presiunea critică: 49.77 atm
o Potenţialul de distrugere a stratului de ozon (ODP): 0.055
o Potenţialul de încălzire globală GWP100: 1700

R-134a este o hidrofluorcarbură (1.1.1.2 - tetrafluoretan), cu proprietăţi similare agentului

frigorific R-12 şi se recomandă a fi utilizat în sistemele de condiţionare a aerului, în
instalaţiile de răcire a apei, precum şi a sistemelor frigorifice ce dispun de temperaturi
medii de evaporare. De asemenea, mai poate fi utilizat în compresoarele ermetice şi
semiermetice, compresoarelor rotative şi la centralelor frigorifice [19].
Se utilizează ca substituent pentru R-502 şi R-22, nefiind miscibil cu uleiurile
minerale.
Caracteristici:
o Compoziţia chimică: CF3H2F4
o Masa moleculară: 102 g/mol
o Temperatura de fierbere: (la 1.013 bari): -26.1°С
o Densitatea (la 25°С): 1.206 kg/m3
o Temperatura critică : 101°С
o Presiunea critică: 40.7 atm
o Potenţialul de distrugere a stratului de ozon (ODP):0
o Potenţialul de încălzire globală GWP100: 1300

16
R-410 reprezintă un amestec de R-32 şi R-125. Ca omenii de aplicare se utilizează în
sistemele de aer condiţionat, răcitoarele de apă, utilaj frigorific comercial [7].
Caracteristici:
o Masa moleculară: 72,6 g/mol
o Temperatura de fierbere: (la 1.013 bari): -52.7°С
o Densitatea (la 25°С): 1.048 kg/m3
o Temperatura critică : 72.5°С
o Presiunea critică: 49.5 atm
o Potenţialul de distrugere a stratului de ozon (ODP):0
o Potenţialul de încălzire globală GWP100: 1730

I.2.3 Coeficientul de performanţă (COP)

Coeficientul de performanţă COP (sau ε) reprezintă raportul dintre cantitatea de

căldură cedată şi echivalentul termic al puterii electrice consumate. [78]

1) Coeficientul de performanţă al surselor [39]

T2
COPths =
T2 − T1
T1 – temperatura sursei reci;
T2 – temperatura sursei calde.
Caracteristici :
o Control pentru coeficientul de performanţă real al compresorului
o Rol practic scăzut
o Reprezintă o valoare teoretică
Condiţii :
o Sursa caldă şi sursa rece sunt considerate inepuizabile şi temperatura lor nu
variază (surse de căldură termodinamice);
o Suprafaţa de schimb de căldură şi debitul de fluid circulat sunt considerate
infinite.

2) Coeficientul de performanţă al ciclului [42]

TC
COPthc =
TC − Tev

17
 TC – temperatura de condensare;
Tev – temperatura de vaporizare.
Tev < T1 ; TC > T2.

Caracteristici :
o Valoare teoretică, inferioară coeficientului de performanţă al sursei;
o Rol practic scăzut (control).
Condiţii :
o Ireversibilitate termică la nivelul condensatorului şi vaporizatorului.

3) Coeficientul de performanţă al grupului moto-compresor [43]

Q2
COPC =
PC
Q2 – puterea calorifică instantanee produsă la condensator [W];
PC – puterea electrică consumată de compresor [W].
Caracteristici :
o Valoare reală;
o Obţinut prin încercări termodinamice (ţine cont de imperfecţiunile
termodinamice de la nivelul vaporizatorului şi condensatorului şi de pierderile
mecanice şi electrice la nivelul compresorului);
o Variabil în funcţie de temperatura surselor.
Condiţii :
o Trebuie cunoscută valoarea temperaturii minime exterioare.

4) Coeficientul de performanţă al pompei de căldură [72]

Q2 med .h
COPPAC =
PCmed .h + Paux.med .h
Q2 med.h – puterea calorifică medie orară a condensatorului [W];
PC med.h – puterea medie orară absorbită de compresor [W];
Paux ned.h – puterea medie orară absorbită de elementele auxiliare nepermanente [W].

Caracteristici :
o Este cel mai utilizat coeficient de performanţă, deoarece prezintă performanţele
reale ale pompei de căldură;
18
 o Este dat de producător sub o formă cât mai generală;
o Elementele auxiliare permanente nu sunt luate în calcul.

5) Coeficientul de performanţă al instalaţiei [72]

Q2 med .h.utila
COPi =
PCmed .h + Paux.med .h
Q2 med.h utilă – puterea calorifică medie orară utilă a condensatorului [W];
PC med.h – puterea medie orară absorbită de compresor [W];
Paux ned.h – puterea medie orară absorbită de elementele auxiliare nepermanente [W].
Caracteristici :
o Obţinut plecând de la COPPAC;
o Oferă, în funcţie de o serie de temperaturi exterioare, informaţii privind
eficienţa utilizării pompei de căldură.
o Permite efectuarea bilanţului de consum ce caracterizează întreaga instalaţie.

6) Coeficientul de performanţă mediu anual al compresorului [45]

COPaC =
∑ n COP
i C

∑n i

ni – numărul de zile cumulat la temperatura exterioară ti.

Caracteristici :
o Nu ia în calcul elementele auxiliare;
o Se poate utiliza pentru determinarea bilanţului de consum, dar se evită pe cât
posibil, întrucât se poate subevalua economia de energie cu până la 50%.

7) Coeficientul de performanţă mediu anual al pompei de căldură [46]

COPaPAC =
∑ f n COP
i i PAC

∑fn i i

fi – perioada de funcţionare în timpul unei zile.

Caracteristici :
o Nu ia în calcul elementele auxiliare;
o Se poate utiliza pentru determinarea bilanţului de consum, dar se evita pe cât
posibil, întrucât se poate subevalua economia de energie cu până la 50%.

19
8) Coeficientul de performanţă sezonier sau global anual al instalaţiei [50]
consum anual pentru incalzire (electric direct )
COPai =
consum anual global pentru incalzire ( pompa de caldura )
Caracteristici:
o Permite aprecierea de o manieră exactă a economiei de energie realizată prin
utilizarea unei pompe de căldură.

I.2.4 Sisteme de pompe de căldură

Pompele de căldură pot fi exploatate în sistem monovalent sau bivalent.

Un sistem de încălzire monovalent dispune de o pompă de căldură care este
capabilă să acopere singură necesarul pentru încălzire şi/sau răcire. Condiţia fundamentală
este ca temperatura pe tur, pentru sistemul de distribuţie conectat la pompa de căldură, să
fie mai mică decât temperatura maximă pe care o poate atinge pompa de căldură. Un grad
ridicat de performanţă se poate atinge în cazul în care temperatura maximă pe turul
sistemului de distribuţie atinge o valoare de circa 35oC [52].
Un sistem de încălzire bivalent dispune de cel puţin două surse pentru producerea
căldurii: una dintre aceste surse este o pompă de căldură, iar cealaltă sursă este
reprezentată de cel puţin o sursă de căldură acţionată cu ajutorul unui combustibil
convenţional. Pompa de căldură, dintr-un sistem bivalent, este dimensionată la 20-60 % din
sarcina termică maximă şi poate acoperii 50-95 % din necesarul anual pentru încălzire [55].
Un sistem bivalent de încălzire poate fi exploatat în trei moduri :
o Funcţionare alternativă – în momentul depăşirii unei anumite puteri pentru
încălzire, pompa de căldură este deconectată şi sarcina încălzirii este preluată în totalitate
de către cealaltă sursă de căldură. Acest mod de funcţionare este indicat şi pentru sistemele
de distribuţie a căldurii, care sunt realizate pentru temperaturi maxime pe tur mai mari de
60oC, în condiţiile unor temperaturi exterioare scăzute.
o Funcţionarea parţial-paralelă – în momentul depăşirii unei anumite puteri
pentru încălzire, pompa de căldură rămâne în funcţiune, necesarul total de căldură fiind
acoperit de cealaltă sursă. Ambele surse de căldură lucrează periodic în paralel. Pompa de
căldură rămâne însă în funcţiune numai până când sunt atinse limitele sale de utilizare.
Astfel, funcţionarea periodică în paralel a ambelor surse de căldură permite o utilizare
ridicată a pompei de căldură şi deci o contribuţie mai mare a acesteia la

20
 o Funcţionarea paralelă – în momentul depăşirii unei anumite puteri pentru
încălzire, pompa de căldură este ajutată de către cealaltă sursă de căldură, ambele surse de
căldură funcţionând în paralel tot timpul. Pompa de căldură este în funcţiune chiar şi în cea
mai rece zi din iarnă. Acest mod de exploatare nu determină o creştere substanţială a
ponderii pompei de căldură în comparaţie cu funcţionarea parţial-paralelă şi poate fi
utilizată numai în legătură cu un sistem de încălzire de temperatură joasă [54].
Sistemele de pompe de căldură geotermice (GSHP) sunt formate din trei
componente principale: schimbătoare de căldură îngropate (verticale sau orizontale),
pompa de căldură propriu-zisă şi clădire (consumator) [99]. Un design bun trebuie să ţină
cont de întregul sistem, îmbinarea componentelor trebuie făcută astfel încât să se obţină
cea mai bună eficienţă a pompei de căldură şi cel mai înalt confort termic la nivelul întregii
clădiri (Fig.I.4).

Fig.I.4 Numărul de sisteme de pompe geotermice (GSHP) instalate raportat la suprafaţa

şi la numărul de locuitori pentru cele mai importante ţări europene [109]

Sistemele de pompe de căldură geotermice sunt foarte flexibile şi pot fi adaptate la

aproape orice condiţii subterane. De obicei, schimbătoarele de căldură îngropate sunt
cuplate cu o pompă de căldură pentru obţinerea temperaturilor interioare necesare.
Schimbătoarele de căldură îngropate pot fi clasificate, în general, ca sisteme deschise sau
închise.

21
Sisteme deschise
Acest tip de schimbătoare de căldură îngropate se caracterizează prin faptul că
agentul termic principal, apa freatică, curge liber în subteran şi acţionează ca o sursă de
căldură şi ca un schimbător de căldură cu solul (Fig.I.5). Principala componentă a
sistemelor deschise este reprezentată de puţurile de apă subterană ce au ca rol extragerea
sau injectarea apei de la şi către straturile de apă subterană ("acvifere"). În cele mai multe
cazuri, două puţuri sunt suficiente, unul pentru extragerea apei subterane şi unul pentru
injectarea apei înapoi în acvifer [22].
Prin intermediul sistemelor deschise putem exploata o sursă de căldură importantă
la un cost relativ scăzut. Pe de altă parte, puţurile de apă subterană necesită întreţinere, iar
sistemele deschise sunt în general limitate de utilizarea unor anumite acvifere. Aceste
straturi acvifere trebuie să aibă:
o permeabilitate suficientă pentru
a putea utiliza o cantitatea de apă
subterană suficientă la un consum cât
mai redus.
o compoziţie chimică optimă a
apelor subterane, de exemplu, conţinut
scăzut de fier, pentru a evita problemele
datorate coroziunii.
Datorită acestor considerente, sistemele
deschise sunt utilizate cu precădere
pentru instalaţii mari (industriale). [31] Fig.I.5 GSHP deschise [112]

Sisteme închise

Sisteme orizontale închise

Sistemele închise, cel mai uşor de instalat, sunt cele cu schimbătore de căldură
îngropate orizontal (Fig.I.6). Datorită restricţiilor date de suprafaţa disponibilă redusă, în
Europa de Vest şi Europa Centrală, conductele individuale au o densitate relativ ridicată,
fiind conectate în serie sau în paralel [64]. Pentru instalarea unor astfel de colectoare de
căldură cu o densitate ridicată trebuie avut în vedere că:
o întregul volum de pământ, unde vor fi amplasate schimbătoarele de căldură, este
excavat;

22
 o se instalează schimbătoarele de căldură orizontal cuplate în serie sau paralel;
o pământul excavat este utilizat pentru acoperirea schimbătoarelor de căldură.
Modalitatea principală de
regenerare a sursei geotermice,
pentru toate sistemele cu
schimbătore de căldură îngropate
orizontal, se face prin intermediul
radiaţiei solare. Din acest motiv
suprafaţa de deasupra colectorului
orizontal, utilizat pentru captarea
căldurii solului, nu trebuie
acoperită [40]. Fig.I.6 GSHP închise orizontale [112]

Sisteme verticale închise

Într-un schimbător de căldură subteran vertical (Fig.I.7), ţevile din plastic
(polietilenă sau polipropilenă) sunt introduse în puţuri forate, iar spaţiul ce rămâne în
interiorul forajului, după introducerea schimbătoarelor de căldură (ţevi de plastic), este
umplut cu un amalgam care poate fi introdus prin pompare. În Suedia, pentru cazul
forajelor în rocă dură, se renunţă la utilizarea amalgamului pentru umplerea forajelor,
schimbul de căldură între conducte şi rocă realizându-se prin intermediul apelor subterane.
În cazul în care sunt necesare mai multe foraje, conductele trebuie să fie conectate în aşa
fel încât să existe o distribuţie egală a debitului în conducte. Aceste conducte pot fi cuplate
la un colector în interiorul sau exteriorul clădirii [48].
Până în prezent, au fost utilizate cu precădere, două tipuri de schimbătoare de
căldură subterane verticale:
o schimbătorul de căldură subteran vertical în forma de ”U”, format dintr-o conductă
de material plastic în formă de ”U”. Într-un foraj pot fi instalate una, două sau chiar trei
astfel de schimbătoare (Fig.I.8). Avantajul utilizării conductei în forma de ”U” este costul
redus al materialului conductei. Forajele, cel mai frecvent utilizate în Europa, sunt cele cu
două conducte în formă de ”U”.
o schimbătorul de căldură subteran vertical coaxial (concentric) (Fig.I.8), format din
două conducte concentrice de diametre diferite [23].

23
 Fig.I.8 Tipuri de schimbătoare de
Fig.I.7 GSHP închise verticale [112] căldură geotermice verticale [112]

Regenerarea sursei geotermice, pentru cazul schimbătoarelor de căldură subterane

verticale, se realizează prin intermediul radiaţiei solare (în partea superioară) şi prin
intermediul fluxului de căldură geotermic (în partea inferioară). În anumite cazuri, se poate
vorbi şi de influenţa asupra regenerării sursei geotermice a apelor subterane. Cu toate
acestea, influenţa apelor subterane, în majoritatea cazurilor, nu este foarte mare, iar
conductivitatea termică a solului reprezintă parametrul principal în regenerarea geotermică
a solului [37].
Amalgamul utilizat, pentru umplerea forajelor, şi pereţii schimbătorului de căldură
au o foarte mare importanţă, deoarece constituie o rezistenţă termică în schimbul de
căldură ce se realizează între agentul termic, care circulă prin conductele din interiorul
forajului, şi sol. Valorile pentru acest parametru sunt, de obicei, de ordinul a 0,1 K / (W /
m). Pentru o extracţie de căldură de 40 W / m, aceasta înseamnă o pierdere de temperatură
de 4 K în interiorul forajului. Astfel, materialele din care sunt realizate conductele şi
amalgamul utilizat la umplerea forajului au fost dezvoltate pentru a reduce aceste pierderi.
Un caz special de sisteme verticale închise este reprezentat de "pilonii de energie",
adică în pilonii de fundaţie au fost integrate conducte din material plastic cu rol de
schimbător de căldură (Fig.I.9). Poate fi realizată o varietate foarte mare de tipuri şi
diametre de piloni care pot varia de la 40 cm pană la 1 m grosime [47].

24
 Fig.I.9 Schimbătoare de căldură geotermice integrate în piloni de funcţie [112]

I.2.5 Domenii de utilizare şi tehnologii

Pompele de căldură, pentru încălzirea şi răcirea clădirilor, pot fi împărţite în patru
mari categorii, în raport cu funcţionarea lor :
o Pompe de căldură numai pentru încălzire, realizează numai încălzirea spaţiilor
şi/ sau a apei menajere [80].
o Pompe de căldură pentru încălzire şi răcire, realizează atât încălzirea, cât şi răcirea
spatiilor [83].
o Sisteme integrate de pompe de căldură, realizează încălzirea şi răcirea spaţiilor,
încălzirea apei menajere şi uneori recuperarea căldurii din aerul evacuat. Încălzirea apei
menajere se poate face numai prin desupraîncălzirea vaporilor sau prin desupraîncălzirea
vaporilor şi condensarea vaporilor. Cea de-a doua variantă permite producerea apei calde
menajere atunci când nu mai este necesară încălzirea sau răcirea spaţiilor [81].
o Pompe de căldură pentru încălzirea apei menajere – destinate în totalitate pregătirii
apei calde menajere. Acestea pot fi de tipul aer-apa sau apa-apa şi utilizează, ca sursă de
căldură, aerul ambient, aerul evacuat de către instalaţia de climatizare, căldura de
supraîncălzire [66].

I.3 Proprietăţi termice ale solului

Energia radiantă, transmisă de către Soare, este absorbită şi transformată în energie

calorică de suprafaţa terestră, determinând încălzirea suprafeţelor de uscat, adică a
solurilor, a suprafeţelor de apă şi a aerului din stratul inferior al atmosferei – troposfera
[115]. O parte din căldura acumulată se propagă spre straturile mai adânci ale solului şi
apei, dar şi spre aerul troposferic, iar altă parte se consumă în diferite procese fizice,

25
chimice şi biologice care se produc la suprafaţa terestră [105]. Deci, scoarţa terestră are
proprietatea de a transforma energia radiativă în energie calorică şi de a distribui energia
calorică.
Încălzirea suprafeţei terestre se realizează prin absorbţia şi transformarea energiei
radiante ajunsă la suprafaţa solului în energie calorică. De la suprafaţa solului căldura este
transmisă în trei direcţii principale, sol, apă şi aer, conform legilor de propagare a căldurii,
în funcţie de particularităţile mediilor respective (Fig.I.10).

Fig.I.10 Schimbul de căldură la suprafaţa solului (a. ziua, b. noaptea)[28]

Cunoaşterea temperaturii şi a regimului termic al solului are o deosebită importanţă

practică în diverse domenii. Suprafaţa solului este sursa principală de încălzire a aerului în
timpul zilei, care generează procesele convective, ce pot determina vara fenomenul de
cumulizare şi aversele de ploaie, dar şi de răcire noaptea, cu posibilitatea de apariţie a
îngheţurilor radiative[107].

I.3.1 Factorii care influenţează temperatura solului

Temperatura solului depinde de numeroşi factori, dintre care, cei mai importanţi
sunt: radiaţia solară (în funcţie de data calendaristică, ora, ziua, latitudinea şi modul de
expunere a suprafeţei active), proprietăţile termofizice ale solului şi caracteristicile
morfologice ale solului (tipul, culoarea, structura şi textura).

26
Radiaţia solară
Factorul principal al încălzirii solului este radiaţia solară, deoarece cantitatea de
căldură, care ajunge din interiorul scoarţei terestre prin termoconductivitate, ca şi cea
rezultată din procesele chimice şi biologice au o importanţă destul de mică [100]. Fluxul
radiativ, care ajunge la Pământ, este mult diminuat de existenţa în atmosferă a vaporilor de
apă şi a particulelor de praf. Vaporii de apă absorb mari cantităţi de căldură, iar o
atmosferă umedă şi un grad ridicat de nebulozitate devin un ecran în calea radiaţiilor solare
[110]. Data calendaristică, ora, ziua, coordonatele geografice ale unui anumit loc şi felul
expunerii suprafeţei active determină cuantumul de căldură şi distribuţia acesteia la
suprafaţa şi în interiorul solului. Astfel, cercetătorii americani, măsurând temperatura
solului într-o staţiune din Arizona, în lunile mai şi iunie la adâncimea de 8 cm, pe versanţii
nordic şi sudic al unui deal cu o pantă de 18°, au constatat diferenţe de 5°-7°C în plus ale
mediei maximelor pe versantul sudic, comparativ cu cel nordic [11]. Diferenţele de
expunere au o mare importanţă datorită faptului că temperatura solului este întotdeauna
mai ridicată pe zonele sudice decât pe cele nordice.

Caracteristicile morfologice ale solului

Proprietăţile morfologice ale solurilor influenţează, de asemenea, foarte mult
temperatura şi regimul termic. Între solurile deschise la culoare şi cele negre există o
diferenţă medie de 4°C (Tab.I.2) [11]. S-a ajuns ca concluzia că, în perioadele mai calde
ale anului, solurile închise la culoare sunt mai calde şi cu variaţii zilnice accentuate. În
cursul nopţii, pierderile de căldură sunt mai rapide la solurile închise la culoare, iar
diferenţa de temperatură dintre solurile închise şi deschise la culoare se reduce cu creşterea
adâncimii. Influenţa culorii asupra căldurii solului este mai pronunţată pe solurile uscate,
care sunt mai calde decât cele umede.

Temperatura solului (°C)

Tipul de sol
Culoare naturală Suprafaţa albă Suprafaţa neagră
Nisip cuarţos galben-gri 7,0 6,3 10,6
Nisip cuarţos gri 6,9 6,3 10,7
Argilă galbenă 6,7 5,8 9,7
Lut 6,9 5,7 9,6
Sol negru 7,3 5,8 10,6
Tab.I.2 Relaţia dintre tipul de sol, culoare şi temperatură [11]

27
I.3.2 Proprietăţile termo-fizice ale solului

Conductivitatea calorică (K)

Însuşirea esenţială a oricărui tip de sol este determinată de capacitatea lui de a
transmite căldura de la straturile mai calde către cele mai reci. În fizică, această proprietate
este caracterizată de coeficientul de conductivitate calorică (K). Aceasta reprezintă
cantitatea de căldură care trece sub formă de flux în unitatea de timp (s), prin unitatea de
suprafaţă (m2) a unui strat gros de 1 cm, pentru o diferenţă de temperatură de 1° C, între
partea superioară şi cea inferioară a stratului considerat [27]. Conductivitatea calorică
reprezintă o mărime caracteristică fiecărui tip de sol. Deoarece în sol există apă şi aer,
aceşti componenţi vor modifica proprietăţile termice ale solului. Influenţa exercitată va
depinde de coeficienţii calorici ai părţilor componente ale solului: coeficientul caloric al
apei este K = 0,0013 cal/cm2*grd, iar al aerului, K = 0,00005 cal/cm2*grd. Coeficientul de
conductivitate al particulelor solide variază între 0,001 şi 0,006 cal/cm2*grd. În acest
context, solurile cu un grad de umiditate redusă vor avea o conductivitate calorică mai
mică, decât cele umede (Tab.I.3).

Coeficientul de conductivitate calorică

Tipul de sol
(cal/cm2* grd.)
Sol nisipos 0.0028
Sol cu apă în pori 0.0042
Argilă 0.0044
Granit 0.0097
Gresie 0.0107
Tab.I.3 Valorile coeficienţilor de conductivitate calorică după natura solului [4]

Capacitatea calorică
Capacitatea calorică este considerată cantitatea de căldură necesară pentru creşterea
temperaturii unui corp cu un grad. Se exprimă prin noţiunea de căldură specifică [114].
Cantitatea de căldură, necesară ridicării temperaturii cu 1ºC a unui gram de substanţă,
poartă denumirea de căldură specifică gravimetrică sau masică (c), iar cantitatea de
căldură, necesară creşterii temperaturii cu 1ºC a unui centimetru cub dintr-un corp
oarecare se numeşte căldură specifică volumetrică sau volumică (C). Între aceste două
mărimi există relaţia :
C=c·p (1.1)
în care p este densitatea corpului (în cazul nostru a solului) [12].

28
 Această formulă este derivată din relaţia calorimetrică :
Q = cm (t1- t0) (1.2)
având în vedere legătura strânsă dintre masă, volum şi densitate.
Valoarea căldurii specifice gravimetrice este dată de raportul dintre C şi p.
Căldura specifică volumetrică a unui sol, format din constituenţi solizi obişnuiţi şi
lipsit în totalitate de apă, a fost găsită în urma unor determinări repetate şi este cuprinsă
între 0,4 şi 0,6 cal/cm3*grd. Pentru acelaşi sol şi în aceleaşi condiţii de umiditate, căldura
specifică gravimetrică a fost egală cu 0,2-0,4 cal/g*grd.
Datorită faptului că în natură solul conţine, de cele mai multe ori, o anumită
cantitate de aer şi apă, la determinarea căldurii specifice a solului trebuie să se ia în
considerare şi valorile caracteristice ale acestora. Căldura specifică a aerului este de
0,0000306 cal/cm3*grd., iar a apei este de 1 cal/cm3*grd. (cea mai mare valoare), deci
solurile uscate se încălzesc şi se răcesc mai repede în primii centimetri decât cele umede.
Din aceeaşi cauză solurile nisipoase (care nu reţin apa) se încălzesc şi se răcesc mai rapid
decât solurile argiloase (care păstrează apa un timp îndelungat) [12].

Conductivitatea termică
Pentru o caracterizare mai bună a particularităţilor fizice ale solului, trebuie să se ia
în considerare şi conductivitatea termică. Coeficientul de conductivitate termică (λ) este
exprimat prin relaţia:

(1.3)

Coeficientul de conductivitate termică se exprimă în cm2/s. Valoarea va fi mai mare

în cazul aerului (0,16 cm2/s) şi mai mică pentru apă (0,0013 cm2/s). Aceste date explică de
ce solurile complet uscate au o conductivitate termică mai mare, în comparaţie cu cele
umede. Conductivitatea termică este o proprietate esenţială a solurilor în precizarea
propagării căldurii şi a variaţiilor temperaturii în adâncime. Proprietăţile termice ale
diferitelor tipuri de sol sunt influenţate, în principal, de umiditate şi gradul de afânare
(porozitate sau conţinutul de aer). Relaţiile dintre aceşti factori şi însuşirile termice ale unui
sol cernoziomic slab alcalin sunt prezentate în tabelele Tab.I.4 şi Tab.I.5.

29
 Coeficientul de conductivitate Căldura specifică Gradul de umectare
calorică (cal/cm2*grad) (cal/cm2/grad) a solului
0,00065 0,340 2,0
0,00148 0,420 7,0
0,00253 0,630 20,5
Tab.I.4 Relaţia dintre gradul de umectare şi proprietăţile termofizice ale solului [89]

Volumul de Dimensiunile Căldura specifică Coeficientul de

aer (%) particulelor de sol (mm) volumetrică (C) conductivitate calorică (k)
50,7 0,25 0,281 0,00048
57,0 0,25-1 0,245 0,00044
60,4 1-2 0,226 0,00040
62,6 2-3 0,213 0,00039
63,9 3-4 0,210 0,00038
64,7 4-5 0,206 0,00037
Tab.I.5 Relaţia dintre porozitate şi proprietăţile termofizice ale solului [89]

Deoarece porozitatea şi structura fiecărui tip de sol variază în limite relativ restrânse,
compoziţia chimico-minerală este factorul principal care caracterizează fiecare tip de sol.
Umiditatea reprezintă unul din factorii variabili care influenţează considerabil a proprietăţile
termice ale solului. Dacă variabilele influenţează într-un procent foarte mic proprietăţile
termice ale solului, acestea suferă mari variaţii în funcţie de gradul de umiditate al solului.
Deci, pentru un anumit tip de sol, cercetarea regimului termic trebuie făcută numai luând în
considerare conţinutul de umiditate şi proprietăţile hidro-fizice ale acestuia [1]. În situaţia
comparării proprietăţilor termice ale diferitelor categorii de sol este obligatoriu să se ţină
seama şi de rolul exercitat de porozitate şi de structura fiecărui tip de sol.

I.3.3 Evoluţia temperaturii în sol

Evoluţia temperaturii suprafeţei solului

Factorul principal al încălzirii suprafeţei terestre este energia solară. Pentru
înţelegerea mecanismelor de încălzire (ziua) şi de răcire (noaptea) a suprafeţei solului, este
necesar să se cunoască bilanţul caloric diurn şi nocturn în timpul a 24 de ore [15].

30
Bilanţul caloric diurn
Bilanţul caloric diurn este notat cu B1 şi reprezintă o rezultantă a diferitelor
categorii de energie folosită în procesele de încălzire, radiaţie, evaporare etc.,conform
relaţiei :
B1 = S – R – E – V – Tc – FI (1.4)
unde :
S - intensitatea energiei radiante ajunsă la suprafaţa Pământului;
R - intensitatea energiei radiante reflectată de suprafaţa solului;
E - intensitatea energiei radiante emisă de suprafaţa solului;
V - intensitatea energiei radiante transformată în căldură şi consumată în procesul
evaporării;
Tc - energia calorică cedată straturilor de aer vecine suprafeţei terestre şi care
determină procesele de turbulenţă şi convecţie;
FI - fluxul caloric îndreptat de la suprafaţa terestră către straturile inferioare ale
Pământului.
Prin urmare, bilanţul caloric diurn este energia calorică rămasă disponibilă, care va
fi folosită pentru încălzirea suprafeţei terestre în cursul zilei (Fig.I.11).

Fig.I.11 Componentele bilanţului caloric diurn al suprafeţei solului [89]

Bilanţul caloric nocturn

Bilanţul caloric nocturn reprezintă totalitatea fenomenelor calorice care se produc
la suprafaţa Pământului în timpul nopţii, conform relaţiei :
B2 = - E' + Tc + V' + F'I (1.5)
Suprafaţa terestră răcindu-se, fluxurile de căldură au noaptea o orientare total
diferită de cea din timpul zilei [16]. În procesul de răcire al suprafeţei terestre determinantă
este radiaţia nocturnă (-E). În Fig.I.12 sunt prezentate elementele bilanţului radiativ
nocturn al suprafeţei terestre, în care V' reprezintă cantitatea de căldură rezultată din

31
procesul de condensare; Tc este fluxul de căldură din aer rezultat în urma schimbului
turbulent. Celelalte elemente sunt deja cunoscute din formula bilanţului caloric diurn.

Fig.I.12 Componentele bilanţului caloric nocturn al suprafeţei solului [89]

Prin urmare, bilanţul caloric în 24 de ore poate fi reprezentat prin formula :

Q = B1 - B2 (1.6)
Dacă se înlocuiesc elementele cuprinse în relaţiile anterioare se obţine următoarea
formulă:
Q = S – R – E – V – Tc – FI + E' – Tc – V' – F'I (1.7)
Din ultima relaţie rezultă cantitatea de căldură care va determina evoluţia
temperaturii la suprafaţa solului. Bilanţul caloric total (Q) reprezintă cantitatea de căldură
disponibilă la un moment dat la suprafaţa solului şi care contribuie la încălzirea sau răcirea
acesteia. Bilanţul caloric, analizat mai sus, oferă o imagine cuprinzătoare asupra oscilaţiilor
temperaturii suprafeţei solului. Această variaţie se poate exprima prin relaţia :
Q = m * c * (t – t0) (1.8)
Bilanţul caloric este direct proporţional cu:
m = masa corpului;
c = căldura lui specifică;
t–t0 = variaţia temperaturii (∆t).
Dacă m = 1, Q = c * ∆t, iar:

(1.9)

Formula este foarte importantă, deoarece cu ajutorul acesteia, se fac aprecieri

asupra variaţiei temperaturii unui corp oarecare. În cazul solului, variaţia temperaturii va fi
pozitivă la un bilanţ caloric pozitiv, deci temperatura suprafeţei solului va creşte dacă va
primi mai multă căldură decât cedează. De asemenea, aceasta este influenţată de căldura
specifică a solului. La o valoare mare a acesteia (în cazul solului umed), variaţia
temperaturii la suprafaţa solului se va micşora.

32
 Temperatura suprafeţei solului prezintă două tipuri de variaţie:
o periodice (regulate)
o neperiodice (accidentale).
Variaţiile periodice sunt de două feluri:
o diurne
o anuale
Cele neperiodice sunt datorate modificării de la o zi la alta a elementelor
meteorologice care alcătuiesc aspectul vremii [26].

Variaţia diurnă a temperaturii suprafeţei solului

În timp de 24 de ore temperatura suprafeţei solului prezintă o valoare minimă
(dimineaţa, înainte de răsăritul Soarelui) şi una maximă (la aproximativ o oră după trecerea
Soarelui la meridianul locului de observaţie).
Diferenţa dintre temperatura maximă şi cea minimă se numeşte amplitudine diurnă
şi reprezintă o mărime caracteristică, cu ajutorul căreia se pot evidenţia particularităţile
regimului termic, în funcţie de natura şi starea fizică a solului (Tab.I.6).

Amplitudinea diurnă (oC)

Tipul de sol
sol aer
Granit 20.3
Turbă 21.4 13.1
Nisip 34.5
Tab.I.6 Amplitudinea termică diurnă a diferitelor soluri comparativ cu a aerului [115]

Evoluţia diurnă a temperaturii suprafeţei solului este analogă cu cea a temperaturii

aerului numai în privinţa aspectului regulat al oscilaţiei. Valoarea amplitudinii diurne a
temperaturii solului este mult mai mare decât a temperaturii aerului (măsurată în adăpostul
meteorologic) şi se accentuează în perioada caldă a anului. Momentele producerii valorilor
extreme nu coincid în cazul temperaturii aerului, minima şi maxima se produc cu o
oarecare întârziere din cauza propagării căldurii de la suprafaţa solului către straturile
inferioare ale atmosferei, până la nivelul termometrului din adăpost. Variaţia diurnă a
temperaturii suprafeţei solului, comparativ cu temperatura aerului, este prezentată în Fig.I.13.
Temperatura de la suprafaţa solului depinde de proprietăţile fizico-chimice ale
solului, gradul de umiditate, tasarea sau afânarea solului, culoarea şi gradul de acoperire cu
33
vegetaţie. Din aceste considerente amplitudinea diurnă a temperaturii de la suprafaţa
solului are diferite valori. Astfel, în cazul unui sol umed, amplitudinea diurnă este mai
mică decât în cazul unui sol uscat cu aceeaşi structură fizică. Pentru un sol tasat,
amplitudinea va fi mai mare în comparaţie cu cea a solului afânat, datorită conductibilităţii
calorice reduse a aerului aflat sau nu între particulele de sol. Culoarea solului influenţează
şi ea valoarea amplitudinii diurne, care poate atinge diferenţe de 4-5ºC între solurile
închise şi cele deschise la culoare, cunoscându-se că solul închis se încălzeşte mai intens
decât cel deschis, care are albedo-ul mai ridicat.

Fig.I.13 Variaţia diurnă a temperaturii suprafeţei solului comparativ cu a aerului

la staţia Bucureşti (8 iulie, 2000) [32]

Variaţia anuală a temperaturii suprafeţei solului

În afara variaţiilor zilnice periodice, temperatura solului prezintă şi variaţii în
funcţie de anotimp şi anuale mult mai mari [41]. Cauza principală a acestora este
intensitatea radiaţiei solare primite în funcţie de latitudinea locului respectiv. Din datele
medii lunare rezultă că, în zonele cu climat continental, temperatura suprafeţei solului
prezintă un maximum în luna iulie şi un minimum în luna ianuarie [33]. Către latitudinile
polare apare un decalaj de aproximativ o lună în producerea extremelor termice, maximul
producându-se în august, iar minimul în februarie. În zonele tropicale şi ecuatoriale nu apar
oscilaţiile caracteristice latitudinile geografice unde anotimpurile sunt bine delimitate.
Regimul anual al temperaturii este perturbat doar de apariţia perioadelor ploioase, în
special din zonele musonice [44].

34
 Alte cauze ale variaţiei anuale a temperaturii suprafeţei solului sunt covorul
vegetal, stratul de zăpadă şi factori locali de natură orografică. Comparativ cu evoluţia
anuală a temperaturii aerului, cea a suprafeţei solului prezintă valori medii mult mai mari.
În cazul unei vegetaţii forestiere, temperatura straturilor superficiale ale solului în timpul
verii, este mai coborâtă decât în câmp deschis (diferenţă de până la 8°C într-o pădure de
stejar) şi mai ridicată iarna [4].

Variaţia temperaturii solului în adâncime

Căldura înmagazinată la suprafaţa solului, datorită radiaţiei solare, este propagată
către straturile din adâncime prin conductibilitatea calorică specifică fiecărui tip de sol.
Propagarea căldurii în profunzime, pentru un sol presupus omogen, se produce respectând
câteva legi stabilite experimental de către J.Fourier :
o Perioadele oscilaţiilor termice sunt aceleaşi la toate adâncimile (de o zi şi de un an).
o Când adâncimea creşte în progresie aritmetică, amplitudinea oscilaţiilor termice
scade în progresie geometrică. Deci, în sol există la anumite adâncimi straturi cu
temperatura diurnă şi, respectiv, anuală invariabilă (constantă).
o Momentele producerii temperaturilor maxime şi minime întârzie proporţional cu
adâncimea.
o Adâncimile la care se amortizează oscilaţiile de temperatură (adică la care A=0) cu
perioade diferite sunt proporţionale cu rădăcinile pătrate ale perioadelor oscilaţiilor
respective. Notăm cu h adâncimea la care se amortizează oscilaţia termică cu perioada
de o zi şi cu h’ cea la care se amortizează oscilaţia anuală.
Prin urmare, adâncimea la care se sting oscilaţiile termice anuale este de 19,1 ori
mai mare decât adâncimea la care se amortizează cele diurne. Deci, oscilaţiile termice
anuale se propagă la adâncimi mult mai mari decât cele diurne [27].
În condiţii reale, apar abateri de la legile lui Fourier determinate de neomogenitatea
compoziţiei şi structurii solurilor. În această privinţă, Ciulache [18], în 1985, a descris cele
4 legi, iar Dragomirescu şi Enache [27], în 1998, au dezvoltat legea referitoare la
întârzierea producerii maximului şi minimului de temperatură pentru oscilaţii termice cu
perioade diferite (ex. un an), care are loc în acelaşi raport la adâncimi direct proporţionale
cu rădăcina pătrată a perioadei respective. După aceşti ultimi autori, prima lege se referă la
perioada de oscilaţie a temperaturii, următoarele două la variaţia amplitudinii termice, iar
ultimele două la întârzierea producerii maximelor şi minimelor de temperatură. Din aceste
legi trebuie reţinut faptul că propagarea căldurii de la suprafaţă către adâncime necesită o

35
anumită perioadă de timp, astfel că extremele termice se produc cu un decalaj temporal,
comparativ cu cele de la suprafaţă, a cărui valoare depinde de adâncimea la care se
efectuează observaţia.
Amplitudinea variaţiilor zilnice şi anuale ale temperaturii solului scade proporţional
cu adâncimea, iar momentul producerii maximei şi minimei este mult întârziat pe măsura
creşterii adâncimii. Temperatura solului suferă modificări (oscilaţii termice) până la o
anumită adâncime, după care rămâne constantă (stratul de izotermie), unde amplitudinea
variaţiilor anuale se anulează. Stratul de izotermie mai este cunoscut şi sub denumirea de
strat cu temperatură anuală constantă sau strat invariabil [25].
Stratul de izotermie se află la adâncimi variabile pe suprafaţa globului, dar şi
regional şi local, în funcţie de o serie de factori care determină propagarea căldurii în sol
[56]. În zonele tropicale acesta se găseşte la aproximativ 6-8 m, în cele temperate la 20 m,
iar în ţinuturile polare la 25 m. După acest strat de izotermie, temperatura solului în
straturile profunde creşte cu adâncimea, datorită căldurii interne a Pământului, conform
gradientului geotermic. Acesta are o valoare medie de 3,3°C/100 m. Adâncimea pentru
care temperatura creşte cu 1°C reprezintă treapta geotermică, a cărei valoare medie este de
33 m/grad. Limitele de variaţie sunt între 20 şi 40 m, în funcţie de particularităţile locale.
Ţinând cont de aceste două constante geotermice, temperatura în centrul planetei ar fi de
3000-4000°C [41].

Distribuţia pe verticală a temperaturii solului

În timpul unui an există două tipuri de propagare a căldurii în sol:
o tipul de insolaţie
o tipul de radiaţie
Tipul de insolaţie se caracterizează printr-o descreştere treptată a temperaturii până
la stratul de izotermie şi este specific ţinuturilor tropicale, unde se observă în tot cursul
anului. În zonele temperate şi reci apare numai în anotimpul de vară, în zilele senine cu
insolaţie puternică. Factorii locali (vegetaţia, precipitaţiile etc.) pot perturba acest tip de
distribuţie a temperaturii în sol [78].
Tipul de radiaţie aparţine latitudinilor înalte şi perioadei de iarnă din zonele
temperate şi se caracterizează prin creşterea temperaturii de la suprafaţă către interiorul
solului [87]. În anotimpurile de tranziţie, primăvara, un strat rece este situat între două
straturi mai calde, iar toamna, un strat cald este amplasat între două straturi mai reci [51].

36
 Pentru reprezentarea grafică a variaţiei diurne şi anuale a temperaturii solului cu
adâncimea se folosesc două metode:
o curbele tautocrone (variaţia temperaturii cu adâncimea, la diferite momente) în
care sunt evidenţiate parţial legile de propagare a căldurii în sol [18]
o izopleta, care în cazul acesta poartă numele de geotermoizopletă sau geoizotermă
(variaţia temperaturii concomitent în timp şi adâncime).
Prima metodă reprezintă variaţia temperaturii cu adâncimea la diferite momente din
cursul unei zile sau pentru diferite intervale de timp, în valori medii zilnice orare sau
lunare. Pe ordonată este trecută adâncimea, iar pe abscisă temperatura. În acest fel se
obţine un număr de curbe corespunzător momentelor sau intervalelor luate în considerare.
A doua metodă foloseşte aceleaşi tipuri de valori, numai că pe abscisă este trecut timpul
(ora sau luna). Pe reţeaua de coordonate astfel obţinută se înscriu temperaturile respective,
după care se unesc cele cu aceeaşi valoare (izolinii).
În Fig.I.14 şi Fig.I.15 este reprezentată prin două metode, variaţia temperaturii
solului la diferite adâncimi la staţiile meteorologice Fundulea şi Bucureşti Filaret.

Fig.I.14 Reprezentarea variaţiei temperaturii lunare a solului în adâncime

prin metoda curbelor tautocrone [18]

37
Fig.I.15 Reprezentarea temperaturii solului în adâncime prin metoda geotermoizopletei [18]

38
CAPITOLUL II. Standul experimental

În capitolul II este prezentat standul experimental, o instalaţie complexă ce are ca

element principal pompa de căldură. Pe baza schemei funcţionale, prezentată în Fig.II.1,
este descrisă funcţionarea instalaţiei şi sunt prezentate, totodată, principalele elemente
componente. Pentru realizarea de măsurători cât mai exacte s-au ales instrumente de
precizie a căror funcţionare a fost studiată cu mare atenţie.

Fig.II.1 Schema funcţională a standului experimental

II.1 Descrierea Standului experimental

II.1.1 Elemente constructive

Staţia experimentală este reprezentată de o instalaţie de încălzire ce utilizează o
pompă de căldură apă/apă. La acest sistem se poate lega şi o instalaţie solară ce poate fi
cuplată la rezervorul de încălzire.
Din punct de vedere constructiv, instalaţia de pompă de căldură are următoarea
structură :
o Pompa de căldură propriu-zisă;
o Rezervor acumulare;
o Staţie de preparare a apei calde menajere;
o Sistem de senzori;

39
 o Vane cu trei căi (V3V) dintre care una cu rol de recirculare pe circuitul de încălzire
în pardoseală;
o Pompe de circulaţie, dintre care două integrate în unitatea pompei de căldură.

1) Pompa de căldură
Pompa de căldură este de tipul GEO CC cu o putere de încălzire de până la 15 kW
şi cu o putere de răcire de 18 kW (în conformitate cu specificaţiile producătorului).
Aceasta oferă o funcţionare în regim de încălzire, răcire activă şi preparare apă menajeră şi
lucrează cu agentul frigorific ecologic şi fără clor R 407 C [104].

Componentele pompei de căldură

- compresor cu capsulă Scroll de calitate superioară, răcit cu gaz de aspirare;
- schimbător de căldură cu plăci din oţel inox lipit cu aliaj de cupru pentru
vaporizator şi condensator;
- vană termostatică de destindere;
- robinet cu patru căi de inversare (la răcire activă);
- presostat de presiune înaltă şi de joasă presiune;
- sticlă de nivel pentru agent frigorific;
- colector de agent frigorific;
- uscător filtru;
- schimbător de căldură cu gaz aspirat;
- releu termoelectric pentru protecţia compresorului;
- protecţie a motorului;
- pompă de circulatie a soluţiei sărate;
- pompă de umplere a acumulatorului (la modul de construcţie compact);
- comutatorul principal pentru curent;
- cadru de bază stabil;
- 4 furtunuri de racordare flexibile. [103]

Principiul de funcţionare al pompei de căldură

În imaginile de mai jos este prezentat regimul de încălzire, respectiv, de răcire al

pompei de căldură. Încălzirea sau răcirea cu un singur aparat sunt posibile datorită faptului
că circuitul agentului frigorific este "inversat" cu ajutorul unei vane cu patru căi.

40
Regimul de încălzire
În regimul de încălzire (Fig.II.2), se transmite căldura de la sursa de căldură la
agentul frigorific (AF) în schimbătorul de căldură 3. În acest proces, agentul frigorific se
evaporă şi curge apoi, aspirat de către compresorul 1, prin schimbătorul de căldură cu gaz
aspirat 5, unde agentul frigorific este încălzit încă o dată. În compresor, agentul frigorific este
adus la o presiune mai mare şi la un nivel de temperatură mai ridicat prin utilizarea de
energie electrică. Agentul frigorific ajunge apoi în schimbătorul de căldură 2, unde transmite
cea mai mare parte a căldurii sale apei de încălzire mai reci, în timpul acestui proces se
condensează. Pe traseul înspre vana de destindere 7, agentul frigorific lichid trece prin
colectorul de agent frigorific 6, uscătorul de agent frigorific şi prin schimbătorul de căldură
cu gaz aspirat, unde are loc încă un schimb de căldură între agentul frigorific lichid şi agentul
frigorific în formă gazoasă (care vine de la vaporizator). După vana 7, agentul frigorific se
destinde şi se răceşte în acest proces, apoi ajunge din nou în vaporizator. Astfel, circuitul de
răcire este închis şi poate începe din nou [121].
Sursa caldă/rece a pompei de căldură geotermică este reprezentată de sol ; opt
captori, grupaţi 2 câte 2, sunt îngropaţi la adâncimi de 80 până la 120m. În circuitul dintre
pompa de căldură şi captori se utilizează o soluţie de apă cu glicol.

albastru: agent frigorific cu

presiune redusă şi
temperatură scăzută
roşu: agentul frigorific cu
presiune mare şi temperatură
ridicată

Fig.II.2 Principiul de funcţionare încălzire la varianta de pompă de căldură "numai încălzire" [113]

Regim de răcire
În regim de răcire (Fig.II.3), modul de funcţionare al componentelor individuale în
cadrul circuitului de răcire este acelaşi ca şi la regimul de încălzire, cu excepţia faptului că
cele două schimbătoare de căldură 2 şi 3 îşi inversează funcţiile. Condensatorul din
regimul de încălzire devine vaporizator, în timp ce vaporizatorul din regimul de încălzire
preia funcţia condensatorului. Vana cu patru căi 4 asigură direcţia de curgere corectă în
interiorul circuitului de răcire [121].

41
 albastru: agent frigorific cu
presiune redusă şi
temperatură scăzută
roşu: agentul frigorific cu
presiune mare şi
temperatură ridicată

Fig.II.3 Principiul de funcţionare la răcire la varianta de pompă de căldură cu răcire activă [113]

2) Rezervoare de acumulare

Avem doua astfel de rezervoare tampon unul pentru încălzire (825 l) şi unul pentru
răcire (500 l), ambele fiind concepute pentru echilibrarea hidraulică a sistemului de pompă
de căldură; rezervoarele de acumulare sunt realizate din oţel superior St 37.2 (Fig.II.4) [113].
În cazul acumulatorului pentru încălzire, acesta este construit pentru a putea fi
racordat la staţia de preparare a apei calde menajere. Pentru anumite situaţii, acumulatorul
se poate livra cu o placă de separare a straturilor din polipropilenă, prin care este posibilă o
separare termică între zona superioară şi inferioară a acumulatorului [86]. Astfel, se obţine
un gradient de temperatură mai ridicat în partea superioară, lucru ce determină optimizarea
utilizării staţiei de apă caldă menajeră. Prin intermediul unei flanşe de pe partea din faţă a
acumulatorului, este posibil montajul unui schimbător de căldură, pentru energia termică
recuperată, prin intermediul unui captator solar [76].

Fig.II.4 Rezervor acumulare – schema detaliata [113]

42
3) Staţia de preparare a apei calde menajere
Staţia de preparare a apei calde menajere este compusă dintr-un schimbător de
căldură cu plăci din oţel, o pompă de circulaţie, pentru alimentarea schimbătorului cu plăci
cu apă de încălzire pe partea primară, şi 2 vane de închidere în scopuri de întreţinere [123].
Pe circuitul secundar, unde apa rece urmează a fi încălzită, se află un senzor de debit
pentru activarea pompei de circulaţie, un filtru de impurităţi (distanţa între ochiuri 0,5 mm)
şi o vană oblică [113].

Principiul de funcţionare al staţiei a apei calde menajere

Imediat ce se filtrează apa caldă menajeră 5, se activează (prin comutatorul de debit
2) pompa de circulaţie 6 pe partea primară. În funcţie de temperatura setată a apei calde
menajere, se variază turaţia pompei de circulaţie pentru a pune la dispoziţie schimbătorului
de căldură cu plăci 3, suficientă căldură în funcţie de temperatura apei din rezervorul
tampon 8. Căldura se transmite, în schimbătorul de căldură cu plăci, de la apa din
rezervorul tampon la apa potabilă rece 1, iar apa potabilă se încălzeşte în timp ce se răceşte
apa din rezervorul tampon (Fig.II.5). Apa potabilă încălzită curge înspre punctul de filtrare
4, în timp ce apa răcită 7, curge în partea inferioară a rezervorului tampon, unde se
încălzeşte din nou.

1. Conducta de apă rece;

2. Comutator debit;
3. Schimbător de căldură cu plăci al
staţiei de apă proaspătă;
4. Senzor de temperatură apă caldă
menajeră;
5. Conductă de apă caldă menajeră;
6. Pompă de circulaţie;
7. Retur staţie de apă proaspătă;
8. Rezervor tampon.

Fig.II.5 Rezervor acumulare,

schema principiu [113]

43
4) Sistemul de senzori

Senzor Descriere Intrare Tip

S1 Senzor conducta de ducere pompă de căldură B1 NTC
S2 Senzor pentru ieşirea sursei de căldură, senzor intrare aer B2 NTC
Sext Senzor exterior B3 NTC
Sb Senzor pentru rezervor tampon încălzire B4 NTC
Srece Senzor pentru rezervor tampon răcire B5 NTC
Senzor încăpere B6 NTC
TH
Senzor pentru umiditatea încăperii B7 0..1 V
Senzor de temperatura minima pe conducta de ducete a
Smix agentului cald al circuitului de încălzire pentru vana de B8 NTC
amestec
Sd Senzor al acumulatorului prioritate apă caldă menajeră B9 NTC
Tab.II.1 Senzori [113]

Dintre senzorii ce se regăsesc în schema funcţională a standului experimental, cel

mai important este senzorul de temperatură-umiditate care este prezentat în cele ce
urmează [104].

Senzorul de temperatură-umiditate (TH)

La instalaţiile cu regim de răcire trebuie prevăzuţi, în mod obligatoriu, senzori
pentru umiditatea/temperatura încăperii (Tab.II.1). Pentru optimizarea modului de
funcţionare, se recomandă insistent senzorul pentru umiditatea /temperatura încăperii şi în
cazul instalaţiilor care funcţionează cu un singur circuit nereglat. În funcţie de modul de
construcţie al instalaţiei, trebuie prevăzute în toate cazurile, în mod suplimentar, relee
pentru punctul de condensare cuplate în serie sau eventual, un singur releu pentru punctul
de condensare.
Senzorul pentru temperatura şi umiditatea încăperii este necesar pentru
determinarea punctului de condensare, dar şi la comutarea regimului de încălzire/răcire în
regimul de funcţionare autonom.
Senzorul de temperatură şi umiditate utilizat în acest caz are o plajă de valori
cuprinsă între 0…50°C, respectiv 10 …90% umiditate relativă [104].

44
II.1.2 Funcţionare

1) Consecutivitatea logică a acţiunilor

1. Pompa de căldură este pornită.
Acesta este primul pas logic din funcţionarea oricărui sistem.
2. Pompele de circulaţie sunt puse în funcţiune.
Sistemul este pus în mişcare prin acţionarea celor două pompe de circulaţie situate pe
conducta de ducere a circuitul primar, respectiv pe conducta de ducere a circuitul secundar.
De asemenea, este pornită şi pompa de circulaţie de pe conducta de ducere a sistemului de
încălzire/răcire în pardoseală.
3. Citirea datelor furnizate de senzori.
Acum se realizează analiza parametrilor implicaţi în funcţionarea instalaţiei de pompă
de căldură şi a pompei de căldură propriu-zise. Astfel, se obţine :
a. Stabilirea regimului de funcţionare (încălzire/răcire). Acest pas este extrem
de important în funcţionarea instalaţiei, deoarece furnizează informaţii
privitoare la acţiunile viitoare ce trebuie executate.
b. Stabilirea circuitului prioritar (dacă e cazul) se realizează în cazul regimului
de încălzire.
c. Acţionarea vanelor. Acum sunt închise sau deschise vanele cu trei căi
(V3V) de pe circuitul secundar, vana cu patru căi (V4V) care asigură
reversibilitatea pompei de căldură şi vana de amestec a sistemului de
încălzire/răcire în pardoseală.
4. Compresorul porneşte.
Funcţionarea întregului sistem este completat de pornirea compresului.
5. Procesarea erorilor de funcţionare (în caz că există în regim de avarie).
În cazul apariţiei unor erori, indiferent de natura lor (de hard sau soft), funcţionarea
sistemului este întreruptă şi se trece imediat la regimul de avarie.
6. Funcţionarea în parametrii stabiliţi.
Dacă nu apar probleme care să influenţeze funcţionarea instalaţiei de pompă de
căldură, utilizarea se efectuează în parametri stabiliţi [74].

45
2) Structurarea funcţionării
Din punct de vedere structural, putem împărţii instalaţia de pompă de căldură astfel:
a) Circuitul primar
O dată cu pornirea pompei de căldură, pompa de circulaţie 1 (PC1) este acţionată,
apoi se realizează o analiză a circuitului pe baza informaţiilor înregistrate cu ajutorul
senzorilor. Astfel, apar o serie de posibilităţi de evoluţie a circuitului primar :
o în funcţie de presiunea înregistrată pe circuit, valoarea poate fi prea ridicată sau,
cum se întâmplă în majoritatea cazurilor, mult mai scăzută decât cea impusă funcţionării
în regim normal.
o în funcţie de temperatura la intrarea în pompa de căldură, valoarea agentului primar
poate fi mai mică decât cea necesară pentru vaporizarea agentului frigorific. Poate apărea
şi situaţia îngheţului, astfel sistemele de protecţie înglobate în automatizarea instalaţiei
realizează trecerea în regimul de avarie.
În cazul în care nu sunt înregistrate neregularităţi în ceea ce priveşte valorile stabilite
ale parametrilor de funcţionare în regim normal, pompa de circulaţie va continua să
funcţioneze conform valorilor stabilite [96].
b) Circuit secundar
Pompa de circulaţie 2 (PC2) este acţionată. Apoi, în funcţie de datele înregistrate de
senzori (temperatura exterioară) se stabileşte regimul de funcţionare (încălzire sau răcire).
Astfel vanele cu trei căi 1 (V3V-1) şi 3 (V3V-3) sunt acţionate. În cazul în care avem
regim de încălzire, trebuie setată prioritatea în raport cu prepararea apei calde menajere.
Astfel vana cu trei căi 2 (V3V-2) este acţionată.
În cazul în care valorile parametrilor stabiliţi (presiune, temperatură) pentru
funcţionarea în regim normal nu sunt respectaţi, se va trece la regimul de avarie [97].
c) Sistem de încălzire/răcire
Pompa de circulaţie 3 (PC3), de pe circuitul de încălzire/răcire, este pusă în
funcţiune. Vana cu trei căi pentru amestec (V3V-mix) este acţionată în funcţie de
temperatura necesară la interior. Când temperatura ambiantă este atinsă, vana este închisă
complet, agentul termic fiind recirculat. Când necesarul la interior este mult mai mare,
atunci vana de amestec este deschisă complet, alimentarea realizându-se din acumulatorul
de încălzire sau răcire în funcţie de regim [98].

46
3) Regimuri de funcţionare

Regimul de încălzire

Începutul regimului de încălzire

Regimul de încălzire este declanşat, atunci când media temperaturii exterioare,
calculată în funcţie de timp, scade sub valoarea limită reglabilă. Comutarea, în funcţie de
timp şi de temperatura exterioară, ia în considerare inerţia clădirii şi împiedică declanşarea
regimului de încălzire în perioadele reci dar de scurtă durată. Pot fi stabilite limite de
încălzire diferite pentru funcţionarea în regim normal şi funcţionarea în regim de absenţă.

Circuit reglat
Circuitul de încălzire reglat este utilizat, de exemplu pentru alimentarea unei
încălziri prin suprafeţe radiante. Temperatura pe conducta de ducere este reglată prin
intermediul unei comenzi de amestec la retur şi este definită prin intermediul unei curbe de
încălzire cu un punct de bază şi o pantă reglabilă pentru funcţionarea în regim normal şi
funcţionarea în regim de absenţă, dar şi prin intermediul valorii minime şi al valorii
maxime a temperaturii pe conducta de ducere.
Ca opţiune, temperatura pe conducta de ducere poate fi adaptată la necesarul actual
prin intermediul valorii nominale a temperaturii încăperii în camera de referinţă.
Regimul de încălzire al circuitului reglat este oprit independent de criteriul de
încălzire, când temperatura în încăperea determinantă depăşeşte valoarea nominală a
temperaturii camerei cu o valoare mai mare decât valoarea reglată de parametrul P1
(presetare 6K).
Acest caz, însă, nu ar trebui să intervină în practică. Chiar şi când încăperea
determinantă este operată fără un reglaj separat al temperaturii încăperii, temperatura
încăperii nu este depăşită în mod semnificativ în cazul unui reglaj corect al curbei de
încălzire şi al compensării pentru temperatura încăperii [99].

Circuit nereglat
Circuitul de încălzire nereglat este utilizat, de exemplu pentru alimentarea
radiatoarelor suplimentare. Valoarea temperaturii nominale pe conducta de ducere rezultă
din parametrii corespunzători. Circuitul nereglat este supus, condiţionat de sistem, acelor
variaţii ale temperaturii rezultate din încălzirea rezervorului tampon. De asemenea,

47
condiţionată de sistem, temperatura acestuia este la un nivel echivalent sau mai mare cu
circuitul reglat [99].

Exploatarea rezervorului tampon de încălzire

Exploatarea se realizează având în vedere temperaturile necesare pentru circuitul
reglat şi nereglat, dar şi cu respectarea timpilor de funcţionare şi de repaos utili ai pompei
de căldură [94].

Funcţionare în regim redus

Declanşarea funcţionării în regim redus pentru circuitele de încălzire se realizează
prin definirea de programe zilnice combinate în programe săptămânale. La funcţionarea în
regim redus, se realizează o reducţie reglabilă a temperaturii pe conducta de ducere.
Funcţionarea în regim redus nu este declanşată, respectiv oprită, dacă temperatura
exterioară nu scade sub o valoare limită reglabilă [92].
Funcţionarea în regim de concediu este setată prin introducerea unei date pentru
start şi a unei date pentru sfârşit. În timpul concediului, încălzirea se realizează cu o
temperatură pe conducta de ducere redusă (valoare setată de utilizator).

Regimul de răcire

Începerea regimului de răcire

Începerea regimului de răcire este declanşată printr-un calcul al următoarelor
mărimi de intrare:
1. temperatură exterioară mediată în funcţie de timp
2. temperatura exterioară actuală
3. temperatura încăperii
4. modificarea temperaturii încăperii în decursul a 30 min. (gradient)
Pentru fiecare din cele patru mărimi se defineşte câte o valoare de referinţă şi un
factor. Dacă una dintre aceste mărimi de intrare este mai mare decât valoarea de referinţă,
ea are un efect mai puternic în direcţia regimului de răcire, iar dacă este mai mică, are un
efect inhibitor.
Modificarea temperaturii încăperii, în cadrul unui interval de timp definit, are un
efect de amplificare atunci când are loc în direcţia crescătoare, şi reductor, în direcţia
descrescătoare.

48
Exemple:
(în utilizarea setului standard de parametri, valorile de referinţă apar în paranteze drepte)
Exemplul 1:
În perioada de tranziţie de la perioada de încălzire la cea de răcire, intervine o zi
călduroasă:
- temperatură exterioară medie: 16°C [18°C]
- temperatură exterioară actuală*: 26°C [24°C]
- temperatură încăperii: 25°C [24°C]
- gradient: +1 K
Efectul de inhibare al temperaturii exterioare medii este anulat de către temperatura
exterioară actuală, dar şi de către temperatura încăperii care este deja prea mare şi se află în
creştere, astfel încât sistemul trece în regimul de răcire. Însă, sistemul trece în regim de
răcire doar atunci când în perioada anterioară, regimul de încălzire este mai mare de 8 h
(valoare reglabilă) [113].
Exemplul 2:
Într-o perioadă cu regim de răcire, intervine o zi de vreme rea:
- temperatură exterioară medie: 21°C [18°C]
- temperatură exterioară actuală: 20°C [24°C]
- temperatură încăperii: 24°C [24°C]
- gradient : -0,5 K
Temperatura exterioară, aflată în coborâre asigură încheierea regimului de răcire în
ciuda fazei călduroase precedente [113].
Exemplul 3:
În timpul toamnei, când este deja în funcţiune un regim de încălzire, mai intervine o
zi călduroasă:
temperatură exterioară medie: 15°C [18°C]
temperatură exterioară actuală*: 25°C [24°C]
temperatură încăperii: 23°C [24°C]
gradient - 0 K
În acest exemplu, temperatura exterioară medie redusă împiedică îndeplinirea
criteriului de răcire. De exemplu, dacă creşte mai mult temperatura încăperii spaţiului de
referinţă, regimul de încălzire se opreşte. În acest caz, începe din nou să se contorizeze
timpul de întrerupere, plecând de la terminarea regimului de încălzire [113].

49
Circuit reglat
În principiu, există două moduri de funcţionare:
a) reglarea temperaturii pe conducta de ducere în funcţie de punctul de condensare
calculat
Punctul de condensare rezultă din temperatura încăperii măsurată în încăperea de
referinţă şi din umiditatea relativă a aerului din încăpere. Aici poate fi stabilit intervalul
admis al temperaturii pe conducta de ducere.
b) reglarea în funcţie de o valoare fixă
Regimul de răcire al circuitului reglat este oprit independent de criteriul de răcire,
atunci când temperatura din încăperea determinantă scade sub valoarea nominală a
temperaturii camerei.
Circuit nereglat
Aceeaşi funcţionare este valabilă şi pentru circuitul nereglat, însă temperatura pe
conducta de ducere nu este la fel de constantă ca şi temperatura circuitului reglat.

Exploatarea rezervorului tampon pentru apă de răcire

Exploatarea se realizează având în vedere temperaturile necesare pentru circuitul
reglat şi nereglat, dar şi cu respectarea timpilor de funcţionare şi de repaos utili ai pompei
de căldură.

Funcţionare în regim redus

În decursul functionarii în regim redus (considerand un regim în care cladirea nu
este ocupata) pentru circuitul reglat şi nereglat, temperatura pe conducta de ducete poate fi
mărită, în decursul funcţionării în regim redus, cu o valoare care poate fi introdusă de
utilizator. În decursul funcţionării în regim de concediu, nu are loc funcţionarea în regim
de răcire.

II.2 Măsurători si achiziţii de date

II.2.1 Achiziţia de date meteorologice

1) Senzorul multiplu Vaisala Weather Transmitter – WXT 510

WXT 510 este un instrument multisenzor (Fig.II.6), realizat de Vaisala (lider
mondial în industria aparatelor de măsură) în 2003, cu ajutorul căruia se pot măsura cei

50
mai importanţi factori meteorologici. Este un echipament configurabil, compact, cu un
consum scăzut de energie, este uşor şi simplu de instalat, iar parametrii măsurabili cu
senzorii corespunzători sunt:
o Direcţia şi viteza vântului – WINDCAP
o Precipitaţii lichide – RAINCAP
o Presiune atmosferică – BAROCAP
o Temperatură – THERMOCAP
o Umiditate relativă – HUMICAP 180
În cazul analizei sistemului de pompă de căldură, parametrii necesari, care ar trebui
şi pot fi determinaţi cu ajutorul senzorului multiplu, sunt : temperatura şi umiditatea relativă
[21].

1.Traductorii de vânt ;
2.Senzor de precipitaţii;
3.Senzor de presiune;
4.Senzor de temperatură şi
umiditate.

Fig.II.6 Senzor multiplu WXT 510 [21]

Aceşti parametri pot fi studiaţi utilizând modulul PTU care cuprinde :

A. Senzor condensator silicon BAROCAP – pentru măsurarea presiunii
atmosferice;
B. Senzor condensator ceramic THERMOCAP – pentru măsurarea temperaturii
aerului;
C. Senzor condensator polimer film subţire HUMICAP 180 – pentru măsurarea
umidităţii relative a aerului.

Senzor pentru măsurarea temperaturii aerului THERMOCAP

Senzorul capacitiv de temperatură conţine un element ceramic, iar domeniul de
măsură este de : -52oC .. +60oC.

51
 Senzorul de temperatură este format din două
plăcuţe din platină (Fig.II.7), cu grosimea de 25 µm,
separate de un dielectric din sticlă ceramică.
1. Plăcuţe din platină;
2. Sticlă ceramică;
3. Sticlă;
4. Punte de alimentare în plăcuţele de platină.
Capacitatea electrică (C) se caracterizează prin
proprietatea corpurilor de a înmagazina sarcini
electrice. Se defineşte prin raportul dintre sarcina Fig.II.7 Secţiune longitudinală
electrică înmagazinată (Q) şi potenţialul unui conductor prin senzor [21]
izolat (V) [21].
Senzor pentru măsurarea umidităţii relative a aerului HUMICAP 180
Caracteristicile senzorului:
o precizie mare;
o stabilitate excelentă pe termen lung;
o histerezis neglijabil;
o rezistent la praf, murdărie şi multe substanţe chimice.

Principiul de funcţionare
Filmul subţire de polimer absoarbe sau eliberează vaporii de apă în funcţie de
umiditatea relativă a aerului. Proprietăţile dielectrice ale filmului de polimer depind de
cantitatea totală de apă conţinută de acesta. Dacă umiditatea relativă se modifică, se
schimbă şi proprietăţile dielectrice ale filmului de polimer şi, implicit, variază şi
capacitatea senzorului.
Partea electronică a instrumentului măsoară capacitatea senzorului şi o converteşte
într-o citire a umidităţii relative [21].

2) Sondă de radiaţie solară globală – tip FLA613GS

Pentru determinarea intensităţii radiaţiei solare difuze şi totale, se folosesc
piranometrele (sonde de radiaţie solară).
Radiaţia globală este definită ca fiind suma dintre radiaţia solară directă şi cea
indirectă, iar unitatea de măsură este W/m2.

52
 Elementele sensibile, care convertesc radiaţia luminoasă în semnal electric, se
numesc fotodetectoare, elemente fotosensibile sau fotosenzori. După felul cum se obţine
semnalul electric, fotodetectoare se împart în fotodetectoare de tip generator şi
fotodetectoare de tip parametric.
Fotodetectoare de tip generator se caracterizează prin aceea că furnizează la ieşire
un semnal electric de forma unei tensiuni, fără a fi necesară o sursă de energie electrică
suplimentară. Acestea se bazează pe efectul fotovoltaic şi se numesc fotoelemente sau
celule fotovoltaice.
La fotodetectoare de tip parametric, radiaţia luminoasă incidentă pe suprafaţa
activă modulează un parametru de circuit electric. Cele mai răspândite fotodetectoare de
acest tip sunt fotorezistenţele, fotodiodele şi fototranzistoarele [21].
Sonda de radiaţie globală, folosită la aceste măsurători, este de tip fototranzistor.
Dintre caracteristicile acesteia amintim:
o capul de măsură este montat într-o cutie din aluminiu ce are la partea superioară o
calotă semisferică ce lasă să treacă radiaţiile solare UV;
o sistemul este protejat împotriva ploii şi a apei şi este prevăzut cu un sistem de
deshidratare pentru a se evita condensarea, ce ar putea să aibă loc pe peretele intern al
calotei realizată din material plastic;
o senzorul este folosit în studii climatice, medicale, biologice, în sisteme de
informare şi prognoze meteorologice etc [21].

3) Centrală portabilă de achiziţie date – ALMEMO 2690-8

Centrala portabilă de achiziţie date permite programarea măsurătorilor şi are, de
asemenea, rolul de a face posibilă afişarea valorilor instantanee ale parametrilor
meteorologici, stocarea şi prelucrarea datelor obţinute din procesul de măsurare.
Sistemul ALMEMO 2690-8 este un instrument nou în gama aparatelor de măsură şi
este echipat cu un sistem conector patentat de Ahlborn GmbH. Conectorul inteligent
ALMEMO prezintă avantaje importante cu privire la cuplarea senzorilor şi perifericelor,
iar valorile parametrilor sunt stocate într-un EE-PROM. Toţi senzorii şi modulele de ieşire
pot să fie conectate la toate aparatele de măsură de tip ALMEMO.
Acest instrument este conceput să se configureze singur, iar operarea acestuia este
uşoară datorită meniurilor şi ferestrelor de ajutor. Acesta permite conectarea multitudinii
de senzori sau sisteme periferice (Fig.II.7) cu funcţii speciale.

53
 Aparatul ALMEMO 2690-8 are cinci intrări posibile pentru senzorii ALMEMO şi
poate fi operat prin intermediul unui display grafic LCD şi al unor taste de programare.
Meniurile folosite pot să fie configurate prin adaptarea display-ului la fiecare aplicaţie.
Funcţionarea aparatului este corelată cu un ceas ce funcţionează în timp real, iar
memoria de stocare a datelor de tip EE-PROM este de 512 kB şi este suficientă pentru
înregistrarea a 100000 de valori măsurate. Dacă memoria de stocare este insuficientă, se poate
utiliza o memorie externă. Ca memorie externă se utilizează un conector de memorie (MMC),
cu un convenţional de memorie multi-media flash memory card, disponibil ca accesoriu [21].
Două prize de ieşire permit conectarea oricărui modul de ieşire de tip ALMEMO,
ca de exemplu: ieşire analogică, interfaţă digitală sau sistem de alarmă. Există aparate care
pot fi introduse într-o reţea printr-o simplă conectare a acestora cu cablurile specifice [21].

Programarea senzorilor
Canalele de măsură sunt programate automat de conectorii de tip ALMEMO.
Totuşi, utilizatorul poate completa sau modifica programarea printr-o interfaţă oarecare sau
folosind o tastatură. Doua valori limita (1 max. si 1 min.) au fost setate pentru fiecare
canal de măsură. Histerezisul standard este de 10 digits [21].

Măsurare
Valorile determinate, pentru cei 1-20 parametrii măsurabili, pot să fie afişate pe
display în diferite meniuri (care pot fi, de asemenea, configurate), cu trei mărimi, ca un
grafic cu bare sau cu linii. Fiecare măsurătoare implică o achiziţie şi o stocare a două
valori (1 max. si 1 min.), fiind incluse ora şi data. Aceste valori pot fi afişate, imprimate
sau şterse. Pentru fiecare canal este posibilă realizarea unei medieri a valorilor măsurate
într-un interval oarecare de timp, într-un ciclu sau afişarea după o singură măsurătoare.

Proces de control
Procesul de măsurare poate fi pornit sau oprit folosind o tastatură, o interfaţă, un ceas
ce indică timpul real sau depăşirea valorilor limită.
o Ora si data – ceasul ce indică timpul real este un element important în realizarea
unei bune înregistrări a valorilor măsurate.
o Ciclul măsurării – este programabil între 1 s şi 59 h, 59 min şi 59 s şi prevede o
ieşire ciclică a valorilor măsurate la interfaţă sau memorie.
o Numerotarea măsurării – prin introducerea unui număr, o singură scanare sau o serie
întreagă de măsurători pot fi identificate şi citite selectiv la extragerea din memorie [21].
54
Operare
Toate măsurătorile şi valorile funcţiei definite au fost afisate în diferite meniuri pe
un display LCD. Trei meniuri pot să fie configurate individual din cele aproximativ 50 de
funcţii regăsite în aplicaţiile specifice. Nouă taste (patru fiind programabile) au fost
folosite pentru operarea aparatului [21].

Ieşire
Toate instrumentele, meniurile de funcţionare, valorile măsurate şi înregistrate,
precum şi parametrii programaţi au reprezentat ieşiri la un echipament periferic de tip PC.
Ieşirea datelor măsurate a fost selectată într-un format tabel.

Programe utilizate
Programul AMR-Control permite întreaga programare a senzorilor, configurarea
instrumentului de măsură, utilizarea meniurilor şi citirea datelor extrase din memoria
aparatului. Programul WINDOWS – WIN Control a fost pentru achiziţia datelor provenite
din reţeaua de aparate, asigurând procesarea complexa a datelor, precum şi o reprezentare
grafică deosebită a valorilor măsurate şi înregistrate [21].

4) Determinarea parametrilor în interiorul clădirilor

Pentru determinarea parametrilor se vor urmări două tipuri de factori, caracterizaţi
printr-o importanţă mare atât în studiul funcţionalităţii clădirii, cât şi în cel al transferului
de energie exterior/interior. Aceştia sunt : temperatura şi umiditatea relativă.

Temperatura aerului
Având în vedere faptul că aerul atmosferic poate fi asimilat cu un gaz perfect în
condiţii de presiune şi temperatură de la suprafaţa terestră, temperaturile folosite în tehnica
instalaţiilor de ventilare şi climatizare sunt :
o Temperatura după termometrul uscat (t) – este temperatura măsurată cu un
termometru protejat împotriva radiaţiilor termice;
o Temperatura după termometrul umed (t’) – este temperatura măsurată cu
termometrul al cărui bulb este înfăşurat într-un material îmbibat cu apă. Mai este denumită
temperatura de saturaţie adiabatică şi izobară a aerului umed;
o Temperatura punctului de rouă (tτ) – este temperatura pentru care presiunea
parţială a vaporilor de apă, din aerul umed de o anumită temperatură şi conţinut de

55
umiditate, răcit izobar, devine egală cu presiunea lor de saturaţie sau reprezintă
temperatura la care începe condensarea vaporilor de apă la răcirea izobară, cu conţinutul de
umiditate constant a aerului umed.
( t > t’ > tτ – aer nesaturat; t = t’= tτ – aer saturat)
Pentru cunoaşterea legăturii dintre temperatura şi volumul diferitelor corpuri s-au
realizat diferite tipuri de termometre, iar pe baza acestora s-a definit gradul de temperatură,
stabilit faţă de anumite puncte termice (temperatura de fierbere a apei distilate la presiune
normală şi temperatura de topire a gheţii).
Intervalul dintre cele două puncte termice de referinţă reprezintă scala
termometrică, intervalul împărţit într-un număr variabil de parţi egale, fiecare dintre ele
reprezentând un grad de temperatură.
Puncte termice fixe :
o Topirea gheţii – 0oC (32oF)
o Fierberea apei – 100oC (212oF) ; 1oF=5/9oC ;
Senzorul pentru măsurarea temperaturii aerului, folosit în această lucrare este de tip
Vaisala (THERMOCAP) şi face parte din modulul PTU.
Dintre instrumentele clasice folosite pentru măsurarea temperaturii aerului amintim:
o Termometrul meteorologic psihometric;
o Termometrul de maximă;
o Termometrul de minimă.
Lichide termometrice clasice:
o Mercurul (Hg) – pentru termometre ce măsoară temperaturi ridicate;
o Alcoolul etilic (C2H5-OH) – pentru temperaturi scăzute;
o Toluenul (C6H5-CH3) – hidrocarbură aromatică folosită pentru temperaturi scăzute [21].

Umiditatea relativă a aerului

Pentru caracterizarea amestecului format din aer uscat şi vapori de apă se folosesc
mărimile cunoscute în termodinamica aerului umed : conţinutul de umiditate (x) şi
umiditatea relativă (φ).

Conţinutul de umiditate
Conţinutul de umiditate reprezintă masa vaporilor de apă raportată la masa de aer
uscat:

56
 mv  kg _ vapori 
x= (2.1)
ma  kg _ aer _ uscat 
Unitatea de măsura folosită este g vapori de apă pe kg aer uscat:
mv p * V R a * T Ra p v
x= = v * = * (2.2)
ma Rv * T p a * V Rv p a
J J
Ra = 287 Rv = 462 (2.3)
kg * K kg * K
pv
x = 0,622
pa
unde:
mv – masa vaporilor
ma – masa aerului uscat
pv – presiunea parţială a vaporilor de apă
T – temperatura absolută

Umiditatea relativă
Umiditatea relativă reprezintă raportul dintre masa vaporilor de apă conţinuţi într-
un m3 de aer umed şi masa vaporilor de apă (V*ps) corespunzătoare saturaţiei, la aceeaşi
temperatură şi presiune:
ρv pv R * T pv
ϕ= = * v = (2.4)
ρ s Rv * T ps ps
Senzorul pentru măsurarea umidităţii relative a aerului este de tip Vaisala
(HUMICAP 180) şi face parte din modulul PTU. Aparatele clasice, cu citire directă
folosite pentru măsurarea umidităţii aerului, sunt psihrometrele şi higrometrele [21].

5) Determinarea parametrilor meteorologici în exteriorul clădirilor

Pentru determinarea acestor parametri sunt studiaţi factorii meteorologici ce
influenţează transportul, dinamica poluanţilor precum şi transferul de energie şi masă prin
anvelopă, acest lucru putând să fie realizat prin intermediul staţiei meteorologice mobile
(Fig.II.8). În acest studiu, parametrii urmăriţi au fost temperatura, umiditatea relativă a
aerului exterior şi radiaţia solară, totală şi difuză, măsurătoarea acestora realizându-se cu un
pas de 10 min.

57
 Fig.II.8 Staţie meteorologică mobilă [21]

Radiaţia solară
Ramura meteorologiei, care se ocupă cu măsurarea intensităţii fluxurilor radiative
absorbite, difuzate, reflectate, directe, globale dar şi a bilanţului radiativ se numeşte
actinometrie.
Radiaţia globală orizontală este radiaţia solară totală terestră care se obţine prin
însumarea radiaţiei solare directe şi a radiaţiei solare difuze.
Insolaţia se defineşte ca fiind cantitatea de radiaţie solară ce cade direct pe o unitate
de suprafaţă orizontală, la un anumit nivel, sau cantitatea de radiaţie solară globală ce cade
pe o suprafaţă oarecare [W/m2].
În literatura de specialitate, pentru măsurarea radiaţiei solare, se întâlneşte unitatea
de măsură cal/cm2 sau langley (ly)
1 cal/cam2 = 1 ly ; 1 ly = 0,0697 W/cm2 (2.5)
Senzorul, folosit pentru măsurarea radiaţiei solare globale, este de tip FLA613GS.
Pentru determinarea intensităţii radiaţiei solare difuze şi totale se folosesc piranometrele
[21].
Pentru măsurarea radiaţiei difuze se folosesc diverse tipuri de dispozitive, dar cel
mai des întâlnit este piranometrul cu inel de umbrire, ce nu lasă să treacă radiaţia directă
astfel încât senzorul măsoară doar radiaţia difuză [73].

II.2.2 Măsurarea temperaturii

Măsurarea temperaturi se realizează cu ajutorul unei sonde de contact şi a unei
console ce afişează datele măsurate, cu scopul verificării temperaturilor înregistrate de
către senzorii instalaţiei de pompă de căldură. Astfel, se vor identifica valorile setate şi cele

58
înregistrate la momentul realizării măsurătorilor pe display-ul pompei de căldură. Pentru ca
desfăşurarea măsurătorilor, pentru rezervoarele de stocare, să se desfăşoare la un nivel
optim, pompa de căldură va fi oprită.
Pentru obţinerea unor măsurători cât mai precise, se recomandă tararea sondei de
temperatură (punerea în parametrii optimi de funcţionare a unui aparat, instrument,
dispozitiv). În cazul de faţă, s-a realizat o verificare pe un stand experimental existent ale
cărui instrumente de măsură erau deja etalonate.
Se vor realiza o serie de măsurători la diferite nivele ale celor două rezervoare
(Tab.II.2; Tab.II.3) şi se va nota distanţa între aceste puncte, pentru a putea obţine date
despre distribuţia căldurii în unităţile de stocare.
Rezervorul de stocare, destinat pentru înmagazinarea căldurii, conţine o membrană
de separaţie destinată unei distribuţii optime a temperaturii pentru sistemul de preparare de
apă caldă şi pentru cel de încălzire [73].

Temperaturi înregistrate în Rezervorul de Căldură

Punct măsurat Tsetată Tcitită (oC) Tmasurată (oC) Distanţa între punctele
(oC) măsurate (cm)
(1) Superior 45,6
45
(2) Senzor ACM 50 44,3 44
34
(3) Mediu 28,7
29
(4) Senzor inc. 37 28 27,9

Tab.II.2 Temperaturi înregistrate în rezervorul de căldură [73]

Temperaturi înregistrate în Rezervorul de Frig

Punct măsurat Tsetată (oC) Tcitită (oC) Tmasurată (oC) Distanţa între punctele
măsurate (cm)
(1) Superior 18
87
(2) Senzor frig 16 16.3 16.1
20
(3) Inferior 15.9

Tab.II.3 Temperaturi înregistrate în rezervorul de frig [73]

59
 În urma citirilor temperaturilor înregistrate, se observă existenţa unui alt set de
valori diferit Tsetată şi Tcitită care reprezintă valorile de funcţionare în regim autonom în
funcţie de Texterioară .
Durata de măsurare, pentru fiecare valoare, este de aproximativ 5 minute pentru
obţinea unei valori stabilizate a temperaturii [73].

II.2.3 Măsurarea debitelor

Instalaţia SITRANS FUS1020(Fig.II.9), neintruzivă, utilizată pentru măsurarea

debitului, este compusă dintr-un sistem de senzori şi o unitate de control, ce poate fi
conectată uşor la calculator. Astfel, datele înregistrate se pot stoca şi accesa cu uşurinţă.
Tehnologia Clamp-on bazată pe fluxul de ultrasunete ofertă mai multe avantaje faţă
de alte metode de măsurare a debitului. Traductorii se montează rapid şi uşor pe partea
exterioară a conductei, ceea ce le face alegerea perfectă pentru aplicaţii diverse.
În acelaşi timp cu utilizarea tehnologiei WideBeam, sistemul clamp-on a dovedit
performanţe deosebite atât pe teren cât şi în laborator. Avantajele tehnologiei menţionate sunt:
o Măsurarea a oricărui tip de lichid şi gaz;
o Performanţă neafectată de vâscozitate, de dimensiunea conductei şi de conţinut de aer;
o Compensare automată de temperatură şi corecţia punctului de zero;
o Flexibilitate – instalarea pe ţeavă de dimensiuni de până la DN9140 (360 ")

Fig.II.9 Instalaţia SITRANS FUS1020 [21]

Prin intermediul instalaţiei SITRANS FUS1020, s-au efectuat măsurători de debit

pe circuitul forajelor, valorile măsurate s-au înscris în Tab.II.4, iar în Fig.II.10 s-a

60
reprezentat grafic variaţia debitului în funcţie de timp. S-au efectuat, de asemenea,
măsurători pe circuitul prioritar ACM (Tab.II.5; Fig.II.11) şi pe circuitul de încălzire/răcire
(Tab.II.6; Fig.II.12; Fig.II.13). Valorile măsurate sunt înregistrate în Tab.II.5 şi Tab.II.6,
iar reprezentările grafice se regăsesc în Fig.II.11, Fig.II.12 şi Fig.II.13. [73]

Valori măsurate pe conducta de ducere a

celor 4 foraje citite pe debitmetrele instalate

F1 10 l/min
F2 10 l/min
F3 16 l/min
F4 8 l/min
Tab.II.4 Valori afişate de debitmetrele instalate pe conducta de ducere a celor 4 foraje [73]

Măsurătorile efectuate, mai puţin cele de debit, prezentate anterior, au fost utilizate
pentru validarea modelului informatic şi sunt utilizate în capitolul următor.
Perioada de măsurare a fost redusă deoarece instalaţia de încălzirea a facultăţii care
funcţionează în paralel cu pompa de căldură trebuia să fie oprită (altfel ar fi fost dificil să
se realizeze un bilanţ termic pentru cele două instalaţii de încălzire care funcţionează în
acelaşi timp). Astfel, necesarul energetic a fost acoperit doar prin intermediul pompei de
căldură (pentru o temperatură ridicată stabilită, pentru care încălzirea să fie necesară şi
pompa de căldură să intre în funcţiune).

Fig.II.10 Debitul măsurat pe circuitul sursei reci (foraje) [73]

61
 Sursa rece (distribuitor) Circuitul prioritar ACM

Timp (s) Debit (l/min) Timp (s) Debit (l/min)

0 44.44 0 3.24
3 44.29 3 6.74
6 44.16 6 8.66
9 44.18 9 25.89
12 44.27 12 31.28
15 44.58 15 26.91
18 44.37 18 19.2
21 44.41 21 26.63
24 44.49 24 31
27 44.37 27 40.07
30 44.44 30 39.4
33 44.38 33 37.69
36 44.24 36 39.23
39 44.68 39 38.36
42 44.33 42 33.09
45 44.39 45 28.27
48 44.4 48 31.77
51 44.14 51 29.67
Tab.II.5 Valori ale debitelor măsurate pe circuitul sursei reci şi pe circuitul prioritar ACM [73]

Fig.II.11 Debitul măsurat pe circuitul prioritar ACM [73]

62
 Încălzire pardoseală în amonte de V3V-circulatie
Timp (s) Debit (l/min) Timp (s) Debit (l/min)
0 20.53 0 14.2
3 20.72 3 13.59
6 20.58 6 14.1
9 20.41 9 13.27
12 20.52 12 12.95
15 20.59 15 13.39
18 20.47 18 14.15
21 20.45 21 14.46
24 20.4 24 13.89
27 20.45 27 14.44
30 20.57 30 14.87
33 20.67 33 13.69
36 20.74 36 12.55
39 20.53 39 13.27
42 20.45 42 14.37
45 20.46 45 15.77
48 20.55 48 16.6
51 20.59 51 17.45
54 20.4 54 16.46
57 20.42 57 15.65
Tab.II.6 Debite măsurate pe circuitul de încălzire [73]

Fig.II.12 Debite măsurate pe circuitul de încălzire

pentru o deschidere variabilă a V3V-recirculare [73]

63
Fig.II.13 Debite măsurate pe circuitul de încălzire
pentru o deschidere maximă a V3V-recirculare [73]

64
CAPITOLUL III. Modelul informatic

Acest capitol a fost realizat şi dezvoltat în cadrul stagiului de cercetare efectuat la

Institut National des Sciences Appliquées (INSA) din Lyon în perioada martie-iunie 2010.

III.1 Principiul şi obiectivul modelării

Acest studiu are o importanţă deosebită pentru găsirea de soluţii în utilizarea

surselor regenerabile pentru reducerea consumului de energie în clădiri. Prin intermediul
programului de simulare TRNSYS, s-a realizat un model de bază cu un sistem de pompă
de căldură asistată de un captor solar utilizat pentru o clădire tip. Acest model reprezintă
punctul de plecare în evaluarea sistemului pompă de căldură pentru o serie de condiţii
diferite, pentru a putea stabili o modalitate de implementare a acestor sisteme în diverse
tipuri de clădiri.
În acest capitol se realizează modelarea instalaţiei de pompă de căldură din cadrul
Laboratorului de Instalaţii (Fig.III.1). Acest model va reprezenta punctul de plecare al
cercetărilor viitoare pentru găsirea de soluţii de implementare a unui astfel de sistem într-o
clădire. Prin intermediul TRNSYS, toţi parametrii ce descriu funcţionarea unui sistem de
pompa de căldură, pot fi evaluaţi individual oferind posibilitatea de a observa influenţa
fiecăruia, în parte, asupra sistemului.
Pentru a putea realiza modelarea instalaţiei de pompă de căldură, s-a recurs la o
soluţie pas cu pas, adică s-a plecat de la un model simplist care a fost treptat îmbunătăţit
până la obţinerea rezultatului dorit.
Astfel, în prima etapă a fost realizat un sistem ce cuprinde clădirea, datele
meteorologice, rezervorul de căldură, sistemul de captare solar şi sistemul de preparare apă
caldă menajeră (ACM). Aici a fost stabilită legătura între mediul exterior şi mediul
interior, precum şi funcţionarea sistemului de panouri solare şi a preparării de ACM.
În etapa a doua a fost adăugată şi pompa de căldură, urmărindu-se modul de
încălzire şi răcire. De asemenea, s-a adăugat un rezervor destinat stocării frigului şi s-a
realizat un sistem de vane ce asigură legătura cu cele doua rezervoare. Astfel, s-a analizat
cantitatea de energie ce poate fi extrasă pentru încălzire şi pentru răcire ţinând cont de
capacitatea pompei de căldură şi de epuizarea termică a solului. Singurele elemente de

65
automatizare sunt două controlere histerezis, destinate punerii în funcţiune a pompei de
căldură pentru încălzire şi respectiv răcire [74].

Fig.III.1 Modelul TRNSYS al sistemului de pompă de căldură [74]

În partea a treia s-a realizat automatizarea completă a pompei de căldură şi

automatizarea destinată distribuţiei energiei stocate în rezervoare. Datorită faptului că pompa
de căldură are o funcţionare complexă, automatizarea a fost realizată în două etape pentru a
putea ţine cont mai uşor de toţi factorii ce asigură funcţionarea întregului sistem. De asemenea,
nu trebuie uitată importanţa controlului asupra distribuţiei energiei termice către utilizator.

66
 De-a lungul celor trei etape s-a urmărit atât modul de funcţionare al subansamblelor
instalaţiei de pompă de căldură cât şi aportul energetic realizat de acestea. Astfel, s-a putut
observa mai uşor influenţa fiecărui modul în parte.
Această oportunitate a analizei amănunţite a sistemului de pompă de căldură s-a
datorat flexibilităţii programului TRNSYS, ceea ce are un impact major în evaluarea
corectă a tuturor parametrilor 74.

III.2 Modelarea unui sistem de pompă de căldură

III.2.1 TRNSYS
TRNSYS-ul este un program de simulare cu o structură modulară, a cărei natură oferă
acestui program o foarte mare flexibilitate şi facilitează adăugarea de programe de modelare
matematică care nu sunt incluse în librăriile standard ale TRNSYS-ului. TRNSYS-ul, este de
asemenea, utilizat pentru analiza sistemelor a căror evoluţie depinde de timp [117].
Tehnica de modulare a simulării reduce cu mult complexitatea sistemului simulat,
deoarece o problemă foarte mare poate fi redusă într-o serie de probleme mai mici, fiecare
putând fi mai uşor rezolvată. În plus, se observă faptul că multe dintre componente se pot
regăsi şi în alte sisteme, de aceea sunt descrise sub forma generală, lucru ce denotă că pot fi
utilizate cu mici modificări sau direct.
Utilizarea TRNSYS permite interconectarea componentelor sistemului în aproape orice
formă şi rezolvarea diferitelor ecuaţii, facilitând transferul de informaţii de la o componentă la
alta, ceea ce face ca problema simulării sistemului să se reducă la identificarea tuturor
componentelor şi descrierea matematică a acestora.
Din moment ce componentele au fost identificate şi se cunoaşte descrierea lor
matematică, este necesar să se realizeze conectarea componentelor, obţinându-se, astfel, un
flux informaţional al diagramei. Acesta este o reprezentare schematică a transferului de
informaţie ce se realizează între componente sistemului. Fiecare informaţie, ce este primită sau
transmisă de o componentă, este reprezentată grafic printr-o săgeată (de la output-ul
componentei anterioare la imput-ul componentei următoare) [120].
Pentru a realiza o diagramă de funcţionare, trebuie să cunoaştem ce tipuri de flux
de informaţie pot fi regăsite într-o componentă. Astfel, se observă două mari grupe:
informaţia primită şi informaţia transmisă.

67
 Informaţia transmisă - OUTPUT este informatia de ieşire şi poate fi preluată
de o componentă intermediară sau poate fi transmisă direct utilizatorului prin intermediul
unei componente finale (Printer, Online Plotter), sub forma de diagramă sau tabel.
Informaţia primită:
– INPUT – informaţia de intrare, reprezintă informaţia de ieşire (OUTPUT) a
componentei anterioare, aceste informaţii de intrare (INPUT) sunt cele ale
căror valori pot varia (în sistem tranzitoriu);
– PARAMETERS (parametri) – elementele care rămân constante pe parcursul
întregii simulări;
– TIME (variabilă de timp) – nu intră în categoria parametrilor şi este evaluată
automat în structura componentei din care face parte [120].

Componente TRNSYS
TESS Component Libraries - Thermal Energy Systems Specialists, Madison, Wisconsin.
TESS Component Libraries conţine peste 200 de componente TRNSYS. Fiecare
dintre componente are un format compatibil cu Simulation Studio, dar pot fi utilizate şi în
alt mediu de simulare. Sursa codului este oferită pentru fiecare dintre aceste componente
astfel încât să poată fi repede şi uşor modificate dacă utilizatorul doreşte acest lucru.
Fiecare componentă a librăriei conţine proiecte demonstrative realizate de
Simulation Studio pentru a evidenţia funcţiile de bază ale acestora.
Ţinând cont de multitudinea de componente implicate în această modelare
TRNSYS, se vor fi evidenţia doar câteva dintre cele ce au un impact major asupra
sistemului [120].

Type 56
Având în vedere complexitatea unei clădiri multizone, parametrii type-ului 56, nu
sunt definiţi direct în fişierul de intrare TRNSYS. În schimb sunt atribuite două fişiere ce
conţin informaţiile necesare pentru descrierea clădirii (*. BLD) şi funcţia de transfer
ASHRAE pentru pereţi (*. TRN).
TRNBuild este un program utilizat pentru a introduce date de intrare pentru
clădirile multizone, care permite să specificarea structurii detaliate a clădirii, ca şi tot ceea
ce este necesar pentru a simula comportamentul termic al clădirii, cum ar fi proprietăţile
optice ale ferestrei, programul de încălzire şi răcire etc.

68
 TRNBuild creează fişiere cu extensia (*.bui) ce includ toate informaţiile necesare
simulării clădirii [120].

Type 109-TMY2
Această componentă are scopul principal de a citi date meteorologice, la intervale
de timp regulate dintr-un fişier de date, convertindu-le în sistemul de unităţi dorite,
generând valori ale radiaţiei solare directe şi difuze pentru un număr arbitrar de suprafeţe
cu orientare şi înclinare arbitrară.
Typical Meteorological Year (TMY), precursor al lui TMY2, a fost realizat pentru
a furniza date climatice orare sub formă de fişiere uşor de gestionat.
TMY2 conţine fişiere climatice din 239 locaţii din SUA şi a fost realizat pe baza
datelor din perioada 1961-1990, de către National Solar Radiation Data Base (NSRDB) şi
National Renewable Energy Laboratory's (NREL's) - Analytic Studies Division [120].

Type 668
Acestă componentă modelează o pompă de căldură cu o singură treaptă [119].
Modurile de funcţionare ale pompei de căldură sunt cedare de energie (răcire) sau captare
de energie (încălzire) [118]. Acest model se bazează pe datele furnizate de utilizator,
fişierele externe asociate acestei componente conţinând date referitoare la capacitatea
termică de încălzire şi de răcire, precum şi valori corespunzătoare consumul electric. Type
668 operează în funcţie de valorile semnalului de control ce poate depinde de temperatură [119].

Type 557
Această subrutină modelează un schimbător de căldură vertical care interacţionează
termic cu solul. Schimbătorul modelat este unul subteran, are formă de tub U sau tub
concentric şi este cel mai frecvent utilizat în aplicaţii ca sursă termică a pompei de căldură
geotermice. Fluidul transportat prin schimbătorul de căldură îngropat cedează căldură sau
captează căldura solului, în funcţie de temperatura sa şi cea a solului [116].

Type 534
Această subrutină modelează un rezervor cu volum constant ce conţine un lichid de
umplere şi schimbătoare de căldură scufundate [116]. Rezervororul este unul cilindric, cu o
configuraţie verticală. Lichidul din rezervorul de stocare interacţionează cu fluidul din
schimbătoarele de căldură (prin transfer de căldură cu schimbătoarele de căldura imersate),

69
cu mediul înconjurător (prin pierderi termice din partea de sus, de jos şi muchii), precum şi
cu până la două fluxuri de fluid care intră şi ies din rezervorul de stocare [77]. Rezervorul
este împărţit în straturi izoterme de temperatură (la modelul de stratificare observat în
rezervoare de stocare), în cazul în care utilizatorul controlează gradul de stratificare prin
stabilirea numărului de "noduri".
Fiecare strat are un volum constant şi se presupune a fi izotermic, interacţionând
termic cu nodurile de deasupra şi dedesubt, prin conducţie între noduri şi prin mişcări de
fluide (forţat de circulaţia fluxului de intrare sau de stratificarea naturală datorată
inversiunilor de temperatură din rezervor) .
Utilizatorul are posibilitatea de a specifica unul din cele patru tipuri diferite ale
schimbătorului de căldură scufundat (sau dacă HX nu este necesar): tub orizontal, tub vertical,
tub serpentina sau tub răsucit. Căldura auxiliară poate fi specificată individual pentru fiecare
nod izoterm. Modelul consideră, de asemenea, proprietăţile fizice ale lichidului ca fiind
dependente de temperatură pentru apa pură, etilenglicol, o soluţie de apă sau un propilen-glicol
atât pentru rezervor, cât şi pentru fluidul schimbătorului de căldură [116].

Type 4e
Performanţa termică, a unui rezervor de stocare a energiei sensibile ce conţine un
fluid de umplere, supus unei stratificări termice, poate fi modelat presupunând că
rezervorul este format din N segmente (N ≤ 15) complet amestecate şi egale ca volum.
Gradul de stratificare este determinat de valoarea lui N. Dacă N = 1, rezervorul de stocare
este modelat ca un rezervor complet amestecat şi nu este posibilă producerea de efecte de
stratificare. Gurile de admisie pot fi fixe sau variabile, intrarea sau ieşirea putând
corespunde unor zone izotermice diferite. De asemenea, poate fi definită banda neutră de
temperatură pentru termostate de radiator şi coeficienţii de incrementare a pierderilor de
căldură [116].

Type 1b
Această componentă modelează performanţele termice ale unei varietăţi de
componente. Matricea totală a colectorului poate fi constituită din colectoare conectate în
serie şi în paralel. Performanţa termică a matricei totale a colectorului este determinată de
numărul de module în serie şi caracteristicile fiecărui modul. Utilizatorul trebuie să
furnizeze rezultatele de la testele standard de eficienţă, raportate la temperatura lichidului,
minus temperatura ambiantă la radiaţii (∆T / IT). Temperatura lichidului poate fi o intrare,

70
o medie sau o temperatură de ieşire. Modelul presupune că eficienţa ∆T / IT poate fi
modelată ca o ecuaţie pătratică [120].

III.2.2 Modelarea sistemelor

1) Sistem de captare solar şi modul de încălzire şi preparare apă caldă menajeră

Descrierea modelului
Acest model prezintă primul pas al modelarii TRNSYS şi include clădirea
analizată, în cazul nostru Laboratorul de Instalaţii, ce este cuplată cu fişierul meteo,
sistemul solar, modulul de preparare apă caldă şi de asemenea rezervorul de stocare
termică pentru căldură şi prepararea apei calde menajere.
La începutul realizării acestui sistem, TRNSYS-ul oferă posibilitatea utilizatorului
de a crea legătura între fişierul meteo şi clădire într-un mod facil, permiţând introducerea
de elemente ce influenţează proprietăţile aerului interior. Aici se poate aminti radiaţia
solară şi unghiul de incidenţă, umiditatea relativă şi temperatura aerului, precum şi un
program de funcţionare a iluminatului interior. Procesul acesta de creare a legăturilor între
mediul exterior şi cel interior, este compus din 10 paşi uşor de realizat. Se începe cu
alegerea proiectului de multi-zonă, apoi se definesc numărul de zone şi dimensiunile
acestora, urmând ca, mai apoi, să se definească orientarea, infiltraţiile de aer, existenţa
ventilării, încălzirii şi a răcirii, aporturile de căldură şi umiditate, precum şi modalitatea de
iluminat interior. Astfel, prin intermediul acestei proceduri de simplificare a legăturii între
elementul ce defineşte condiţiile meteo şi elementul ce defineşte clădirea, se realizează o
economie de timp evitându-se, totodată, posibilitatea omiterii unor elemente ce definesc
aceasta legătură. În concluzie, valorile de intrare, referitoare la condiţiile meteo la nivelul
clădirii, sunt satisfăcute.
Astfel, se poate trece la realizarea modelării clădirii utilizându-se TRNBuild, care
este un program specializat asociat TRNSYS-ului pentru definirea zonelor ce
caracterizează clădirea.
Se începe cu o definire a orientării, a intrărilor şi ieşirilor clădirii. Apoi se stabileşte
numărul de zone şi se trece la realizarea acestora. În primul rând, pentru a respecta o logică
în efectuarea acestei activităţi, se definesc tipurile de pereţi ce vor fi folosite, urmând ca,
mai apoi, să se definească suprafaţa, orientarea şi categoria fiecărui perete în parte. Aici se

71
observă multitudinea de posibilităţi în definirea unui perete. După ce se încheie această
etapă, se pot modela suprafeţele vitrate a căror dimensiune nu poate fi mai mare decât a
peretelui pe care sunt amplasate. Ca şi în cazul pereţilor, se conferă utilizatorului
TRNBuild posibilitatea de a realiza propriul tip de fereastră.
Tot în cadrul definiri anvelopei unei zone, trebuie amintit faptul că există
posibilitatea integrării planşeului destinat încălzirii sau plafonului destinat răcirii.
În ultima parte a modelarii unei zone, pot fi definite condiţiile de încălzire, răcire,
ventilare, infiltraţiile, aporturile interioare de căldură şi umiditate, putând totodată să se
realizeze şi un program de funcţionare.
Pasul următor modelarii clădirii îl reprezintă stabilirea, definirea şi cuplarea
rezervorului de stocare termică pentru căldură şi preparare ACM la sistemul definit până în
momentul de faţă [75].
Soluţia aleasă în acest caz, pentru modelarea rezervorului, este type-ul 534
aparţinând librăriei TESS. În acest tip de rezervor de stocare termică, căldura poate fi
transferată în/şi din rezervorul de stocare prin trei fluxuri
unice de fluide. Două dintre fluxurile de lichid se
amesteca cu lichidul de stocare, în timp ce al treilea flux
transfera căldura de la sau înspre rezervorul de stocare
printr-un schimbător de căldură scufundat (Fig.III.2),
unde lichidul nu se amesteca cu lichidul de depozitare Fig.III.2 Tub elicoidal HX [116]
[116].
Convecţia naturală a schimbătorului de căldură, cu lichidul din rezervorul de
stocare, poate fi o problemă greu de rezolvat, reprezentată de schimbul de căldură
lichid/masă ce trebuie să fie luat în considerare pentru aceste tipuri de sisteme. Problema
poate fi definită de două ecuaţii diferenţiale:

(3.1)

(3.2)

unde,
Qin,Tank şi Qout,Tank – flux de căldură la interiorul şi exteriorul rezervorului de stocare
Qin,HX şi Qout,HX - flux de căldură la interiorul şi exteriorul schimbătorului de
căldură din interiorul rezervorului de stocare [116].

72
 Soluţia analitică are mai multe avantaje inerente asupra soluţiilor numerice. În
primul rând, subrutina rezolvă problema propriei sale matematici şi nu trebuie să se bazeze
pe metode numerice nestandardizate, care trebuie anexate la subrutină [14]. În acest fel,
subrutina poate fi importată în orice compilator FORTRAN, fără probleme. În al doilea
rând, unele dintre metodele de găsire a unei soluţii pentru acest sistem (în principal soluţii
numerice) sunt extrem de dependente de perioada de timp a simulării şi nu poate converge
în anumite circumstanţe, lucru frecvent întâlnit la sistemele utilizate pentru prepararea de
ACM [88]. Soluţia analitică este independentă de timp, dar are nevoie de o metodă
iterativă ce trebuie implementată în subrutină pentru a rezolva sistemul de ecuaţii
diferenţiale [14].
Pentru schimbătoare de căldură de formă elicoidală, tubul corespunzător
schimbătorului de căldură (poate exista mai mult de un tub) este împărţit în NHx noduri
de-a lungul direcţiei fluxului. Pentru fiecare nod, utilizatorul trebuie să stabilească
fracţiunea din lungimea ţevii schimbătorui de căldură din nodul respectiv şi să identifice
nodurile din rezervor în care acesta este complet localizat. Este posibil să existe mai mult
de un schimbător de căldură situat într-un tronson al rezervorului [116].
Coeficientul global de transfer termic al schimbătorului de căldură de la interiorul
rezervorului de stocare, poate fi exprimat astfel:

(3.3)

unde,
n = numărul de tuburi identice (ţevi);
ho = coeficientul de transfer termic la suprafaţa exterioară;
Ao = suprafaţa exterioară a nodului HX;
Rw = rezistenta termică la peretelui tubului;
hi = coeficientul de transfer termic la suprafaţa interioară;
Ai = suprafaţa interioară a nodului HX.

(3.4)

unde,
Nud = numărul Nusselt în funcţie de diametrul tubului;
k = coeficientul de transfer termic;
do = diametrul exterior al ţevii [116].
73
Sistemul de captare solar
Sistemul de captare solar (Fig.III.3) este format dintr-o pompă de circulaţie, un
captor solar, un rezervor de stocare şi un controler ce comanda pompa de circulaţie.
Condiţia de funcţionare este ca temperatura la ieşire din captorul solar să fie mai mare
decât temperatura din rezervorul de stocare [74].

Fig.III.3 Schema funcţională a sistemului de captare solar [74]

În acest sistem s-au urmărit modul de funcţionare al instalaţiei şi aportul termic

realizat (Fig.III.4; Fig.III.5).

Fig.III.4 Aport solar [74]

74
 Fig.III.5 Variaţia temperaturii la ieşirea din captorul solar [74]

Staţie de preparare a apei calde menajere

Modulul de preparare a apei calde menajere (ACM) (Fig.III.6) este compus
dintr-un rezervor de stocare de unde este extrasă apa caldă prin intermediul unei pompe de
circulaţie (PC 3). Apa din rezervor ajunge într-un schimbător de căldură unde cedează
căldura apei reci, care este adusă cu ajutorul unei pompe de circulaţie (PC_AR).
Automatizarea acestui modul este realizat prin intermediul unui program de consum
corelat cu un controler histerezis de temperatură.

Fig.III.6 Schema funcţionala pentru preparare ACM [74]

75
 Pentru acest modul s-au urmărit funcţionarea şi aportul termic realizat la prepararea
de apă caldă menajeră (Fig.III.7; Fig.III.8; Fig.III.9).

Fig.III.7 Prepararea ACM [74]

Fig.III.8 Temperatura ACM [74]

76
 Fig.III.9 Aport căldură în schimbătorul de preparare ACM [74]

III.3 Validarea modelului

III.3.1 Generalităţi
După cum este bine cunoscut, fizica, una din ştiinţele exacte, operează cu noţiuni şi
mărimi exprimabile cantitativ şi, ca urmare, mai mult sau mai puţin precis determinabile. O
operaţie fundamentală în fizică este aceea de măsurare. Atunci când avem la dispoziţie un
etalon, se poate compara mărimea de măsurat cu etalonul (cele două mărimi comparate
având aceeaşi natură), iar raportul, v, dintre mărimea de măsurat, M, şi cea aleasă ca
etalon, Me, se numeşte valoarea numerică a mărimii măsurate:
M
v= (3.5)
Me
Operaţia de măsurare prin comparare cu un etalon se numeşte măsurare directă.
Măsurarea directă este, însă, o operaţie destul de puţin utilizată în practică, deoarece
construirea unui etalon este, în general, dificilă şi, de multe ori, imposibilă [57]. Mult mai
frecvent vom întâlni în laborator operaţia de măsurare indirectă, în care o mărime de
interes este măsurată plecând de la o relaţie de calcul, în care intervin o serie de mărimi
fizice, care pot fi măsurate direct. Câteva exemple, în acest sens, ar fi: măsurarea
constantei elastice a unui resort, densitatea unui corp, momentul de inerţie al unui rigid,
viteza sunetului în diverse medii, etc. [58].

77
 Experienţa arată că o măsurătoare repetată în aceleaşi condiţii conduce, de obicei,
la rezultate care diferă între ele. Aceasta dovedeşte că fiecare măsurătoare este însoţită de
erori de măsură. Se numeşte eroarea de măsură diferenţa x - xa dintre rezultatul măsurării,
x, şi valoarea adevărată a mărimii măsurate, xa (a cărei existenţă este postulată) [63].
Am putea, deci, afirma că fiecare mărime poate fi evaluată cu o anumita precizie.
Precizia unei măsurători depinde de:
a) instrumentul şi metoda folosite în efectuarea măsurătorilor;
b) variaţiile spaţiale sau temporale ale mărimii de măsurat;
c) numărul de măsurători efectuate.
Metodele de prelucrare a datelor experimentale urmăresc, pe de o parte, aflarea
unei mărimi cât mai apropiate de cea reală, iar pe de altă parte, găsirea unui interval de
valori, în care să se găsească cu siguranţă valoarea adevărată a mărimii măsurate [62].
Noţiunile de bază în acest context sunt acelea de eroare reală (definită ca diferenţa dintre
valoarea măsurata şi cea reală), eroare absolută (care este modulul diferenţei menţionate
anterior) şi eroarea relativă. Eroarea reală (şi cea absolută) sunt exprimate în unităţile
mărimii măsurate; eroarea relativă, definită ca raportul dintre eroarea absolută şi valoarea
adevărată a mărimii măsurate, este o mărime adimensională [60].

III.3.2 Clasificarea erorilor de măsură

Erorile de măsură se pot clasifica în trei grupe:
1 ) erori grosolane
2 ) erori sistematice
3 ) erori accidentale (întâmplătoare)
Erorile grosolane apar în urma deteriorării condiţiilor principale ale măsurării.
Uneori, de exemplu, din cauza iluminării insuficiente a locului de muncă, se citeşte
indicaţia unui instrument ca fiind 3, în loc de 8. Alteori se pot folosi instrumente defecte
sau procedee de măsură care conduc la apariţia, în setul de date experimentale, a unor
valori care diferă foarte mult de majoritatea celorlalte date. Deosebit de grave, prin
consecinţele lor, pot fi erorile grosolane legate de utilizarea, în mod greşit, a unor
instrumente de măsură sau alte dispozitive experimentale (de exemplu motoare electrice,
alimentatoare cu energie electrică, etc.) la tensiuni de alimentare mai mari (220V) decât
cele nominale (6, 12 sau 24 V).

78
 Caracteristica esenţială a erorilor grosolane este aceea că acestea implică valori
măsurate care se abat foarte mult de la o valoare medie. Erorile grosolane se elimină la
începutul operaţiei de analiză a rezultatelor şi, pe cât posibil, se înlocuiesc cu valori găsite
în urma altor măsurători, efectuate în condiţii corecte [59].
Erorile sistematice se datorează factorilor care acţionează în acelaşi mod în timpul
efectuării unor măsurători multiple, în aceleaşi condiţii experimentale, ale unei mărimi
fizice. Acestea sunt erorile care vor face rezultatele noastre diferite faţă de valorile exacte
cu discrepanţe reproductibile. Exemple tipice de cauze, ce determină apariţia unor erori
sistematice, sunt: poziţionarea incorectă a instrumentului de măsură faţă de corpul de
măsurat, folosirea acestuia în alte condiţii decât cele în care s-a făcut etalonarea,
insuficientă pregătire a metodei de măsură, etc.
Erorile sistematice sunt periculoase pentru experimentator, deoarece ele sunt numai
prin lipsă sau numai prin adaos şi, de aceea, sursa şi efectul lor rămân, de multe ori,
necunoscute. De exemplu, dacă se măsoară modulul de elasticitate al unui material,

folosindu-se metoda dinamică, adică folosind relaţia v = E / ρ (unde v este viteza unei
unde longitudinale prin materialul probei, iar ρ - densitatea acesteia), dacă materialul nu
este omogen ( ρ variază de la punct la punct ), rezultatul va fi afectat de o eroare
sistematică. O eroare sistematică va apărea şi dacă, înainte de începerea măsurătorilor, nu
s-a efectuat corecţia de zero a instrumentului de măsură.
Exactitatea unui experiment este, în general, dependentă de modul în care putem
controla sau compensa erorile sistematice.
O cale de identificare a erorilor sistematice o constituie determinarea aceleiaşi
mărimi fizice folosind metode diferite [59].
Erorile accidentale apar din cele mai diverse cauze. De multe ori acestea sunt atât
de mici, încât efectul lor nu poate fi sesizat (variaţia temperaturii în procesul de măsură,
modificări ale legii de mişcare din cauza unor curenţi slabi de aer, etc.).
Eliminarea totală a erorilor accidentale nu este posibilă, însă, folosind metodele
teoriei probabilităţilor şi statisticii matematice se poate evalua efectul lor asupra mărimii
măsurate. Precizia unui experiment depinde de modul favorabil în care se poate depăşi sau
analiza situaţiile care conduc la apariţia erorilor accidentale. O exactitate dată implică o
precizie cel puţin la fel de bună a măsurătorilor şi este, într-o anume măsură, dependentă
de erorile accidentale [59].

79
 Se poate demonstra că, dacă măsurătorile se efectuează în aceleaşi condiţii,
frecvenţa maximă de apariţie a unor mărimi într-un set de determinări experimentale este
maximă în cazul acelor mărimi care diferă foarte puţin de valoarea medie a tuturor
măsurătorilor; există din ce în ce mai puţine valori care diferă din ce în ce mai mult de
valoarea medie (atât prin lipsa, cât şi prin adaos). Dacă erorile accidentale rezultă din
folosirea unor instrumente puţin precise sau care nu impun încredere, aceste erori pot fi
diminuate prin folosirea instrumentelor adecvate. Dacă erorile accidentale rezultă din
fluctuaţiile statistice datorate numărării a prea puţine evenimente, utilizarea unor
instrumente mai precise nu se justifică; calea de urmat este, în acest caz, creşterea
numărului de evenimente măsurate [59].
Într-un grafic, în care se reprezintă pe abscisă, în ordine crescătoare, valorile
numerice obţinute în urma efectuării (în aceleaşi condiţii) a mai multor măsurători (afectate
de erori accidentale), iar pe ordonata frecvenţa de apariţie a diferitelor valori în setul de
rezultate, se constată o dependenţă grafică denumită ''clopotul lui Gauss'' (Fig.III.10). O
astfel de dependenţă corespunde legii de distribuţie normală a mărimilor aleatorii.

Fig.III.10 Clopotul lui Gauss

Pentru descrierea împrăştierii datelor faţă de valoarea medie se folosesc cel mai
frecvent noţiunile de dispersie şi abaterea medie pătratică. Dispersia D(x) se defineşte prin
relaţia:
1 n
D( x) = ∑ ( xi − x) 2
n i =1
(3.6)

Valoarea σ = D(x) se numeşte eroare medie pătratică:

1 n
σ = D( x) = ∑ ( xi − x ) 2
n i =1
(3.7)

80
 Dispersia reprezintă mărimea cea mai utilizată pentru a caracteriza împrăştierea
măsurătorilor unor mărimi fluctuante. Frecvenţa de apariţie a unei anumite valori, în setul
de determinări experimentale, are semnificaţia probabilităţii de apariţie a acelei valori în
acel set. Pentru un număr infinit de măsurători, probabilitatea P(x) are expresia [59]:

( x− x)
1 −
P ( x) =
2π σ
e 2σ 2 (3.8)

III.3.3 Analiza rezultatelor obţinute

În cadrul laboratorului de instalaţii există un stand experimental compus dintr-o
pompă de căldură cu o putere de 15 kW pentru încălzire şi 18 kW pentru răcire, cuplată la
un rezervor de 1 m3, utilizat atât pentru perioada de încălzire, cât şi pentru perioada răcire.
Sistemul este destinat pentru satisfacerea parţială a necesarului termic a laboratorului de
instalaţii prin intermediul unui planşeu de încălzire. Acest sistem de încălzire în pardoseală
este reglat prin intermediul unei vane cu 3 căi. Măsurătorile efectuate în acest stand
experimental au fost comparate cu valorile obţinute de modelul informatic realizat în
TRNSYS. În Fig. III.11 este prezentată schema funcţională a instalaţiei pe care s-au
efectuat măsurătorile, iar în Fig. III.12 este prezentat modelul TRNSYS al acestei instalaţii.

Fig.III.11 Schema funcţională a instalaţiei pe care s-au efectuat măsurătorile [75]

Pe baza modelului informatic s-au făcut simulări ce au fost testate experimental.

Am detaliat, în mod special, automatizarea modelului din TRNSYS pentru a arăta
importanţa conducerii procesului

81
Automatizarea sistemului de pompa de căldură
Automatizarea este reprezentată de ansamblul format din senzori şi blocuri-
decizionale ce coordonează elementele cheie ale sistemului de pompă de căldură în funcţie
de condiţiile interioare şi exterioare.
Punerea în funcţiune a pompei de căldură este realizată prin intermediul unei funcţii
de comandă ce ia în considerare un program de funcţionare şi două controlere de tip
histerezis ce ţin cont de valorile înregistrate de o sondă de temperatură exterioară.
Astfel pentru regimul de încălzire controlerul generează un semnal de pornire (1) dacă
temperatura exterioară scade sub 14oC şi un semnal de oprire (0) în cazul în care valoarea
înregistrată de sonda depăşeşte 18oC. În cazul în care semnalul iniţial este 1 şi valoarea imediat
următoare indicată de senzor este mai mare de 18oC, atunci se generează imediat un semnal de
oprire. În cazul în care semnalul iniţial este 0 şi valoarea imediat următoare indicată de senzor
este mai mică de 14oC, atunci se generează imediat un semnal de pornire. Dacă valoarea
generată de controlerul histerezis şi programul de funcţionare este egală cu 1 atunci se
generează un semnal de pornire al pompei de căldură în regim de încălzire.
Astfel pentru regimul de răcire controlerul generează un semnal de pornire (1) dacă
temperatura exterioară creste peste 26oC şi un semnal de oprire (0) în cazul în care valoarea
înregistrată de sonda scade sub 22oC. În cazul în care semnalul iniţial este 1 şi valoarea
imediat următoare indicată de senzor este mai mică de 22oC, atunci se generează imediat un
semnal de oprire. În cazul în care semnalul iniţial este 0 şi valoarea imediat următoare
indicată de senzor este mai mare de 26oC, atunci se generează imediat un semnal de pornire.
Dacă valoarea generată de controlerul histerezis şi programul de funcţionare are valoarea 1
atunci se generează un semnal pornire a pompei de căldură în regim de răcire.
În acest context de utilizare a controlerelor histerezis trebuie reţinut faptul ca nu vor
există concomitent două semnale de pornire, pentru regimul de încălzire sau răcire, dar pot
apărea în acelaşi timp două semnale de oprire, corespunzător perioadei pentru care
funcţionarea pompei de căldură nu este necesară.
Semnalul de funcţionare al pompelor de circulaţie ce deservesc circuitul de la
pompa de căldură la rezervorul de stocare şi de la pompa de căldură la cele patru foraje
este acelaşi cu cel de pornire/oprire al pompei de căldură. Condiţia suplimentară faţă de
cea impusă pentru pompa de căldură este ca pompele vor funcţiona pe perioada regimul de
încălzire cât şi pe perioada regimul de răcire.
Funcţionarea pompei de circulaţie de pe circuitul de la rezervorul de stocare către
consumator este condiţionată de valoarea înregistrată de senzorul de temperatură aflat pe

82
tur cât şi de semnalul de funcţionare al celorlalte doua pompe de circulaţie. Atâta timp cât
temperatura pe tur va fi mai mică de 45oC, iar celelalte doua pompe de circulaţie vor
funcţiona, valoarea logică generată de blocul decizional va fi 1, altfel ea va fi 0.
Pentru automatizarea vanei de amestec s-a folosit un bloc decizional descris printr-
o serie de funcţii şi condiţii. Menţionez faptul că pentru cele două regimuri de încălzire şi
respectiv răcire avem condiţii diferite.
Astfel avem ca parametri: temperaturile interioare impuse pentru încălzire şi răcire
şi ca date de intrare: valorile temperaturii interioare şi semnalele de pornire/oprire pentru
regimul de încălzire şi cel de răcire.
Pentru regimul de încălzire se utilizează următoarea funcţie:

Fig.III.12 Modelul TRNSYS al instalaţiei pe care s-au efectuat măsurătorile [75]

Rezultatului obţinut i se impune condiţia de a avea o valoare pozitivă şi trebuie să

se încadreze în intervalul [0,1]. Dacă valoarea semnalului regimului de încălzire este 1,
atunci vana de amestec se va deschide proporţional cu valoarea funcţiei.
Pentru regimul de răcire se utilizează următoarea funcţie:

83
 Rezultatului obţinut i se impune condiţia de a avea o valoare pozitivă şi trebuie să
se încadreze în intervalul [0,1]. Daca valoarea semnalului regimului de răcire este 1, atunci
vana de amestec se va deschide proporţional cu valoarea funcţiei.

Validarea modelului informatic

Datele de intrare au fost reprezentate de datele meteorologice (temperatura
exterioară şi radiaţia solară) şi proprietăţile termice ale clădirii. Pentru a putea avea
aceleaşi date de intrare pentru modelul informatic, fişierul, ce conţine informaţiile meteo, a
trebuit să fie modificat. În cazul clădiri TRNSYS-ul, oferă posibilitatea realizării unui
model foarte detaliat, lucru extrem de important.
Astfel, având aceleaşi date de intrare pentru modelul informatic şi pentru modelul
real, s-au realizat simulări pentru regimul de încălzire, cât şi pentru regimul de răcire, şi
ţinându-se cont de valorile măsurate au fost calculate erorile medii pătratice [75].

Fig.III.13 Regim de încălzire [75]

84
 Fig.III.14 Regim de răcire [75]

Eroarea medie pătratică pentru regimul de încălzire:

σTint = 0,546 oC; σTpl = 1,366 oC
Eroarea medie pătratică pentru regimul de răcire:
σTint = 0,38 oC; σTpl = 0,88 oC
Măsurătorile au fost efectuate în data de 21 mai pentru intervalul orar 6.30-12.30
pentru a putea evalua funcţionarea pompei de căldură în regim de încălzire (Fig.III.13),
măsurătorile din data 5 iunie, în intervalul orar 11.30-16.30, au fost realizate pentru
evidenţierea regimului de răcire (Fig.III.14).
Astfel, s-a observat că, pentru regimul de încălzire, temperatura interioară nu este
influenţată de temperatura planşeului.
Acelaşi lucru se observă şi pentru regimul de răcire, temperatura interioară fiind
puternic influenţată de temperatura exterioară [75].
Măsurătorile parametrilor interiori şi exteriori au fost realizate simultan; efectul
inerţiei a fost luat în calculele efectuate în TRNSYS, dar probabil ca structura reală, plasată
direct pe pământ are un efect de stocare mai important.

85
CAPITOLUL IV. Studii de caz şi rezultate obţinute

Acest capitol prezintă o analiză complexă a rezultatelor obţinute în urma

simulărilor realizate pe baza modelului informatic al sistemului de pompă de căldură
realizat în TRNSYS.

Regim
Nr. Perioad
Denumire studiu Clădire Parametru variat (încălzire T_int
Studiu a
/ răcire)
Putere
(h) T_ext (oC)
PAC
z1
Influenţa zonei
Clădire 1
climatice în ianuarie
1 (Clădire z2 Pac_100% încălzire 20.00
regim de (0-720)
laborator)
încălzire
z3

Influenţa puterii Pac_50%

instalate a Clădire 1 Pac_100%
ianuarie
2 pompei de (Clădire z2 încălzire 20.00
(0-720) Pac_150%
căldură în regim laborator)
de încălzire Pac_max

z1
Influenţa zonei Clădire 1 iulie
3 climatice în (Clădire (4344- z2 Pac_100% răcire 26.00
regim de răcire laborator) 5064)
z3

Influenţa puterii Pac_50%

instalate a Clădire 1 iulie Pac_100%
4 pompei de (Clădire (4344- z2 răcire 26.00
căldură în regim laborator) 5064) Pac_150%
de răcire Pac_max

Influenţa 20.00
Clădire 1
temperaturii ianuarie
5 (Clădire z2 Pac_100% încălzire
interioare în (0-720)
laborator) 21.00
regim de

86
 încălzire
22.00

24.00
Influenţa
Clădire 1 iulie
temperaturii
6 (Clădire (4344- z2 Pac_100% răcire 25.00
interioare în
laborator) 5064)
regim de răcire
26.00

utiliza
re
Clădire 1
Influenţa ianuarie (20oC)
7 (Clădire z2 Pac_100% încălzire
automatizării (0-720) neutili
laborator)
zare
(12oC)

z1
Influenţa zonei
Clădire 2
climatice în ianuarie
8 (Clădire z2 Pac_100% încălzire 20.00
regim de (0-720)
birouri)
încălzire
z3

Influenţa puterii Pac_50%

instalate a Clădire 2 Pac_100%
ianuarie
9 pompei de (Clădire z2 încălzire 20.00
(0-720) Pac_150%
căldură în regim birouri)
de încălzire Pac_max

z1
Influenţa zonei Clădire 2 iulie
10 climatice în (Clădire (4344- z2 Pac_100% răcire 26.00
regim de răcire birouri) 5064)
z3

Influenţa puterii Pac_50%

instalate a Clădire 2 iulie Pac_100%
11 pompei de (Clădire (4344- z2 răcire 26.00
Pac_150%
căldură în regim birouri) 5064)
de răcire Pac_max

Tab.IV.1 Sintetizare studii de caz

87
Notă
z1 – zona climatică 1 (Constanţa)
z2 – zona climatică 2 (Bucureşti)
z3 – zona climatică 3 (Iaşi)
PAC 100% – PAC cu puterea instalată fiind cea reală
PAC 50% – PAC cu o putere instalată jumătate din cea reală
PAC 150% – PAC cu o putere instalată de 150% faţă de cea reală
PAC max – PAC cu o putere instalată egală cu valoarea maximă a necesarului de căldură a clădirii.

Se prezintă cele 11 studii de caz (Tab.IV.1) şi se face o analiză complexă a

rezultatelor obţinute în urma simulărilor efectuate pe baza modelului informatic al
sistemului de pompă de căldură realizat în TRNSYS.
În cele ce urmează se prezintă o analiză detaliată a studiilor de caz, structurate în
funcţie de parametrii variaţi : clădire, zona climatică, regim de funcţionare, program de
funcţionare şi temperatura interioară.

IV.1 Evaluarea aportului termic şi a consumului de energie

electrică al pompei de căldură pentru o clădire de laborator

Evaluarea aportului termic şi a consumului de energie electrică al pompei de

căldură pentru o clădire de laborator s-a realizat pe baza primelor 4 studii de caz efectuate,
ţinându-se cont de influenţa zonei climatice, puterii instalate a pompei de căldură şi a
regimului de funcţionare.

IV.1.1 Influenţa zonei climatice

Regim încălzire
Perioada analizată este luna ianuarie (31 zile) care este cea mai rece perioadă a
anului. Astfel, s-a putut observa, mai bine, modul în care instalaţia de pompă cu căldură
răspunde necesarului termic pe regimul de încălzire.
Dat fiind faptul că nu există o bază de date climate pentru zone climatice din
România, s-au utilizat datele climatice din TRNSYS pentru 3trei oraşe ce fac parte din

88
zone climatice diferite. Astfel, oraşul Constanţa reprezintă zona 1, Bucureşti zona 2 şi
respectiv Iaşi zona 3.
Clădirea 1, utilizată în aceste simulări, este caracterizată de o rezistenţă termică şi o
inerţie (cap.III.3.3) termică scăzută. Temperatura interioară este menţinută la 20oC prin
intermediul unui aport termic auxiliar reprezentat de o centrală termică (CT) cu un
randament η=90%.

Variaţia temperaturii planşeului

Variaţia temperaturii planşeului încălzitor (Fig. IV.1), pe parcursul simulării, este
corelată cu variaţia temperaturii exterioare. Diferenţa, care se observă pentru cele trei oraşe
reprezentând trei zone climatice, este datorată faptului că temperatura planşeului este
influenţată în mod indirect de temperatura exterioară. Temperatura planşeului este
influenţată de temperatura interioară, a cărei viteză de variaţie depinde de pierderile de
căldură prin anvelopa clădirii. Aceste pierderi depind, la rândul lor, de variaţia temperaturii
exterioare şi de caracteristicile termotehnice ale anvelopei. Astfel, când temperatura
exterioară este scăzută avem o temperatură scăzută la nivelul planşeului şi cu cât
temperatura exterioară creşte, cu atât va creşte şi temperatura planşeului. Se observă,
totuşi, o uşoară defazare în timp de câteva ore între maximele temperaturii exterioare şi
maximele temperaturii planşeului, ce se datorează inerţiei termice a planşeului încălzitor,
care în acest caz este destul de redusă.

Fig.IV.1 Variaţia temperaturii planşeului

89
Evoluţia consumului electric al pompei de căldură şi al sistemului
Variaţia consumului pompei de căldură (Fig.IV.2), cât şi cea a întregului sistem
(Fig.IV.3), pentru cele trei oraşe ce fac parte din zone climatice diferite, sunt asemănătoare,
existând totuşi o diferenţă vizibilă între cele 3 curbe de variaţie. Acest lucru se datorează,
aşa cum am amintit mai sus, influenţei a doi factorii esenţiali: temperatura exterioară şi
caracteristicile termotehnice ale anvelopei.
Sunt reprezentate de asemenea curbele variaţiei COP-ului pompei de căldură
(Fig.IV.4) şi curbele variaţiei COP-ului sistemului (Fig.IV.5). Astfel, se remarcă corelaţia
dintre valorile consumului de energie şi valorile COP-ului sistemului. (vezi calcul
COP – I.2.3)
Variaţia temperaturii exterioare are rolul de arăta diferenţele climatice dintre cele
trei oraşe analizate şi de a scoate în evidenţă modul în care temperatura exterioară
influenţează, pe parcursul perioadei analizate, variaţia consumului auxiliar, consumul
electric al pompei de căldură fiind acelaşi pentru cele trei cazuri.
Se observă şi o serie de oscilaţii bruşte fapt datorat funcţionarii într-un regim
tranzitoriu care se manifestă pentru o valoare a temperaturii exterioare de aproximativ
Text=5oC până la ieşirea din regimul de încălzire.

Fig.IV.2 Variaţie consum pompă de căldură

90
 Fig.IV.3 Variaţie consum sistem

Fig.IV.4 Variaţie COP pompă de căldură

91
 Fig.IV.5 Variaţie COP sistem

Evoluţia aportului auxiliar de energie termică

Deoarece diferenţa dintre sarcinile termice corespunzătoare celor 3 zone climatice
este destul de ridicată, iar energia termică recuperată din sol are valori relativ apropiate,
diferenţa dintre consumurile auxiliare (Fig.IV.6) ale celor trei zone va fi semnificativă.
Astfel, pentru oraşul Iaşi, corespunzător zonei climatice 3, cu temperaturile medii anule
cele mai scăzute, dintre zonele analizate, avem consumul auxiliar cel mai ridicat. Pentru
oraşul Bucureşti (zona 2), avem valori mai reduse, iar pentru oraşul Constanţa (zona 3),
aceste valori sunt, după cum se observă, cele mai scăzute.
Influenţa temperaturii exterioare asupra variaţiei consumului auxiliar este destul de
evidentă. Cu cât temperatura este mai scăzută, cu atât energia termică, ce este introdusă
printr-o sursă auxiliară, este mai mare. Proporţionalitatea se păstrează pe întreg intervalul
de timp analizat şi se observă că, în cazul în care temperatura exterioară tinde spre valoarea
de 8-9oC, consumul auxiliar tinde spre zero. Aceasta se datorează faptului că necesarul de
încălzire este puternic influenţat de temperatura exterioară şi pentru că pompa funcţionează
deja la valori maxime, se modifică doar cantitatea de energie auxiliară introdusă, pentru a
putea menţine temperatura interioară la valoarea de confort prestabilită.

92
 Fig.IV.6 Variaţia consumului auxiliar

Evaluarea consumului electric şi al energiei termice produse de pompa de căldură

Aportul auxiliar de energie termică (Fig.IV.7; Tab.IV.2) este redus pentru zona 1,
mai ridicat pentru zona 2, iar pentru zona 3 cel mai mare, deoarece necesarul termic al
clădirii este cel mai scăzut în zona 1 şi cel mai ridicat în zona 3.

Fig.IV.7 Aport energie termică pentru încălzirea clădirii 1 pentru zone climatice diferite

93
 Se observă o invers proporţionalitate între aportul pompei de căldură şi aportul de
energie termică auxiliară. De asemenea, cu cât necesarul termic este mai scăzut, cu atât
aportul termic de la pompa de căldură este într-o proporţie mai ridicată, necesitând un
aport auxiliar redus, şi cu cât necesarul termic creşte, cu atât aportul auxiliar va creşte.

Z1 Z1 Z2 Z2 Z3 Z3
kWh % kWh % kWh %
Aport
85011 53 104006 58 116724 60
auxiliar
Aport PAC 76853 47 75807 42 79067 40
Tab.IV.2 Ponderea aporturilor de energie termică pentru încălzirea clădirii 1
pentru zone climatice diferite

În figura IV.8 sunt reprezentate procentajele relative ale consumurilor de energie

ale pompei de căldură (Fig.IV.8; Tab.IV.3). Pentru zona 1 energia electrică complementară
consumată are cea mai scăzută valoare, iar pentru zona 3 cea mai ridicată valoare, în acord
cu necesarul termic al clădirii pentru fiecare zonă climatică, cel mai scăzut în zona 1 şi cel
mai ridicat în zona 3.

Fig.IV.8 Consum energie electrică al pompei de căldură pentru încălzirea clădirii 1

pentru zone climatice diferite

94
 Z1 Z1 Z2 Z2 Z3 Z3
kWh % kWh % kWh %

Consum
94457 83 115562 86 129693 87
complementar

Consum PAC 19973 17 19205 14 19840 13

Tab.IV.3 Ponderea consumurilor de energie electrică al pompei de căldură

pentru încălzirea clădirii 1 pentru zone climatice diferite

Regim răcire
Acest studiu a fost realizat pentru luna iulie, cea mai caldă perioadă a anului.
Astfel, s-a putut observa mai bine modul în care instalaţia de pompă de căldură răspunde
necesarului termic pe regimul de răcire.
Dat fiind faptul că nu există o bază de date climatice accesibilă pentru localităţi din
România, s-au utilizat datele climatice din TRNSYS pentru trei oraşe ce fac parte din zone
climatice diferite, conform standardelor naţionale în vigoare. Astfel, oraşul Constanţa
reprezintă zona 1, Bucureşti zona 2 şi respectiv Iaşi zona 3.
Clădirea 1, utilizată în aceste simulări, este caracterizată de o rezistenţă termică şi o
inerţie termică scăzută (III.3.3). Temperatura interioară este menţinută la 26oC prin
intermediul unui aport termic auxiliar furnizat de o instalaţie frigorifică cu compresie
mecanică.

Variaţia temperaturii planşeului

Variaţia, care se manifestă asupra temperaturii planşeului (Fig.IV.9) pe parcursul
simulării este dată de funcţionarea combinată a pompei de căldură şi a pompelor de
circulaţie.
Încă de la început se observă o influenţă locală a zonei climatice asupra variaţiei
temperaturii exterioare din cele trei oraşe considerate: Constanţa, Bucureşti şi Iaşi, care
aparţin zonei 1, zonei 2 şi, respectiv, zonei 3. Cea mai mare amplitudine a curbei de
variaţie aparţine oraşului Bucureşti (zona 2), iar cea mai mică oraşului Constanţa (zona 1).
Acestea se datorează, pentru primul caz, influenţei oraşelor mari asupra climei locale şi
pentru al doilea caz, influenţei mări ce acţionează ca un rezervor termic de capacitate mare,
fapt ce împiedică apariţia unor diferenţe mari de temperatură între zi şi noapte. Pentru zona
3, reprezentată de oraşul Iaşi, variaţia temperaturii exterioare nu este influenţată de factorul

95
antropic, încadrându-se în climatul specific zonelor de deal cu o influenţă temperat
continentală. Această variaţie a temperaturii exterioare este extrem de importantă, deoarece
influenţează necesarul termic al clădiri şi dictează pornirea/oprirea pompei de căldură.
Dat fiind faptul că automatizarea întregului sistem, cât şi cea a pompei de căldură
influenţează cantitatea de energie termică recuperată din sol, există o legătură directă între
variaţia temperaturii exterioare şi variaţia temperaturii planşeului. Deoarece pornirea
pompei de căldură pentru regimul de răcire se realizează la o temperatură exterioară
Text=24oC şi oprirea la o temperatură exterioară Text=20oC, pe durata simulării avem
oscilaţii importante datorită alternanţei perioadei de funcţionare cu cea de nefuncţionare.
Curbele de variaţie ale planşeului pentru cele două zone vor fi în fază cu variaţia
temperaturii exterioare.

Fig.IV.9 Variaţia temperaturii planşeului in sezonul de răcire

Evoluţia consumului electric al pompei de căldură şi al sistemului

În ceea ce priveşte variaţia consumului energetic al pompei de căldură (Fig.IV.10)
şi al întregului sistem (Fig.IV.11), amplitudinea variaţiei temperaturii exterioare are un rol
extrem de important, aşa cum am amintit în cadrul variaţiei temperaturii planşeului,
deoarece pornirea, respectiv oprirea pompei de căldură sunt legate de temperatura
exterioară.

96
 Fig.IV.10 Variaţie consum pompă de căldură

Fig.IV.11 Variaţie consum sistem

Se remarcă dependenţa invers proporţională între consumul de energie şi valorile

COP-ului pompei de căldură (Fig.IV.12) şi ale sistemului (Fig.IV.13). Variaţia
temperaturii exterioare are rolul de a arăta diferenţele climatice pentru cele trei oraşe
analizate şi de a scoate în evidenţă modul în care temperatura exterioară influenţează, pe

97
parcursul perioadei analizate, variaţia temperaturii planşeului, a consumului auxiliar, a
consumului pompei de căldură şi al întregului sistem, respectiv a COP-ului.

Fig.IV.12 Variaţie COP pompă de căldură

Fig.IV.13 Variaţie COP sistem

98
Evoluţia aportului auxiliar de energie termică
Datorită faptului că pentru oraşul Constanţa (zona 1 climatică) pompa de căldură
intră în funcţiune mai târziu decât în celelalte cazuri, rezultă un consum auxiliar mai ridicat
(Fig.IV.14). Totuşi, consumul auxiliar înregistrat pentru oraşul Constanţa este redus,
deoarece temperatura exterioară este aproximativ egală cu cea stabilită pentru satisfacerea
confortului termic la interior. Pentru celelalte două zone climatice, curbele variaţiei
consumului auxiliar sunt dependente direct de variaţia temperaturii exterioare. Cu cât
temperatura este mai ridicată, cu atât energia termică, ce trebuie preluată de la o sursă
auxiliară, este mai mare. Proporţionalitatea se păstrează pe întreg intervalul de timp
analizat. Acestea se datorează faptului că necesarul de răcire este puternic influenţat de
temperatura exterioară şi pentru că pompa de căldură funcţionează deja la valori maxime,
se modifică doar cantitatea de energie auxiliară introdusă pentru a putea menţine
temperatura interioară la valoarea prestabilită (26oC).

Fig.IV.14 Variaţia consumului auxiliar

Evaluarea consumului electric şi al energiei termice produse

Aportul de energie termică auxiliară (Fig.IV.15), pentru zona 1, are cea mai ridicată
valoare, iar pentru zona 3, cea mai scăzută valoare, deoarece necesarul de răcire al clădirii
este cel mai ridicat în zona 1 şi cel mai scăzut în zona 3. Se observă o proporţionalitate
între necesarul de frig şi aportul de energie auxiliară (Tab.IV.4).

99
 Fig.IV.15 Aport energie termică pentru răcirea clădirii 1 pentru zone climatice diferite

Z1 Z1 Z2 Z2 Z3 Z3
kWh % kWh % kWh %
Aport
15422 69 12990 52 11640 62
auxiliar
Aport PAC 6969 31 11762 48 7224 38
Tab.IV.4 Ponderea aportului de energie termică pentru răcirea clădirii 1
pentru zone climatice diferite

Raportul dintre consumul de energie electrică al pompei de căldură şi cel

complementar este similar cu cel al aporturilor termice (Fig.IV.16 a,b). Pentru zona 1,
energia electrică complementară consumată are cea mai ridicată valoare, iar pentru zona 3,
cea mai scăzută valoare, deoarece necesarul termic al clădirii este cel mai ridicat în zona 1
şi cel mai scăzut în zona 3.
Sursa auxiliară, utilizată pentru satisfacerea necesarului de frig, este reprezentată,
pentru un caz, de o instalaţie frigorifică cu un COP=3.5 şi, pentru alt caz, de o instalaţie
frigorifică cu un COP=5 (Tab.IV.5). Ambele sisteme auxiliare de răcire au aceeaşi putere
instalată. Astfel, se observă un consum electric complementar mai crescut pentru instalaţia
frigorifică cu un COP mai scăzut şi un consum electric complementar mai redus pentru
instalaţia frigorifică cu un COP mai ridicat.

100
Fig.IV.16.a Consum energie electrică al pompei de căldură pentru răcirea clădirii 1
pentru zone climatice diferite (IF-COP=3.5)

Fig.IV.16.b Consum energie electrică al pompei de căldură pentru răcirea clădirii 1

pentru zone climatice diferite (IF-COP=5)

101
 Z1 Z1 Z2 Z2 Z3 Z3
kWh % kWh % kWh %
Consum
complementar 4406 76 3711 61 3326 70
(COP=3.5)

Consum PAC 1423 24 2416 39 1454 30

Consum
complementar 3084 68 2598 52 2328 62
(COP=5)

Consum PAC 1423 32 2416 48 1454 38

Tab.IV.5 Ponderea consumului de energie electrică al pompei de căldură

pentru răcirea clădirii 1 pentru zone climatice diferite

IV.1.2 Influenţa puterii instalate a pompei de căldură

Regim încălzire
Simularea pentru regimul de încălzire a fost realizată tot pe perioada lunii ianuarie
cea mai rece perioadă a anului.
Pompa de căldură, utilizată în standul experimental, ce a fost modelată în
TRNSYS, este caracterizată de o putere electrică şi o putere termică corespunzătoare în
funcţie de diferenţa între sursa caldă, care este reprezentă de clădire pentru perioada de
încălzire şi de sol pentru perioada de răcire şi sursa rece , care este reprezentă de sol pentru
perioada de încălzire şi de clădire pentru perioada de răcire. Plecând de la valorile iniţiale
de putere instalată ale pompei de căldură reale (cazul 2 = PAC_100%), s-au simulat alte
două modele de pompă de căldură în TRNSYS: o pompă de căldură cu o putere electrică şi
termică mai mare cu 50% (cazul 3 = PAC_150%) şi, respectiv, mai mică cu 50% (cazul 1
= PAC_50%). Pentru a putea acoperii integral necesarul termic al clădirii, prin intermediul
pompei de căldură, s-a ales o pompă cu o putere termică instalată maximă, pentru o
diferenţă între sursa caldă şi sursa rece echivalentă unui necesar termic instantaneu maxim,
pe luna de simulare (cazul 4 = PAC_max).
Clădirea 1, utilizată în aceste simulări, este caracterizată de o rezistenţă termică şi o
inerţie termică scăzută. Temperatura interioară este menţinută la 20oC prin intermediul
unui aport termic auxiliar, reprezentat de o centră termică (CT) cu un randament η=90%.

102
Variaţia temperaturii planşeului
În ceea ce priveşte variaţiile temperaturii planşeului (Fig.IV.17) pentru primele 3
cazuri, pompa de căldură, ce păstrează caracteristicile pompei de căldură din modelul
experimental (PAC_100%), şi cele doua modele realizate ulterior (PAC_150%;
PAC_50%), se observă o diferenţă importantă. Pentru cazul pompei de căldură a cărei
puteri termice instalate ar putea teoretic acoperii integral necesarul de căldură (PAC_max),
observăm o curbă de variaţie diferită, cu o serie de oscilaţii pe întreaga durată a simulării.
Acest lucru se datorează faptului că, pentru temperatura agentului termic pe turul
circuitului de încălzire (rezervor de stocare – consumator) s-a impus o condiţie de limitare
superioară din motive de confort termic. Această limitare nu permite ca temperatura la
ieşirea din rezervor a agentului termic să depăşească valoarea de 45oC.

Fig.IV.17 Variaţia temperaturii planşeului

În cazul depăşirii valorii 45oC de pompa de circulaţie de pe circuitul de încălzire se

opreşte, lucru care se observă datorită oscilaţiilor destul de importante ale variaţiei
temperaturii planşeului, pentru o putere a pompei de căldură ce satisface întreg necesarul
termic. Datorită faptului că temperatura agentului termic este limitată la 45oC, necesarul
termic al clădirii nu poate fi acoperit integral prin intermediul pompei de căldură.

103
Evoluţia consumului electric al pompei de căldură şi al sistemului
Variaţia consumului pompei de căldură (Fig.IV.18), în cele trei cazuri, este
aproximativ liniară, fără oscilaţii semnificative. Conform graficului şi aşa cum era de
aşteptat pentru pompa de căldură cu o putere termică şi electrică instalată mică, avem o
variaţie liniară, înregistrându-se valori scăzute. Consumul creşte în funcţie puterea instalată
a pompei, obţinându-se curbe de variaţie cu valori mai ridicate. Pompa de căldură, ce
asigură integral necesarul de căldură datorită faptului că are o putere termică şi electrică
instalată foarte ridicată, face ca temperatura agentului, ce pleacă din rezervor către
utilizator, să fie foarte ridicată. Pentru că există o limitare superioară a agentului termic,
fapt ce va duce la oprirea şi pornirea succesivă a pompei de căldură, se obţine o oscilaţie
ridicată a curbei de variaţie pentru cazul 4. Deoarece consumul pompelor de circulaţie este
constant şi nesemnificativ în comparaţie cu consumul pompei de căldură, valorile
consumului de energie electrică a sistemului (Fig.IV.19) sunt aproximativ aceleaşi, ca în
cazul variaţiei consumului pompei de căldură.
Variaţia COP-ului pompei de căldură (Fig.IV.20) este invers proporţională cu
consumul de energie electrică al pompei de căldură pentru toate cele patru cazuri, lucru
care se poate deduce din figura IV.18.

Fig.IV.18 Variaţie consum pompă de căldură

104
 Fig.IV.19 Variaţie consum sistem

Fig.IV.20 Variaţie COP pompă de căldură

Variaţia COP-ului întregului sistem este invers proporţională (Fig.IV.21) cu

consumul de energie electrică a sistemului, fapt ce se poate deduce din figura IV.20.
În urma acestei evaluări, se poate trage concluzia că o dată cu creşterea consumului
pompei de căldură creşte semnificativ consumul întregului sistem, ştiind că valorile

105
consumului compresorului sunt mult mai mari în comparaţie cu cele ale pompelor de
circulaţie. De asemenea, COP-ul sistemului creşte de la cazul PAC_max la cazul
PAC_50%, ceea ce demonstrează că acesta din urmă este cel mai eficient sistem din punct
de vedere energetic.

Fig.IV.21 Variaţie COP sistem

Evoluţia aportului auxiliar de energie termică

Condiţia de limitare a temperaturii de pe circuitul de încălzire, care determină
oprirea şi pornirea pompei de circulaţie, influenţează şi variaţia aportului de căldură
auxiliar (Fig.IV.22). Deoarece necesarul termic, ce mai trebuie acoperit, depinde de
evoluţia temperaturii planşeului, se observă, pentru primele trei cazuri, avem o variaţie
asemănătoare pe întreaga perioadă de simulare, iar pentru cazul al patrulea (PAC_MAX)
valorile oscilante sunt relativ asemănătoare cu cele din cazul al treilea (PAC_150%). Ca şi
în studiul cu 3 curbe de variaţie a temperaturii exterioare corespunzătoare pentru fiecare
din cele 3 zone climatice, se observă influenţa temperaturii exterioare asupra variaţiei
consumului auxiliar. De asemenea, se observă şi faptul că necesarul termic al clădirii nu
poate fi acoperit integral prin intermediul pompei de căldură, deoarece temperatura
agentului termic nu trebuie să depăşească 45oC din considerente de confort termic.

106
 Fig.IV.22 Variaţia consumului auxiliar

Evaluarea consumului electric şi al energiei termice produse

In figura IV.23 am reprezentat, pentru fiecare caz în parte, ponderile relative dintre
aportul termic al PAC şi aportul auxiliar de la sursa termică centralizată. Se observă că
aportul de energie termică al pompei de căldură creşte în funcţie de puterea termică
instalată, astfel aportul termic al sursei auxiliare scade corespunzător (Tab.IV.6).

Fig.IV.23 Aport energie termică pentru încălzirea clădirii 1

pentru diferite puteri instalate ale pompei de căldură
107
 Fig.IV.24 Consum energie electrică al pompei de căldură pentru încălzirea clădirii 1
pentru diferite puteri instalate ale pompei de căldură

PAC_50 PAC_50 PAC_100 PAC_100 PAC_150 PAC_150 PAC_MAX PAC_MAX

kWh % kWh % kWh % kWh %
Aport
120380 0.74 104006 0.58 90180 0.45 75214 0.15
auxiliar
Aport
41758 0.26 75807 0.42 108090 0.55 413072 0.85
PAC

Tab.IV.6 Ponderea aportului de energie termică pentru încălzirea clădirii 1

pentru diferite puteri instalate ale pompei de căldură

PAC_50 PAC_50 PAC_100 PAC_100 PAC_150 PAC_150 PAC_MAX PAC_MAX

kWh % kWh % kWh % kWh %

Consum
133756 94 115562 86 100200 75 83570 34
complementar

Consum PAC 8831 6 19205 14 34263 25 159223 66

Tab.IV.7 Ponderea consumului de energie electrică al pompei de căldură

pentru încălzirea clădirii 1 pentru diferite puteri instalate ale pompei de căldură

108
 Tot pe baza aceluiaşi principiu, amintit anterior, consumul de energie electrică
(Fig.IV.24; Tab.IV.7) al pompei de căldură creşte în funcţie de puterea electrică instalată.

Regim răcire
Simularea pentru regimul de răcire a fost realizată pentru perioada lunii iulie,
deoarece s-a considerat ca fiind cea mai caldă perioadă a anului.
În acest studiu s-au utilizat patru pompe de căldură cu diferite puteri instalate.
Astfel, plecând de la puterea pompei utilizată în standul experimental (caz 2 =
PAC_100%), s-au realizat alte două modele de pompă de căldură în TRNSYS cu o putere
electrică şi termică mai mare cu 50% (caz 3 = PAC_150%) şi, respectiv, mai mică cu 50%
(caz 1 = PAC_50%). Al patrulea caz (caz 4 = PAC_max) este reprezentat de o pompă de
căldură cu o putere instalată, ce permite din punct de vedere teoretic satisfacerea întregului
necesar de răcire doar prin intermediul pompei de căldură.
Pentru simulările realizate pentru cele patru cazuri s-a utilizat modelul clădirii 1
(III.3.3) care este caracterizată de o rezistenţă termică şi o inerţie termică scăzută.
Temperatura interioară este menţinută la 26oC prin intermediul unui aport termic auxiliar
reprezentat de o instalaţie frigorifică.

Variaţia temperaturii planşeului

Temperatura planşeului este influenţată de temperatura exterioară (Fig.IV.25).
Deoarece pornirea pompei de căldură pentru regimul de răcire se realizează la o
temperatură exterioară Text=24oC, iar oprirea la o temperatură exterioară Text=20oC, pe
durata simulării apar oscilaţii importante datorită alternanţei perioadei de funcţionare cu
cea de nefuncţionare.
Pe parcursul simulării se observă o perioadă caracterizată de o durată mai lungă de
nefuncţionare a pompei de căldură. Aceasta se datorează faptului că temperatura în cursul
nopţii scade sub valoarea de 20oC, condiţia de oprire a PAC, şi apoi pentru câteva zile
consecutive nu se înregistrează o temperatură exterioară mai mare de 24oC, condiţia de
pornire a PAC, fapt ce ar determina pornirea pompei de căldură. Acest fenomen
caracterizează, după cum se poate observa, toate cele patru cazuri.
Diferenţa între curbele de variaţie ale temperaturii planşeului pentru cazul 1
(PAC_50%), cazul 2 (PAC_100%) şi cazul 3 (PAC_150%) este dată de diferenţa între
puterea termică instalată a pompelor de căldură respective.

109
 Pentru cazul 3, pentru care puterea instalată este cea mai mare, observăm o curbă
de variaţie similară cu cea din cazul 2, cu amplitudine a oscilaţiilor mai ridicată. Acest
lucru este datorat faptului că există o limitare inferioară la 5oC a temperaturii agentului
termic ce intră în planşeu. Limitarea superioară (45oC) nu influenţează curba de variaţie a
temperaturii planşeului, deoarece temperaturile înregistrate se situează cu mult sub
valoarea de 45oC.

Fig.4.25 Variaţia temperaturii planşeului

Evoluţia consumului electric al pompei de căldură şi al sistemului

Variaţia consumului de energie electrică, pentru pompa de căldură (Fig.IV.26) şi
pentru întregul sistem (Fig.IV.27), ţine de puterea electrică instalată pentru fiecare caz în
parte şi de variaţia COP-ului in funcţie de sarcina termică furnizată de pompa de căldură.
Deoarece consumul pompelor de circulaţie este constant şi foarte scăzut in comparaţie cu
cel al pompei de căldură, variaţia consumului pe întregul sistem va fi asemănătoare cu cea
a pompei de căldură.

110
 Fig.IV.26 Variaţie consum pompă de căldură

Fig.IV.27 Variaţie consum sistem

În cazul variaţiei COP-ului pompei de căldură (Fig.IV.28) şi al întregului sistem

(Fig.IV.29), se observă proporţionalitate inversă cu variaţia consumului electric, fenomen
observat şi în studiile de caz anterioare.

111
 Fig.IV.28 Variaţie COP pompă de căldură

Fig.IV.29 Variaţie COP sistem

Evoluţia aportului auxiliar de energie termică

În ceea ce priveşte aportul auxiliar de energie termică acesta este zero (Fig.IV.30),
deoarece necesarul de răcire al clădirii este acoperit integral de pompa de căldură. Faptul

112
că nu avem un aport auxiliar de pentru răcire demonstrează importanţa inerţiei clădirii,
aceasta având o influenţă mare asupra necesarului termic.

Fig.IV.30 Variaţia consumului auxiliar

Evaluarea consumului electric şi al energiei termice produse

Aportul de energie de răcire (Fig.IV.31) al pompei de căldură creşte în funcţie de
puterea termică instalată, astfel încât contribuţia sursei auxiliare scade (Tab.IV.8).
Tot pe baza aceluiaşi principiu, amintit anterior, consumul de energie electrică
(Fig.IV.32 a,b) al pompei de căldură creşte în funcţie de puterea electrică instalată, iar
consumul electric complementar scade. Astfel, cel mai economic este cazul PAC_50% şi
cel mai defavorabil cazul PAC_max.

PAC_50 PAC_50 PAC_100 PAC_100 PAC_150 PAC_150 PAC_MAX PAC_MAX

kWh % kWh % kWh % kWh %
Aport
14408 69 12990 52 13628 44 11600 29
auxiliar
Aport
6510 31 11762 48 17527 56 28925 71
PAC
Tab.IV.8 Contribuţie energie termică pentru răcirea clădirii 1
pentru diferite puteri instalate ale pompei de căldură

113
 Fig.IV.31 Aport energie termică pentru răcirea clădirii 1
pentru diferite puteri instalate ale pompei de căldură

Pentru asigurarea necesarului de răcire avem două soluţii constructive şi anume: o

instalaţie frigorifică cu un COP=3.5 şi o instalaţie frigorifică cu un COP=5 (Tab.IV.9).

Fig.IV.32.a Consum energie electrică al pompei de căldură pentru răcirea clădirii 1

pentru diferite puteri instalate ale pompei de căldură (IF-COP=3.5)

114
 Fig.IV.32.b Consum energie electrică al pompei de căldură pentru răcirea clădirii 1
pentru diferite puteri instalate ale pompei de căldură (IF-COP=5)

PAC_50% PAC_50% PAC_100% PAC_100% PAC_150% PAC_150% PAC_MAX PAC_MAX

kWh % kWh % kWh % kWh %
Cons.
compl. 4117 78 3711 61 3894 51 3314 27
COP=3.5
Cons.
1178 22 2416 39 3681 49 8810 73
PAC
Cons.
compl. 2882 71 2598 52 2726 43 2320 21
COP=5
Cons.
1178 29 2416 48 3681 57 8810 79
PAC
Tab.IV.9 Ponderea consumului de energie electrică al pompei de căldură
pentru răcirea clădirii 1 pentru diferite puteri instalate ale pompei de căldură

IV.2 Evaluarea aportului termic şi a consumului de energie

electrică al pompei de căldură pentru o clădire de birouri

Evaluarea aportului termic şi a consumului de energie electrică al pompei de

căldură pentru o clădire de birouri s-a realizat pe baza studiilor de caz 8-11, efectuate
ţinându-se cont de influenţa zonei climatice, puterii instalate a pompei de căldură şi a
regimului de funcţionare.

115
IV.2.1 Influenţa zonei climatice

Regim încălzire
Simularea pentru regimul de încălzire a fost realizată pe perioada lunii ianuarie,
deoarece s-a considerat ca fiind cea mai rece perioadă a anului.
Dat fiind faptul că nu există o bază de date climate în format suportat de TRNSYS
pentru zonele climatice din România, s-au utilizat datele climatice din TRNSYS pentru trei
oraşe ce fac parte din zone climatice diferite. Astfel, oraşul Constanţa reprezintă zona 1,
Bucureşti zona 2 şi, respectiv, Iaşi zona 3.
Clădirea 2, utilizată în aceste simulări, este caracterizată de o rezistenţă termică şi o
inerţie termică ridicată (III.3.3). Temperatura interioară este menţinută la 20oC prin
intermediul unui aport termic auxiliar, reprezentat de o centrală termică (CT) cu un
randament η=90%.

Variaţia temperaturii planşeului

Variaţia, care se manifestă asupra temperaturii planşeului (Fig.IV.33) pe parcursul
simulării, este determinată de funcţionarea pompei de căldură şi a pompelor de circulaţie.

Fig.IV.33 Variaţia temperaturii planşeului

Diferenţa, care se observă pentru cele trei zone climatice, este datorată faptului că
temperatura exterioară influenţează pierderile de căldură prin anvelopa clădirii rezultând o
116
scădere a temperaturii la nivelul planşeului. Astfel, atunci când temperatura exterioară este
scăzută, rezultă o temperatură la nivelul planşeului scăzută şi cu cât temperatura exterioară
creşte, va creşte şi temperatura planşeului. Se observă, totuşi, o decalare temporală de
câteva ore între maximul temperaturii exterioare şi maximul temperaturii planşeului, ca
urmare a inerţiei termice ridicate a clădirii.

Evoluţia consumului electric al pompei de căldură şi al sistemului

Datorită faptului că pompa de căldură funcţionează în continuu pe întreaga

perioadă analizată, se poate remarca fenomenul de epuizare termică a solului deoarece
cantitatea de energie termică extrasă din sol este mai mare decât posibilitatea de regenerare
termică a solului. Acest fenomen de epuizare termică determină o reducere a cantităţii de
energie termică ce se extrage din sol concomitent cu o creştere a energiei electrice
absorbite de către compresor. După cum se poate observa şi în figura IV.34, consumul
electric al pompei de căldură creşte. Panta curbei de variaţie a consumului este influenţată
de inerţia termică a clădirii. Diferenţa între consumurile electrice pentru cele trei cazuri
este foarte mică, deoarece diferenţele între temperaturile exterioare pentru aceste trei cazuri
nu este semnificativă (mai mică de 5oC).

Fig.IV.34 Variaţie consum pompă de căldură

117
 Variaţia consumului întregului sistem (Fig.IV.35), pentru cele trei oraşe ce fac parte
din zone climatice diferite, are valori destul de apropiate. Aceasta se datorează faptului că
temperatura este limitată superior la 45oC şi necesarul de termic nu este satisfăcut doar prin
intermediul pompei de căldură, existând o sursă termică auxiliară reprezentată de o
centrală termică.

Fig.IV.35 Variaţie consum sistem

In figura IV.36, se observă faptul că COP-ul pompei de căldură scade invers

proporţional cu creşterea consumului electric al pompei. Cu alte cuvinte, un consum
crescut de energie electrică duce la o eficienţă scăzută a pompei de căldură.
Aceeaşi diferenţă, relativ redusă între curbele de variaţie ale consumului de energie
al sistemului pentru cele trei zone climatice, se observă şi în cazul variaţiei COP-ului
(Fig.IV.37). Astfel, se remarcă dependenţa inversă între valorile consumului de energie şi
valorile COP-ului sistemului.
Variaţia temperaturii exterioare are rolul de arăta diferenţele climatice dintre cele
trei oraşe analizate şi de a scoate în evidenţă modul în care temperatura exterioară
influenţează variaţia consumului auxiliar, variaţia consumului întregului sistem şi,
respectiv, a COP-ului.

118
 Fig.IV.36 Variaţie COP pompă de căldură

Fig.IV.37 Variaţie COP sistem

Evoluţia aportului auxiliar de energie termică

Influenţa temperaturii exterioare asupra variaţiei consumului auxiliar (Fig.IV.38)
este destul de evidentă. Cu cât temperatura este mai scăzută, cu atât energia termică ce este
introdusă printr-o sursă auxiliară este mai mare. Această dependenţă se păstrează pe întreg

119
intervalul de timp analizat şi se observă că, în cazul în care temperatura exterioară tinde
spre valoarea de 8-9oC, consumul auxiliar tinde spre zero. În concluzie se observă că
necesarul de încălzire este puternic influenţat de temperatura exterioară şi pentru că pompa
funcţionează, deja, la valori maxime, se modifică doar cantitatea de energie auxiliară
introdusă, pentru a putea menţine valoarea temperaturii interioare, conform condiţiilor
iniţiale.

Fig.IV.38 Variaţia consumului auxiliar

Evaluarea consumului electric şi al energiei termice produse

Aportul de energie termică de la pompa de căldură (Fig.IV.39; Tab.IV.10) creşte de
la zona 3 la zona 1. Pentru zona 1, energia termică auxiliară are cea mai scăzută valoare,
iar pentru zona 3, cea mai ridicată valoare, deoarece necesarul termic al clădirii este cel
mai scăzut în zona 1 şi cel mai ridicat în zona 3. Se observă o invers proporţionalitate între
necesarul de căldură şi aportul de energie termică auxiliară. Cu cât necesarul termic este
mai scăzut, cu atât aportul termic de la pompa de căldură este într-o proporţie mai ridicată,
necesitând un aport auxiliar redus, şi cu cât necesarul termic creşte, cu atât aportul auxiliar
va creşte.

120
Fig.IV.39 Aport energie termică pentru încălzirea clădirii 2 pentru zone climatice diferite

Fig.IV.40 Consum energie electrică al pompei de căldură pentru încălzirea clădirii 2

pentru zone climatice diferite

121
 Z1 Z1 Z2 Z2 Z3 Z3
kWh % kWh % kWh %
Aport
14115 18 21444 25 26992 27
auxiliar
Aport PAC 65420 82 65796 75 74850 73
Tab.IV.10 Ponderea aportului de energie termică pentru încălzirea clădirii 2
pentru zone climatice diferite

Z1 Z1 Z2 Z2 Z3 Z3
kWh % kWh % kWh %

Consum
15683 40 23827 51 29991 55
complementar

Consum PAC 23236 60 22581 49 24146 45

Tab.IV.11 Ponderea consumului de energie electrică al pompei de căldură

pentru încălzirea clădirii 2 pentru zone climatice diferite

Raportul dintre consumul de energie electrică al pompei de căldură şi cel

complementar are aceeaşi tendinţă de variaţie cu raportul dintre energia produsă şi energia
auxiliară (Fig.IV.40; Tab.IV.11). Pentru zona 1, energia electrică complementară
consumată are cea mai scăzută valoare, iar pentru zona 3, cea mai ridicată valoare,
deoarece necesarul termic al clădirii este cel mai scăzut în zona 1 şi cel mai ridicat în zona 3.

Regim răcire
Prin realizarea acestui studiu în luna iulie, cea mai caldă perioadă a anului, s-a putut
observa, mai bine, modul în care instalaţia de pompă de căldură răspunde necesarului
termic pe regimul de răcire.
Dat fiind faptul că nu există o bază de date climate în format TRNSYS pentru
zonele climatice din România, s-au utilizat datele climatice din TRNSYS pentru 3 oraşe ce
fac parte din zone climatice diferite. Astfel, oraşul Constanţa reprezintă zona 1, Bucureşti
zona 2 şi, respectiv, Iaşi zona 3.
Clădirea 2 (clădire de biruri, cap.III.3.3), utilizată în aceste simulări este
caracterizată de o rezistenţă termică şi o inerţie termică ridicată. Temperatura interioară
este menţinută la 26oC prin intermediul unui aport de răcire auxiliar de către o instalaţie
frigorifică.

122
Variaţia temperaturii planşeului
Temperatura planşeului este influenţată în mod obişnuit de temperatura exterioară,
datorită influenţei acesteia asupra aporturilor de căldură prin anvelopă (Fig.IV.41).
Deoarece pornirea pompei de căldură pentru regimul de răcire se realizează la o
temperatură exterioară Text=24oC şi oprirea la o temperatură exterioară Text=20oC, pe
durata simulării apar oscilaţii importante cauzate de alternanţa perioadei de funcţionare cu
cea de nefuncţionare.

Fig.IV.41 Variaţia temperaturii planşeului

Pe parcursul simulării, se observă trei perioade caracterizate de o durată mai lungă

de nefuncţionare a pompei de căldură, deoarece temperatura în cursul nopţii scade sub
valoarea de 20oC şi apoi pentru câteva zile consecutive nu se înregistrează o temperatură
exterioară mai mare de 24oC, fapt ce ar determina pornirea pompei de căldura. Acest
fenomen caracterizează, după cum se poate observa oraşele Constanţa (zona 1) şi Iaşi
(zona 3), fapt reliefat de lipsa oscilaţiilor foarte mari ale temperaturii exterioare. Pentru
Bucureşti (zona 2), diferenţa între zi şi noapte este mai ridicată decât în celelalte două
cazuri ceea ce duce la o frecvenţă mai mare de utilizare a pompei de căldură.

123
Evoluţia consumului electric al pompei de căldură şi al sistemului
Frecvenţa ridicată de utilizare a pompei de căldură, pentru Bucureşti, datorată
oscilaţiilor importante ale temperaturii exterioare, determină un consum electric total mai
ridicat decât în celelalte două cazuri. Se poate observa că, pentru oraşele Constanţa şi Iaşi,
care fac parte din zona 1 şi, respectiv, zona 3 climatică, perioada de funcţionare a pompei
căldură este mai redusă, deci consumul electric este mai scăzut. Deoarece consumul
pompelor de circulaţie este constant şi foarte scăzut în comparaţie cu cel al pompei de
căldură, variaţia consumului pe întregul sistem va fi asemănătoare cu cea a pompei de
căldură.
În cazul consumului pompei de căldură (Fig.IV.42) şi a întregului sistem
(Fig.IV.43), cu cât temperatura interioară creşte, iar diferenţa între sursa rece reprezentată
de sol şi sursa caldă reprezentată de încăpere este mai mare, iar energia electrică
consumată de sistem este mai ridicată. Deoarece perioadele de funcţionare sunt scurte,
datorită oscilaţiei temperaturii exterioare în jurul valorilor de pornire/oprire, diferenţa între
curbele de variaţie corespunzătoare celor trei cazuri este redusă. Se observă un defazaj
pronunţat între vârfurile dintre zona 2 şi zonele 1 şi 3.

Fig.IV.42 Variaţie consum pompă de căldură

124
 Fig.IV.43 Variaţie consum sistem

În cazul variaţiei COP-ului pompei de căldură (Fig.IV.44) şi a întregului sistem

(Fig.IV.45), se păstrează proporţionalitatea cu consumurile de energie electrică ceea ce
determină acelaşi fenomen, ca şi în cazul curbelor de variaţie ale consumului de energie al
sistemului, şi anume graficul surprinde diferenţa foarte mică între curbele de variaţie.
Totuşi, se poate observa pe grafic faptul că unui consum electric ridicat îi corespunde o
valoare scăzută a COP-ului şi invers.

Fig.IV.44 Variaţie COP pompă de căldură

125
 Fig.4.45 Variaţie COP sistem

Evoluţia aportului auxiliar de energie termică

În ceea ce priveşte aportul auxiliar de energie termică, acesta este zero (Fig.IV.46),
deoarece necesarul termic al clădirii este acoperit integral de pompa de căldură. Datorită
lipsei unui aport auxiliar de pentru răcire se poate observa importanţa şi influenţa unei
inerţii ridicate a clădirii asupra necesarului termic.

Fig.IV.46 Variaţia consumului auxiliar

126
Evaluarea consumului electric şi al energiei termice produse

Deoarece nu există un aport auxiliar pentru răcire şi că aportul termic de la pompa

de căldură este mai ridicat decât necesarul termic al clădirii, rezultă un consum electric mai
ridicat decât ar fi necesar la compresorul pompei de căldură. Avantajul este că pompa de
căldură, având un COP important, face ca energia electrică, ce se consumă la compresor, să
fie mai redusă decât la o maşină frigorifică (Tab.IV.12; Tab.IV.13).

Z1 Z1 Z2 Z2 Z3 Z3
kWh % kWh % kWh %
Aport
0 0 0 0 0 0
auxiliar
Aport PAC 14324 100 18015 100 13589 100
Tab.IV.12 Ponderea aportului de energie termică pentru răcirea clădirii 2
pentru zone climatice diferite

Z1 Z1 Z2 Z2 Z3 Z3
kWh % kWh % kWh %
Consum
0 0 0 0 0 0
complementar

Consum PAC 2973 100 3679 100 2720 100

Tab.IV.13 Ponderea consumului de energie electrică al pompei de căldură

pentru răcirea clădirii 2 pentru zone climatice diferite

IV.2.2 Influenţa puterii instalate a pompei de căldură

Regim încălzire

Simularea pentru regimul de încălzire a fost realizată pe perioada lunii ianuarie,

deoarece s-a considerat cea mai rece perioadă a anului.
Pompa de căldură, utilizată în standul experimental ce a fost modelată în TRNSYS
este caracterizată de o putere electrică şi o putere termică corespunzătoare în funcţie de
diferenţa dintre sursa caldă (reprezentă de clădire pentru perioada de încălzire şi de sol
pentru perioada de răcire) şi cea rece (reprezentă de sol pentru perioada de încălzire şi de
clădire pentru perioada de răcire). Plecând de la aceste valori iniţiale ale pompei de căldură
127
modelate, s-au realizat alte două modele de pompă de căldură în TRNSYS cu o putere
electrică şi termică mai mare cu 50% (cazul 3) şi, respectiv, mai mică cu 50% (cazul 1).
Pentru a putea acoperi necesarul termic al clădirii, integral, prin intermediul pompei de
căldură (cazul 4), s-a ales o pompă cu o putere termică instalată, pentru o diferenţă între
sursa caldă şi sursa rece cât mai mare, echivalentă cu necesarul termic maxim.
Clădirea 2, utilizată în aceste simulări, este caracterizată de o rezistenţă termică şi o
inerţie termică ridicată. Temperatura interioară este menţinută la 20oC prin intermediul
unui aport termic auxiliar reprezentat de o centrală termică (CT) cu un randament η=90%.

Variaţia temperaturii planşeului

În ceea ce priveşte variaţiile temperaturii planşeului (Fig.IV.47), pentru primele trei
cazuri, dintre pompa de căldură, ce păstrează caracteristicile pompei de căldură din
modelul experimental (PAC_100%), şi cele două modele realizate ulterior (PAC_150%;
PAC_50%) care au o putere electrică şi termică mai mare cu 50% şi, respectiv, mai mică
cu 50% , se observă o diferenţă importantă.

Fig.IV.47 Variaţia temperaturii planşeului

Pentru cazul pompei de căldură care acoperă integral necesarul termic (PAC_max),
observăm o curbă de variaţie diferită, cu o serie de oscilaţii pe întreaga durată a simulării,
deoarece pentru temperatura agentului termic pe circuitul de încălzire (rezervor de
stocare – consumator) s-a impus o condiţie de limitare superioară din motive de confort

128
termic. Această limitare nu permite ca valoarea agentului termic, la ieşirea din rezervor, să
depăşească valoarea de 45oC, în cazul depăşirii acestei valori pompa de circulaţie de pe
circuitul de încălzire se opreşte, fapt ce determină oscilaţii importate ale variaţiei
temperaturii planşeului, pentru o putere a pompei de căldură ce satisface întreg necesarul
termic.

Evoluţia consumului electric al pompei de căldura şi al sistemului

Variaţia consumului pompei de căldură (Fig.IV.48) se menţine la acelaşi nivel fără
oscilaţii semnificative. Conform graficului, şi aşa cum era de aşteptat pentru pompa de
căldură cu o putere termică şi electrică instalată mică, există o variaţie liniară cu valori
scăzute, ca şi în cazurile celelalte. Consumul creşte în funcţie puterea instalată a pompei,
având, ca şi curbă de variaţie cu valorile cele mai ridicate, pompa de căldură ce asigură
integral necesarul de căldură.

Fig.IV.48 Variaţie consum pompă de căldură

Deoarece consumul pompelor de circulaţie este constant şi nesemnificativ în

comparaţie cu consumul pompei de căldură, valorile consumului întregului sistem
(Fig.IV.49) sunt aproximativ aceleaşi ca în cazul variatei consumului pompei de căldură.

129
 Fig.IV.49 Variaţie consum sistem

Variaţia COP-ului pompei de căldură este invers proporţională cu consumul de

energie electrică al pompei de căldură, fapt reliefat prin intermediul graficului Fig.IV.50.

Fig.IV.50 Variaţie COP pompă de căldură

130
 Variaţia COP-ului întregului sistem este invers proporţională (Fig.IV.51) cu
consumul de energie electrică.

Fig.IV.51 Variaţie COP sistem

În urma acestei evaluări, se ajunge la concluzia conform căreia că o dată cu

creşterea puterii pompei de căldură creste semnificativ consumul întregului sistem, ceea ce
înseamnă că valorile consumului compresorului sunt mult mai mari în comparaţie cu cele
ale pompelor de circulaţie. Se observă şi faptul că variaţiile COP-lui întregului sistem sunt
invers proporţionale cu cele ale consumului şi, deci, puternic influenţate de puterea pompei
de căldură.

Evoluţia aportului auxiliar de energie termică

Deoarece necesarul termic ce mai trebuie acoperit depinde de puterea termică
instalată a fiecărei pompe de căldură, se observă că pentru primele trei cazuri avem o
variaţie asemănătoare pe întreaga perioadă de simulare. Pentru cazul pompei de căldură ce
asigură integral necesarul termic, consumului auxiliar nu prezintă variaţii (Fig.IV.52),
acesta fiind nesemnificativ. Ca şi în studiul celor trei curbe de variaţie corespunzătoare
temperaturii exterioare pentru fiecare din cele trei zone climatice, se observă influenţa
temperaturii exterioare asupra variaţiei consumului auxiliar.

131
 Fig.IV.52 Variaţia consumului auxiliar

Evaluarea consumului electric şi al energiei termice produse

Aportul de energie termică (Fig.IV.53; Tab.IV.14) al pompei de căldură creşte în
funcţie de puterea termică instalată, astfel încât aportul termic al sursei auxiliare scade.

Fig.IV.53 Aport energie termică pentru încălzirea clădirii 2

pentru diferite puteri instalate ale pompei de căldură

132
 PAC_50 PAC_50 PAC_100 PAC_100 PAC_150 PAC_150 PAC_MAX PAC_MAX
kWh % kWh % kWh % kWh %
Aport
42255 53 21444 25 7903 8 95 0
auxiliar
Aport
37143 47 65796 75 93291 92 227738 100
PAC
Tab.IV.14 Ponderea aportului de energie termică pentru încălzirea clădirii 2
pentru diferite puteri instalate ale pompei de căldură

Tot pe baza aceluiaşi principiu, amintit anterior, consumul de energie electrică

(Fig.IV.54; Tab.IV.15) al pompei de căldură creşte în funcţie de puterea electrică instalată.

Fig.IV.54 Consum energie electrică al pompei de căldură pentru încălzirea clădirii 2

pentru diferite puteri instalate ale pompei de căldură

PAC_50 PAC_50 PAC_100 PAC_100 PAC_150 PAC_150 PAC_MAX PAC_MAX

kWh % kWh % kWh % kWh %

Consum
46950 83 23827 51 8781 18 86 0
complementar

Consum PAC 9921 17 22581 49 39876 82 89067 100

Tab.IV.15 Ponderea consumului de energie electrică al pompei de căldură

pentru încălzirea clădirii 2 pentru diferite puteri instalate ale pompei de căldură
133
Regim răcire
Simularea pentru regimul de răcire a fost realizată pe perioada lunii iulie, deoarece
s-a considerat ca fiind cea mai caldă perioadă a anului.
Pompa de căldură utilizată în standul experimental, ce a fost modelată în TRNSYS,
este caracterizată de o putere electrică şi o putere termică corespunzătoare în funcţie de
diferenţa între sursa caldă (reprezentă de clădire pentru perioada de încălzire şi de sol
pentru perioada de răcire) şi sursa rece (reprezentă de sol pentru perioada de încălzire şi de
clădire pentru perioada de răcire). Plecând de la aceste valori iniţiale ale pompei de căldură
modelate (cazul 2), s-au realizat alte două modele de pompă de căldură în TRNSYS cu o
putere electrică şi termică mai mare cu 50% (cazul 3) şi, respectiv, mai mică cu 50% (cazul
1). Pentru a putea acoperii necesarul de răcire al clădirii, integral, prin intermediul pompei
de căldură (cazul 4), s-a ales o pompă cu o putere termică instalată, pentru o diferenţa între
sursa caldă şi sursa rece cât mai mare, echivalentă cu necesarul termic instant maxim.
Clădirea 2 (cladire birouri – cap.III.3.3), utilizată în aceste simulări este
caracterizată de o rezistenţă termică şi o inerţie termică ridicată. Temperatura interioară
este menţinută la 26oC prin intermediul unui aport termic auxiliar reprezentat de o
instalaţie frigorifică.

Variaţia temperaturii planşeului

Temperatura planşeului este influenţată de temperatura exterioară (Fig.IV.55).
Deoarece pornirea pompei de căldură pentru regimul de răcire se realizează la o temperatură
exterioară Text=24oC şi oprirea la o temperatură exterioară Text=20oC, pe durata simulării apar
oscilaţii importante datorită alternanţei perioadei de funcţionare cu cea de nefuncţionare.
Pe parcursul simulării se observă o perioadă caracterizată de o durată mai lungă de
nefuncţionare a pompei de căldură, deoarece temperatura în cursul nopţii scade sub
valoarea de 20oC (condiţia de oprire a PAC) şi apoi pentru câteva zile consecutive nu se
înregistrează o temperatură exterioară mai mare de 24oC (condiţia de pornire a PAC), fapt
ce ar determina pornirea pompei de căldură. Acest fenomen caracterizează după cum se
poate observa toate cele patru cazuri.
Diferenţa între curbele de variaţie ale temperaturii planşeului, pentru cazurile 1, 2 şi
3, este dată de diferenţa între puterea termică instalată a pompelor de căldură respective.
Pentru cazul 4 cu cea mai mare putere instalată, se observă o curbă de variaţie similară cu
cea din cazul 3, dar cu o amplitudine a oscilaţiilor mai ridicată, deoarece avem o limitare
inferioară la 5oC a temperaturii agentului termic ce intră în planşeu.

134
 Fig.IV.55 Variaţia temperaturii planşeului

Evoluţia consumului electric al pompei de căldură şi al sistemului

Variaţia consumului de energie electrică, pentru pompa de căldură (Fig.IV.56) şi
pentru întregul sistem (Fig.IV.57), ţine de puterea electrică instalată pentru fiecare caz în parte.

Fig.IV.56 Variaţie consum pompă de căldură

135
 Deoarece consumul pompelor de circulaţie este constant şi foarte scăzut în
comparaţie cu cel al pompei de căldură, variaţia consumului pe întregul sistem va fi
asemănătoare cu cea a pompei de căldură.

Fig.IV.57 Variaţie consum sistem

În cazul variaţiei COP-ului pompei de căldură (Fig.IV.58) şi a

Fig.IV.58 Variaţie COP pompă de căldură

136
întregului sistem (Fig.IV.59),se observă o proporţionalitate inversă cu variaţia consumului
electric şi că unui consum electric ridicat îi corespunde o valoare scăzută a COP-ului şi invers.

Fig.IV.59 Variaţie COP sistem

Evoluţia aportului auxiliar de energie termică

În ceea ce priveşte aportul auxiliar de energie termică, acesta este zero (Fig.IV.60),

Fig.IV.60 Variaţia consumului auxiliar

137
 deoarece necesarul termic al clădirii este acoperit integral de pompa de căldură. Din cauză
că nu avem un aport auxiliar de pentru răcire demonstrează importanţa şi influenţa unei
inerţii ridicate a clădirii asupra necesarului termic.

Evaluarea consumului electric şi al energiei termice produse

Deoarece nu există un aport auxiliar pentru răcire şi că aportul termic de la pompa
de căldură este mai ridicat decât necesarul termic al clădirii, consumul electric este mai
ridicat decât ar fi necesar. Avantajul este că pompa de căldură având un COP important
face ca energia electrică, ce se pierde, să fie cât mai redusă (Tab.IV.16; Tab.IV.17).
Pentru a avea un consum electric optim şi pentru a satisface necesarul termic al
clădirii, integral, prin intermediul pompei de căldură, s-a realizat un model de pompă de
căldură cu un aport termic şi un consum electric optimizat.

PAC_50 PAC_50 PAC_100 PAC_100 PAC_150 PAC_150 PAC_MAX PAC_MAX

kWh % kWh % kWh % kWh %
Aport
0 0 0 0 0 0 20 0
auxiliar
Aport
10754 100 18015 1.00 24563 100 7793 100
PAC
Tab.IV.16 Ponderea aportului de energie termică pentru răcirea clădirii 2
pentru diferite puteri instalate ale pompei de căldură

PAC_50 PAC_50 PAC_100 PAC_100 PAC_150 PAC_150 PAC_MAX PAC_MAX

kWh % kWh % kWh % kWh %
Consum
0 0 0 0 0 0 5 0
complementar

Consum PAC 1744 100 3679 100 5654 100 1114 100

Tab.IV.17 Ponderea consumului energie electrică al pompei de căldură

pentru răcirea clădirii 2 pentru diferite puteri instalate ale pompei de căldură

138
IV.3 Influenţa automatizării asupra aportului termic şi a
consumului de energie electrică al pompei de căldură

Acest subcapitol a fost dezvoltat pe baza studiului de caz 7, urmărindu-se influenţa

automatizării sistemului studiat asupra aportului termic şi a consumului de energie
electrică al pompei de căldură în regim de încălzire, pentru o clădire de laborator.
Pe baza studiului realizat pentru luna ianuarie, cea mai rece perioadă a anului, s-a
observat mai bine modul în care instalaţia cu pompă de căldură răspunde necesarului
termic pe regimul de încălzire.
Clădirea 1, utilizată în aceste simulări, este caracterizată de o rezistenţă termică şi o
inerţie termică scăzută. Temperatura interioară este constantă datorită unui aport termic
auxiliar reprezentat de o centrală termică (CT) cu un randament η=90%.
În această analiză s-a urmărit influenţa implementării unui program de funcţionare,
pentru regimul de încălzire, asupra variaţiei temperaturii planşeului, variaţiei consumului
auxiliar, variaţiei consumului pompei de căldură şi a întregului sistem şi variaţiei COP.

IV.3.1 Variaţia temperaturii planşeului

Pentru acest studiu s-au avut în vedere doar două cazuri şi anume un program care
implică trecerea de la regimul redus de funcţionare la cel normal într-o perioadă de o oră
(program 1) şi un program care implică trecerea de la regimul redus de funcţionare la cel
normal într-o perioadă de două ore (program 2). Trebuie să menţionăm faptul că
temperatura interioară pe regimul de normal de încălzire a fost considerată de 20oC, iar
pentru regimul redus încălzire pe timp de noapte de doar 12oC. Astfel, trecerea de la
regimul normal de funcţionare la cel redus se realizează într-o oră, pentru primul caz, şi în
2 ore, pentru cel de-al doilea caz.
Această diferenţă, între cele două regimuri de tranziţie, determină o valoare mai
ridicată a temperaturii planşeului pentru cazul 2, deoarece pornirea pompei de căldură se
realizează cu o oră mai devreme (Fig.IV.61). Pe perioada regimului redus de funcţionare
aceste temperaturi ale planşeului tind spre aceeaşi valoare.

139
 Fig.4.61 Variaţia temperaturii planşeului

IV.3.2 Evoluţia consumului electric al pompei de căldură şi al sistemului

Variaţia consumului electric al pompei de căldură (Fig.IV.62) şi al întregului sistem
(Fig.IV.63), pentru cele două cazuri, va fi aceeaşi, diferenţa rezultând din pornirea pompei
de căldură ce se realizează în avans cu o oră (pentru programul 2) faţă de programul 1. Este
evident că, în acest caz, consumul total al sistemului este mai ridicat pentru programul 2
faţă de programul 1.

Fig.IV.62 Variaţie consum pompă de căldură

140
 Fig.IV.63 Variaţie consum sistem

În cazul variaţiei COP-ului pompei de căldură (Fig.IV.64) şi a întregului sistem

(Fig.IV.65), se păstrează proporţionalitatea amintită şi în studiile anterioare. Astfel, pentru
un consum ridicat al sistemului, care corespunde unei temperaturi interioare ridicate, avem
o valoare scăzută a COP-ului şi invers.

Fig.IV.64 Variaţie COP pompă de căldură

141
 Fig.IV.65 Variaţie COP sistem

IV.3.3 Evoluţia aportului auxiliar de energie termică

Diferenţa, care s-a observat în cazul temperaturii planşeului, determină automat o
diferenţă între cantitatea de energie recuperată, utilizând programul 1, şi cantitatea de
energie recuperată, utilizând programul 2. În consecinţă, aportul auxiliar (Fig.IV.66)
necesar satisfacerii cerinţelor termice, în primul caz, este mai mare decât consumul auxiliar
pentru cazul al doilea. În afara acestui faptul se remarcă un aport auxiliar mai ridicat pentru
programul 2 în prima parte a zilei lucru datorat inerţiei termice a clădirii.

Fig.IV.66 Variaţia consumului auxiliar

142
IV.3.4 Evaluarea consumului electric şi al energiei termice produse de
pompa de căldură
Aportul auxiliar de energie termică (Fig.IV.67; Tab.IV.18), pentru încălzirea
clădirii 1, este mai mare pentru cazul 2 şi, în consecinţă, şi consumul electric (Fig.IV.68;
Tab.IV.19) este mai ridicat decât în cazul 1.

Fig.IV.67 Aport energie termică pentru încălzirea clădirii 1

pentru programe de funcţionare diferite

Fig.IV.68 Consum energie electrică al pompei de căldură pentru încălzirea clădirii 1

pentru programe de funcţionare diferite
143
 Prog.1 Prog.1 Prog.2 Prog.2
kWh % kWh %
Aport
66964 64 66827 66
auxiliar
Aport PAC 37342 36 34032 34
Tab.IV.18 Ponderea aportului de energie termică pentru încălzirea clădirii 1
pentru programe de funcţionare diferite

Prog.1 Prog.1 Prog.2 Prog.2

kWh % kWh %

Consum
74404 91 74252 90
complementar

Consum PAC 7721 9 8482 10

Tab.IV.19 Ponderea consumului energetic electrică al pompei de căldură

pentru încălzirea clădirii 1 pentru programe de funcţionare diferite

IV.4 Influenţa temperaturii interioare asupra aportului termic

şi a consumului de energie electrică al pompei de căldură

Pe baza studiilor de caz 5 şi 6 a fost analizată influenţa temperaturii interioare

asupra aportului termic şi a consumului de energie electrică al pompei de căldură atât în
regim de încălzire, cât şi în regim de răcire.

IV.4.1 Regim încălzire

Acest studiu de caz a fost realizat pentru o perioadă de o lună şi anume luna
ianuarie, cea mai rece perioadă a anului. Astfel, s-a putut observa, mai bine modul în care
instalaţia cu pompă de căldură răspunde necesarului termic pe regimul de încălzire.
Clădirea utilizată în acest studiu este reprezentată de o clădire de laborator (clădirea 1), iar
zona climatică corespunde oraşului Bucureşti (zona 2).
În această analiză s-a urmărit influenţa temperaturii interioare pentru regimul de
încălzire asupra variaţiei temperaturii planşeului, variaţiei consumului auxiliar, variaţiei
consumului pompei de căldură şi a întregului sistem şi a variaţiei COP. Temperatura

144
interioară a fost menţinută la valoarea de 20oC (cazul 1), 21oC (cazul 2) şi, respectiv, 22oC
(cazul 3), prin intermediul unei surse auxiliare de energie termică reprezentată de o
centrală termică cu un randament η=90%.

Variaţia temperaturii planşeului

Dat fiind că pentru perioada analizată nu se îndeplineşte condiţia de oprire a
pompei şi anume T_ext=16oC, există o variaţie cu o amplitudine redusă a curbei de variaţie
a temperaturii planşeului (Fig.IV.69). Influenţa variaţiei temperaturii exterioare pentru
toate cele trei cazuri este destul de importantă, deoarece clădirea are o inerţie termică
scăzută. Diferenţa, care se observă pe grafic între curbele de variaţie aferente celor trei
cazuri, apare din cauză că avem temperaturi interioare impuse diferite. Astfel, diferenţa
între sursa rece, reprezentată de sol, şi sursa caldă, reprezentată de încăpere, este diferită de
la caz la caz. Cu cât temperatura interioară creşte, cu atât diferenţa este mai mare, iar
energia termică furnizată de pompa de căldură este mai redusă. Toate aceste elemente fac
ca temperatura planşeului să fie mai ridicată pentru o temperatură interioară mare, la
acelaşi moment de timp.

Fig.IV.69 Variaţia temperaturii planşeului

Evoluţia consumului electric al pompei de căldură şi al sistemului

În cazul consumului de energie electrică, cu cât temperatura interioară creşte, cu
atât diferenţa între sursa rece, reprezentată de sol, şi sursa caldă, reprezentată de încăpere,
145
este mai mare, iar energia electrică auxiliară consumată de sistem este mai ridicată.
Deoarece nu se îndeplineşte condiţia de oprire a pompei şi anume Text=16oC, există o
variaţie aproape liniară a consumului pompei de căldură (Fig.IV.70) şi a întregului sistem
(Fig.IV.71) pentru toate cele trei cazuri. Se observă şi o serie de oscilaţii bruşte din cauza
funcţionării într-un regim tranzitoriu.

Fig.IV.70 Variaţie consum pompă de căldură

Fig.IV.71 Variaţie consum sistem

146
 În cazul variaţiei COP-ului, atât în ceea ce priveşte pompa de căldură (Fig.IV.72),
cât şi întregul sistem (Fig.IV.73), pe întregul interval de timp, se păstrează invers
proporţionalitatea amintită şi în studiile anterioare. Astfel, pentru un consum ridicat al
pompei de căldură şi, respectiv, al sistemului care corespunde unei temperaturi interioare
ridicate, valoarea COP-ului este scăzută şi invers.

Fig.IV.72 Variaţie COP pompă de căldură

Fig.IV.73 Variaţie COP sistem

147
Evoluţia aportului auxiliar de energie termică
Diferenţa, care se observă între curbele de variaţie corespunzătoare consumului
auxiliar (Fig.IV.74) pe toată perioada simulării, se datorează unei temperaturi interioare
impuse diferite. Astfel, diferenţa între sursa rece, reprezentată de sol, şi sursa caldă,
reprezentată de încăpere, este diferită. Cu cât temperatura interioară creşte, cu atât
diferenţa este mai mare, iar energia termică auxiliară, necesară satisfacerii cererii termice,
este mai ridicată.
Influenţa temperaturii exterioare asupra variaţiei consumului auxiliar este destul de
evidentă. Cu cât temperatura este mai scăzută, cu atât energia termică, ce este introdusă
printr-o sursă auxiliară, este mai mare. Proporţionalitatea se păstrează pe întreg intervalul
de timp analizat şi se observă că, în cazul în care temperatura exterioară tinde spre valoarea
de 8-9oC, aportul auxiliar tinde spre zero.

Fig.IV.74 Variaţia consumului auxiliar

Evaluarea consumului electric şi al energiei termice produse

Aportul de energie termică, ce provine dintr-o sursă auxiliară, creşte o dată cu
modificarea temperaturii interioare, deoarece necesarul termic al clădirii creşte, iar energia
termică produsă de pompa de căldură este aceeaşi (Fig.IV.75; Tab.IV.20).

148
 Fig.IV.75 Aport energie termică pentru încălzirea clădirii 1
pentru temperaturi interioare diferite

Raportul dintre energia electrică complementară şi energia electrică consumată de

pompa de căldură este dependentă de timp (Fig.IV.76; Tab.IV.21). Astfel pentru o
temperatură interioară Tint=20oC, consumul electric complementar este cel mai scăzut, iar

Fig.IV.76 Consum energie electrică al pompei de căldură pentru încălzirea clădirii 1

pentru temperaturi interioare diferite

149
pentru o temperatură interioară Tint=22oC consumul electric complementar este cel mai
ridicat. Energia electrică consumată de pompa de căldură este aproximativ aceeaşi pentru
cele trei cazuri, proporţia între energiile electrice consumate modificându-se datorită
creşterii consumului electric complementar.

Ti_20oC Ti_20oC Ti_21oC Ti_21oC Ti_22oC Ti_22oC

kWh % kWh % kWh %
Aport
104006 58 116531 61 130006 63
auxiliar
Aport PAC 75807 42 75827 39 75839 37
Tab.IV.20 Ponderea aportului de energie termică pentru încălzirea clădirii 1
pentru temperaturi interioare diferite

Ti_20oC Ti_20oC Ti_21oC Ti_21oC Ti_22oC Ti_22oC

kWh % kWh % kWh %

Consum
115562 86 129479 87 144451 88
complementar

Consum PAC 19205 14 19138 13 19104 12

Tab.IV.21 Ponderea consumului de energie electrică al pompei de căldură

pentru încălzirea clădirii 1 pentru temperaturi interioare diferite

IV.4.2 Regim răcire

Acest studiu a fost realizat pentru o perioadă de o lună reprezentând luna iulie, cea
mai caldă perioadă a anului. Astfel, s-a putut observa, mai bine, modul în care instalaţia cu
pompă de căldură răspunde necesarului termic pe regimul de răcire. Clădirea, utilizată în
acest studiu, este reprezentată de o clădire de laborator (clădirea 1 – cap.III.3.3), iar zona
climatică corespunde oraşului Bucureşti (zona 2).
În această analiză s-a urmărit influenţa temperaturii interioare pentru regimul de
răcire asupra variaţiei temperaturii planşeului, variaţiei consumului auxiliar, variaţiei
consumului pompei de căldură şi a întregului sistem şi a variaţiei COP. Temperatura
interioară a fost menţinută la valoarea de 24oC, cazul 1, 25oC, cazul 2 şi, respectiv, 26oC,
cazul 3, prin intermediul unei surse auxiliare de energie de răcire reprezentată de o
instalaţie frigorifică cu compresie mecanică.

150
Variaţia temperaturii planşeului
În cadrul variaţiei temperaturii planşeului (Fig.IV.77), se observă o alternanţă a
perioadelor de funcţionare pentru fiecare din cele trei cazuri. Motivul existenţei acestei
alternanţe este reprezentat de variaţia temperaturii exterioare care determină, conform
automatizării, pornirea şi oprirea pompei de căldură şi implicit a pompelor de circulaţie.
Astfel, dacă temperatura exterioară depăşeşte valoarea de 26oC, atunci pompa de căldură
intră în funcţiune, iar dacă această temperatură scade sub valoarea de 22oC sistemul se
opreşte. Din cauză că există perioade scurte de funcţionare, diferenţele între curbele de
variaţie ale temperaturii planşeului, se observă destul de greu.

Fig.IV.77 Variaţia temperaturii planşeului

Evoluţia consumului electric al pompei de căldură şi al sistemului

În cazul consumului pompei de căldură (Fig.IV.78) şi a întregului sistem
(Fig.IV.79), cu cât temperatura interioară creşte, cu atât diferenţa între sursa rece,
reprezentată de sol, şi sursa caldă, reprezentată de încăpere, este mai mare, cu atât energia
electrică consumată de sistem este mai scăzută. Deoarece perioadele de funcţionare sunt
scurte, datorită oscilaţiei temperaturii exterioare în jurul valorilor de pornire/oprire,
diferenţa între curbele de variaţie corespunzătoare celor trei cazuri este redusă.

151
 Fig.IV.78 Variaţie consum pompă de căldură

Fig.IV.79 Variaţie consum sistem

În cazul variaţiei COP-ului pompei de căldură (Fig.IV.80) şi al întregului sistem

(Fig.IV.81), se păstrează invers proporţionalitatea cea ce determină acelaşi fenomen ca şi
în cazul curbelor de variaţie ale consumului de energie al sistemului, şi anume graficul

152
surprinde diferenţa foarte mică între curbele de variaţie. Totuşi, se poate observa pe grafic
că unui consum electric ridicat îi corespunde o valoare scăzută a COP-ului şi invers.

Fig.IV.80 Variaţie COP pompă de căldură

Fig.IV.81 Variaţie COP sistem

153
Evoluţia aportului auxiliar de energie termică
Variaţia consumului auxiliar (Fig.IV.82) este dată de necesarul termic, ce trebuie
acoperit pentru a menţine o temperatură interioară de 24oC (cazul 1), 25oC (cazul 2) şi,
respectiv, 26oC (cazul 3). De asemenea, temperatura exterioară are un rol important după
cum se poate remarca pe grafic. Astfel, în perioadele de zi în care temperatura exterioară
are valori ridicate, necesarul termic nu poate fi acoperit doar prin intermediul pompei de
căldură, ceea ce determină un consum auxiliar important. Diferenţa între curbele de
variaţie este corelată cu diferenţa între valorile temperaturii interioare.

Fig.IV.82 Variaţia consumului auxiliar

Evaluarea consumului electric şi al energiei termice produse

Aportul de energie termică, ce provine dintr-o sursă auxiliară, creşte o dată cu
scăderea temperaturi interioare, deoarece necesarul de răcire al clădirii creşte, iar energia
termică produsă de pompa de căldură este aceeaşi în cele trei cazuri (Fig.IV.83;Tab.IV.22).

154
 Fig.IV.83 Aport energie termică pentru răcirea clădirii 1
pentru temperaturi interioare diferite

Ti_24oC Ti_24oC Ti_25oC Ti_25oC Ti_26oC Ti_26oC

kWh % kWh % kWh %
Aport
20107 63 16365 58 12990 52
auxiliar
Aport PAC 11762 37 11762 42 11762 48
Tab.IV.22 Ponderea aportului de energie termică pentru răcirea clădirii 1
pentru temperaturi interioare diferite

Raportul dintre energia electrică complementară şi energia electrică consumată de

pompa de căldură este proporţională cu raportul energiei termice produsă de fiecare
(Fig.IV.84 a,b). Astfel, pentru o temperatură interioară Tint=24oC, consumul electric
complementar este cel mai ridicat, iar pentru o temperatură interioară Tint=26oC, consumul
electric complementar este cel mai scăzut. Energia electrică consumată de pompa de
căldură este aceeaşi pentru cele trei cazuri, proporţia între energiile electrice consumate
modificându-se datorită creşterii consumului electric complementar (Tab.IV.23).

155
Fig.IV.84.a Consum energie electrică al pompei de căldură pentru răcirea clădirii 1
pentru temperaturi interioare diferite (IF-COP=3.5)

Fig.IV.84.b Consum energie electrică al pompei de căldură pentru răcirea clădirii 1

pentru temperaturi interioare diferite (IF-COP=5)

156
 Ti_24oC Ti_24oC Ti_25oC Ti_25oC Ti_26oC Ti_26oC
kWh % kWh % kWh %
Consum
complementar 5745 70 4676 66 3711 61
(COP=3.5)

Consum PAC 2416 30 2416 34 2416 39

Consum
complementar 4021 62 3273 58 2598 52
(COP=5)

Consum PAC 2416 38 2416 42 2416 48

Tab.IV.23 Ponderea consumului de energie electrică al pompei de căldură

pentru răcirea clădirii 1 pentru temperaturi interioare diferite

157
CAPITOLUL V. Concluzii, contribuţii şi
direcţii de cercetare

Concluzii generale
Una dintre concluziile finale, şi poate cea mai importantă, este aceea legată de
influenţa temperaturii exterioare asupra funcţionarii întregului sistem ”pompă de căldură
geotermică-clădire”. În primul rând, vorbim de o influenţă directă a temperaturii exterioare
asupra temperaturii de suprafaţă a solului (aprox. 20 m) şi asupra temperaturii interioare a
clădirii. Deoarece solul şi clădirea reprezintă sursele termice a căror diferenţă de
temperatură determină eficienţa pompei de căldură, se poate spune că temperatura
exterioară are o influenţă puternică asupra COP-ului pompei de căldură şi al întregului
sistem.
Temperatura exterioară are, totodată, o influenţă indirectă asupra temperaturii
planşeului, deoarece schimbul termic între suprafaţa planşeului şi aerul interior depinde de
temperatura interioară, care este direct influenţată de temperatura exterioară.
Dat fiind faptul că există o influenţă directă a temperaturii exterioare asupra
temperaturii interioare, observăm că necesarul de încălzire sau de răcire, ce trebuie
asigurat, depinde foarte mult de această interacţiune. Pentru a putea acoperi integral acest
necesar este nevoie, pentru anumite cazuri, de un aport termic (pozitiv sau negativ) de la o
sursă auxiliară. Astfel se ajunge la concluzia că temperatura exterioară are o influenţă
esenţială asupra aportului termic al sursei auxiliare şi, cum aporturile depind de consumul
electric al sursei auxiliare, convertit pe baza eficienţei acesteia, putem spune că
temperatura exterioară influenţează indirect consumul sursei auxiliare.
Mai mult, temperatura exterioară influenţează şi consumul pompei de căldură.
Chiar dacă temperatura interioară este menţinută la o valoare constantă, influenţa
temperaturii exterioare asupra temperaturii stratului superficial al solului se reflectă în
cantitatea de energie termică preluată din sol/cedată solului şi, de aici, în consumul electric
al pompei de căldură.
O observaţie foarte importantă este aceea că, între consumul electric al pompei de
căldură şi coeficientul sau de performanţă (COP), există o relaţie de proporţionalitate
inversă. Cu cât consumul electric al pompei de căldură va creşte, cu atât COP va scădea şi
invers. Acest fenomen se datorează epuizării termice a solului.

158
 În cazul în care necesarul termic al clădirii se doreşte a fi acoperit integral prin
intermediul pompei de căldură, înseamnă că aportul termic de la pompa de căldură trebuie
să satisfacă necesarul termic instantaneu al clădirii. Acest lucru duce la utilizarea unei
pompe de căldură cu o putere termică şi electrică foarte ridicată sau al unui sistem de
pompe de căldură cuplate, fapt ce va genera un consum mult prea mare pentru anumite
perioade, rezultând o eficienţă scăzută a pompei de căldură şi o investiţie costisitoare. Cu
alte cuvinte, soluţia optimă de utilizare a unei pompe de căldură pentru satisfacerea
necesarului de căldură sau de frig este de a se utiliza în paralel cu o sursă auxiliară
convenţională. În cazul în care se optează pentru soluţia de utilizare exclusivă a pompei de
căldură, trebuie avută în vedere realizarea unei automatizări optime.
Trebuie remarcat şi faptul că există o corelare între aportul de căldură/frig al
pompei de căldură şi cel al sursei auxiliare în funcţie de necesarul termic al clădirii.
Deoarece aportul pompei de căldură este constant, modificarea necesarului termic
influenţează doar variaţia aportului auxiliar. Totuşi, atât ponderile relative ale aporturilor
de încălzire/răcire ale sursei auxiliare, cât şi ale pompei de căldură se vor modifica.
Acelaşi fenomen se poate observa şi în ceea ce priveşte consumul electric al pompei de
căldură şi al sursei auxiliare.
Pentru a putea pune mai bine în evidenţă contribuţia energetică a pompei de
căldură, s-a evaluat variaţia consumului de energie primară atunci când se utilizează
pompa de căldură. Aceasta a fost calculata ca raport între energia primară în cazul utilizării
pompei de căldură şi energia primară în cazul utilizării doar a centralei termice (în calcule
s-a considerat: randamentul centralei termice ηCT = 0.8 şi randamentul producerii de
energie electrică ηpondere_eng.electrica = 0.33).

A = consumul de energie primară, dacă necesarul termic este în totalitate acoperit prin
intermediul unei centralei termice;
B = consumul de energie primară, dacă necesarul termic este parţial acoperit prin
intermediul unei centralei termice şi parţial acoperit prin intermediul unei pompe de
căldură, în funcţie de cazul studiat.
Astfel, pentru clădirea 1 am obţinut rezultatele reprezentate în figurile V.1 şi V.2.

159
 Fig.V.1 Economia de energie primară prin folosirea PAC pentru clădirea 1 în regim de
încălzire pentru zone climatice diferite

Fig.V.2 Economia de energie primară prin folosirea PAC pentru clădirea 1 în regim de
încălzire pentru diferite puteri instalate ale pompei de căldură

Puterea instalată a pompei de căldură este un factor determinant în aportul de căldură

sau de răcire şi al consumului electric. Astfel, cu cât avem o putere instalată mai ridicată, cu
atât se obţine un aport de căldură sau răcire şi un consum electric mai ridicat şi invers.

160
 Setarea unei temperaturi interioare la o anumită valoare determină un necesar
termic corespunzător. Când s-au simulat regimuri de funcţionare cu temperaturi interioare
diferite, s-a observat că variaţia necesarului termic influenţează direct aportul şi consumul
auxiliar.
Clădirea, prin caracteristicile sale de transfer termic (inerţie, conductivitate
termică), are o influenţă majoră în utilizarea sistemelor de pompă de căldură, deoarece
necesarul de încălzire sau de răcire şi timpul de intrare în regim a pompei de căldură sunt
puternic afectate de aceste caracteristici.

Contribuţii personale
În ceea ce priveşte contribuţia personală la această lucrare aş dori să amintesc, în
primul rând, modelarea în mediul informatic TRNSYS a sistemului de pompă de căldură
din standul experimental ce se află în clădirea Laboratorului de Instalaţii.
Pentru a putea utiliza modelul TRNSYS în cercetările mele ulterioare, a trebuit să
realizez validarea modelului pe baza măsurătorilor efectuate în standul experimental.
După validarea modelului, pentru o analiză detaliată a sistemului de pompă de
căldură cuplat cu clădirea, am realizat un model plecând de la cel validat pentru a putea
evalua influenţa diverşilor factori asupra încălzirii şi climatizării clădirii prin intermediul
pompelor de căldură.
Am realizat o schemă de analiză a factorilor ce influenţează funcţionarea pompei de
căldură, pentru a putea scoate mai uşor în evidenţă modalitatea şi gradul în care aceşti
factori duc la modificarea aporturilor de căldură şi de răcire şi a consumului electric al
pompei de căldură. Astfel, s-a putut observa importanţa fiecărui factor asupra eficienţei
pompei de căldură şi a întregului sistem.
Pentru o analiză cât mai exactă, care să poată evidenţia mai bine influenţa fiecărui
factor în parte, s-au stabilit criterii de evaluare precise :
- aporturile de căldură şi răcire ale pompei de căldura şi consumul electric
aferent;
- aporturile de căldură şi răcire ale sursei auxiliare;
- consumul electric aferent sau temperatura la nivelul planşeului.
De asemenea, am realizat o structurare a concluziilor desprinse pe baza evaluărilor
factorilor ce influenţează implementarea sistemelor de pompelor de căldură în clădiri.

161
Direcţii de cercetare viitoare
Prin intermediul acestei lucrări se deschid noi posibilităţi de analiză a sistemelor de
pompe de căldură. De asemenea, deoarece putem utiliza un model informatic în aceste
evaluări, putem realiza o serie largă de cercetări privind implementarea sistemelor de
pompe de căldură geotermice în clădiri.
Modelul TRNSYS, utilizat în această lucrare, poate fi un punct de plecare în
realizarea unor noi soluţii informatice de evaluare a pompelor de căldură.
Pe baza rezultatelor ce se pot obţine prin intermediul modelului TRNSYS realizat şi
a altor modele informatice, se poate realiza o structurare a criteriilor privind implementarea
sistemelor de pompe de căldură geotermice în clădiri.
Tot pe baza modelului informatic realizat se poate crea un sistem simplificat de
analiză ce ar putea fi utilizat în proiectarea sistemelor de pompe de căldură.

162
 Bibliografie

[1] Apetroaei Şt., Evaluarea şi prognoza bilanţului apei din sol, Editura Ceres,
Bucureşti, 1983.
[2] Ataman H., Design of ground-source heat pump systems, MSc Thesis in
Mechanical Engineering, Graduate School of Natural and Applied Sciences,
Technical University of Istanbul, Turkey, 1991, p. 15.
[3] Axelsson G., Stefánsson V., Björnsson G., Liu J., Sustainable Management of
Geothermal Resources and Utilization for 100 – 300 Years, World Geothermal
Congress 2005, International Geothermal Association, apr. 2005
[4] Bacinschi D., Burciu Gh., Meteorologie, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1981.
[5] Babur N., Design and construction of an earth source heat pump, MSc Thesis in
Mechanical Engineering, Middle East Technical University, Ankara,
Turkey, 1986, p. 119.
[6] Balintoni I., Divizarea geotectonică a teritoriului României pentru orogeneza
alpină, Revista de Politica Ştiinţei şi Scientometrie, 2005, p. 39, ISSN-1582-1218.
[7] Banks D. L., An Introduction to Thermogeology: Ground Source Heating and
Cooling, Wiley-Blackwell, ISBN 978-1-4051-7061-1.
[8] Batik H., Kocak A., Akkus I., Simsek S., Mertoglu O., Dokuz I., Bakir N.,
Geothermal energy utilisation development in Turkey, World Geothermal
Congress, 2000.
[9] Bădescu V., Economic aspects of using ground thermal energy for passive house
heating, Renewable Energy, vol. 32-6, 2007, p. 895-903.
[10] Bădescu V., Optimal control of flow in solar collector systems with fully mixed water
storage tanks, Energy Conversion and Management 49, feb. 2008, p. 169–184.
[11] Berbecel O., Stancu M., Ciovică N., Jianu N., Apetroaei Şt., Socor E., Rogodjan I.,
Agrometeorologie, Editura Ceres, Bucureşti, 1970.
[12] Birkeland, Peter W., Soils and Geomorphology, 3rd Edition, New York: Oxford
University Press, 1999.
[13] Bojörnsson J., Fridleifsson I.B., Hhelgason Th., Jonatansson J.M., Palmason G.,
Stefansson V., Thorsteinsson L., The potential role of geothermal energy and hydro

163
 power in the world energy scenario in year 2020, Proceedings of the 17th WEC
Congress, Huston, Texas, 1998.
[14] Brousseau P., Lacroix M., Numerical simulation of a multi-layer latent heat thermal
energy storage system, International Journal of Energy Research 22, 1998, p. 1–15.
[15] Brown R. B., Soil Texture, University of Florida, Institute of Food and Agricultural
Sciences, sept. 2003.
[16] Buol S. W., Hole F. D., McCracken R. J., Soil Genesis and Classification, Ames,
IA: Iowa State University Press, 1973.
[17] Cataldi R. H., Lund J.W., Stories from a Heated Earth, Geothermal Resources
Council and International Geothermal Association.
[18] Ciulache S., Meteorologie şi Climatologie, Editura Universitară, Bucureşti, 2002.
[19] Collins P. A., Orio C. D., Smiriglio S., Geothermal heat pump manual, Department
of Design & Construction, aug. 2002.
[20] Cohut I., Bendea C., Geothermal Development Opportunities in Romania,
Geothermische Energie 24/25, Jahrgang Heft, Zurück, 1999.
[21] Colda I., Ardelean F., Meteorologie şi climatologie, Ed. Conspress,
Bucureşti, 2004, p. 220.
[22] Cui P., Yang H., Fang Z., Numerical analysis and experimental validation of heat
transfer in ground heat exchangers in alternative operation modes, Energy and
Buildings 40, 2008, p. 1060–1066.
[23] Deerman J.D., Kavanaugh S.P., Simulation of vertical U-tube ground-coupled heat
pump systems using the cylindrical heat source solution, ASHRAE Transactions
97, 1990, p. 287–295.
[24] Dickson M. H., Fanelli M., What is Geothermal Energy?, Pisa, Italy, Istituto di
Geoscienze e Georisorse, feb. 2004.
[25] Dissescu C.A., Luca I., Tudor M., Dăbuleanu M.L., Şoltuz V., Fizică şi
Climatologie agricolă, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1971.
[26] Dorneanu A., Dirijarea fertilităţii solului, Ed. Ceres, Bucureşti, 1976
[27] Dragomirescu E., Enache L., Agrometeorologie, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1998.
[28] Dumitrescu E., Curs de Meteorologie şi Climatologie, vol. I, Meteorologie, Centrul
de multiplicare al Universităţii din Bucureşti, 1973.
[29] Edwards R. J., Typical Soil Characteristics of Various Terrains, 15.02.1998.
[30] Eltron S., Warmepumpen-systeme planung und installation, 2000.

164
[31] Eskilson P., Thermal analysis of heat extraction boreholes, Doctoral thesis,
Department of Mathematical Physics, University of Lund, Sweden, 1987.
[32] Fleige H., Horn R., Field experiments on the effect of soil compaction on soil
properties runoff interflow and erosion, 2000.
[33] Fleige H., Horn R., Stange F., Soil mechanical parameters derived from the CA-
database, Adv. Geo-ecol. 35, 2002, p. 359–367.
[34] Fridleifsson I.B., Energy requirements for the next millenium, Conference
proceedings “On the Threshold: The United Nations and Global Governance in the
New Millennium”, Tokyo, United Nations University, ian. 2000.
[35] Fridleifsson I.B., Geothermal energy for the benefit of the people, European
Summer School on Geothermal Energy Applications, Oradea, 2001.
[36] Fridleifsson I.B., Bertani R., Huenges E., Lund J. W., Ragnarsson A., Rybach L., The
possible role and contribution of geothermal energy to the mitigation of climate
change, Hohmeyer O. & Trittin T. Ed., Luebeck, Germany, 11.02.2008, p. 59–80.
[37] Fujii H., Akibayashi S., Analysis of thermal response test of heat exchange wells în
ground-coupled heat pump systems, Shigen-to-Sozai, 2002, p. 75–80.
[38] Gavriliuc R., Pompe de căldură - de la teorie la practică, Editura MatrixRom,
1999, ISBN 973-9390-55-2.
[39] Gehlin S., Thermal response test-method development and evaluation, Ph.D.
Dissertation, Lulea University of Technology, 2002.
[40] Hahne E., Hornberger M., Experience with a solar heating ATES system for a
university building, Solar Energy Engng 116, 1994, p. 88–93.
[41] Hakansson I., Lipiec J., A review of the usefulness of relative bulk density values in
studies of soil structure and compaction, Soil & Tillage Research, Incorporating
Soil Technology, ELSEVIER , ian. 2000, vol. 53, no.2;
[42] Hanova J., Dowlatabadi H., Strategic GHG reduction through the use of ground
source heat pump technology, 9 nov. 2007.
[43] Hawlader M.N.A., Chou S.K., Ullah M.Z., The performance of a solar assisted
heat pump water heating system, Appl. Thermal Eng. 21, 2000, p. 1049–1065.
[44] Heinrich D., Hergt M., Atlas de l’écologie, 1993.
[45] Hepbasli A., Heat pumps systems and a storey-house heating, MSc Thesis in
Mechanical Engineering, Graduate School of Natural and Applied Sciences,
Technical University of Istanbul, Turkey, 1985, p. 134.

165
[46] Hepbasli A., Comparison of three experimental studies on geothermal heat pumps
at the Turkish universities, Proceedings of first international conference on
sustainable energy technologies, Porto, Portugal, 2002, p. 50–70.
[47] Hepbasli A., Performance evaluation of a vertical ground source heat pump system
in Izmir, Turkey, Energy Res., 2002, p. 1121–1139.
[48] Hepbasli A., Akdemir O., Hancioglu E., Experimental study of a closed loop vertical
ground source heat pump system, Energy Convers Manage, 2003, p. 527–548.
[49] Holm A., Geothermal Energy: International Market Update, Geothermal Energy
Association, mai 2010.
[50] Holihan P., Analysis of Geothermal Heat Pump, Manufacturers Survey Data.
[51] Horn R., H. van den Akker J.J.,Arvidson J., Subsoil compaction Advances in
geology, Reiskirchen, p. 258-268.
[52] Hüseyin B., Durmuş A., Evaluation of ground-source heat pump combined latent
heat storage system performance in greenhouse heating, Energy and Buildings,
vol. 41, Issue 2, feb. 2009, p. 220-228.
[53] Hutter G.W., The status of world geothermal power generation 1995-2000,
Geothermice 30.
[54] Inalli M., Esen H., Experimental thermal performance evaluation of 2 horizontal
ground-source heat pump system, App. Thermal Eng., 2004, p. 2219–2232.
[55] Inalli M., Esen H., Seasonal cooling performance of a ground-coupled heat pump
system in a hot and arid climate, Renew Energy, 2005, p. 1411–1424.
[56] James A., Geology and Soils, Danoff-Burg, Columbia University The Terrestrial
Influence, 1999.
[57] Kara Y.A., Yuksel B., Evaluation of low temperature geothermal energy through
the use of heat pump, Energy Convers Manage, 2000, p.773–81.
[58] Kara Y.A., Utilization of low temperature geothermal resources for space heating
by using groun-source heat pumps, PhD Thesis in Mechanical Engineering,
Graduate School of Natural and Applied Sciences, Ataturk University, Erzurum,
Turkey, 1999, p. 130.
[59] Katsunori N., Takao K., Sayaka T., Development of a design and performance
prediction tool for the ground source heat pump system, Applied Thermal
Engineering 26, 2006, p. 1578–1592.
[60] Kavanaugh S.P., Simulation experimental verification of vertical ground-coupled
heat pump systems, Ph.D. Dissertation, Oklahoma State University, 1984.

166
[61] Kavanaugh S.P., Using existing standards to compare energy consumption of
ground-source heat pumps with conventional equipment, ASHRAE
Transactions 98, 1992, p. 599–606.
[62] Kavanaugh S.P., Development of design tools for ground-source heat pump piping,
ASHRAE Transactions 104, 1998, p. 932–937.
[63] Kaygusuz K., Investigation of a combined solar heat pump system for residential
heating, Part 1: experimental results, Int J Energy Res., 2000, p. 1213–1223.
[64] Kilkis I.B., Methods of utilization of soil heat by using heat pumps in residential
areas built outside urban zones, Turk Thermal Sci, 1981, p. 21–25.
[65] Kovac M., Geodynamic evolution of the Carpatho-Pannonian Region during the
Neogene, Intern. Congr. Carpath.-Balk. Geol. Assoc., Bratislava, 2002.
[66] Kuang Y. H., Wang R. Z., Yu L. Q., Experimental study on solar assisted heat
pump system for heat supply, Energy Conversion and Management, vol. 44, Issue
7, mai 2003, p. 1089-1098.
[67] Lindal B., Industrial and other applications of geothermal energy, Armstead
H.C.H., Geothermal Energy, UNESCO, Paris, France, 1973.
[68] Lund J. W., Geothermics, The USA Geothermal Country Update, European
Geothermal Conference, 2003, p. 409–418.
[69] Lund, J. W., 100 Years of Geothermal Power Production, Geo-Heat Centre Quarterly
Bulletin, Klamath Falls, Oregon, Oregon Institute of Technology, sept. 2004.
[70] Lund J. W., Freeston D. H., Boyd T. L., World-Wide Direct Uses of Geothermal
Energy 2005, Proceedings World Geothermal Congress, Antalya, Turkey, Apr. 2005.
[71] Lund J. W., Characteristics, Development and utilization of geothermal resources,
Geo-Heat Centre Quarterly Bulletin, Klamath Falls, Oregon, Oregon Institute of
Technology, iun. 2007.
[72] Lungu C.I., Optimizarea energo-economică a unui sistem de condiţionare a aerului
utilizând o maşină frigorifică cu absorbţie utilizând gaze naturale, Universitatea
Tehnică de Construcţii Bucureşti, Facultatea de Instalaţii, Bucureşti, 2004.
[73] Marin M.T., Organizarea campaniei de măsurări a staţiei experimentale, raport de
cercetare, decembrie 2009.
[74] Marin M.T, Modelarea funcţionarii unei pompe de căldură, raport de cercetare,
iunie 2010.
[75] Marin M.T, Evaluarea consumului de energie în clădiri echipate cu pompe de
căldură, raport de cercetare, octombrie 2010.

167
[76] Marin M.T, The influence of thermal storage on energetic performance of the heat
pump, Sesiunea de Comunicări Ştiinţifice a Şcolii Doctorale, Universitatea Tehnică
de Construcţii Bucureşti, 23.07.2010, p. 123-130, ISBN 987-973-100-129-6.
[77] Mehmet E., Thermal performance of a solar-aided latent heat store used for space
heating by heat pump, Solar Energy 69, 2000, p. 15–25.
[78] Mohan Gh., Ecologia şi protecţia mediului, Ed. Scaiul, Bucureşti,1993.
[79] Nakicenovic N., Gübler A., McDonald A., Global Energy Perspectives,
Cambridge Univ., 1998.
[80] Onica F., Bococi D., Studiu privind posibilitatea utilizării în Judeţul Bihor, a
sistemelor ce folosesc pompe de căldură subterane, Sesiunea Anuală de
Comunicări Ştiinţifice, Analele Universităţii din Oradea, Fascicola de Energetică,
vol. II, secţiunea III, Termoenergetică, 2001, p.287-292, ISSN 1224-1261.
[81] Onica F., Bococi D., Exploatarea căldurii din minerale abandonate folosind
pompele de căldură, Conferinţa de Inginerie Energetică, Fascicola de Energetică,
no. 8, vol. I, secţiunea 1, Tehnologii moderne de generare a energiei electrice şi
termice, 2002, p.58-63, ISSN 1224-1261.
[82] Panu D., Mitrofan H., Atlas of Geothermal Ressources in Romania, Atlas of
Geothermal Ressources of Europe, 2002, p. 61-66.
[83] Porneala S., Porneala Cr., Procese în instalaţii frigorifice şi pompe de căldură,
Comprimare mecanică de vapori, vol.I, Ed. Fundaţiei Universitare Dunărea de Jos,
Galaţi, 2004.
[84] Rybachl L., Sanner B., Ground-source heat pump systems: the European
experience, Quarterly Bulletin, Geo-Heat Center (GHC), mar. 2000, p. 16–26.
[85] Rybach L., Geothermal Sustainability, Geo-Heat Centre Quarterly Bulletin,
Klamath Falls, Oregon, Oregon Institute of Technology, sept. 2007.
[86] Spitler J.D., Rees S.J., Yavuzturk C., Recent developments in ground source heat
pump system design, modeling and applications, CIBSE/ASHRAE Conference,
Dublin, sept. 2000, p. 34.
[87] Stănescu R., Bobirica L., Orbulet O., Remedierea solurilor contaminate, Ed. Agir,
Bucureşti, 2006.
[88] Steen J., Integrated CO2 Heat Pump Systems for Space Heating and DHW in low-
energy and passive houses, SINTEF, Energy Research.
[89] Stoica C., Cristea N., Meteorologia generală, Editura Tehnică, Bucureşti, 1971.

168
[90] Thain I. A., A Brief History of the Wairakei Geothermal Power Project, Geo-Heat
Centre Quarterly Bulletin, Klamath Falls, Oregon, Oregon Institute of Technology,
sept. 1998.
[91] Tiwari, G. N., Ghosal, M. K., Renewable Energy Resources: Basic Principles and
Applications, Alpha Science, 2005, ISBN 1842651250.
[92] Trillat B.V., Bernar S., Gilbert A., Coupling of geothermal heat pumps with
thermal solar collector, Applied Thermal Engineering 27, oct. 2007, p. 1750–1755.
[93] Turcotte D. L., Schubert G., Geodynamics, Cambridge, England, Cambridge
University Press, 2002, p. 136–137, ISBN 978-0-521-66624-4.
[94] Wang H., Qi C., Wang E., Zhao J., A case study of underground thermal storage in
a solar-ground coupled heat pump system for residential buildings, Renewable
Energy, vol. 34, Issue 1, ian. 2009, p. 307-314.
[95] William E.G., Geothermal Energy, Renewable Energy and the Environment Press, 2010.
[96] Yumrutas R., Ünsal M., Analysis of solar aided heat pump systems with seasonal
thermal energy storage in surface tanks, Energy, vol. 25, Issue 12, dec. 2000.
[97] Yumrutas R., Kunduz M., Ayhan T., Investigation of thermal performance of a
ground coupled heat pump system with a cylindrical energy storage tank, Int. J
Energy Res., 2003, p. 1051–1066.
[98] Zeng H.Y., Diao N.R., Fang Z.H., Efficiency of vertical geothermal heat exchangers in
ground source heat pump systems, Journal of Thermal Science 12, 2003, p. 77–81.
[99] Zöllner J., The Heat Pump: A Heating System for sustained Energy Savings,
Dublin, 12.05.2004.
[100] *** Encyclopedia of soil science, Chesworth, Edited by Ward, Dordrecht,
Netherland, 2008.
[101] *** Ground Source Heat Pump, Project Description, Earthwise Scotland Ltd.
[102] *** Heat pump program, International Energy Agency, Annual report, 2009.
[103] *** Heat pumps, Rehau Co.
[104] *** Heat pumps, Technical Information, Rehau Co.
[105] *** http://soils.usda.gov (Unites States Department of Agriculture, Natural
Resources Conservation Service)
[106] *** http://www.egec.org/
[107] *** http://www.frtr.gov (Federal Remediation Technologies Roundtable)
[108] *** http://www.geothermal-energy.org/
[109] *** http://www.iea.org/

169
[110] *** http://www.landfood.ubc.ca (Soil WEB – Faculty of Land and Food Systems,
University of British Columbia)
[111] *** Renewable Energies in Germany, Deutsche Energie Agentur.
[112] *** Renewables in global energy supply, International Energy Agency.
[113] *** Sisteme de pompe de căldură, Instructiuni de proiectare, Rehau Co.
[114] *** Soil survey manual, Handbook 18, Soil Survey Division Staff, Soil
Conservation Service, U.S. Department of Agriculture, 1993.
[115] *** Solid Minerals Reclamation Handbook, U.S. Department of the Interior Bureau
of Land Management (BLM Manual Handbook H-3042-1), 1992.
[116] *** TESS. 2000. TRNSYS 16, TESS component libraries, liquid-medium thermal
storage component models. www.trnsys.com/storage.htm.
[117] *** TESS. 2001. TRNSYS 16, TESS component libraries, HVAC component
models. www.trnsys.com/hvac.htm.
[118] *** TESS. 2003. TRNSYS 16, TESS component libraries, ground coupling
component models. www.trnsys.com/ground.htm.
[119] *** TESS. 2006a. TRNSYS 16, TESS component libraries, geothermal heat pump
component models, www.trnsys.com/ghp.htm.
[120] *** TESS. 2006b. TRNSYS 16, A transient system simulation program, Version
16.01.002. Solar Energy Laboratory, University of Wisconsin, Madison, WI.
[121] *** The best course to energy savings for schools and universities, Geoexchange Co.
[122] *** The Canadian Renewable Energy Network, Commercial Earth Energy Systems.
[123] *** The Systems and Equipment, volume of the ASHRAE Handbook, Atlanta, 2004.

170