!

Caută... "

Tu știi cum e corect? – Doi ‘i’

sau doi de ‘i’
# Magazin , Tu ştii cum e corect? $ 30 iulie,
2015

Dacă e să consultăm Gramatica

Academiei, ediţia 2005, construcţia cu
prepoziţia de, între numeral şi
substantivul pe care îl însoţeşte, este
obligatorie de la douăzeci în sus. Se
spune corect, de exemplu:

douăzeci de copii,
treizeci şi una de cărţi,
o sută de copaci etc.

dar fără prepoziţie până la nouăsprezece:

doi copii,
zece adulţi,
nouăsprezece case etc.

Dacă am respecta această regulă, aşa

cum spunem doi copii, trei pisici etc., ar
trebui să spunem şi doi n, trei i etc.
Există însă, în limba română, două
categorii de cuvinte, două excepţii de la
regulă, pentru care numeralele mai mici
de douăzeci sunt urmate de prepoziţia
de: numele de cifre şi numele de litere.
În cazul numelor de cifre, o formulare de
felul: ‘A luat doi trei la matematică’ ar fi
fost neclară, ar fi putut fi înţeleasă ca o
aproximare (doi-trei), situaţie în care
utilizarea prepoziţiei de a avut rol
lămuritor – ‘A luat doi de trei la
matematică’.

În mod similar, pentru o exprimare clară,

o asemenea construcţie s-a extins şi la
substantivele care denumesc litere şi
care nu au o formă specială de plural:
‘Cuvântul copii se scrie cu doi de i.’
‘Verbul “creează” se scrie cu doi de e.’
etc.

În concluzie, este corect să spunem: un

i, un e, un n, doi de i, doi de e, trei de n
etc.

Dacă tot nu sunteți convinși, o să vă

cităm două voci care apără o astfel de
logică.

„Construcţia cu de poate apărea şi la

numeralele mai mici de douăzeci
când acestea însoţesc substantive
„metalingvistice”, denumiri ale unor
unităţi ale limbii (literă a alfabetului,
cifră, cuvânt etc.): doi (de) i / trei
(de) cinci etc.”

(Academia Română, Institutul de

Lingvistică „Iorgu Iordan – Al.
Rosetti” – Gramatica limbii
române I, Cuvântul, Ed. Academiei
Române, 2005, p.297)

Mult mai clare sunt explicațiile lui George

Pruteanu, într-una din edițiile emisiunii
‘Doar o vorbă S-ĂŢI mai spun’.

Am fost întrebat de ce spun eu “doi

de 3″ sau “doi de s”, fiindcă n-ar fi
corect, că doar nu spunem doi de cai
sau doi de boi. Rostul limbii e să ne
ajute a ne înţelege reciproc.
Corectitudinea care nu aduce
claritate nu face doi bani. Dacă mai
există cărţi care recomandă să
spunem: “În sesiunea asta am luat
doi trei”, cărţile cu pricina greşesc în
acest punct şi nu vă sfătuiesc să le
ascultaţi. Chestiunea a fost tratată şi
de Al. Graur într-un articol publicat
într-un număr al ziarului Adevărul
din 1937 şi republicat în culegerea
Puţină gramatică, volumul 2. Iată
punctul meu de vedere şi “pe ce mă
bazez”, cum ar zice un personaj de-
al lui Marin Preda. Propoziţii de genul
“Studentul a luat 2 cinci şi 3 opt”,
cred că veţi fi de acord că sunt
eminamente neclare, başca faptul că
nici nu pot fi scrise cu cifre (2 lângă
5 s-ar citi 25). Cifrele şi literele luate
în sine sunt prea puţin substanţiale
ca să le putem simţi ca pe nişte
entităţi care primesc normal
numeralul: doi cai, două supersonice
etc. Păi, pot eu să spun că dolarul se
exprimă acum în lei prin 2-7 şi 2-0?
Parc-ar fi rezultatul unui meci! E
nevoie de un element ajutător, care
este prepoziţia de, venind în fond din
expresia “de-alde”. Dar cum “a luat
2 de-alde 3″ ar fi prea mult, e
suficient “a luat doi de 3″. Rostim 2-
3, 2-5 atunci cînd, de pildă, dictăm o
listă cu zecimale şi facem economie
de efort, ca să nu repetăm de zeci
de ori 2 virgulă 3 etc. La fel e
situaţia în privinţa literelor, luate în
sine, ca simboluri ale sunetelor. E
corect să spunem că Vasile Aaron se
scrie “cu 2 de a”, Costache Facca,
“cu 2 de c”, copii “cu 2 de i”, pentru
a evita aspectul tulbure, de formulă
matematică, al exprimării 2a, 2c, 2i.
Spunem 2a, 2c în situaţii precum
următoarele: cînd e vorba de un
număr de casă (“eu stau la 11, el la
11a”), cînd e vorba de denumirea
unui paragraf (“mai jos, la 3a, este
dată rezolvarea problemei”) sau, în
fine, în limbajul matematic
(“2a+3i=x”). În schimb, cînd literele
sau cifrele denumesc NU simboluri
abstracte ale sunetelor, ci obiecte,
desene sau fenomene din afara
vorbirii, ele pot fi tratate ca nişte
substantive, ca în următoarele
exemple: “viorile au de-o parte şi de
alta a corzilor două F-uri”, “el are
două M-uri de conducere”, “pe rochia
ei erau desenate nişte S-uri”, “aici
am să pun două T-uri ca să-mi
susţină partea asta” şamd. La fel se
întîmplă, ziceam, cu unele cifre, de
ex.: “a făcut pe gheaţă vreo 10
opturi” (şi NU “zece de 8”).

În concluzie, ambele construcții

lingvistice sunt corecte, și gasim lucrări
de specialitate cu argumente pentru
ambele, doar că formula cu prepoziție
(doi de…) ajută la o exprimare mai clară
și mai exactă.

(Corectitudinea care nu aduce claritate

nu face doi bani. – George Pruteanu)

% ANTERIOR URMĂTOR &

stiriDB.ro
Like Page 10K likes

Be the first of your friends to like this

Posted by Daniel Cristian Stan

Curs valutar la 3 ian 2020

Simbol Cotatie (RON) Variatie

EUR 4.7789 -0.0004

USD 4.2922 0.0314

XAU 213.7734 5.1749

Curs BNR oferit de cursvalutar.ro

1 EUR

4.7789 RON

Vremea în Târgoviște

Dum max 3° Cer noros

5 ian. min -2°

Lun max 4° Parțial noros

6 ian. min -5°

Mar max 3° Senin

7 ian. min -6°

Mie max 5° Senin

8 ian. min -6°

Joi max 6° Parțial noros

9 ian. min -5°

stiriDB.ro folosește cookies. Continuarea navigării se

consideră acceptare a politicii de utilizare a cookies.
© 2019 stiriDB.ro. Toate drepturile rezervate. '
Ok info