UNIVERSITATEA “OVIDIUS” CONSTANŢA

FACULTATEA DE CONSTRUCŢII
INGINERIA ŞI MANAGEMENTUL RESURSELOR DE APĂ

ANALIZA FENOMENELOR DE
SECETA SI ARIDITATE
IN DOBROGEA

Masterand:
Miu (Sumanaru) Liliana-Anisoara

CONSTANŢA 2012
CUPRINS

1. INTRODUCERE
2. SECETA
3. DESERTIFICAREA
3.1. DESERTIFICAREA IN ROMANIA
3.2.CONSECINTELE DESERTIFICARII
4. DOBROGEA
4.1.RELIEFUL
4.2.CLIMA
4.3.RETEAUA HIDROGRAFICA
4.4.VEGETATIA SI FAUNA
5. ZONA DE STUDIU – COBADIN
5.1. RELIEFUL
5.2.CLIMA
5.3.VEGETATIA
5.4.FAUNA
6. PREZENTAREA METODELOR DE ANALIZA
6.1. INDICII CLIMATICI
6.1.1. INDICI DE BILANT HIDRIC
6.1.2. INDICI BAZATI PE MISCAREA PRECIPITATIILOR
6.2.DIAGRAME – CLIMOGRAME
6.2.1. DIAGRAMA PEGUY
6.2.2. CLIMOGRAMA WALTER-LIETH
7. CARACTERIZAREA REGIMULUI PRECIPITATIILOR SI TEMPERATURII
8. CARACTERIZAREA FENOMENELOR DE SECETA SI ARIDITATE
8.1.REPREZENTAREA GEOGRAFICA A PRINCIPALELOR
CARACTERISTICI ALE CLIMEI
8.1.1. REPREZENTAREA GEOGRAFICA A TEMPERATURII AERULUI
8.1.2. REPREZENTAREA GEOGRAFICA A PRECIPITATIILOR
9. DISTRIBUTIA SPATIALA - METODA POLIGOANELOR THIESSEN
10. CONCLUZII
11. BIBLIOGRAFIE
 ANALIZA FENOMENELOR DE SECETĂ ŞI ARIDITATE ÎN
DOBROGEA

1. INTRODUCERE

Prin analiza datelor pluviometrice şi termice se caracterizează apariţia şi intensitatea

fenomenelor de secetă şi ariditate din regiunea Dobrogea. Pentru studiul acestor fenomene au
fost folosite date din perioada 1965-2005, de la staţia meteorologică Cobadin. Interpretarea
climogramelor şi a indicatorilor de aridiate şi secetă oferă o viziune asupra evoluţiei, gradului de
manifestare şi efectele aridităţii şi secetei în contextul schimbărilor climatice în zona studiată.

2. SECETA
Potrivit unei definiţii clasice, seceta reprezintă o perioadă îndelungată din sezonul cald al
anului (primăvară, vară, toamnă), în condiţii de temperatură ridicată a aerului, cu precipitaţii
având valori cu
mult sub
valoarea normală
pentru respectiva
regiune. Însă
aceasta este o
definiţie puţin
precisă. În aceste
condiţii,
rezervele de apă
din râuri, lacuri
şi sol se
micşorează mult,
ceea ce creează
premise
nefavorabile
dezvoltării
normale a
plantelor şi
aprovizionării cu
apă a oamenilor. Fig. 1 Fenomenele de uscaciune si seceta
din Dobrogea
 Condiţiile favorabile pentru manifestarea secetei sunt create atunci când un anticiclon,
îndeosebi de natură continentală, stagnează o perioadă însemnată deasupra unei ţări sau a unui
anumit teritoriu, împiedicând ca acestea să fie traversate de perturbaţiile ploioase.
Seceta este un eveniment deosebit de dramatic pentru societatea dobrogeană. Dacă perioada cu
deficit în precipitaţii durează, ea poate provoca un dezechilibru hidric important, care se exprimă
prin pierderi de recoltă sau restricţii în consumul de apă, şi creează o întreagă serie de probleme
economice. Termenul de secetă în accepţiunea clasică este propriu perioadelor uscate şi calde,
durabile, cum ar fi de exemplu, un interval de 21 de zile, în care cade mai puţin de 30% din
cantitatea obişnuită de precipitaţii. Un deficit de umezeală, definit ca secetă într-o regiune, poate
să nu fie considerat secetă în altă regiune şi,de asemenea, poate fi mai puţin grav pentru un
anumit sezon decât pentru altul.
De pe întreg teritoriul României, Dobrogea prezintă cea mai diversificată paletă de riscuri
climatice. Fenomenul se explică prin faptul că aceasta reprezintă zona de interferenţă sau de
transformare a aerului polar în aer tropical şi a aerului tropical în aer polar. Este domeniul
susceptibil în permanenţă de invazii ale maselor de aer foarte reci şi uscate de origine arctică sau
polară, care atrag după sine întregul cortegiu de riscuri climatice de iarnă (răciri masive, viscole,
îngheţuri şi brume etc.), ca şi de invazii ale maselor de aer fierbinte tropical dinspre tropice care
aduc cu sine cortegiul riscurilor climatice de vară (încălziri masive, secete prelungite, ariditate
etc.). În cazul interferenţei acestor mase de aer, pot avea loc fenomene deosebit de spectaculoase
în diferite sezoane din an prin modul de manifestare şi consecinţe (ninsori abundente, viscole
violente etc.) Ele sunt cu atât mai periculoase cu cât se produc mai mult în afara sezonului lor
caracteristic, limitând perioada de vegetaţie.

Evoluţia sezonieră şi multianuală a acestor fenomene are un caracter neperiodic şi, de aceea, nu
totdeauna pot fi prevăzute şi preîntâmpinate.

Datele climatice din ultimul secol relevă o încălzire progresivă a atmosferei şi o reducere
a cantităţilor de precipitaţii, care au devenit factori limitativi pentru creşterea, dezvoltarea şi
productivitatea culturilor, din anumite zone geografice ale ţării, în acelaşi timp factori puternic
restrictivi pentru alocarea şi folosirea resurselor de apă.
În România, fenomene de secetă cu accente puternice în unele perioade au fost semnalate
şi descrise cu mult timp în urmă. În ultimul deceniu ca urmare a transformărilor profunde
(defrişări, distrugerea perdelelor forestiere de protecţie, etc.), suprapuse pe un fond climatic
dezechilibrat, ce au avut loc la nivelul celei mai mari părţi a patrimoniului funciar (agricol şi
silvic), s-au extins procesele de uscăciune. În acelaşi timp, procesele de degradare a terenurilor
cunosc o extindere şi intensificare alarmantă.
România are o
climă temperat
continentală de
tranziţie, specifică
pentru Europa
centrală, cu patru
anotimpuri
distincte.
Diferenţele locale
sunt cauzate de
altitudine şi
nesemnificativ de
influenţele
oceanice în vest,
de cele
mediteraneene în
sud-vest şi continentale în est. Fig. 2 Harta climatica a Romaniei

În timpul iernii temperatura medie scade sub - 3°C si pe timp de vara se situează între 22°C si
24°C. Temperaturile medii anuale sunt de 11°C în sudul ţării şi de 8°C în nord. Temperatura
minimă înregistrată a fost de - 38.5°C la Bod, în Depresiunea Braşov, iar cea maximă de +
44.5°C la Ion Sion în Bărăgan.

Media anuală a precipitaţiilor scade uşor de la vest către estul ţării. Media anuală a Precipitaţiilor
căzute este pe total de 637 mm, cu valori mai mari în zona de munte (1.400 - 1.000 mm/an) şi
mai scazută în Bărăgan (500 mm/an), Dobrogea şi Delta Dunării (400 mm/an).

Conform datelor meteorologice obţinute pentru o perioadă de peste 100 de ani la un

număr de 17 staţii situate în sud – estul ţării (Dobrogea, estul Munteniei şi sudul Moldovei)
zonele aferente acestora sunt potenţial afectate de deşertificare (cca 3 milioane ha, dintre care cca
2,8 milioane terenuri agricole, adică cca 20 % din suprafaţa agricolă).
Suprafaţa afectată de secetă este sensibil mai mare decât cea de mai su sus,
s, practic acoperind
întreaga zonă agricolă a ţării.
Este evident că deşertificarea este cauzată de doi factori majori : factori naturali, prin
stressuri periodice ale unor evenimente extreme şi persistente, cum este seceta, pe de o parte şi
prin factori antropici,
ntropici, prin abuzurile făcute de om în utilizarea ecosistemelor vulnerabile şi
sensibile din spaţiul geografic în general şi zonele aride în special, pe de altă parte.
Teritoriul României, în vremuri preistorice, era acoperit cu vegetaţie forestieră în
proporţie de cca 79 – 80 %. O dată cu dezvoltarea societăţii umane suprafaţa cu păduri ss-a redus
treptat ajungându-se
se astăzi la un procent de împădurire de cca 28 %.
 În zonele cu risc ridicat la deşertificare suprafaţa pădurilor este foarte redusă (1607 mii
ha, sub 2 %).
Ca urmare secetele, fenomen natural obişnuit pentru climatele de stepă şi silvostepă, s-au
accentuat şi au devenit mai frecvente, afectând puternic producţia agricolă.
Un prim efect al accentuării fenomenului de secetă şi aridizare îl constituie scăderea până
la zero a producţiilor agricole.
Sărăcia rurală trebuie explicată şi prin frecvenţa şi durata mare a secetelor cu impact
direct asupra agriculturii care constituie principala activitate a locuitorilor. În aceste zone,
veniturile din agricultură sunt mici, ceea ce face ca gospodăriile să fie sărace.
Cea mai eficientă metodă de prevenire şi combatere a fenomenului de deşertificare este
extinderea suprafeţelor împădurite prin crearea de reţele de perdele forestiere de protecţie, iar în
afara acestora a unor cordoane arboricole.
Fiecare arbore plantat înseamnă un plus de oxigen pentru noi şi pentru copiii şi nepoţii
noştri, un cont în continuă creştere în „banca vieţii” pentru noi şi pentru cei care vin după noi.

3. DESERTIFICAREA

Este procesul de degradare a terenurilor si are loc în zonele terestre unde solul este afectat
de eroziunea eoliană din cauza defrisărilor masive, unde căderile de ploaie sunt rare si climatul
arid , precum si de activităŃile umane. Rezultatul este distrugerea stratului fertil, urmată de
pierderea capacitătii solului de a sustine biodiversitatea si alte activităti umane.
Aspectele privind procesul de desertificare au fost aduse în discutie prin Conventia ONU
privind Combaterea Desertificării – UNCCD – lansată la Paris în 1994, aceasta fiind fost
semnată de Guvernul României si ratificată de Parlament prin Legea nr. 629/1997. Interesul
României în această problemă este cu atât mai mare cu cât din faptul că 1/3 din teritoriul tării
reprezintă zone cu risc de desertificare.
Toate zonele lumii sunt mai mult sau mai putin afectate de desertificare, inclusiv regiunea
mediteraneană, care ar putea cunoaste o criză de apă si alimente pe măsură ce schimbările
climatice si degradarea solului se accentuează.
Tăierea pădurilor este o problemă cu consecinte serioase asupra climei (si în acelasi timp
grăbeste procesul de desertificare), biodiversitătii, amenintând întreaga planentă. Despăduririle
au loc din mai multe cauze, cea mai importantă fiind exploatarea excesivă a lemnului si
extinderea suprafeŃelor agricole. La nivel mondial, o atentie deosebită se acordă procesului de
împădurire a zonelor cu soluri degradate, dar si stării actuale a pădurilor (afectată din cauza
ploilor acide, diminuării fertilitătii solului si eroziunii avansate a acestuia), care au devenit
probleme serioase, dezbătute tot mai mult în cadrul evenimentelor din domeniu.
Schimbările climatice pot precipita procesul de desertificare, însă activitătile umane sunt cauza
principală cea mai frecventă. Supracultivarea epuizează solul.
 Despăduririle au efecte negative asupra vegetatiei care sustine solul fertil. Cele mai
evidente efecte ale desertificării sunt degradarea pădurilor existente si a solurilor, aceasta
conducând la scăderea productiei de alimente. În final seceta si desertificarea au ca rezultat
sărăcia deoarece aproape 3,6 miliarde din cele 5,2 miliarde hectare de uscat arabil din lume au
suferit de degradarea solului.
Terenurile degradate prin eroziune se pot reface, dar procesul este foarte lent, după cum
estimează specialistii fiind nevoie de o perioadă de aproximativ 500 de ani pentru a reface 2,5 de
centimetri de sol. Furtunile de praf – de tipul celor întalnite tot mai des în China ultimilor ani –
reprezintă o problemă tot mai mare, în măsura în care ele afectează în mod direct sănătatea
ecosistemelor.
Nu mai putem ignora că 10% pînă la 20% dintre zonele uscate sunt deja degradate. Suprafata
totală afectată de desertificare este estimată între 6 si 12 milioane de kilometri pătrati. Efectele
acestui fenomen se văd deja, iar unii cercetători sustin că dacă activitătile umane care duc la
desertificare vor fi oprite, zonele afectate îsi pot reveni.

3.1. DESERTIFICAREA IN
ROMANIA

Regiunile cele mai expuse

deertificării, existente pe teritoriul
României sunt: Dobrogea, Sudul
Moldovei si Sudul Câmpiei Române.
În teritoriu, desertificarea se manifestă
prin reducerea suprafetelor acoperite
cu vegetatie, intensificarea severă a
eroziunii hodlologice si eoliene ale
solului precum si a salinizării,
crustificarea si compactarea solului,
Fig. 3 Desertificarea

scăderea procentului de materie organică si elemente nutritive din sol, cresterea frecventei,
duratei si intensitătii perioadelor de secetă si cresterea progresivă a intensitătii radiatiei solare.
Specialistii Agentiei Europene de Mediu au tras semnale de alarmă încă de acum 14 ani vizavi de
aspectul cresterii accelerate a temperaturii medii în Europa. Efectele încălzirii globale au devenit
din ce în ce mai vizibile si în România, cea mai expusă zonă a tării fiind Dobrogea, urmată de
câmpia din sudul României.
Una din cauzele majore care au condus la crearea premiselor desertificării din România, dar mai
ales din Dobrogea, este definită de fenomenul distrugerii constiente a terenurilor arabile, în
special al stratului protector de sol fertil. Acest fenomen, este cauzat în special de activitătile
antropice si are ca rezultat desertificarea ireversibilă urmată de distrugerea întregului ecosistem.
Desertificarea antropică (prin activitătile antropice) a fost pusă în discutie ultima oară în anul
2003, când rezultatele unei statistici de specialitate au arătat că acest gen de desertificare este
mentinut de extinderea suprafetelor minelor si carierelor de suprafată.
Din cariere se extrag substante minerale, în acest context zonele de extractie de suprafată
reprezentând zone de concentrare si reflexie ce captează si amplifică căldura razelor solare sub
efectul de oglindă concavă. Astfel apare în situ efectul de seră, zonele respective devenind ele
însele focare de extindere a desertificarii.

3.2. CONSECINŢELE DEŞERTIFICǍRII

- diminuarea producţiei de hranǎ, reducerea productivitǎţii solului şi o scǎdere a capacitǎţii de

regenerare a terenului;

- creşterea inundaţiilor în zonele din avalul râurilor, reducerea calitǎţii apei, sedimentarea în râuri
şi lacuri şi colmatarea lacurilor de acumulare şi a canalelor navigabile;

- agravarea problemelor de sǎnǎtate datorate furtunilor de nisip şi praf, în special a infecţiilor

oculare, a dificultǎţilor respiratorii, a alergiilor şi a stress-ului;

- reducerea mijloacelor de trai, forţând populaţia afectatǎ sǎ migreze.

Schimbările climatice, defrişările abuzive şi metodele greşite de exploatare a culturilor

accelerează fenomenul deşertificării.Temperatura aerului a depăş it frecvent în această vară 32 de
grade C – adică valoarea biologică de rezistenţă a plantelor prăşitoare cum sunt porumbul şi
floareasoarelui). Cele mai afectate sunt culturile din sudul Câmpiei Române şi din Câmpia de
Vest, precum şi din sudul Moldovei.

Conform datelor statistice, anul acesta, cele mai mari valori ale intensităţii şi duratei fenomenului
de „arşiţă“ s-au înregistrat la Giurgiu, Griviţa, Călăraşi, Brăila, Alexandria, Buzău, Turnu
Magurele, Bechet şi Caracal. În aceste zone, au fost şi 6-7 zile consecutive cu temperaturi
maxime de peste 32 grade C.

Unul dintre cele mai afectate judeţe din sud este Doljul, unde fenomenul deşertificării,
semnalat de mai mulţi ani, este alimentat de secetă, de solul nisipos, de fenomenul de deflaţie
eoliană (spulberarea nisipului de vânt), dar şi de defrişările masive. În zona Calafat – Poiana
Mare – Sadova – Bechet – Dăbuleni şi fluviul Dunărea, din sudul judeţului, peste 100 de hectare
de teren au devenit aride, solurile nisipoase având o tendinţă spre deşertificare. Din cauza
fenomenului, zona a fost botezată „Sahara Olteniei“. În ultimii trei ani, în zonă a fost calamitat
un procent foarte mare de suprafeţe (între 50% şi 100%). În consecinţă, şi pierderile de recolte au
fost considerabile (între 73,8%, în 2001, şi 92,8%, în 2002).
 Un studiu privind impactul asupra ecosistemelor agricole şi al resurselor de apă, realizat
de ANM, arată că vegetaţia specifică din sudul României va migra către nord şi zonele mai
înalte. Aceasta va fi înlocuită treptat de vegetaţia aflată la sud de graniţa României. Studiul
pleacă de la premisa că, în condiţiile în care emisiile de gaze cu efect de seră (dioxid de carbon,
metan) nu sunt stopate, temperaturile vor creşte cu circa 5 grade C până la sfârşitul secolului
XXI. Potrivit coordonatorului studiului, prof. Vasile Cuculeanu, aceste măriri de temperaturi vor
avea impact asupra ecosistemelor agricole. Una dintre puţinele plante agricole neafectate de
acest fenomen va fi grâul, deoarece acesta metabolizează dioxidul de carbon şi dă o producţie
mai mare.

O prognoză realizată recent de ANM arată că, până în 2050, producţia grâului va creşte
cu 14% datorită efectului creşterii concentraţiei asupra fotosintezei. În plus, grâul este recoltat în
luna iunie şi scapă astfel de stresul termic din lunile de vară. Cele mai vulnerabile sunt însă
culturile prăşitoare, spre exemplu porumbul, floarea-soarelui sau soia, care cresc în lunile anului
cele mai calde şi mai expuse secetei.

Aceeaşi proiecţie a ANM arată că producţia de porumb se va diminua cu 14% până în 2020 şi cu
21% până în 2050 din cauza deficitelor de apă din sol.

Efecte - Culturi exotice:

• SMOCHINI. De opt ani, în localitatea Şvinţa, judeţul Mehedinţi, există 15 hectare

cultivate cu smochini.
• KIWI. În comuna Ostrov, judeţul Constanţa, există două hectare de teren cultivat cu
kiwi. Plantaţia de kiwi a împlinit 13 ani şi a ajuns să producă aproape patru tone de fructe
anual.
• MIGDALI. În comuna Gura Vadului, numeroşi localnici au înfiinţat livezi de migdali.
• MUŞTAR. În Timiş, agricultorii s-au apucat serios să planteze boabe de muştar.
• MĂSLINI. Specialiştii în agricultură estimează că, dacă tendinţa încălzirii climei va
continua, în zece ani vor apărea primele plantaţii cu măslini în Banat. În Timişoara creşte
deja primul măslin aclimatizat pe spaţiul public.
 4. DOBROGEA

Dobrogea este un habitat istoric sii geografic care face parte din teritoriul Romaniei si
Bulgariei, teritoriul dintre Dunare și Marea Neagra.. Regiunea era cunoscuta in trecutul istoric
sub numele de Scitia ia Minor. Din punct de vede
vedere
re administrativ cuprinde in Romania judetele
jude
Tulcea si Constanța iar in Bulgar
Bulgaria — regiunile Dobrici si Silistra.

Dobrogea este limitata la nord de Delta

Dunarii si de Muntii ii Macinului,
Macinului la est de
Marea Neagra, sii la vest de cursul inferior al
Dunarii.. Dobrogea cuprinde in nord-estul
nord
Bulgariei regiunile Dobrici si
s Silistra. Apele
curgatoare de pe teritoriul ei sunt putine
pu la
numar, scurte, cu un debit mic si ele se varsa
in lacurile de pe tarmul Marii Negre.
Negre Cele
mai importante rauri sunt: Taita, Telita,
Slava, Casimcea.. Lacurile existente sunt
sarate, dintre care se pot aminti: Techirghiol,

Fig. 4 Harta Romaniei

Babadag, Golovita, Tasaul, Sinoe si Razim

4.1. R E L I E F U L

Evolutia indelungata paleogeografica si

actiunea diferentiata a factorilor subterani
modelatori au dus la formarea unor unitati de
relief caracterizate prin structura de podis cu
altitudine redusa; in cea mai mare parte a
teritoriului predomina valorile sub 200 m.,
diferentele altitudinale intre partile
componente fiind reduse.

Ca principale unitati naturale se disting:

Fig. 5 Harta reliefului din Dobrogea
• podisul – care cuprinde aproape intreg
teritoriul este constituit din calcare mezozoice asezate pe marne si calcare tertiare
acoperite cu o manta de loess (Pod. Casimcei, Dobrogei de Sud, Medgidiei, Cobadin,
Negru Voda);

• campia – din punct de vedere geografic, inalta, usor valurita, cu aspect de poduri pe care
se practica culturilee de camp – in special cele cerealiere, se evidentiaza in zona centrala.
Partea sudica – corespunzatoare Podisului Litoralului – este delimitata spre vest de altitudinile
cuprinse intre 85-100 m, unde se face trecerea spre podisul Dobrogei de Sud (Medgidiei si
Topraisarului). Latimea acestui sector este cuprinsa intre 10 si 12 km.

Zona litorala este marcata de mai multe trpte:

• 5-15 m, de-a lungul tarmului;

• 20-30 m, cu omare continuitate, patrunzand mult in interior, formand o treapta distincta

in jurul limanelor si lagunelor;

• 35-45 m, cu o mare continuitate, constituind o treapta mai lata decat celelalte inconjurand
limanele si lagunele maritime;

• 50-65 m, cea mai dezvoltata treapta cu latimi cuprinse intre 500 m si 4-5 km;

• 70-85 m, cea mai inalta treapta situata la contactul cu podisurile interioare.

Aceste 5 trepte sculptate in depozite sarmatiene sunt acoperite de depozite de loess. De

remarcat ca pe suprafata judetului relieful de platforma este fragmentat de numeroase vai cu
orientari diferite.Dintre cele mai importante vai amintim Casimcea, Saraturi, Nuntasi, Topolog-
Saraiu, Chichirgeaua s.a. In Valea Casimcea, intre localitatile Cheia-Targusor-Gura Dobrogei au
fost descoperite 15 pesteri cu mare importanta arheologica si paleontologica: Pestera Mireasa,
Pestera de la Ghilingic, Pestera Babei, Pestera La Adam, Pestera Liliecilor etc.

4.2. C L I M A

Cea mai mare

parte a Dobrogei are un
climat de ariditate, cu
temperaturi medii mari
(10o-11oC), temperaturi
ridicate vara (22o-23oC),
precipitatii reduse (in
jurul valorii de
400mm/an), zile tropicale
si secete frecvente; bate
frecvent Crivatul, geros
iarna si uscat vara. Spre
litoral exista un climat cu
influente pontice, mai
Fig. 5 Zone afectate de seceta din Romania
moderat termic, brize diurne si insolatie puternica.
Influenta cresterii altitudinii este relativ redusa. La altitudini de peste 300m (in nordul Dobrogei)
exista un climat de dealuri joase, cu o temperatura medie mai scazuta (9o-10oC) si precipitatii
mai bogate (500-600mm/anual).
Temperatura medie a lunii celei mai reci (ianuarie) este pe cea mai mare intindere de -1o
- -2oC, dar in extremitatea sud-estica (zona Mangalia) este pozitiva: acest areal din apropiere de
Mangalia este asadar cea mai calduroasa regiune iarna.
Amplitudinea termica anuala este destul de diferentiata; 23o-24oC in jumatatea
"dunareana" a Dobrogei si 21o-22oC in jumatatea "maritima" a climatului litoral. In mod similar
se ajunge pe litoral la 10-20 zile tropicale, fata de 30-40 zile spre Campia Romana.
O particularitate climatica a Dobrogei este ca zona litorala (alaturi de Delta Dunarii) este
cea mai secetoasa regiune din tara, cu precipitatii mai mici de 400mm/anual in interiorul
podisului. Reteaua hidrografica a Dobrogei este formata din: Dunare, raurile interioare podisului,
Canalul Dunare-Marea Neagra, lacuri, ape, subterane si Marea Neagra.

Din România, Dobrogea prezintă cea mai diversificată paletă de riscuri dar şi de resurse
climatice, fenomenul fiind explicat atât prin faptul că aceasta reprezintă zona de interferenţă sau
de transformare a aerului polar în aer tropical şi a aerului tropical în aer polar (care explică
frecvenţa mare a riscurilor) dar şi datorită poziţiei geografice şi proximităţii Mării Negre (care
determină multitudinea resurselor climatice).

Clima judetului Constanta evolueaza pe fondul general al climatului temperat continental,

prezentand anumite particularitati legate de pozitia geografica si de componentele fizico-
geografice ale teritoriului.

Existenta Marii Negre si a fluviului Dunarea, cu o permanenta evaporare a apei, asigura

umiditatea aerului si totodata provoaca reglarea incalzirii acestuia.

Temperaturile medii anuale se inscriu cu valori superioare mediei pe tara - 11,20C la Mangalia si
11,20C la Murfatlar) – iar in jumatatea central-nordica a teritoriului valorile gnu scad sub 100C.

ianuarie -0,3 iulie 22,2

februarie 0,8 august 22
martie 4,4 septembrie 18,5
aprilie 9,3 octombrie 13,5
mai 15,1 noiembrie 7,5
iunie 19,5 decembrie 2,6
Anual 11,2

Tabel 1. temperatura anului 1995- media lunara si anuala ; Constanta.

Temperaturile minime absolute inregistrate in judetul Constanta au fost de -250C la Constanta la
10 februarie 1929, -33,10C la Basarabi (Murfatlar) la 25 ianuarie 1954 si –25,20C la Mangalia la
25 ianuarie 1942.

Temperaturile maxime absolute inregistrate au fost de +430C la Cernavoda la 31 iulie 1985,

+410C la Basarabi la 20 august 1945, +38,50C la Constanta la 10 august 1927 si +360C la
Mangalia la 25 mai 1950.

Precipitatiile prezinta valori anuale cuprinse intre 378,8 mm la Mangalia, 469,7 mm la Oltina si
451 mm la Mihail Kogalniceanu, situand judetul Constanta intre regiunile cele mai aride ale tarii.

Vanturile sunt determinate de circulatia general atmosferica si conditiile geografice locale.

Caracteristice zonei sunt brizele de zi si de noapte.

4.3. RETEAUA HIDROGRAFICA

Reteaua hidrografica
a Dobrogei este formata din:
Dunare, raurile interioare
podisului, Canalul Dunare-
Marea Neagra, lacuri, ape,
subterane si Marea Neagra.

Dunarea margineste
Dobrogea prin sectorul
baltilor (Balta Ialomitei, de
la Ostrov la Harsova si
Insula Mare a Brailei, de la
Harsova la Macin) si al
Dunarii Maritime, in nord.
Fig. 6 reteaua hidrografica
Principalele rauri interioare sunt: Taita siTelita, care se varsa in lacul Babadag, Slava,
care se varsa in lacul Golovita, Casimcea, cel mai important rau dobrogean, care se varsa in
Lacul Tasaul. La acestea se adauga raurile semipermanente din sudul Dobrogei, care se varsa in
Dunare prin intermediul limanelor fluviale dintre Ostrov si Cernavoda.

Valea Carasu, in trecut cu izvoare la 5km vest de Constanta, varsarea in Dunare la Cernavoda si
un curs abia perceptibil, datorita pantei reduse, a fost utilizata pentru proiectarea si construirea
traseului Canalul Dunare Marea Neagra; acest canal, in lungime de 64km, leaga Dunarea de
Marea Neagra intre Cernavoda si Agigea, la cele doua capete existand cate un sistem de ecluze.

A fost construita si o derivatie de la Poarta Alba la Midia (Canalul Poarta Alba-Midia).

Canalul Dunare-Marea Neagra utilizat pentru navigatie va spori in importanta o data cu
activizarea magistralei fluviale fluviale transeuropene, dintre Marea Nordului (rotterdam) si
Marea Neagra (Constanta).

Principalele lacuri dobrogene sunt: limanele maritime (Techirghiol, Tasaul, Mangalia,

Babadag), lagunele (Siutghiol si laguna Razim-Sinoe care este considerata o subdiviziune a
Deltei), limanele fluviale (Bugeac, Oltina, Vederoasa), precum si lacurile de acumulare pe micile
rauri cu apa semipermanenta din sudul Dobrogei.

Apele subterane sunt, in partea de sud, la adancimi mari si slabe calitativ, iar in partea de
nord, mai bogate cantitativ, datorita acumularii lor in patura detritica.

Marea Neagra este o componenta hidrografica proprie Dobrogei si Deltei, care determina
formarea unei unitati regionale distincte: zona litorala, platforma continetala si litoralul romanesc
al Marii Negre.

4.4. VEGETATIA SI FAUNA

Vegetatia Dobrogei este formata in cea mai mare parte din stepa, la care se adauga
suprafete de silvostepa si paduri de stejar.

Stepa caracterizeaza peste 3/4 din suprafata Dobrogei. Desigur este vorba de "stepa
secundara" si terenuri cultivate, deoarece vegetatia naturala, cu specii spontane, este redusa ca
intindere. Silvostepa face trecerea spre etajul stejarului si este, din acest punct de vedere, o zona
de tranzitie.

Etajul stejarului (format indeosebi din stejar pufos, stejar brumariu, la care se adauga
specii caracteristice padurilor submediteraneene) cuprinde trei areale majore: zona Macin-
Niculitel (cu paduri in masiv), Podisul Babadagului si nordul Podisului Casimcei, la care se
adauga un areal discontinuu, partial distrus in extremitatea sud-vestica a Dobrogei (zona
"Deliorman" - "padure nebuna", continuata insa in sud, in Durostor).

Fauna cuprinde specii de rozatoare specifice stepei (popandaul, orbetele, harciogul), la

care se adauga reptile de origine submediteraneana (soparla dobrogeana, vipera cu corn, broasca
testoasa de uscat), pasari, fauna acvatica. Din Dobrogea a disparut, in vremuri istorice, vulturul
plesuv, dar a fost introdus ca specie noua muflonul.
 Solurile cele mai raspandite sunt solurile balane (dobrogene), diferitele tipuri de
cernoziomuri, soluri cenusii (in P
Podisul
odisul Babadag), soluri brune (in Muntii Macin) si soluri slab
evoluate (indeosebi litosoluri).

Principalele rezervatii si monumente ale naturii sunt:

• Valul lui Traian, rezervatie floristica (cu specii xerofile, rare);

• Luncavita, rezervatie forestiera ((un faget relict);
• Gura Dobrogei, rezervatie speologica;
• Diferite puncte fosilifere (Topalu, Basarabi, Seimenii Mari, Aliman);
• Rezervatii geologice (Macin);
• Dunele de la Agigea (rezervatie de flora si fauna).

5. ZONA DE STUDIU - COBADIN

Datele utilizate în acest studiu se refer referǎǎ la media anualǎ a temeraturilor şi a

precipitatiilor în perioada 1965-2005
2005 de lla staţia meteorologicǎ Cobadin.

Fig. 8 Localitatea Cobadin

 Localitatea COBADIN se află în partea de sud a judeţului Constanţa , în podişul Cobadin,
la o distanţă de 38 km de oraşul Constanţa şi la 17 km de oraşul Medgidia, întinzându-se pe o
suprafaţă de 18.841 ha.

Comuna este situată în sud-estul extrem al Romaniei, justificându-se astfel caracteristicile

continental-excesive ale climei cu influenţe în toate componentele mediului geografic.
Localitatea este definită de urmatoarele coordonate geografice: paralela 44˚ 23’ latitudine
nordică şi meridianul 28˚29’ longitudine estică.

Localitatea COBADIN se află în Dobrogea la distanţe aproape egale atât de Dunare cât şi
de Marea Neagră (40 km).

Comuna are în componenţă satele: Viişoara, Negreşti şi Conacu. Se invecinează la nord

cu comunele Peştera şi Ciocarlia, în est şi sud-est cu comuna Mereni şi în vest cu comuna Deleni
Iar în sud cu Independenţa şi Chirnogeni.

5.1. Relieful are un aspect tabular, cu altitudini cuprinse între 100-150m, ale cărui straturi
orizontale sau larg bombate pe axul Medgidia-Dumbraveni, este alcătuit predominant din
calcare cretacice şi sarmatiente aşezate pe un fundal precambrian şi acoperite de o patura
groasă de 400m de loess cuaternar.

5.2.Clima este temperat-continentală, temperatura medie fiind de 11 grade C. Verile sunt

calde şi secetoase, iar iernile sunt reci cu viscole puternice datorită curenţilor continentali
reci din nord-vestul şi estul Europei. Valorile medii anuale ale temperaturilor maxime
zilnice se situează aproape de 0 grade C şi în jurul valorii de 28 grade C vara.

5.3.Vegetaţia este formată în cea mai mare parte din stepă care ocupă 3/4 din suprafaţa
Dobrogei, la care se adaugă suprafeţe de silvostepă şi pădurile de stejar. Silvostepa face
trecerea spre etajul stejarului, creând o zonă de tranziţie.

5.4.Fauna cuprinde specii de rozătoare specifice stepei (popândăul, orbetele, hârciogul), la

care se adaugă reptile de origine submediteraneană (şopârla dobrogeană, vipera cu corn,
broasca ţestoasă).

6. PREZENTAREA METODELOR DE ANALIZA

Existenta mai multor medii (solurile, apele, atmosfera) si sectoare afectate de secete,
conditiile particulare de ordin geografic si variabilitatea in timp a secetelor conduc catre
definirea dificila a unor indici unitari care sa caracterizeze fenomenul de seceta.
Din punct de vedere meteorologic si considerate punctual, secetele se caracterizeaza prin
intensitate si durata.
 Daca analiza este la scara regionala, se va lua in calcul si aria de extindere a secetei, cu
observatia ca analiza extinderii teritoriale a secetei va fi precedata de analize punctuale la statiile
meteorologice din regiune. ( )
Legatura dintre elementele ce caracterizeaza secetele depinde intr-o mare masura de
conditiile fizico-geografice locale, care prezinta o neuniformitate pronuntata, determinata de
influentele climatice, neuniformitatea reliefului, a solurilor, a conditilor geologice etc..

6.1. INDICII CLIMATICI

Pentru caracterizarea secetelor se iau in consideratie marimea precipitatiilor cazute intr-o

perioada si abaterea fata de valorile normale (medii multianuale).

Indicii de caracterizare a secetei sunt urmatorii:

Ø Indici climatici
v Indici şi criterii climatici
v Indici de bilanţ hidric
v Indici de bilanţ hidric care consideră şi acumularea în sol a precipitaţiilor în
perioada de iarnă
Ø Indici de caracterizare a secetelor hidrologice
v SWSI rezervele de apă de suprafaţă
v RDI Reclamation drought index
Ø Indici pentru secetele agricole
v Indicele umidităţii disponibile
v Indicele rezervei de apă
Ø Potentialul agro-hidric

6.1.1. Indici de bilanţ hidric

Indicele de ariditate (De Martonne)

se calculează pe diferite perioade (anual, lunar sau perioadă de vegetaţie), luând în considerare
suma precipitaţiilor din perioada analizată (mm) şi temperatura medie a aerului pe perioada
analizată (grade Celsius).
Aprecierea secetei se face astfel:
– I < 10: perioadă foarte aridă;
P
– I = 10-20: perioadă aridă; I=
– I= 20-30: perioadă semiaridă;
– I > 30: perioadă umedă.
T + 10
6.1.2. Indici bazaţi numai pe măsurarea precipitaţiilor
Procentul din normal (Willeke 1994)
Este unul din cei mai uzuali termeni folositi de catre meteorologi:
Pa- precipitatia actuala;
Pa
Pn- precipitatia normala – precipitatia medie pe min 30 ani
Se poate calcula anual, lunar sau pe perioade de vegetatie.
PN = *100
Se reprezinta grafic si se observa tendinta
Pn
Indicele Topor (1964)
N + 2P
I=
Anual
N + 2S
N nr de luni normale=LN+LPP+LPS
LN lunile in care cant de precip variaza cu ± 10% fata de media multianuala
LPP luni putin ploioase in care cant de precip depaseste cu 10-20% media multianuala
LPS luni putin secetoase in care cant de precip este mai redusa cu 10-20% fata de media
multianuala
P= LP+LFP+LEP
LP luni ploioase in care in care cant de precip depaseste cu 20-30% media multianuala
LFP luni foarte ploioase in care cant de precip depaseste cu 30-50% media multianuala
LEP luni excesiv de ploioase in care cant de precip depaseste cu peste 50% media multianuala
S= LES+LFS+LS
LES luni excesiv de secetoase in care cant de precip este cu peste 50% sub media multianuala
LFS luni foarte secetoase in care cant de precip este cu 30-50% sub media multianuala
LS luni secetoase in care cant de precip este cu cu 20-30% sub media multianuala

6.2.Diagrame - climograme

Studiul fenomenelor de uscăciune şi secetă, se poate realiza pe baza unor diagrame

complexe, cunoscute sub numele de climograme (climagrame sau climatograme). Aceste
reprezentări grafice, au fost imaginate de Filippo Eredia şi evidenţiază, fie caracteristicile pluvio
– termice ale lunilor din an (aşa cum sunt cele de tip Peguy), fie intervalul din an în care sunt
prezente fenomene de uscăciune şi secetă (cum sunt cele de tip Walter – Lieth).
Climogramele prezintă o importanţa deosebită în studiul climatelor. Ele au servit şi servesc în
continuare la alcatuirea unor clasificări moderne a climatelor bazate pe criteriul analizei
complete a elementelor, criteriu care stă la baza cercetărilor de climatologie aplicată

6.2.1. Climograma Peguy evidenţiază caracteristicile pluvio – termice ale lunilor din an.
Sunt hietograme, preluate de la Taylor, care stabilesc corelaţii grafice între precipitaţii şi
temperatură într-un sistem de axe rectangulare.
Péguy introduce praguri critice de temperatură şi precipitaţii (-5 oC; 0 oC, 0 mm; 23 oC, 43 mm;
16 oC, 200 mm ) care permit evidenţierea caracterului climatic determinant al unei luni :
Ø Foarte rece (G),
Ø Rece (R),
Ø Optim (O),
Ø Tropical (T),
Ø Arid (A).

6.2.2. Climograma WALTER – LIETH- reprezentare grafica ce evidenţiază intervalul din

an în care sunt prezente fenomene de uscăciune şi secetă.

7. CARACTERIZAREA REGIMULUI TEMPERATURII ŞI PRECIPITAŢIILOR

Ca punct de pornire în analiza termică a provinciei dobrogene a fost folosita localitatea

Cobadin.
S-au analizat date cu privire la temperatura si precipitatiile din ultimii 40 ani inregistrate la statia
meteorologica Cobadin.
S-a calculat temperatura medie anuala. Pentru perioada 1965-2005 s-a observat o tendinţă
de creştere a valorilor anuale a temperaturii (fig. 1). Media anuală cu valoarea cea mai mare s-a
inregistrat în anul 1994 - 12,2° C, în anul 1977 s-a inregistrat cea mai mică valoare medie anuală
a temperaturii - 9,6°C.

temperatura medie anuala

14.0

12.0

10.0

8.0
Axis Title

6.0 media anuala

4.0

2.0

0.0
1965
1967
1969
1971
1973
1975
1977
1979
1981
1983
1985
1987
1989
1991
1993
1995
1997
1999
2001
2003
2005

Fig. 9 Temperatura medie anuala la Cobadin (1965 – 2005)

Mediile lunare ale temperaturii, în perioada studiată, au valori pozitive, exceptie facand luna
ianuarie. Se remarcă un minim termic de – 0.60C în luna ianuarie şi un maxim de 22.00C în luna
iulie.
valorile medii lunare
25.0
22.0 21.3
20.0 19.9
17.1
16.0
15.0

11.6
10.0 10.3 media lunara

6.0
5.0 4.6

0.8 1.3
0.0 -0.6

-5.0

Fig. 10 Valorile medii lunare la Cobadin (1965 – 2005)

Din punct de vedere pluviometric, pe perioada 1965-2005, s-a evidenţiat o uşoară tendinţă de
creştere a cantităţilor anuale de precipitaţii (fig. 3)

precipitatia medie anuala

70.0

60.0

50.0

40.0

30.0 media anuala

20.0

10.0

0.0
1960 1970 1980 1990 2000 2010

Fig. 11 Precipitatia medie anuala la Cobadin (1965 – 2005)

 Valoarea medie anuală a precipitaţiilor, pentru perioada studiată, este de 423 mm şi
situează Dobrogea printre regiunile cu cele mai reduse cantităţii de precipitaţii din ţară.
Cea mai mare cantitate anuală de precipitaţii ss-aa înregistrat în anul 2004 – 674,8 mm, iar
cea mai mică în anul 1983 – 227,0 mm.

Valorile medii lunare

70.0
60.0 58.0
50.0
44.8 44.7
40.0 41.5
38.936.740.0
33.634.0 33.8
30.0 Valorile medii lunare
26.9
20.0 21.9

10.0

0.0
nov
martie
aprilie

iunie

august
sept
oct
ian

iulie

dec
feb

mai

Fig. 12 Valorile medii lunare la Cobadin (1965 – 2005)

Conform climogramei Péguy (fig.), ce evidenţiează caracteristicile pl pluvio – termice ale lunilor
din an, pe parcusul anului 2000, lunile cu caracter climatic arid (fig. 9) sunt cele mai frecvente.
 Diagrama Péguy
250

200 200

R
150
PP (mm)

100 O
G

50
A

0 0
-7 -2 3 Temperatura
8 (⁰C)
13 18 23 28

Fig.13 – Climograma Péguy (2000)

Numărul lunilor cu caracter arid accentuat este mai mare vara şi toamna decât primăvara.
Luna ianuarie este cea mai rece lună de iarnă iar luna august cea mai aridă, media temperaturii
fiind de 23,3 (°C), la acelaşi nivel cu luna iunie, însă se înregistrează cea mai scăzută cantitate
de precipitaţii de 1,2 (mm).

Frecventa cumulata
120.00
100.00
80.00
60.00
Frec cumulata
40.00
20.00
0.00
G R O T A

Fig.14 Poligonul frecvenţelor cumulate – metoda Péguy – Cobadin

 8. CARACTERIZAREA FENOMENELOR DE SECETA ŞI ARIDITATE

Aceste fenomene sunt declanşate în condiţiile în care, în Dobrogea, temperaturile aerului

sunt cele mai mari din ţară iar precipitaţiile înregistrează printre cele mai mici cantităţi.

Seceta constituie starea normală sau pasageră a solului şi/sau a mediului înconjurator
corespunzatoare unei reduceri (lipse) drastice a precipitaţiilor şi/ sau a resurselor de apă, pe
perioade lungi de timp.

Seceta este un eveniment deosebit de dramatic pentru societatea dobrogeană. Dacă

perioada cu deficit în precipitaţii durează, ea poate provoca un dezechilibru hidric important,
care se exprimă prin pierderi de recoltă sau restricţii în consumul de apă, şi creează o întreagă
serie de probleme economice.

Ariditatea este o “stare” permanentă a climatului şi reprezintă un risc climatic major

pentru teritoriul Dobrogei.

Indicele de ariditate De Martonne anual, calculat pe baza valorilor medii multianuale de

temperatură (T) şi precipitaţii (P) (1965-2005), scoate în evidenţă frecvenţa fenomenelor de
uscăciune şi de secetă (fig.).

Variatia indicelui Martonne

1965-2005
40.00
36.44
35.00
33.22 33.71
30.00 30.90
28.11
27.06 26.33 26.51
26.27 25.38
25.00 24.67
23.22 22.46 22.74 22.74 22.96 23.37 23.46
22.59
22.16
20.87
20.87 22.10 21.74 21.05
20.00 20.70
20.17 20.52 20.65
19.02 18.44 17.80
15.00 16.25 16.13 17.34
15.21
16.91 17.29
14.49
12.36
10.00 9.02
5.00

0.00
1960 1965 1970 1975 1980 1985 1990 1995 2000 2005 2010

Fig.15 Variatia indicelui Martonne - Cobadin

 Se constată o frecvenţă de 57,5 % a anilor care se caracterizează ca fiind perioade aride
(A) şi de 37,5 % semiaride (S). Conform calcului indicelui De Martonne anul 1990 a fost cel
mai secetos an, media precipitatiilor fiind cea mai mica. S-au mai inregistrat ani secetosi intre
1965 – 1989 si 1992 - 2001.
indice
anul temperatura precipitatii martonne aprecierea secetei
1965 10.2 384.2 19.02 perioada arida
1967 10.8 338.1 16.25 perioada arida
1976 9.8 409.9 20.70 perioada arida
1982 10.5 330.7 16.13 perioada arida
1983 10.9 385.5 18.44 perioada arida
1985 9.8 343.4 17.34 perioada arida
1986 10.6 313.4 15.21 perioada arida
1989 11.4 380.9 17.80 perioada arida
1990 11.8 196.6 9.02 perioada foarte arida
1992 11 304.3 14.49 perioada arida
1994 12.2 375.3 16.91 perioada arida
2000 12 271.9 12.36 perioada arida
2001 12 380.4 17.29 perioada arida

Tabel 2 Aprecierea secetei pe baza indicelui martonne

În ceea ce priveşte evidenţierea intervalelor din an în care sunt prezente fenomene de uscăciune
şi secetă, determinările se realizează cu ajutorul climogramei Walter – Lieth şi se construieşte
folosind precipitaţiile şi temperaturile trecute pe ordonată şi a timpului trecut pe abscisă.

Tabel Valori ale IDM – Cobadin Din grafic se observă că în

timpul unui an, frecvenţa
secetelor şi a perioadelor de
uscăciune este mai mare din
primăvară până în toamnă
(cu maximum în luna august)
şi mai mică în timpul iernii.
Perioadele secetoase şi
uscate dintr-un an sunt
adesea consecutive.
 In continuarea acestui studiu au fost utilizate date provenite de la 18 statii meteorologice
din regiunea Dobrogea.
Datele au fost obtinute din arhivele Institutului National Roman de Meteorologie.

Fig. 16 Statii meteorologice Dobrog

Dobrogea

Tabel 3 tabela atributara

Pentru realizarea hartilor s-aa folosit programul Arcview Gis.
Metoda Spline este una dintre cele mai utilizate metode de interpolare. Ea constă în trecerea unei
suprafeţe tip „bandă” prin punctele de intrare de asemenea manieră încât să minimizeze
curbatura. Tipul de spline se alege dintre două tipuri propuse: „Tension” şi „Regularized”. Tipul
„Regularized” permite obţinerea unei suprafeţe netede (line), în acest caz parametrul „Weight”
(greutate)
eutate) determină importanţa derivatei de ordinul 3 în expresia de minimizare a curbaturii.
Tipul „Tension” determină rigiditatea suprafeţei în funcţie de caracterul fenomenului ce trebuie
modelizat. Acest tip de interpolare se foloseşte cu precădere la al
altitudini,
titudini, adîncimea apelor
fretice, sau grade de concentrare a unui poluant.

Fig. 17 forme de relief Dobrogea

 8.1. REPARTITIA GEOGRAFICĂ A PRINCIPALELOR CARACTERISTICI ALE
CLIMEI

iunii factorilor climatogeni face ca repartitia geografică la scară

Complexitatea interactiunii scar planetară
a caracteristicilor climei să prezinte adesea abateri ample fa
fată de modelele de influentă
influen esentiale

8.1.1. Repartitia geografică a temperaturii aerului

Se analizează în mod obisnuit
nuit cu ajutorul hhărtilor
ilor cu izoterme (linii de egală
egal valoare a
temperaturii aerului) si al hărttilor cu izanomale (linii de egală valoare a anomaliilor de
temperatură).

Hărtile cu izoterme

Izotermele se trasează pe baza mediilor termice lunare sii anuale provenite din siruri lungi de
observatii sii reduse la nivelul mmării pentru a fi comparabile între ele. Orice studiu referitor la
repartitia geografică a temperaturii aerului trebuie ssă pornească de la analiza hărrtilor cu izoterme
ale lunilor extreme (ianuarie sii iulie), precum si a hărtilor izotermelor anuale.

Fig. 18 Harta izotermelor multianuale

 Tot prin interpolare de tip Spline a fost creata si harta temperaturii (fig. 18) in regiunea
Dobrogea.
Temperatura aerului reprezintă parametrul climatic care influentează evolutia tuturor
celorlalti parametri climatici si care, în acelasi timp, este important în stabilirea modului în care
comportamentul uman este influentat de manifestările atmosferei (deoarece s-a demonstrat faptul
că variatia temperaturii aerului limitează sau stimulează capacitatea de efort a organismului
uman influentând în acest mod randamentul uman).
Media multi-anuala a temperaturii variaza, cele mai inalte valori fiind inregistrate in Delta
Dunarii (Jurilovca11oC, Sulina11,5oC) si pe litoral (Constanta 11,7oC; Pecineaga 11,7oC;
Mangalia 11.5oC). Cele mai mici temperaturi au fost inregistrate in centru la Corugea si Mihai
Viteazu.
Situatia prezentata in aceasta harta intra in studiul acestei regiuni, aratandu-ne ca temperatura
descreste dinspre coasta spre interior si dinspre Dunare spre interior.
In centrul regiunii precum si in Delta Dunarii si in zona Tulcei izotermele sunt mai dese si
uniform distribuite. In partea de sud a regiunii, in zona mai puternic incalzita se observa o
curbare spre sud-vest a acestora.

Conform climogramei Péguy, ce evidenţiează caracteristicile pluvio – termice ale lunilor din an
s-au aflat lunile cu caracter climatic arid, temperat si optim.
Calculand media celor 41 de ani pentru fiecare categorie in parte s-au obtinut pentru cele 18
localitati urmatoarele date:

Localitatea Judetul temperat optim arid

Tulcea Tulcea 4.27 44.3 31.3
Sulina Tulcea 1.83 38.2 46.7
Corugea Tulcea 2.64 50.2 22.7
Daieni Tulcea 7.11 40.6 27.8
Greci Tulcea 5.50 45.4 28.2
Jurilovca Tulcea 3.25 39.8 35.5
Constanta Constanta 3.86 47.7 35.3
Mangalia Constanta 3.46 49.8 31.9
Cernavoda Constanta 5.13 47 27.7
Harsova Constanta 4.47 43.7 30.4
Medgidia Constanta 5.28 49.3 26.8
Adamclisi Constanta 4.47 49.1 24.8
Cobadin Constanta 3.95 44.7 32
Crucea Constanta 0 0 0
Mihai viteazu Constanta 0 0 0
Negru voda Constanta 5.34 54 25
Pecineaga Constanta 3.30 49.6 32.3
Agigea Constanta 3.04 49.7 35.9
 Fig. 19 Variatia mediei lunare cu caracter arid

In figura 19 se constata ca cele mai scazute valori sunt inregistrate in centru, in dreptul
localitatilor Mihai Viteazu si Crucea. Cele mai ridicate valori se regasesc in Delta Dunarii, la
Sulina, Jurilovca si Tulcea, unde se poate observa ca tendin
tendinta
ta izotermelor este de a se curba spre
exterior.
Zonele de ariditate medie sunt situate in partea de nord a regiunii, respective in partea de sud.

Fig. 20 Variatia mediei lunare cu caracter optim

In ceea ce priveste repartitia zonelor cu caracter optim acestea se regasesc in podisul Negru
Negru-
Voda, jumatatea de est a Podisului Oltinei, Podisul Medgidiei, Casimcei si Babadag. Valorile
cele mai ridicate sunt in Negru Voda iar cele mai scazute in centru, in localitatile Miha
Mihai Viteazu
si Crucea.

Fig. 21 Variatia mediei lunare cu caracter temperat

Media anuală este cuprinsă între 10,4oC în partea de nord-vest vest a judeţului şi 11,4oC în partea de
sud-est. Sub aspect termic, zona litorală, ceea ce înseamnă o fâşie de 10-15
km la vest de ţărmul mării, beneficiază de temperaturile medii cele mai mari, peste 11oC, dar
mai ales de o umiditate atmosferică mai ridicată. Aceasta din urmă atenuează, într-o într oarecare
măsură, arşiţele de la sfârşitul lunii iunie şi începutul luni
lunii iulie.
 8.1.2. Repartitia geografică a precipitatiilor

Precipitatiile atmosferice reprezintă un alt parametru climatic important în stabilirea

potentialului climatic al unei regiunii. Cunoasterea regimului si a cantită cantitătii
ii de precipitatii
precipita
atmosferice este utilă în evaluările bioclimatice pentru că precipitatiile
iile atmosferice sunt cel mai
important element de aport al apei de pe suprafa
suprafata uscatului ce întretine viata.
Particularitătile si repartitia
ia precipita
precipitatiilor atmosferice depind în modd direct de caracterul
miscărilor aerului explicând astfel diferentele locale. Cantitatea de precipitatii ii atmosferice mai
este influentată
ată si de Marea Neagră (dar la o scară mai mică) de prezentaa Dunării, de dispunerea
în trepte a reliefului supus mai mult influentelor continentale.

Metoda izohietelor

O izohieta este locul geometric al punctelor pe care cade aceeasi cantitate de

precipitatie, intr-oo perioada data.
Desenarea izohietelor pe un bazin hidrografic se face in functie de topografia
terenului si de numarul de statii pluviometrice existente in bazin .
Pentru obtinerea ploii medii pe bazin se efectueaza masurarea pe un plan a
suprafetelor situate intre doua curbe izohiete vecine.

Fig. 22 Harta izohietelor m

multianuale
Teritoriul
eritoriul Dobrogei este secţionat de la nord la sud de izohieta 400 care separă aceeaşi zonă
litorală de restul teritoriului judeţului.
La est de această linie precipitaţiile medii anuale sunt cuprinse între 350-400 400 mm anual, iar la
vestul acesteia între 400-450450 mm anual. În plan transversal, la est de izohieta 400 precipitaţiile
scad pe direcţia vest-est,
est, iar la vest de izohieta 400 precipitaţiile cresc de la est spre vest. Cu
toate acestea, distribuţia spaţială a preci precipitaţiilor nu este atât de liniară ca şi aceea a
temperaturilor.

Media multianuala a precipitatiilor variaza intre 240 – 550 mm, cele mai ridicate valori
inregistrandu-se
se in zona de centru si in Delta Dunarii. Valorile precipitatiilor scad odata cu
altitudinea,
dinea, in zonele cu altitudini mai mari inregistrandu
inregistrandu-se
se valori mai ridicate ale acestora.
Cea mai scazuta valoare a fost inregistrata la Sulina (261 mm) iar cea mai mare la Negru Voda
(541 mm), fiind urmata de Cernavoda (487 mm) si Daieni cu 473 mm.

rita variatiei mediei anuale a precipitatiei pentru statiile studiate se observa o succesiune
Datorita
intre anii ploiosi si cei secetosi.
Se poate observa ca aceeasi evolutie este prezentata la toate statiile, incepand cu anul 1992,
media anuala a precipitatiilorr pentru fiecare statie fiind mai mare decat media multi
multi-anuala.

Fig. 23 procent din normal

Fig. 24 Indicele Topor
Figura reprezinta distributia mediei multianuale a indicelui Martonne in Dobrogea.
Izotermele au fost create automat in Arcview Gis, prin interpolarea de tip SPLINE prin
introducerea datelor obtinute de la cele 18 statii meteorologice.

Se observa variarea valorilor, cele mai ridicate intalnindu

intalnindu-se
se in partea de sud a regiunii. In Delta
Dunarii valorile sunt cele mai scazute, variind intre 12 – 18.

martonne

Fig. 25 Indicele de Martonne

Distributia spatiala a precipitatiilor

Una din problemele principale in hidrologie este evaluarea corecta a cantitatii de

precipitatii care este receptionata de un bazin hidrografic intr
intr-un
un interval de timp.

Intr-un
un bazin hidrografic pot exista un numar insuficient de posturi pluviometrice
sau acestea pot fi situate doar in zonele accesibile al alee bazinului. In plus, distributia
precipitatiei pe suprafata unui bazin este foarte diferita de la o zona la alta, in zonele de
munte si cele colinare receptionandu
receptionandu-se
se cantitati mai mari de precipitatii decat de zonele
de campie.

da poligoanelor Thiessen
Metoda

Cunoscand pe harta pozitia statiilor meteorologice in care se cunosc valorile

precipitatiilor (mm), se unesc punctele respective doua cate doua formandu
formandu-se o retea de
triunghiuri care ocupa toata suprafata regiunii studiatese aco
acopera
pera toata suprafata cu astfel de
poligoane.
Zonarea se face ducand mediane de pe dreptele care unesc posturile pluviometrice.
Fiecarui post pluviometric i se atribuie astfel o suprafata aferenta, determinata prin
planimetrare.
prafata bazinului hidrografic, fiecare post pluvometric i, caruia i se
Daca F este suprafata
atribuie suprafata Fi,, va avea un coeficient de pondere Ci=Fi/F.
Ploaia medie pe bazin va fi egala cu suma ploilor partiale:

Fig. 26 Model poligon Thiessen

Această metodă atribuie fiecărui pluviometru o zonă de influenţă din aria totală, exprimată în
procente, reprezentând factorul de pondere al valorii înregistrate.

Tabel 5 Model calcul poligon Thiessen – indicele martonne

Tabel 6 Model calcul poligon Thiessen – indicele topor

Tabel 7 Model calcul poligon Thiessen – procent din normal

 Tabel 8 Model calcul poligon Thiessen – precipitatii

Tabel 9 Model calcul poligon Thiessen – temperatura

Tabel 10 Model calcul poligon Thiessen – arid

 Tabel 11 Model calcul poligon Thiessen – optim

Tabel 12 Model calcul poligon Thiessen – procent din normal

CONCLUZII

Analiza perioadelor de uscaciune si seceta arata ca pe teritoriul Dobrogei srcrta rdtr

prezenta in fiecare an. Fenomenele de uscaciune si seceta reprezinta in medie, circa 5 luni pe ani.
Analiza lunara a numarului de zile secetoase pune in evident o seceta de toamna si una de
primavera sau iarna, cea de toamna fiind mult mai intense.
Calculul indicilor a scos in evidenta faptul ca hazardele generate de deficitul pluviometric
sunt mai frecvente, dar si mai intense decat cele generate de excedent.
In ultimii ani, pe fondul cresterii temperaturii aerului, importanta acestui hazard nu mai
este primordial. In acest context, la fel de intense si pagubitoare au devenit secetele din ultimul
timp. S-a vazut ca ele pot produce mari pagube material. In general, secetele produc pagube mai
mari decat excedentele pluviometrice, deoarece afecteaza teritorii mult mai vaste, iar vijeliile au
devenit tot mai frecvente, in special in arealele sudice.
Avand in vedere ca in urmatorii ani temperature aerului va continua sa creasca, rezulta ca
cele mai importante hazarde la care societatea este vulnerabila nu sunt doar excedentele de
precipitatii, ci si secetele, vijelia sau chiar grindina.
Autoritatile locale vor trebui sa cunoasca masurile de prevenire a acestor hazarde, iar
transmiterea cat mai rapida a avertizarilor meteorologice devine de prima importanta. Populatia
trebuie informata rapid asupra riscurilor la care este expusa, in cazul manifestarii unor fenomene
meteorologice periculoase cu desfasurare rapid ape teritoriul Dobrogei. Aceasta constituie poate,
cea mai buna masura de aparare a vietii cetatenilor si a bunurilor acestora.
BIBLIOGRAFIA

1. Serban Eugenia – “Fenomene climatice de risc generate de precipitatii in Campia de

Vest” (teza de doctorat) Universitatea din Oradea, Facultatea de Istorie, Geografie si
Relatii Internationale. (2008)
2. Marius Lungu – “Resurse şi riscuri climatice din Dobrogea” (teza de doctorat)
Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Geografie (2008)

3. Vasile Popa, Florin Achim, Stefan Iordache, Robert Dobre - “Ghidul Aplicatiei - Anul I”
- Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Geografie, mai 2011

4. Carmen Maftei, Alina Barbulescu, Constantin Buta,Cristina Serban (Gherghina) –

“Change Points Detection and Variability Analysis of some Precipitation Series” - Recent
Researches in Computational Techniques, Non-Linear Systems and Control

5. Carmen Maftei, Alina Barbulescu – “Statistical Analysis of Climate Evolution in

Dobrudja Region”- Proceedings of the World Congress on Engineering 2008 Vol II WCE
2008, July 2 - 4, 2008, London, U.K.

6. Marius Lungu, Corneliu Cismaru, Victor Gabor, iosif Bartha, Daniel Scripcariu –
“Gestiunea secetelor” – Editura Performantica 2004

7. Raport Starea Mediului – 2066

8. I. Codreanu,V. Sofroni - Condiţiile climatice, ca factor al modificărilor de mediu din

bazinul râului Răut - Seminarul Geografic “D. Cantemir” Nr. 27 / 2006

9. http://ro.wikipedia.org/wiki/Dobrogea

10. http://ro.wikipedia.org/wiki/Secet%C4%83

11. http://www.meteo.ro/articol/22/Cum-apare-seceta.html

12. http://site.judbrasov.ro/upload/files/Ziua%20Mondiala%20pentru%20Combaterea%20De
sertificarii.pdf

13. http://opengis.unibuc.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=415:deertifica
rea-consecine-la-nivelul-romaniei&catid=38:articole

14. http://primaria-cobadin.ro/

15. http://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=statia%20meteorologica%20cobadin&source=w
eb&cd=2&ved=0CF4QFjAB&url=http%3A%2F%2Fwww.dervent.ro%2Fresurse%2Fpro
iecte%2FAnaliza%2520Desertificarii.doc&ei=arjXT-
LLCpHNswbDxIzlDw&usg=AFQjCNEDlAqaBybr7Hk0AIlI3oGCuSDMgw