Tema 7.

Modelul Keynesist al echilibrului macroeconomic

1. Cheltuielile de consum - componentă a cererii agregate.
2. Investițiile - componentă a cererii agregate.
3. Crucea lui Keynes şi modelul echilibrului macroeconomic.

1. Cheltuielile de consum - componentă a cererii agregate.

În modelul keynesian al echilibrului macroeconomic YE este în funcție de dimensiunile cererii
agregate:

Figura 1. Modelul Keynesian AD-AS

Astfel, conform modelului keynesian, dimensiunile PIB-lui de echilibru sunt în funcție de
dimensiunile cererii agregate: AD = C + I + G + XN. În structura AD cheltuielilor de consum le corespund
cea mai mare cotă:

1
 92.20% 91.90% 94.60%

55.80%

39.20%
30.80%
24.90% 24.50%

27.10% 21.70% 22.10%

19%

1995 -7.80%
2005 2008 2011

-40.70% -41.20%
Consumul final al gospodariilor populatiei -52.80%

Consumul final al administratie publice

Formarea bruta de capital

Exportul net

Figura 2. Structura AD în R. Moldova.

Astfel, pentru a stimula cererea agregată este necesar de a determina factorii determinanți ai
dimensiunilor cheltuielilor de consum, deoarece cheltuielile de consum sunt influențate în primul rând de
venitul disponibil a menajelor, economistul englez J. M. Keynes în modelul său porneşte de la analiza
consumul venitului disponibil, care poate fi divizat în două părţi:
Yd = С +S

unde Yd =Y-T

Consumul şi economiile
Venitul disponibil (YD) obţinut efectiv de posesorii factorilor de producţie se foloseşte pentru
consum (C), iar partea care nu este consumată o reprezintă economiile (S):
Yd = C + S
Consumul - partea venitului disponibil utilizată pentru procurarea bunurilor şi serviciilor
necesare satisfacerii nevoilor.

Raportul dintre consum (C) şi economii (S) are importanţă esenţială atât la nivelul individului, cât şi
al societăţii integrale, de pe poziţiile consumului curent, cât şi ale extinderii posibilităţilor bunăstării în
viitor.
Mărimea şi structura consumului curent al populaţiei este influenţat de anumiţi factori
determinanţi, precum:
2
  mărimea venitului disponibil : C=f(Yd)i;
 înclinaţia medie şi marginală spre consum;
 cotele fiscale;
 nivelul preţurilor de consum;
 anticipările consumatorilor privind evoluţia veniturilor, preţurilor etc.;
 tradiţiile şi mentalitatea populaţiei;
 particularităţile naţionale şi regionale;
 modul de trai.

Corelaţia dintre venituri şi cheltuielile de consum a fost sintetizată în legităţile consumului.

(1) Conform Legii psihologice fundamentale a consumului, formulate de Keynes: „odată cu
creşterea sau scăderea venitului, oamenii înclină să-şi mărească sau să-şi diminueze consumul, dar într-
o proporţie mai redusă”. Adică, variaţia consumului (C) este de acelaşi semn cu cea a venitului (Yd),
dar într-o proporţie mai mică, deci Yd > C.
(2) Conform Legii structurii consumului, formulate de Engel: pornind de la un anumit nivel al
venitului, diferite categorii de cheltuieli de consum vor înregistra diferite evoluţii:
1) cheltuielile destinate procurării produselor alimentare cresc într-o măsură mai mică decât creşterea
venitului (La creşterea venitului populaţiei Republicii Moldova consumul pentru alimentaţie, în
totalul cheltuielilor, s-a redus de la 44% în 2006, la 40% în 2008;
2) cheltuielile destinate procurării îmbrăcămintei, încălţămintei şi cele de întreţinere a locuinţei cresc
proporţional cu venitul. Astfel, ele rămân constante în totalul cheltuielilor de consum (cu condiţia
că nevoile de bază sunt deja satisfăcute, la un anumit nivel al veniturilor);
3) cheltuielile pentru educaţie, sănătate, agrement, cresc într-o proporţie mai mare decât creşterea
venitului. Ca rezultat, ponderea acestor cheltuieli, în totalul consumului, creşte.

C servicii
(e>1)
bunuri industriale
(e=1)
bunuri alimentare
(e<1)

Figura 3. Curbele lui Engel

Dependenţa funcţională dintre venit şi consum se exprimă prin înclinaţia spre consum, care arată
tendinţa indivizilor de a cheltui o parte de venit pentru procurarea bunurilor de consum.

Economiile constituie surplusul de venit peste cheltuielile de consum sau „consumul amânat”, o
parte a veniturilor, care nu a fost cheltuită pentru consumul curent şi este destinată pentru viitoarea
utilizare.
3
 Ansamblul economiilor făcute de către menaje se transformă, la nivelul economiei naţionale, în
investiţii care sunt utilizate pentru sporirea producţiei. Acest lucru se obţine prin transformarea
economiilor în bunuri de capital (acumulare de capital tehnic). Întrucât economiile nu sunt destinate
consumului prezent, putem afirma că transformarea lor în acumulare de capital tehnic reprezintă un
sacrificiu din partea populaţiei pentru a se bucura de un consum viitor mai bun. Prin scăderea din venitul
disponibil a cheltuielilor pentru consum, obţinem economiile (S):
S= YD – C
Corelaţiile dintre venitul disponibil, în calitate de variabilă independentă, consum şi economii, în
calitate de variabile dependente, se analizează static şi dinamic, cu ajutorul unor parametrii economici, ca:
a) Rata medie a consumului sau înclinaţia medie spre consum (APC) exprimă partea din
venitul disponibil ce se cheltuieşte pentru consum la un moment dat şi într-un anumit spaţiu socio-
economic:
∆C
MPC =
∆YD
Acest parametru se exprimă în procente (70%), sau ca număr zecimal (0,7), respectiv sub formă
de fracţie (7/10), el fiind, de regulă, o mărime pozitivă, dar subunitară.
b) Rata marginală a consumului sau înclinaţia marginală spre consum (MPC) exprimă cu cât
sporeşte consumul (ΔC) la creşterea cu o unitate a venitului disponibil (Δ YD) sau partea din venitul
disponibil suplimentar care se adaugă la consum într-o anumită perioadă şi într-un spaţiu socio-economic
dat:

Înclinaţia marginală spre consum, de regulă, este o mărime pozitivă şi subunitară.

c) Rata medie a economiilor sau înclinaţia medie spre economii (APS) exprimă partea
economiilor în totalul venitului disponibil la un moment dat şi într-un anumit spaţiu socio-economic:

Acest parametru se exprimă în procente (30%) sau ca număr zecimal (0,3) ori sub formă de
fracţie (3/10) fiind, de regulă, o mărime pozitivă, dar subunitară.
Ţinând seama că economiile plus consumul formează venitul disponibil, suma dintre înclinaţia
medie spre economii şi înclinaţia medie spre consum este egală cu 1 sau 100%:
APC + APS = 1 (100%)
d) Rata marginală a economiilor sau înclinaţia marginală spre economii (MPC) exprimă cu
cât sporesc economiile (ΔS) la creşterea cu o unitate a venitului disponibil (Δ YD) sau partea din venitul
disponibil suplimentar cu care cresc economiile într-o anumită perioadă şi într-un anumit spaţiu socio-
economic:

4
 Înclinaţia marginală spre economii, de regulă, este o mărime pozitivă şi subunitară, mai mică
decât înclinaţia marginală spre consum. Dacă avem în vedere că sporul consumului plus sporul
economiilor formează venitului disponibil, atunci:
MPC + MPS= 1 (100%).
Cheltuielile de consum ale menajelor pot fi reprezentate prin următoarea funcţie a consumului:
С = Cа + b YD,
unde Ca reprezintă consumul autonom, independent de venitul disponibil sau consumul la venitul
0, b - inclinaţia marginală către consum, YD – venitul disponibil.
Pornind de la ecuaţia consumului funcţia de economisire se poate formula astfel:
S = YD - (Cа + b YD) = (1 - b) YD - Ca = - Ca + (1 – b)YD
Din relaţia funcţiei de economisire rezultă că economisirea este crescătoare în raport de nivelul
venitului.
Înclinaţia medie spre economii fiind variabilă în funcţie de nivelul venitului, înseamnă că nu se
poate economisi decât de la un anumit nivel al venitului. Pentru un venit nul (YD = 0), dacă mărimea
consumului autonom (Ca) este pozitivă, înseamnă că economisirea este negativă, având loc un proces de
dezeconomisire. În acest caz, consumul de bază a putut fi finanţat din fondurile constituite anterior sau
din împrumut.
Pentru un venit egal cu consumul (YD = C), economisirea nu poate avea loc. Întrucât YD = C şi
S = YD - C, rezultă că S = 0. Acest nivel al venitului egal cu consumul, pentru care economiile sunt zero,
se numeşte „prag de ruptură”. Dincolo de nivelul de ruptură al venitului, economisirea devine pozitivă,
dispărând fenomenul de dezeconomisire.
În tabelul 1 sunt reprezentate principalele corelaţii dintre venitul disponibil, consum şi economii.
Tabelul 1. Principalele corelaţii dintre venitul disponibil, consum şi economii

Rata medie Rata medie Înclinaţia

Venitul Înclinaţia
Consumul, a a economiilor marginală
disponibil marginală Economiile, S,
C consumului APS spre
Yd, spre mln. lei
mln. lei APC economii,
mln. lei consum: MPC
MPC

0 200 - - -200 - -

1000 1150 1,15 0,95 -150 -0,15 0,05

2000 2100 1,05 0,95 -100 -0,06 0,05

3000 3050 1,01 0,95 -50 -0,01 0,05

4000 4000 1,00 0,95 0 0 0,05

5000 4950 0,99 0,95 50 0,01 0,05

6000 5000 0,83 0,95 1000 0,17 0,05

5
 Atunci când cheltuielile pentru consum sunt mai mari decât venitul disponibil, diferenţa se
acoperă prin împrumuturi sau economii deja constituite adică prin consumul autonom (Ca), independent
de mărimea venitului disponibil (figura 4):
C Funcția consumului:
C=200+0,95 Yd

5000

4000

2100

200

0 2000 4000 6000 Yd

Figura 4. Reprezentarea grafică a funcţiei consumului

Mărimea cheltuielilor pentru consum (funcţia consumului) este egală cu:

С = Cа + b YD
Mărimea economiilor (funcţia economiilor) este egală cu:
S = - Ca + (1 – b)YD
Potrivit exemplului dat, funcţia economiilor este prezentată în figura 5.

S
S
450
400
350
Funcția economiilor:
300 S = -200+0,05Yd
250 Economii
200 nule
150
100
50 +S

-50 1000 2000 3000 4000 5000 6000 Yd

-100 –S
-150
-200

Economii Economii pozitive

negative

Figura 5. Reprezentarea grafică a funcţiei economiilor

Atât consumul, cât şi economiile sunt funcţii crescătoare faţă de venit. Pantele celor două funcţii
sunt date de înclinaţia marginală spre consum şi înclinaţia marginală spre economii. Factorii care
influenţează cheltuielile pentru consum sunt atât de natură obiectivă, cât şi subiectivă.

6
 Factorii obiectivi sunt rezultatul condiţiilor pe care le generează viaţa economică şi, în principal,
se referă la:
- Nivelul şi dinamica salariului, ale veniturilor, în general consumul personal
depinde de mărimea veniturilor nominale şi, în mod deosebit, de mărimea venitului net
personal;
- Modificarea aşteptărilor, în ceea ce priveşte raportul dintre cheltuielile de
consum prezent şi viitor, determinată de schimbările în puterea de cumpărare a banilor
sau de apariţia unor riscuri. Astfel, în condiţiile scăderii neaşteptate a puterii de
cumpărare a banilor, deşi cheltuielile pentru consumul prezent cresc, consumul real se
reduce. De asemenea, în condiţiile creşterii neaşteptate a puterii de cumpărare a
banilor, ca urmare a reducerii preţurilor de consum, consumul real prezent creşte,
deoarece se poate cumpăra o cantitate mai mare de bunuri cu aceeaşi cheltuială
bănească sau chiar mai mică. Riscurile se referă la incertitudinea duratei de viaţă - care
influenţează asupra posibilităţilor de a beneficia de bunurile viitoare, incertitudini
externe privind viitorul, plata unor impozite exagerat de mari, cu caracter confiscător
etc.
- Modificarea politicii fiscale care, când este utilizată ca instrument pentru o
repartiţie mai echilibrată a veniturilor, accentuează înclinaţia spre consum, iar când este
folosită pentru achitarea datoriei publice, prin sporirea impozitelor, diminuează
înclinaţia spre consum;
- Modificările neprevăzute ale preţurilor diferitelor elemente de capital tehnic, fix
sau circulant, pe termen scurt, pot să influenţeze reducerea înclinaţiei spre consum,
când preţurile sunt mai mari decât cele anticipate;
- Creditul de consum influenţează cheltuielile pentru consum prin intermediul ratei
dobânzii. Între consum şi rata dobânzii, pentru creditul destinat cumpărării de bunuri
de consum, există o relaţie negativă. Pe de altă parte, o rată scăzută a dobânzii pentru
consum va determina un nivel ridicat al creditelor prezente de consum, cu consecinţe
asupra reducerii consumului viitor.
- Anticipările consumatorilor cu privire la evoluţia raporturilor dintre veniturile
prezente şi cele viitoare, dintre preţurile curente şi cele viitoare, dintre oferta actuală de
bunuri de consum şi cea viitoare. Astfel, dacă se anticipează că în viitor veniturile vor
creşte, consumul prezent va creşte, săpând înclinaţia spre economii, iar dacă se
anticipează că veniturile se vor reduce, consumul prezent se va micşora, crescând
înclinaţia spre economii. Dacă se anticipează că, în viitor, preţurile de consum vor
creşte, consumul prezent va spori, iar dacă se anticipează că preţurile se vor reduce,
consumul prezent se va manifesta normal. La fel se întâmplă şi cu anticipările privind

7
 cantitatea de bunuri de consum de pe o piaţă; dacă aceasta se anticipează că o să scadă,
creşte consumul prezent şi invers.
Factorii subiectivi sunt rezultatul înclinaţiei psihologice, obiceiurilor, credinţelor religioase şi
tradiţiilor oamenilor şi se referă la:
 dorinţa oamenilor de a crea o rezervă bănească pentru situaţii neprevăzute
determină diminuarea cheltuielilor pentru consumul curent în favoarea unui
consum viitor;
 constituirea de rezerve băneşti pentru asigurarea bătrâneţii sau protejarea
anumitor persoane;
 dorinţa de a obţine dobânzi sau alte avantaje prin participarea la unele acţiuni
pe baza cărora urmează să se realizeze în viitor proiecte de afaceri;
 instinctul oamenilor de ridicare a standardului de viaţă, prin majorarea
treptată a cheltuielilor de consum, pe baza unor rezerve băneşti formate în
timp;
 senzaţia de independenţă şi de libertate de mişcare a indivizilor peseama
existenţei unei sume băneşti mari economisite;
 dorinţa de a lăsa avere moştenitorilor;
 manifestarea, la unele persoane, a zgârceniei, concretizată în diminuarea
cheltuielilor pentru consum.
În ansamblul factorilor obiectivi şi subiectivi care influenţează înclinaţia spre consum, cel mai
puternic este modificarea venitului.

2. Investițiile - componentă a cererii agregate.

Investiţiile, în sens larg, reprezintă orice cheltuială care conduce la obţinerea unui activ (real sau
financiar) în vederea obţinerii pe viitor a unui venit. Acestea pot fi: imobile, opere de artă, metale
preţioase, bunuri de consum îndelungat, educaţie, hârtii de valoare, mijloace de producţie.
În abordarea macroeconomică, investiţiile reprezintă totalitatea cheltuielilor care se fac pentru
cumpărarea bunurilor de capital, în vederea sporirii avuţiei societăţii.
Cumpărarea unor bunuri de consum de folosinţă îndelungată, de acţiuni şi obligaţiuni, unor
suprafeţe de pământ nu reprezintă investiţii în sens economic deoarece folosirea lor nu contribuie la
creşterea capitalului şi avuţiei naţionale, ci doar schimbă proprietarul lor.
În funcție de modul de folosire a bunurilor de capital achiziţionate, investiţiile se împart în:
a) investiţii de înlocuire (IÎ )destinate înlocuirii bunurilor de capital fix scoase din funcţie,
ca urmare a deprecierii lor. Sursa acestor cheltuieli o constituie amortizarea;
b) investiţii pentru dezvoltare sau nete (In) destinate sporirii volumului capitalului tehnic
real, adică formării nete a capitalului, a căror sursă o formează venitul economisit.
Investiţiile nete creează condiţii pentru extinderea producției. După nivelul investițiilor nete poate
fi determinată starea economiei naţionale:
8
  In > 0, economia este în lansare;
 In = 0, reproducţie simplă, economia este în stagnare;
 In < 0, economie de criză (dezinvestire) – situaţie specifică Republicii Moldova în anii 90.

Suma investiţiilor de înlocuire şi a investiţiilor nete (de dezvoltare), formează investiţiile brute de
capital (Ib) ce contribuie la formarea brută a capitalului tehnic:
Ib=In+Iî
Componența investițiilor brute:

Investiții brute

capital fix
construcţia de locuinţe

modificarea stocurilor materiale

Indicatori economici ai deciziei de investiţii

a) raportul dintre valoarea prezentă a venitului, ce urmează să fie obţinut din investiţie şi costul
investiţiei;
b) raportul dintre rata venitului net actualizat şi rata reală a dobânzii (sau costul de
oportunitate al investiţiei).
a) Decizia de a investi este favorabilă dacă valoarea prezentă a venitului este mai mare sau cel
mult egală cu mărimea costului investiţiei. În situaţia în care costul investiţiei este mai mare decât
valoarea prezentă, investiţia nu trebuie realizată. Relaţia de calcul pentru valoarea prezentă (Vp) a unui
venit ce se va obţine peste n ani (Vn) este (r = rata reală a dobânzii):
𝑉𝑛
𝑉𝑝 =
(1 + 𝑟)𝑛
b) Rata venitului net se determină raportând profitul net actualizat la costul investiţiei, iar rata
reală a dobânzii este egală cu diferenţa dintre rata nominală (de piaţă) şi rata inflaţiei. Atunci când rata
venitului net (RVN) este mai mare sau egală cu rata reală a dobânzii, investiţia se poate realiza.

Imboldul de a investi este rezultatul acţiunii a unui ansamblu de factori:

a) Rata reală a dobânzii - investiţia se află în relaţie inversă cu rata dobânzii.
b) Cererea de investiţii. Cererea de investiţii este în funcţie de eficienţa marginală a capitalului şi de
rata dobânzii.

9
 c) Riscurile ce le implică activitatea investiţională. Cu cât o afacere este mai riscantă, cu atât este
nevoie de o diferenţă mai mare între randamentul scontat de cei ce iau bani cu împrumut şi rata
dobânzii la care consideră că merită să ia bani cu împrumut.
d) Randamentul, în perspectivă, al unui bun capital. În timp ce mărimea investiţiilor depinde de
raportul dintre rata dobânzii şi eficienţa marginală a capitalului, aceasta din urmă, la rândul său,
este în funcţie de raportul dintre preţul de ofertă al unui bun capital şi randamentul său în
perspectivă.
Factorul principal ce determină volumul investiţiilor este rata reală a dobânzii, investiţia se află
în relaţie inversă cu rata dobânzii. În esenţă, acest lucru se explică prin aceea că achiziţionarea de
echipament productiv presupune utilizarea de resurse economice limitate – din împrumuturi sau din
economiile acumulate anterior – care ar putea avea şi alte întrebuinţări. În aceste condiţii, rata reală a
dobânzii este costul real al acestor resurse. O rată mai mică a dobânzii va antrena cheltuieli mai mari
pentru investiţii, în timp ce o rată mai mare va implica alocarea de resurse mai mici pentru investiţii.
Dependenţa investiţiilor de rata reală a dobânzii se exprimă prin funcţia (graficul) investiţiei autonome şi
constituie cheltuielile pentru achiziţia bunurilor de capital care nu depind de nivelul venitului (acest factor
rămânând constant).
Curba investiţiilor autonome (figura 6) reprezintă dependenţa inversă a investiţiilor faţă de rata
dobânzii.

r
IA=f(r)

Ia

Figura 6. Curba investiţiei autonome

Deoarece investițiile se efectuează în baza economiilor, în abordarea lui Keynes economia se află
în echilibru dacă S=I. Dependenţa dintre economii şi volumul investiţiilor poate fi reprezentată grafic
(fig. 7). Pe axa ordonatelor se află rata dobânzii (r), pe axa absciselor – economiile şi investiţiile.

10
 Figura 7. Echilibrul dintre economii și investiții
Conform graficului investiţiile sunt în funcţie de rata dobânzii:
I = I (r).
Funcţia este negativă: creşterea ratei dobânzii generează deprecierea investiţiilor.
Daca ne vom abstractiza de relațiile economice externe si vom exclude achizițiile publice venitul
unei perioade obținut în economia naţională corespunde, pe de o parte, unei cereri de bunuri de consum C
şi de bunuri de capital (de investiţii) I, adică venitul disponibil cheltuit este egal cu:
YD = C + I,
iar pe de altă parte, unei valori egale de venit destinate consumului şi economiilor, adică venitul
disponibil obţinut (realizat) este egal cu
YD = C + S.
În această situaţie, economiile şi investiţiile, la nivelul unei economii naţionale, considerată ca
sistem închis, nu pot fi decât egale, ele reprezentând un excedent de venit peste cheltuielile de consum:
I(r) = S(YD)
Egalitatea celor două mărimi decurge din faptul că ele reprezintă, pentru economia colectivităţii,
două faţete ale aceluiaşi proces. Astfel, în timp ce economiile exprimă comportamentul colectiv al
consumatorului individual, investiţiile reflectă comportamentul colectiv al întreprinzătorului individual.
Atunci când S > I, economiile reprezintă o pierdere de venit, înregistrându-se un declin economic.
În acelaşi timp, creşterea economiilor face ca, în timp, rata de creştere a consumului să se reducă,
influenţând negativ evoluţia profitului. Pentru ca înclinaţia spre economii să devină un factor de progres
este necesar ca economiile să se transforme în investiţii.

Ecuaţia investiţiilor
Ecuaţia investiţiilor poate fi scrisă similar funcţiei consumului:
𝐼 = 𝐼𝑎 + 𝑀𝑃𝐼 × 𝑌

unde: Ia exprimă investiţiile autonome (care nu depind de venit); MPI – înclinaţia marginală spre investiţii

11
 ∆𝐼
𝑀𝑃𝐼 = ; Y – venitul.
∆𝑌

Investiţiile generate de modificarea venitului se numesc investiţii induse:

𝐼 = 𝑀𝑃𝐼 × 𝑌

Multiplicatorul şi acceleratorul investiţional

Principiul multiplicatorului exprimă raportul care se formează între modificarea veniturilor şi
modificarea investiţiilor: creşterea investiţiilor influenţează de „m” ori sporirea venitului:

Acceleratorul reprezintă o mărime care arată cu cât sporesc investiţiile, în urma creşterii cu o

unitate a venitului:

3. Crucea lui Keynes şi modelul echilibrului macroeconomic.

Pentru a explica principiile de funcţionare a economiei naţionale Keynes face următoarele
presupuneri:
1) Economia are un caracter închis, respectiv lipsesc fluxurile de import-export, respectiv
identitatea macroeconomică de bază poate fi scrisă sub forma (se exclude exportul net):

Y  C  I  G  X N .
2) Echilibrul macroeconomic este analizat în perioada scurtă de timp, perioadă în care volumul
investiţiilor este în funcţie de rata dobânzii, respectiv nu este în funcţie de venitul naţional.

I  f (r ).
 
3) Masa monetară este limitată, guvernul şi respectiv banca centrală nu intervin cu modificări în
politica monetară.
În modelul echilibrului macroeconomic al lui Keynes rolul primordial iî revine comportamentului
de consum al menajelor C. În acelaşi timp cheltuielile totale (E) în economie închisă sunt formate nu
doar din cheltuieli menajelor, ele includ atât cheltuielile investiţionale ale firmelor cât şi cele făcute de
către stat:

E  C  I  G.
Daca vom presupune I =I0=const=50 mln. lei./lună, G=G0=const=80 mln. lei./lună, Structura
cheltuielilor este reprezentată conform graficul următor (imaginea 8):

C 12
 Agregând cheltuielile tuturor agenţilor economici obţinem curba cheltuielilor totale înregistrate în
economia naţională care în acelaşi timp corespunde cererii agregate in economie (fig. 9).
E C+I+G

G
C+I
80

C
I

50

Figura 9. Agregarea principalelor tipuri de cheltuieli în economie

În modelul lui Keynes economia se va afla în echilibru dacă cheltuielele totale (Е) sunt egale cu
suma veniturilor (Y) adică se realizează condiţia:

E=Y
Deci economia va fi echilibrată dacă totalitatea cheltuielilor din economie sunt echivalente cu
totalitatea veniturilor obţinute în economia naţională care la rândul său corespund valorii PIB real.
Reprezentarea grafică a echilibrului în viziunea lui Keines a primit numele de Crucea lui Keynes (fig.
10)

E,Y
Y=Y
13
Cheltuieli,
venituri
 Echilibru macroeconomic presupune echilibrarea cererii şi a ofertei agregate. În acelaşi timp
cererea agregată este constituită din totalitatea cheltuielilor făcute de toţi agenţii economici (menaje,
firme, stat) astfel AD=E, la rândul său PIB real este echivalent cu valoarea bunurilor finale produse în
economia naţională - AS=Y. În rezultat economia este echilibrată dacă se va asigura condiţia AD = AS
(figura 11).

E,Y
AS Y=Y
Cheltuieli,
venituri

AS=AD

E=C+I+G
E AD

45o

Y Y

Figura 11. Crucea lui Keynes (AD=AS)

Echilibru macroeconomic corespunde venitului național Y*, produsului naţional Y1 şi Y2 le
corespunde dezechilibru. Produsului naţional Y1 corespunde un surplus de ofertă (Y1 - Е1) ca rezultat
cresc stocurile de mărfuri ceea ce va duce la frânarea procesului investiţional, produsului naţional Y2
corespunde deficit (Е2 – Y2) care la rândul sau va fi generator de inflaţie (fig. 12).

Y=Y
E,Y
AS
AD
14
Y1>E1

Punctul de
 Multiplicarea investiţiilor

Presupunem cererea firmelor la produsele investiţionale creşte, spre exemplu, I = 30 mln. dolari.
Proporţional creşterii cerii investiţionale creşte cererea agregată AD sau cheltuielile globale E.
Y1AD = E1= C + I1 + G Y2AD = E2 = C + ( I1 +  I ) + G.
Cum se va modifica venitul naţional Y în rezultatul creşterii investiţiilor? Vom analiza creşterea
venitului naţional Y ca rezultat a creşterii cheltuielilor investiţionale I ale firmelor (fig. 12).
Iniţial economia se afla în punctul de echilibru A. Creşterea cheltuielilor investiţionale va genera
creşterea cheltuielilor globale, respectiv curba cheltuielilor globale E se va deplasa în sus cu 30 mln.
dolari. Economia va tinde către un nou punct de echilibru B. Prin urmare venitul naţional de echilibru Y
creşte. Analiza grafică demonstrează o creştere relativ mai mare a venitului naţional Y în raport cu
creşterea cheltuielelor investiţionale I. Diferenţa de creştere este datorată mecanismului de multiplicare
a investiţiilor. YE

E2=C+(I1+I)+G
AD2
E,Y AS

B
I E1=C+I1+G

AD1
A C
Y D
Y=Y
15
YA YB Y

Figura 13. Extinderea cheltuielilor investiţionale în modelul lui Keynes

 Principiul multiplicatorului exprimă interacţiunea care se formează între creşterea venitului şi
creşterea investiţiilor, sub forma unui coeficient de amplificare (MI), ce ne arată cu cât sporeşte venitul
la creşterea cu o unitate a investiţiilor:
Y
M  .
I
I

Figura 14. Multiplicatorul investițiilor

Multiplicatorul investiţiilor МI poate fi calculat după formula:

Y 1
M   .
I
I 1  b
Ex: inclinaţia marginală spre consum b = 0,8
1 1 1
M    5
I
1  b 1  0,8 0,2

Dacă I=30 mln. dol.  atunci Y=30х5=150 mln. dol.

Principiul multiplicatorului ( b = 0,8 )
indicatorul Nr. operaţiunii Total

16
 0 1 2 3 4 …
C 24 19.2 15.4 12.3 120

I 30 30

Y 30 24 19.2 15.4 12.3 150

S 6 4.8 3.8 3.1 2.5 30

C – sporul cheltuielilor de consum ale menajelor;
I – sporul cheltuielilor investiţionale ale firmelor;
Y – sporul venitului naţional (a produsului naţional);
S – sporul economiilor.
Potrivit celor două relaţii de mai sus, valoarea multiplicatorului este cu atât mai mare, cu cât
înclinaţia marginală spre consum este mai mare sau cu cât înclinaţia marginală spre economisire este mai
mică.
Presupunem în perioada 0 au crescut cheltuielile investiţionale cu 30 mln. dol.(ex. firma A
cumpără utilaj la această sumă). Cheltuielile investiţionale ale firmei A formează veniturile furnizorilor
de utilaj. O parte din veniturile furnizorilor de utilaj este economisită cealaltă fiind îndreptată către
achiziţia altor bunuri. Aceşti bani formează venitul altor unităţi economice. O parte din ei este
economisită cealaltă cheltuită pentru achiziţia altor bunuri ş.a.m.d. Astfel cheltuielile investiţionale
iniţiale au generat un lanţ de alte cheltuieli ceea ce a asigurat creşterea cererii agregate într-o proporţie
mai mare în raport cu cheltuielile investiţionale iniţiale - Y din figura 12 este mai mare în raport cu I
(sporul iniţial de investiţii).
C = bхY,
S = (1 - b)хY,
C1 = 0,8х30 = 24,
S0 = 0,2х30 = 6.
Prin semnificaţia sa, multiplicatorul reflectă şi exprimă legătura directă dintre intrările în sistemul
economic − concretizate în investiţii − şi ieşirile acestuia sub forma veniturilor participanţilor la
activitatea economică. Investiţiile sunt cele care produc efectele de antrenare asupra producţiei de bunuri
economice şi, prin aceasta, asupra veniturilor şi consumului.

Potrivit formulei de calcul a multiplicatorului, valoarea multiplicatorului este cu atât mai mare, cu
cât înclinaţia marginală spre consum este mai mare sau cu cât înclinaţia marginală spre economisire este
mai mică. Ţinând seama de relaţia dintre multiplicator şi înclinaţia marginală spre consum, se poate
stabili că sporirea venitului este cu atât mai mare, cu cât este mai mare înclinaţia marginală spre consum
şi deci este mai mică înclinaţia marginală spre economisire.

17
 Keynes a numit fenomenul sporirea economiilor - reducerea venitului paradoxul economisirii.
Aceasta înseamnă că, dacă societatea doreşte să economisească mai mult, efectul poate să fie reducerea
venitului şi a investiţiilor, în virtutea acţiunii principiului multiplicatorului.

Decalajul inflaţionist, decalajul recesionist

Sub aspect teoretic noţiunea de multiplicator permite explicarea problemei echilibrului
macroeconomic legat de echivalenţa economiilor şi a investiţiilor. Efectul de multiplicare este valabil atat
în sensul creşterii cât şi a descreşterii PIB real. Dezechilibrul dintre I şi S poate genera două efecte
negative asupra economiei naţionale:
1) decalajul inflaţionist;
2) decalajul recesionist.
Decalajul inflaţionist apare atunci când I > S, adică investiţiile depăşesc economiile în condiţiile
ocupării depline a forţei de muncă. Deoarece nu există posibilitatea extinderii investiţiilor reale (nu există
rezerve de resurse în economie), nu e posibilă creşterea ofertei. Veniturile menajelor în majoritatea lor
sunt destinate consumului şi sub influenţa efectului de multiplicare creşterea cererii va genera o creştere
inflaţionistă a preţurilor.
Decalajul recesionist apare atunci când S > I, adică economiile depăşesc necesităţile
investiţionale. În aceste condiţii cheltuielile curente de consum sunt scăzute ca rezultata a înclinaţiei înalte
către economii. Această situaţie va genera un proces recesionist (de restrângere a investiţiilor) în
economia naţională asistat de tendinţa de descreşterea a nivelul de ocupare a forţei de muncă.
Mecanismul de multiplicare va atrage la rândul sau ajustări suplimentare în economie care vor atrage la
rândul său tendinţa de descreştere a veniturilor populaţiei.
Decalajele inflaţionist şi recesionist sunt reprezentate in următoarea imagine (fig. 15.). Pornind
de la faptul că expresia valorică a produsului naţional corespunde PIB-ul iar acesta la rândul său
corespunde volumului ofertei agregate АS, creşterea PIB-ul determină respectiv creşterea ofertei
agregate. Grafic creşterea ofertei agregate este reprezentată de o bisectoare (E=Y).

18
 Figura 15. Efectele decalajelor inflaţionist şi recesionist
Cererea agregată este reprezentată de curba АD = С + I. Punctul de intersecţie A indică nivelul
de echilibru macroeconomic care corespunde volumului venitului naţional OYE.
Ocuparea deplină a forţei de muncă nu corespunde întotdeauna nivelului de echilibru
macroeconomic. Dreapta ce indică ocuparea deplină a forţei de muncă poate fi plasata atât în dreapta cât
şi în stânga faţă de punctul de echilibru macroeconomic A.
Dacă PIB-ul corespunzător ocupării depline a forţei de muncă este la nivelul ОY1, cererea
agregată depăşeşte oferta agregată. Acolada indică dimensiunile decalajului inflaţionist Dacă PIB-ul este
la nivelul ОY2, care depăşeşte volumul de echilibru ОYE, oferta agregată depăşeşte cererea agregată ceea
ce va antrena un decalaj recesionist – dimensiunile decalajului sunt arătate prin acoladă.

19