73

CAND
ROMANESC
No, 1-2

ANUL II IANUARIE-FEBRUARIE 1934

©BCUCLUJ
 Р. 73
GÂND ROMÂNESC

FILOSOFIE NECONFORTABILĂ

E fapt de experienţă curentă că, oricât de bogată ar fi în eve­

nimente exterioare,, viaţa apare monotonă repetiţie cehii ce-o trăeşte
Iară să traducă peripeţia materială în mereu nouă aventură a su-
. fletului. Dacă n'ar fi aşa, şoarecele de casă şi iepurele de câmp s'ar
putea lăuda, între toate fiinţele pământului, cu viaţa cea mai in­
tens trăită. Sau, la capătul opus şi fericit al gamei, discurs asemănă­
tor ar putea ţine ploşniţa, vorbind cu vocaţie şi putere de simbol,
în numele speţei numeroase a paraziţilor de tot felul.
Când însă transpunerea de care e vorba se face permanent şi
eu luciditate, existenţa cea mai ştearsă la întâia vedere se va des-
veli ca fiind încărcată de dramatism intens şi d e constantă „noutate".
In acest caz, viaţa indiferent de împrejurările „istorice" în cari
se desfăşoară, e trăită cu plenitudine şi fiecare clipă care trece şi
vine alimentează şi întăreşte, cu măreţia sau meschinăria ei, sen­
timentul ce-1 avem despre caracterul absolut problematic al vieţii
spirituale, despre caracterul d e aventură şi miracol pe care-1 a r a t ă
!
civilizaţia şi valorile ei. De aci, în consecinţă, şi sentimentul d e con­
stantă nesiguranţă în ce priveşte destinul nostru ca fiinţe cu anumite
nevoi' spirituale.
Sentimentele acestea se pot condensa la unele conştiinţe în cea
mai fermă convingere. Atunci ia naştere conştiinţa tragică a existenţei,
şi neliniştea metafizică utopie până la margine toate încăperile su­
fletului.
Conştiinţa tragică produce, credem, cea mai înaltă tensiune in­
terioară din câte poate atinge omul.
Se ştie apoi că toate tensiunile interioare s'au arătat a fi fecun­
de. Avem însă convingerea că niciuna nu s'a dovedit creatoare de
rezultate în măsură aşa de mare ca cea produsă de conştiinţa tra­
gică. Vieţile cu accentul personal cel mai mare au fost, ni se pare, cele
cărora această #din urmă tensiune le-a dictat legea şi norma de
existenţă.
Ea este resortul tare al efortului constant ce o astfel de viaţă

1
) Fragment din Introducerea cărţii Existenţa Tragică ce va apărea în curând.
1
©BCUCLUJ
 2 GÂND ROMÂNESC

trăită cu accent mare se vede nevoită să-1 facă spre a crea mereu
pierdute echilibrari între forţe şi valori antagoniste, d a r deopotrivă
de imposibil să fie sacrificate fără pierderi reparabile pentru bogăţia
vieţii noastre spirituale. Ea este resortul tare al unui efort ce-1 fa­
cem clipă de clipă pentru a linişti — în chip etern provizor — adân­
ca noastră conştiinţă despre vecinica noastră insuficienţă.
Numai insuficientul este creator, mărturisia Goethe. Şi e natural
să fie aşa. Unde nu există din naştere sentimentul lipsei interioare,
sau unde el a dispărut (deşi, fie spus între paranteze, nu ne putem
explica, decât doar' pe cale de miracol, cum ar putea el s ă dispară
acolo unde a fost odată), nu există dorinţă şi posibilitate de progres.
Hrănit din astfel d e convingeri şi sentimente, efortul de care
vorbim ne adaptează în măsură mare la imperativele supreme ce le
dictează viaţa spirituală creatoare de civilisaţie originală, adecă via­
ţa cu adevărat omenească.
Tensiunea interioară produsă de conştiinţa tragică nu e numai
cea mai fecundă, credem, dintre toate tensiunile sufleteşti posibile,
ci în general e, după părerea noastră, cea mai m a r e forţă spirituală
între toate puterile sufleteşti de cari dispunem. Ea face posibilă cea
mai m a r e concentrare de forţe spirituale şi poate şi de forţe vitale
extraordinare. Pasiunile îmari sunt creatoare în gradul pe care-1 ştim
-— creatoare de ceeace numim bine şi de ceeace numim rău — dato­
rită faptului că sunt, în fond, astfel de concentrări de forţe su­
fleteşti.
Spus altfel: încordarea interioară produsă de conştiinţa carac­
terului tragic al existenţei apare ca cel mai tare protest contra a
ceeace există pur şi simplu. Ea se exteriorizează într'o radicală şi
plină de riscuri proclamaţie: Ce este mu e cum trebue să fie. Re­
fuzăm deci să acceptăm ceeace este pentru simplul motiv că este . . .
Am zis: protest tare; pentru că, spuse cele de mai sus, e evi­
dent că el vine din centrul însuşi al personalităţii noastre. Şi-tam
spus: proclamaţie pliină de riscuri; pentru că ea angajază destinul
nostru.
Omul poate fi, desigur, frământat de multe feluri d e nelinişte.
Dar, considerate în substanţa lor ultimă, acestea sunt altoite toate pe
instinctul de conservare al animalului. Toate sunt forme variate la
nesfârşit ale fricei ce cuprinde bestia în faţa primejdiei, reale sau
presupuse, venite din lumea exterioară. Toate aceste forme de ne­
linişte sunt, biologic, justificate.
Singură neliniştea metafizică nu e justificată biologic. Căci ea
vine dintr o atitudine pe care spiritul o ia în faţa existenţei consi­
derată în totalitatea ei. Dar nu e nevoe să luăm astfel de atitudini

©BCUCLUJ
GAND ROMÂNESC 3

pentru ca să ne putem conserva. Cine ştie dacă, din acest punct de

vedere, nu e mai bine să mu le l u ă m . . .
Neliniştea metafizică apare, prin urmare, oarecum gratuită. Dar
iocmai deaceea este singura nelinişte pe care animalele — multi-
pede, nulpede, sau bipede — n o au.
Ea e aceea care ne'mpinge să respingem toate, dar absolut toate
îngrădirile. P e cele sufleteşti, şi pe cele materiale. Ea ine dă curajul
blestemat să postulăm, ca singură cu adevărat universală lege a
firii, eterna devenire. Şi ce altceva este, filosofic vorbind, ideea
devenirii eterne, dacă nu proectarea pe fond cosmic a sentimentului
de permanentă insuficienţă interioară amintit mai sus?
Este fapt de experienţă că cu cât o personalitate e mai mare,
cu atât se dovedeşte, privită în resorturile ei intime, a fi mai încor­
dată interior. „Seninătatea" elină şi cea goetheană — aceste faimoase
seninătăţi — au fost creaturile unor mari tensiuni sufleteşti. Se­
ninătate fără secretă tensiune, care a precedat-o şi continuă ca un
etern prezent ecou s'o însoţiască, înseamnă nimic. înseamnă vid:
Singură prostia e senin cu gravitate întins peste vid.
Graţie tragicei nelinişti metafizice care-1 stăpâneşte, \sufletul
îşi păstrează mare şi proaspătă libertatea. Şi nici-un fel de adaptare
odată realizată nu-1 poate mulţumi pe deplin. Ea ne face să privim
toate formele realizate (forme de cunoaştere, sociale, religioase, etc.)
sub aspectul provizoratului devinitiv.
Nu există, ni se pare, tragic mai autentic decât cel închis în
această concepţie care cere clipei orientare vecinie nouă şi vecinie în­
vechită, refuzând orice idee a unui echilibru ce promite — ar trebui
să spunem: ce ameninţă — să devie static.
Lumea apare astfel câmp de luptă fără sfârşit posibil. Şi, ca
atare, împărăţie a neprevăzutului iremediabil şi-a posibilităţilor in­
finite, bune şi rele. Şi-aceasta, pe toate planurile imaginabile de cre­
aţie şi existenţă omenească.
Pusă'n lumina tare a conştiinţei tragice, problema vieţii noastre
îşi proectează soluţiile mereu aşteptate în zările îndepărtate ale
imposibilului.
Ni se pare însă că, pentruca să fie foarte eficace, idealurile (re­
ligioase, sociale, ştiinţifice, artistice) trebue situate în zona plină dc
miraj şi miracol a imposibilului. Acestea sunt cele cari, acţionând
timp îndelungat? s'au arătat a fi cele mai fecunde în efecte mari
Câteva exemple cunoscute: ideea determinismului universal, crea­
toare a ştiinţei şi-a tehnicei moderne; ideea justiţiei integrale a so­
cialismului; noţiunea contractului social ideal elaborată în Occident,
idee care-a creat marile democraţii ale Apusului; apoi cele mai

©BCUCLUJ
 GÂND ROMÂNESC
4

eficace idei transformatoare de lumi: divinităţile marilor religii

istorice.
Cine ştie dacă vechii Elini n'au intrat în Istorie cu tăria pe
care-o cunoaştem, şi Europa nu e mare culm o ştim, tocmai datorită
faptului că şi unii şi-aceastălaltă şi-au măsurat constant şi pătimaş
puterile spirituale în sarcinile cele mai grele, şi unii şi-aceastălaltă
au aspirat, pe toate planurile de existenţă şi'n chip permanent, la
imposibil...!
Ce-ar putea produce în măsură mai înaltă sentiment tragic al
existenţei şi tensiune interioară mai mare decât această aspiraţie
către imposibil? La sensibilitate presupusă egală, potenţialul senti­
mentelor amintite este direct proporţionat cu gradul de luciditate a l
conştiinţei.
Fericirea nu e, desigur, pentru toţi oamenii direct proporţionată
cu gradul de plenitudine interioară ce-1 poate realiza cât mai ne­
întrerupt o viaţă. Au fost şi sunt inşi pe cari plenitudinea de care
e vorba îi oboseşte, şi cari găsesc că ating treapta cea mai înaltă de
fericire în vidul sufletesc cel mai complet posibil, ori în ataraxie.
Dar, au existat şi vor exista oameni pentru cari fericire este echi­
valent cu plenitudine interioară. Acestora le va apărea poate s'mpa-
tică docrina ce propunem, perspectiva deschisă de ea făcând posibil
ca viaţa lor s'atingă cel mai înalt grad de intensitate interioară imagi­
nabil.

Cartea botezată Existenţa Tragică se inspiră din viziunea ccn-

densată în afirmaţiile ce preced. Acestea nu vor mai apărea, vrem
să credem, simple afirmaţii celor ce vor avea răbdarea să citească
1
până în capăt încercarea de sinteză ce prezentăm ). Cartea noastră
pledează — lucrul se poate vedea de pe acum — pentru o foarte
necomfortabilă filosofie a vieţii.
Caracterul acesta al concepţiei noastre vine din cunoaştere;
adică ne propunem să nu lăsăm, pe cât ne va sta în putere, ca in­
stinctul de conservare — înclinat, în general, să vadă trandafiriu —
să furişeze între realitate şi observaţia noastră prisme idealizatoare
de existenţă.
Vrem să credem, cu toate acestea, că cunoaşterea — oricât de

') Cuvântul „sinteză" nu implică nici ideea de „definitiv", şi nici noţiunea de

„complect". Orice, sinteză este fatal provizorie şi fatal parţială şi fatal subiectivă.
Apoi ÎIL ce ne priveşte personal, termenul „încercare ' alăturat la vocabulul „sinte­
ză" întăreşte şi mai mult rezervele acum formulate.

©BCUCLUJ
 G Â N D ROMÂNESC 5

tulburătoare ar fi rezultatele la cari duce — e, prin ea însăşi,

remediu întăritor de suflet. Concluziile ultime desprinse din încer­
carea nostră de sinteză vor confirma, sperăm, adevărul celei, după
noi, mai preţioase idei din câte Aristot ne-a lăsat moştenire, adevă­
rul descoperirii psihologice botezată cu, dela el încoace, faimosul
1
nume de catharsis.
In ordinea de idei acum desvoltată, observăm, în trecere şi pe
deasupra,! că, după credinţa noastră, riscăm mai puţin să avem des-
iluzii mărturisind că nu ştim sigur anumite lucruri, decât mchipuhv
du-ne că ştim cu certitudine ceeace nu ştim decât cu probabilitate-.
Concluziile noastre finale vor constitui poate dovadă bună că
pot exista spirite în cari cea mai neliniştitoare conştiinţă a nesigu­
ranţei în care ne găsim nu înăbuşe puterea de hotărîre şi de
acţiune, dovadă bună că viziunea cea mai lucidă a unei situaţii tra­
gice nu omoară cu necesitate capacitatea de entuziasm a sufletului.
Aceste concluzii propun o „ieşire de salvare" din starea de ire­
mediabilă nesiguranţă despre care va fi vorba. Ieşirea de salvare
se chiamă: stil de viaţă. Un anumit stil de viaţă: viaţă modelată ca
opera de mare artă. Şi de aceeaşi lege supremă, numită: gratuitate.
* *
*
încercare de sinteză filosofică fiind, cartea noastră conţine şi
consideraţii privitoare la mariea problemă a raportului ce poate
exista între ştiinţă (şi cunoaştere în general) şi metafizică. Şi pro­
pune şi-o soluţie. Părerile noastre, expuse, după nevoe şi punct de
vedere momentan, în tot cuprinsul cărţii, pot fi formulate scurt în
propoziţiile:
Deşi, sub unul din aspectele sale importante, filosofia s'a ma­
nifestat ca critică a cunoaşterii, ca un fel de mauvaise conscience a
acesteia, şi cu toate că cele mai adeseori ea s'a prezentat şi continuă
să fie prezentată ca cunoaştere în substanţa ei intimă, noi credem
că ceeace constitue esenţa specifică a filosofici nu este porţiunea de
cunoaştere pe care ea o conţine totdeauna, ci un plus care se
adaogă la această porţiune, plus care nu e cunoaştere. In orice caz,
acest plus, nu poate fi numit cu' acest termen luat în sensul pe care
i-1 dă ştiinţa.
Planul imediat de pe care se desprinde atitudinea filosofică e
mtins p e un fundament construit din elemente de cunoaştere, dar
1
stratul de conştiinţă adânc în care metafizica ) îşi are rădăcinile ce-o

') In concepţia pentru care pledăm, termenii „filosofie" şi „metafizică" sunt

echivalenţi. Ii vom folosi deci fără să mai facem distincţie intre ei. Pentru partea
filosofiei numită „teoria cunoaşterii" păstrăm termenul de „critică".

©BCUCLUJ
6 GÂND ROMÂNESC

hrănesc este de esenţă lirică. Plecată din aceste adâncuri sufleteşti,

filosofia se prezintă — sau cel puţin ar trebui să se prezinte —
în lumina inteligenţei lucide drept atitudine morală-estetică în faţa
existenţei ca totalitate. Şi numai datorită unei amăgiri de sine, foarte
explicabilă de altfel, conştiinţa mai puţin lucidă şi critică o ia drept
cunoaştere, şi'n cazurile cele mai dese, drept cunoaştere absolută.
In forma ei exteriorizată concret, filosofia este deci, după credinţa
noastră, încercarea d e motivare — cu argumente luate din cunoaş­
tere — a unei atitudini morale-estetice în faţa existenţei ca totali­
tate, atitudine ale cărei coarde secrete sunt de natură sentimentală.
Ca religia, metafizica izvoreşte din nevoia de a lua atitudine
faţă de marele Tot. Ca arta, ea e nevoe de formă, de întreg. Şi ca
religia şi arta deopotrivă, filosofia se desprinde idin nevoia de a
cumpăni ce e important şi ce nu importă. Din nevoe de ierarhie,
altfel spus.
Ierarhizare înseamnă organizare, şi de organizare nu poate fi
vorbă decât într'un tot, într'un întreg. („Organizare" vine dela
„organ", şi „organ" nu există şi nu e inteligibil decât în funcţiune
şi ca parte a unui tot).
Cine n'a simţit niciodată în suflet nevoile amintite mai sus,
adică cine n'a fost în nici un moment din viaţa lui om religios, sau
spirit de artist ori filosof, poate aduna în minte-i toată ştiinţa lumii
şi poate săvârşi tot felul de fapte mari şi mici, nu-şi va pune nici­
odată întrebarea dacă a avut rost să se străduiască atâta făcând
atâtea fapte şi îngrămădind atâta ştiinţă...
Pentru a stabili o ierarhie a formelor de existenţă, filosoful va
trebui să cunoască, evident, materialul de ierarhizat. El se va vedea
deci nevoit să recurgă la cunoaştere, în special la cea ştiinţifică —
dacă vrea să fie spirit serios — ca la cea mai obiectivă dintre toate
formele de cunoaştere. Dar nu se va opri aici. Cunoaşterea este,
pentru el, numai mijloc. Scopul lui este ierarhia care permite cum­
pănirea tuturor lucrurilor cu balanţa nevoilor sentimentale ale sufle­
tului.
Dar, încă odată, ierarhia nu vine din ştiinţă. Actul de conştiinţă
care-o institue depăşeşte actul de cunoaştere propriu zisă. In acest
sens, putem spune că numele pe care metafizica 1-a primit numai
întâmplător, i se potriveşte. Căci, într adevăr, ea e dincolo de fi­
zică, adică în afară de ştiinţa pozitivă.
Isvorînd din nevoia de atitudine faţă de existenţă ca totalitate,
chiar dacă ar vrea să fie numai cunoaştere — cum de altfel spu­
neam că se şi prezintă — filosofia depăşeşte fatal limitele ştiinţei,
care nu poate fi decât fatal parţială. Reese însă, credem, din cele

©BCUCLUJ
 GÂND ROMÂNESC 7

precedente că şi în cazul în care am admite ipoteza (irealizabilă)

că într'o zi ştiinţa ar fi totală, metafizica totuşi ar depăşi-o.
Originea ei ultimă explică şi faptul că, cu toate eforturile ce le-a
făcut şi continuă să le facă spre a deveni cunoaştere spectaculară
a existenţei, filosofia nu va putea deveni niciodată o astfel de cu­
noaştere. (Să nu mai vorbim d e pretenţiile pe cari le afişează amă-
gindu-se cu privire la natura ei intimă, pretenţii şi mai mari decât
eforturile de realizare). Dealtfel, cum vom încerca să arătăm în
cursul desvoltărilor noastre, nici un fel de cunoaştere existentă nu
atinge idealul de a fi spectaculară în sensul adevărat al cuvântului.
Nici cunoaşterea ştiinţifică pozitivă.
Ne întrebăm însă, dacă filosofia nu-şi neagă singură însuşi rostul
de a fi, aspirând către un astfel de ideal, sau, şi mai grav, prezen-
tându-se ca una ce a realizat deja acest ideal?
Spuneam că resorturile intime ale atitudinii metafizice sunt de
esenţă lirică. Să precizăm acum că, pornită dintr'un substrat de na­
tură sentimentală al conştiinţei, metafizica nu trebue să se fixeze în
exterior sub forma unui simplu ecou liric desprins dintr'o viziune
cosmică oarecare. Lirismul trebue să fie tradus, aş zice: strecurat
prin sita deasă şi purificatoare a cunoaşterii disciplinate cu rigoare.
Numai îndeplinind această condiţie, filosofia devine ceva cu adevă­
rat serios şi fecund. Numai în acest caz, spiritul care o animă şi-i
conduce cu grije paşii va deveni „spiritul de fineţe" de care vorbia
— glorificându-1 — fizicianul Blaise Pascal. Convingerea noastră
este că nu există spirit de fineţe roditor, fără prealabil „spirit de
geometrie" serios.
Altfel spus: lirismul originar, necesar, nu duce la mare lucru
— duce cele mai adeseori la răsuflată declamare — fără disciplina
severă a metodei ştiinţifice.
Dar judecata: nu există spirit de fineţe fecund fără spirit de
geometrie disciplinat e departe de a fi reversibilă. Căci spirit de geo­
metrie fără spirit d e fineţe există din abundenţă.
Acesta din u r m ă e o treaptă de evoluţie pe care inteligenţa o
urcă numai biciuită de conştiinţa insuficienţelor spiritului geometric.
Dar nu toate inteligenţele câştigă această conştiinţă. Se prea poate
ca ea nici să nu poată fi câştigată, ci să fie dar.
Spiritul de» fineţe presupune deci depăşirea spiritului de geome­
trie. Dar e evident că, pentru a-1 depăşi pe acesta, trebue mai întâi
să-1 ai.
Ceeace afirmăm despre spiritul de fineţe spunând că e dar din
naştere, va părea poate mai clar scriind aici următoarea formulă:

©BCUCLUJ
8 GÂND ROMÂNESC

geometria „se învaţă", fineţea nu „se învaţă". (Fapt de experienţă

curentă.)
Văzute lucrurile astfel, înţelegem par'căj mai bine acestălalt
fapt de experienţă: se poate face ştiinţă fără preocupaţii şi cultură
filosofică, dar nu se poate face filosofie serioasă fără o riguroasă
disciplină ştijnţiifiică a inteligenţei Ştiinţa poate ji$nora filosofia,
aceasta însă se păgubeşte pe sine rupând contactul ou ştiinţa.
Dar judecata ireversibilă formulată mai sus cuprinde şi afirma­
ţia că, într'o măsură mai mult sau mai puţin însemnată, oricine e
înzestrat de natură cu inteligenţă reală poate face ştiinţă; dar de
Aci nu urmează cu necesitate că simte şi nevoia să facă şi poate, în
consecinţă, să facă şi filosofie. Sau, pe alt plan vorbind: ştiinţa „se
învaţă", filosofia nu „se învaţă". (Fapt de experienţă curentă).
Şi, dacă ştiinţa este, biologic vorbind, direct necesară, căci utilă,
filosofia apare, ca şi arta, drept lux în judecata sinceră a majorităţii
covârşitoare a oamenilor. Ştiinţa ne dă soluţii la probleme pe cari ni le
pune lumea exterioară în care suntem nevoiţi să trăim. Dar proble­
mele acestea sunt totdeauna parţiale, impunându-ne adaptări par­
ţiale. Pânăcând nevoia de a lua atitudine faţă de existenţă ca to­
talitate nu e d e ordin propriu zis biologic. Omul poate trăi foarte
bine fără să caute vre-odată soluţii cari răspund imperativelor
acestor nevoi; cum poate trăi tihnit fără artă. înrudită adânc cu ati­
tudinea estetică, atitudinea faţă de întreg comandată de această
nevoe de ordin spiritual şi nu biologic, e chestiune de ţinută sufle­
tească personală. Ţinută subiectivă cu necesitate, ca şi ţinuta crea­
torului de artă.
In felul ei, filosofia este, prin urmare, artă, nu ştiinţă.
Dar, întocmai cum marea artă poate produce şi efecte de na­
1
tură morală, ca pe un surplus ce vine şi se adaogă la cele pur
estetice, tot astfel filosofia poate produce efecte morale neurmă-
rindu-le direct, exaltând şi pe-această cale puterea noastră sufle­
tească şi forţele noastre vitale.
D. D. ROŞCA

©BCUCLUJ
 CRAI DE VERDE

Cărţi de tuci în cruce pune,

babă rea. La cale spartă
săbii semnele. . . Apune
crai de verde, spada moartă.
O, pe care ţărm, sub cer de
limpezime rotitoare,
se închide crai de verde:
umbră, aripă, cicoare?
Nici o ramură nu-i plouă
borangic suav pe gene.
Crini cu zurgălăi de rouă
împietriră dulce lene.
N'o să-1 plângă prin mesteceni
căprioară visătoare.
Nici columbele n'or trece'ri
luluită lunecare.
Lângă moartea lui câmpeană,
ape n'or cocli veninuri,
Dar luceafăr ca o rană
se deschide în s e n i n u r i , . .
Peste moarte, nici o viaţă,
nici un sbor căzut pe zale.
Dar tăceri prelungi îngheaţă
peste somn, voevodale , , ,
Moare, veşted, crai de verde,
^Moarte, doină ofilită..,
Nici o creangă să-1 desmierde , .
Frunză, frunză de răchită.

©BCUCLUJ
 SBORUL DELA CUIB

Nepricepând, profesorul îndepărtă hârtia de ochi şi mai ceti

odată.
Apoi aruncă telegrama pe masă şi se lăsă în fotoliu.
Slovele stau acum înainte-i, ieşind din hârtia gălbuie, mari, ţi­
pătoare ca şi cum ar fi fost imprimate în carne:
„Tata mort! Mama".
Omul care adusese telegrama sta lângă uşă şi frământa între
degete şapca de uniformă; făptura lui deşirată şi slabă pe care hai­
nele n'o aeqperiau îndeajuns p a r c ă zicea: „iartă-mă, mu's eu de
vină".
Profesorul îl văzu cum se dă înapoi şi îşi lasă privirile în pă­
mânt, îi văzu cămaşa zdrenţuită şi îl cuprinse mila. Ştiindu-1 că
a r e şapte copii şi o soţie bolnăvicioasă, niciodată nu-1 lăsa să iasă
din casă fără câţiva lei, fără un pahar de vin.
încercă să-şi vâre mâna în buzunar, dar îi fu silă. Oprindu-se
la jumătatea drumului, întrebă sec:
— Mai e ceva?
— Să iscăliţi aici!
Rămas singur, ceti iar telegrama şi după ce o puse între cele­
lalte scrisori, îşi propti capul în palme.
In camera vecină, la fetele gazdei, era masă mare. Se desluşeau
frânturi de glume, râsete, ţ i p e t e . . .
F ă r ă să ştie de ce, începu să le asculte cu un interes deosebit.
Cu încetul cuvintele îşi pierdură sensul, se uniformizară şi simţea
numai cum, în capu-i pustiit, plescăie cărţile de joc ale oaspeţilor
de dincolo.
— A murit tata, îşi şopti.
— Ei, şi! Dacă a murit, a murit! Ce e într'asta? Dumnezeu
să-1 ierte.
îşi dete seama că nu simte nici o părere de r ă u şi că e străin
de întâmplare ca de orice anunţ mortuar din gazetă.

©BCUCLUJ
 GAND ROMÂNESC 11

încercă să-şi reia lucrul. Masa plină de cărţi p ă r e a că-1 aşteap­

t ă nerăbdătoare. Insă iputerijle îtacordate până, mai adineaori, se
destinseră ca tăiate de o mână nevăzută, se duseră.
Răsfoi; străin, câteva file şi închise cărţile.
Gazda sta de vorbă, la poartă, cu factorul.
Când se apropie, tăcură. <
Femeea voinică, cu rochia cafenie ce sta să crape pe ea, îşi
puse mâinile pe piept şi îl învăluia cu cele mai compătimitoare priviri.
Pricepu că aşteaptă să-1 vadă plângând şi îi fu necaz. Ducând
mâna la pălărie milităreşte, schiţă un salut şi trecu repede.
— Lume idioată, îşi zise. După capul lor, omul trebue, numai
decât, să se întristeze la moarte şi să se bucure la naştere. Altfel
nu se poate.
P e drum, gândurile i se răvăşiră iar.
Căută trenul cel mai potrivit cu care să plece acasă; se gândi
la un coleg ce ieşea la pensie şi trebuia sărbătorit, mâine.
Apoi îi veni în minte tatăl Iui.
Când se ducea acasă, dela o vreme încoace, îi ieşea înainte din
ce în ce mai slab, mai îmbătrânit.
Intinzându-i mâna aspră de noroiul pământului şi de asprimea
vremii, îi zicea totdeauna aceeaşi vorbă:
— Să fii sănătos, dragul tatii.
Intrau în casă: el înainte şi bătrânul adus de spate şi gâfâind
de astmă în urmă.
Mama săria dela furcă şi d u p ă ce ştergea cu şorţul un scăunel,
„să nu-şi colbăiască hainele", îl aşeza lângă cuptor.
Profesorul vedea că opincile bătrânului sunt rele şi pieptarul
petecit cu pânză.
Vorbind, îşi ţinea mâinile p e piept, apăsându-1.
— Tot te înăduşi?
— Numai seara şi dimineaţa. Acum se apropie toamna şi de
aceea.
Casa era veche şi umedă; ferestrele erau numai de o palmă şi
într'un geam spart vârîseră o cârpă.
In fruntea odăii se află demult — profesorul acolo o apucase —
o icoană afumată în care draci cu chip de om, coarne şi picioare
de cal, aruncau în foc pe nişte bieţi păcătoşi despoiaţi.
Mama se învârtea pe lângă mămăligă având grija să nu cloco­
tească şi punea câte o lingură de cir în tocană. Erau mai mulţi la
masă, acum.
El, mai întâi elev, apoi student şi bătrânul, stau lângă vatră şi
vorbeau.

©BCUCLUJ
 12 GÂND ROMÂNESC

Bătrânul fusese morar. Treizeci de ani a ridicat pietrile şi sacii

de făină, a dormit cu capul pe scândură şi a înghiţit praful alb al
morii.
A avut stăpâni mulţi: unguri spătoşi cari împlântau cuţitul în
lemn până în plasele, cu o lovitură de pumn, evrei otrăvitori. A avut
tovarăşi de lucru cu tot felul de gânduri şi de obiceiuri.
Mulţi veniau, nu se ştie de unde, poposeau în moară câteva luni,
un a n poate şi într'o bună zi, certându-se cu „domnul" îşi luau legă­
turica de haine subsuoară, cuţitul în tureacul cistaii şi plecau pentru
totdeauna, cum pleacă o pasăre pribeagă ce a stat o clipă pe o r a ­
mură uscată.
Şi! peste toată această lume, acum trăsese moartea o perdea.
Gândul că nu-1 va mai vedea pe bătrân niciodată îl copleşi.
E r a ca şi cum l-ar fi contrazis cineva în tot ce era mai sigur,
într'o credinţă în care de s'ar fi îndoit vreodată, viaţa i-ar fi rămas
suspendată în aer.
Ajuns la directorul şcolii de unde trebuia să-şi ia concediu, nu-i
putu spune nimic; îi întinse' telegrama şi prăbuşindu-se pe un scaun,
acesta se sbătu neputincios sub dânsul.

* *
*

Iarba grasă, tomnatecă, e arsă de duhul rece al brumei; cărările

sunt pline de frunze galbene.
Printre salcâmii despuiaţi se vede până departe ca printre oasele
pământii ale unui schelet.
Altă dată a u locuit aici, lângă cimitir, într'o căsuţă dărâmată
de mult.
In copilăria lui, profesorul a păscut noaptea oile, printre crucile
astea, iar ziua s'a uitat de acasă, cum se mută aici, bătrânii satului,
rând, pe rând.
Ştie al cui e fiecare mormânt, şi ce s'a petrecut la îngropăciune.
La multe comandări s'a dus desculţ căci mama îi lua încălţă-
mintele, să nu-şi strice pingelele; dar tot s'a dus cu toată toamna
târzie.
Unele morminte vechi, scufundate, despre care nu se ştia ale cui
sunt, îşi aveau poveştile lor. In apropierea lor — spuneau băieţii —
stă întotdeauna diavolul şi vara, când e vreme grea, trăsneşte fti-
tr'însele.
Mormintele printre care şi^a petrecut copilăria, salcâmii, îl pri­
vesc acum străini, aşa cum e privit un domn necunoscut într'o casă
ţărănească.

©BCUCLUJ
 CÂND ROMÂNESC 13

In partea din spre răsărit e o groapă nouă, deschisă încă.

P e movileie de lut galben, de cele două părţi, stau groparii şi
mănâncă pâine şi slănină.
Pâinea le e albă şi e moale: pâine de îngropăciune.
Profesorul se aşează pe marginea gropii.
Câţiva bulgări de pământ se rostogolesc în adânc şi sperie un
şoarece care se plimba gânditor prin fundul gropii.
Profesorul nu spune nimic, nu plânge. . . Tatăl lui, învăluit în
lutul umed şi rece, va dormi deapururi acolo jos.
Alături o să-şi facă loc şoarecele acela imbrătrânit şi el.
In nopţile lungi de iarnă, când ţăranii, în odaia, caldă şi priete­
noasă torc şi spun poveşti, bătrânul o să stee aici, singur, acoperit în
bunda groasă a pământului şi o să spună:
— E greu să stai mereu culcat, te dor coastele şi, dela o vreme,
te prinde mucezeala,
1
— Da, nu e plăcut, va răspunde şoarecele.
Afară s'a pornit o viforniţă turbată de îngheaţă şi inima din om.
Să-i vezi bieţii copaci din cimitir cum se văietă şi dârdâie; mai
1
mare mila!
Omul o să caşte lung:
— 'ai ine să-i taie.
într'un târziu, o să întrebe, dus pe gânduri:
— Ce o fi pe la noi acum?
— Ţi-am văzut, azi, muierea. Era tot cu cisimele scâlciate cu care
umbla mai an, Nu-i merge prea bine.
N'are lemne şi umbla să-şi caute un om să-i aducă. I se plângea
unei femei că a fost până acum pe la vre-o trei, dar n'au vrut. Oa­
menii sunt din ce în ce mai răi.
Acum o să caşte şoarecele:
— Vai de femee când rămâne pustie de se împiedecă de pi­
cioarele ei.
Omul se va gândi apoi că le-a rămas poiata neisprăvită, din dare
au plătit numai a patra parte şi de toamnă n'au semănat nici o
mierţă de grâu.
De n'ar fi trebuit să-şi schimbe locuinţa toate ar fi acuma în
rând. Şi Nastasia n'ar umbla după ajutor dela o poartă la alta.
Va suspina din adâncul pieptului.
e

— Nu trebue să-ţi faci inimă rea, îl va mângâia şoarecele, price-

pându-i gândurile.
Necazurile umblă pe o a m e n i . . .
Intre ei se va lăsa tăcerea adâncă şi neagră a pământului; numai
din vreme în vreme vor străbate de afară răbufniri de vânt.

©BCUCLUJ
 GÂND ROMÂNESC
14

— Auzi! Ce iarnă cumplită.

— Ştii la ce mă gândeam? va reîncepe şoarecele.
Dacă ai fi dincolo, ţwar trebui un cojoc straşnic. Dar aici, în
bunda asta groasă, nici grijă n a i .
In tot răul e şi un bine.
Omul va tăcea m e r e u . . .
Toată ziua m'am luptat cu o înfocată de rădăcină, că altceva n'am
găsit.
Dar ori că o fi tare de tot, ori că mi-au slăbit mie dinţii, nu
i-am putut face nimic.
— Au, au! M'apucă somnul! O fi t â r z i u . . .
Dormi?!...
*

Mortul e aşezat în fruntea casei, pe un pat anume făcut, împo­

dobit cu velin/ţe de lână de toate culorile, cu tot ce are casa mai
frumos.
E acoperit cu pânză albă; la picioare şi la cap clipesc două lu­
mânări făcute din ceară de casă; pe pieptul lui e pusă o secere.
Profesorul stă pe laviţă la căpătâiul mortului.
Pânza de p e faţă e dată la o parte, chipul tatălui se străvede
palid, mai palid ca de obiceiu şi se vede că boala 1-a slăbit; pielea
de pe faţă e lipită de oase şi mustăţile blonde ce bat în albul brumei,
s'au sălbătăcit.
Ochii îi sunt puţin intredeschişi; p a r c ă se uită pe sub gene.
Stând lângă sicriu, profesorului i se pare că tatăl lui nu e mort,
doarme numai. Şi aşteaptă să se ridice dintr'o clipă într'alta şi să
întrebe, cum întreba vara, când se deştepta, după odihna dela amiazi:
— Unde-i mamă-ta?
La picioarele sicriului, mama, nu mai poate plânge. Bătrână, cum
e, şi adusă de spate, ea pare o scoabă ruginită de fier, cu un capăt
împlântat în pământ, şi cu celalalt în sicriu.
Casa e plină de oameni; bărbaţii stau pe scaune, în faţă, iar fe­
meile în picioare pe la colţuri, vrând să se ascundă unele în dosul
altora.
Au venit neamurile mortului, din toate părţile, ţărani spătoşi cu
felurite porturi şi felurite chipuri.
1
— Mai zilele trecute, începe unul vorba, iacă vin la el. Era aşa
pe la ojină şi îi găsesc mâncând pe târnaţ. îmi zice: „şezi!". Şed eu
şi din vorbă, în vorbă îi spun că mi-se dărâmă poiata.
— „Oi veni, zice, s'o văd".
Intr'o zi numa mă pdmenesc cu el dinaintea uşii.

©BCUCLUJ
 GÂND ROMÂNESC
15

1
Se învârte pe lângă poiată, o măsură pe ici, pe colo, că s'o fost
dus într'o p a r t e de mă temeam să nu s e prăbuşească pe vite şi la
urmă zice: „ai un tabac?"
Odaia se umple de râs şi vecinul se simte dator să^şi proptească
•spusele:
— Aşa zău, m ă întreabă dacă n'am un tabac.
Cum să nu, zic eu şi trimit după tabac şi după vinars. II omenesc
bine.
Apoi se apucă de lucru. Bate o scoabă dincoace, un piron în altă
parte, o leagă, o propteşte şi după două ceasuri mă cheamă să văd.
Adică poiata mea oablă ca lumina!
Ţăranii îşi clatină greoiu capetele împletoşate şi se miră.
— Mare meşter!
— Mare zău.
— Şi umblat prin lume.
— Se putea înţelege cu tot felul de naţie.
— Cum s'o dus, ca şi cum nici n'ar fi fost,
— Aşa ne ducem toţi; p e rând.
Mamei îi e plin sufletul. Simte că trebue să spună ceva copilului,
care stă cu capul în palme, lângă sicriu.
Se aşează pe un scăunel şi ştergându-şi ochii cu capătul năfra­
mei, începe:
— Dacă ar fi fost cel puţin bolnav mai multă vreme, cum zac
alţii, cu anii, dar n'a fost. N'a zăcut pe pat nici o zi.
O luat să lucre casa la ăştia a Creţului şi Luni o început, când
mă pomenesc Marţi, după amiazi, cu el acasă.
Da ce e, măi omule, îi zic! Credeam că şi-o fi uitat vre-o unealtă.
Mi-o arătat cu mâna că îl dor grumazii.
I-am zis, să nu se mai ducă nicăiri şi să-1 dee în foc de lucru
că de mâncat are ce mânca şi să stee să se odihnească.
Miercuri, toată ziua, s'o plimbat prin curte, cu bunda pe el. Nu-şi
găsea locul.
Da gândeai că nu-i a bună, aşa se uita de lung la toate. O văzut
securea în mijlocul grădinii şi o pus-o bine, să nu o iee cineva. O
legat apoi, sub streşină, scara cea lungă.
Mi-o făcut semn cu mâna, că de vorbit nu putea vorbi, să strân­
gem toate de prin curte.
N'am zis nimic, dar simţeam că ceva mă paşte. Tot î n t r u n a mi
s'o bătut ochiul stâng, de cum l-o lovit beteşugul.
Joi, am chemat pe popa. Limba s'o fost desumflat şi de vorbit,
vorbea. Părintele, canid l-o spovedit, s'o înţeles cu el chiar bine. Dum­
nealui o zis că ce o fost greu o trecut şi se scoală.

©BCUCLUJ
 GÂND ROMÂNESC
16

Cine să-şi aducă aminte că a muri! Doar l-am fi dus la doftor.

Da nu m'a trecut prin cap, pentru bunul lumii.
II vedeam d e multe ori, stând întins pe pat, cu bunda pe el. îşi
ţinea manile împreunate ca pentru rugăciune, ochii înhişi şi mi-se
părea că îşi mişcă buzele şi s e roagă.
Asta nu o făcut-o în viaţa lui! De bisericos, nu o fost tare bi-
sericos.
Dar nici la lucrul altuia nu s'o întins.
Şi seara şi dimineaţa, s'o întors spre răsăritul soarelui şi o zis
din toată inima: „Doamne, iartă-mă!"
Asta i-o fost ruga.
Şi mă gândeam: „uite, amu se roagă!"
Mă durea inima cum îl vedeam că slăbeşte şi se topeşte din zi f

m zi.
Duminecă am adus prunile dela grădină.
Pe el, l-am lăsat acasă. Se vede că i-o fost urât, că aşa beteag
cum era, o pornit înaintea noastră,
0 venit până la un loc şi s'o aşezat pe marginea drumului.
Venind, l-am găsit acolo şi după ce mi-o ajutat să-ttni iau povara
din spate, am stat amândoi pe marginea şanţului şi m'o podidit
plânsul.
— Uite, uite, zic, de e cât de bătrân şi de beteag, dacă e al tău,
îţi poartă de grijă. Şi aşa o jale m'o cuprins că nu mă ţineau picioa­
rele să vin până acasă.
P â n ă Miercuri credeai că-i mai bine. Numai vedeam cum slăbeşte.
Dar credeam că a ş a e omul bolnav.
Miercuri seara o luat bunda pe el că nu se desbrăca, nici când
se culca, şi s'o lăsat pe pat.
— Mai am două ceasuri, o ziis, apoi mă duc.
Târziu, o vrut să iasă afară şi nu o putut închide uşa. Am vrut
să-1 ajut dar mi-o făcut semn cu mâna să nu ies după el.
M'am temut să nu i se îutâmplej ceva şi m'am uitat în urma lui
prin ochiul de fereastră dela uşă,
S o aşezat cu coatele p e târnaţ şi se uita, se uita. Se uita aşa de
lung ca şi cum a r fi ştiut că nu le va mai vedea niciodată. I se du­
ceau ochii p e toate.
S'o dus apoi la şură şi s'o uitat la plug, la grapă. '
Era' lună ca ziua.
Vaca rumega în pripon. S'o apropiat de ea şi am -văzut cum îi
ia capul şi îl lipeşte de obraz.
Vaca e blândă ca oaia şi el o fost învăţat-o să-i caute în buzu­
nare.

©BCUCLUJ
GÂND ROMÂNESC 17

O pornit apoi încet spre casă, clătinânchi-se.

Din prag s'o mai uitat odată pe afară.
In ogradă toate păreau ninse.
S'o întors în casă şi l-am ajutat să se urce în pat.
— Rămâneţi pustii, dragii mei, o zis, cu ochii plini de lacrimi.
Apoi şi-o pus mâinile pe piept şi o închis ochii.

Bărbaţii se d a u la o parte şi odaia se umple de femei. Sunt ve­

cinele, nepoate şi câteva pe care răposatul le-a ajutat la greu.
Se rânduesc în jurul sicriului şi încep să cânte şi să plângă.
Una trimite vorbă tatălui ei, mort acum doi ani. Prin mintea fe­
meii trec câteva chipuri din vremea de altă dată. Se gândeşte la tatăl
ei, un munte de om în faţa căruia nimeni nu crâcnea o vorbă. Era
temută şi cinstită de toţi. Acum e femee tânără, părăsită de bărbat,
nebăgată în seamă de nimeni.
îşi propteşte capul de sicriu şi plânge, plânge . . .
O văduvă cântă despre pământul rămas nearat, vitele fără stăpân
şi casa fără bărbat. Singură se culcă, singură se scoală. Seara se
aşează la masă şi după ce îmbucă de două, trei ori, i se opreşte mân­
carea în gât, lasă lingura căci o năpădeşte plânsul.
Spun apoi povestea vieţii profesorului, a copilului plecat printre
străini şi îl roagă pe răposat să mai zăbovească, să-şi vadă copilul la
masă cu domni mari:
,Să ştiu, tată, c'ai veni
„Drumul ţi l-aş auri.
„In cale ţi-aş pune flori
„Ca să vii la sărbători.
Profesorul îşi vede toată viaţa întinsă înainte-i ca un val de pânză
desfăcut alandala.
La capătul pânzei e sicriul negru cu cele două cruci galbene;
lângă el stau femeile cu năfrămi cernite şi se năzuesc să refacă valul.
Se simte stingherit şi aşteaptă să vie cineva şi să-1 întrebe: „cine
eşti străine, cel de plângi la căpătâiul mortului nostru?".
Plecând în lume cu căutătorii de aur, i-a părăsit pe aceşti vajnici
scormonitori ai pământului când a u început să le slăbească puterile...
îşi dă seama că zadarnică i-a fost toată alergătura. Cu cât s'a
depărtat mai mult de noroiul cleios al pământului frământat de aceste
sărmane fiinţe, cu atât a fost mai pribeag... mai departe de adevăr.
îşi aminteşte de bătrânii lui, în casa cărora n'a străfulgerat nici o
bucurie, nici un râs necernit de cărbunele grijii.
2

©BCUCLUJ
18 GÂND ROMÂNESC

Toată viaţa lor a u pus mămăliga pe un curpător de scândură de

brad şi aşezând-o pe genunchii bătrânei, au mâncat la zarea focului,
să nu ardă petrolul şi să facă cheltuială.
Iar el, copilul lor, a risipit banii în cele patru vânturi...
Preotul, intrând, îi sfâşie pânza gândurilor. „A venit, zice el, pen­
tru ca să transmită, unui fiu distins al comunei, condoleanţele lui şi
ale enoriaşilor.
Vorbele acestea sunt de prisos şi ţăranii se privesc nedumeriţi.
Preotul, după cei îşi face slujba corect, scoate o hârtie, din por­
tofelul nou şi începe cu cel mai întristat glas:
„jalnici a s c u l t ă t o r i " . . . .
Spune lucruri comune, vagi,, silindu-se să arate că viaţa e nimic
şi că adevărata fericire începe abia după moarte, dincolo, undeva, în
ce loc nu ştie nici el.
înşiră mărturii pe care nu le cunoaşte, autori pe care nu i-a
citit; strigă atunci când crede că e nevoie s'o facă pentru ca ideea să
intră în capetele ascultătorilor, de par'că ar vrea să le-o ţintească de
căpăţină cu cuie. Oamenii adunaţi în grupuri şoşotesc căci nu pricep
nimic; scuipă între opinci şi fiecare îşi rumegă gândurile.
După ce isprăveşte preotul, neamurile mortului, aşează sicriul în
car şi înjugă boii împodobiţi cu marame negre în coarne.
Când carul porneşte cu mortul pe drumul de veci, o femee începe
să cânte şi în câmpul pustiu, unde doarme toamna, sub bolta albastră
a cerului, glasul răsună limpede, ca un cântec din altă lume:
Siimioane, dragul meu!
Ia seama pe unde-i mere
Că sunt două drumuirele:
Unu-i drumul somnului
Ş'unu-i drumul dorului.
Să nu mergi pe a somnului
Că somn greu îi adormi
Şi'napoi nu-i mai veni.
Da te du pe a dorului,
Poate dorul te-a lăsa
Şi 'napoi te-i înturna.
Şi de nu-i veni de tăt,
Nitona să vii să te văd.
Şi d e nu-i veni să şezi
Numa să vii, să ne vezi...

* *
Căruţa încărcată cu tot felul de lucruri stă gata de plecare.

©BCUCLUJ
GÂND ROMÂNESC 19

Mama, rămasă singură, pleacă să locuiască la fecior, între străini.

Au isprăvit demult pregătirile de drum; dar bătrâna mai are de
luat ceva de prin casă, de spus o vorbă celor care rămân într'ânsa.
Să nu i-o ruineze, să nu-i strice lucrurile ce nu le poate lua cu
dânsa.
Cu faţa plânsă se plimbă de colo până colo şi nu se poate hotărî
să se despartă de casa veche, cu grinzile negre de fuim şi cu geamurile
petecite cu hârtie. Aici s'a născut; aici i-au murit părinţii şi şaizeci
de ani din viaţa ei aici i-a petrecut.
In uşă stă fiul gata de plecare şi din când, în când, întreabă ne­
răbdător:
— Vii, mamă?
— Viu, dragul mamii, viu acum! Se urcă în pod, caută ceva sub
streaşină, coboară şi iar se urcă.
De ţâţâna uşii atârnă, prăfuită cureaua de tras briciul; briciul cu
prâsele de lemn şi tocul de piele făcut de bătrân e pus după icoană.
Faţa casei e stricată de potcoavele oamenilor de ieri; în cui
oglinda e întoarsă încă şi scaunele pe care a fost aşezat sicriul sunt
1
tot răsturnate.
— Vii, mamă?
Bătrâna pleacă, se mai întoarce odată şi îmbrăţişează stâlpul ca­
sei ca pe un prieten din copilărie.
Face cruce şi se urcă în trăsură. La cotitură se opresc, căci bătrâna
vrea să se mai uite odată înapoi.
Se vede casa de bârne cu acoperişul de stuf înegrit ce pare o pă­
lărie mare, neagră, trasă pe ochii plânşi...
In curte paşte calul noului stăpân; cal străin, în curte pustie...

PAVEL DAN

©BCUCLUJ
 TRISTEŢEA LUNEI
- BAUDELAIRE -

In seara asta luna mai leneşe visează,

Cum ar fi o femee ce între perne moi
îşi trece voluptoasă pe sânii tari şi goi
Mâna pe care somnul încet o 'ngreuiază.

Printre nămeţii lucii şi-adânci ce scânteiază

Sfârşită se cufundă în lung leşin — apoi
îşi redeschide ochii spre apariţii noi
Ce cresc ca o 'nflorire şi noaptea o smălţează.

Când rareori îşi lasă cu 'ndurerări făţişe

In spre pământ să cadă o lacrimă furişe,
Poetul firav, fără dorinţi odihnitoare,

în podul palmei prinde, cucernic, stropul pal,

Cu irizări asemeni fărâmei de opal
Şi'n inimă l-ascunde — să nu-1 ajungă soare.

GHERGHINESCU VANIA

©BCUCLUJ
 STRIGOIUL
- BAUDELAIRE -

Asemeni duhului cel rău

Voiu reveni 'n alcovul tău
Şi mă voiu strecura spre tine
Cu umbra nopţii care vine ;

Şi îţi voiu da, iubită brună,

Săruturi reci de lună
Şi desmierdarea şarpelui prelins
în jurul unui lac încins.

Când zori livizi se vor ivi

De lângă tine voiu lipsi
Până 'n amurg să stai în frig;

Căci precum alţii prin iubire

Pe viaţa ta pun stăpânire,
Eu vreau prin spaimă s'o câştig.

GHERGHINESCU VANIA

©BCUCLUJ
 I. G. DUCA

Cu şeful partidului naţional-liberal a dispărut una din persona­

lităţile proeminente ale vieţii noastre politice.
Sunt aproape treizeci de ani dela debutul carierii sale, în mij­
locul pleiadei de talente ce au ilustrat epoca de după 1900. In lup­
tele mari purtate în jurul reformelor din 1907, spiritul său ager a
aflat terenul prielnic pe care, dela început sa impus.
Primul său discurs parlamentar l-a consacrat printre cei mai
buni oratori. El a rămas de atunci acelaş vorbitor fin şi elegant,
capabil a da cugetării sale, şi în cele mai comune situaţii, veşmânt
de sărbătoare: pulchre et ornate dicere. In atmosfera de violenţă, pe
care tânăra noastră democraţie a târît-o, năvalnic, până la tribuna
Parlamentului, cuvântările lui Duca păstrau întotdeauna nobila de­
cenţă pe care o admirau anticii la marii oratori. Glasul său vibrant
avea ceva de tribun; dar bogăţia ideilor vânturate în ritmul cuvân­
tului întraripat, subtilitatea argumentaţiei logice şi mlădierea muzi­
cală a frazei trădau intelectualitatea de fină calitate a spiritului său.
Cu astfel de însuşiri, Ion Duca trebuia să fie şi un conferenţiar
dintre cei mai gustaţi. El simţea, în vremea din urmă, o deosebită
plăcere în această comuniune cu publicul intelectual. Debutase doară
ca ziarist. Expunerile sale, prin nota personală ce ştia să le imprime,
aveau noutate; caracterizarea oamenilor pe cari îi cunoscuse de
aproape închiega adevărate portrete. Din nefericire, preocupările po­
litice, atât de absorbante în ultimul deceniu, nu i-au lăsat decât prea
puţin răgaz pentru a scrie.
O lucrare de mare însemnătate istorică rămâne totuşi după dân­
sul: Memoriile privitoare la războiul nostru. Scrise în caligrafia sa
îngrijită, cu acribia omului perfect informat, aceste Memorii, pe care
le-am răsfoit odată împreună, umpleau un mare saltar al mesei de
scris. Bărbatul politic avea la acest oni de fină cultură, ca şi la Ion
I. C. Brătianu, afinităţi cu istoricul. De aici venea înţelegerea sa iubi­
toare pentru cercetări, cari priveau trecutul. Când am descoperit,

©BCUCLUJ
GÂND ROMÂNESC 23

acum opt ani, în Arhivele Veneţiei, scrisorile turceşti ale lui Mihnea
II Turcul, n'a pregetat a-mi obţine, ca Ministru de Externe, prin Con­
sulatul nostru, fotografierea lor şi a-mi pune la dispoziţie, pentru
traducerea acelor scrisori, pe cel mai bun din interpreţii ce avea în
Ministerul său. ,
Activitatea sa la Externe şi, mai în urmă, în fruntea partidului
liberal, îi câştigase bune relaţii în străinătate, unde se bucura printre
fruntaşii politici de multă simpatie. Cercurile diplomatice amice Ro­
mâniei au pierdut de sigur într'însul un factor din cei mai însemnaţi.
In relaţiile sale cu oamenii, Ion Duca era de o afabilitate, care-i
creiase multe şi adevărate prietenii. Lipsit de protocol, era accesibil
ori-cui. Delicateţa sufletească îl făcea, poate, să lase de multe ori
situaţii încurcate, spre a nu jigni pe nimeni. De aceea, moartea sa
silnică, în clipa când se gătea pentru opera mare şi grea, a fost pri­
mită cu un freamăt de durere unanimă.
Ion Duca a fost, netăgăduit, printre noi una din figurile de elită
ale epocii, un bărbat de Stat care-şi pusese cu desinteresare viaţa
în serviciul ţării, un om, pentru care vechii Eleni aveau, spre a sin­
tetiza întreaga sa valoare morală, un termen anume: kalokagathos.

N. BĂNESCU

©BCUCLUJ
 UN FOLKLOREJST UITAT

I. Mult nu a cules, dar a cules în anii .1857/8. Şi-1 chema Cioflec.

Poesiile culese de Cioflec au apărut într'un foileton din Naţionalul
(12 Oct. 1858). Foiletonul este iscălit N. Iar N. însemnează — la Na­
ţionalul — că era semn al lui N(icolae Filimon), care mai iscălia şi
N. F„ ca foiletonist statornic al acelei gazete.
Faptul că foiletonul a r e titlul Jocul bănăţean se explică printr'o
greşală de informaţiune a lui Filimon.
Acesta avusese 'n faţă o „colecţiune", în care, citând, „nu a schim­
bat nimic".
N. mai scria: „Din nefericire prea puţini la noi se ocupă de ale
noastre, de tradiţiunile şi originalităţile noastre, de acele mici amă­
nunte în cari adesea se deseamnă tipul nostru naţional". Deci el
lăuda pe Cioflec: „Felicităm pe d. Cioflec de frumoasa sa curiositate
şi am dori ca mai mulţi să o aibă".
Cu adaosul: „Poeţii vor face cu aste versuri orie vor voi", N.
îşi spunea convingerea că ele vor fi folosite de poeţi; dar cum? nu
spune.
II. Iată 'n altă ordine ce versuri a publicat N. din colecţia lui
Cioflec,

1. Cât e ţara ungurească

Nu-i ca fata românească;
Că cu brâu roşu se 'ncinge,
Când o vezi inima-ţi plânge.

2, Mândro, de dragostea noastră,

A 'nflorit un pom în coastă;
A 'nflorit şi n'a legat
Crezând că noi ne-am lăsat;
Noi atuncea ne-om lăsa,
Când ne-o bate scândura.

©BCUCLUJ
GÂND ROMÂNESC 25

3. Mă uitai din deal în vale,

P e ce să mă pui călare, —
Pe murgu cu coama mare;
Mă dusei şi mă pusei
Şi din gură-aşa zisei:
Hi, murgule, hi mai tare,
S'ajungem în sat cu soare
Să mă duc în şezătoare,
C a m o mândră ca o floare.
4. Copilă secerătoare,
Nu secera vara n soare,
Că soarele te-a păli,
Faţa ţi s'a vesteji.
5. Fă-mă, Doamne, ce mi-i face,
Fă-mă, Doamne, lemn de tufă,
Să mă tae mândra furcă,
Să mă ducă 'n şezătoare,
Să mă ţie 'n brăţişoare.
6. Nu te uita 'n faţă la mine,
Că or gândi că trăim bine;
Ci te uită peste sat,
Că or gândi că ne-am uitat;
Şi te uită peste rit
Că or gândi că ne-am urit.
7. Ştii tu, leleo, ce ţi-am spus
La cules de cucuruz?
Că, când or fi oameni mulţi,
La mine să nu te uiţi;
Dar când or fi puţinei,
Să te uiţi în ochii mei.
8. De-aşi vedea pe mândra mea
Că dă gură altuia,
N'am uitat că tti'aş junghia
Şi pe mine, şi pe ea.
•
9. De-aşi trăi cât peatra'n vie,
N'aş lua fată cu moşie
Să-mi poruncească ea mie;
Ci-aşi lua una mai săracă,
Ce voiu zice eu să facă.
©BCUCLUJ
26 GÂND ROMÂNESC

10. Cine are dor spre vale

Ştie luna când răsare
Şi noaptea cât e de mare.
Cine are dor spre luncă,
Ştie luna când se culcă
Şi noaptea cât e de lungă,
11. Cucuie, de unde vii?
Dela noi, de peste vii?
Dar de mândra ce mai ştii?
,,Eu ştiu că ea te doreşte,
,,La altul nu se gândeşte".
12. Foicica mărului,
Nu crede feciorului;
Că se pune pe genunche
Şi îţi spune mii şi sute,
Până te scoate din minte.
13. Bată-mi-te, leleo, bată
Inima mea cea stricată;
Bată-te, leleo, pe tine
Cele 40 de zile,
Ce am postit pentru tine.
Să te bată-un dor ş'un drag
Să şezi toată ziua 'n prag.
Când va fi de către seară,
Să te topeşti ca o ceară;
Când va fi de miez de noapte,
Să te treacă sudori de moarte;
Când va fi de dimineaţă,
Să te duci din astă viaţă.
14. Când eram un holteiaş,
Imblam seara prin oraş
Tot cântând şi fluerând,
Mândruliţa căutând.
Fetele, când m'auzea,
Lutaiinele aprindea,
Porţile le deschidea
Şi mie nume-(mi punea:
„Spate late de bărbat,
Buze dulci de sărutat".
Dar dacă m am însurat

©BCUCLUJ
GÂND ROMÂNESC 27

Şi îmblam seara prin sat,

Fetele, când m'auzea,
Luminele le stingea,
Porţile le închidea
Şi mie nume-mi punea:
„Spate late 'ncârligate,
Buze reci şi lăbărţate".

15. Drăguţa Sântă-Mărie,

Scoate robi dela robie
Şi feciori din cătănie!
16. Fă-mă, Doamne, ce mi-i face,
Numai popă nu m ă face,
Să mâne pâne bombăită
Şi colaci
Dela săraci.

III. Cine a fost, însă, Cioflec?

Cioflec a fost institutorul dela şcoalele primare ortodoxe române
din Braşov; profesorul, care în clasa a Ш - а m'a' scos din repetenţia
în care mă adânciseră doi dascăli, poate buni, dar bătăuşi; bătăile
lor mă îndârjiseră; sf*. Nicolae, când trestie, când „virgaş", campus
din miele de mătură, opera pe pielea goală foarte des; sburdalnic
eram, este drept; dar dela o vreme „virgaşul" mă făcu îndărătnic
şi leneş. Şi din situaţia aceasta antipedagogică mă scoase Dimitrie
Cioflec, un dascăl care mă făcu repede chestor şi-kni trezi ambiţia
de a fi ce puteam fi. Ultima oară l-am văzut, ca pensionar, pe sub
Tâmpa Braşovului, el suferind de astmă, eu student universitar vivace
şi critic aspru al metoadelor lui Bellissimus şi Dobreanu, care-mi
procuraseră multele întâlniri cu „virgaşul". <
Acum, ce bucurie pe mine, că-1 aflai printre întâii folkloriişti ai
Ardealului!
Dovada că el a fost folkloristul publicat de Nicolae Filimon se
află în manuscrisele rămase Academiei Române dela G. Bariţ. Şi
anume: în manuscrisele din nr-ul 987, la fila 223—343. Catalogul
manuscriptelor, voi. III, p . 193 a înregistrat-o, la punctul 87, ca:
„Poesii populare «culese de Dim. Cioflec".
La Bariţ, punctul 1 de mai sus se află sub р. 1; punctul 5 sub
p. 8; p. 11 sub p. 29; p. 16 sub p. 7; p. 8 sub p. 47; p , 6 sub p.
39; etc.
Bariţ le-a dat titlul: Poesii popularie culese de Dim. Cioflec.
Formele din Bariţ sunt, însă, şi variante; unele nici nu a p a r la N.,

©BCUCLUJ
 28 GÂND ROMÂNESC

ci numai la Bariţ. Identitatea unora ne obligă, însă, a le atribui pe

toate lui D. Cioflec.
Din cele ce nu se află la N. reproduc una, de sub nr-ul 44 (fila
230):
Avui şi eu o mândruţă
Şi-o puse dracu n căruţă;
Dracu era mărişor
Şi-o ducea cam tărişor;
Da-ani plăcea
Că o ducea.

Nota satirică şi (rar) chiar cea impudică nu-1 jignia pe D. Cioflec.

La Bariţ apar câteva nume proprii: Ciscut, Besingău, Orăştie,
Sibiu, Banat,
Faptul că vorba Banat apare de 2—3 ori 1-a sedus pe N. să dea
foiletonului său titlul: Jocul bănăţean.
Acum, eu cred că aceleaşi poe&ii vor fi fost duse dela Braşov la
Bucureşti, predate (poate de Bariţ?) Naţionalului şi extrase de N„
care nu se orientase exact asupra originei lor.*)

G. BOGDAN DUICĂ

*) în anul 1857/8 Dimitrie Cioflec era profesorul clasei a HI-a primare dela
şcoalele centrale-roraâne din Braşov. Vezi istoria acestor scoale de Andreiu Bâr-
seanu (1902), p. 127. Cioflec era originar din Arpătac.

©BCUCLUJ
 ORGANIZAREA JURIDICĂ A PĂCII

Organizarea juridică a Păcii este marea, capitala problemă a tim­

pului nostru. Importanţa ei covârşitoare depăşeşte pe aceea a tuturor
celorlalte probleme, lăsate moştenire de războiul mondial, pentru că
de soluţionarea sau neputinţa rezolvirei ei depinde, desigur, însuşi
viitorul culturei şi al civilizaţiei contemporane.
Numai faptul mărturisirii neputinţei de a o rezolva, şi este plin
de primejdii prin consecinţele de ordin moral şi psihologic, ce poate
produce în opinia publică mondială, care — deasupra diferitelor fră­
mântări şi supravieţuiri a vechilor concepţii politice, din fericire cir­
cumscrise la un număr limitat de popoare şi de State — rămână fi­
delă cultului păcii.
Desigur că acest cult şi-a avut credincioşii săi, mai mult sau mai
puţin numeroşi, în toate timpurile, iar problema organizării păcii a
preocupat şi alte generaţii, care prin elita lor intelectuală au chibzuit,
adeseori cu multă judiciozitate, asupra celor mai bune formule. Do­
vada o avem în seria destul de bogată a planurilor de elaborare a
unei Societăţi a Naţiunilor (Societas gentium), de organizare adică
a Comunităţii Statelor, pe care le întâlnim din cele mai îndepărtate
timpuri, unele dintre ele ilustrând, peste secole, pe autorii lor.
Dar, cum nici unul dintre acele proeete nu a putut lua fiinţă —
depăşind aproape totdeauna realităţile politice şi sociale — este ex­
plicabil pentru ce nici problema organizării păcii nu a putut înre­
gistra soluţiuni de ansamblu, nici nu s'a putut construi pe baze juri­
dice, dreptul fiind multă vreme socotit ca subordonat ordinei etatiste,
care-1 crează chiar, prin autoritatea, prin forţa, de care Statul dis­
pune. Şi pentru că, în Comunitatea internaţională astfel cum ea se
înfăţişa până în 1919, până la finele războiului mondial adică, Statele
se complăceau a invoca suveranitatea lor absolută, ori de câte ori,
prin intermediul reuniunilor internaţionale, ca cele două Conferinţe
de Pace dela Haga, din 1899 şi 1907, se urmăria un minimum de or­
ganizare a vieţii internaţionale, evident că, în faţa acestei situaţiuni,

©BCUCLUJ
 30 GÂND ROMÂNESC

nu se putea nici vorbi despre o realitate a criteriului juridic, ca

factor diriguitor al familiei Statelor, şi al conservării păcii.
Astfel că, cea mai mare parte din existenţa lor, — chiar şi de
atunci, de când, pe la jumătatea sec. XIX, ele au sesizat solidarita­
tea ce le uneşte, manifestată în ordinea dreptului pozitiv printr'un
mare număr de angajamente internaţionale — Statele au dus o viaţă
de atotputernicie în interior şi de libertate deplină în exterior, ceeace
a făcut să se vorbească despre o anarhie a suveranităţilor.
Verificarea acestui adevăr, o oferă în special concepţia dominantă
în materia dreptului de războiu al Statelor, clasică prerogativă a su­
veranităţii. Dintr'o suveranitate absolută nu putea isvorî decât un
drept de războiu, nelimitat şi incontrolabil; întindere, evident satis­
făcătoare a orgoliului etatist,' dar contrarie întotdeauna intereselor şi
aspiraţiilor altor membri ai Comunităţii internaţionale, contrarie
adeseori şi propriilor sale interese, şi, în orice caz, incompatibilă cu
conceptul de organizare a păcii, sub orice formă, fie ea cât de ru­
1
dimentară ).

Din acest punct de vedere, anul 1919 reprezintă o dată memora­

bilă, un moment istoric, în viaţa Comunităţii internaţionale. Chemată
să restabilească noua ordine internaţională, în urma încetării războiu­
lui mondial, Conferinţa Păcii dela Paris înţelege să concretizeze imen­
sa dorinţă de pace a lumii — după îndelungatul războiu hiperbolic,
de uzură (G. Ferrero), care a fost războiul din 1914—18, — prin
elaborarea documentului şi a Instituţiei, menite să organizeze Comu­
nitatea internaţională, scoţând-o din înidelungata-i fază anterioară, de
anarhie, de opunere şi adeseori de luptă, a suveranităţilor între ele,
prin Charta internaţională, Pactul Societăţii Naţiunilor (din 28 Iunie
1919). In acest scop primordial, care precede şi condiţionează orice
organizare internaţională a păcii, Pactul, — deşi edificat p e princi­
piul respectării suveranităţii Membrilor, — prescrie importante limi­
tări, restrângeri, ale acestei suveranităţi.
Şi cum, în funcţie de organizarea Comunităţii Statelor, este or­
ganizarea păcii internaţionale, acestei misiuni, de interes universal,
se consacră Pactul Soc. Naţ., şi — ca urinare — limitările prescrise
ale suveranităţii Statelor, tind să înlesnească, concomitent, şi atinge­
rea acestui scop.
In această ordine de idei, vom remarca că cea mai mare parte
din textele Pactului (10 art. din cele 26), sunt consacrate problemei

') Pentru această problemă, vezi studiul nostru .• Dreptul Statului de a declara
războiu (Din Arhiva pentru Ştiinţa şi Reforma Socială a. 1933. No. 1—2).

©BCUCLUJ
GÂND ROMÂNESC 31

păcii. Ele înţeleg să o consolideze şi garanteze prin o serie de mij­

loace, unele directe, ca prescrierea reducerii şi limitării armamentelor
(art. 8), garantarea integrităţii teritoriale şi a independenţei politice
a Membrilor, (art. 10), procedura d e reglementare pacifică a dife­
rendelor dintre State (art. 11, 13, 15), sancţiunile de aplicat Statului
infractor (art. 16—17), iar altele indirecte, ca publicitatea tratatelor
(art. 18), abolirea adică a diplomaţiei secrete, şi revizuirea lor paş­
nică (art. 19). înregistrăm astfel o serie întreagă de dispoziţiuni, is-
vorâte din concepţia realistă, dar şi inovatorie a autorilor Pactului,
care, consimţite de Statele Membre, pun, pentru prima dată în înde­
lungata evoluţie a Comunităţii internaţionale, ceeace se numeşte or­
ganizarea juridică a Păcii naţiunilor, pentru că prima dată, făcân-
du-se abstracţie de combinaţiile politice,' se crede posibilă consolida­
rea păcii, prin invocarea criteriului juridic, a normelor de drept al
naţiunilor.
F ă r ă a constitui o operă perfectă, ideală, Pactul Soc. Naţ, inau­
gurează totuşi un sistem de organizare a păcii,, care ar fi putut rea­
liza scopul urmărit, o pace durabilă, dând sentimentul de linişte şi
de securitate Statelor, ce văd în pace progresul lor şi al familiei din
care fac parte. Din nenorocire însă, supravieţuirea la unele State a
vechilor idei perimate juridiceşte, de hegemonie politică şi economică,
ca şi realizarea universalităţii Socieiâţii Naţiunilor (ex. absenţa State­
lor Unite şi a Rusiei), au agravat până la compromitere acest nobil
ideal, întrevăzut de autorii Pactului şi ai tratatelor de pace. Invo­
carea constantă a lacunelor şi insuficienţelor Pactului, care trebuesc
remediate, fără această operă pacea neputând fi o realitate, indică
sentimentul general al Membrilor, şi constitue o manifestare publică
de neîncredere în eficacitatea Pactului; eficacitate, care a fost dela
început slăbită tocmai prin acea lipsă de încredere a Membrilor în­
şişi de care vorbim.

Dar ceeace constitue, totuşi, noutatea epocei inaugurate la 1919,

prin elaborarea Pactului Soc. Naţ., este perseverenţa cu care s'a ur­
mărit de atunci şi până astăzi, un minimum de organizare juridică a
păcii, — spre a se da fiinţă promisiunilor făcute opiniei publice mon­
diale, la finele războiului, — fie şi cu înfruntarea obstacolelor celor
mai grele. A face istoricul acestor sforţări, înseamnă a analiza în­
treaga activitate a organelor directe şi anexe ale Societăţii Naţiuni­
lor, a aprofunda politica diverselor cabinete europene şi extra-euro-
pene, a vedea în fine evoluţia mentalităţii marilor mase populare,
faţă de problema păcii şi a războiului. <

©BCUCLUJ
 32 GÂND ROMÂNESC

Dar cum acest ansamblu de fapte şi de material documentar este

în genere cunoscut — şi el nici nu ar putea fi prezentat în cadrul
acestui studiu —- ceeace ne propunem a evidenţia, este fixarea prin­
cipiilor ce au prezidat încercările de organizare juridică a păcii,
opera realizată, cu calităţile şi cu scăderile ei, spre a putea deduce
în ce stadiu se află această capitală problemă, astăzi după 14 ani
dela punerea ei la ordinea de zi a preocupărilor internaţionale.
Este locul a remarca, dela început, că întreaga activitate şi toate
realizările ulterioare anului 1919, pornesc dela Pactul Societăţii Na­
ţiunilor, dela litera şi spiritul său, chiar când acea activitate sau acele
realizări se desfăşură în afară de Societate. Pactul rămâne pivotul
organizării juridice a păcii; a îndepărta lacunele sale, a remedia in­
suficienţele semnalate, a mări conţinutul Instituţiei, înseamnă a grăbi,
a progresa această organizare. De aceea tendinţa de îmbunătăţire a
Pactului, de îndată ce scăderile sale a u devenit vădite.
Aceste îmbunătăţiri, urmărite a fi realizate în decursul anilor
următori, vor avea ca obiectiv o serie întreagă de probleme, puse şi
soluţionate incomplect de Pact, dar toate în directă legătură cu or­
ganizarea păcii; ele pot fi amintite: reducerea armamentelor (art. 8),
securitatea (art. 10), arbitragiul (art. 13), rărirea posibilităţilor le­
gale de războiu, închiderea adică a cercului păcii, consolidarea sanc­
ţiunilor, etc.
Şi pentru că cea mai urgentă dintre aceste probleme era socotită,
— după opinia publică mondială, doritoare de o uşurare a sarcinelor
financiare ce apasă marile mase populare, — reducerea armamente­
lor, comandată de art. 8 din Pact, este explicabil pentru ce, în di­
recţia soluţionării acestei probleme se îndreaptă sforţările organelor
dela Geneva, şi preocupările multor guverne, de îndată ce Societatea
Naţiunilor a luat fiinţă, şi Pactul a intrat în realităţile juridice ale
Comunităţii internaţionale. Comisiuni speciale, ca Comisiunea Perma­
nentă Consultativă, organizată în virtutea prevederilor Pactului (art
9), Comisiunea temporară mixtă, recomandată ca o necesitate de
Adunarea I-a a Soc. Naţ., mai târziu Comisiunea pregătitoare a Con­
ferinţei dezarmării, socotită oportună după anul 1925, de către Con­
siliu, vor fi destinate exclusiv pregătirii realizării acestui suprem de­
ziderat, care este reducerea şi limitarea armamentelor; iar lucrările
lor vor găsi ecou continuu în desbaterile Adunării şi Consiliului Soc.
Naţ., în politica externă şi internă a Statelor, în presa mondială, etc,
S'ar putea spune, cu dreptate, că „nici o problemă vreodată nu a an­
gajat atâtea discuţii şi nu a făcut să se verse atâta cerneală, ca pro­
blema dezarmării, dela războiu încoace" (Lord Robert Cecil), Această
continuă actualizare a problemei dezarmării nu se datoreşte însă nu-

©BCUCLUJ
 GÂND ROMÂNESC 33

mai factorului economic, care ar impune o restrângere a cheltuelilor

militare, în mijlocul unei crize economice dintre cele mai grave; ea
trebue căutată şi în credinţa pe care autorii Pactului au afirmat-o,
că organizarea însăşi a păcii cere soluţionarea ei, pentru că finalul
regimului de pace armată sub care Europa a trăit decenii întregi, a
demonstrat primejdia armamentelor exagerate, care depăşesc o limită
raţională, compatibilă cu conceptul de securitate naţională; credinţă
ce dăinueşte încă, cu toate deziluziile din urmă, şi pe care numeroşi
oameni de Stat ai zilei nu pregetă a o împărtăşi, că „armamentele
e x a g e r a t e . . . a u otrăvit viaţa internaţională, au paralizat voinţele pa­
cifice, au împins naţiunile la cursa armamentelor..." (Henderson],
fără ca ele să ofere întotdeauna securitatea, pentru că „armamentele
sunt simboluri înşelătoare ale unei forţe fără putere şi ale unei apă­
rări fără securitate" (Zulueta).
* *

Dar reducerea şi limitarea armamentelor — a cărei realizare

constitue desigur o obligaţie juridică pentru Membrii Soc. Naţ., —
este tot ce poate fi mai greu de tradus în realitate; nu atât pentru că
ar supravieţui concepţia, dominantă timp de secole, a eficacităţii
reale pentru asigurarea păcii, a armamentelor, nici pentru că Statele
ar vedea cu ostilitate o restrângere a suveranităţii lor în domeniul
atât de important, al dreptului de a-şi organiza liber apărarea naţio­
nală; ci mai ales, pentru că — logica lucrurilor o cere — orice mic­
şorări de armamente, trebuesc compensate printr'un spor de securi­
tate. Este atât de îndreptăţită teza — care de un deceniu formează
baza juridică a planurilor franceze de reducere a înarmărilor —
„daţi securitate şi vom dezarma", încât pentru oricine recunoaşte, ca
un drept sacru al Statelor, dreptul de conservare şi perpetuare a
existenţei sale, în această direcţie trebue căutată cheia soluţionării
problemei puse de art. 8 din Pact. A spori securitatea, înseamnă a
mări încrederea în durabilitatea păcii, şi a face astfel, posibilă redu­
cerea, liber consimţită, a armamentelor, ele pierzându-şi prin aceasta
din eficacitatea şi utilitatea lor. Vom remarca, că acest adevăr a fost
sesizat şi de autorii Pactului, care conştienţi de supremul interes al
Statelor de a li se asigura statutul teritorial şi politic consacrat prin
tratatele de pace, au înscris cunoscutul text al art. 10, conform căruia
„Membrii Societăţii se angajează a-şi respecta şi menţine contra ori­
cărei agresiuni exterioare, integritatea teritorială şi independenţa po­
litică prezentă..." .
Dar, de îndată ce Societatea Naţiunilor a luat fiinţă, nu au în­
târziat a se evidenţia lacunele art. 10 din Pact, ca şi dificultăţile
3

©BCUCLUJ
 34 GÂND ROMÂNESC

grave de aplicaţiune practică. Acest text — pivot al păcii internaţio­

nale în economia Pactului — prin contradiictoriile-i discuţii interpre­
tative ce au urmat, a contribuit, contrar aşteptărilor, la o recrudes­
cenţă a armamentelor, consecinţă a precarităţii securităţii internaţio­
nale. In urma-re, faimoasa Rezoluţie a XIV-а a celei d e a IH-a Adu­
nări a Soc, Naţ. (Sept. 1922) a trebuit să recunoască realităţile, şi
să sublinieze dificultatea reducerii armamentelor, datorită instabili­
tăţii politice, când declară: „In starea actuală a lutmii, cea mai mare
parte dintre guverne, nu şi-ar putea asuma răspunderea unei serioase
reduceri a armamentelor fără a primi în schimb o garanţie satisfăcă­
toare pentru securitatea ţării lor". Acest principiu, afirmat solemn
în anul 1922, şi-a păstrat o vie actualitate până astăzi; este oarecum
un principiu revoluţionar, pentru că el depăşeşte comandamentele
Pactului, concretizând strâns interdependenţă dintre două elemente
constitutive ale păcii internaţionale: securitate şi dezarmare, şi îndru­
mând, ca urmare, într'o direcţiune mai realistă, mai conformă inexo­
rabilelor necesităţi ale Statelor, lucrările menite de a realiza orga­
nizarea juridică a Păcii Naţiunilor. II găsim formulat acest principiu,
în faimosul proect de tratat de asistenţă mutuală (a. 1923), document
ce armonizează concepţia engleză, reprezentată prin Lordul Robert
Cecil şi cea franceză, concretizată de Colonelul Requin, document ce
urmăreşte reducerea armamentelor ca o condiţiune şi u n rezultat al
unui spor de securitate, care în speţă a r fi oferit de u n acord general
de garanţie mutuală; pe această cale, se credea în 1922—23, se va
ajunge la un spor de vitalitate pentru criticatul art, 10 din Pactul
Soc. Naţ., şi la înlesnirea posibilităţilor de a se păşi la un început
de aplicaţiune a art. 8 din Pact, cum aştepta, nerăbdătoare, opinia
publică mondială.
Nu a întârziat însă a se remarca, că şi cu acest sistem nu ar
putea fi vorba de o eficace securitate, — problemă centrală în orice
plan de organizare a păcii, — fără a se avea siguranţa că litigiile
ce s'ar naşte între State, nu ar fi tranşate pe cale paşnică, prin igno­
rarea adică a armamentelor, care numai în acest caz ar putea fi re­
duse. Ceesce înseamnă a se pune o nouă problemă: consolidarea
şi obligativitatea arbitragiului.
Momentul când această constatare, de cel mai mare interes, se fa­
ce, poate fi, cu drept cuvânt, socotit ca decisiv în desprinderea realită­
ţilor, a căror cunoaştere şi soluţionare numai, poate duce la conso­
lidarea păcii. El este anul 1924, iar documentul ce o consacră este
cunoscutul Protocol dela Geneva pentru reglementarea pacifică a
diferendelor internaţionale, rezultat al desbateriilor celei de a V-a
Adunări a Soc. Naţ., o a doua ediţie a Pactului din 1919 (London)

©BCUCLUJ
 GÂND ROMANESC
35

în sensul că el urmăreşte remedierea lacunelor Pactului şi închiderea

cercului păcii. Faimoasa trilogie a păcii: arbitraj, securitate, dezar-
m a — elemente contitutive ale păcii, în funcţie unul de altul
r e

este acum, întâia dată, organic şi metodic prezentată, indicând calea

ce poate duce la pace, mai direct şi mai sigur ca cele anterior re­
comandate.
* *

Astfel jumătatea primului deceniu de existenţă a Soc. Naţ. a

1
fost consacrată unor meritorii cercetări, mai ales teoretice, cu scopul
precis al ameliorării Pactului din 28 Iunie 1919, şi prin aceasta, ca
directă consecinţă, în scopul organizării juridice a Păcii, ale cărei
baze numai erau puse de Pact. Aceste cercetări a u culminat în Pro­
tocolul dela Geneva, opera cea mai vie şi mai realistă a Soc. Naţ.,
care incontestabil înseamnă un pas gigantic faţă de Pact.
A r fi fost de aşteptat, cu drept cuvânt, ca în anii următori să
se tragă consecinţele practice ale acestei activităţi teoretice. Şi prima
şi cea mai importantă dintre aceste consecinţe ar fi fost desigur
adoptarea şi punerea în vigoare a Protocolului, astfel cum — în en­
tuziasmul dominant din Adunarea a V-a — se spera de toată lumea.
S'ar fi ajuns în acest mod la soluţionarea curagioasă a capitalei pro­
bleme, care este pacea internaţională, şi s'ar fi îndepărtat seria
desiluziile ce au urmat. In loc de aceasta, cu excepţia acordurilor
dela Locarno (Dec. 1925), parţială aplicaţiune, de caracter regional
a principiilor înscrise în Protocol, realizare meritorie şi interesantă
de ordin practic, tot ce a umat a fost teorie pură. Eşuarea Proto­
colului — datorită rezervelor unor Puteri oare se temeau ca prin adop­
tarea acestui document diplomatic, Societatea Naţiunilor să nu de­
vină un Supra-Stat şi Consiliul un supra-guvern, care să dea ordine
guvernelor naţionale, nu simple recomandaţiuni, în afară de obliga­
ţiunile precise ale Pactului — a provocat un nou val de scepticism
Instabilitatea politică mereu existentă, tendinţa tot mai accentuată
a Statelor învinse în războiu, de a slăbi litera tratatelor de pace,
tactica d e înarmare clandestină a Germaniei, politica tenebroasă a
Rusiei Sovietice, în fine abţinerea Statelor Unite faţă de politica Ge­
nevei, erau atâţia factori care accentuau scepticismul şi fărâmiţarea
autorităţii Societăţii Naţiunilor.
De aceea, toate realizările ulterioare anului 1925, se mărginesc
a rămâne în acelaşi cadru, teoretic. Intr'adevăr, înregistrăm intere­
sante declaraţiuni, ca aceea de Condamnare a războiului de agre­
siune (24 Sept. 1927), rezultata din lucrările celei de a VIH-a Adu­
nări a Soc. Naţ., sau foarte utile angajamente, ca acel de punere în
3-

©BCUCLUJ
36 GÂND ROMÂNESC

afară de lege a războiului, cum o proclamă celebrul Pact Briand—

Kellog (27 August 1928), rezultat al atmosferei juridice pregătită de
anterioara declaraţie a Adunării a VIII-a, şi propagată dincolo de
Ocean de o similară declaraţie pan-americană. înregistrăm, deasemeni
o foarte binevenită propagandă de aplicaţiune a principiilor locarni-
ene, la alte regiuni nevralgice ale Europei, — pornită din cercurile
Soc. Naţ. —, după cum în aceleaşi cercuri, ample studii se iac asupra
desvoltării puterilor Consiliului, organul calificat de a soluţiona pa­
cific, diferendele dintre State. In fine înregistrăm, o susţinută politică
a pactelor de ne-agresiune, iar ca o încoronare, elaborarea Actului
general de Arbitraj, intrat in vigoare la 16 August 1929. Aceste reali­
zări în domeniul securităţii şi a arbitrajului, erau socotite atât de în­
semnate, încât Adunarea a XI-а a Soc. Naţ. (Sept. 1930) considera
terenul pregătit spre a se permite convocarea mult aşteptatei Confe­
rinţe a dezarmării pentru data de 2 Febr. 1932, cu atât mai mult cu
cât se voia verificarea faptului, dacă în conştiinţa Guvernelor, există
sau nu un minimum de securitate pentru State, prin Societatea Naţi­
unilor. Se accentua astfel „că s'a ajuns la limita evoluţiei teoretice
în acest domeniu, încât dezartmarea va apare ca o consecinţă naturală".
Dar în loc ca „dezarmarea să apară ca o consecinţă naturală" a
sporului de securitate realizat, şi astfel să se progreseze pe calea or­
ganizării juridice a păcii, în tot acest interval de timp, cât se des-
voltă lucrările de securitate, asistăm la o recrudescenţă a armamen­
telor. Cu rari excepţii, şi cu toată politica de camuflare a bugetelor
militare, în onoare în multe State, şi mai ales în acele învinse, înre­
gistrăm în special în ultimii ani, un spor simţitor al cheltuelilor pen­
tru armament, o adevărată cursă a înarmărilor. Cea mai mare parte
dintre State consacră o m a r e parte din veniturile lor bugetare moder­
nizării şi perfecţionării acestor armamente. In această privinţă, Mi­
nistrul italian Grandi indică recent în Conferinţa dezarmării, fără
menajare, cu cifre: „In 1925, ţările noastre a u cheltuit trei miliarde
patru sute nouă zeci şi şapte milioane de dolari; în 1926, trei miliarde
cinci sute cincizeci şi şapte milioane; în 1927, trei miliarde opt sute
şapte zeci şii trei milioane; în 1928, trei miliarde nouă sute cinci zeci
milioane; în 1929, patru miliarde una sută şapte milioane; iar în 1930,
patru miliarde una sută două zeci şi opt milioane. Aceste cifre vorbesc
mai elocvent decât orice raţionament. Ele ne indică, că în cursul ulti­
milor ani, cheltuelile noastre militare au sporit cu mai mult de trei
miliarde franci aur" г) Iar un alt delegat la Conferinţa dezarmării,
Ministrul spaniol Zulueta, constată că „...cheltuelile destinate apărării

') La Question du Desarmement (Zeitschrift fur Politik) Berlin 1933. H. 79.

©BCUCLUJ
 oAND ROMÂNESC 37

naţionale sau dublat aproape, în comparaţie cu acele din 1913. Cele

a
110 miliarde franci cheltuiţi anual, ni-o arată". ) Şi după cum ori­
ginea şi explicaţia acestor sporiri considerabile a cheltuelilor mili­
tare o găsim în instabilitatea politică generală, caracteristică anilor
post4>elici şi în atitudinea îndoelnică a unor State faţă de prevederile
f

tratatelor, tot astfel consecinţa lor duce la explicarea încordărilor po­

litice, a eşecurilor diferitelor reuniuni internaţionale recente, a exage­
rării naţionalismului pe care-1 constatăm la unele naţiuni, etc.
Ori cum ar fi, în acest domeniu al armamentelor Ce care este
atât de strâns legată problema noastră, a organizării păcii, situaţia
apare drept deosebit de precară. Delegatul Statelor Unite la Confe­
rinţa dezarmării, Gibson, o descrie de curând în termeni ca aceştia:
„Povara şi primejdiile formidabilului aparat de războia întreţinut
astăzi, în timp de pace, au atins un punct în care ele ameninţă însăşi
civilizaţia. Statele Unite consideră această povară ca inutilă şi nescu­
zabilă. Reducerea armamentelor constitue un factor esenţial nu numai
al redresării economice a lumii, dar şi al conservării, edificiului
păcii."

Şi atunci, dacă cu toate multiplele lucrări în domeniul securi­

tăţii Statelor, cu toate numeroasele pacte de securitate şi de ne-agre-
siune, constatăm o atât de accentuată cursă a înarmărilor, şi o puter­
nică dorinţă, la multe State, de a le păstra, — ceea ce ne explică a-
prigele desbateri şi continuele tergiversări ale Corferinţei dezarmării,
— dacă apoi constatăm că între semnatari ai Pactului Briand-Kellog,
ca Japonia şi China, deci între State ce au renunţat solemn l a războiu,
se duce un înverşunat conflict armat, este locul a ne întreba dacă nu
trebue renunţat la nobila idee de a urmări organizarea juridică a
păcii internaţionale, ea dovedindu-se a fi o imposibilitate, cel puţin
pentru timpurile de astăzi şi pentru generaţia noastră.
Vom recunoaşte, că problema s'a pus într'adevăr, şi sub acest
aspect. Oameni politici, diplomaţi şi unii jurisconsulţi a u negat, cu
brutalitate, putinţa însăşi a consolidării păcii, prin organizarea păcii,
profesând credinţa lof în virtuţile pacifice ale armamentelor. Statele
supuse prin tratatele de pace unor clauze restrictive în materie de
armamente terestre.navale şi aeriene, acele ce sunt în permanentă că­
utare de zone de* influenţă, ca şi acele ce doresc o revizuire cât mai
rapidă a actualului statut teritorial şi politic, sunt mai ales ataşate
acestui fel de a vedea. Şi vom adăoga că instictul de conservare, cris-

') Ibidem pag. 78.

©BCUCLUJ
 38 GÂND ROMÂNESC

talizat juridieeşte în dreptul fundamental d e conservare şi perpetuare

a existenţei lor, comandând prudenţa Statelor nou create sau între­
gite teritorialiceşte — piloni puternici ai păcii internaţonale, — ie
dictează, prin necesitatea imperioasă a organizării apărării lor n a ­
ţionale, adoptarea unui punct de vedere apropiat: dorinţă vie de a
se organiza juridieeşte pacea, dar până atunci încredere în eficacita­
tea armamentelor, ca instrument de conservare a păcii.
Dar a renunţa la îndeplinirea celei mai calde dorinţi a creato­
rilor Societăţii Naţiunilor, cristalizată în această formulă ce ne p r e ­
ocupă: organizarea juridică a păcii internaţionale, — regim în care
armamentele reduse la minimum compatibil cu securitatea naţională
ar fi adaptate rolului lor normal, — ar însemna a despera de vii­
torul şi progresul Comunităţii internaţionale; după cum ar însemna
a nu scoate învăţămintele cuvenite, din evoluţia Statului, care a cu­
noscut în decursul timpului, faze asemănătoare acelora pe care le
parcurge această Comunitate a Statelor.
De aceea noi credem că a persevera în tendinţa de a organiza
juridieeşte pacea în linia de gândire şi de acţiune a autorilor Pac­
tului — inauguratori ai concepţiei noui a păcii de drept — este pe
lângă o datorie, şi un semn vădit al progresului.
Dar,' vom adăoga, o nouă orientare lipsită de rezultate prea po­
zitive, în acest domeniu, încercată timp de 14 ani. Şi dacă constatăm
că astăzi, când relaţiile dintre State sunt caracterizate printr'o mul­
tiplicitate de angajamente, nici pacea nu devine mai consolidată, nici
armamentele nu scad, nici instabilitatea politică nu dispare, va trebui
să recunoaştem că remediile trebuesc căutate, numai în direcţia des-
voltării şi perfecţionării sancţiunilor, complectată cu o generalizare
şi extindere a arbitragiului. In acest fel, eventualul agresor*) ar fi
îndemnat la prudenţă, iar, eventualele conflicte dintre State, — feno­
men inerent şi normal şi pentru viaţa internaţională — ar putea găsi
o obiectivă deslegare prin intervenţiunea ideei de drept şi echitate.
Intr'adevăr, nu se poate concepe o organizare practică a păcii,
pe baze de drept, fără asigurarea că cel ce încalcă regulele ei, con­
simţite de familia Statelor, va fi pedepsit; după cum nu este posibilă
o astfel de organizare, fără a se oferi un instrument imparţial, de
soluţionare a diferendelor internaţionale.

*} Definirea agresorului, controversată şi mult discutată problemă, înregistrează

desigur un progres prin Convenţia de la Londra din 3 Iulie 1933, care încheiată
între: Rusia Sovietică, Polonia, România, Turcia, Estonia, Persia, Letonia şi Afga­
nistanul, fixează cinci fapte, cu titlu limitativ, din care rezultă actul de agresiune.
(Vezi: M. Sibert. A propos des Conventions de Londres du 3 Juillet 1933. (R. G. D-
I. a. 1933. No. 5).

©BCUCLUJ
 G A N D ROMÂNESC 39

Ori, cum remarcă recent Prof. Louis Le Fur: „ . . . cu toate nu­

meroasele pacte încheiate, lipseşte încă o sancţiunea pozitivă pentru
agresor; am putea spune chiar, că în această materie a sancţiunilor
s'a perdut din teren în ultimii 10 ani, şi astăzi sub regimul Pactului
Briand—Kellog, suntem îndărăt faţă de Pactul Societăţii Naţiunilor,
el însuşi defectuos, în ceeace priveşte sancţiunile". Cu toate calităţile
sale morale, cu toată importanţa ce acordă forţelor morale, Pactul
Briand—Kellog rămâne necomplect, atât timp cât „proclamând pu­
nerea în afară de lege a războiului, nu prevede nici o măsură de pre­
cauţie pentru cazul când din nenorocire, agresorul ar încerca să tur­
5
bure seninătatea legii" (W, Raafat) ), de aceea concomitent cu pro­
blema, mult discutată, a armonizării celor două Pacte (J, B. Whit-
ten) — dintre care, cel dintâi, din 28 Iunie 1919, permite în anumite
cazuri, războiul legal, pe când cel de al doilea condamnă şi aboleşte
orice războiu (cu excepţia celui de legitimă apărare şi de sancţiuni,
dacă aceste pot fi numite războaie) s'a pus la ordinea de zi, pro­
blema, a cărei soluţionare este atât de necesară, a dotării cu sanc­
ţiuni a Pactului Briand—Kellog.
Situaţia este deasemeni necomplect consolidată în domeniul ar-
bitragiului. Desigur, în această materie, un considerabil progres s'a
realizat faţă de trecut. Sub influenţa binefăcătoarelor principii ale
Pactului Soc. Naţ., clauzele compromisorii din diferitele tratate s'au
înmulţit, şi adoptarea clauzei facultative, conform art. 36 din Statu­
tul Curţii Permanente de Justiţie Internaţională a devenit destul de
8
frecventă ). Iar Actul general de arbitraj, dela Geneva, — admira­
bilă, construcţie diplomatică, — reprezintă concretizarea unei sincere
dorinţi a opiniei publice mondiale, de a se progresa p e calea organi­
zării juridice a păcii. Dar, acest document este încă, departe de a fi
7
ratificat de către toate Statele ).

*
Şi atunci, dacă nu există încă o efectivă securitate pentru toate
Statele, călăuzite de fundamentalul drept de conservare şl perpetuare
a existenţei lor, dacă nu există încă o încredere deplină că toate di­
ferendele dintre State vor primi o soluţionare paşnică, apar expli-

5
) Le probleme de la Securite Internationale, Paris, 1930, pag. 595.
5
) !n cursul anului 1932, numărul Statelor efectiv legale prin art. 36 din Statutul
С. P. J. I. s'a ridicat dela 36 la 40.
7
) Numărul Statelor legate prin Actul general se ridică la 19; dintre acestea do­
uă state (Olanda şi Suedia) au aderat numai la pr ocedura de conciliaţie şi de regle­
mentare judiciară. (Vezi amănunte în partea documentară a Revistei „La paix par
le Droit", a 1933. No. 10).

©BCUCLUJ
40 GÂND ROMÂNESC

cabile şi tergiversările şi timiditatea şi slabele perspective ale unei

dezarmări imediate.
Astfel, cele trei elemente constitutive ale păcii internaţionale:
arbitraj, securitate, dezarmare — organic legate de Protocolul deia
Geneva, documentul veşnic inspirator al politicei internaţionale, după
anul 1924, — apar încă într'o fizionomie juridică incomplect crista­
lizată. Calea care duce însă, la deplina lor soluţionare este deschisă
şi mijloacele cele mai potrivite după noi, au fost arătate.
A o urma, înseamnă a progresa p e drumul ce duce la organi­
zarea juridică a păcii, ideal al unei Comunităţi internaţionale, ce
tinde să iasă din starea de anarhie, pe care autorii Pactului Soc. Naţ.
au întrevăzut-o, atunci când au elaborat acest document. După cum
ei au întrevăzut şi acest adevăr, pe care-1 proclamă conştiinţa ob­
ştească de astăzi, că nu poate fi vorba de o pace de drept, fără
respectarea şi menţinerea actualului statut teritorial şi politic, con­
sacrat prin tratatele din 1919—20, ce încheie marele războiu al naţiu­
nilor, şi garantat prin acelaşi document, care se numeşte Pactul So­
cietăţii Naţiunilor (art. 10).
GHEORGHE SOFRONIE

©BCUCLUJ
 VASILE GOLDIS - VESTITORUL LIBERTĂŢII
ŞI UNlf AŢII NAŢIONALE *)

In numele Academiei Române din Bucureşti şi al Ligii Antirevi-

zioniste din Transilvania, am dureroasa datorie de a rosti un cuvânt
lângă sicriul lui Vasile Goldiş, fost membru de onoare al celei dintâi
şi preşedinte de onoare al celei din urmă.
Academia Română, care în sesiunea generală din Mai 1919 1-a
chemat cu vot unanim pe adormitul în Domnul printre membrii săi de
onoare, se închină îndoliată în faţa acestui sicriu. Singura-i consolare
este că, din clipa în care 1-a pierdut pe Vasile Goldiş dintre cei vii,
pomelnicul nemuritoritor ei a rămas împodobit cu un nume ilustru,
rezumativ pentru întreagă epoca naţionalismului dinamic în istoria Ro­
mânilor dintre Carpaţi şi Tisa.
Aripa morţii s'a întins acum izbăvitoare asupra suferinţelor lui
trupeşti deschizând sufletului, însetat de lumină, poarta spre patria ce­
rească a vieţii de veci. El poate pleca din această lume terestră cu
gândul senin, exprimat în cuvântul clasicului Horaţiu : „Non omnis
mor iar".
Cel crescut în atmosfera de evlavie neturburată a casei preoţeşti
din Cermei, cel silitor a urma în cursul vieţii îndrumările neuitaţilor
săi părinţi Isaia şi Floare Goldiş, a rămas nedeslipit de altarul cre­
dinţei ortodoxe. La sfârşitul zilelor sale aruncând o privire asupra vie­
ţii sbuciumate şi încununate de isbândă, ar fi fost în drept să-şi înalţe
cugetul spre tronul Tatălui ceresc prin cuvintele cântării: „Viu va fi
sufletul meu şi te va lăuda şi judecăţile tale vor ajuta mie". . .
*
* *
însoţind rămăşiţele pământeşti ale lui Vasile Goldiş spre locul
odihnei de veci, mulţi dintre cei ce l-au preţuit în viaţă se vor între­
b a : în care domeniu s'a afirmat mai puternic personalitatea lui robu­
stă, înzestrată cu talente excepţionale ? din sbuciumul necontenit al lup-

•) Cuvânt rostit în Palatul Cultural din Arad la 12 Febr. 1934.

©BCUCLUJ
42 GÂND ROMÂNESC

telor şi strădaniilor lui câtă parte se risipeşte în ţărâna mormântului

şi câtă rămâne ca sămânţă roditoare pentru viitorime?
Ceice au avut fericirea să-i asculte, ca elevi, lecţiile de istorie
şi de literatură latină ori să-i citească frumoasele manuale de istorie
universală, vor crede că profesorul Goldiş a dat întreagă măsura pu­
terii sale de muncă în domeniul şcoalei şi al educaţiei naţionale.
Ceice s'au desfătat citindu-i scrisul vibrant, cu care a împodo­
bit nenumărate pagini ale ziaristicei noastre, vor socoti că neîntrecuta
lui activitate gazetărească îi va ridica numele pe aripa veşniciei.
Ceice au urmărit cu atenţiune luptele lui în domeniul vieţii con­
stituţionale — bisericeşti şi în al celei culturale-politice, nu vor ezita a
recunoaşte înalta valoare morală şi intelectuală, care constitue nota fun­
damentală a prestaţiunilor lui în aceste domenii.
înainte cu 11 ani, când fusese proclamat cu însufleţire unanimă
preşedinte al „Asociaţiunii", făcea în adunarea generală dela Timişoara
declaraţia solemnă că treimea ce-i călăuzea sufletul a fost: neamul, tro­
nul, credinţa.
Cum a luptat Vasile Goldiş pentru libertatea şi propăşirea nea­
mului românesc, cum a servit tronul unităţii noastre naţionale, cum a
păzit credinţa străbună, propovăduind la adăpostul ei adevărurile or­
ganice ale culturii desrobitoare, e în cunoştinţa vie şi lămurită a tutu­
ror celor capabili să judece cu dreptate vrednicia contemporanilor.
La cârma „Asociaţiunii pentru literatura română şi cultura po­
porului român" a fost în stare, timp de un deceniu, să îndrumeze una
din cele mai fecunde preşidenţii, depăşind — în intensitate şi esten-
siune — nivelul celor nouă, cari îl precedaseră dela 1861 până la 1922,
dela Andrei Şaguna până la Andrei Bârseanu.
Totuşi credem că în amintirea posterităţii, mai mult decât profe­
sorul, mai mult decât ziaristul, decât stâlpul bisericii şi al tronului sau
decât preşedintele „Asociaţiunii" va continua să trăească Vasile Gol­
diş — luptătorul fără preget pentru dreptatea unui popor împilat, pur­
tătorul ^steagului de intransigenţă naţională aici la graniţa de vest a
pământului strămoşesc şi vestitorul cu glas de arhanghel al desrobirii,
pe care el a înţeles s'o pregătească, împreună cu tovarăşii săi din co­
mitetul naţional, atât prin declaraţia redactată la Oradea-Mare în 12
Octomvrie 1918, cât şi prin celebra cuvântare rostită la Adunarea Naţio­
nală dela 1 Decemvrie.
Simţind freamătul vremilor de cutremur şi de radicale prefaceri
istorice, Vasile Goldiş a pregătit la Arad această adunare pentru ziua
de 1 Decemvrie întocmai cum o pregătise, la Sibiu, Simion Bărnuţiu
pe cea dela 3|15 Mai 1848. Rolul îndrumătorului de pe Câmpia Li-
©BCUCLUJ
GÂND ROMÂNESC 43

bertăţii a revenit — în cetatea zdrobirii oaselor lui Horia şi a pălmuirii

lui Avram Iancu — fostului profesor de istorie al liceului Andrei Şa-
guna din Braşov.
Cine îşi va lua osteneala să compare cele două rechizitorii de
importanţă epocală în trecutul poporului nostru, va putea constata cu
mulţumire progresul realizat de ostaşii ideii naţionale şi de îndrumăto­
rii cugetării politice, la Românii ardeleni, în răstimp de şapte decenii.
Izbutite pagini de sinteză istorică va găsi în amândouă. Câtă vre­
me însă cuvântătorul dela 1848 oboseşte cititorul cu ele şi-1 opăceşte
în drumul zorit, la Vasile Goldiş se simte în fiecare frază rit­
mul precipitat al vremilor revoluţionare, pornirea impetuoasă care-1
ajută să smulgă auditorul ridicându-1 ca într'un sbor de vultur spre inevi­
tabila concluzie politică: „Naţiunile trebuesc liberate. Intre aceste na­
ţiuni se află şi naţiunea română din Ungaria, Banat şi Transilvania.
Dreptul naţiunii române de a fi liberată îl recunoaşte lumea întreagă,
îl recunosc acum şi duşmanii noştri de veacuri. Dar, odată scăpată din
robie, ea aleargă în braţele dulcei sale mame. Nimic mai firesc în lu­
mea aceasta. Libertatea acestei naţiuni însemnează unirea ei cu Ţara
Românească".
Iată scânteia care nu se va stinge niciodată din cuvântul înflăcă­
rat al vestitorului de libertate şi unitate naţională.
Iată sămânţa binecuvântată, care nu se va risipi în ţărâna mor­
mântului, ci va rămâne să rodească în sufletul neamului nostru din
generaţie în generaţie.
Viu va fi şi îndrumător deapururi acest cuvânt puternic, rostit
în ziua memorabilă de 1 Decemvrie 1918: Libertatea naţiunii noastre
înseamnă unirea ei cu Ţara Românească.
Liga Antirevizionistă îşi face din acest cuvânt un program de
acţiune luându-şi în faţa mormântului deschis al preşedintelui său de
onoare, obligaţia solemnă de a-şi îndruma toţi membrii să fie gata în orice
clipă de supremul sacrificiu, luptând pentru integritatea teritorială a
scumpei noastre Românii, ale cărei temelii sunt aşezate pe oasele su­
telor de mii de mucenici ai intregirii naţionale şi cimentate, în toate
încheieturile, prin sfântul botez al sângelui lor generos.
Viu va fi sufletul tău, Vasile Goldiş, în viitorul neamului nostru
şi judecăţile Domnului vor ajuta ţie!
I. LUPAŞ

©BCUCLUJ
 DOMNI DIN PRINCIPATELE ROMÂNE
PRIBEGI ÎN TRANSILVANIA ÎN VEACUL XVH

In Arhivele Statului din Cluj se păstrează în original şase scri­

sori ungureşti din veacul al XVII-lea ale Domnilor din Ţara Româ­
nească şi Moldova în legătură ou Transilvania. Dăm aici traducerea
lor în româneşte, însoţită de unele lămuriri necesare pentru înţelegerea
mai deplină a împrejurărilor în care au fost, scrise.

I. Din relaţiile Movileştilor cu Transilvania. — Genealogistul

polon din veacul al XVII-lea D. Okolski spune, că Ioan Movilă, —
tatăl celor doi Domni: Ieremie al Moldovei, Simion al Ţării Româneşti
şi al Mitropolitului Gheorghe al Moldovei, — a fost de naştere din
Ardeal, trecând în Moldova sub Alexandru Lăpuşneanu^). Nu putem
şti dacă această afirmaţie corespunde adevărului istoric sau nu. Un
lucru este sigur, că cu toate întinsele legături cu Polonia, Domnii din
familia Movileştilor n'au neglijat nici pe cele cu Transilvania, unde
s a u aşezat doi din această familie atât de numeroasă.
Ieremie ajuns cu sprijinul Poloniei pe tronul Moldovei,, — soţia
lui era o unguroaică Elisabeta Csomortâny — voia cu acelaş ajutor
să pună în scaunul domnesc din Ţara Românească pe fratele său Si­
mion, Doi boieri munteni: Vistierul Dan şi Clucerul Vintilă, refugiaţi
în Polonia, cer stăruitor, în 1598, concursul Poloniei pentru instalarea
în domnia munteană a lui Simion, invocând în favorul lor şi unitatea
naţională a Românilor: „ .. . Toţi boierii Munteniei şi ţara î n t r e a g ă . . .
voiesc să fie în comunitate şi unire cu ţara Moldovei, pentrucă noi
suntem toţi de aceeaş limbă şi de aceeaş credinţă; în timpurile vechi
era astfel că Domnii Moldovei ajungeau Domnii Ţării Româneşti şi
1
Domnii munteni Domni moldoveni" ).

'a) Vezi Tezaur de monumente istorice, II, Buc, p. 145. E interesant că învă­
ţatul călugăr, Samuil Klein, ne spune în istoria sa, că el se coboară din familia Mo­
vilă din Moldova. Cf. Cipariu, Acte şi fragmente, Blaj, 1855, p. 143, litera K.
i) Hurmuzaki, Supliment II, voi. I, p. 449.

©BCUCLUJ
65ÂND ROMÂNESC 45

Pe solii lui Ieremie Vodă îi vedem prin Ardeal, la Cluj,, pentru

2
diferite chestiuni politice ). Oamenii lui Moise Szekely adeseori cerce­
3
tară p e Domnul dela Iaşi cerându-i sprijinul ). Relaţiile comerciale
4
prosperează îndeosebi cu Bistriţa ), oare-şi trimite cu daruri delega­
5
tul la nunta din 1 Iunie 1603 a fetei lui Vodă cu un nobil polon ).
Cronicarul ungur, contemporan Szamoskozy găseşte bune cu­
6
vinte pentru Domnul Moldovei ): „Se zice că Ieremie Vodă e un om
prea blând, temător de Dumnezeu şi iubitor de dreptate. Orice lu­
cru mic se întâmplă în curtea sa sau în ţară, vrea să-1 ştie. Toată lu­
mea e liberă să-1 vadă, să meargă la el. Mai totdeauna stă afară,
şi dacă vede vre-un om care i se pare străin, îndată îl opreşte şi—1
întreabă ce lucru are. Nu se atinge de nimeni fără lege, nu omoară,
nu ia dela nimeni vitele şi averea fără cauză şi dreptate. Cum a au­
zit despre omorîrea lui Ioan Boromkay şi a mai multor nemeşi din
Ardeal, a regretat foarte şi pentru aceasta a spus că Basta nu-i un
om adevărat, pentrucă i-a omorît ilegal, ba a scris chiar şi o scri­
soare lui Basta, că nu trebuia să facă aceea şi să-şi micşoreze în faţa
oamenilor bunul renume, ci dacă a u fost vinovaţi trebuiau pedepsiţi
conform legii; această omorîre a fost pildă rea. Să-1 ierte, să nu-i
ia în nume de rău, dar a r e în vedere bunul lui renume şi de aceea
i-a scris în chestia aceasta. Cu astfel de fapte mai mult şi-a stricat
decât şi-a folosit, dacă s a r fi gândit numai la judecata oamenilor
şi tot n'ar fi trebuit să facă.
Basta la această scrisoare nu i-a răspuns nimica, de unde Voe-
vodul deduce că Basta s'a supărat pentru această uşoară mustrare.
Cinci mii de ostaşii de ai lui Ieremie Vodă luptau la Sighişoara,
7
în Iunie 1605, sub conducerea boierilor: Cristea şi vornicul Stepan ).
Intr'un anume moment Domnul dela Iaşi era să-şi mărite una
din fetele sale după un nobil ardelean. Andrei Bathory, principele

2
) Socotelile oraşului Cluj, în Arhivele Statului din Cluj. Ieremie Vodă cum­
pără vite dela Cluj în Oct. 1603 (cf. Hurmuzaki, XV, no. 1643); în Cluj era cu­
noscutul pictor şi om po'itic a' lui Mihai Viteazul, Petru Armeanul, care se duce la
fratele său mai mic, preot, trimis de Ieremie în August 1604. (Ibid. XV, p. 816,
no. 16591.
3
) Szamoskozy, Tortâneti maradvdnyai, 1542—1608. Budapesta, 1880, ed.
Alex. Szilâgyi, p. 184—185.
*) Hurmuzaki, XII, XV şi Szâdeczky L., Erdâly âs Mihăly Vajda tortenete.
Timişoara, 1893. *
5
) Szamoskozy, o. c, p. 185.
6
) Ibid., p. 219. Ier-emie Movilă trimite soli la Basta în 29 Dec. 1603 şi 4
Sept. 1604, (cf; Hurmuzaki, XV, no. 1645, 1660), iar în Noemv. 1605 un boier la
Craiul Ştefan Bocskay (Ibid., XV, p. 628, no. 1671).
7
) Szilâgyi S., Ujabb potlâk Szamoskozy I. tortâneti maradvânyaihoz, p. 561.

©BCUCLUJ
 GÂND ROMÂNESC
46

Ardealului, cere de soţie fata lui Ieremie Vodă pentru ruda sa (frate
vitreg) Ioan Iffiu, cu condiţia, dacă n'ar lua-o, Bâthory se obligă
să dea lui Ieremie 20,000 legături de aur, iar Iffiu 10,000. Pentru în­
tărirea, cu data, Cluj, 3 Iulie 1599, dă o scrisoare cu pecetea şi sub­
scrierea sa, a trimis şi inel la Măria Sa din Moldova, ca să fie sigur.
8
La fel dă o scrisoare de întărire şi viitorul ginere ).
Planul acesta s'a zădărnicit, prin răsturnarea tuturor lucrurilor
din Ardeal, în urma cuceririi aecstei provincii prin Mihai Viteazul,
duşmanul Movileştilor.
In svârcolirile după domnie Simion Movilă, fratele lui Ieremie,
— nimereşte în Ardeal, unde îl găsim alături de Aii paşa, în Iulie
1605 la Prejmerul Braşovului, primind dela Saşi pentru oamenii săi:
9
60 vite tăiate, 400 oi, 6000 de pâini şi 600 câble de ovăs ).
Gavril Movilă — fiul lui Simion, — după încercări repetate cu
:

ajutor polon şi turcesc-unguresc, reuşeşte să se menţină timp de 2

ani ca Domn în Ţara-Românească. Prin o înţelegere prealabilă fă­
1
cută prin Logofătul Papa Grecianu şi Postelnicul Apostol încheie, în
5 Maiu 1619, Gavril Vodă cu principele Gavril Bethlen un tratat de
alianţă şi bunăvecinătate în care spune: , , . . . Noi bine ştim şi cuge­
tăm că pentru întărirea oricărei mari puteri e nevoie a întreţine şi
a urma legături bune cu ţările vecine", fixând următoarele condiţiuni:
1. Niciodată nu va avea intenţiuni duşmănoase faţă de Bethlen,
ţara şi supuşii săi, nici în taină, nici pe faţă.
2. Va fi prietin pentru prietini şi duşman pentru duşmanii M.
Sale Bethlen, căruia îi va da ajutor cu oamenii şi armele sale îm­
potriva oricărui duşman.
3. In fiecare an Principele Ardealului va fi cercetat de solii mun­
teni cu daruri, asemenea „ne va cerceta şi el pe noi".
4. Se instituie o comisie superioară, care va fixa hotarul între
cele două ţări, ca să ştie fiecare unde să plătească dijma.
5. Nu se vor mai opri drumurile, decât cu înţelegerea amându­
rora şi deschiderea lor să va face iarăşi prin învoială reciprocă.
8
) Monumenta Comitialia Transsylvaniae, IV, Budapesta, 1874, p. 306—7 ab.
9
) Szilâgyi, о. с , р. 587. — Vezi despre intervenţiile făcute în favorul bise­
ricii româneşti din Maramureş din partea lui Simion Movilă şi a nepotului său
Constantin Vodă, cartea mea, Istoria bisericii româneşti din Ardeal, I, Arad,
1918, p. 172—173, 273—274. Simion Vodă acordă Bistriţenilor scunri de vamă şi
bună vecinătate, în 24 Iulie 1606, (Hurmuzaki, XV, p. 830—831, no. 1675). Despre
relaţiile lui Constantin Movilă cu Saşii ardeleni, care-i jură credinţă între 6 Ian
22 Noemv. 1608, vezi Ibid., XV, p. 831—833, no. 1676, 1678, şi p. 841, no. 1688.
Alexandru Vodă Movilă al Moldovei trimite pe cronicarul Grigorie Ureche la
principele Ardealului Gh. Bethlen, în Dec. 1615. Iorga, Studii şi Documente, IV,
p. CXXI, n. 1.

©BCUCLUJ
GÂND ROMÂNESC 47

6—7. Boierii şi ţăranii fugiţi în Ardeal la cerere să fie retrimişi

10
în Muntenia, asemenea va face şi Vodă cu cei fugiţi din A r d e a l ) .
11
8. Comerţul va fi liber între cele două ţări, v e c i n e ) .
In vreme de războiu amândouă ţările primesc refugiaţii din ele,
le dau adăpost şi după potolire fiecare se poate întoarce acasă cu
avutul său.
După tratatul acesta Gavril Vodă Movilă era un aliat ascultă­
tor al puternicului principe Ardelean Gavril Bethlen, din voia că­
ruia nu ieşea, păstrând bune relaţii cu nobilii unguri în mijlocul că­
rora se va aşeza în curând, pentru a trăi aproape vre-o 20 de ani.
La acest tratat se referă şi în scrisoarea din 23 Ianuarie 1620,
adresată prefectului comitatului Albei de jos Balthazar Kameny, în
care cere sprijinul acestuia pentru sluga sa credincioasă, pe care
„am trimis-o în Polonia la fratele nostru Voevodul Petraşcu, pe
care Polonii l-au reţinut în timpul plecării noastre de acolo; dacă
l-am putea aduce până la Dvoastră sub o cauză oarecare, sau în se­
cret . . . ca atunci când puternicul împărat (turcesc) se va arunca în
mânia lui asupra Poloniei să nu-1 găsească între ei" . . .
Petraşcu Vodă e viitorul Mitropolit dela Chievul rusesc: vesti­
tul Petru Movilă, care-şi petrecuse partea cea mai mare din tinereţa
sa în Polonia, unde familia Movileştilor avea moşii şi relaţii întinse
cu nobili poloni cu cari se înrudise. Gavril Movilă plecase din P o ­
lonia în 1616, pentru a-şi câştiga scaunul domnesc în una din Ţă­
rile române, iar fratele său Petraşcu rămase sub ocrotirea cance­
larului coroanei polone Stanislav Zolkiewski, trăind ani de zile pe
moşiile şi în casa acestuia, împărtăşindu-se de cea mai aleasă edu­
12
caţie şi c u l t u r ă ) . Cancelarul fiind şi comandantul suprem al ar­
matei polone, iniţiase bine în arta militară pe fiul de Domn român,
căci voia se pare să-1 facă ostaş de seamă în oştirea polonă.
Informaţiunea dată în scrisoare de Gavril Movilă, că Turcii se
pregătesc să atace Polonia era adevărată. De fapt în vara anului
1620 o oştire puternică turcească se ciocneşte cu armata polonă la
Ţuţora (jud, Lăpuşna din Basarabia), condusă de Zolkiewski, care

io) Analele Academiei Române, Desbateri, XXII (1900), p. 133—141. In arhiva

Bibliotecii Universităţii din Cluj se păstrează un act slavon de danie, inedit, din
18 Ianuarie 1620, dela Gavril Vodă Movilă, dat din Târgovişte.
J 1
) Vezi cartea mea, Relaţiile comerciale ale Ţării Româneşti cu Ardealul.
Sighişoara, 1921, p. 155—156.
l z
) Gh. Enăceanu in studiul despre Petru Movilă publicat în revista Biserica
ortodoxă română, VII, Bucureşti, 1883, p. 678—685. — Regele Poloniei Sigismund
al II-lea recomandă, în 15 Oct. 1622, vizirului turcesc pe tinărul Petru Movilă
pentru scaunul domnesc al Moldovei, (cf. Hurmuzaki, Suplement II, voi. II, p.
524—525, no. 235.

©BCUCLUJ
48 GÂND ROMÂNESC

cade mort în lupta de aici, la care participase şi Petraşcu Vodă, de

soartea căruia era aşa de îngrijat fratele său, Domnul dela Târgo-
vişte, căutând să-1 aducă în Ardeal, unde era în siguranţă de even­
tualele persecuţii şi răzbunări ale Turcilor.
Lăsă TI să urmeze mai ies scrisoarea lui Gavril Vodă Movilă:

Generose domine amice nobis honorandum salutem et servito-

rum nostrorum comendationem. Dumnezeu sfântul se vă binecuvinte
pe D-Voastră cu toate bunătăţile.
Dela Poarta puternicului împărat am primit o ştire oarecare,
că puternicul împărat personal a dat de ştire că voieşte să calce Po­
lonia; e lucru sigur, amintindu-mi despre aceea că suntem supuşi
stăpânirii puternicului împărat, am avut o astfel de corespondenţă
cu Măria Sa Principele, domnul nostru, că atunci când trimitem un
oarecare om al nostru în Polonia, pentru siguranţa mai mare a că­
lătoriei, să-1 expediem prin Ardeal, unde Mărie Sa îl va sprijini
atât cu însoţitori, cât şi cu alte ajutoare; văzând şi cunoscând mâ­
nia puternicului împărat asupra Poloniei, ca şi pregătirea duşmăniei
sale contra ei, înţelegând şi aceea că regele Poloniei nu voieşte să
întreţină nici o prietenie cu Măria Sa Principele, din această cauză,
pe sluga noastră credincioasă, care vă aduce D-Voastră această scri­
soare, am trimis-o în Polonia la fratele nostru, Voevodul Petraşcu,
pe care Polonii l-au reţinut în timpul plecării noastre de acolo, dacă
l-am putea aduce până la D-Voastră sub o cauză oarecare, sau în
secret, sau sub alt pretext, ca atunci când puternicul împărat se va
arunca în mânia lui asupra Poloniei, să nu-1 găsească între ei. Vă
rugăm pe D-Voastră, prietinul nostru, ca pe sluga noastră care
vă aduce această scrisoare, să-1 însoţiţi până la graniţă atât la du­
cere cât şi la întoarcere, ca să nu i se întâmple ceva supărare. Dacă
cumva se va întâmpla prin oarecare împrejurare, ca fratele nostru
să vină în ţara D-Voastră, arătaţi-i cuvenita şi cinstita bunăvoinţă,
în schimbul căreia şi noi în astfel de cazuri sau şi în mai mari, ne
vom dovedi bunăvoinţa noastră. Dumnezeu să vă ţină pe D-Voastră
în bună sănătate.
Datum in oppido nostro Targovista die 23 Ianuarii Anno do­
mini 1620.
Generosae dominis nostrae amicus benevolus servicii paratus.
Gavril Moghila Voevod.
(cu litere cirile).
P. S. In timpul confederaţiunii noastre prin delegatul nostru
principal Logofătul Papa am vorbit cu Măria Sa, binevoitorul nostru
domn, că atunci când trimitem în taină omul nostru în Polonia, pen-

©BCUCLUJ
GÂND ROMÂNESC 49

tru mai mare siguranţă să nu-1 expediem prin Moldova, ci prin Ar­
deal, fiindcă Voevodul Gaşpar (Gratiani) nu-i în confederaţie, nici
12
cu Măria Sa, nici cu noi şi nu-i cu nici o bunăvoinţă a); acest lucru să
nu-1 ştie nimeni în afară de D-Voastră, pentrucă oamenii a u multe
păreri.
P, S. Fiindcă pe sluga noastră, care aduce această scrisoare a
trebuit să-1 trimit în grabă cu posta, şi nu ou calul său, ci cu caii de
postă, deaceea vă rog pe D-Voastră în ţara D-Voastră să-i daţi şi
la ducere şi la întoarcere cai de postă, căci şi noi vom face la fel
în asemenea cazuri.
P. S. Asupra acestui lucru am scris' Măriei Sale, binevoitorului
nostru domn, şi vă rog pe D-Voastră să-i trimiteţi cât mai grabnic
scrisoarea noastră.
Adresa: Generoso domino Balthasaro KemenAj de Biickeos Se-
renissimo Domini ac domini Principis regnorum Hungarlae ac Tran-
sylvaniae etc. Consjliario Comite Comităt|us Albensis arcisque et
praesidii Fogarasiensis Capitaneo Supremo, etc. Amico nobis ho-
noranti.

După o domnie ştearsă de 2 ani, Gavril Movilă, în Iulie 1620, e

mazilit de Sultanul, deşi a fost „Domn bun şi fără lăcomie" şi înlo­
cuit cu Radu Mihnea. Omul lui Bethlen, care era atunci la Poartă,
Mihail Toldalagi, scrie în memoriile sale: „In 13 August [1620] se
aduce ştirea că Voevodul Gavrilaş a trecut în Ardeal şi a dus şi
haraciul ţării, pe care trebuia să-1 trimită la Poartă. Vizirul înţele­
gând lucrul, m'a chemat, fiind foarte mănios, că l-au primit în Ar­
deal. Liniştindu-i mânia şi asigurându-1, că n'a dus cu el banii, vizi­
rul mi-a poruncit în mod deosebit, să scriu guvernatorului [G. Beth­
len), să grijască de Voevodul Gavrilaş să nu plece din Ardeal, ca Sul­
tanul să nu aibă pagubă pentru el. A doua zi Moise, fratele lui Ga­
vrilaş, a fost dat în mâna lui Radu Vodă, ca să-1 păzească în casa
13
sa" ).
Pribeag acum, Gavrilaş Vodă se aciuază în ţara ocrotitorului său
politic, în ţinutul românesc al Satmarului mai întâiu, p e unde stă­
tuseră câteva săptămâni, în Sept. 1556, înşişi Domnii români: Ale-

"a) E interesant, că în două scrisori ale lui Gavril Movilă, din 13 Ian. 1620,
către Gaspar Gratiani, cel dintâi apare ca prietin sincer şi bun vecin, care îi comu­
nică secrete chiar Domnului Moldovei, — ca de ex. plecarea Sultanului în acest an
contra Leşilor, — deşi acesta îl trăda Polonilor (tipărite în Minea, Cercetări istorice,
VHI—IX, Iaşi, 1933, no. 2, p. 70 — 72 ; una in Revista istorică română, II, Bucureşti,
p. 3 8 5 - 6 .
1 3 ) Miko I., Erdelyi tortinelmi adatok, I, Cluj, 1855, p. 229.

©BCUCLUJ
50 GAND ROMÂNESC

xandru Lăpuşneanu şi Petraşcu cel Bun cu oştirile lor şi trăise vre-o

30 de ani viaţă grea şi cu multe lipsuri, în a doua jumătate a seco­
lului al XVI-lea, un pretendent la tronul Moldovei, Ştefan Vodă Mâz­
gă, cu câţiva credincioşi cari au dispărut rând pe rând, copleşiţi de
14
multe neajunsuri ).
Socotelile oraşului Cluj ne dau unele succinte informaţii despre
15
viaţa frământată ce o ducea bietul fost Domn al Ţării Româneşti ),
prîlns într'o lume de nobili străini, nu dintre cei mai buni, cu care
insă se înrudi îndată prin căsătorie.
La 16 Sept. 1620: ,,A sosit căpitanul Gheorghe, servitorul Voe-
vodul fugit din Muntenia c u 9 persoane. A venit dela Domnul nostru
[Bethlen], imerge în Muntenia să câştige curteni pentru Domnul său".
Se întoarce la 17 Oct. — La 2 Noemvrie: „Mihail Meheşi întovără­
şeşte până la Jibou pe un servitor al Voevodului refugiat". — La
6 Dec.: „Nicolae Temeşvâri conduce până la Drag pe Matei Manea,
servitorul soţiei Voevodului Simion [Movila]". — Doamna Marghita
— rămasă în Ţara Românească sau undeva prin Ardeal — îşi cerceta
fiul său Gavrilaş prin Matei, care întors din Sathmar, în 23 Dec., e
în Cluj, unde primeşte mâncare şi beutură după rangul său.
In 17 Maiu 1621 soseşte în Cluj din Muntenia Ioan Sussoni-
tes (?), căruia i se dau 2 cai până la Dej, „ca să ducă scrisori lui Ga­
vril Movilă la Sathmar". — In 3 Oct. trec prin Cluj servitorii „Voe­
vodului care locueşte în regiunea Sathmarului", merg la Alba-Iulia.
Domnul pribeag, departe de cei dragi ai săi, se îmbolnăveşte şi pan-
tru tămăduirea sa se adresează unui medic pe care-1 cunoştea bine
încă din Domnia sa munteană, neavând desigur încredere în cei din
locurile unde era condamnat acum se vieţuiască el. In 14 Oct. trece
prin Cluj, — dându-i-se 4 cai până la Jibău, — Ştefan Csernatony,
secretarul Voevodului dim Muntenia, „care locuieşte în apropierea
Satmarului"; duce Voevodului, pentru a-1 lecui, un medic din Braşov.
Doamna Marghita peste care a u dat multe nenorociri în viaţă,
moare la 2 ani dupăce fiul ei Gavrilaş îşi pierduse tronul fără să-1
mai fi văzut, şi fără să fi avut la căpătâiul ei, îni ceasul taiorţii, vre­
un fiu din cei risipiţi de soarte, afară de Ioan, care n'a jucat nici un
rol mai de frunte. In 1 April 1622 e în Cluj „Voevodul Ioan, fiul
Voevodului Simion, venind dela înmormântarea mamei sale şi voind
să meargă la Satmar, am dat 6 cai la trăsură până la Dej şi 8 boi

1 4
) Veress, Documente relative la istoria Ardealului, Moldovei şi Ţării Româ­
neşti. Bucureşti, 1929—32, voi. I—IV.
1 B
) Vezi cartea mea, Domni şi boieri din Ţările române in oraşul Cluj (sub
tipar).

©BCUCLUJ
GÂND ROMÂNESC 51

pentru carul de povară". Doamna Marghita va fi fost îngropată în

mănăstirea Dealului din Târgovişte alături de fiul ei Mihăilaş Vodă,
mort copil, povăţuit în Domnie de mama sa. In 6—8 Maiu amândoi
fraţii: Gavril şi Ioan Movilă sunt în Cluj, unde sunt bine ospătaţi,
asemenea şi în 22—23 Iulie venind dela Bethlen, cu mai mulţi bo­
ieri mari fiind vre-o 80 persoane, cari toţi mergeau la nuntă.
Toată vara e mare forfoteală cu pregătirea nunţii lui Gavril Mo­
vilă. Servitorii acestuia trec prin Cluj, în 15—16, 27 Iulie, cu care
încărcate de diferite lucruri şi mărfuri cumpărate din Alba-Iulia;
mergând cu toţii spre localitatea unde se face cu mare pompă şi
cu multă nobilime invitată nunta fostului Voevod, care era bine cu­
10
noscut şi în cercuri largi în Transilvania ). Gavril Vodă, în 9 Iulie
1622, scrie din Alba-Iulia judeţului sas din Bistriţa, învitându-1 la
nunta sa din 7 August, în castelul Diosiig (jud. Bihor) cu Elisabeta Zo-
17
lyomi de Albeş, văduva lui Mihail Imreffy ). Braşovenii trimit 1*
nuntă diferite articole orientale necesare bucătăriei copioase: peşte,
18
lămâi, orez, unt de lemn, stafide, e t c . ) . Senatul primăriei din Cluj
trimite în 4 August, doi delegaţi: Gheorghe Ujvâri şi Ştefan Nagy
la nunta din Diosîg a lui Gavril Movilă, ducându-i dar un covor fru­
mos în valoare de 16 fl.
Soţia lui Gavril Vodă era bogată cu moşii şi relaţii foarte în­
tinse, sora lui David Zolyomi, om mândru şi fără scrupule în ajunge­
rea scopurilor sale. Voind să ajungă cu ajutorul turcesc principe al
Ardealului, Râkoczy Gh. I-ши îl închide pe viaţă în cetatea Chioara,
ca pe un trădător. Elisabeta, o femeie frumoasă şi de temperament,
sucise capul la mulţi nobili de seamă şi de ce n'ar cuceri şi pe un
fost Domn valah, care va mai putea fi stăpân la Târgovişte, spera
ea, în deosebi, fiindcă — după spusele contemporane ale preo­
19
tului cronicar sas din Braşov M. F u c h s ) — Gavril Movilă era ,,un
tînăr generos şi foarte frumos, care ocupă scaunul domnesc cu apro­
barea bucuroasă a tuturor din ţară".
Principele Ardealului Ioan Kemeny, care a cunoscut bine pe cei
doi fraţi Movilă aşezaţi în Ardeal, ne dă câteva informaţiluni pre­
20
ţioase despre ei în memoriile s a l e ) :

i e
) In socotelile oraşului Cluj, la 20 Iulie 1622: „Au sosit 5 servitori ai Voe-
vodului Gavrilaş, cari i-a trimis să-i aducă ştiri dela logodnica sa".
17) fîurmuzaki, XV, partea II, p. 928—929, no. 1806.
1 8
) Iorga, Socotelile oraşului Braşov în sec. al XVII-lea în An. Ac. Rom.,
sec\. i s t , XXI (1899), p. 162—64
!») Quellen zur Geschichte Kronstadt, V, Braşov, 1909, p. 369.
2 0
) Ediţia Neagoe Popea, Bucureşti, 1900, p. 23—24.

©BCUCLUJ
 52 GÂND ROMÂNESC

, , . . . Gavril Movilă [scos din domnie] nu s'a dus la Poartă, ci

împreună cu fratele său Ioan, pe care-1 ţinea p e lângă el, a venit în
Ardeal la Gavril Bethlen, p e care el cu mare greutate i-a putut ţi­
ne, Poarta cerând extrădarea lor. Nici nu i-a putut mântui altfel,
21
decât numai prin indigenarea l o r ) . Gavril s'a şi însurat, luând pe
Elisabeta Zolyomi, văduva lui Mihâly Imreffy şi soră cu David Zo-
lyomi, şi nouă ne-a fost rudă, dar dealtfel era o femeie cu mora­
vuri rele, trăind mai înainte cu Gavril Bâthory [prinţul Ardealului],
apoi cu alţi oameni de rând. După tratatele din timpul Sultanului
Soliman, nu era permis a primi în Ardeal pe Voievozii şi boierii r o ­
mâni. Lui Ioan Vodă i-a d a t moşia Monor ( = Mănărade din judeţul
Târnava mică) până la un timp".
Deaiei înainte ştiri relative la Gavril Vodă sunt tot mai puţine.
Omul se vede că nu se amesteca în treburile publice, sta Ia moşie
şi îşi vedea de gospodăria sa bogată. In 17 Noemvrie 1626 scrie „din
cetatea noastră Solyomko ( = Peşteş, sat în Bihor), judelui din
Bistriţa să înlesnească aducerea unor vite" din Moldova dăruite lui
22
de un binevoitor, căci a trimis slugile lui după e l e ) . De aici dela
graniţa Românimei el întreţine relaţii cu fratele său Moise, Docnn al
Moldovei (1630—31). Acesta trimite la fratele său Gavrilaş din Bihor
pe cămăraşul Vasile, care în 27 August 1631 trece prin Cluj. Gavril
Vodă în 20 Aprilie 1633 e în Turda, iar în 2 Maiu, împreună cu
soţia sa e în Alba-Iulia la masa lui Râkoczy, care invitase mai mulţi
fruntaşi ai Ardealului. Nobilul român, A d a m Râcz — fiul Zam­
firei, fiica logofătului Ioan Norocea din Piteşti — scrie din Gălgău,
în 24 Iulie 1635, despre nişte vesminte preoţeşti date de Gavril Mo­
23
vilă Vlădicăi românesc ). In 4 Dec. acest an Gavrila e în Cluj.
Nu mai aflăm ştiri despre el aproape 1% an. Moare înainte
23
de 25 Maiu 1637 a). Socotelile oraşului Cluj ne informează
şi aici cu date precise: „5 August. A venit dela Domnul nostru [Râ­
koczy] din Alba-Iulia Voevodul Ioan oare merge la Aleşd [moşia

2 1
) Vezi şi Monumenta Comitialia Transsylvaniae, IX, p. 106—107, art. 76.
(Dieta din Alba-Iulia, in Ian.—Febr. 1630 hotăreşte primirea lui Gavril şi Ion
Movilă între fii patriei I
2 2
) Hurmuzaki, XV, p. 958, no. 1840.
23
) Ibid., p. 1011—1012, no. 1910.
2 3
a ) La această dată Elisabeta scria din Aleşd, ca văduvă foarte desperată,
subprefectului jud. Sabmar. In curând se mărită ч 3 oară după noH'ul Lâsz'o Bo--
nemisza. Organizează un complot în 1638—1639 contra principelui Râkoczy I
pentru a-1 asasina la o vânătoare. Prinţul a scăpat ca prin minune, trecând glon­
ţul numai prin cuşma sa de pe cap. Se vorbeşte în ancheta complotului de iobagii
români ai Elisabetei şi de soţia preotului român din satul Lugaş (lângă Aleşd).
(Vezi pe larg despre complot, Tortenelmi Tăr, 1885, p. 41—54).

©BCUCLUJ
 GÂND ROMÂNESC 53

lui Gavrilaş în jud. Bihor], ca să aducă corpul fratelui său mai mare
Gavrilaş Voevod"; iar la 13 August: „A sosit Voevodul Ioan cu
corpul Voevodului G a v r i l a ş . . . Preoţilor români şi servitorilor cari
a u fost cu el, fiindcă posteau, le-am trimis mâncare de p o s t . . . Voe­
vodului Ioan, care duce corpul fratelui său Gavrilaş, i se dau 10 cai
până la Bazna", [jud. Târnava mică].
Desigur sătul d e viaţa trăită, timp de 17 ani între străini, unde
va fi avut multe nemulţumiri şi umiliri, păstrându-şi legea părinteas­
că, Gavril Movilă a dorit să fie înmormântat în pământul Ţării Ro­
mâneşti, unde a domnit 2 ani cu milă şi cu dragoste faţă de ţară şi
popor în împrejurări atât d e grele pentru un Domn ca el.
Mănăstirea Dealului, cred, că e locaşul unde a fost îngropat ală­
turi de mama sa Marghita — de origine polonă ori unguroaică —
şi fratele său Mihailaş.
Să vedem acum sbuciumul lui Ioan Movilă în Ardeal, rămas
singur fără fratele său. In 17 Iunie şi August 1623 e în Cluj, ca şi
în 24 Ianuarie 1626, când „a sosit dela Voevodul din Muntenia
[Alexandru Coconul] Voevodul Ioan, care vrea să meargă la Dom­
nul nostru [Râkoczy] în Caşovia". In August 1627 principele Beth-
len scrie oraşului Bistriţa să adăpostească oamenii şi caii lui Ion
24
M o v i l ă ) , cari mergeau în Moldova, probabil la rude şi moşii, căci,
cum ştim, soţia lui Ioan Vodă era Teodora fata Irinei şi a lui Ene
25
Postelnicul din Moldova ). In 16 Oct. 1628 scrie din satul Sânpaul
(proprietatea lui, în jud. Târnava-Mică), judelui din Bistriţa pentru
28
plata unui car ce-1 comandase a c o l o ) .
Kemeny în memoriile sale citate ne dă informaţiuni interesante
despre rostul lui Ion Movilă în Ardeal: ,,In anul 1631, îndată ce
s'a ales Râkoczy, p e mine mă trimise repede în Făgăraş, pentrucă
un Ioan Vodă, mazil, feciorul de Domn, s'a alipit pe lângă princi­
pesa [Ecaterina de Brandenburg, văduva lui Gavril Bethlen] şi în­
cepuse a aduna oşti cu banii ei. Cât timp umbilasem eu pe la Oradia-
mare, Ioan Vodă luase 6000 florini din Făgăraş. In 4 zile am ajuns
din Oradia în Făgăraş, dar în cetate am întrat numai seara, când
era deschisă numai poarta cea mică, portarului i-am spus să nu
spună nimic. Mă dusei apoi la locuinţa mea obişnuită, şi atunci 1оаи
Vodă aproape de 11 ore eşi din cetate, şi deoarece avea de 2 ori
mai mulţi, dec^t cum eram eu cu străgerii mei, am stat liniştit.

2 4 ) Hurmuzaki, XV, p, 962—963, no, 1844.

2 5
) Elena, fata lui Ion Movilă, s'a măritat, după moartea tatălui ei, după
marele cronicar al Moldovei, Miron Costin.
2e
) Ibid., p. 966, no. 1850. — Pe Ion Vodă Movilă îl întâlnim adeseori în
Braşov între anii 1623—1628. (cf. Iorga, Socotelile Braşovului în An. Ac. Rom.,
ecţ. sit. XXI, (1899).

©BCUCLUJ
54 GÂND « O M Â N E S C

A doua zi dimineaţa am trimis la Ioan Vodă, spunându-i, să nu

îndrăznească a intra în cetate, ci cu toată oastea sa să meargă Ia
ostile ţării şi ale principelui, pentrucă şi el face parte din ţară. I-am
trimis şi ordinul principelui şi l-am anunţat, că n u 4 voi lăsa înlăun-
tru. El mi-a răspuns că cetatea nu este a mea şi că el încă este ser­
vitorul stăpânei cetăţii, nu merge în alt loc, ci în cetate. Unde ve­
nind eu şi făcând toate pregătirile, când venea p e lângă şanţ, m'am
suit pe zid şi trăgând porţile în sus şi întinzând puştile, i-am spus:
Cară-te dacă vrei să trăieşti, şi apoi el s'a întors. Dar nici Doamna
mea n'a luat lucrul în glumă, trimise la mine pe 2 nobili, întrebân-
du-mă ce voiiesc? — Eu mergând la dânsa i-am înşirat totul.
Ioan Vodă s'a dus de aici în Moldova, unde era pe-atunci Domn,
fratele său mai mare(?), Moise, pe care încă 1-a înşelat, pentrucă
dându-i de ştire despre mergerea sa şi acela aşteptându-1 cu toată
cinstea, şi-a trimis numai servitorii la el, iar el cu vre-o 4 inşi s'a
dus în Polonia şi de aici până la regele Suediei, poruncind căpita­
nilor slugilor sale, ca întâiu să meargă la Moise Vodă şi de-acolo
la al doilea frate mai mare, Petru, care era călugăr şi mitropolit ai
Chievului, [arhimandrit la 1632 şi Mitropolit dela 1633 până la 1647].
Aici a venit şi Ioan Vodă la întoarcerea sa, şi s'a întâlnit cu oame­
nii săi.
Acel frate al său, Mitropolitul, îi dărui o mulţime de lucruri de
valoare. Din Polonia apoi, Ioan veni în Ungaria; în Ardeal însă nu
îndrăzni a se întoarce, ci alipidu-se pe lângă domnii Prenyi şi prin
aceştia apropiindu-se de mine, şi fiindcă şi eu chiar atunci mă lo­
godisem cu una din familiile acestora, deşi mai înainte avusesem
neînţelegeri, ca un creştin adevărat, l-am iertat, i-am întocmit ast­
fel lucrurile la principele Râkoczy, de putu veni în Ardeal, ba i-am
câştigat şi leafă bună. Deşi schimbându-se împrejurările, Ecaterina
a ieşit din Ardeal cu Csâki, cu toate acestea Ioan Vodă nu i-a plă­
27
cut să rămână acolo, ci a venit în Ardeal, unde apoi a şi m u r i t " ) .
Cu prilejul unui conflict iscat între urmaşii lui Gavril Bethlen,
din acuzaţiile noului principe Gh. Râkoczy şi din desvinovăţirea lui
Ştefan Bethlen, fratele lui Gavril, aflăm unele lucruri însemnate care
privesc pe cei doi fraţi Movilă.
In instrucţiile date de Râkoczy, în 23 Martie 1634, cătră dele­
gatul său Samuil Pathai, care merge la împăratul din Viena, se
spune: „Voevozii Gavril şi Ioan au avut nişte pretensiuni la princi­
28
pele Bethlen: un inel de diamant de mare preţ şi alte pietre scumpe )

2 ? ) Ediţia N. Popea, p. 21—23,

2 8
) De aceste pietre preţioase face amintire şi documentul inedit din 7 Dec.
1632, Arhiva statului ungar, Budapesta, Liber regius, VIII, 52; despre Gavril Mo­
vilă şi doc. din 21 Oct. 1631. Ibid., dos. Transsylvanica, no. 83 (81),
©BCUCLUJ
 GÂND ROMÂNESC 55

a poftit şi a luat dela ei, şi principele nu le-a dat nimic pentru ele
sau dacă le-a şi dat, le-a luat î n a p o i . . . dreptul la ele Voevozii ni
l-au d a t nouă; solicită-le la cancelarul Ştefan Sennyei [episcopus
Iaurensis-Gyor], ca principesa Bcaterina să le dea înapoi, pentrucă
ştim, că lucrurile acestea sunt şi acum la dânsa, să nu rămână în pa­
gubă blânzii şi lipsiţii Voevozi".
Voevodul Ioan are, în afară de cele amintite şi pretensiunea plă­
ţii restante la principesă pentru serviciile prestate în vremea cât a
29
fost în slujba e i ) .
In scrisoarea de a p ă r a r e a fratelui mort, scrie Ştefan Bethlen,
în 17 Martie 1636, cătiră staturile ardelene următoarele: „ . . . V o e ­
vodul Ioan e adevăirat, a cumpărat dela principele [Bethlen] satul
Mănărade şi principele i 1-a şi dat în posesiune, cu obligaţie, ca la
terminul fixat să restitue suma, dar Ioan Vodă neputând-o, prin­
cipele i-a luat Mănărade; la intervenţia staturilor i s'a dat înapoi
moşia, fixându-se un nou termen pentru replătirea sumei, dar ne-
având nici la acest termen banii,, i-a ocupat din nou satul prin dire-
gătorul său din Blaj.
In ce priveşte pietrele scumpe ale lui Ioan Vodă, cum dove­
deşte şi însemnarea sa proprie, au fost date nu pentru Mănărade,
ci pentru câştigarea domniei Ţării-Românesti, pe care principele i-a
şi câştigat-o; dar conform tradiţiei se cerea mergerea lui la Poartă
şi el n'a voit, deşi principele, prin mine, i-a promis spesele de drum.
Astfel şi la una şi la alta din aceste pierderi singur Voevodul Ioan
este cauza. Dacă atâta se boceşte pentru paguba lui Ioan Vodă,
acum Mănărade e în mâna Domnului Râkoczy, d e ce nu i-o d ă
înapoi? Dacă ilegal i s'a luat dela Ioan Vodă, tot ilegal o deţine şi
3 0
proprietarul de acum" .. . ) .
După socotelile Clujului vedem pe Ioan Vodă, când la Viena (Ian.,
Febr. şi Iunie 1636), şi Caşovia (Iulie), când la Eperjes [azi în Ceho­
slovacia], pentru a-şi primi banii şi pietrele scumpe amintite mai sus,
pretenziuni zadarnice într'o lume de străini lacomi şi fără cuvânt.
Adevărul e, că Ioan Movilă n'a fost Domn niciodată, deşi a do­
rit să fie, şi a fost ajutat pentru aceasta atât de Bethlen cât şi de
Râkoczy (Dec. 1632, Martie 1633), apoi de delegatul Suediei Paul
Strassburgh, care în Oradea primeşte pe Ioan Vodă Movilă şi d e
aici scrie, în 12 ®ct. 1630 (?) la Poartă unui prietin să stăruie pen-

2 9
) Afon. Corn. Transsylvaniae, X, p. 513.
30
) Ibid., IX, p. 483. — Miron Costin, ne spune despre socrul său, Ion Movilă,
că Râkoczy, în 1636—1637, 1-a trimis cu armata în Moldova contra lui Vasile
Lupu. (ed. Kogălniceanu, p. 308).

©BCUCLUJ
56 GÂND ROMÂNESC

31
tru numirea lui Ioan ca Domn al Ţării Româneşti ), dar fricos şi
desmântat şi de fratele său Moise, care singur voia scaunul Domnesc,
32
el n'a voit să meargă nicidecum la P o a r t ă ) .
II mai întâlnim în 27 Iunie 1632, în târgul săsesc Biertan (din
jud. Târnava-Mare), unde seara e la masa lui Râkoczy, împreună
33
cu episcopul săsesc, Ioan Kemeny, Ioan Torok şi Sigismund M i k e s ) ,
apoi de trei ori în Braşov (Nov. şi Dec. 1637), de unde scrie Bistri-
34
ţenilor (în Febr. 1640) ). A murit în Maiu 1644, căci în 1 Iunie
acest an văduva lui Tudora trece prin Bistriţa în Moldova, cu un
35
car, cu diferite u n e l t e ) .
Astfel cu moartea lui Ioan Vodă au dispărut pentru totdeauna
Movileştii din Ardeal, doar Polonia se mai gândea, — după înfrân­
gerea din această ţară a lui Râkoczy al II-lea, în Iulie 1657, — să
aşeze pe tronul Transilvaniei pe un oarecare Movilă, care era frate
36
cu soţia palatinului din Cracovia ).
ŞTEFAN METEŞ
(Urmează)

si) Mon. Hung. Historica, Diplomataria, XXI, Budapesta, 1874, p. 9.

3 2
) Szilâgyi S., /. Râkoczy Gyorgy keleti osszekottetesei. Budapesta, 1883, p.
66, 70, 93—94, 105, In Aprilie 1633 e în Braşov, vrea să meargă la Abaza paşa.
Iorga, Socotelile Braşovului, p. 73, 75.
Щ Tortânelmi Târ, Budapesta, 1883, p. 647.
3
*) Szilâgyi, o. c, p. 568, 571: Hurmuzaki, XV, p. 1062—1063, no. 1991. —
Moise Movilă, Domnul Moldovei, scrie în 21 Oct 1631 Bistritenilor despre călcarea
hotarelor în părţile Câmpulungului. (Ibid., p. 983—984, no. 1873).
3 5 ) Ibid., XV, p. 1124, no. 2136.
3 6 ) Lettres de Pierre des Noyers, secretaire de la Reine de Pologne, Mărie
Louise de Gonzague. Berlin, 1859, p. 310—317.

©BCUCLUJ
 TEODOR MIHALI

Cu Teodor Mihali dispare ultimul luptător din falanga eroică a

Memorandiştilor, cari luptă dârză au luptat pentru drepturile încăl­
cate ale neamului nostru impilat de veacuri şi a căror înţeleaptă ac­
ţiune şi nobilă solidaritate în afirmarea revendicărilor noastre în faţa
ţării şi a străinătăţii, au contribuit aşa de mult să fixeze în conşti­
inţa europeană cauza dreaptă a Românilor asupriţi din vechea Un­
garie.
Nu se poate vorbi de viaţa şi activitatea publică-naţională a lui
Teodor Mihali, fără să nu le împleteşti pe amândouă — ca şi pe ace­
lea ale glorioşilor săi tovarăşi de luptă şi de suferinţe din comitetul
naţional de odinioară — cu evenimentele cele mai de seamă din isto­
ria politică a Românilor ardeleni din ultimii cincizeci de ani.
Suflet larg şi înţelegător, însufleţit din prima lui tinereţe de idea­
lurile de dreptate ale neamului nostru, minte clară şi chibzuită, inimă
caldă, caracter cumpănit şi liniştit, spirit împăciuitor şi departe vă­
zător, el a fost pentru toate aceste alese calităţi ale sale chemat de
tânăr în primele rânduri ale conducătorilor şi luptătorilor pentru
dreptate ai Românilor ardeleni.
Astfel a fost el ales în comitetul central al partidului naţional
de conferinţa partidului din 1890, care a hotărî t redactarea faimosului
Memorand şi ducerea lui la Viena în Mai 1892. Teodor Mihali şi-a dat
partea lui de contribuţie la redactarea memorandului şi partea de
jertfă şi de suferinţă ce a urmat după procesul din Mai 1894 dela
Cluj, în care el a fost condamnat la 2 ani şi jumătate de închisoare,
— proces care va rămâne în istorie ca una, din cele mai grave erori
politice pe care *un guvern orbit de patima politică şi mai ales de
ura de rasă, a putut s'o comită vreodată.
Anii de temniţă şi i-a ispăşit Teodor Mihali la Vâcz, împreună cu
Gh. Popp de Băseşti, cu asesorul consistorial din Sibiu Părintele Nic.
Cristea, cu Barcianu, cu Rubin Patiţa, cu D. Comşa, cu Suciu şi cu
mulţi dintre ceilalţi condamnaţi, afară de Raţiu, Lucaciu şi Coroianu,

©BCUCLUJ
58 GÂND ROMÂNESC

cari fuseseră închişi la Seghedin. Mi-aduc aminte cu duioşie că i-am

vizitat în câteva rânduri pe Mihali şi pe toţi ceilalţi din Vâcz, ca tânăr
student la Paris, toamna în drumul meu spre Franţa şi vara la întoar­
cerea mea în Ardeal în vacanţa cea mare, depanând cu ei firul isbândei
viitoare a cauzei noastre ce trebuia să v i e . . . Această condamnare şi
mai ales felul brutal cum autorităţile maghiare au dus-o la îndepli­
nire, a fost fatală lui Teodor Mihali. El şi cu colegii lui din comitet
condamnaţi, au fost rdicaţi noaptea din aşternut de jandarmii unguri
spre a fi duşi la temniţăj Soţia lui Mihali, care era în stare binecu­
vântată, de spaimă s'a îmbolnăvit cu acel prilej şi din aceasta i s'a
tras apoi şi moartea — după cum a arătat aceasta şi Dl. Vaida-
Voevod în impresionantul său discurs funebru dela catafalcul lui Mi­
hali. Iar înăsprirea regimului din închisoare la care Teodor Mihali şi
tovarăşii lui (sau tovarăşii, cum zicea el aşa de frumos) au fost supuşi
curând după încarcerarea lor la Vâcz şi Seghedin, — pentru că au r e ­
fuzat să iscălească o petiţie de graţiere către împărat, - a fost prilej
de discuţie vie chiar în unele ziare streine, fiind energic osândită între
altele într'un articol din La Justice (Iunie 1895) ziarul marelui pole­
mist şi om de stat G. Clemenceau.
După ieşirea din temniţă (osândiţii fuseseră graţiaţi după 15 luni
dela încarcerare de împăratul Francisc Iosif la intervenţia Regelui
Carol al României),' şi după ce partidul naţional român, — mai ales
în urma acţiunii energice a tineretului din partid, — a abandonat pasi­
vitatea faţă de dieta Ungariei pe care o votase în conferinţa naţio­
nală, de la Miercurea din 1869, hotărînd acum participarea la alege­
rile parlamentare, între cei dintâi, după Aurel Vlad, a fost ales şi
Teodor Mihali în cercul Ileanda Mare, unde îşi avea moşia, şi unde
a fost ales apoi mereu până la răsboi. Pasivitatea politică a Ardele­
nilor faţă de dieta maghiară, de care aminteam, n'a fost aprobată
nici de unele cercuri streine cari ne purtau interes. Astfel ilustrul
scriitor politic şi om de stat englez, James Bryce, colaborator al ma­
relui Gladstone, s'a exprimat în 1894 către un Român transilvănean
care-1 vizitase la Londra, că Românii ardeleni nu prin pasivitatea în
alegeri, ci dimpotrivă prin prezenţa lor în parlamentul din B.-Pesta
trebue să-şi, afirme în fiecare clipă dreptatea lor şi revendicările lor
naţionale, protestând în faţa ţării şi a lumei întregi împotriva unei
administraţii tiranice şi opresoare pentru dânşii. Şi aceasta s'a şi fă­
cut după intrarea celor 12 până la 15 (când au fost mai mulţi) depu­
taţi români, cari începând cu anul 1906 abia s'au putut strecura în
parlamentul din Budapesta printre baionetele jandarmilor unguri, —
în loc de 75 de deputaţi la care Românii ar fi avut dreptul proporţio-
©BCUCLUJ
 ©AND ROMÂNESC 59

nai cu numărul lor. Toată falanga aceasta a deputaţilor noştri, printre

cari Teodor Mihali ocupa un loc de frunte, a acţionat cu energie şi
demnitate în parlamentul maghiar tot timpul până la unire întru apă­
rarea drepturilor noastre naţionale imprescriptibile. însuşirile deose­
bite şi mai ales temperamentul său ponderat, mintea sa aşezată, înţe­
lepciunea lui l-au indicat pe Teodor Mihali din primul moment ca
conducător al grupului de deputaţi români, cari mai toţi erau mai
tineri decât el şi deci şi mai impulsivi şi nerăbdători în atacarea ches­
tiilor de care trebuiau să se preocupe în fiecare moment ca reprezen­
tanţi ai poporului nostru în dietă.
De aceea Mihali a şi fost ales cu aprobarea tuturor ca preşe­
dinte al grupului deputaţilor români din dieta Ungariei, şi curând
după aceasta grupurile deputaţilor sârbi şi slovaci alăturându-se gru­
pului deputaţilor noştri pentru a forma împreună opoziţia unită a
naţionalităţilor nemaghiare din parlament, ochii tuturor s'au îndreptat
1
către Teodor Mihali, care a fost unanim rugat să ia conducerea clu­
bului deputaţilor celor trei naţionalităţi. El şi-a făcut datoria cu
conştiinţă în această calitate — dovedind în toate împrejurările un
bun simţ politic şi un tact care i-a asigurat recunoştinţa tuturor, cu
toate că nu i-a fost uşoară sarcina ce i se încredinţase. Dimpotrivă
Dar el a ştiut totdeauna să se strecoare biruitor din situaţiile cele mai
grele şi mai periculoase pentru cauza mare pe care o a p ă r a u în dieta
Ungariei deputaţii noştri şi ai celorlalte naţionalităţi nemaghiare. —
Astfel a fost cu prilejul convorbirilor cu Ştefan Tisza, care voia un
fel de împăcare cu Românii, simţind apropierea marelui război.
Acele tratative cu trufaşul om de stat maghiar, le-a condus el, cu
multă îndemânare şi cu un tact deosebit. Acele tratative de împă­
care cu Ungurii au eşuat, căci a t â t Mihali cât şi ceilalţi conducători
ai partidului naţional din Ardeal au vrut să eşueze, deoarece ştiau
cu toţii că Tisza nu era sincer în iniţiativa ce o luase, şi nici nu vo­
iau să-şi lege mâinile în faţa evenimentelor ce aveau să vie.
Ghiar după isbucnirea războiului, Teodor Mihali a mai fost pus
la o grea încercare, ifiind rugat de guvernul maghiar să meargă împre­
ună cu răposatul episcop de Gherla, Vasile Hossu, la Bucureşti spre a
stărui pe lângă conducătorii vechiului regat pentru rămânerea Ro­
mâniei în neutralitate. Şi de această însărcinare, dela care i-ar fi fost
greu să se sustragă, având în vedere împrejurările în care ea i se
impusese, Teodor Mihali s'a achitat cu multă pricepere şi abilitate,
înapoindu-se din Ţară cu inima uşurată şi plină de bucurie de cele
ce le constatase în Bucureşti, unde fraţii noştri buni se pregăteau din
toate puterile ca să intre în război pentru liberarea noastră şi înfăp-

©BCUCLUJ
60 GÂND ROMÂNESC

tuirea României Mari. In ce priveşte pe contele Tisza, şeful guver­

nului maghiar de atunci, dela care primise însărcinarea, Mihali nu s'a
mai prezentat lui, ci a lăsat pe episcopul Vasile Hossu, de o rară
inteligenţă şi foarte îndemânatec în cele politice, să mulcomiască, sau
să adoarmă dacă vreţi, temerile omului de stat maghiar, în privinţa
intenţiilor României,
Cu mult înainte de război Teodor Mihali îşi câştigase încrederea
deosebită a cercurilor politice din ţara veche şi ale Curţii Regale din
Bucureşti pe care le informa de câte ori era nevoe despre stările
dela noi. Iar marele rege Carol avea îndeosebi o mare încredere şi
o dreaptă apreciere pentru deosebitele calităţi sufleteşti şi caracterul
lui Mihali, căruia suveranul îi încredinţa adeseori fel de fel de mi­
siuni confidenţiale importante în interes naţional. Dela Teodor Mihali
am aflat noi mai întâiu că regele Carol avea în lista lui civilă pre­
văzută o anumită sumă în fiecare an — căci în bugetul Ministerului
de Externe ar fi fost greu să s e pună asemenea ajutoare, din cauză
că guvernele din Viena şi Budapesta n'ar fi îngăduit acest lucru —
din care se trimeteau an de an ajutoare Românilor din Ardeal pentru
şcoli şi biserici, pentru ziariştii întemniţaţi şi chiar şi pentru alege­
rile parlamentare, deoarece candidaţii noştri de aici în mare parte
erau oameni săraci, cari nu puteau face faţă tuturor cheltuelilor ne­
cesare în asemenea împrejurări.
Ca primar al Clujului în decurs de mai mulţi ani, Teodor Mihali
a administrat ca un bun părinte bunurile municipiului, inspirând tu­
turor cetăţenilor majoritari şi minoritari respect şi iubire pentru cin­
stea şi dreptatea lui.
Teodor Mihali a avut şi decepţii şi încă mari decepţii în lunga
şi patriotica lui activitate politică şi naţională românească mai ales
d u p ă unire, după cum s'a accentuat aceasta şi în faţa catafalcului lui,
căci după liberarea noastră de sub jugul milenar strein, el ar fi dorit
o activitate politică cât mai strânsă între Ardeleni şi fraţii din Ţara
veche. Dar nici în alte privinţe, după unirea dela Alba-Iulia lui Teo­
dor Mihali nu i s'a acordat ceeace a r fi meritat în ierarhia condu­
cătorilor, având în vedere incontestabilele lui merite din trecut
şi situaţia fruntaşe ce a avut-o el între conducătorii neamului
nostru până la unire. Când se va scrie într'o zi — d u p ă poto­
lirea patimilor vremelnice — istoria adevărată a vremurilor de ieri
şi de azi cu marile evenimente ce le-au caracterizat, atunci se va cu­
noaşte isvorul turbure şi clocotitor de patimi omeneşti, în care şi-au
avut în mare parte obârşia acele decepţii ale venerabilului luptător

©BCUCLUJ
©ÂND ROMÂNESC 61

naţional Teodor Mihali ca şi cele ale atâtor altora cari au activat

în câmpul nobil al luptelor pentru realizarea idealului naţional.
Teodor Mihali a fost un înţelept cum aşa d e bine 1-a caracterizat
neuitatul luptător Aurel C. Popovici, patriotul neprihănit, valorosul
doctrinar al partidului naţional român şi dascălul politic al generaţiei
mele, care a scris p e o fotografie ce i-o dăruise lui Teodor Mihali
aceste cuvinte: „Lui Teodor Mihali, şeful nostru înţelept". Să păstrăm
deci imaginea acestui bun fiu al neamului nostru totdeauna vie în
amintirea noastră recunoscătoare, alături de aceea a nemuritorilor
lui tovarăşi memorandişti. .
GEORGE MOROIANU

©BCUCLUJ
 ÎNŢELEGERE
1

Ca în fiecare dimineaţă, Alexandru Văleanu a rătăcit mult, pe

cele mai ascunse cărări ale pădurii, urmărind toate semnele dimineţii.
Când s'a înapoiat la restaurant, ceilalţi luau dejunul pe terasă, bucu-
rându-se de toată libertatea pe care o oferia muntele. Domnii erau
numai în cămăşi, cu gulerele răsfrânte, fără pălării, iar cucoanele
aruncaseră peste braţele goale, câte-un şal colorat.
Pe Alexandru Văleanu îl zări mai întâi o cucoană, guralivă, care
peste bronzul feţii pusese un strat subţire de pudră, încât părea o
prună brumată:
— Bună dimineaţa, nene Alexandre, strigă ea. Cu cine ai avut
azi rendez-vous?
1
— A fost o capră neagră?
— Nu, nu, lui nenea Alexandru îi plac numai b l o n d e l e . . .
Urcând scările încet şi puţin legănat, purtând în mână un mic
buchet de flori uscate, Alexandru Văleanu se aşeză la masă:
— Nu, doamnelor, nu m'am întâlnit nici cu capre negre, nici cu
capre blonde, cu toate că ar fi cea mai frumoasă întâlnire din viaţa
mea. De câteva zile d e când ies în fiecare dimineaţă şi urmăresc lu­
mina dela prima licărire, trecând prin toate nuanţele, până când soa­
rele atinge primul pisc, aud în acelaşi timp sgomotele ridicându-se.
La început e un svon departe, în vale, un svon surd, care se măreşte
şi se deschide mereu. Când soarele se ridică binişor, p a r c ă aud cân­
tând imnul dimineţii din Tanhăuser şi în fiecare zi îmi pare că în­
ţeleg ceva mai bine o mulţime de taine ale s u f l e t u l u i . . .
— Nene Alexandre, dumniata ai fire de poet, interveni Alexan­
dru Cojocariu, profesor de filozofie.
— Nu, nenea Alexandru e p u r şi simplu îndrăgostit, râse un domn
gras, pe chelia căruia se jucau primele raze de soare. Eu l-am sur­
prins eri în tandreţă cu o gâză.
Un hohot de râs acoperi ultimele cuvinte ale domnului gras. Ale­
xandru Văleanu surâse şi el, mai mult din obligaţie, pentru ceilalţi.
De câteva zile observa mereu pe nepotul său, Aurel Văleanu, şi

©BCUCLUJ
GÂND ROMÂNESC 63

pe soţia acestuia, Ileana. Era sigur că ceva s'a întâmplat între ei.
— Să fie oare în legătură cu excursia? Să fie ceva mai vechiu
şi să nu fi observat până acum?
Lucrul era cu putinţă.
'— Acasă, între fel de fel de preocupări, omul e ca legat la ochi,
se gândi Alexandru Văleanu. Trebue să iasă afară din oraş, să schim­
be peisajul, pentru ca să devină mai înţelegător.
Dar asta n u mai merge aşa, trebue să ştilu ce e cu ei. Voind apoi
să afle neîntârziat adevărul, întrebă pe nepotul său:
— Aurel, ce e cu nevasta ta? Nu se simte bine.
— Nu ştiu ce are, unchiule, răspunse Aurel, dar nici eu nu mă
simt tocmai bine. Poate s'a luat indispoziţia prin imitaţie.
Ileana, care până atunci privise, indiferentă pe deasupra tuturor,
se uită cu ochii înlăcrimaţi, la Alexandru Văleanu.
Bătrânul, nemulţumit îşi măsură nepotul peste ochelari, apoi sim­
ţind şi el ochii umezindu-i-se, spuse cu necaz:
— Dacă e aşa, azi nu vom merge nicăiri, sau cel puţin voi veţî
rămâne aci. Trebue să vă faceţi bine . . .
— Nu, mergem şi noi, zise Aurel Văleanu repede, chiar acum
trebue să mergem, aerul o să ne facă bine.
Aurel Văleanu simţia în adevăr mare nevoie de a pleca, avea
nevoie de linişte şi nu i-o putea da decât singurătatea şi orizon­
tul vast al munţilor.
Acasă, îşi rezumase supărarea atât de des, încât aproape nu mai
înţelegea nimic.
Cunoscuse pe Ileana cu mult timp înainte şi avusese pentru ea,
până la căsătorie, un fel de cult mistic, pe care oamenii îl au numai
pentru icoane. Acest cult crescuse în urma unei întâmplări.
Cu câteva zile înainte de căsătorie erau împreună în camera ei,
o cameră albă, zugrăvită cu rândunele albastre.
Ileana cânta la pian, iar el fuma într'un fotoliu privind-o.
In moleşala serii şi a muzicii, Aurel Văleanu îi privea Umerii
rotunzii şi linia sveltă a gâtului. Era tunsă scurt şi un puf mărunt îi
acoperia şanţul abia perceptibil al cefii.
După încetarea ultimelor acorduri rămase în atmosferă ceva
tulburător. Rândunelele albastre din zugrăveala de pe pereţi s'ar fi
putut desprinde în fiecare clipă din buchetele de f l o r i . .
Ridicându^se «le pe scăunelul ei, Ileana se aşeză lângă Aurel, pe
marginea fotoliului.
— La urma urmei ce însemnează o legătură perfectă cu o fe­
meie ca Ileana? Care o mijlocul de a comunica cu ea? — se
gândi el.

©BCUCLUJ
64 GÂND ROMÂNESC

Cuvintele? Dar prin cuvinte ne-am înţeles numai când să ne că­

sătorim, cum să mobilăm camerile, cum să facem sport î m p r e u n ă . . .
Ceeace e mai important pentru noi^ nu ne-am spus niciodată.
Va trebui să rămână deci între noi totdeauna o barieră peste
care nu se poate trece? '•
Atunci, Aurel zâmbind a luat-o în braţe, i-a mângâiat părul şi
faţa, apoi mâinile a u început să-i lunece de pe umeri pe trunchiu, apoi
pe ş o l d u r i . . . Era cuprins de o tulburare căreia nu-i putea rezista,
ar fi voit să contopească cele două trupuri în unul singur.
Din nebunia aceasta, 1-a trezit o ploaie abundentă de lacrimi.
Ileana plângea.
Aurel s'a oprit plin de o sensaţie ciudată de mirare şi ruşine.
Era aşa dar atât de curată, încât un simplu gest a putut-o face să
plângă?
Disecând întâmplarea aceasta, desarticulând fiecare gest pentru
a-i prinde înţelesul, Aurel a avut o mare bucurie, dar în acelaşi timp
şi o mâhnire, pe care de abia şi-o putea ascunde.
După căsătorie întrebarea i s'a pus cu o şi mai dureroase acui­
tate.
— In definitiv putea spune că înţelege complect pe Ileana, că o
are până în ultima ei fibră? Şi dacă nu, care era calea?
* *
*
Intr'o noapte, obosită, Ileana i-a adormit în braţe. Somnul i-a
destins trăsăturile, faţa căpătase o expresie de puritate copilărească.
Aurel i-a încheiat haina, şi a aşezat-o în patul ei cu grija cu care
ar fi aşezat un copil în leagăn. A întârziat mult potrivind cuver­
tura, ferindu-se să atingă cât de puţin trupul.
Jos, în grădina din faţa casei, florile înălbise noaptea. Departe
p e deal, deasupra pădurii, se răsucea un fuior de fum.
Mergând la fereastră, lui Aurel Văleanu îi apăru noaptea mai
limpede şi mai adâncă ca niciodată.
Târziu, când a plecat dela fereastră, un spectacol neaşteptat 1-a
pironit în mijlocul odăii.
Ileana nu mai era acoperită, ci goală, iar acoperitoarea, înfăşu­
r a t ă sul, era încolăcită în jurul corpului, trecând printre genunchi.
— E aşa d a r adevărat că Ileana nu s'a schimbat complect? E
adevărat că o singură pasiune a pus definitiv stăpânire pe sufletul
şi trupul e i ? . . .
Aurel Văleanu avu un surâs trist.
De aci a început o luptă oarbă între ei.
— Dacă aceasta e calea pe care poate merge ea, să mergem, se

©BCUCLUJ
GÂND ROMÂNESC 65

gândi Aurel, plin de entuziasm. Poate va ieşi de aci liniştea şi înţe­

legerea pe care o a ş t e a p t ă . . ,
Lupta a fost înverşunată, într'o zi au rămas însă obosiţi şi s a u
uitat unul la altul ca doi streini.

Când soarele s'a ridicat bine deasupra munţilor, Alexandru Vă­

leanu a dat semnalul de plecare.
— Mergem pe deasupra cascadei, spre lac. Ileana, tu rămâi în
urmă, vreau să stăm puţin de vorbă.
Tânăra femeie îi aruncă o privire recunoscătoare. De câtva timp
se simţia nespus de singură.
O bună bucată de drum, au mers printre brazi, s'au ridicat apoi
deasupra pădurii şi de acolo au luat-o tot pe urma văii, printre mor­
mane de pietrii. Cascada a rămas în urmă.
De pe o culme se vedea întregul şes al Oltului, cu satele pier­
dute în arini, cu hotarele tăiate în figuri geometrice regulate, ca nişte
grădini. Dincolo de Olt, dealurile se pierdeau în ceaţă.
Alexandru Văleanu, urcând, îşi uitase de Ileana şi de nepotul
său şi privind iarba scurtă şi tare, se minuna de nişte bujorei, cari
găsiseră destulă căldură ca să înflorească la această înălţime.
1
După un popas mai lung, a început să fie îngrijorat.
— Mi se pare că azi vom vedea muntele şi altfel, văd că ceaţa
nu s'a ridicat încă de prin văi şi d e dincolo de Olt vântul aduce nori.
Profesorul Cojocariu se opri şi el, se uită înapoi câteva clipe,
apoi zise:
— Nimic mai nesigur decât t i m p u l . . .
Aurel Văleanu, nevăzut de ceilalţi o luase înainte şi peste câteva
sute de paşi ajunse pe cea mai înaltă culme a muntelui.
Aci i se deschise o vedere nebănuită.
Adânc, în valea din dreapta, se încreţia în cercuri abia percep­
tibile, oglinda unui lac verde. împrejurul lui stâncile erau colorate
cu un fel de rugină cărămizie.
Aurel Văleanu se aşeză pe o peatră şi aşa singur se simţi
nespus de bine; acesta era locul pe care îl dorise, fără să ştie.
Din urmă se auziau glasurile celorlalţi, din ce în ce mai lămu­
rite. Când se apropiară mai bine, vorbia tot Florian Cojocariu.
— Ştiinţa nu ştie mult, dar în faţa ei nu sunt enigme de nere­
zolvat . . . Mâine-poimâine, totul va fi pus în f o r m u l e . . .
— Staţi, grăi Alexandru Văleanu, şi lasă-ne, dragă Florine, să
ne bucurăm în pace de frumseţile muntelui. Uite lacul acesta, cu stân­
cile abrupte dimprejur, totdeauna mi-au părut o minune arhitectonică
a naturii... *

©BCUCLUJ
66 GÂND ROMÂNESC

— Pe unde coborim?, întrebă o cucoană speriată.

— Avem drum bun, explică Alexandru Văleanu, numai trebue
să ocolim mult, dar vom coborî oricum, căci de acolo de jos, spec­
tacolul e şi mai rar. Numai acolo vezi cât e de sălbatic locul şi cât
sunt de colorate stâncile . . .
— Haidem înainte, interveni profesorul Cojocariu, nu trebue să
pierdem nici o clipă, căci vine ploaia.
— Eu merg direct, zise Aurel.
— Mai bine vino cu noi, strigă după el bătrânul, drumul pe aci
e foarte primejdios şi ceaţa care vine poate aduce ceva rău. Dar
Aurel nu-1 mai auzi. După câţiva paşi dispăru din vederea celor­
lalţi, printre stânci:
P e coaste la vale nu era nici un fel de cărare, trebuia dibuit
fiecare pas. înainta încet. Jos, ceaţa înainta, valea Oltului nu se mai
vedea deloc, iar pădurea era acoperită aproape în întregime. Un
vânt iute pornise dinspre pădure în sus.
Aurel aruncă o privire spre lac, măsură drumul şi îşi făcu so­
cotelile. Departe se vedea o stâncă roşie, izolată. Dela ea încolo dru­
mul era bun. Până acolo trebuia să ajungă înainte de a se lăsa
ceaţa.
începu întrecerea cu furtuna, mai mult târându-se pe pietrii.
Din vale răsbise deasupra primul nor şi în câteva clipe se îm­
prăştie deasupra lacului, apoi, purtat de vânt, se răspândi în sus.
Lacul se izbia de stânci. Aurel auzi un sunet sec. Se uită la
stânca roşie, măsură distanţa . . .
— Ajung la ea odată cu furtuna . . .
Târâitul începu din nou, mai repede, dar ceva neaşteptat îl opri:
de sus trecu pe lângă el o petricică, sărind din stâncă în stâncă.
Intorcându-se înapoi, deasupra unei stânci, văzu pe Ileana. Vân­
tul îi bătea haina, lipindu-io de trup. Aşa cum sta, privind atentă,
cum să-şi potrivească al doilea pas, părea o pasăre, cu un picior
în aer, gata să-şi ia sborul.
Aurel avu o strângere de inimă, apoi un sentiment că totul e
inutil.
— De ce nu-mi dă pace nici aci? Pentru ce au lăsat-o să vină
cu mine?
Dar nu de asta era vorba. Cum drumul celalalt era plin de co­
tituri şi trecea tot printre stânci, ea, ca din întâmplare, s'a pierdut,
iar după trecerea celorlalţi, a luat drumul înapoi şi a coborît după
Aurel.
Valea era acum plină de nori şi de jos se auzia ecoul primelor
tunete.

©BCUCLUJ
GÂND ROMÂNESC 67

Aurel, obosit, se lăsase pe o stâncă. Picurii de ploaie începură

să cadă grei pe pietrii. Printre caerii de nori, cari îl înconjurau, de
abia se mai vedeau vârfurile •stâncilor.
In sufletul Iui, Aurel avea o presimţire amară la gândul că vine
furtuna.
— Ea distruge şi curăţă, numai ea poate curaţi şi reface a l t f e l . . .
Norii treceau pe lângă el. Printre ei, Aurel văzu pe Ileana în-
covoindu-se printre stânci, ca o jucărie şi din singurătatea dureroasă,
în care se afla, simţia nevoia de a fi lângă ea şi a o ocroti.
Prin lumina fulgerelor, care se înteţiau, se mai vedea numai vag,
câte un colţ de peatră. Printre ele, Aurel vedea mişcându-se o be­
retă roşie, ca o floare de mac, bătută de vânt.
A început să plouă.
Aurel se târî în sus printre stânci, pipăind pietrile. Jos, furtuna
se deslănţuise în toată puterea; în rari răstimpuri de potolire se
auzia lacul lovindu-şi valurile de stânci.

Târziu, când ceaţa s'a ridicat, lacul şi stâncile au apărut împros­

pătate, strălucitoare de lumină şi culoare. Aurel, care se liniştise
strângea încă mâna caldă a Ilenei, o mână de copil, arsă de soare.
O luase încă dela început în mâinile sale, căci în furtună era singurul
mijloc de comunicare.
Nici când nu ar fi crezut că cele mai intime mişcări ale sufle­
tului, se pot transmite într'o asemenea măsură, printr'o simplă strân­
gere de mână.
Acum era împăcat.

De după stânci se auzi vocea lui Alexandru Văleanu.

— Hop, h o p . . .
Aurel îi răspunse.
Când s'au întâlnit, bătrânul era încă emoţionat.
— Bată-vă să vă bată, voi eraţi împreună? Credeam că vi s'a
întâmplat ceva.
Drept răspuns, Aurel, care nu se mai putea despărţi de Ileana,
spuse scurt:
— Nu, nu ni s'a întâmplat nimic.
Vocea lui a*vea în ea o bucurie neînţeleasă pentru ceilalţi, iar
privirea era strălucitoare şi liniştită.
— Nu v'am spus eu? zise Florin Cojocariu. Calculând după
toate regulele probabilităţii, posibilitatea unui accident era destul
de redusă.
O. F. POPA

©BCUCLUJ
 METAFIZICĂ ŞI SOCIOLOGIE
(URMARE)

In afară de d i s c u ţ i a în jurul obiectului, s o c i o l o g i a m a i are încă o s e r i e

de raporturi n e c e s a r e cu metafizica. Le v o m expune î n s ă m a i pe scurt.
F e n o m e n o l o g i a , filosofie s t ă p â n i t o a r e azi în toată Germania, a î n v i o r a t
printr'o influenţă l a r g ă şi binefăcătoare, toate cercetările, chiar şi pe cele
streine de filosofie. S o c i o l o g i a n u poate nesocoti nici ea foloasele p r e c i s e
cari îi pot veni d e l a acest curent de gândire. In p r i m u l r â n d foloase m e t o ­
dologice, dar acestea n u ne interesează aici. U r m ă r i m n u m a i concepţia
f e n o m e n o l o g i l o r despre existenţă şi sugestiile- pe cari le poate dobândi so­
ciologia dela ei.
In concepţia h u s s e r l i a n ă despre ontologie, partea care merită o deose­
bită a t e n ţ i u n e este p u t e r n i c a a f i r m a ţ i u n e a r e g i u n i l o r existenţiale ( S e i n s -
31
regionen) care atrage d u p ă sine c o n s t i t u i r e a tot a t â t o r ontologii r e g i o n a l e ) .
Intr'adevăr, H u s s e r l s u s ţ i n e că structura existenţii n u este pretutindeni
aceeaşi, fiecare r e g i u n e are o constituţie diferită, care n u poate fi g â n d i t ă
cu ajutorul aceloraşi categorii. Există o structură c o m u n ă tuturor r e g i u n i ­
lor, care face posibilă a p l i c a r e a u n i v e r s a l ă a n o ţ i u n i l o r de obiect, r e l a ţ i u n e ,
proprietate, dar structura a c e a s t a este pur formală. Forma î n s ă n u este gen,,
u n i v e r s a l i t a t e a ei t r a n s c e n d e orice generalitate. De aceea categoriile. cari
e x p r i m ă s t r u c t u r a m a t e r i a l ă (sachhaltige) a existenţii, care defineşte n a t u r a
ca natură, s a u c o n ş t i i n ţ a ca atare, n u sunt s i m p l e specificaţiuni ale cate­
goriilor formale. Aceste categorii m a t e r i a l e v a r i a z ă d u p ă d o m e n i u l exis­
tenţii, ele d e l i m i t e a z ă aceste regiuni ontologice. L e v i n a s , u n bun c u n o s c ă t o r
al lui H u s s e r l (şi care n e călăuzeşte şi în darea n o a s t r ă de s e a m ă ) , preci­
zează în spiritul a c e s t a şi s u b influenţa vădită a lui Heidegger, că regiu­
nile existenţiale n u diferă n u m a i prin esenţa lor, ci şi prin genul lor d e
existenţă. F a p t u l însuşi de a fi, de a se g ă s i acolo, diferă d u p ă r e g i u n e .
32
„A exista n u î n s e m n e a z ă p r e t u t i n d e n i acelaşi l u c r u " ) . Prin a c e a s t a se
face u n p a s m a i departe, de o i m p o r t a n ţ ă deosebită, dinspre esenţă la e x i s ­
3 3
t e n ţ a î n s ă ş i ) . N o u a perspectivă deschide posibilităţi teoretice i n c a l c u l a ­
bile. C u g e t a r e a filosofică îşi recapătă r a n g u l de altă dată: prima philosophia.
sive ontologia.
D a r ce interes pot să prezinte toate acestea pentru sociologie? O nouă
l e g ă t u r ă a sociologiei cu metafizica se i m p u n e . Societatea constitue şi ea

31) Ideen zu einer reinen Phanomenologie und phănomenologischcn PhilosopUie

(1913).
3 2 ) La Theorie de l'intuition dans la phenomenologie de Husserl (1930).
3 3 ) Of. G. Gurvitcli: Les Tcndances actuelles de la Philosophie allemande (1930).

©BCUCLUJ
 GÂND ROMÂNESC 69

e r e g i u n e existenţială aparte, sociologia ca ştiinţă a ei n u m a i are dreptul

s ă se oprească la înfăţişarea de suprafaţă a lucrurilor, ci trebue să-şi ia
s a r c i n a de a duce cercetarea p â n ă l a sfârşit, dinspre e s e n ţ a vieţii sociale,
l a existenţa specifică a societăţii omeneşti. P r i n a c e a s t a n u se î n c a l c ă do­
m e n i u l metafizicei, căreia îi r ă m â n e de drept o n t o l o g i a f u n d a m e n t a l ă (exis­
t e n ţ a ca existenţă) şi speculaţiile a s u p r a iraţionalului, a s u p r a n e a n t u l u i
34
( N i c h t s ) ) , — n u m a i că din n o u s o c i o l o g i a v a trebui să se p r e l u n g e a s c ă în
m e t a f i z i c ă , s ă facă şi metafizică. Toate d r u m u r i l e unei cercetări complete
si lipsite de prejudecată o duc într'acolo.
Aplicarea f e n o m e n o l o g i e i în sociologie n'a întârziat şi pare a fi rod­
n i c ă chiar dela început. E de citat î n p r i m u l rând n u m e l e lui Мах Scheler
care, alături de Husserl şi Heidegger, reprezintă filosofia f e n o m e n o l o g i c ă
35
g e r m a n ă , fiind totodată şi s o c i o l o g ) . Apoi i-au u r m a t Siegfried Kra-
3 6 3 7
c a u e r ) , sociolog extremist fenomenologic,. Theodor L i t t ) , u n sociolog feno­
38
m e n o l o g i c de m a r e valoare şi Theodor G e i g e r ) , f e n o m e n o l o g într'o m ă s u r ă
m a i m o d e r a t ă , î n s ă cu m u l t ă pricepere.
S o c i o l o g i a f e n o m e n o l o g i c ă prezintă societatea ca o d a t ă p r i m a r ă , di­
rectă a conştiinţei. Existenţa altor euri ţine de d o m e n i u l evidenţei (Du-Evi-
denz) şi la fel a c o m u n i t ă ţ i i (das Wir); există î n afară de o simţire a eulul,,
o s i m ţ i r e originară a grupului, o conştiinţă directă a c o m u n i t ă ţ i i . D a t ă fiind
a c e a s t ă structură particulară a conştiinţei u m a n e , societatea există î n in­
teriorul fiecărui individ. Dacă omul face parte din societate, a c e a s t a la
r â n d u l ei face parte din om, de care o l e a g ă raporturi substanţiale, consti­
t u t i v e (Scheler). Eu văd viaţa sufletească a a l t u i a „în mine'" î n s ă t o c m a i
d e aceea văd în acelaşi t i m p eul m e u într'însul, în celălalt. I n d i v i d u a l i t a t e
şi socialitate s u n t concepte corelative (Litt). S a u în original: „In d a s Er-
l e b n i s m e i n e s Ich-Selbst, trage ich n a t u r l i c h alle m e i n e Wir-Bmdumgen, die
m i c h m i t andern verknupfen, m i t h i n e i n ; wie, u m g e k e h r t , i m Wir-Erlebnis
39
d i e B e s o n d e r h e i t m e i n e s Ic/i-Selbst m i t s c h w i n g t " ( G e i g e r ) ) . Acestei con­
ş t i i n ţ e i m e d i a t e a g r u p u l u i se datoreşte faptul că, d a c ă s'au g ă s i t metafizici
cari să n e g e e x i s t e n ţ a l u m i i exterioare, nici u n a n'a riscat şi n e g a r e a altor
euri. Deodată cu i n t u i ţ i a c a r t e s i a n ă a existenţii proprii, a v e m şi intuiţia
existenţii semenilor, a societăţii. î n c â t v i a ţ a socială se bazează pe u n gen
caracteristic de a fi al conştiinţei. F a i m o a s a a n t i n o m i e individ-societate
c a d e şi perspectiva l a r g ă a altor preocupări se deschide. Căci pentru socio­
l o g i a formală n u se m a i pune problema a ceeace se î n t â m p l ă în empirie,
ci problema apriorică, a n u m e : c u m p u t e m şi c u m trebue să t r ă i m l u m e a ,
d a c ă c o n ş t i i n ţ a n o a s t r ă e a ş a sau a ş a constituită? (Kracauer). U n gen nou
d e apriorism, aplicabil m a i ales în sociologie, devine posibil. In locul con-

3 4 ) Cf. M. Heidegger: Sein und Zeit (ed. IlI-a, 1931), si Was ist Metaphysikl
(1929).
3 5 ) Filosofia socială şi sociologia lui Scheler se găsesc în: Wesen und Formen
<ler Sympathie (ed. 2-a, 1923), Der Formalismus und der Ethrk und die materiale
Wertethik (1913—191rT), Versuche zu einer Soziologie des Wissens (1926) în colecţia
Schriften zur Soziologie und Weltanschauungslehre (3 voi. 1923—24), Die Formen
<les Wissens und die Bildung (1926), etc.
3 6 ) Soziologie als Wissenschaft (1922).
3 7 ) Individuum und Gemeinschaft (ed. 2-a, 1924).
3 8 ) Die Masse und ihre Aktion (1926), Die Gestalten der Gesellung (1928), v.
art. citat al lui Vierkandt, (1931).
3 9 ) Die Gestaltung der Gesellung, pg. 5.

©BCUCLUJ
70 GÂND ROMÂNESC

t i n g e n ţ e l o r empirice, ş t i i n ţ a v a s t ă p â n i categorii sigure, necesare şi univer­

sale, dar n u de n a t u r ă raţională-creativă, ci de n a t u r ă existenţială-consti-
40
tutivă. Metafizica îşi recapătă p r i m a t u l faţă de teoria c u n o ş t i n ţ e i ) .
In sfârşit, ca să t e r m i n ă m cu fenomenologii, să n u u i t ă m nici contri­
b u ţ i a lui H e i d e g g e r la sociologie. Intr'adevăr, H e i d e g g e r face el însuşi „so­
41
ciologie" sub alt titlu şi cu alte intenţii, dar tot s o c i o l o g i e ) . Se ştie că
meritul acestui f e n o m e n o l o g faţă de întemeietorul curentului (Husserl), este
de a fi i m p u s o n o u ă orientare filosofiei fenomenologice, a n u m e precăde-
42
r e a preocupării de existenţial faţă de e s e n ţ ă ) . F e n o m e n o l o g i a , după el, n u
trebue să se m ă r g i n e a s c ă la descrierea esenţelor, s a u în speţă a esenţei con­
ştiinţei i n t e n ţ i o n a l e şi a eului, c u m propune Husserl, ci a n a l i z a ei trebue
s ă se îndrepte în primul rând către existenţa c a atare.
D r u m u l cel m a i sigur, după Heidegger, de a s e s i z a existenţa ca e x i s ­
tenţă, este de a l u a c a punct de plecare existenţa u m a n ă (Dasein des Men-
schen). P e n t r u c ă e s e n ţ a acestuia e chiar existenţa. (Das „ W e s e n " des D a s e i n
43
liegt in seiner E x i s t e n z ) ) . Analiza f e n o m e n o l o g i c ă a existenţii u m a n e în­
cepe cu descrierea existenţii banale, cotidiane (durchschnittliche AUtăglich-
keit), de sub d i c t a t u r a i m p e r s o n a l u l u i , acel „cineva" (das Man). Această
existenţă banală, în care o m u l se pierde, se degradează ontologic, pentru a
se r e g ă s i pe sine abia prin s e n t i m e n t u l de t e a m ă (Angst), în special prin
t e a m a de m o a r t e , care ne s i n g u l a r i z e a z ă şi ne desparte de oameni, n u este
d e c â t v i a ţ a socială. Descrierea acesteia ca o existenţă decăzută, i m p e r s o ­
nală, nivelatoare şi banală, e lipsită de o valoare absolută, d a r din punct
de vedere al existenţii personale, poate fi eventual acceptată (aici n u ne
interesează).
Important este î n s ă că Heidegger, reluând pe Scheler, stabileşte şi el
societatea printre datele originare ale conştiinţei. Caracteristic existenţii
u m a n e e de a se afla în l u m e (In-der-Welt-sein); n u există subiect fără
l u m e (Subjekt ohne Welt). Şi tot atât de puţin este dat u n eu izolat, fără
celelalte euri (ohne die Anderen). Deci existenţa u m a n ă este o existenţă în
c o m u n (Mit-dasein), care trebue interpretată apoi ontologic. Iată cu pro­
priile lui cuvinte: ,.Die K l ă r u n g des In-der-Welt-seins zeigte, das nicht zu-
n a c h s t „ist" u n d a u c h n i e gegeben ist ein blosses Subjekt ohne Welt. U n d
so ist a m E n d e e b e n s o w e n i g z u n â c h s t ein isoliertes Icn gegeben ohne die
A n d e r e n . . . Die Aufgabe ist, die Art d i e s e s Mitdaseins i n der n a c h s t e n All-
t ă g l i c h k e i t p h a e n o m e n a l zu m a c h e n und ontologisch a n g e m e s s e n zu inter-
44
pretieren"' ). In a n a l i z a „socialului" aduce o precizare existenţială de m a r e
preţ. A f i r m a ţ i a f e n o m e n o l o g i c ă : E x i s t e n ţ a u m a n ă este prin esenţă existenţă
socială (Dasein ist w e s e n h a f t Mitdasein), are u n înţeles existenţial-ontologic.
E a n u v r e a să s u s ţ i n ă ontic că eu de fapt n u m ă g ă s e s c s i n g u r şi că m u l ţ i
alţii de felul m e u m a i s u n t de faţă. In cazul a c e l a socialitatea (Mitdasein)
n'ar fi o d e t e r m i n a r e existenţială, ci o s i m p l ă situaţie, o stare. S o c i a l i t a t e a
d e t e r m i n ă existenţial e x i s t e n ţ a u m a n ă , c h i a r atunci c â n d u n altul î n reali­
tate n u e prezent şi perceput. Şi s i n g u r ă t a t e a în l u m e este o existenţă cu

40) Comp. si N. Hartmann: Grunđziige einer Metaphysik der Erkenntnis (ed.

H a , 1931).
4 1 ) v. Sein und Zeit (ed. 3-a, 1931).
J 2 ) Gurwitch, op. cit.
4 3 ) Op. cit. pg. 42.
4 4 ) Op. cit. pg. 116.

©BCUCLUJ
 GÂND ROMÂNESC 71

alţii în lume. U n altul n u poate lipsi decât pentru u n tovarăş, încât a fi

s i n g u r n u e decât un mod deficient al existenţii în c o m u n , chiar posibili­
46
t a t e a de a fi s i n g u r o p r o b e a z ă ) . Heidegger s p e c u l e a z ă toate acestea pe
l a r g în s i s t e m u l său, dar noi aici n u m a i p u t e m i n s i s t a . R e ţ i n e m n u m a i
i n d i c a ţ i a faptului: Dacă metafizicienii se ocupă în speculaţiile lor de altă
n a t u r ă de v i a ţ a socială şi-i surprind structura ei a d â n c ă de esenţă şi exis­
t e n ţ ă , cu atât m a i m u l t sociologia trebue să-şi ia a s u p r a sa atari cercetări,
î n c ă o d a t ă metafizica se dovedeşte necesară sociologiei pentru completa
epuizare a d o m e n i u l u i său.
P e n t r u c ă , hi ce ne priveşte, concepţia h e i d e g g e r i a n â prezintă a n u m i t e
corespondenţe cu o altă concepţie filosofică l a m o d ă , e vorba de filosofia
b e r g s o n i a n ă a vieţii, ar trebui să i n s i s t ă m puţin şi a s u p r a acesteia. Ne m u l ­
ţ u m i m însă, a c u m , cu o s i m p l ă indicaţie. Se ştie că B e r g s o n în „Essai s u r
i e s d o n n e e s i m m e d i a t e s de la conscience" prezintă o concepţie dualistă a s u ­
pra eului u m a n . Ar exista, în adevăr, d o u ă euri: eul profund şi eul super­
ficial. Acesta din u r m ă e identificat cu eul social, habitual, cotidian, m a ­
şinal, discursiv. Mai i n t e r e s a n t î n s ă e faptul că filosofia lui B e r g s o n a dat
naştere unui curent chiar în sociologie. De citat în a c e a s t ă privinţă în deo­
40 47
sebi E s s e r t i e r şi L a s b a x ) , care î n c e a r c ă uri atac împotriva sociologis­
m u l u i d u r k h e i m i s t şi o n o u ă direcţie în sociologie, î n t e m e i a ţ i pe datele filo-
sofiei bergsoniene. In u r m a lor însuşi Bergson, în cartea recentă: „Les deux
s o u r c e s de la m o r a l e et de la religion"' trage concluziile sociologice ale siste­
m u l u i său. Şi pe l a t u r a a c e a s t a tovărăşia sociologiei cu metafizica, p r e c u m
îie-o dovedeşte î n s ă ş i experienţa, departe de a-i p u r t a pericole, a dus-o spre
profunzimi n e b ă n u i t e .
Ar m a i trebui să scriem u n c u v â n t şi despre aportul metafizicei în
d i s c u ţ i a r e n u m i t ă a s u p r a clasificării ştiinţelor în ştiinţe ale naturii şi
ştiinţe ale spiritului, să î n f ă ţ i ş ă m apoi aportul ei efectiv la problema reali­
tăţii sociale şi să e x a m i n ă m perspectiva metafizică în l ă m u r i r e a h e r m e n e u ­
tică şi axiologică a fenomenelor sociale dotate cu s e n s şi valoare. Ele î n s ă
m e r i t ă să fie obiectul unor c o m u n i c ă r i aparte. (Epistemologie şi sociologie,
P r o b l e m a realităţii sociale şi S o c i o l o g i a faţă de problema valorilor).
Aici a m v r e a s ă m a i s t ă r u i m puţin, pentru o l ă m u r i r e deplină, a s u p r a
unei probleme deosebit de interesante ridicate de E. Rothacker în lucrarea
sa: Logik u n d S y s t e m a t i k des G e i s t e s w i s s e n s c h a f t e n (1927) şi care a t i n g e
direct problema noastră. Rothacker s u s ţ i n e că toate regulele metodologice,
orice j u d e c a t ă de valoare, fiecare termen al unei opere de ştiinţă particu­
lară, toate s u n t hotărîte, în ultimă analiză, de perspectiva unei concepţii
despre l u m e ( W e l t a n s c h a u u n g ) . N u există nici u n mijloc de a înţelege com­
plet conceptele şi metodele ştiinţelor spirituale, decât acela de a le u r m ă r i
în origina a c e a s t a filosofică a lor, („sie in ihre w e l t a n s c h a u l i c h e n U r s p r i m g e
4
zuruck zu vervolgen") »). A r g u m e n t a r e a lui e deadreptul i m p r e s i o n a n t ă .
Spiritul, ca să acţioneze efectiv, trebue s ă devină viaţă. U n d e v i a ţ a
spirituală se realizează cu adevărat, spiritul intră în interdependenţă cu

io) (Auch das Alleinsein des Paseins ist Mitsein in đer Welt. Fehlen kann đer
Andere nur in einem und fiir ein Mitsein. Das Alleinsein ist ein defizienter Modue
des Mitseins, seine Mogliohkeit ist der Beweis fur đieses). Op. cit., pag. 120.
4 6 ) Les Formes inferieures de 1'explication (1927).
4 7 ) La Cite humaine (2 voi., 1927).
4 8 ) Op. cit., pg. 36.

©BCUCLUJ
72 GÂND ROMÂNESC

realităţile pe cari le însufleţeşte, adică între reflexiunea teoretică şi fapta

productivă stabileşte o l e g ă t u r ă vie şi indisolubilă. P r i n c i p i i l e lumii spiri­
t u a l e devin totodată şi principiile vieţii spirituale. P r i n a c e a s t a î n s ă luptele
de m e t o d ă şi s i s t e m cad sub imperiul altor legi, ele d e v i n lupte de v i a ţ ă
(Lebenskămpfe), cari la r â n d u l lor se reoglindesc în ştiinţele principiale.
Iată pentru ce controversele şi m u l t i p l i c i t a t e a s i s t e m e l o r s u n t necesare. Di­
ferenţa de exactitate dintre ştiinţele naturii şi ştiinţele spiritului (între cari
socoteşte şi sociologia) n u constă în faptul că primele se î n t e m e i a z ă exclusiv
pe fapte, ci în c o n s t a n t a lor punere a problemelor, în orientarea s t a t o r n i c ă
a interesului. Dimpotrivă, ştiinţele spiritului s u n t prinse a d â n c în conflic­
tele de viaţă şi interese. De aici le provine relativitatea. In cadrul u n e i con­
s t a n t e puneri de probleme şi ştiinţele spiritului sunt capabile de cea m a i
m a r e exactitate (pg. 145). î n t r u c â t spiritul vrea să influenţeze şi să acţio­
neze, el trebue să a l e a g ă . In faptă n u p u t e m fi în acelaşi t i m p idealişti, de
pildă şi maturalişti. Deci n u l i m i t a r e a o m e n e a s c ă , ci a b u n d e n ţ a valorilor ne
sileşte la alegere. A c ţ i u n e a , prin î n s ă ş i firea ei, p r e s u p u n e cu necesitate
u n i l a t e r a l i t a t e a (pg. 157). Iar în ce priveşte criteriul a d e v ă r u l u i cuprins în
alternativele de concepţie a s u p r a vieţii, el r ă m â n e unul singur: rodnicia
(Pg. 171).
S'ar p ă r e a că R o t h a c k e r ne dă n o u ă , care s u s ţ i n e m necesitatea u n o r
legături c o n s t a n t e între sociologie şi metafizică, o satisfacţie deosebită. El
a n c o r e a z ă ca n i m e n i altul ştiinţele spiritului, deci şi sociologia, în p l i n ă
concepţie despre l u m e , din care face parte şi metafizica. Dar cu toate ade­
m e n i r i l e acestea, v o m l u a poziţie î m p o t r i v a acestor încercări. Combătând
pe Rothacker, a j u n g e m s ă f i x ă m şi p u n c t u l n o s t r u de vedere, adică rezul­
tatele s i s t e m a t i c e ale discuţiei de p â n ă a c u m .
Ideea centrală a lucrării lui Rothacker, că ştiinţele spiritului sunt de­
t e r m i n a t e de concepţiile despre l u m e , ele fiind prinse în luptele vieţii, ni
se pare complet arbitrară. Intr'adevăr, dacă ar fi aşa, ştiinţele spirituale şi-ar
pierde caracterul î n s u ş i de ştiinţă. El are în parte dreptate, că genul acesta
de ştiinţe îşi s c h i m b ă adeseori problemele, dar prin a c e a s t a ele îşi s c h i m b ă
n u m a i p r e o c u p a r e a şi conţinutul, n u caracterul. E p i s t e m o l o g i c ele r ă m â n
aceleaşi. P r i m a condiţie a u n e i ştiinţe este obiectivitatea. Rothacker are î n
realitate o concepţie greşită despre ştiinţă. Aceasta, de orce n a t u r ă ar fi
(naturală s a u spirituală), n u - ş i creiază s i n g u r ă obiectul, nici n u şi-1 t r a n s ­
f o r m ă , ci c o n s t a t ă p u r şi s i m p l u realităţi exterioare ei. Ştiinţa n u prescrie
legi, n u dă n o r m e , n u apreciază, n u creiază valori, ea n u e' nici i d e a l i s t ă ,
nici n a t u r a l i s t ă , —• ci c o n s t a t ă legile, referă valorile, — atât. î n c â t faptul
că valorile vieţii s e contrazic, n u atrage după sine şi contrazicerea ştiinţei,
e a -constată conflictul, îl explică, îi stabileşte înţelesul, cu a c e a s t a rolul ei
s'a t e r m i n a t . N i c i metafizicei nu-i r e c u n o a ş t e m alte drepturi, r a ţ i u n e a o m e ­
n e a s c ă n u creiază nici într'un fel vreo c u n o ş t i n ţ ă despre lume, ea le află
4 9
din contactul direct cu l u m e a ) . Mijloacele de contact sunt multiple: i n t u i ­
ţia, trăirea, experimentul, etc. — dar nici u n a n u ne d i s p e n s e a z ă de reali­
tate. Metafizica foloseşte m i j l o a c e m a i grele şi m a i p e r s o n a l e decât ştiinţele
obişnuite şi caută să p ă t r u n d ă m a i a d â n c în firea lucrurilor, dar nici ea
n u poate să treacă peste drepturile experienţei. N u m a i că în a c e a s t ă con­
cepţie trebue să m ă r i m şi în l ă r g i m e şi în profunzime conceptul î n s u ş i de

4 9 ) Cf. M. Florian: Ştiinţă şi raţionalism (192C).

©BCUCLUJ
GÂND ROMÂNESC 73

experienţă. El n u i n d i c ă n u m a i ceeace ne cade s u b simţuri, ci l u m e a în­

t r e a g ă a fenomenelor, dela m a t e r i a brută la idealul etic, d e l a empirie la
idee şi e s e n ţ ă pură. N u m a i în înţelesul a c e s t a sociologia poate spera c e v a
d e l a metafizica. Mai ales că n u e vorba de a î m p r u m u t a rezultatele n e c o n ­
trolate dela metafizică, s a u a face apel la m e t a f i z i c i a n i să cerceteze socie­
tatea, ci p u r şi s i m p l u de a c o n v i n g e c h i a r pe sociologi despre n e c e s i t a t e a
căilor, oricât de grele şi îndrăzneţe, cari duc la c u n o a ş t e r e a p â n ă l a cea
de pe u r m ă l i m i t ă a m i n ţ i i omeneşti. Noi p r o p o v ă d u i m peopotrivă cerce­
50
tările m o n o g r a f i c e la t e r e n ) şi speculaţiile cele m a i t e m e r a r e ale m e t a ­
fizicei. P e n t r u c ă toate acstea n u sunt dcât d r u m u r i şi n i c i o d a t ă n u p u t e m
fi siguri că n u a m rătăcit. N u m a i ţinta finală e u n i c ă şi r ă s c u m p ă r ă t o a r e :
aflarea adevărului.

(Sfârşit).
TRAIAN H E R S E N I

5 0 ) V. contribuţiile noastre la monografia sociologică în cadrul concepţiei profe­

sorului D. Guşti.

©BCUCLUJ
 EMINESCU ÎN RĂŞINARII LUI G O G A

Mă aşezai pe cel dintâi scaun liber, de care dădui cu ochii. Era

în mijlocul sălii, lângă o venerabilă doamnă bătrână. Abia mai târ­
ziu observai, că Doamna este mama poetului Goga. Nu-mi venea
să cred ochilor. De aş fi fost la Sibiu, ori la Bucureşti, mă mai puteam
gândi la aşa ceva, dar în Cluj, în cap de iarnă, nu-mi trecea prin
minte, să vie D-na Goga la concert. îmi părea însă aşa de bine, că,
în fine, soarta mi-a dat norocul să stau de vorbă, nestingherit, cu
fiica părintelui Bratu dela Răşinari, care în toamna anului 1866 a
avut câteva zile bunătatea să găzduiască pe tânărul Mihai Eminescu.
Poetul venia dela Blaj, unde încercase, fără succes, să treacă
un examen de cl. III. de liceu, pentru a se înscrie elev ordinar în
cl. IV. A fost însă lăsat la examenul de greacă de profesorul Alimpiu
Blăjan, protopopul de mai târziu al Blajului.
Năcăjit până la lacrimi, s'a dus apoi la Sibiu, unde fu ocrotit
de Nicolae Densuşianu, jurist la Academia de drepturi de acolo.
Acesta îl îmbuna cu vorbe mângăetoare, şi cu alte binefaceri, şi-i
dădu o scrisoare cătră popa Bratu din Răşinari, să-i facă rost de
a trece fcn „Ţară".
Despre momentul acesta voiam să ştiu ceva dela D-na Goga.
încercasem acest interviev — dela distanţă — printr'o scrisoare, încă
în anul 1914, când scoteam în broşură rezultatele anchetei mele a-
supra lui Eminescu la Blaj*), publicate mai întâiu în „Tribuna" din
1912. Dar nu primisem nici un răspuns. Isbucnise răsboiul. Fruntaşii
români atunci au fost internaţi cu duiumul şi corespondenţa noastră
a multora era reţinută, cercetată. D-na Goga din Răşinari a fost prin­
tre cei dintâi care au avut parte de acest destin.
Pornind dela această scrisoare începurăm conversaţia asupra
momentului istoric când soarta 1-a purtat pe pribeagul Eminescu prin
căminul ce avea să fie, mai târziu, casa natală a lui Octavian Goga.
Semnificativă coincidenţă în soarta poeţilor! D-na Goga nu primise

*) Dr. E. Dăianu : Eminescu in Blaj. — Amintiri ale contimporanilor, Sibiu, 1914.

©BCUCLUJ
GÂND ROMÂNESC 75

scrisoarea mea, de aceea e bucuroasă să-mi dea acum un răspuns

întârziat. '
Lumea se aduna la concertul italianului Ant. Bossa, suflet înfră­
ţit cu al nostru, şi în aşteptarea programului, gândul ne poartă la
amintiri de acum 70 a n i . . .
— Eram o copilă de 6—7 ani, spunea interlocutoarea mea, voioasă
de a-şi reaminti copilăria din satul de subt munte. Mi-aduc aminte
de Eminescu, cum a venit dela Sibiu la tata, aducând o scrisoare dela
Densuşianu. Tata 1-a primit bucuros, mai ales după ce a cetit răvaşul,
fiindcă iubea pe scriitori şi mai ales pe poeţi. Nu era carte, de po­
ezii, pe care să nu şi-o cumpere şi să nu o citească. Şi le cetia cu
drag, cu glas înalt, să le ascultăm şi noi. Ii erau dragi mai ales po­
eziile patriotice.
L-a primit bucuros pe tânărul oaspe şi 1-a asigurat de sprijinul
său. Era vorba să-i facă rost de un ajutor şi să-1 treacă peste gra­
niţă. A făcut o listă de subscripţie, tata a semnat o sumă în fruntea
listei, şi i-a dat o călăuză care să-1 însoţească pe la fruntaşii satului.
Dacă-mi aduc bine aminte a stat două-trei zile la noi, apoi a
pornit cu nişte oameni de încredere spre „vama cucului". Nu mai
ştiu ce s'a petrecut pe urmă.
— Nu vă amintiţi, Doamnă, care dintre poeţi era preferit de
părintele Dvoastră, după lecturile ce făcea, după felul cum se
rostia?. . .
— Cum să nu. Mureşanu, Andrei Mureşanu era poetul lui favorit.
Tata, de altfel, ţinea legături cu toţi fruntaşii neamului de pe a-
tunci, şi lua parte la toate mişcările culturale şi politice, Deaceea,
în 48, a trebuit să fugă şi el în ţară, îmi povestea adesea, prin câte a
trecut. In 1848 a trecut munţii cu mai mulţi împreună, între cari era
şi Timoteiu Cipariu dela Blaj. Era în toiul iernii. Când au ajuns la
Râul Sadului, s'au oprit să se sfătuiască, cum să-1 treacă. A p a nu
era îngheţată din mal' în mal. Tata a trecut prin apă cu lucrurile ce
aveau, apoi s'a întors, l-a luat pe Cipariu în spate şi aşa l-a trecut
dincolo, ca un Cristophor.
Tatăl meu s'a aşezat în Râmnicul-Vâlcea, unde a funcţionat ca
preot. A fost ales pe urmă chiar protopop. A stat acolo, până a tre­
cut valul revoluţiei, apoi s'a întors iar la Răşinari. Râmnicenii nu
voiau să-1 lase, că-1 îndrăgiseră pe Răsinărean, dar tata nu mai avea
stare, sa vină sa-şi vada casa şi pe' ai săi. Din păcate un incendiu a
mistuit cele mai multe cărţi şi scrieri ale tatei şi odată cu ele şi ca­
ietele în care-şi însemnă poeziile ce-i plăcea mai mult, printre încer­
cări de versuri originale.
Mult regret, că n'am putut păstra nimic din scrierile şi versu-

©BCUCLUJ
76 GÂND ROMÂNESC

rile lui. Prin sat, prin Răşinari se poate să se mai găsească însă copii
din versurile la morţi, ce le scria tata şi cari şi după aceea, multă vre­
me, se mai cântau la îngropăciuni.

* *

Concertul începuse de mult. Cântăreţi şi cântăreţe, executau

răsplătiţi cu ropote de aplauze, duios şi fin, compoziţiile sărbătoritu­
lui. Muzica aceasta spirituală, visătoare, ne alintă, ca un cântec de
leagăn. Ascult, ascult, dar gândul meu este departe. Văd casa preo­
ţească din Răşinari cu cerdacul ei, cu foişorul dinspre grădină, —
căci curtea se pierde într'o grădină cu pomi şi cu flori. Am umblat
odată prin toate încăperile acestei case cu miros de tămâie şi de
busuioc. Am văzut icoane zugrăvite pe sticlă şi mobilă veche în stil
bătrânesc de la ţară. Am stat odată, la un prilej de sărbătoare, la o
masă lungă, aşternută subt un pom bătrân, în poveşti cu mulţi din
multe părţi, adunaţi la praznic.
Şi cum mă gândeam la masa aceea de demult de subt pomul
din grădină, la foişorul cu stâlpii ciopliţi şi crestaţi cu meşteşug, ve­
deam parcă cum intră pe poartă şi se apropie cu sfială tânărul cu
plete negre, retezate, cu ochii adânci şi luminoşi, muiaţi în apele me­
lancoliei. El întreabă de Părintele Bratu... Era toamnă, în anul Dom­
nului 1866...
ILIE D Ă I A N U

©BCUCLUJ
 CRONICA ARHIVELOR
ARHIVELE NOASTRE ISTORICE DELA BUDAPESTA

într'o notă din nr. 7 al revistei noastre atingeam în treacăt ches­

tiunea acestor arhive. Aminteam că ele în loc să fie aduse acasă, aşa
cum ne îndreptăţeşte tratatul dela Trianon, sunt lăsate la Budapesta
unde servesc ca a r m e istorice împotriva noastră. Despre aceste ar­
hive, deşi sunt de o covârşitoare importanţă pentru istoria Ardea­
lului, s'a vorbit foarte puţin. De o vreme încoace nu se mai vorbeşte
aproape deloc. P a r e că am şi uitat de ele. Doar în câte o prefaţă de
lucrare istorică dacă mai găseşti exprimat regretul că documentaţia
lor bogată ne lipseşte. De aceea credem că nu e de prisos să înfăţişem,
sub titlu de informaţie, problema lor, să arătăm măcar în linii mari
ce avem de revendicat dela Budapesta, ce-am făcut până acum pentru
a intra în drepturile noastre, mai bine zis ce-ar trebui să facem de
aici încolo. Chestiunea trebuie să o scoatem un moment din domeniul
specialităţii pentru a pune în ochii tuturora proporţiile pierderii cu
care suntem ameninţaţi.
Lichidările arhivelor istorice în tratatele de pace sunt prevă­
zute în articolele cari privesc bunurile intelectuale. Acest termen cu­
prinde toate actele, documentele, obiectele arheologice şi de artă,
precum şi materialul ştiinţific şi bibliografic. Deodată cu schimbă­
rile teritoriale trece în posesiunea noilor stăpâni şi tot materialul in­
telectual aparţinător teritoriilor câştigate şi păstrat de instituţiile
vechilor stăpâni. Se! înţelege în principiu, căci materialul care trebue
cedat în baza tratatelor, trebue stabilit prin tratative şi convenţii spe­
ciale dela stat la stat. Se cedează fără alt aranjament numai m a t e ­
rialul anume specificat în tratate. Şi multe state au avut prevederea
să precizeze în anexele tratatelor arhivele, şi alte materiale de ordin
cultural cari nu mai pot face obiect de discuţie.
Lichidările au şi început îndată după războiu, atât în baza tra­
tatelor cât şi a convenţiilor speciale încheiate. Principiile acestor
convenţii variază dela stat la stat şi dela caz la caz. In general însă
s'a adoptat principiul provenienţei (appartenant) materialului, în
baza căruia s'a predat tot ce era deţinut de instituţiile centrale ale
vechiului stăpân, dar în realitate provenea din teritoriile cedate, —
cu respectarea, pe cât s'a putut, a integrităţii colecţiilor. La acesta
se adaugă foarte adesea, ca o complectare, principiul concernant, mult
mai larg şi mai elastic, căci cuprinde tot materialul care priveşte mai

©BCUCLUJ
 78 GÂND ROMÂNESC

mult teritoriul cedat decât statul proprietar. Prin convenţii s'au mai
făcut şi anumite schimburi pentru complectarea colecţiilor statelor
contractante. Mult material a rămas în litigiu. Nu se putea p r e d a
pentrucă descomplecta anumite colecţii organice, sau privea la fel
ambele state. Sau din multe alte motive. Pentru acesta s'au hotărit
condiţiile de păstrare şi studiere, de împrumut, publicare, emitere de
copii, etc. Lichidările sunt adesea destul de anevoioase căci reclamă
studii speciale şi munca minuţioasă a mai multor specialişti, mai
ales o muncă îndelungată pentru precizarea bucată de bucată a ma­
terialului care face p a r t e din alte colecţii, decât cele cari trebuesc
predate în întregime.
In materie arhivistică tratatele cari ne interesează pe noi sunt
cele dela St, Germain şi Trianon, şi statele dela cari avem material
de revendicat sunt Austria şi Ungaria. Arhivele vieneze au şi lichidat
o bună parte din materialul convenit. Austria a încheiat convenţii cu
Italia şi Cehoslovacia. Nu demult şi-au adus şi Ungurii tot materialul
de ordin cultural dela Viena, din care au şi făcut o interesantă ex­
poziţie în vară. Au pretins chiar întreg materialul Ungariei istorice,
deci şi pe al provinciilor pierdute, bineînţeles fără rezultat. Cu Aus­
tria avem şi noi o convenţie privitoare la arhive, încheiată de o co-
misiune prezidată de D. Onciul (5 Oct. 1921). Numai că ea mai tre­
buia şi executată. Au trecut însă 12 ani de atunci şi materialul Tran­
silvaniei şi Banatului e încă tot la Viena.
Ungaria face o mare excepţie. Ea singură a reuşit să-şi păstreze
până acum în întregime colecţiile. Nici una din ţările Micei Antante,
după cât ştim, nu şi-a ridicat materialul dela Budapesta. Cel puţin
în publicaţiile Ligii Naţiunilor nu au trecute, decât convenţii pentru
arhivele administrative. Poate Italia să fi ridicat ceva.
In tratatul dela Trianon dispoziţiile privitoare la materialul inte­
lectual, deci şi la arhivele istorice, sunt cuprinse în art. 77 şi 175—
1
179 ). In baza acestor articole ne revine: 1) tot materialul arhivistic

l
) Pentru preciziune citez în original părţile esenţiale privitoare la arhivei,
istorice din textul tratatului:
Art. 176. La Hongrie restituera egalement Ies choses de meme nature que celles
visees â l'article 175 (adică tous Ies actes, documents, objets d'antiquite et d'art, et
tout materiei scientifique et bibliographique), qui auront ete ealevees depuis le 1-er
juin 1914 des territoires cedes, exception faite des choses achetees â des proprietai-
res prives.
Art. 177. La Hongrie rendra respectivement â chacun des Gouvernements allies
ou associes interesses tous le actes, documents et memoires historiques possedes
par ses etablissements publics, qui ont un rapport direct avec l'histoire des territoi­
res cedes et qui en ont ete eloignes depuis la 1-er janvier 1868.
En ce qui concerne tous objets ou documents ayant un caractere artistique,
archeologique, scientifique ou historique et faisant pârtie de collections qui apparte-
naient anciennement au Gouverneraent de la monarchie austro-hongroise ou â la
Couronne, lorsqu'ils ne font pas l'objet d'autres dispositions du present Trăite, la
Hongrie s'engage:
a) â negocier avec Ies Etats interesses, lorsqu'elle en sera requise, un arrange-
ment amiable en vertu duquel toutes parties desdites collections ou tous ceux des
objets ou documents ci-dessus vises, qui devraient appartenir au patrimoine intellec-
e esc s
*" ' 4 ^ * Etats, pourront etre, â titre de reciprocite, repatries dans Ieur pays
d'origine ;

©BCUCLUJ
GÂND ROMÂNESC 79

ridicat de Ungaria din teritoriile cedate dela 1 Iunie 1914 încoace;

2) toate arhivele care au un raport direct cu istoria teritoriilor cedate
si au fost duse de Ungaria dela 1 Ian. 1868 încoace; 3} tot materialul
istoric din colecţiile statului unguresc care trebue să aparţină patri­
moniului intelectual al Ardealului. Materialul arhivistic care intră
în aceste puncte e foarte mare. După încheierea dualismului (1867),
prin care se .impunea şi unirea Transilvaniei cu Ungaria, Ungurii au
dus la Budapesta câteva din cele mai importante arhive istorice ar­
delene şi le-au înglobat în Arhiva Statului (Orszăgos Leveltdr), în­
fiinţată în 1875. Tot în numele Ardealului au adus dela Viena arhiva
cancelariei aulice transilvane. Arhivele dela Budapesta cuprind apoi
o cantitate considerabilă de material care trebue să facă parte din
patrimoniul cultural al Ardealului. Pentru a face evidentă impor­
tanţa materialului pe care trebue să-1 revendicăm n'avem decât să-1
prezentăm în câteva date concrete. Se înţelege, ne vom mărgini la ar­
hivele mari, păstrate în bloc şi vom lăsa la o parte colecţiile mici
şi materialul împrăştiat prin arhivele ungureşti, care necesită studii
speciale şi alt spaţiu decât acesta. Ne-ar reveni astfel în linii mari
următoarele arhive:
1. Arhiva Guvernului ardelan, desfiinţat în 1872, înainte de a fi
dusă la Budapesta arhiva cuprindea 13 camere, plus 5—6 camere ocu­
pate de arhivele câtorva oficii afiliate. Copiile din această arhivă
merg până în veacul al XIII-lea, marea masă a materialului e însă
dintre anii 1690—1872. Aproape tot ce s'a petrecut mai important în
viaţa publică ardeleană în acest răstimp a lăsat urme în aceste
hârtii. Aici' s'au depus actele importante de stat, tratate, acte funda-
ţionale, articole de legi (sec. XVI—XIX), protocoalele dietelor arde­
lene (1691—1843),' prot. de şedinţe ale guvernului, congregaţiilor co­
mitatelor, scaunelor şi districtelor; scripte nobilitare, cărţile regeşti
1
(Libri regii) ale Guvernului; o serie de volume cu privilegiile şi sta­
tutele oraşelor şi comunităţilor ardelene, regulamentele instituţiilor
publice de toate naturile; colecţii mari de scripte privitoare la do­
meniile fiscale şi ocnele de sare, de regulamente ale breslelor şi cor­
poraţiilor; rescriptele regale începând cu anul 1771 (vre-o 100 voi.),
separat toate ordinele lui Iosif IÎ. Etc. etc. Aici e arhiva prezidială
a Guvernului şi arhiva dietei ardelene. Indicele şi alte scripte auxi­
liare ale arhivei singure cuprindeau o cameră, iar o altă camera era
ocupată de arhiva judiciară cu material privitor la relaţiile de pro­
prietate, conscripţii, urbarii, etc. Arhiva principală apoi, numită pu-
blico-politică, aşezată în 8 camere, cuprindea tot ce interesase au­
toritatea centrală din viaţa Ardealului de 172 de ani (1701—1872).
Şi din această schiţă se poate vedea că arhiva Guvernului ardelean,
deşi dijmuită de colecţionarii de documente, ca multe alte arhive

b) et â ne rien aliener ou disperser desdits collections et â ne disposer d'au-

cun desdits objets pendent vingt annees, â moins qu'un arrangement special ne soit
intervenu avânt l'expiration de ce delai, mais â assurer leur securite et leur bonne
conservation et â Ies tenir, ainsi que Ies inventaires, catalogues et documents admi-
nistratifs relatifs auxdites collections, â la disposition des etudiants ressortissants
de chacune des Puissances alliees et associees.

©BCUCLUJ
80 GÂND ROMÂNESC

publice, e cel mai important material documentar pentru istoria d e

2
două veacuri a Ardealului ).
2. Arhiva Cancelariei aulice transilvane, adusă dela Viena în
1872. Cancelaria aulică era organul central prin care împăratul gu­
verna din Viena Ardealul şi a funcţionat cu o mică întrerupere
(1848—60), dela 1694 până la 1867. Şi materialul e din acest
răstimp. Actele mai vechi ce-i drept merg până la 'începuturile isto­
1
riei Ardealului, însă acestea sunt puţine şi mai mult în copii; provin
mai ales din anexele diferitelor cauze cari au trecut prin cancelarie.
Actele cancelariei până la 1848 sunt grupate în 2395 de legături şi
au 190 de volume registre şi indice. La acestea se adaugă: protocoa­
lele cancelariei (6 voi.) cu câteva sute de legături acte anexe (1729—
1848), protocoalele dietelor ardelene, serie completă 1746—1781, cu
actele referitoare, diferite alte protocoale şi colecţii de acte (23 voi.,
12 leg. şi 12 caiete), recapitularea conscripţiei urbariale din 1819—20
în 20 tabele, diferite evidenţe şi repertorii ale cauzelor trecute prin
cancelarie (20 v.), cărţile regeşti ardelene (18 v.), evidenţe ale or­
donanţelor şi hotărîrilor înalte (10 v.); câteva depuneri de acte par­
ticulare pentru păstrare şi actele deţinute de agenţii încredinţaţi cu
rezolvirea cauzelor particulare; importantele acte prezidiale ale can­
celariei (43 leg. cu 5 v. indice) şi protocoalele prezidiale de şedinţe
(56 v., 2 leg.). Se mai adaugă actele ardelene ale Min. de Externe
ungar din 1848 (2 leg.), materialul ardelenesc al diferitelor ministere
austriace din răstimpul 1848—60, când cancelaria nu mai funcţiona
(118 leg. şi 3 v. indice) şi materialul din timpul ultim de funcţionare
(1861—67) cu registrele şi indicele lui (390 leg., 52 v., 20 caiete).
Făcând un mic calcul arhiva cuprinde nu mai puţin de vre-o 3500
de legături de acte şi vre-o 400 de volume protocoale, registre şi in­
3
dice, iar valoarea ei se apropie de a arhivei guvernului a r d e l e a n ) .

3. Arhiva fiscală ardeleană, dusă din Sibiu în 21 Oct. 1876. Ori­

ginal era împărţită în 32 dulapuri şi cuprindea, în mai multe sute de
fascicole, diplome, procese, conscripţii, urbarii, privilegii, cu registre
şi indice, privitoare la comitate, scaunele săcuieşti, pământul crăiesc,
districte, domeniile fiscale, ocne, ţinuturile grănicereşti. Toate acestea
în 16 dulapuri. Mai cuprindea articole de legi (10 voi.), scrisori şi
privilegii nobilitare (588 fasc.) şi de ale boierilor din Făgăraş şi ne­
gustorilor streini (5 fasc), Miscellanea iudicialia (2506 acte), diplome
pentru diferite jurisdicţiuni (66 fasc), acte şi diplome privitoare la
Românii ortodocşi (18 fasc), ajunse aici după moartea episcopului
Diionisie Novacovici, acte privitoare la cler, fundaţii şi diferite ordine
religioase catolice (75 fasc), la averile iezuiţilor (122 fasc), scripte

') Descrierea sumară a arhivei la Jakab Elek, Az erdelyi kir. fbkormânyszeki

leviltăr kdzigazgaiâsi es tudomănyi erteke, in rev. Szăzadok, 1873, pp. 357 — 61. Apoi
la Friedenfels, în Archiv f. sieb. Landeskunde II, 15. Date sumare despre toate arhi­
vele din fosta Ungarie la Zimmermann, Ueber Archive in Ungarn, in aceeaşi revistă,
anul 1891, p. 617—746. Şi în extras.
') Descrisă de Tagânyi, Az erdelyi udvari kanczellăriai leveliăr. Budapesta, 1898,
p. 12.

©BCUCLUJ
GÂND ROMÂNESC 81

şi socoteli privitoare la domeniile Apafiane, decretele şi corespon­

4
denţa Tezaurariatului şi Directoratului fiscal, etc. ).
Când ştim că Românii trăiau în mari majorităţi sau în mase
compacte, în aproape toate ţinuturile la cari se referă acest material,
nu mai poate rămânea nici o îndoială asupra importanţei arhivei,
mai ales pentru viaţa lor din veacurile XVIII—XIX.
4. Arhiva Capitlului din Alba-Iulia, dusă la Budapesta în baza
art. de lege XXIII din 1882. Capitlul din Alba-Iulia era încă de p e
timpul regilor arpadieni un locus credibilis, încredinţat cu emiteri de
acte sau copii cu valoare juridică, executări de sentinţe judecătoreşti,
introduceri în posesiune, ascultări de martori, e t c , precum şi cu
păstrarea actelor de proprietate depuse pentru mai mare siguranţă
de particulari.
Materialul dus la Budapesta e dintre anii 1246—1882. Acolo sunt
cărţile regeşti cu diplome de ale Principilor ardeleni dintre anii
1580—1689 (28 voi.), protocoalele arhivei din 1526—1836 (43 voi.)
cu hiai multe indice, articole de legi din anii 1505—1624 (3 voi.
mari) şi 1514—1868 (12 caiete); diplome de diferitei naturi, aranjate
o parte după comitate, scaune şi districte, iar alta în grupuri de câte
100 (centuriae), în total vre-o 8000 bucăţi, indicele materialului de
mai sus (16 v.), o altă serie de diplome şi acte grupate în fascicole
(31 pachete) vre-o 7000 bucăţi; socoteli de ale oficiilor de sare
(1640—90), venitele statului (1603—1699); socoteli de ale comitate­
lor şi de ale scaunelor săcuieşti, protocoalele de corespondenţă ale Ca­
pitlului (1727 — 1882). De o deosebită importanţă pentru -noi sunt con­
scripţiile urbariale (1819—20) a 916 sate din comitatele Alba, Hune­
5
doara, Târnava, Turda, Zarand şi scaunul Arieşului ).
5. Arhiva Conventului din Cluj-Mănăştur, dusă în baza aceluiaş
art. de lege în Oct. 1882. Conventul era şi el un locus credibilis.
Arhiva cuprinde: Libri regii 1549—1570, articole de legi 1538—1757
(2 voi.) cu repertoriu, extrase sumare din articole dietale 1538—1843,
registrul domeniilor fiscale 1650, reg, arenzilor fiscale 1582—89, Libri
lustrales a scaunelor săcuieşti Odorheiu 1635 şi Arieş 1642; cerce­
tarea diplomelor nobililor donatari din districtul Chioarului 1638,
conscrierea porţilor din comitatul Cluj 1585 şi 1587; actul de îm­
părţire a Ardealului în 11 comitate 1784, Diplomele din arhivă în­
cep dela anul 1268 şi sunt aranjate după comitate şi scaune. Se
adaugă apoi o serie de diplome de nobleţă, testamente, genealogii,
proteste, hotărnicii şi altele, toate cu indice şi regeşte; protocoalele
Conventului cu mărturiile depuse de părţi în faţa lui, dela anul 1416

4
) Descrisă schematic în ordinea dulapurilor, la Zimmermann о. c. p, 24—26
după un catalog manuscris al procuratorului fiscal Joseph Trausch din bibi. liceului
evang. din Braşov.
5
) Prezentată amănunţit de Веке Antal, A gyulafehervări kâptalani leveliărnak
czimjegyzeke, Budap. 1884. Regestele alor 2021 diplome dintre anii 1 2 4 6 - 1 8 6 5 date
de acelaş în Az erdelyi kăptalan levellăra Gyulafehervări. Bp. 1890 — 95, p. 308.
Extras din rev. Tortenelmi Tar.
6

©BCUCLUJ
 82 GÂND ROMÂNESC

până în veacul XIX, dintre cari 27 sunt din veacurile XV—XVI şi

8
42 din XVII—XVIII ).
6. Partea noastră din colecţia de Urbaria et Conscriptiones.
Cele mai multe sate din Ardeal îşi a u aici, unele la mai multe date,
conscripţiile urbariale cari începând cu veacul al XVIII-lea se am­
plifică în adevărate monografii. Pentru istoria satului — şi aceasta
este partea cea mare a istoriei Românilor din Ardeal — sunt cel
mai preţios material. Urbariile ardelene din această colecţie sunt din
veacurile XVI—XIX, cuprind deci trei veacuri de istorie concretă
a iobăgiei noastre — subiectul cel mai puţin studiat, căci încă nimeni
n'a scris o istorie a iobăgieii ardelene. Aici sunt (şi Inenumăratele
conscripţii de dări, dijme, etc., din cari se alimentează statisticele
etnice ale istoriei ungureşti. Aceste urbarii şi conscripţii au ajuns
aici parte din arhivele înşirate mai sus, parte din arhivele altor insti­
tuţii publice ardelene. Conscripţii importante se păstrează şi în alte
secţii sau în colecţii aparte.
Materialul schiţat se înţelege nu e tot ce cuprind arhivele pre­
zentate şi iarăşi aceste arhive nu sunt tot ce avem de revendicat.' In
arhivele dela Budapesta sunt arhiva Capitlului din Oradea şi arhiva
Tablei regeşti ardelene. Acolo sunt unele părţi din arhivele judeţene
şi orăşeneşti duse înainte dar mai ales în timpul răsboiului (1916)
fără să se mai întoarcă. Secţia diplomatică a arhivei statului cuprin­
de între cele aproape 40.000 diplome medievale originale (1109—
1526), material ardelenesc considerabil ajuns acolo pe diferite căi.
Acolo sunt şi diplomele medievale ale Capitlului din Alba-Iulia şi
Conventului din Mănăştur. Acestea, fiindcă s'au depus după ce di­
plomele secţiei fuseseră aranjate în ordine cronologică şi numerotate,
n'au mai putut fi repartizate, ci se păstrează în grup aparte cu nu-
merotaţie în continuare. Arhiva cancelariei aulice ungare, adusă şi
aceasta dela Viena, deodată cu a cancelariei transilvane, cuprinde
colecţii întregi de acte cari ne privesc sub titlurile de Transylvanica,
Banatica, Illyrica. Acolo sunt şi cele 7 pachete cu toate ascultările
de martori, procesele verbale, sentinţele date şi corespondenţa co­
misiei Jankovits, încredinţată cu cercetarea şi liniştirea răscoalei Iui
Horia. E materialul cel mai important pentru istoria mişcării. A ajuns
în arhiva cancelariei ungare pentrucă aceasta între anii 1782—1791
era unită cu cea transilvană. O bună, parte din actele grupurilor po­
7
menite au ajuns acolo şi ele tot în acest răstimp ).
Material care să fie în raport direct cu istoria teritoriilor ce­
date se află în cantităţi mari, grupat sau răsleţ, în aproape toate co­
lecţiile Budapestei. In special în foarte importanta arhivă a Muzeu­
lui Naţional, în colecţiile lui generale şi chiar în arhivele familiilor, cari
deţineau de foarte multe ori şi actele funcţiunii publice pe cari o ocu­
pau şi unele familii deponente sunt din Ardeal. Se află însă mai ales

e
) Zimmerrnann şi Friedenfels 1. c. şi Веке Antal, A koloZsmonostori konvent
levâltăra, Budap. 1898 pp. 168. Extras din Torl. Tar. In aceasta sunt date şi regestele
alor 857 diplome dintre anii 1268—1871.
7
) Materialul care ne priveşte din această arhivă se poate vedea la Tagânyi,
A magyar udvari kanczellăriai leveltâr, Budapesta 1898.

©BCUCLUJ
 GAND ROMÂNESC 83

în colecţiunile particulare de acte istorice de acolo, despre cari se

ştie că provin, în cea mai mare parte, din arhivele instituţiilor publice.
Aceşti colecţionari de documente istorice în cursul veacului al
XlX-lea a u făcut advărate ravagii prin toate arhivele publice, sus-
trăgând tot ce li s'a părut demn de reţinut pentru istoria anumitor
evenimente şi familii, încât cercetătorul istoric e foarte des pus în
situaţia de a nu mai găsi la locul lor actele care-1 interesează, ci
trebue să le descopere cine ştie unde şi în ce colecţii particulare.
Acest fel de material, ce-i drept, nu se poate totdeauna revendica
fără riscul descompleetărei anumitor colecţii organice şi fără lezarea
anumitor drepturi de proprietate, în cazul acesta însă ne-am putea
asigura prin convenţie libertatea de a-1 cerceta, punând în cumpănă
libertatea pentru Unguri de a face cercetări în arhivele noastre. Li­
bertatea de cercetări ne e de altfel foarte necesară pentru toate ar­
hivele din Ungaria, căci se ştie ce izvoare preţioase sunt ele pentru
istoria noastră.
Şi din această sumară prezentare se poate vedea, credem, că
nu e vorba numai de o cantitate neglijabilă de material la care o
ştiinţă istorică serioasă ar mai putea renunţa. Istoria Ardealului s'a
făcut până acum şi aşa prea puţin. Prea puţin mai ales de noi. Nu
vedem cum se va putea face serios fără acest material, aproape ne­
cercetat de noi. E adevărat, mai avem şi materialul local, câteva
arhive minoritare, confesionale sau familiare, mai avem apoi câteva
arhive orăşeneşti şi ceeace a mai rămas din arhivele judeţene, dar
acestea sunt de domeniu mai limitat, servesc mai mult o istorie în
cadre strâmte regionale sau confesionale şi mai puţin istoria generală
a Ardealului.
Dar mai mult decât atât, după răsboiu, Ungurii s'au trezit şi ei
că Ardealul a fost neglijat de istoriografia ungurească. Sunt de pă­
rerea că împrejurările noi reclamă o reluare a istoriei provinciilor
piedute pentru a scoate dovezi noi că aceste pământuri au fost un­
gureşti. Şi lucrează cu un zel deosebit în acest sens. Ni-se va pregăti
în virtutea scopului urmărit, o istorie a Ardealului care desigur nu
n e va măguli. Cu materialul nostru!
Ce-am făcut până acum pentru repatrierea acestor arhive? Po­
zitiv aproape nimic. Am făcut în schimb greşeli cari azi foarte greu
se mai pot repara şi am lăsat să ne scape anume prilejuri de lichi­
dare cari n'o să se mai repete.
Prima şi cea mai mare greşală am făcut-o în 1919, când Buda­
pesta era sub ocupaţie românească. Puteam să aducem arunci arhi­
vele noastre, păstrate încă în blocuri aparte — ne trebuiau doar
câteva vagoane — şi să lăsăm Ungurilor grija noastră de azi: să-şi
urmărească ei materialul de revendicat, dacă le mai rămâne ceva de
revendicat. O încercare s'a şi făcut. Arhivele ardelene erau să fie
8
aduse atunci, încercarea însă s'a lovit de neînţelegerea unui general ).
A doua greşală s'a făcut în textul tratatului dela Trianon. Era
bine să se specifice într'o anexă cu numele arhivele despre cari ştiam

') O spune dl. Ştefan Meteş, directorul Arhivelor Statului din Cluj, în pre­
faţa lucrării Lămuriri nouă privitoare la revoluţia lui Horia, Sibiu 1933,
6»

©BCUCLUJ
 84 GÂND ROMÂNESC

că au fost duse în masă Ia Budapesta dela 1868 încoace (alin, 1 din

art, 177) şi pe cari să le primim fără alte aranjamente speciale, aşa
cuta au făcut Cehoslovacia pentru arhiva camerei de compturi şi can­
celariei aulice boeme şi Italia pentru anume arhive şi opere de a r t ă
ale ei, în tratatul dela St, Germain. Nu eram expuşi la eventuale
discuţii inutile de cari Ungurii, pentru a spori dificultăţile, desigur
nu ne vor cruţa. Observaţia e valabilă mai ales pentru arhiva can­
celariei aulice transilvane, care n'a fost dusă din teritoriile cedate,
ci a fost adusă dela Viena, Deşi e evident proprietatea noastră, Un­
gurii, printr'o interpretare literală şi nu de sens a textului, ar putea
face discutabilă intrarea ei în aliniatul citat şi ar putea pretinde să
o facă obiect de convenţie specială, intrând în aliniatele următoare.
A treia greşală s'a făcut că nu s'a încercat mai insistent lichi­
darea acestor arhive în primii ani de după încheierea tratatului de
pace, atunci când se făceau toate lichidările materiale. Aveam atâtea
mijloace materiale de constrângere. Ne-am mărginit însă şi atunci
doar la o simplă încercare. In comisiunea de restituţiuni dela Buda­
pesta a fost delegat din partea guvernului nostru şi un arhivist de
specialitate, anume sasul Dr. Paul Eder. Acesta în anul 1923 a făcut
un proiect de convenţie, în baza căruia erau să înceapă tratativele
cu Ungaria. S'a format apoi şi o comisie de istorici cunoscători ai
chestiunii, care în toamna anului 1923 a şi luat contact cu o comisie
ungurească venită la Bucureşti pentru diferite alte lichidări. Discu-
ţiunile s'au terminat repede, căci delegatul Ungariei neavând o în­
sărcinare specială pentru aceasta, şi-a declinat competenţa, — ne-a
invitat să tratăm chestiunea la Budapesta, Era şi natural: noi aveam
de revendicat ceva, deci noi trebuia să mergem la ei. Tratativele însă
reclamau anumite cheltuieli şi Ungurii erau susceptibili de a opune
rezistenţă. Ne dăduseră să înţelegem că vreau să-şi menţină integri­
tatea Ungariei istorice măcar în această formă. Se iveau primele com­
plicaţii şi Ministerul nostru de Externe, în loc să condiţioneze anu­
mite lichidări materiale de cedarea arhivelor, a ales o soluţie mai
comodă: a făcut din ele capitol aparte. Chestiunea, e adevărat, a
pus-o apoi la conferinţa Micei Antante din 1924. In faţa rezistenţei
ungureşti era să se formeze atunci un front comun. S'a hotărit chiar
înfiinţarea unei comisii permanente care să coordoneze acţiunea celor
trei ţări pentru recâştigarea arhivelor dela Budapesta. Hotărîrea a
rămas însă, cum foarte des ni-se întâmplă, fără urmări. Lucrurile s'au
oprit aici şi aici suntem şi azi, căci tratativele nu s'au mai reluat.
Eder a murit şi el în 1924.
Dificultăţile pentru o eventuală lichidare de atunci încoace, bine­
înţeles, au sporit considerabil. Ungurii devin pe zi ce merge tot mai
intratabili în ce priveşte executarea tratatelor. Nu mai avem nici
mijloacele materiale de constrângere pe cari le aveam înainte.
Dar au mai intervenit şi alte schimbări menite a face şi mai di­
ficilă lichidarea. După răsboiu s'a terminat clădirea cea nouă a ar­
hivelor statului care, spre cinstea Ungurilor, e una din cele mai proprii
construcţii în acest gen din întreagă Europa. Aici a fost trecut tot
materialul vechei arhive, deci şi cel ardelenesc. Tot aici a fost depusă
acum decurând şi arhiva Muzeului Naţional. Deodată cu mutarea,

©BCUCLUJ
GÂND ROMÂNESC 85

dupăcât ştim, s'a întreprins şi o regrupare a materialului. Şi acea­

stă regrupare ne vizează foarte probabil în primul rând pe noi, Ma­
terialul nostru va fi desigur astfel clasat, încât la o eventuală lichi­
dare să fie cât mai greu de descoperit. Aliniatul b) al art. 177 din
tratat, ce-i drept, interzice acest lucru, dar acelaş aliniat mai prevede
de ex. ţinerea la dispoziţia cercetătorilor noştri a tuturor colecţiilor cari
ne privesc şi Ungurii nici măcar nu se gândesc să-1 respecte. Nu
numai că nu putem face cercetări în colecţiile ardelene, dar nu putem
face deloc cercetări în arhivele statului dela Budapesta şi, dupăcât
ne spun cei cari au încercat, nu sunt admişi nici cercetătorii celorlalte
două ţări ale Micei Antante — în afară bineînţeles de Ungurii cu
depline garanţii naţionale cari singuri se bucură de această favoare.
Dar să nu exagerăm. Cercetătorii români dacă au cunoştinţe bune
printre istoricii dela Budapesta, prin intermediul lor pot ajunge şi
ei câteodată la acte istorice singuratice — cu condiţia însă ca aceste
acte să nu facă parte din anume colecţii, cari trebuiesc considerate
dispărute, şi să nu aducă vr'un prejudiciu punctelor de vedere ale
istoriei ungureşti.
Ungurii ne asigură că în acest timp s'a întâmplat ceva şi mai
grav.Arhiva Guvernului ardelean, depusă aparte într'o biserică, a
ars. Tocmai înainte de mutare! Unii spun că a r fi a r s acolo şi arhiva
fiscală — care dupăcât ştim nici nu era acolo. Scopul lansării acestui
fel de ştiri să nu-î mai comentăm, e destul de limpede.
Nu peste mult apoi expiră termenul de 20 de ani al aliniatului
b), după care Ungurii pot să înstreineze sau disperseze materialul
care nu intră în alin. 1 al art. 177, dacă până atunci nu se produce
o convenţie care să dispună altfel, ceeace ştim ce'nsamnă. Mai avem
5 ani. După acest termen o lichidare ar fi extrem de grea şi numai
parţială. Poate nici atât, căci bilanţul pe care ni-1 va prezenta Un­
garia la o eventuală cerere a noastră, după termenul de 20 de ani,
se desenează depe acum: arhiva Guvernului ardelean — poate şi ar­
hiva fiscală — arse, arhivele Capitlului din Alba-Iulia şi acele ale
Conventului din Mănăştur împărţite în alte colecţii, arhiva cancela­
riei aulice transilvane nerevendicabilă, căci textele se pot interpreta.
La restul materialului se'nţelege am renunţat, căci nu avem nici
o convenţie oare să împiedece dispersarea sau înstrăinarea lui şi
după această dată; iar cel pe care-1 mai putem pretinde va fi foarte
greu de urmărit prin alte colecţii când lipsa unei convenţii ne privează
de dreptul de â le mai controla. Şi cum noi în faţa acestor fel de ob­
stacole avem toate şansele să alegem calea cea mai scurtă, renun­
ţarea, calculul acesta de probabilităţi va avea rezultatul uşor de în-
trevăzut:uom pierde iremediabil un capital cultural, care încurând
se va îndrepta cu toată puterea împotriva noastră.
Bilanţul de«mai sus ar putea eventual să ni se prezinte şi azi,
— ce nu se poate? — situaţia e însă incomparabil mai puţin gravă.
Ce-ar fi de făcut în faţa acestei situaţii? Căci va trebui să facem
tot ce se poate până când nu va fi prea târziu. Lichidarea aceasta nu
mai poate întârzia mult fără riscul de a pierde totul. Pentru a
nu renunţa la o parte importantă din material şi pentru a nu fi expuşi
la surprize pentru rest, va trebui neapărat făcută o convenţie înainte

©BCUCLUJ
86 GÂND ROMÂNESC

de expirarea termenului de 20 de ani. O insistenţă din partea istori­

cilor noştri, primii în măsură să cunoască importanţa pierderii care
1
ne ameninţă, — eventual din partea Academiei Române — ar putea
determina Ministerul nostru de Externe să înceapă o acţiune diplo­
matică energică în acest sens. Pentru mai mare greutate acţiunea a-
ceasta s'ar putea lărgi la o acţiune comună a ţărilor Micei Antante,
căci toate trei ţările sunt interesate. Va trebui să prindem firul dea-
colo de unde l-am lăsat: dela hotărârea conferinţei dela Belgrad din
1924. A r fi şi natural ca iniţiativa să pornească dela noi, căci noi
avem cel mai mult material de revendicat. O lichidare totală desigur
reclamă timp, dar s'ar putea face în etape. S'ar putea pune de ex.
pe primul plan arhivele a căror situaţie în baza alin. 1 din art. 177
e clară, rămânând ca restul să se studieze şi lichideze treptat, con­
venind cu Ungaria, dacă nu se va putea altfel, la o amânare a terme­
nului de lichidare.
Va trebui să ne asigurăm apoi cu orice preţ libertatea cercetă­
rilor în arhivele dela Budapesta. Se vorbeşte iarăşi de înfiinţarea unui
institut românesc de cercetări istorice la Viena, a ş a cum au acolo şi
alte ţări. Chiar dacă nu se va înfiinţa acum, el tot va trebui înfiinţat
odată, căci Viena din acest punct de vedere e mult mai importantă
decât Roma sau Parisul de pildă, unde de mult funcţionează aseme-
menea instituţii. Membrii acestui institut vor trebui să facă cercetări
şi în arhivele Budapestei căci, pe lângă toată bogăţia arhivelor vie-
neze, pentru istoria noastră sursa documentară străină cea mai a-
propiată şi cea mai puternică tot Budapesta rămâne. Libertatea de
a face cercetări în colecţiile ei e deci una din problemele de viitor
ale ştiinţei noastre istorice.
D. PRODAN

CRONICA LITERARĂ
V I C T O R ION P O P A , V E L E R I M ŞI V E L E R DOAMNE. —
I. P E L T Z , CALEA V Ă C Ă R E Ş T I *)

Pictor, nuvelist şi om de teatru, punând în toate aceste variate

experienţe un gust sigur, un deosebit simţ al proprietăţii şi al armo­
niei, d. V. I. Popa, în romanul său de debut a ştiut să fructifice toate
învăţămintele ce se pot culege din frecventarea acestor domenii de
artă în care economia şi echilibrul sunt condiţii mai cu exigenţă ce­
rute decât în roman.
Velerim şi Veler Doamne este un roman moldovenesc, adecă al
sufletului şi peisagiului moldovenesc, fără să aibă nimic din ceeace
se reproşează, de obiceiu, epicei moldovene: diluarea acţiunii, incon­
sistenţa caracterelor, exces de lirism, poetizare. Nimic, în romanul
d-lui Popa, nu tulbură puritatea liniei epice care se încheie într'un
cerc desăvârşit.

*) Bucureşti, Cultura Naţională, 1933.

©BCUCLUJ
 GÂND ROMÂNESC 87

Uriaşul cu suflet de copil, Manlache Pleşa,- ispăşind o vină care

nu este a lui, se întoarce dela ocnă cu o imensă sete de bunătate
omenească. Anii lungi de robie n'au putut clinti nimic din etica lui
profundă, elementară, dimpotrivă au inobilat-o, adăogându-i un
accent de melancolie, de ezitare timidă, de umilinţă. Dar toate în­
cercările de a găsi un loc subt soare, dau greş. Copilul a cărui iubire
Manlache o imploră ca p e o mângâiere cerească, fuge de el, rezerva
sătenilor face gol în jurul lui, iar când un omor se săvârşeşte prin
împrejurimi şi făptuitorii nu sunt prinşi, bănuiala cade grea asupra
lui Pleşa care o presimte şi fuge din sat, cu sufletul năruit.
Episodul poliţienesc al urmării, intercalat în acest moment al
povestirii, e, desigur, prea lung şi el primejdueşte chiar armonia pro­
porţiilor, dar lungimea aceasta e compensată prin rara frumuseţe a
descrierilor şi mai ales prin minunata figură a moşneagului aspru şi
bun, Petrache, cantonerul cu suflet de haiduc bătrân a cărui intuiţie
despică dintr'odată întreaga ţesătură de bănuieli şi descoperă în fu­
garul năpăstuit sufletul candid de copil.
Un scurt popas de fericire, repede stinsă de moartea femeii iu­
bite, apariţia fantomatică a uriaşului, în căutarea morţii, pe creasta
de deal, între cele două tranşee inamice, ultima lui răzvrătire în apă­
rarea singurei fiinţe care i-a mai rămas aproape de inimă (căţelul
Firicel), precipită acţiunea spre sfârşitul tragic: prăbuşirea lui Man­
lache sub gloanţele ofiţerului rus scos din minţi de o ură isterică.
O impresie complexă de sănătate robustă, de larg belşug de viaţă
sufletească primitivă şi de delicată discreţiune ţărănească se dega­
jează din această povestire, simplă ca o baladă bătrânească în care
puterea fizică apare ca un corolar cuvenit desăvârşitei distincţiuni
sufleteşti.
Frântul de colindă pe care Manlache 1-a auzit odată dela un co­
pil, „un grăunte de om, cu năsucul mucos şi pălăria pleoştită peste la­
ţele bălai ale capului", subliniază întreaga povestire. In colinda aceasta
tremură tot regretul copilăriei pierdute, toată nostalgia unei fericiri
cu neputinţă de realizat. Luminos şi sugestiv leit-motiv liric, străbă­
tând cu muzicalitatea lui arhaică dela un cap la altul al romanului.
Peisagiul el însuşi parcă se colorează de această tonalitate minoră
a romanului. 0 ceaţă fină, străvezie, învăluie parcă, într'o lumină me­
lancolică, regiunea de coline în care se desfăşoară povestea.
Rotund, cu încheieturi solide, romanul de care vorbim e menit,
fără îndoială unei rezistenţe de foarte lungă durată. El nu va întârzia
însă, sperăm, să câştige, în afară de cetitorul cu experienţă care-i va
admira nobila ţinută, alte două categorii de cetitori, Ia care literaţii
noştri se gândesc prea puţin: pe copii şi pe ţărani.
îmi închipui, în adevăr, că Manlache Pleşa, de paşii căruia se
zguduie pământiii, pe care abia-1 pot răzbi gloanţele şi care chiar
în năpraznica lui moarte are ceva grandios ( , , . . . S'a năruit la pă­
mânt ca un mal") va cuceri totdeauna fantezia copiilor care au
încă simţul fraged pentru măreţia naivă, epică. E un privilegiu rar
pentru o carte şi o dovadă a tinereţii ei. Şi dacă ar fi să caut o
carte ideală pentru ţărani, n'aş găsi alta mai potrivită decât acest

©BCUCLUJ
88 GÂND ROMÂNESC

roman al aristocraţiei sufletului ţărănesc, scris într'o limbă miezoasă

şi cristalină.
* *
*

Romanul ghettoului face parte dintr'un capitol clasat în marginea

tuturor literaturilor moderne şi se prezintă cu caractere aproape iden­
tice în toate aceste literaturi.
E un tip de roman care confirmă încă odată tenacitatea fondului
sufletesc al rasei, rămas acelaşi în trăsăturile-A esenţiale, subt orice
climat, în orice vecinătate.
Asemănarea e într'adevăr surprinzătoare. Toate aceste romane
au la temelie acelaşi complex de însuşiri: aceeaşi mobilitate febrilă
saltând în zig-zag între tragic şi grotesc, aceeaşi vaporoasă nostalgie,
filtrată prin atâtea generaţii dar care merge foarte bine mănâ în mână
cu o crudă notă de parvenitism, aceeaşi acuitate speculativă ce nu
exclude un gust foarte pronunţat pentru umor după cum remarcabilul
sens pentru generalul uman şi o imensă capacitate de suferinţă şi
resemnare nu exclude manifestări feroce sau puerile ale orgoliului
de rasă.
D. Peltz a epuizat întreg acest registru de psihologie etnică şi
a compus un roman plin de mişcare şi de culoare a mahalalei evre­
ieşti din capitala noastră.
A r fi greu să desprinzi o figură centrală din această galerie de
existenţe mărunte ce mişună în roman — şi ar fi inutil de căutat.
Fiindcă nu viaţa individuală a unuia sau altuia din eroii povestirii
interesează, ci colectivitatea însăşi, această republică minusculă ce
se ţine laolaltă prin mizeria comună, prin obicinuită, prin miile de
legături pe care o viaţă închisă în graniţele strâmte ale cartierului
le creiază şi le multiplică la infinit şi care fac din ea o singură fa­
milie. D. Peltz plimbă, încet, reflectorul observaţiei asupra lumei
acesteia necăjite, îi pipăie toate rănile, îi înregistrează toate palpi­
taţiile. Un lirism reţinut circulă prin fluxul acesta de notaţii mărunte
şi monotone şi dă o puternică unitate de atmosferă (fiindcă una de
compoziţie lipseşte) romanului acestuia care, vădit, nu năzuieşte să
fie altceva decât o transcriere, fidelă a vieţii; fără culminaţii, fără
simetrii.
Astfel interesul nu se concentrează spre momente rezumative,
subliniate mai insistent, ci el se risipeşte egal pe întreaga suprafaţă
a romanului.
E ca într'o colecţie de miniaturi de aceeaşi factură şi valoare:
fiecare în parte îşi are viaţa proprie dar ele sunt înrudite tocmai
prin comunitatea facturii.
Un element comun există deci în aceste miniaturi: durerea. Du­
rerea care roade pe femeia ce-şi împarte viaţa între maşina de cusut
şi patul suferinţelor, durerea care se cuibăreşte pentru totdeauna în
mintea precoce a copilului şi stă la pândă după certurile şi glumele ca­
botinilor, şomerilor şi tuturor naufragiaţilor din cârciumele interlope,
durerea în mii de variante dela înjurătura scurtă a haimanalei până
la suferinţa atroce, fără glas, a bătrânilor epuizaţi de boli, durerea
care se confundă cu viaţa însăşi. F ă r ă vorbe mari însă, fără patetism.

©BCUCLUJ
GÂND ROMÂNESC 89

Dimpotrivă, autorul povesteşte cu aerul de a spune lucrurile în trea­

căt, bagatelizându-le, reducându-le la rangul de simplu fapt divers,
insistând cu preferinţă asupra laturei lor ridicole sau decrepite, va­
riind la infinit efectele cenuşii. Elegie monotonă şi pătrunzătoare a
cotidianului, poezie a banalului pe care o ştim şi din ,,Copii ghettou-
lui" lui Zangwill.
ION CHINEZU

CRONICA TEATRULUI
MONNA VANNA DE MAETERLINCK. — RICHARD III
DE SHAKESPEARE. — TURNEE BUCUREŞTENE

Teatrul Naţional din Cluj a intrat în noul an cu două piese a

căror valoare iese din comun. Dela misterul religios al d-lui Victor
Papilian: „Cerurile spun...", plin de gând şi de sbucium metafizic, cu
conflictul atât de pregnant dintre concepţia de viaţă, esenţial apu­
seană, a Renaşterii şi spiritul stăpânit de credinţă al orientului, în
speţă românesc, până la „Monna Vanna" lui Maeterlinck, de o vi­
goare dramatică atât de covârşitoare, deşi cam abstractă în temă,
n'am întâlnit pe afişul acestui Teatru o altă piesă de egală valoare
literară.
Drama lui Maeterlinck este aproape clasică în structura ei. Nu
atât din cauza respectării cu atâta sfinţenie a principiului celor trei
unităţi, un indiciu şi acesta, ci mai ales prin geometrica arhitectură a
piesei şi prin logica strânsă care comandă înlănţuirea evenimentelor.
In esenţa ei însă, Monna Vanna este profund deosebită de teatrul
clasic. Maeterlinck nu subjugă sufletul nici unei porunci de ordin
raţional, ci îi lasă o desfăşurare liberă, în a cărei împlinire se vădesc
puteri misterioase, nu arareori surprinzătoare în manifestarea lor.
Astfel Monna Vanna, femeea de o castitate exemplară, după ce se
întoarce din cortul potrivnicului, în care fusese împinsă de o idee,
a cărei forţă pare supraomenească, şi şi-a păstrat nevinovăţia, vă­
zând bănuiala obstinată a bărbatului ei, îl părăseşte cu hotărîre,, su­
fletul ei fiind închinat de-acum acestui duşman umilit dar iubitor,
întrupare a sentimentului pur, neîntinat de nici o josnicie omenească.
In soluţia dată acestui conflict atât de inedit se vădeşte mai ales
originalitatea pionerului teatrului simbolist, care este Maurice Mae­
terlinck.
Piesa lui mai are însă şi o captivantă ţinută literară, un stil de
o aleasă modelare, pe care îl simţim mai uşor la lectură şi abilităţi
de tehnică dramatică de o neegalată acuitate. Dovadă tensiunea su­
fletească în continuă creştere pe care o provoacă bătrânul părinte
când îşi desvălue, în etape bine calculate, temerarul plan de eliberare
a cetăţii asediate (actul I ) .
Interpretarea i-a răpit piesei mult din conţinutul ei uman. Prea
puţine accente simţite am putut reţine din întreg spectacolul.
Dintre cele două tablouri cari încadrează acţiunea, întâiul a

©BCUCLUJ
 90 GÂND ROMÂNESC

fost plastic şi, colorat, al doilea însă, cortul lui Prinzivalle, prea îm­
podobit, prea de paşă oriental, sugerând aceeaşi impresie şi costumul
prea viu în culori şi prea molatic al comandantului.
Spectacolul 1-a regizat d. Neamtzu-Otonel, fiind distribuiţi în
rolurile principale d-na Atena Dumitrescu şi d^nii Şt. Braborescu,
I. Vanciu şi I. Tâlvan.

Richard III, una din cele mai dificile creaţii ale lui Shakespeare,
a ajuns în repertoriul Teatrului nostru ca o piesă la modă. Un actor de
mare talent şi în acelaşi timp priceput director de scenă dela, Paris,
Charles Dullin, a montat-o în toamnă la teatrul său, fiindcă rolul titu­
lar convenea de minune aptitudinilor sale de actor. Ecoul unui spec­
tacol atât de rar — Dullin a prezentat-o publicului într'o versiune fran­
ceză nouă şi într'un decor original — a străbătut curând până la Bu­
cureşti, cum se întâmplă adesea, şi Richard III a ajuns în repertoriul
primei noastre scene. Clujul a urmat sugestia Naţionalului dela Bu­
cureşti şi s'a întâmplat că aici tragedia lui Shakespeare a văzut lu­
mina rampei mai curând decât în Capitală. Ceeace n'a fost câtuşi de
puţin în avantajul spectacolului, insuficient pregătit.
Dificultatea montării lui Richard III provine din cauza profu­
ziunii de tablouri, mai mici şi mai mari — în total 24 — cari, pentru
a nu obosi atenţia spectatorului, reclamă o interpretare într'un ritm
vioiu, cu o repede schimbare de decoruri, ceeace înseamnă o simplifi­
care apreciabilă a montării. Căci piesa e suprasaturată de evenimente,
încât ea p a r e o epopee tragică dramatizată. E semnificativ, în această
privinţă, titlul ei de gen narativ: Viaţa şi moartea regelui Richard III,
Intr'adevăr monstruoasele crime ale lui Richard III sunt bogat
prezentate în această piesă, pentru a sugera spectatorului o imagine
cât mai veridică a acestui sinistru personagiu din istoria Angliei. O-
moruri cu nemiluita, puse la cale cu cel mai surprinzător sânge rece
şi săvârşite în rândurile celor mai apropiate rude, apoi perfide ma-
chinaţiuni pentru inducerea în eroare a cetăţenilor şi siluiri de con­
ştiinţă aproape neverosimile, iată treptele pe care le urcă, într'un
timp scurt, Richard III ca să ajungă, prin uzurpare, să-şi pună pe
cap coroana regilor Angliei. Aşa fiind, moartea lui timpurie, în toiul
unei lupte în care încerca îndrăsneţ să-şi apere tronul câştigat cu
preţul atâtor crime, apare ca o uşurare, ca o binecuvântare a cerului
pentru toţi cei din jurul lui.
La Cluj greutăţile acestea de montare au fost evitate, în parte,
prin eludarea unui important număr de tablouri şi prin întrebuinţarea
decorului de perdele pentru scenele mai reduse. Au rămas însă, ca o
povară supărătoare, ritmul greoiu, tărăgănat al spectacolului şi ma­
niera artificială, neînsufleţită, pedantă de a debita textul pieselor mai
vechi, al pieselor istorice, al celor în versuri şi, în general, al celor
numite, nu totdeauna în sens propriu, clasice, manieră profund în­
rădăcinată la acest Teatru. Astăzi i se cere actorului emotivitate, cel
puţin să comunice emoţie şi piesele moderne sunt astfel concepute
încât numai aşa se pot interpreta. In loc de a simula trăirea, prin

©BCUCLUJ
 GÂND ROMÂNESC 91

procedee mai mult tehnice, exterioare — oricât de multă „măestrie"

ar pune spre ajungerea acestui scop — actorul trebue să ne dea
iluzia acestei trăiri, să provoace în noi senzaţia participării la pro­
cesul viu al acestei trăiri. Şi aceasta nu se poate obţine decât prin
mijloace mai subtile, cari isvorăsc din suflet. Glasul actorului, înainte
de a se comunica înafară, trebue să fie trecut prin piept, pentru a
ieşi de acolo încărcat de polenul aurit al emoţiei.
Şi se obişnueşte să se interpreteze astfel şi aşa numitele piese
clasice, printr'un procedeu de umanizare care, foarte probabil, n'ar
supăra de loc pe autorii acestor piese, dacă ar fi cu putinţă să iee
cunoştinţă de el.
Richard III a fost pus în scenă de d. Ştefan Braborescu. Rolul
titular 1-a susţinut d. Neamtzu-Otonel. In restul distribuţiei: d-nele
Olimpia Bârsan, Virginica Cronvald, Mia Mateescu, Viorica Lapteş
şi d-nii N. Dimitriu, I. Tâlvan, N. Popescu-Voicu, I. Vanciu, etc.

O întâmplare fericită a făcut ca, în acelaşi timp, să putem vedea

pe scena Naţionalului nostru câteva spectacole ale unor turnee bucu-
reştene cari şi ele au depăşit nivelul comun al manifestaţilor similare.
De cele mai multe ori, turneele din Capitală se anunţau cu mult
sgomot, promiţând, sub egida câte unui protagonist al Thaliei române,
spectacole fenomenale cari, în realitate, nu erau însă decât nişte re­
prezentaţii de periferie, lamentabile din punct de vedere artistic, pro­
tagonistul respectiv neputând suplini singur lipsa de talent a atâtor
tovarăşi dubioşi ce-1 însoţeau cu jovialitate şi suficienţă. Lumea se
obişnuise cu acest gen de spectacole standard şi se ducea la teatru mai
mult dintr'un fel de obligaţie mondenă. (De cei ce le gustau cu o
suficienţă la fel, nu mai v o r b i m . . . ) .
De astă dată turneele au avut ceva deosebit.
D. Tony Bulandra a venit însoţit de Storin, artistul desăvârşit,
de o sinceritate mişcătoare şi de un dramatism profund şi de bine
cunoscutul comic, Ţăranu. însăşi piesa, „Sărutul în faţa oglinzii"
aleasă din literatura dramatică modernă maghiară, avea o remarca­
bilă structură dramatică, gen de înainte de războiu, e drept, însă de
bună calitate şi mai avea un miez dramatic, capabil să deştepte inte­
resul spectatorului.
D-ra Leni Caler care s'a prezentat de obiceiu încadrată de ele­
mente valoroase, a adus şi de astă dată, pe lângă verva ei sclipi­
toare, umorul lui Timică şi talentul autentic al lui Ronea, un tânăr
mult promiţător.
Adevăratul spectacol de artă ni 1-a dat însă d. Victor Ion Popa,
cu „Duşmanca" — prin abuz botezată „Sex-appeal" — lui A. P.
Antoine. Reprezentaţia aceasta a fost o revelaţie pentru publicul
clujan: o fericită armonie între elementele componente ale unui spec­
tacol, realizată de priceperea incomparabilă şi de gustul ales al celui
mai bun director de scenă al nostru. D. Victor Ion Popa, al cărui talent
apare în atâtea feţe, la fel de luminoase, — căci d-sa este un scrii­
tor subtil şi un desenator inspirat tot atât cât şi un iscusit regisor

©BCUCLUJ
92 GÂND ROMÂNESC

de teatru — i-a dat piesei lui Antoine, de o ironie atât de crudă,

inteligent dozată însă, un cadru în care imaginaţia autorului se putea
desfăşura în voie, am zice: firesc. D. Popa modelează nu numai ele­
mentul uman al spectacolului, ci şi pe cel plastic, cu care dă relief şi
culoare atmosferei. D-sa caracterizează un interior printr'un cadru
de tablou, prin câteva linii zugrăvite pe un părete şi prin lumină îi
dă o tonalitate sentimentală. Iar călătoria în lumea amintirii ne-o
sugerează prin ondularea ritmică şi uşoară a unor văluri moi şi dia­
fane, ca aripile unei himere . . .
Actorii fruntaşi cari au interpretat piesa lui Antoine au fost
Măria Mohor şi George Vraca, două elemente deopotrivă de valo­
roase, întâia prin supleţe şi gingăşie, iar al doilea prin vigoarea dra­
matică a prestaţiei sale scenice. Bună tovărăşie le-a ţinut Ion Mânu,
unul din cei mai apreciaţi comici ai noştri.
OLIMPIU BOITOŞ

©BCUCLUJ
 MIŞCAREA
C ă r ţ i şi R e v i s t e
HANDWORTERBUCH DES DEU-
TSCHEN ABERGLAUBENS. Berlin-Leip-
zig. Walter de Gruyter. Bând V. 1932-
1933. in 8°, 1872 coloane.
Nu există astăzi popor care să întrea­
că pe Germani în felul în care cultivă
şi sprijinese cercetările de folklor în toa­
te ramurile sale. Introducerea acestei şti­
inţe ca obiect de învăţământ în şcolile
de toate gradele, crearea unor institu­
te speciale de cercetări, publicări de cu­
legeri şi studii —, toate tind la o cât
mai deplină ridicare a acestei discipline
vitale („Lebenswissenschaft") a popo­
rului german, cum îi spune într'o carte
recentă cunoscutul profesor Adolf Spa-
mer.
U n u l d i n aspectele mai nouă ale aces­
tui impresionant interes pentru folklor,
este publicarea unor lexicoane menite
să concentreze materialul împrăştiat în
publicaţii nenumărate şi adeseori inac­
cesibile şi să arate, întru cât se poate,
origina şi semnificaţia anumitor mani­
festaţii folklorice. Opera aceasta a fost
iniţiată de către puternica „Uniune a
societăţilor germane fie folklor", iar
publicaţia cu care s'a început este Lexico­
nul superstiţiilor germane. început în 1927,
lexiconul apare în formă de fascicole
de câte 5 coaie, 10—»12 fascicole for­
mând câte un volum (preţul unei fasci­
cole este de 4 Mărci). Redactarea lui a
fost încredinţată cunoscutului savant
Hoffmann-Krayer din Basel, secondat de
elevul său Bâchtold-Stăubli. O pleiadă
CULTURALA
de peste 80 de colaboratori — între care
mulţi cercetători cu renume mondial —
îi ajută la redactarea acestei opere. Du­
pă titlu, s a r putea crede că avem de a
face cu un „dicţionar" al superstiţiilor
germane. Dar nu e tocmai aşa. Noţiunea
de superstiţie a fost luată în cel mai
larg înţeles al cuvântului. în singurati­
cele articole e vorba, de cele mai multe
ori despre tot felul de datini, obice­
iuri la sărbători (având la bază vreun
cult străvechiu), medicină populară şi
legende —, întru cât au legătură cu
subiectul tratat.
Articolele urmează în ordine alfabe­
tică şi variază foarte mult ca întindere
(dela câteva rânduri la zeci de pagini).
Fiecare articol este urmat de o bogată
bibliografie, iar uneori ilustrat cu hărţi
ale răspândirii diferitelor credinţe sau
obiceiuri.
Au fost tratate chestiuni din cele mai
variate domenii în jurul cărora s au cre­
at superstiţii: dela cele privitoare la
justiţie' şi drept, la religie, costume, obi­
ecte casnice, alimentaţie, boli, naştere,
nuntă şi moarte, sărbători, animale, plan­
te şi minerale, astronomie şi meteoro­
logie, vrăjitorie, draci şi spirite, etc.
As^feli în volumul V - (Knoblauch-
Matthias), de care voim să ne ocupăm ce­
va mai de aproape, remarcăm următoarele
articole de proporţii mai mari (înşirăm
mai multe spre a se vedea şi extrema
varietate şi bogăţie a subiectelor): co­
meta, capul demonii din cerealele (artico­
le de 33 de pagini cu hărţi numeroase),
cununa, ierburile de leac, racul, cer-
©BCUCLUJ
 94
cui (valoarea lui magică), crucea (lem­
nul crucii, semnul crucii, e t c ) , broas­
ca ţestoasă, colacii, cucul, vaca, cultul,
magia, sărutul, ficatul, cadavrul (şi toate
superstiţiile în legătură cu înmormânta­
rea, ocupând mai bine de o fascicolă),
Icteria, prânzul, povestea, Fecioara Mă­
ria, luna Martie, masca şi alte şi alte.
Pentru a arăta din câte puncte de ve­
dere este tratată o chestiune, dăm câ­
teva din subîmpărţirile articolului închi­
nat cucului: numele; rolul lui în poveş­
tile cu animale; cucul ca pasăre a pri­
măverii şi prevestitor al viitorului şi al
timpului; cucul ca pasăre a stafiilor şi
strigoilor; ca demon al vegetaţiei; în­
trebuinţarea lui în farmece şi medici­
nă, etc.
Spre a se evita eventualele repetiţii,
colaboratorii şji-au) împărţit materialul
pe specialităţi mai mari: Jungbauer, de
pildă, a luat articolele despre zile, luni
şi anotimpuri; Marzell, toate plantele;
Helm, personajele care joacă un rol în
istoria superstiţiilor; Wrede şi Sartori
se ocupă numai de sfinţi; Hoffmann-
Krayer şi Riegler au luat animalele, etc.
Cu toate că s'a dat întâietate materi­
alului german — lexiconul este închi­
nat doar superstiţiilor germane —, era
posibil oare să nu se atingă şi credin­
ţele popoarelor vecine, ba chiar şi ale
celor mai îndepărtate? Fireşte, nici folk-
lorul românesc nu putea fi trecut cu
vederea. Totuşi, în bogata bibliografie
dela începutul volumului I, întâlnim doar
două lucrări care se ocupă de Români.
Una a lui A. Flachs (Rumănische Hoch-
zeit und Totengebrăuche. Berlin 1899),
care este cea mai mult utilizată
iar a doua — de fapt singura în limba
română „Din folklorul romanic şi cel
latin" a lui Tache Papahagi. Amănunte
despre folklorul nostru (privind mai a-
les pe Românii bucovineni) au mai fost
luate şi din revista vieneză „Zeitschrift
fur osterreichische Volkskunde".
Informaţiile despre Români sunt, în
general, extrem de rare. Volumul V pa­
re, totuşi, ceva mai bogat în material
GÂND ROMÂNESC
românesc decât celelalte; câteva note
mărunte găsim în articolele despre us-
turoiu (coloana 3), colacii morţilor (662,
666), cuc (726), înmormântare (1153) şi
lână (1201). In această sărăcie de infor­
1
maţie românească, te surprinde plăcut
întâlnirea câte unui cuvânt ca „ţărăn­
cuţă" sau „calul dracului", pentru li­
belulă (col. 1236, 1239), „cucuşor", sau
„mariuţă" pentru insecta cunoscută. De
asemenea citarea în cadrul temeinicului
articol tratând despre luna Martie, a le­
gendei despre ciudata noastră „babă Do-
chie" (col. 1727).
Oricât ar supăra raritatea informaţiei
româneşti, ea este explicabilă: lexiconul
se ocupă în primul rând de superstiţiile
germane. Colaboratorilor li s'a pus, de
sigur, la îndemână şi literatură străină,
tipărită, fireşte, într'o limbă accesibilă
lor; din nenorocire, din folklorul nos­
tru s'a publicat extrem de puţin în lim­
bile germană, engleză şi franceză. Acea­
stă lacună dureroasă ne face să ne gân­
dim la grija Ungurilor, care în acelaşi an
(1932) au editat un repertoriu al obice­
iurilor poporului lor în toate cele trei
limbi amintite. Ce admirabil mijloc de
propagandă, mai ales când volumul e
însoţit şi de minunate reproduceri foto­
grafice!
întorcându-ne la lexiconul superstiţiilor
germane, trebue să recunoaştem că el
constitue o operă de mare anvergură, un
admirabil instrument de muncă şi o lu­
crare de o utilitate deosebită nu numai
pentru folklorist, ci şi pentru istoricul
literar, pentru cercetătorul istoriei dife­
ritelor ştiinţe, al medicinei, teologiei,
ştiinţelor naturale şi istoriei civilizaţiei.
1
Ion Muşlea
N. CREVEDIA, Bulgări şi stele. Co­
lecţia „Gândirea". Edit. „Cartea Româ­
nească", Bucureşti, 1933.
Pentru poezia din Bulgări şi stele a lui
N. Crevedia aş vrea să scriu marginalii
de mărturisiri, în care să încapă toată
bucuria mea. Numai rar întâlneşti co­
respondenţe sufleteşti la un scriitor —
©BCUCLUJ
GAND ROMÂNESC
dar atunci le urmăreşti, avid de desco­
periri şi reflexe din propriu-ţi suflet,
realizat în forme şi imagini. In poezia
din Bulgări şi stele găsim accentul su­
blim şi grav totodată, care încântă. Poe­
zia lui N. Crevedia, succes pentru lirica
românească din ultimul timp, e forma
poetică nouă şi dură care nesocoteşte ti­
parele expresiei pure — stilizată până la
epuizarea mirezmelor sentimentale, — în fondul liric, şi care a determinat o
pentru a cuceri pământ nou jocului ome­
nesc, pasionat şi tumultuos.
Această poezie, prea puţin preocupată
de ritmul elevat şi nemărginire, mode­
lând spontaneitatea şi vigoarea sufletu­
lui creator în acţiuni care recheamă
energiile din adâncuri, care ridică pito­
rescul rural pe primul plan şi-1 prezintă
ostentativ, cântând omul lucrat dintr'o
bucată, fără nuanţe, neînfruptat din da­
rurile civilizaţiei, primitiv şi sănătos, —
această poezie e cea căutată. Nu mă in­
teresează Walt Whitman şi cu atât mai
puţin Aron Cotruş. Unul e prea străin,
iar celalalt e o energie care se desfă­
şoară în strigăt. Românismul primitiv
dar pornit spre civilizaţie, darnic şi bun,
cu ţărani în care se întruchipează voe-
vozi, cu oraşe peste care fluturăm stea­
gul sufletului nostru înclinat spre pre­
faceri, şi-a găsit expresie poetică în ver­
surile robusite ale lui Creveaia. Putem
desprinde influenţe nimic mai uşor;
putem refuza adeziunea noastră sufle­
tească: ni se închid porţile înţelegerii
ei; putem s'o acuzăm de neîndemânare
prozodică, de duritate expresivă, de voită
originalitate şi s'o clasăm cu notă mică
în gradaţia realizărilor poetice; un lucru
rămâne sigur; în această poezie trăieşte
Crevedia ca în propria-i casă: aspru şi
îndurerat, obraznic şi naiv, şi peste tot
sincer —• fiindcă se razimă pe o reali­
tate trăită. Cine e de vină dacă în cân­
tecul nostru îmbinăm «note pe care le-am
mai auzit? E sufletul nostru atât de
grăbit spre realizare, spre redare, în pli­
nătatea lui, încât, în graba mare, din te­
zaurul comun, punem mâna pe cuvinte
care au mai fost utilizate. Ne doare fap­
95
tul că, la un interval de timp, surprin­
dem într'un colţ al obiectului, iniţialele
celui care l-a utilizat înaintea noastră.
L-am pune la loc, dar cine ne dă înapoi
sufletul pe care l-am închis în lăuta lui
cântătoare?. . . Şi, influenţat, poetul Cre­
vedia merge alături de Tudor Arghezi,
artistul care a adus o lărgire a cadrului
limbii: în vocabular ca şi în imagini şi
tendinţă evolutivă în acest s e n s . . .
Peste bulgări, fondul greu al sufletului
legat de lut, cadru pentru înălţare sau
prăbuşire, poetul Crevedia a coborît un
cer de constelaţii, fără a diminua frene­
zia sensaţiilor multiple şi fără a strâmta
orizontul aspiraţiilor vitale.
Las altora discernământul critic . . . Eu
iubesc această poezie înălţată din lucru­
rile mărunte, omeneşti şi sărace; iubesc
această poezie care mă cuprinde atât de
bine:
Ne-a crescut şi ne-a supus
Ciurciumel de ochi .— comuna.
Candizi, năzuim cu mâna
Rapiţa 'nflorită, sus.
(Pe subt poale de lună).
Şi mă doare îndrăsneala ei şi năzuinţa
ei violentă, care-mi cucereşte clipă cu
clipă împărăţia , . .
Radu Brateş
С. C. GIURESCU, O nouă sinteză a
trecutului nostru. Bucureşti, „Cartea Ro­
mânească". Extras din .Revista Istorică
Română", 1931—32.
Pornind dela îndemnul de a face o
critică amănunţită operei de sinteză asu­
pra Istoriei Românilor şi a civilizaţiei
lor, pe care d. Nicolae Iorga a tipărit-o
în cinci limbi — socotită fiind şi limba
română, — d. С. C. Giurescu a ajuns să
scrie o foarte importantă carte de „ge­
neralităţi" asupra istoriei, cu bogate
exemplificări, luate toate, cum era şi na­
tural, din istoria poporului nostru. Car­
tea profesorului de Istoria Românilor
dela Universitatea din Bucureşti este cu
atât mai preţioasă cu cât literatura noa­
stră ştiinţifică este destul de săracă în
lucrări de această natură.
©BCUCLUJ
96
Tratând despre defecte de plan şi de
metodă în cercetările istorice, opera dlui
Giurescu este un model de expunere sis­
tematică asupra unei probleme date, —
şi aceasta este valoarea ei pozitivă
primordială.
Cercetarea întreprinsă de d, Giurescu,
cu atâta răbdare şi seninătate, îl duce la
afirmarea convingerii nestrămutate în re.
gulele de metodă, fără respectarea că­
rora nu se pot întreprinde cercetări isto­
rice temeinice şi viabile. Aceasta este a
doua valoare pozitivă a operei de care
ne ocupăm, — cu nimic mai prejos decât
întâia. Dimpotrivă, căci istoriografia ro­
mână, deşi este una dintre disciplinele
cel mai statornic cultivate, cu rezultate
bogate şi de mare preţ câştigate până
acum, sufere totuşi încă şi astăzi de prea
mult diletantism. Defecte de metodă, ca
acelea pe care le semnalează d. Giurescu,
— a) a afirma fără sprijinul unei dovezi,
b) a prezenta ipotezele drept certitudini,
c) a generaliza fără temeiu o constatare
cu valoare parţială, etc. —• sunt curente
încă în scrisul nostru cu caracter isto­
riografie, cu toate că şi aici, ca şi în
celelalte discipline cu caracter ştiinţific,
urmărirea adevărului, cu orice preţ, tre­
bue să fie suprema lege. „Lăsând la o
parte, spune atât de frumos d. Giurescu,
şovinismul vanitatea, interesul de clasă
sau de partid, precum şi suficienţa, apro­
ximaţia şi graba, să construim temeinic.
Vom lucra poate mai încet, dar clădirea
noastră va fi din piatră adevărată. Va
avea mai puţină strălucire de faţadă,
poate, dar va fi cu siguranţă mai trainică.
Căci numai adevărul durează. Fiindcă nu­
mai adevărul intră în ordinea naturală şi
permanentă a lucrurilor". (Pag. 124).
Mai semnalăm, în grabă, încă una din
laturile interesante ale operei dlui Giu­
rescu şi anume realismul interpretării
unor fapte din istoria noastră, asupra
cărora istoriografii nu sunt de acord. Aşa
este concepţia pe care o are autorul
despre situaţia ţăranilor şi a boierilor în
veacurile îndepărtate ale trecutului no­
stru, despre raportul real dintre aceste
GÂND ROMÂNESC
două categorii sociale, precum şi despre
funcţia Domnului. Acest realism al jude­
căţii, caracteristic, se vădeşte până în
lămurirea unor amănunte, la aparenţă
puţin importante, cari se integrează însă
perfect în judecata de ansamblu. Ceeace
ne face să dorim tipărirea unei opere
complete asupra istoriei Românilor, da­
torită dlui С. C. Giurescu.
DIN CORESPONDENŢA FAMILIEI
ION C. BRĂTIANU (1859—1883). Voi.
I, cu o prefaţă de Ion Nistor. Imprime­
riile „Independenţa", 1933. „Publicaţiile
Aşezământului cultural Ion C. Brătianu".
XXI.
Istoria noastră contimporană se resim­
te de lipsa unor importante isvoare, pe
cari popoarele de mai veche civilizaţie
le au din belşug. De mult s'a exprimat
regretul că oamenii noştri de Stat, — cel
puţin aceia cărora şi după moarte li se
mai dă acest titlu, — nu şi-au impus
grija de a-şi scrie memoriile, lăsând
astfel urmaşilor un valoros material isto­
ric, capabil să înlesnească atât de mult
istoriografilor sarcina de a descifra mer­
sul evenimentelor din a căror înlănţuire
e formată epoca lor. Alăturea de me­
morii, corespondenţa particulară, mai
ales aceea cu caracter intim, este un is-
vor istoric de nu mai puţină importanţă.
Ea este menită să ne furnizeze, pe lângă
elementele vii ale realităţii, încrustate
spontan şi plastic, sub impulsul momen­
tului, şi mobilul psihic intim al unor
acţiuni, resortul sufletesc al factorului
istoric uman. Amândouă isvoarele ace­
stea sunt de o covârşitoare importanţă
pentru cel ce năzueşte să-şi formeze o
imagine vie atât despre epoca studiată
câ! şi despre personagiile cari au fost
într'c măsură aşa de mare autorii ei.
Iată de ce semnalăm cu atâta bucurie
tipărirea corespondenţei Familiei Ion C.
Brătianu, al cărei rol istoric nu trebue
să mai fie subliniat.
Singurul volum tipărit până acum cu­
prinde scrisori familiare dintr'un inter­
val de timp de un sfert de veac. E epo-
©BCUCLUJ
GÂND ROMÂNESC
ca de consolidare a României mici, des­
chisă prin evenimentul epocal al unirii
Principatelor, după care au urmat, în-
tr'un timp destul de scurt, întemeierea
unei Dinastii şi apoi proclamarea inde­
pendenţei. Epocă tulbure, de ciocniri
violente între persoane şi clase sociale,
epocă de încercări, de dibuiri, în căuta­
rea celei mai potrivite structuri politice
pentru statul cu nouă înfăţişare şi pen­
tru crearea instituţiilor de tot felul ne­
cesare unei organizaţii de Stat moderne.
Câte încercări de revoluţii în acest timp
şi ce aprige conflicte, cari au culminat
în cunoscutul asasinat politic al lui Bar-
bu Catargiu!
Din sbuciumul acelor vremuri pătrunde
însă prea puţin în scrisorile din acest
volum. Poate că scrisorile cu un mai
pronunţat accent politic au fost rezer­
vate pentru un volum sau, poate, pentru
volumele următoare. Căci sperăm că va
vedea lumina tiparului* întreagă cores­
pondenţa familiei, atât din epoca aceasta
cât şi de mai înainte, dela data când,
ca student la Paris, Ion C. Brătianu şi-a
început strălucita carieră politică, me­
nită să se întindă până aproape de amur­
gul veacului XIX. Mai ales pe cele vechi
le aşteptăm, căci ele vor arunca raze
nouă de lumină asupra începuturilor eu­
ropenizării politice a Ţărilor române dela
Dunăre,
Scrisorile din acest volum ne relevă
mai ales virtuţile sociale ale Familiei
Ion C. Brătianu; sentimentul de familie
atât de puternic la soţii Ion şi Pia Bră­
tianu, grija pentru educaţia copiilor lor,
apoi spiritul de gospodărie şi culiul
muncii. Ele prezintă as'.fel o înaltă va­
loare morală.
Deosebit de interesante sunt scrisorile
trimise de Ionel Brătianu dela Paris, din
timpul studiilor universitare. Viitorul
truntaş politic apare «lin scrisul său ju­
venil ca un om cu sufletul delicat şi
tandru, chiar surprinzător de tandru şi
in acelaşi timp având inteligenţa limpe-
te, ordonată şi perspicace a tatălui său,
supusă unei puternice conştiinţe perso­
97
nale. Sunt apoi în scrisorile sale destule
pasagii scrise cu un remarcabil talent li­
terar, acestea de o îndoită valoare, atât
pentru cetitorul comun cât şi pentru cer­
cetătorul istoric.
Olimpiu Boiioţ
G. MOROIANU, Les luttes des Rou-
mains Transylvains pour la liberte et
Vopinion europeene. Episodes et souve-
nirs. Paris, Gamber, 1933, 284 p.
Dl. G. Moroianu, în volumul de care
ne ocupăm, adaogă preţioase contribu-
ţiuni la cunoaşterea luptei pe care Ro­
mânii de pe ambele laturi ale Carpaţilor
au dat-o în centrele mari apusene pentru
eliberarea noastră de sub jugul austro-
ungar. Adresându-se în primul rând,
străinătăţii, autorul, deşi nu e istoric,
lămureşte cu mult simţ critic în primul
rând starea nenorocită în care ne-au arun­
cat pornirile reacţionare, feudale ale sta­
turilor ardelene prin monstruoasa „unio
trium nationum" şi prin „Approbatae et
compilatae constitutiones", apoi reac-
ţiunea Românilor prin revoluţia lui Ho-
ria prin Supplex libellus Valachorum şi
prin mişcarea revoluţionară dela 1848,
stăruind îndeosebi asupra regimului de
teroare deslănţuit de guvernele ungureşti
împotriva Românilor, prin legi electorale
inspiraţie din mentalitatea ungurească
întunecat feudală a anilor 1790 şi 1848.
După această parte introductivă, autorul
se ocupă pe larg de evenimente la cari
a luat el însuşi parte; în primul rând
de procesul Memorandului, de procesul
Replicei, de memoriile studenţilor ro­
mâni din Bucureşti şi Iaşi, de răspunsul
Ungurilor şi respingerea lui şi ne dă
largi şi în parte necunoscute informa-
ţiuni asupra puternicului ecou trezit de
aceste evenimente în cele mai înalte cer­
curi politice engleze, franceze şi italiene,
precum şi asupra acelei admirabile pro­
pagande desfăşurată de Liga Culturală
din Bucureşti, de Liga culturală română
din Paris, de diferiţi particulari români
şi de Consiliul pentru unitatea politică
a Românilor cu sediul în Paris, cari au ţinut
7
©BCUCLUJ
98
în permanentă actualitate în presă şi la
diferitele personalităţi politice apusene
chestiunea desrobirii şi a unirii noastre
politice, atât în ultimul deceniu al seco­
lului trecut, cât şi în timpul războiului.
In această privinţă dl. G. Moroianu era
pe deplin chemat să ne dea un istoric al
acestei activităţi. In timpul studiilor sale
la Paris (1891—4), ca preşedinte al Li­
gii, trimis corespondent al ziarelor fran­
ceze la Cluj în procesul Memorandului,
apoi în timpul cât a stat la Londra, şi
mai târziu, din 1909 începând, ca ataşat
comercial al României la Viena, iar la
sfârşitul războiului din nou la Londra
şi Paris, autorul' şi-a creiat preţioase le­
gături în lumea politică engleză şi fran­
ceză, cu lordul Fitzmaurice, Wickham
Steed, Seton Watson, şi alţii, deţinând
acum o interesantă corespondenţă a cărei
publicare fără îndoială că ar fi de inte­
res pentru noi.
Parte din aceste acte sunt utilizate în
lucrarea de care ne ocupăm şi ele, îm­
preună cu amintirile personale ale auto­
rului, măresc simţitor interesul pentru
evenimentele povestite.
Pe lângă aceste isvoare personale, au­
torul utilizează pe larg presa engleză,
dar mai cu seamă cea belgiană şi fran­
ceză de unde îşi culege un bogat mate­
rial documentar despre felul cum judeca
opinia publică apuseană suferinţele Ro­
mânilor din Transilvania. Astfel vedem
că peste 20 de ziare franceze şi belgiene
rezumă şi comentează memoriul studen­
ţilor din Bucureşti şi Iaşi din 1890, în­
fierând politica guvernelor maghiare, me­
moriu discutat pe larg şi susţinut de
Asociaţia studenţilor Academiei Comer­
ciale din Anvers, ca şi de studenţii din
Bruxelles, provocând în acelaşi timp sin­
cerele manifestări de simpatie pentru
Români ale unor mari oameni de stat
ca W. E. Gladstone şi lordul Fitzmau­
rice, acesta din urmă condamnând ener­
gic politica maghiară in ziarul Pali Mall
Gazette. Acelaş lord a avizat pe autorul
cărţii despre încercările unei părţi din
presa engleză de a prezenta congresul
GÂND ROMÂNESC
naţionalităţilor nemaghiare ţinut în 1895,
la Budapesta, ca având preocupări anti­
semite, fapt care a atras apoi spulbera­
rea acestor manevre tendenţioase. Pro­
cesul Memorandului a atras şi el aten­
ţia guvernului englez care trimite în an­
chetă în Transilvania, în anul 1893, pe
unul din cei mai buni ziarişti, Fitz-Ge-
rald dela Daily News. Peste câteva luni,
în Martie 1894, se organizează un mare
meeting la universitatea din Oxford în
favorul Românilor, manifestaţie prezidată
de filologul romanist W. R. Morphill,
care împreună cu Mile Delhomme au în­
fierat politica Ungurilor faţă de Români.
Autorul se ocupă pe larg apoi de acti­
vitatea publicistică a prof. Seton Watson
şi Wickham Steed în favorul naţionali­
tăţilor din Ungaria atât prin articole de
ziare cât şi prin importantele lor cărţi.
Presa franceză şi cea belgiană ia şi ea
.atitudine categoric ostilă politicei gu­
vernului maghiar care a inscenat proce­
sul Memorandului. Autorul dă numeroase
citate din „Siecle", „Figaro", „Gazette
de France", „Temps", „Journal des De-
bats", „Independence Belge", ş. a., re­
producând în întregime celebrul articol
„Lutte des races", scris de G. Clemen-
ceau în ziarul său „La Justice". La 11
Mai 1894, apoi se ţine la Sorbona un
mare meeting prezidat de E. Lavisse, la
care vorbeşte E. Picot în favorul con­
damnaţilor dela Cluj. Numeroase figuri
mari ale vieţii politice şi culturale fran­
ceze trimit, sub propria semnătură, cu­
vinte de îmbărbătare pentru Români, cu­
vinte strânse în aşa numitul „Album de
voci latine". '
In Italia chestiunea Românilor arde­
leni a fost adusă în discuţie încă în
1890, cu prilejul congresului internaţio­
nal al păcii, când deputaţii Imbriani şi
Garibaldi au condamnat energic politica
ungurească faţă de Români. Aceiaşi de­
putaţi, la cari s'au mai asociat şi alţii,
au făcut o interpelare în camera italiană
în chestia condamnaţilor din procesul
Memorandului.
Opinia publică europeană era acum lă-
©BCUCLUJ
 GÂND ROMÂNESC
murită asupra politicei maghiare faţă
de naţionalităţi şi în 1894, când s'a în­
trunit o nouă conferinţă interparlamen­
tară la Haga, în urma demersului făcut
de Români, conferinţa a refuzat invita­
ţia contelui Apponyi de a ţine viitoarea
întrunire la Budapesta, Lupta între Ro­
mâni şi Unguri în străinătate se oglin­
deşte clar în polemica purtată de dl.
Moroianu cu Pâzmăndy în ziarul , Inde-
pendence Belge" din 1897,
In anii imediat înainte de războiu, ser­
barea iubilară de 50 ani a Astrei a adus
la Blaj şi pe d, Wickham Steed, cores­
pondentul vienez al ,,Times"-ului, pe
Mme Clemencei Rose, corespondenta
„Morning Post"-ului şi pe profesorul
Antonio Cippico, cari după ce au asistat
impresionaţi la această măreaţă serbare,
au trecut, însoţiţi de autor, în România,
Cu acest prilej d. Moroianu ne poves­
teşte audienţa avută la regele Carol,
deosebit de interesantă prin faptul că re­
gele punea în vedere dlui Moroianu că
în calitatea sa de ataşat comercial al
României la Viena să rărească cât mai
mult contactul cu oamenii politici români
ardeleni, fiindcă în vederea scopului fi­
nal al unirii tuturor Românilor aşteaptă
ca în curs de 10 ani să ia Basarabia dela
Ruşi şi apoi însăşi Germania va pune
chestiunea desmembrării Ungariei. Cu
totul potrivnice erau instrucţiile primTte
în 1909 de dl. Moroianu dela I. I. C.
Brătianu, care îi punea în vedere că deşi
va avea ca reşedinţă Viena. să călăto­
rească cât mai mult şi să ţină strânse
legături cu Românii ardeleni, ajutându-i
fără a-şi compromite situaţia oficială.
Din restul materialului prezentat de
dl. Moroianu, privitor la congresul na­
ţionalităţilor oprimate din Austro-Unga-
ria, ţinut la Geneva şi la constituirea
Consiliului peni;u unitatea Românilor cu
sediul la Paris, subliniem importanţa pe
care a avut-o la timpul său memoriul
înaintat de autorul cărţii la 24 Sept.
1918 Ministerului de Externe din Lon­
dra, memoriu care a servit ca un princi­
pal isvor de informaţie privitor la sacri­
99
ficiile României în timpul războiului.
Cartea dlui Moroianu, scrisă cu o cal­
dă simpatie pentru evenimentele poves­
tite şi oamenii cari au luat parte la ele,
e un preţios isvor de informaţie atât
pentru noi, cât şi pentru streinătate, care
are posibilitatea de a vedea clar rădă­
cinile spiritului revizionist şi dreptatea
cauzei noastre. Valoarea acestei scrieri,
e subliniată şi de scriitorul Wickham
Steed, care semnează o lungă prefaţă în
fruntea cărţii.
/. Moga
ALEXIANO, ANTONESCO, COHEN
e t c , „La Roumanie". Paris, Libr. Dela-
grave, 452 p. 36 fr.
Un grup de jurişti români, majoritatea
profesori universitari, au avut veleita­
tea de a prezenta într'o lucrare de sin­
teză, principalele instituţii juridice ale
Statului nostru. Lucrarea a apărut în Bi­
blioteca de drept contemporan „Li vb
juridique des peupîes", care şi-a propus
să redeie, după cum o indică chiar titlul,
o frescă cât mai completă a armaturei
juridice a naţiunilor civilizate ceeace con­
stitue o importantă contribuţie la cunoaş­
terea şi adâncirea spiritului care animă
viaţa socială a popoarelor, în epoca noas­
tră. Până în prezent au apărut câte un
volum — în afară de cel destinat Româ­
niei — consacrat instituţiunilor juridice
ale Belgiei, Cehoslovaciei şi Franţei.
Autorii urmând planul stabilit pentru
volumele acestei Colecţiuni, se ocupă cu
o deosebită competenţă, fiecare în spe­
cialitatea lui, de — Constitufia şi regi­
mul politic al României — administraţie
şi finanţe — recursul contra puterei pu­
blice — infraefiunile penate, represiunea
şi, reparaţiunea lor — familia, proprie­
tatea, munca — relafiunile de afaceri —
procese între particulari — viaţa inter­
naţională.
Un defect esenţial al lucrărei, pe care
nu-1 putem trece cu vederea, este acela
că in afară de normele juridice pozitive,
aplicabile pe tot cuprinsul ţărei, datorită
faptului că sunt prevăzute de către legi
7*
©BCUCLUJ
100
de unificare care au intervenit după u-
nire, nu se ocupă decât de regimul de
drept din vechiul regat, neglijându-le pe
acelea din provinciile alipite. Ori pentru
cine are pretenţia să îmbrăţişeze într'o
operă ştiinţifică, ansamblul vieţei juridice
a unei ţări, această prezentare eliptică
a instituţiunilor de drept ale ei, nu este
recomandabilă.
Ar mai fi să imputam grupului de ju­
rişti, un spirit prea didactic în zămisli­
rea operei ce recenzăm, care neglijează
a releva viaţa noastră juridică propriu
zisă, cu specificul ei naţional, ce freamătă
sub pojghiţa principiilor de drept expuse.
Am fi dorit adecă, ca odată cu înfăţişa­
rea regulelor juridice ale legilor în vi­
goare, majoritatea importate, să fi fost
redat in esenţa sa, efortul constant al ju-
risprudenţei şi doctrinei noastre juridice,
de adaptare a acestor legi nevoilor socie-
tăţei noastre şi deci să fi fost pusă în
valoare contribuţia originală a acestor
preţioase auxiliare, în domeniul dreptu­
lui naţional.
Deasemenea vechiul drept românesc,
legat de tradiţiile sociale ale ţărei noas­
tre, în ce au ele mai caracteristic şi mai
original, este absent din orbita preocu­
părilor lucrărei.
Privită însă, în special sub aspectul ei
pragmatic, opera în discuţiunc merită
toată atenţiunea şi poate fi un îndrep­
tar util pentru străinii care voesc să ne
cunoască instituţiunile noastre de drept
şi chiar pentru intelectualii români, care
în lipsa unei culturi juridice de specia­
litate ar dori să aibă vederi de ansamblu
asupra organizaţiei juridice a Statului
nostru.
Emil Puşcariu
VIRGIL ROŞALĂ, Sisteme şi Metode
de Educaţie Fizică. Bucureşti, 1933.
De când s'a întemeiat la noi „Oficiul
Naţional de Educaţie Fizică" problemele
cunoscute sub forma empirică a gimnas­
ticei şi a sportului au intrat în faza ra­
ţională a educaţiei fizice ştiinţifice. Im­
portanţa faptului nu poate scăpa nici u-
GÂND ROMÂNESC
nui om de cultură —deţinem un nou in­
strument de propăşire şcolară şi bio-soci-
ală, menit să joace un rol de seamă în
acţiunea de ridicare a poporului nostru.
In alte părţi educaţia fizică a luat o des-
voltare foarte mare şi nu e preţuită mai
puţin decât educaţia intelectuală şi mo­
rală — ea preocupă deopotrivă pedago­
gia, biologia şi igiena socială, cercurile
şcolare, ştiinţifice şi politice. De sigur că
un moment asemănător nu mai poate f£
departe nici pentru România.
In grupul deschizătorilor de drum ală­
turi de profesorii şi maeştrii săi trebue
citat şi dl. Virgil Roşală, asistent la In­
stitutul Superior de Educaţie Fizică, fost
elev al aceluiaşi Institut şi format cu
totul in spiritul direcţiei moderne. După
„Programe de Gimnastică pentru învă­
ţământul secundar" (1931), o călăuză in­
dispensabilă pentru toţi profesorii de e-
ducaţie fizică şi „Probleme de Educa­
ţie Fizică" (1932), în care se desbat mul­
te chestiuni de un interes mult mai larg
decât cel şcolar, dl. Virgil Roşală a pu­
blicat lucrarea de care ne ocupăm: „Sis­
teme şi Metode de Educaţie Fizică"
(1933). Ni se înfăţişează aici: Sistemul
de gimnastică german; Gimnastica lui
Pestalozzi, a lui Clias şi a lui Amoroso;
Sistemul de gimnastică suedez; Gimnas­
tica daneză; Metoda de gimnastică a d-rei
N. Bukh şi Metoda de gimnastică a d-reî
E. Bjorksten — în mare parte pe baza
unor observaţii personale făcute în de­
cursul unui stagiu de doi ani în Ţările
de Nord, în afară de bibliografia foarte
aleasă şi în genere inaccesibilă publicu­
lui nespecializat.
„Educaţia Fizică — scrie dl. Roşală —
este un mijloc admirabil de ridicare a
unui popor, dar ea nu se poate aplica
cu aceleaşi rezultate la naţiuni deosebite.
Mijloacele ei trebuesc adaptate dela po­
por la popor, după cum la aceeaşi na­
ţiune ele variază după sex, vârstă, pro­
fesiune şi după alte condiţii igienice, fi­
ziologice şi sociale. Ca în orice domeniu,
un sistem de gimnastică nu se împrumută.
El trebue să fie un produs natural, atâta
©BCUCLUJ
 GÂND ROMÂNESC
timp cât sunt naţiunile deosebite ca ras-
să, câtă vreme avem de a face cu în­
suşiri specifice".
România n'are încă un sistem naţio­
nal de educaţie fizică; — a fost împru­
mutat sistemul suedez, dar acesta n'a
putut fi adaptat complect. De aici nevoia
unor cât mai vaste informaţii, nevoia căr­
ţilor de probleme şi sugestii cari să ducă
treptat prin asimilare şi îndemnul la ex­
perimentări originale la un sistem pro­
priu de educaţie fizică. Lucrarea dlui
Virgil Roşală corespunde tocmai aces­
tor nevoi. Ea pune la îndemâna tuturor
o temeinică informaţie şi o experienţă
a unui om cu severă pregătire de speci­
alitate. Lucrarea aceasta mai poate avea
şi un rol de propagandă; să contribue
la formarea unei mentalităţi favorabile
desvoltării educaţiei fizice. Nimeni nu
se mai poate desinteresa de problemele
cari nu privesc numai un cerc restrâns
de specialitate, ci însăşi politica de or­
ganizare şi propăşire naţională. Capita­
lul biologic nu este mai puţin preţios de­
cât capitalul sufletesc al naţiunii. El tre­
bue să se bucure de aceeaşi atenţie ca
şi celălalt din partea tuturor.
Traian Herseni
EUGENIU SPERANŢIA: Problemele
Sociologiei Contemporane. „Soc, Rom.
de Filosofie". Bucureşti 1933.
Dl E. Speranţia ne e cunoscut din lu­
crările d-sale anterioare în domeniul şti­
inţelor spirituale.
De astă dată ne înfăţişează — pe baza
unei abundente şi temeinice bibliografii
— panorama problemelor fundamentale
ale Sociologiei contimporane. Neîndoios
că într'un domeniu atât de vast şi com­
plex ca cel al Sociologiei, lucrările ce
ne prezintă o perspectivă sintetică şi
unitară a complexului de probleme pe
care le suscită realitatea socială, sunt de
o stringentă actualitate atunci când ele
posedă dublura ştiinţifică necesară.
Nu încercăm s'o rezumăm pentrucă în-
timpinăm reale dificultăţi şi riscăm să-i
sdrobim unitatea. De altminteri o aseme­
101
nea lucrare în care aproape la fiecare pa­
gină întâlnim în text cinci până la zece
autori, iar jos în notă doi-trei, trebue
studiată metodic împreună cu bibliografia
indicată. De exemplu — deschid la întâm­
plare — Ia pag. 7 se amintesc 13 autori,
la pag. 30 opt, la 41 şapte, ş. a. m. d.
Lucrarea e fără îndoială rezultatul unor
laborioase cercetări care trebuesc preţu­
ite ca atare.
Lucrarea prezintă şi o sistematică pro­
prie autorului, înăuntrul căreia se gru­
pează diverşii cercetători ai probleme­
lor sociale — dela Herder' la Lamprecht
sau Simmel, dela Marx la Kozlowski şi
de Greef, dela Comte la Мах Weber,
e t c , etc.
Lucrările de acest fel suferă însă de
un neajuns extrinsec şi în dependenţă de
alte consideraţiuni. Schematisfmul prea
rigid aplicat vieţii, o simplifică pe acea­
sta din urmă şi o lasă fără seva viabilă,
care-i primeneşte întotdeauna farmecul.
Şi marile opere din domeniul ştiinţelor
spirituale ca şi autorii lor au o „viaţă"
proprie, deosebită care nu se supune ri­
gidităţii schematice. . .
Operile mari — de sinteză — sunt ex­
traordinar de grele şi anevoioase şi cei
ce le încearcă cad — nu rareori — jertfă
îndrăsnelii spirituale. Dacă însă D-l Spe­
ranţia s'a gândit la o sistematizare a
problemelor numai, în vederea comple­
tărilor, elaborărilor ce vor urma, —, con­
siderând această lucrare ca un fel de
introducere la o mare lucrare ce-o pre­
găteşte, încercarea este reuşită.
Dr. E. NICOARA: Tinereţe—Bătrâneţe
Cu o prefaţă de Prof. Dr. I. Moldovan.
Cluj, „Cartea Românească",' 1933.
Reazămul real al culturii îl constitue
capitolul biologic uman. Acest adevăr
atunci când nu rămâne închis în formule
savante, universitare, este trecut cu ve­
1
derea din cauza prea marei lui evidenţe.
Straturile largi ale poporului nostru au
rămas încă la cunoştinţele rudimentare şi
primitive în ceeace priveşte chestiunile
de biologie. Există apoi un fenomen grav
©BCUCLUJ
102
ce se desfăşoară în ţara noastră şi anu­
me: atrofierea lentă (dar barbar de sigu­
ră!) a substanţei biologice ţărăneşti, „sub­
stanţă" la care ne gândim ori de câte ori
ghimpii nesiguranţei şi ai desintegrării
ameninţă pătura cultă.
Acolo în vastul laborator al energiilor
populare şi-au făcut loc toate maladiile,
toate obişnuinţele dăunătoare sănătăţii
care fecundează mortalitatea, imbecilita­
tea, etc.
Iată de ce apariţia lucrărilor care pă­
răsesc tărâmul construcţiilor prea savante
şi caută să îmbrace adevărurile medicinei
generale şi ale biologiei într'o haină acce­
sibilă marei mulţimi, merită o deosebită
menţiune. Intre acestea se situează şi noua
lucrare a dlui Dr. E. Nicoară. Scrisă în-
tr'un stil plin de căldură şi claritate, ea
urrrăreşte difuzarea rezultatelor din bio­
logia şi medicina ultimelor decenii, —
pentruca în lumina acestor rezultate, via­
ţa fiecărui ins să fie ferită de germenii
disolvanţi ai boalelor şi obişnuinţelor rele.
Problema capitală a lucrării de care ne
ocupăm e următoarea: Cum se poate pă­
stra tinereţea — cu voioşia şi intensitatea
de viaţă specifică ei — până la cea mai
înaintată vârstă? Intr'un prim capitol au­
torul expune problema glandelor endo­
crine a căror secreţiuni se pare că diri­
jează procesul de maturizare al organis­
mului şi constitue determinantul hotărîtor
al structurii biopsihice individuale. Ana­
lizează apoi viaţa celulară şi discută pro­
blema eredităţii pentru a stabili, în alt
capitol, durata reală a vieţii omeneşti.
După acestea urmează descrierea ciclului
vârstelor, cu expunerea specială a carac-
teristicelor proprii tinereţei şi bătrâneţei.
In procesul de îmbătrânire se disting
două categorii de cauze: unele interne-
naturale (înlocuirea celulelor funcţionale
nobile cu celule conjunctive), iar altele
externe (viaţă sedentară, supraalimenta-
ţie, alcoolism, tabagism, etc.) care acce­
lerează îmbătrânirea şi strâmtează gra­
niţele vieţii individuale.
Partea doua a lucrării se ocupă de fi­
xarea mijloacelor prin care se poate men­
GÂND ROMÂNESC
ţine tinereţea. Aci autorul tratează pe
larg problema alimentaţiei (cu specială
privire asupra vitaminelor), sectelor ve­
getariene şi a recreaţiei, subliniind fap­
tul că printr'o conducere raţională şi
igienică viaţa individuală se poate des­
făşura în deplină robusteţe fiziologică şi
psihică până la cea mai înaintată vârstă.
Cartea, străbătută şi de o pioasă sim­
ţire religioasă, reprezintă un preţios în­
dreptar biologic pentru orice ins care se
interesează de sănătatea sa. Ea este în
acelaşi timp o valoroasă contribuţie a
harnicului, neobositului şi desinteresatului
director al Despărţământului Reghin al
„Astrei".
D. Todoranu
RĂSPUNS LA CRITICA D-LUI
CAPIDAN.
In numărul pe Nov. 1933 al revistei, dl.
prof. Capidan supune unei critici foarte
aspre unele afirmaţiuni ce le-am făcut în
articolul meu: Şcoala şi educaţia poporu­
lui în Albania, publicat în „Boabe de
Grâu", numărul de August 1933. Tonul pe
care-1 întrebuinţează dl. Capidan şi cu­
vintele jignitoare, cari nu sunt de loc în
proporţie cu vina ce mi-o impută (mai
ales că şi alţii afirmă aceleaşi lucruri şi
cu toate acestea n'au avut de îndurat vio­
lenţa ce o are dl. prof. Capidan pentru
persoana mea), m'au surprins. Din această
cauză critica d-sale mi-a părut total lip­
sită de obiectivitatea ce o aşteptam dela
un profesor pe care-1 stimam, şi am ră­
mas cu impresia fermă că e pornit con­
tra mea.
Că însă de multe ori critica d-sale e şi
nedreaptă, să-mi dea voie dl. prof. Ca­
pidan, s'o arăt în rândurile acestea. Sper,
şi am intenţia, (uitând de cuvintele d-sale
jignitoare), s'o fac cu respectul „tânăru­
lui ce intenţionează să-şi închine toată
activitatea sa carierii universitare", faţă
de profesorul încărunţit la catedra şi cer­
cetările sale. Sper deasemeni să-1 pot con­
vinge, că nu are dreptate când mă grati­
fică cu ocări, chiar cu buna intenţie de
„a salva bunul renume al revistei „Boabe
de Grâu".
©BCUCLUJ
GÂND ROMÂNESC
Dela început dl. Capidan îmi rep.oşează
drept o ..greşeală de neiertat", faptul că
întrebuinţez forma Voskopoj pentru Afos-
copote, singura pe care d-sa o găseşte
exactă, fiindcă o întrebuinţează Grecii,
Slavii, Weigand şi Aromânii din Albania.
„Noi, Românii, suntem datori să-1 scriem
şi rostim aşa cum se aude în gura Ro­
mânilor" spune dl. Capidan. Şi atunci tre­
buie să-i comunic d-lui profesor, că ve­
nind în Albania, nu prea ştiam de forma
Voskopoj, ci de aceia de Moscopole; cu
toate acestea, de câte ori întrebuinţam în
discuţie cu Aromâni „Moscopole", Aro­
mânii mei nici nu luau în seamă această
formă, ci îi dădeau înainte cu „Vosko­
poj".
Nu cred să fie pentru noi hotărîtor
faptul că Moscopole este forma între­
buinţată de Greci şi de Slavi, sau de
Weigand. Sau poate tocmai faptul că
Grecii numesc oraşul aromânesc Corcea
cu numele de Coriţa, îl face pe dl. Ca­
pidan să numiască şi d-sa acest oraş Co­
riţa în critica ce mi-o face, şi nu româ­
neşte Corcea? (vezi pag. 358 a revistei).
Căci iată ce spune Fr, Wallisch în cartea
sa „Neuland Albanien", p. 108: „Auf grie-
chisch heisst die Stadt Korca, Koritza"
De ce nu scrie dl. prof. Capidan atunci
româneşte Corcea, ci Coriţa, pe când mie
îmi reproşează că scriu forma Voskopoj?
De altfel, dacă dl. Capidan îl aduce
drept argument pentru forma Moscopole
pe Weigand, eu îl pot cita pe Pouqueville,
consul francez pe lângă Aii Paşa dela
Ianina şi vechiu călător care a descris cel
dintâiu Albania, care însă numeşte ora­
şul nostru Voschopolis şi niciodată Mosco-
polis (v. Voyage de la Grece, voi. II, p,
392—393). Dar Moscopolis sau Voschopo­
lis este astăzi o noţiune istorică, ca şi
Dyrrhachium, locul căruia 1-a lua Du-
razzo sau Durres, căci „Voschopolis dis­
părui de la surface đe VAlbanie" (v. op.
cit. a lui Pouqueville, II, 393). Apoi, ce
ar spune dl. Capidan, „dacă am scrie
astăzi Cernowitz în loc de Cernăuţi", sau
Moscopole, Voschopolis în loc de Vosko­
poj, nume ce-1 are astăzi în Albania (şi
10
în gura Aromânilor) satul născut pe locul
vechiului Voschopolis, complet distrus pe
la 1790?
Dar să trecem la „îndrăzneaţă mistifi­
care" comisă de mine (şi mai ales incri­
minată de dl. prof. Capidan), prin afir­
marea că Moscopole ar fi patria lui Şa-
guna şi că am aflat într'o biserică jilţul
de epitrop al lui Gojdu, apoi unele car­
tiere ale satului numite încă după aceste
familii însemnate din Moscopole. Dl. Ca­
pidan constată la mine în baza celor afir­
mate, „o îndrăzneală de a mistifica buna
credinţă a cetitorilor", ceeace nu o spune
însă (de ce?) şi despre dl. Vaier Papa-
hagi, care de ex. arată că Şagunenii sunt
originari din Moscopole. (Şi dl. Capidan
îl citează doar şi pe dl. Papahagi!).
Să discutăm părerile. Dl. Capidan con­
stată că Weigand nu a aflat nimic din
ceeace afirm eu. Dar pentru Dzeu, dacă
Weigand nu află ceva, înseamnă că altul
nu mai poate afla? Dl. Capidan a vizitat
deasemeni Voskopoj, fiind însoţit de doi
Aromâni intelectuali din Corcea (dl. Ca­
pidan scrie forma greceasă: Coriţa). Ori,
şi eu eram însoţit de un Aromân intelec­
tual şi încă unul de marcă, dl. Nicu Ba-
lamace, urmaş de celnic fărşerot, fost in­
spector al şcoalelor româneşti din Bal-
can şi actual director al şcoalei româneşti
din Corcea. Să nu fi ştiut d-sa ce-mi spu­
ne? Căci d-sale îi datorez informaţiunile
incriminate de dl. Capidan, referitoare la
Şaguna, Gojdu, etc. D-lui prof. Capidan
nu i-a pomenit de ex. nimeni de un jilţ
al unui Gojdu, ceeace se poate explica şi
prin ignoranţa celor doi însoţitori ai
d-sale, în această privinţă, E probabil că
şi dl. Capidan 1-a văzut în biserica Sf.
Nicolai: un jilţ bogat sculptat şi aurit,
având înainte două capete de leu sculp­
tate în lemn, drept picioare. E aproape
imposibil să nu-1 fi remarcat, dar e po­
sibil să nu-i fi dat importanţă. Eu i-am
dat însă importanţă, şi interesându-mă de
el, am primit dela dl. Nicu Balamace,
fost inspector al şcoalelor româneşti din
Balcan şi actual director al şcoalei ro­
mâneşti din Corcea, informaţia că este
©BCUCLUJ
 104
jilţul epitropului bisericii pe vremuri,
Gojdu, jilţ despre care ştie că ar data
din ca, 1760 (acest amănunt îl aflu acum
între notele mele). Pe dl. Balamace, per­
1
sonaj important intre Românii din Alba­
nia, feciorul unui luminat preot-patriot
din Corcea, masacrat de Greci pentru ro­
mânismul său, de care depindea şi Vos-
kopoj, trebuia să-1 socotesc, şi-1 socotesc
demn de crezare. Locueşte de altfel la
câţiva km. depărtare de Voskopoj şi cu­
noaşte pe fiecare Aromân de acolo pe
nume. Nu era silit să-mi povestiască ba­
liverne senzaţionale, ba să-mi furnizeze
şi date, dacă nu era sigur de cele ce avan­
sează. Dimpreună cu d-sa ne-a însoţit şi
un tânăr din Voskopoj, fost elev al d-sale
la Corcea. Iată isvorul informaţiei mele, cu
care „mistific" lumea! Posed de altfel şi
o fotografie a acestui jilţ. ' baronului Şina e originară din Moscopole.
Să vedem acum ce este cu părerea mea
despre originea moscopolitană a Şagune-
nilor. După ce vizitarăm vechile biserici
ce au mai rămas în Voskopoj, ne-am în­
dreptat spre Mănăstirea Sf. Prodrom. Pe
drum, dl. Balamace ne-a arătat locul
unde a stat odinioară tipografia româ­
nească, pe unde veniau casele Mocioneş-
tilor, a Şagunenilor, a familiei Gojdu,
locuri numite şi azi, după afirmarea d-lui
Balamace, de Voskopojeni cu numele aces­
tor familii. Voskopoj, fiind astăzi un
imens mormânt de piatră a fostului Vos-
chopolis sau Moscopole, nu puteam să fo­
tografiez „cartierul cu ilustrele case", pre­
cum îmi cere dl. Capidan. Aşa de slabă
părere are dl. prof. Capidan despre tra­
diţia poporului, încât să-i pară timpul
trecut de atunci (140 ani) prea mult, pen­
tru ca poporul să mai păstreze nume?
Din vechiul oraş n'a rămas aproape nici
o urmă, ci numai tradiţia.
Cari sunt acum argumentele mele pen­
tru originea familiei Şaguna din Mosco­
pole? Eu n'o pot afirma apodictic, ne-
fiind chestiunea de specialitatea mea; mă
bazez însă pe tradiţia Voskopojenilor,
cari păstrează pentru locul unde au stat
casele familiei Şaguna, probabil de seamă
în Moscopole, numirea de „cartierul Şa­
GÂND ROMÂNESC
guna"; apoi pe afirmaţiunea d-lui V. Pa-
pahagi, citat, şi de dl. Capidan, cum că
Şagunenii ar fi originari din Moscopole,
de unde ar fi trecut la Gabrovo, şi de
aici abia la Miskolcz. Părerea aceasta e
susţinută de tradiţia Voskopojană. Mai
este însă altceva. Familia Şaguna ne este
cunoscută nu numai la Gabrovo, d a r ş i
la Avela (v. Caragiani, Studii istorice
asupra Românilor din penins. bale, p. 41).
Deci avem dovada că familia Şaguna n'a
existat numai în Gabrovo, deşi numele de
Gabrovschi al unchiului mitropolitului Şa­
guna ar fi un indiciu că ramura mitro­
politului ar fi din Gabrovo. Se poate acum
presupune însă, că după distrugerea Mos-
copolei, o parte din această familie a
emigrat la Gabrovo, alta la Avela.
Dl. Capidan singur spune că familia
Ori, este ştiut că familia Sina e de aproa­
pe înrudită cu familia Şaguna. Cu acea
din Gabrovo sau din Avela? Nu, înrudi­
rea deaproape a familiei moscopolitane
Sina cu Şagunenii, datează probabil din
vremea când Şagunenii trăiau încă la
Moscopole, căci înrudirile deaproape nu
se făceau atunci peste nouă sate.
De ce să nu credem atunci tradiţia po­
porului din Voskopoj, care-i dă numele
Şagunenilor unei porţiuni din fostul Mos­
copole, în amintirea unei familii Şaguna,
care va fi trăit acolo şi cu care familia
moscopolitană Sina era deaproape înru­
dită? Aveam eu cu toată incompetenţa
mea, oarecari argumente pentru afirma­
rea mea (făcută în treacăt şi nepreten­
ţioasă) sau trebuia totuşi să fiu calificat
de dl. Capidan, ca „un îndrăzneţ mistifi­
cator"?
Pentru originea moscopolitană a familiei
Mocioni şi Gojdu mai aveam afară de
aceiaşi tradiţie a acestor nume la Vosko­
poj, şi afirmarea în acelaşi sens a lui
Dim. Abeleatm, fost director al liceului
românesc din Ianina (v. cartea sa „Alba­
nia", p. 34). Sau era şi el un îndrăzneţ
mistificator? Caragiani, a cărui autori­
tate e greu de contestat, spune că familia
Mocionenilor e originară din Aspropotam
©BCUCLUJ
 GÂND ROMÂNESC
(v. p. 184 a operei citate). Dar aflăm
Mocioneşti şi la Libanaţi şi la Avela
(aici sub numele de Mociu, din care s'a
format Mocioni, precum din Biru-Bironi,
din Miliu-Miloni, din Câlţu-Calţoni, Toni,
e t c ) . Dacă Mocioneştii, originari din
Aspropotam, există la Libanaţi, la Avela,
poate şi în alte părţi, să fie atunci a ş a
d e i m p o s i b i l ca să fi existat şi la
Moscopole, centru cultural şi economic
aromânesc, unde ni-i indică şi tradiţia?
Şi mai este apoi şi mărturia, citatului D,
Abeleanu, care doar n'o fi supt din deget
afirmaţiunea sa! Dar numai eu sunt acela,
care colportează „minunăţii"!
In articolul meu din „Boabe de Grâu",
m'am ocupat doar de „Şcoala şi educa­
ţia poporului în Albania" şi numai în
treacăt, cum am spus-o deja, de Voskopoj
şi de ceeace mi-a părut interesant în el
pentru istoria noastră culturală (ş. a.
numai în 10 şire dintr'un articol de 36
coloane). Ce e drept, recunosc că sunt
incompetent să vorbesc în aceste chestiuni
cu autoritatea d-lui prof. Capidan; spe­
cialitatea mea este de altfel cu totul alta.
Cu toate acestea, nu obicinuiesc să misti­
fic şi m'am documentat cât se poate mai
bine, înainte de a spune ceva. Dacă dl.
Capidan, care nu mă cunoaşte de astăzi,
s'ar fi bazat pe propria obiectivitate şi
nu pe informaţiunile „binevoitorilor" mei,
sunt sigur că chiar de ar fi avut de cri­
ticat ceva, nu ar fi întrebuinţat limbajul
atât de pornit şi jignitor. Căci se putea
să şi greşesc (dl. Capidan e s i g u r că în
savantele sale cărţi a ştiut să evite gre­
şeli?), dar chiar să fi avut vina de a
scăpa din vedere vre-un amănunt, sau să
am păcatul de a fi de altă părere decât
d-sa, nu meritam violenţa limbajului, pe
care 1-a întrebuinţat. Ucenicia în ştiinţă
mi-am făcut-o de mult, la profesori din
străinătate, încât nu mi-se mai poate apli­
ca tratamentul de elev din bancă, iar pen­
tru faptul de a fi completat lucruri afir­
mate şi de alţii, cu amănunte aflate la
faţa locului, nu e admisibil ca dl. Capi­
dan să-mi reproşeze nici „îndrăzneală",
105
nici „tendinţă de a mistifica buna cre­
dinţă a cetitorilor", nici „naivitate" şi
nici „relatare de minunăţii", etc.
Vlad Bănăţeanu
REPLICĂ LA RĂSPUNSUL D-LUI
VLAD BĂNĂŢEANU.
Voiu încerca să fiu cât se poate de scurt.
In critica mea la care se referă răspun­
sul de mai sus, desminţeam afirmaţiile
d-lui Vlad Bănăţeanu publicate în „Boa­
be, de grâu", după care în Moscopole ar
exista un „jilţ al lui Gojdu" cu un car­
tier „Gojdu", în .apropierea căruia vin ca­
sele familiei Mocioni şi apoi a Şagune-
nilor". In subsidiar mai adăogam că nu­
mele comunei româneşti, în care d-1 V.
Bănăţeanu a făcut faimoasa descoperire
este „Moscopole", aşa cum se aude la
toţi Românii din Peninsula Balcanică, nu
„Voskopoj", formă albaneză şi întrebuin­
ţată numai de Albanezi. Tot în subsidiar
şi independent de afirmaţiile autorului,
mai lămuream pe cetitor despre originea
familiilor „Gojdu" şi „Şaguna". Această
din urmă lămurire o dedeam numai pe
bază de documente păstrate în Arhiva
bisericii „Sf. Treime" din Mişcolţ, unde
altădată a existat cea mai numeroasă co­
lonie macedo-română.
In răspunsul de mai sus, d-1 Vlad Bă­
năţeanu, în loc să răspundă direct la
desminţirea mea, care formează propriu
zis fondul criticei, înşiră pagini întregi,
făcând analogii nepotrivite, despre „Vos­
kopoj" şi originea familiilor în discuţie.
Dar când spun eu că numele centrului
cultural de altădată al Aromânilor ajuns
astăzi un simplu sat este „Moscopole",
asta nu o fac din plăcerea ca să combat
pe autor, nici pentru faptul că „este în­
trebuinţat de Greci, Bulgari şi Weigand",
cum îmi reproşează d-1 Vlad Bănăţeanu,
ci, mai întâiu, din cunoaşterea sigură în
întrebuinţarea lui zilnică la Românii din
Peninsula Balcanică, al doilea, însă, şi
pe baza documentului scris pe care îl
întâlnim în literatura noastră populară,
©BCUCLUJ
 106
1
cultă şi ştiinţifică. ) îşi poate închipui
d-1 Vlad Bănăţeanu, că, dacă cum susţine
d-sa, Moscopole la Aromâni s'ar numi
„Voskopoj", scriitori de valoarea celor
citaţi în notă ar evita acest nume, între­
buinţând pe acela care nu se aude la A-
români? Că d-1 Vlad Bănăţeanu îl va
fi auzit la Coriţa rostindu-se şi ,.Vosko­
poj", aceasta puţin interesează pentru
chestiunea ce ne preocupă. Satul găsin-
du-se astăzi într'o Albanie independentă,
constituită în regat, este firesc ca nu­
mele oficial să fie cel albanezesc, nu cel
românesc. Şi dacă, în cazul acesta, şi
Aromânii la oficialităţi îl întrebuinţează
sub forma albaneză, asta o fac pentrucă
nu pot altfel.
La chestiunea a doua, referitoare la ori­
ginea familiei Şaguna, nu adaog nimic
mai mult decât ceea ce am spus mai sus.
De altfel, ea nu cade în sarcina d-sale.
Dacă totuşi d-sa înşiră pe apucate a-
testări din Caragiani, Abeleanu e t c , a-
ceasta o face, desigur, ca să se folosească
de o diversiune, spre a avea cu ce să îm­
păneze articolul-răspuns.
Prin urmare, trec la ultima chestiune,
care constitue obiectivul criticei mele.
In răspunsul de mai sus, d-1 Vlad Bă­
năţeanu afirmă că informaţiile despre
„jilţul lui Gojdu" şi „cartierul Gojdu cu
casele familiilor Şaguna şi Mocioni" le
are dela d-1 Nicu Balamace, însoţitorul
său. Dar de unde cunoştea informatorul
d-sale toate acestea, d-1 Vlad Bănăţeanu
nu ne spune. Probabil că nici nu l-a în­
trebat. Faptul că un .inspector" îi de­
dea o atât de preţioasă informaţie, îl
]
) Vezi Ion Arginteanu, Istoria Româ­
nilor Macedoneni (1904) p. 274; Pericle
Papahagi, Scriitorii Aromâni (1909) p. 14
şi pretutindeni; Din literatura populară
a Aromânilor (1900); Tache Papahagi,
La Ro mânii din Albania (1920), pag,
54 şi pretutindeni; Antologia Aromâneas­
că (1922) p. 324 şi pretutindeni; Dem.
Abeleanu, Neamul Aromânesc în Mace­
donia (1916) p. 54 şi pretutindeni; Alba­
nia (1928) p. 34 şi pretutindeni etc. etc.
GÂND ROMÂNESC
scutea să cerceteze mai adânc asupra
chestiunii. Şi fiindcă întâmplarea a fă­
cut ca informatorul d-lui Vlad Bănăţea­
nu să fie un vechiu prieten al meu, ada­
og aci că d-1 Nicu Balamace, un entu­
ziast Român şi un neînfrânt apărător al
cauzei româneşti în Albania, este de
meserie farmacist, fără să fi ocupat pos­
tul cu care îl onorează d-1 Vlad Bănă­
ţeanu. Când mă găseam eu în Coriţa, el
lipsea. Insă fiindcă îi cunoşteam familia,
mă duceam des la farmacia lui. Până în
1919, până când am funcţionat eu ca pro­
fesor şi director la Şcoala comercială
superioară din Salonic, d-1 Nicu Bala­
mace n'a ocupat funcţiunea ce i se a-
tribue; după 1919, Albania constituin-
du-se în stat independent, cu atât mai pu­
ţin putea fi numit .^inspector peste şcoale-
le româneşti din Balcani", cum susţine d-1
Vlad Bănăţeanu, din simplul motiv că
un funcţionar cu farmacia în Albania,
politiceşte nu-şi putea exercita funcţiunea
în celelalte state balcanice; Grecia, .Iu­
goslavia, Bulgaria, în care se găseau răs­
pândite şcolile româneşti. Admit însă ca
el astăzi să fie director la şcoala prima­
ră din Coriţa. Se vede că a lichidat cu
farmacia.
Acesta este informatorul d-lui Vlad Bă­
năţeanu, informator care numai din dra­
gostea de a adăuga un plus la faima de
altă dată a centrului românesc dispărut,
i-a comunicat ştirile pe care d-1 Vlad
Bănăţeanu le-a publicat fără nici o criti­
că. Ce ar fi fost dacă acelaş informator
ar fi ştiut ceva despre controversa asu­
pra originii macedo-române a mitropoli­
tului Dosofteiu. Probabil că atunci, ală­
turi de casele familiilor Şaguna şi Mo­
cioni, am fi văzut înşirându-se şi pe a-
cele ale familiei Dosofteiu!
Th. Capidan
însemnări
f POETUL AUREL ESCA. Dispari­
ţia prematură a lui Aurel Esca în preaj­
ma Crăciunului, pe care-1 cântase într'una
din poeziile sale, înseamnă o pierdere
reală pentru cultura românească.
©BCUCLUJ
GÂND ROMÂNESC
Svelt şi chipeş, cu ochi vioi şi obraji
îmbujoraţi, el îţi inspira totdeauna sen­
timentul unei sănătăţi perfecte, pe care
n'o pot atinge, în epoca maturităţii, nici
una din săgeţile infirmităţilor omeneşti.
Şi totuşi surpriza fatală a venit, crudă şi
neiertătoare, îndoliind o familie fericită
şi zguduind atâtea inimi de prieteni de­
votaţi.
Căci cu Aurel Esca s'a stins o inteli­
genţă superioară, un om cult şi de carac­
ter, luminat mereu de surâsul unui spirit
fin şi de lucirile unor priviri cuceri­
toare, cari radiau pretutindeni senină­
tate, voioşie şi simpatie. Aşa l-am cu­
noscut încă din anii copilăriei şi şcolari­
tăţii noastre la Sibiu, torcând cu iubire
neumbrită firul unei prietenii calde, ce
legase tot atât de impresionant pe pă­
rinţii noştri în tinereţa lor. Era o tra­
diţie oarecum familiară, plină de amin­
tiri scumpe pe care Aurel Esca o evoca
induioşat chiar, şi în zilele din urmă
ale suferinţelor sale. Iată, de ce-mi este
atât de greu să mă reculeg din durerea
roea, şi să scriu rânduri de pomenire
despre cel care s'a dus, fără întoarcere,
cu с parte din bucuriile sufletului meu
întristat. II revăd în liceu, sprinten, şă­
galnic şi comunicativ, preocupat mai pu­
ţi a de cât alţii de cartea ungurească,
dar izbutind, prin calităţile lui, să fie
totuş printre cei mai buni elevi ai clasei.
Dealtfel în liceul din Sibiu, cu tot ca­
racterul lui de stat, era o atmosferă ro­
mânească, graţie covârşitoarei majorităţi
dată de tineretul satelor din împreju­
rimi. In clasă şi pe săli, în sala de gim-
mstică, mai ales în curtea de joc, do-
rr.ir.a vorba şi râsul românesc, sfidând,
în melancolia unor profesori dezolaţi,
toată zădărnicia politicei de maghiari­
zare a guvernelor din Budapesta. Ne gă­
seam într'un fel de republică naţională,
consimţită tacit prin aceleaşi instincte
atavice ale rassei, animaţi de aceleaşi cre­
dinţe şi datini din satele copilăriei, cu
cântecul şi gluma de acasă, cu societa­
tea şi revista literară clandestină, în ca­
ri se înfiripase naive cele dintâi încer­
107
cări dje versutii şi proză românească.
Aurel Esca era unul din promotorii a-
cestei vieţi autonome. Pasiunea lui îl
împinge de atunci spre literatură, pe care
o savura acasă şi în orele de clasă din
volumaşele „Bibliotecii pentru toţi". Sub
vraja lor începu să mugurească talentul
lui poetic, înrâurit de Eminescu şi Coşbuc,
cari pe atunci îşi disputau întâietatea în
sufletele noastre. La Blaj, unde-şi făcuse
cele din urmă clase de liceu şi teologia,
cultura se lărgeşte, orizonturile se lim­
pezesc, senzaţiile sporesc şi formaţia li­
terară evoluiază repede spre a ne da sur­
priza unui nou liric în grădina poeziei
ardelene.
Ivirea ca şi încurajarea Iui se datoreş-
te, în mare măsură, curentului de renaş­
tere literară inaugurat de Sămănătorul
şi în deosebi de Luceafărul, apărute a-
proape în aceeaş vreme. Cei doi condu­
cători, Coşbuc la Bucureşti şi Goga Ia
Budapesta, unul de pe culmile gloriei ce­
lalalt în răsăritul ei, lansaseră, cu auto­
ritate şi entuziasm, crezul salvator al
;
literaturii naţionale, cu inspiraţ a ei per­
manentă din isvoarele limpezi şi bogate
ale sufletului popular. Răsunetul mişcă­
rii a fost neaşteptat, mai ales aici în Ar­
deal, unde alături de mai vechii Şt. O.
Iosif, Măria Cunţan şi Măria Cioban, ră­
sărise o întreagă pleiadă de tineri poeţi
ca Z. Bârsan, I. Borcia, I. U. Soricu, E.
Pitiş, E. Isac, I. Broşu, V. Stoica, A.
Cotruş ş. a. Printre ei se înşiruise şi A.
urel Esca, aducând noutatea unui talent
plin de făgăduinţi. Dela 1904, când se
găsea încă pe băncile şcoalei, revistele
şi în special Luceafărul şi Sămănătorul,
publicau versurile lui, semnate cu numele
propriu sau cu pseudonimul transparent
A. Seca.
Era o poezie caldă şi gingaşă, prinsă
în strofe uşoare şi cadenţe dulci, care
încânta prin lirismul ei sincer, natural
şi aproape feminin. Aurel Esca impre­
sionase dela cele dintâi debuturi şi sim­
patiile ce-1 întâmpinau îl puneau ală­
turi de Şt. O. Iosif. Ca şi acesta, el îşi
cânta dorurile şi iubirile în note de dis-
©BCUCLUJ
 108
cretă melancolie, visând fericiri neatin­
se, evocând în imagini colorate peisagii
săteşti pline de un farmec singular, sau
înălţând imnuri nostalgice căminului pă­
rintesc, cu chipuri scumpe de mame şi
bunici adorate.
Când Luceafărul tipări în 1906 admi­
rabila „Scrisoare din America" — o frescă
neîntrecută a vieţii ţărăneşti dela noi —•
poezia făcu ocolul tuturor cercurilor lite­
rare, iar „Sămănătorul" scria entuziast, că
ea „desvăluieşte un talent original de vi.
Hor şi un poet cu daruri fireşti preţioa­
se". In adevăr poezia devenise una din
cele mai populare în Ardeal, şi nu era
sat unde să nu auzi refrenul pătrunzător:
Toate plugurile umblă
Brazde negre răsturnând,
Num'al meu şade la umbră
Fără lucru, fără rând.
Aurel Esca intrase de acum în con­
ştiinţa neamului şi ascensiunea lui lite­
rară se desena sigură, rodnică şi trium­
fătoare. Dar un capriciu al sorţii îl ţin-
tuise în monotonia vieţii de bancă, cu
cifrele şi operaţiile ei aride, distrugătoare
de avânturi spre bolţile albastre. Era un
prisonier al registrelor de contabilitate,
din cari sufletul lui delicat se zbătea
mereu să evadeze în soare şi lumină. Fră­
mântat de durerile neamului şi de aspi-
raţiunile lui sfinte, el îşi căuta bucuri­
ile în mijlocul generaţiei sale idealiste,
care lupta, în pagini de reviste şi ziare,
stăpânită de viziunea minunei, ce avea
să vie. Aurel Esca o aştepta cu aceeaşi
înfrigurare, dându-i glas în versurile pu­
ternice din poezia „Unei ţări roabe", pe
care a tipărit-o ,,Sămănătorul" (1905).
Simţind, ca atâţia din prietenii săi, că
ceasul cel mare se apropie, el trece mun­
ţii în ţara nădejdilor, ca după doi ani de
acţiune să revină, cu spada în mână, pe
plaiurile Porumbacului din valea Oltului,
care văzuse una din cele mai strălucite
lupte a dorobanţilor liberatori. Gusta
acum din plin toată splendoarea acelui
biruitor „strigăt de fanfară", după care
GÂND ROMÂNESC
sufletu-i sbuciumat însetase cu atâta cre­
dinţă neînfrântă.
Norocul îi surâse darnic în Patria mă­
rită, şi departe de larma vulgară a ba­
zarului politic, el se simţea fericit în
cuibul său familiar, pasionat deţ copiii şi
1
cărţile lui dragi.
Dar într'o zi de toamnă solii suferinţei
i-au bătut la geam, ca să nu-1 mai pără­
sească, decât în clipa tragică a nefiin­
ţei. In chinul durerilor cumplite, cu sen­
timentul oribil al morţii, frumoşii lui ochi
se închideau pentru totdeauna . . . Era un
sfârşit trist şi sfâşietor, a cărui presim­
ţire de jale pare a se desprinde din
aceste versuri, ce mi le trimisese în ti­
nereţea lui:
Rămâneţi în umbra sfântă
Fericiri ce aţi pierit
Căci un biet nenorocit
Bine vă cuvântă.
O datorie de pietate ar putea îndemna
Astra noastră, să păstreze, printr'o edi­
ţie populară, amintirea duiosului poet
Aurel Esca.
/. Mateiu
D. MATILA C. GHICA, ale cărui lu­
crări — foarte personale — de estetică,
au apărut în anii din urmă în vitrinele
librăriilor franceze, a publicat nu de­
mult, în ediţia N. R. F. un roman: Pluie
d'âtoiles.
Despre autor şi carte romancierul
Paul Morand scrie în numărul din 1 Ia­
nuarie al revistei La Noavelle Revue
Francaise, următoarele rânduri:
— De naţionalitate aromână, Matila
C. Ghica este totdeodată francez prin
trebuinţa ce o simte de a-şi ordona ar­
hitectonic gândirea, englez prin umor,
austriac prin pasiunea aristocratică pen­
tru titluri şi tradiţie, german prin me­
todă; prodigioasa lui curiozitate este a-
ceea a unui american, gustul pentru stre-
inătate e slav, iar febrilu-i interes pen­
tru esoterism îl apropie de tipul bătrâ­
nului rabin cabalist.
Este dat multor tineri de a câştiga
©BCUCLUJ
GÂND ROMÂNESC
în biblioteci de licee sau universităţi o
cultură europeană dar e mai rar de a
cunoaşte universul trăind subt toate la­
titudinile. De vechiu neam dunărean, M.
Ghica a fost ofiţer de marină pe Borda
noastră şi a făcut întâiul ocol al lumii
pe vasul-şcoală francez Iphigânie. A mun.
cit apoi, pentru a se instrui, în uzinele
din America. După ce a fost trimis în­
tr'o misiune în Persia, s'a stabilit pen­
tru mai mulţi ani, ca diplomat, la Lon­
dra. Războiul îl găsi patrulând pe Marea
Neagră; după armistiţiu ministerul de
externe din România îl aruncă în toate
direcţiile: în Statele Unite, în Polonia,
în Spania. Ieri, acest pelerin pasionat
era ministru Ia Stockholm ca Gobineau.
Iată-1 deodată scriitor, poet al precisiei.
Paul Valery consacră o prefaţă operei
sale „Numărul de aur" care apăru cu un
an în urma „Esteticei Proporţiilor". Via­
ţa literară a lui Ghica va desena fără
îndoială acelaşi grafic capricios ca pro­
pria lui viaţă. După amintitele două cărţi,
cu totul deosebite, astăzi Matila C. Ghica
ne oferă un roman.
„Ploaia de stele" exprimă în chip de­
săvârşit, prin meandrele intrigei, prin su­
medenia de amintiri, caracterul acestei
personalităţi preţioase prin densitatea ei.
. . . Nu ştiu dacă cineva va rătăci în
„Ploaia de stele", care seamănă, pe-
alocuri, prin varietatea amintirilor cu
„Old Antiquity Shop". In acest curios
roman autobiografic se găsesc în adevăr
de toate: algebră şi dansatoare, istorie
şi navigaţie, astrologie şi astronomie; se
vorbeşte aici de strâmbăturile spânzura­
ţilor şi de zâmbete de nordice tinere, de
betonul armat al Europei noui şi de auri-
turile baroce ale celei vechi, de lumina
goethe-ană a Mediteranei şi de umbra
alhimiştilor din Praga.
„Ploaia de stele" e un roman al unui
marinar: o adevărată încărcătură de co­
rabie, o cherestea grea de experienţe. Di­
versitatea compactă a acestei mase de
romanesc are înfăţişarea unui fund de
corabie veche, dat cu smoală, petecit şi
plin de taine ce vor încânta pe toţi dru­
109
meţii spiritului şi pe toţi turiştii senti­
mentului.
IDEEA care a prezidat la întemeierea
revistei noastre a fost cercetarea vieţii
ardelene în toate încheieturile ei. In pro­
cesul de integrare a Ardealului în ritmul
general al vieţir româneşti există o serie
de probleme care se cer meditate altfel
decât ar îngădui agitaţiile zilei.
Ciclul de conferinţe organizat de gru­
parea revistei înseamnă, credem, un pas
înainte în acest sens.
Zece colaboratori ai noştri s'au însăr­
cinat să examineze aspectele de căpete­
nie ale vieţii ardelene de azi.
Nu vom anticipa asupra valorii acestei
încercări. Se va vedea mai târziu dacă ea
a reuşit să trezească răsunetul cuvenit
pentru un complex, de probleme de inte­
res vital pentru orientarea spirituală şi
socială a Ardealului de mâine.
Nota ce va caracteriza acest ciclu va fi
documentarea. Iată de ce el a fost inau­
gurat prin conferinţa dlui Sabin Manuilă
despre Problemele demografice ale Ar­
dealului (14 Februarie). Concluziile ce
se desprind din coloanele de cifre, pre­
zentate cu atâta competenţă de d. Ma­
nuilă, servesc drept fir roşu pentru restul
ciclului. Asupra importantei conferinţe a
dlui Manuilă, de altfel, vom mai reveni.
Al doilea conferenţiar, d. Victor Jinga,
profesor la Academia comercială din Cluj,
a vorbit (21 Febr.), utilizând un vast
material, despre Aspecte şi tendinţe în
viaţa economică a Ardealului. Ciclul va
continua astfel: 28 Febr., Ion Breazu:
Viaţa literară din Ardeal; — 7 Martie,
Ion Chinezu: Viaţa culturală minoritară
din Ardeal; — 14 Martie, Petre Suciu:
Problema Moţilor; _ 21 Martie, Dr. L.
Daniello: Sănătatea publică în Ardeal; —
28 Martie, N. Săulescu: Problemele agri­
cole ale Ardealului; — 25 Aprilie, Emil
Puşcariu: Contribuţia legilor ardelene la
unificarea legislativă; — 2 Mai, /. Gher-
ghet: Mişcarea artistică şi teatrală în Ar­
deal; — 9 Mai, Vaier Puşcariu: Turismul
în A r d e a l .
G. R.
©BCUCLUJ
 BULETINUL
Şcoala superioară ţărănească
dela Satu-Mare
Marea bătălie pe care o dă, în momen­
tul de faţă, Astra, este în jurul Şcoalei
superioare ţărăneşti. Un reviriment pro­
fund se va produce, fără îndoială, în lu­
mea satelor noastre în urma acestor şcoli,
fiindcă activitatea lor coincide cu o sur­
prinzătoare dorinţă de învăţătură a săte­
nilor noştri. Broşura dlui Dr. Ilea care,
în calitate de preşedinte al Despărţămân­
tului Maramureş a făcut, cel dintâi, o
strălucită experienţă în acea margine de
ţară, cuprinde date emoţionante în acea­
stă privinţă. O orientare nouă şi gene­
rală se înfiripează, şi sunt semne, că ea
va fi fecundă, cu urmări incalculabile
pentru viitoarea fizionomie a Ardealului.
Importanţa şcolilor ţărăneşti e şi mai
mare în ţinuturile dela periferia ţării.
Iată de ce vestea ce ne vine dela Satu-
Mare e cu deosebire îmbucurătoare. Aici,
în luna Ianuarie, Despărţământul local, în
urma expunerii preşedintelui, d. Eugen
Seleş, şi a discuţiilor la care au parti­
cipat d-nii ing. Gh. Filip, deputatul Şu-
luţiu, prof. G. Barbu şi V. Matei, preş.
tribunalului, Huzum, e t c , a hotărît cu
unanimitate înfiinţarea unei asemenea
şcoli. O comisiune, compusă din d-nii Da-
riu Pop, ing. Gh. Filip şi prof. Victor Ma.
tei a fost însărcinată de a redacta pro­
gramul de funcţionare şi de cursuri al
şcoalei. Vor fi primiţi la cursuri 30 de
ţărani selecţionaţi din diferite părţi ale
judeţului cărora li se vor împărtăşi, de
către profesori de specialitate, cunoştinţe
de agricultură, pomicultură, viticultură,
ASTREI
industrie casnică, cooperaţie, igienă, etc.
O importanţă deosebită se va acorda
educaţiei naţionale prin predarea istoriei
şi geografiei patriei.
începutul e de bun augur; rezultatele
nu vor întârzia!
Astra la Năsăud
A fost o vreme când ţinutul grănice­
resc se distingea printr'o activitate in­
tensă, putând servi drept model şi pen­
tru alte despărţăminte. Rapoartele gene­
rale de prin 1913 şi 1914 subliniau hăr­
nicia rodnică a Năsăudenilor.
Din aceste pilde grăitoare s'au inspirat
intelectualii din oraşul grăniceresc când
s'au hotărît să reînvieze o tradiţie fru­
moasă, reînfiinţând Despărţământul nă-
săudean al Astrei, după cuvântul de în­
demn al dlui Iuliu Moldovan.
Chemarea Comitetului de iniţiativă,
compus din d-nii prof. Iuliu Moisil, Va­
sile Bichigean, Mihai Lipan şi Ovidiu
Vassu a găsit un răsunet înţelegător şi
astfel Astra reorganizată, condusă de un
comitet din care fac parte cei mai de-
rtoinici cărturari, păşeşte cu vechiu pre­
stigiu şi cu elan tineresc pe calea reali­
zărilor, anunţând o serie de conferinţe
în oraş şi in satele din împrejurimi.
Şedinţele Secţiilor dela Cluj,
ce se ţin din două în două săptămâni,
aduc, prin comunicările ce se fac în
cursul lor, un material de discuţie şi de
orientare de cel mai mare interes pentru
problematica vieţii ardelene româneşti.
©BCUCLUJ
 GÂND ROMÂNESC
Astfel, în întâia zi de Miercuri din Fe­
bruarie, d. Coriolan Petranu, profesor de
istoria artelor la universitatea din Cluj,
a arătat una din armele revizionismului
maghiar: deformarea adevărului în ceeace
priveşte viaţa artistică românească. D.
r
Pet anu citează lucrările lui Moller şi Ge-
rovici care pretind că limita artei este
Ungaria; dincolo de ca începe sterilita­
tea Şi nu e vorba numai de arta cultă.
Sc găsesc publicişti maghiari cum este,
de ex. Zoltân Szilâgyi în ,,A mi Erde-
lyiink" (Ardealul nostru) care să afirme
cu cea mai uluitoare seninătate că chiar
arta populară românească e inexistentă.
Faţă de această curioasă dovadă de
„obiectivitate", d. Petranu citează păreri
streine cum este aceea a lui Forster, Gros
sau chiar a ungurului Carol Lyka, despre
originalitatea şi gustul artistic manifestat
in creaţiile noastre. Nu mai puţin intere­
sante sunt concluziile dlui Petran în
ceeace priveşte influenţele streine: ro­
mâneşti,, săseşti şi slovace în arta popu­
lară ungurească, a cărei puritate devine
astfel mult mai îndoelnică decât cred
Ungurii. Cât pentru numărul covârşitor
de nume streine în istoria artelor ungu­
reşti, faptul e îndeobşte cunoscut.
In şedinţa din 23 Februarie d. preşe­
dinte a închinat cuvinte vibrante amin­
tirii marilor dispăruţi de curând, Vasile
Goldiş şi Ştefan Cicio Pop şi a schiţat
câteva din problemele pe care Astra va
trebui să le adâncească în viitor.
In bogata conferinţă pe care d. Sabin
Manuilă a ţinut-o în fruntea ciclului or­
ganizat de gruparea „Gând Românesc",
d-sa a făcut un tablou impresionant al
situaţiei demografice din Ardeal şi ci­
frele prezentate de d. Manuilă justifică
încrederea cu care piitem privi spre vii­
tor. Se înţelege că într'o expunere de
un ceas — oricât de densă ar fi nu
se pot preciza toate chestiunile. O pro­
blemă rămâne deci încă deschisă şi de
cercetat, după cunoaşterea datelor can­
111
titative: acea a calităţii, a aptitudinilor
poporului nostru. Un câmp vast de cer­
cetări se deschide aici, în care studiul
folklorului, al poeziei şi artei populare
vor fi o bogată contribuţie.
In aceeaşi şedinţă, d. prof. Iuliu Ha-
ţieganu ţine o spirituală şi extrem de in­
structivă comunicare despre tehnica pro­
pagandei culturale la sate, preconizând
calităţile conferinţei tip şi a conferen­
ţiarului. Această problemă a propagandei
culturale pe care d. Haţieganu o cunoaşje
ca nimeni altul din o multiplă experienţă
personală, este una din preocupările de
căpetenie ale Secţiilor.
Gruparea „Gând Românesc"
a ţinut o importantă şedinţă în ziua de
18 Ianuarie ocupându-se cu problema
şcoalei ţărăneşti pe care Astra o orga­
nizează la Cluj, cu ajutorul grupării.
In legătură cu această chestiune, dl, M.
Săulescu, prof. la Academia Agricolă din
loc a făcut o extrem de interesantă co­
municare despre şcoalele ţărăneşti din
Danemarca. D-sa a expus, într'un mod
sugestiv, experienţe văzute la faţa locu­
lui. Şi experienţele acestea sunt într'a-
devăr demne de luat pildă. Şcoalele ace­
stea au regenerat ţărănimea daneză, au
făcut din ea cea mai aleasă ţărănime din
lume. Grundwig, iniţiatorul lor a fost o
figură de apostol. Interesant este că ur­
mărind învăţăturile acestuia, urmaşii lui
au dat în aceste scoale mai multă impor­
tanţă educaţiei morale, decât celei prac­
tice. Atunci de unde excelenta pregătire
tehnică a ţăranilor danezi? Ei şi-o pri­
mesc în numeroasele şcoli superioare
agricole, întreţinute de statul danez. Atât
de mult s a u convins ţăranii danezi de uti­
litatea şcoalelor lor superioare, încât,
astăzi, ei sunt cei care le întreţin, în cea
mai mare parte. Statul nu acordă decât
foarte reduse subvenţii.
Dl. Săulescu a vorbit apoi despre cu­
rajoasa iniţiativă din vară, dela Sighet,
©BCUCLUJ
112
unde, se ştie, despărţământul Astrei a
întemeiat cea dintâi şcoală ţărănească
a Astrei. D-sa a arătat ceeace se poate
lua. dintr'o parte şi din alta, şi ce poate
aduce nou despărţământul clujan. Părerea
d-sale este că şcoala dela Cluj, date fiind
mijloacele de care dispune capitala Ar­
GÂND ROMÂNESC
dealului, trebue să fie un model pentru
celelalte despărţăminte.
Comunicarea distinsului profesor a fost
urmată de discuţii ample, la care au par.
ticipat, cu diferite lămuriri şi cu pilde
de aiurea d-nii Chinezu, Dr. Râmneanfu,
Dr. Spârchez, Victor Jinga, etc.
©BCUCLUJ
 A APĂRUT IN COLECŢIA
G Â N D ROMÂNESC
ROMANUL

IN CREDINŢA CELOR 5ARTE SFEŞNICE DE

VICTOR PAPILIAN
Frescă puternică a frământărilor sociale ale Ardealului de după
război. — Coperta de A. DEMIAN. — 2 volume 628 pagini.
Preţul ambelor volume 170 lei.
De vânzare la toate librăriile mari
din ţară. Cetitorii noştri pot primi
cartea direct dela Administraţia re»
vistei trimiţând înainte, prin mandat
postai, preţul redus de LEI 135.
ШШШШШШШШШШ

A M PRIMIT LA REDACŢIE ţ

Alexandru Nicorescu, Popas sufletesc. Satu Mare 1934.

Iancu Constantinescu, Justiţia fundament um regnorum. Craiova. Tip
„Speranţa*.
Niculae Cantonieru, întâmplări omeneşti. Braşov, 1934. Ed. „Frize".
Aspasia Munte şi Neculai Pavel, Breviar de poezie bucovineană con»
timporană. Cernăuţi, ed. „Glasul Bucovinei' 1934.
Leca Morariu, De-ale Cirebirilor. IV. Scrisori istroromâne din Jeiăn şi
Susnieviţa. Cernăuţi, ed. .Glasul Bucovinei", 1934.
Kibedi Săndor, Szeptember vegen. Koltoi szinjâtek. Cluj, 1933. „Victoria"
Libertatea, Bucureşti. An. II, Nrele 1—4.
Korunk, Cluj. Ianuarie, Februarie 1934.
L'Europe Centrale, Praha. An. IX. Nrele 1 — 8.
Abecedar, Turda. An. I, Nr. 36—44.
Boabe de Grâu, Bucureşti. Noemvrie, Decemvrie 1933.
Carpaţii, Cluj. An. II, N o . 1 şi 2.
Buletinul Demografic al României, An. III, No. 1.
Erdelyi Fiatalok, Cluj. An. IV, N o . 3.
Observatorul, Beiuş. Ian.—Febr. 1934.
Arhivele Basarabiei, Chişinău. O c t — D e c . 1933.
Blajul, An. I, N o . 2.
Suflet Românesc, Oradea. А . I, N o . 16—17.
Progres şi Cultură, Tg. Mureş. An. II. N o . 2.
Revista Critică, Iaşi, Octomvrie—Decemvrie 1933.
Revista Fundaţiilor Regale, An. I, N o . 2.
Gazeta Ilustrată, Cluj. Ianuarie 1934.
Satul şi Şcoala, Cluj. Dec. 1933. Ian. 1934.
Cultura Poporului, Cetatea Albă. An. V. No. 1—2.

©BCUCLUJ
 GÂND ROMÂNESC
A N U L II. No. 1—2. I A N U A R I E - F E B R U A R I E 1934

CUPRINSUL:
D. D. Roşea, Filosofie neconfortabilă.
Radu Gyr, Crai de verde (versuri).
Pavel Dan, Sborul dela cuib (nuvelă).
Gherghinescu Vania, Traduceri din Baudelaire: Tristeţea lu-
nei. — Strigoiul (versuri).
N. Bânescu, I. G. Duca.
G. Bogdan-Duică, Un folklore-ist uitat.
Gheorghe So/ronte, Organizarea juridică a păcii.
/. Lupaş, Vasile Goldiş — vestitorul libertăţii şi unităţii n a ­
ţionale.
Ştefan Meteş, Domni din Principatele Române pribegi în
Transilvania în veacul XVII. (I).
George Moroianu, Teodor Mihali.
O. F. Popa, înţelegere (nuvelă).
Tratau Herseni, Metafizică şi sociologie. (II.)
Ilie Dăianu, Eminescu în Răşinarii lui Goga.
C R O N I C I
CRONICA LITERARĂ. Ion Chinezu, Victor Ion Popa, Velerim şi Veler
Doamne. — I. Peltz, Calea Văcăreşti.
CRONICA TEATRULUI. Olimpiu Boitoş, Monna Vanna de Maeterlincfc. —
Richard III de Shakespeare. — Turnee bucureştene.
CRONICA ARHIVELOR. D. Prodan, Arhivele noastre istorice dela Budapesta.
MIŞCAREA CULTURALA
CĂRŢI ŞI REVISTE: HandwQrterbuch des deutschen Aberglaubens (Ion
Muşlea)s N. Crevedia, Bulgări şi stele (Radu Brateşh С. C. Giurescu, O
nouă sinteză a trecutului nostru i Din corespondenta Familiei Ion С.
Brătianu (Olimpiu Boitoş) ţ G. Moroianu, Les luttes des Roumains Tran-
sylvains pour la liberte et l'opinion europeenne (Ion Moga) •, Alexiano,
Antonesco, Cohen, etc. „La Roumanie" (Emil Puşcariu); V. Roşală, Sis­
teme şi Metode de Educaţie Fizică (Traian Herseni); E. Speranţia, Prob»
lemele Sociologiei Contemporane •, E. Nicoară, Tinereţe-Bătrâneţe (D. To«
doranu) 5 Răspuns la critica d-lui Capidan (Vlad Bănăţeanu): Replică la
răspunsul d-lui V. Bănăţeanu (Th. Capidan). - ÎNSEMNĂRI: t Poetul Aurel
Esca (I. Mateiu) •, P. Morand despre Matila C . Ghica Conferinţele .Gân­
dului Românesc*.
BULETINUL ASTREI
Şcoala superioară ţărănească dela Satu Mare; Astra la Năsăud; Şedinţele
Secţiilor dela Cluj ţ Gruparea „Gând Românesc".

Tipografia . C a r t e a R o m â n e a s c ă " Cluj, Calea Dorobanţilor N o . 14

CENZURAT M,EB 3Q.-_

©BCUCLUJ