„ A V E N T U R A "

Romane de a c ţ i u n e şi pasiune

HERVE DE PESLOUAN
• • •

AMIRALUL
NISIPURILOR
Traducere de
MĂRIA ANDREESCU

EDITURA .. A D E V E R U L " S. A.
HERVE DE P E S L O U AN

AMIRALUL NISIPURILOR
P A R T E A I-a

M I S T E R I O A S A NAIDA

CAPITOLUL 1

U N T R I O CAM D E O C H I A T

— Pietro !
C h e m a r e a ce r ă s u n a în aerul greoi al a-
miezii făcu pe câţiva arabi care târguiau
curmale şi smochine în j u r u l moscheiei din
T u n i s , s ă s e î n t o a r c ă . I n m i j l o c u l s t r ă z i i , \u\
om voinic, cu casca colonială d a t ă pe ceafa,
cu m â i n i l e 'n şolduri şi cu c a p u l sus, cu în­
f ă ţ i ş a r e a a s p r ă a c o l o n i s t u l u i c a r e s'a călit
luptând împotriva bandelor de jefuitori şi
v â n â n d f i a r e l e s ă l b a t i c e a l e d e ş e r t u l u i , îşi r e ­
petă strigătul: _ Pietro!
Curioşii se întoarseră de astădată deabine-
O
lea. c ă u t â n d p e cel s t r i g a t . S u b b o l t a d i n f a ţ a
m o s c h c i e i , z ă r i r ă p e u n alt i n d i v i d c o b o r î n d
s p r e s t r a d a Sitei, c a r e d u c e l a b a z a r . B u i m ă ­
cit p r o b a b i l d e z a r v a ş i f o r f o t a i n d i g e n i l o r ,
d i n j u r u l lui, h a b a r n ' a v e a c ă fusese c h e m a i .
D a r un băeţaş desculţ îl trase de h a i n ă în nă­
d e j d e a u n u i bacşiş, s p u n â n d u - i î n c e t : — Sidi,
t e c h e a m ă u n sidi...
Necunoscutul se întoarse atunci, puşe m â n a
streaşină la ochi şi scormoni bănuitor cu pri­
virea mulţimea.
— Pietro, se auzi p e n t r u a treia o a r ă . De
a s t ă d a t ă P i e t r o zări pe colonist s t â n d nemiş­
cat în acelaş loc ca şi m a i înainte.
Se a p r o p i e şi-i î n t i n s e m â n a : — Per la maci-
dona, d-ta e r a i , sdgnor S a m p i e r i ?
— D a r c i n e vroiai să fie? s p u s e celălalt i a r
gura lui ştirbă se întredeschise într'un râs
prietenos, în t i m p ce buza de jos i se pierdea
în stufoasa-i b a r b ă roşie. F i r e ş t e că eu sunt.
Ş i p e t r e c â n d u - ş i b r a ţ u l p e d u p ă a l n o u l u i so­
sit, p l e c a r ă î m p r e u n ă .
— N u te-ai î n g r ă ş a t , s p u s e c o l o n i s t u l c ă t r e
Pietro cu oare-care ironie.
Şi era adevărat. S a m p i e r i m a i era el trea-
c ă - m e a r g ă î m b r ă c a t a p r o a p e c a toţi c o l o n i ş t i i ,
cu o cămaşă de pânză cu buzunare, pantaloni
scurţi uzaţi şi m u r d a r i , cizme moi, d a r Pic ti o
e r a î n t r ' u n hal făr'de hal. Nişte pantaloni de
catifea vărgată, căreia de r o a s ă ce era i se
vedea ţesătua de dedesubt, o c ă m a ş ă veche
k a k i d e m o d e l a m e r i c a n ş i u n ş n u r ce-i ţ i n e a
loc de cravată, alcătuiau m a i toată toaleta
lui.
Nişte pantofi de p â n z ă a c ă r o r talpă de
sfoară împletită începuse să se d e s t r a m e îi a-
copercau picioarele şi în cap purta un basc
slinos, c a r e a b i a îi p u t e a c u p r i n d e de bine, d^
rău, părul negru şi buclat.
Pietro se scuză c u m p u t u :
— Adevărat, signor Sampicri, d a r nu e vina
m e a . Ştii b i n e c ă n u - i u ş o r d e găsit d e lucru
pe vremea asta de şomaj.
— Şi u n d e pui că tu ai avut totdeauna câte
u n fir d e p ă r i n p o d u l p a l m e l o r ; d i m i n e a ţ a
şi seara le împleteşti cu grijă î m p r e u n ă şi de,
asia te c a m stinghereşte la lucru, h a i ?
— Râzi, signor Sampicri, spuse celălalt
pălind şi c ă u t â n d să se elibereze din sirân-
soarea italianului. D a r te asigur că viata c
foarte grea.
S i g n o r S a m p i e r i îşi c o n t i n u ă d r u m u l , tot
ţinând de braţ pe Pietro, şi ajunse la strada
Zituna.
— H a i s'o l u ă m p e a i c i . A ş a v e a p o a t e să-ţi
p r o p u n ceva. D a c ă primeşti...
— De ce n'aş p r i m i ?
— P e n t r u c ă s u n t u n e l e r i s c u r i . D a r Jtu t r e -
b u e c ă eşti î n v ă ţ a t c u d'al d e astea. C ă d o a r
nu treci d r e p t c h i a r aşa de naiv, P i e t r o .
— Păi... Şi zi e r o s t de n i s c a i v a î m p u ş c ă ­
turi?
— Şi de î m p u ş c ă t u r i si lovituri de cuţit.
— A , s p u s e P i e t r o , f ă r ă n i c i u n fel d e en­
t u z i a s m . Ş i c r e z i t o t u ş c ă a m s'o s c o t l a c a p ă t ?
— P ă i de, ştiu şi eu, r ă s p u n s e celălalt ridi­
când din umeri.
— Se plăteşte b i n e încalţe?
— Da se plăteşte bine. P â n ă în trei luni de
zile poţi fi î n d e a j u n s de bogat ca să te întorci
î n I t a l i a c u c e l p u ţ i n 50.000 d e l i r e .
Ochii negri ai lui Pietro străluceau ca nişte
m ă r g e l e ; tresări: — T r e b u e să omor p e ci­
neva?
 Sampicri izbucni în râs. — Nu, nu trcbue
s ă o m o r i p e nimeni... Cel p u ţ i n deocamdată.
— A, şi a t u n c i cu ce te p o t s e r v i ?
— Cu altceva. D a r haide omule, mergi oda­
tă. P a r ' c ă ţi s'ar lipi pietrele uliţelor de talpă.
- Vezi că aş v r e a să pricep...
— T o a t e la v r e m e a lor. Mulîumeşte-te să
a s c u l ţ i şi, d a c ă v e i p r i m i , s ă t e s u p u i . . .
— P e n t r u d-ta a m s ă l u c r e z , s i g n o r S a m -
pieri?
— P o a t e . P e n t r u m i n e ş i p e n t r u alţii...
— Bine, d a r p e n t r u cine anume?...
— Haide, sfârşeşte. Şi S a m p i e r i strânse m a i
p u t e r n i c b r a ţ u l lui Pietro, care scoase u n ţi­
păt de durere.
— O, mă d o a r e .
— Tot m a i simţi r a n a pe c a r e o ai deln
glontele pe care ţi l-am trântit în ziua când
dădeai târcoale puţin c a m p r e a de-aproape
casei m e l e din E r y t r e a ?
— Să nu v o r b i m d e s p r e asta...
— Ba d i m p o t r i v ă , să v o r b i m . C u m se face
c ă eşti a c u m l a T u n i s ? P e câte ştiam, crai
expulzat. N'ai făcut trei ani de puşcărie în
închisorile Alteţei Sale Bey-ului?
— Hm...
— Şi apoi, par'că-mi m a i amintesc, că ai
avut şi în F r a n ţ a câteva buclucuri?
— Aşa vorbesc gurile rele, m ă r t u r i s i Pietro.
D a r o m u l nu t r e b u e să c r e a z ă tot ce se s p u n e .
— N u . D a r t r e b u e să spuie tot ce se crede.
Ş i d e o a r e c e I t a l i a ţi-e î n c h i s ă ş i ţ i e ş i stima­
bilului t ă u tată, d e o a r e c e F r a n ţ a nu-ţi convi­
ne şi ş e d e r e a în Africa nu e s ă n ă t o a s ă p e n t r u
tine, z ă u n u ştiu u n d e te-ai p u t e a d u c e .
Z â m b e t u l schiţat de Pietro aducea m a i de­
grabă a strâmbătură.
 — E i , p a r ' c ă d e s p r e d-ta, s i g n o r S a m p i e r i ,
n u s e v o r b e ş t e că...
— C e ? Să faci î)inc să t a c i . Aici s u n t Olivie-
ro Sampieri, negustor din Nalut, din Tripoli-
tania. Sunt cunoscut, mă bucur de o reputaţie
b u n ă ; ce a fost, a fost.
— P ă i asta s p u n e a m şi eu.
— D e p a r t e griva de iepure, amice... răs­
p u n s e celălalt, f ă r ă să se ofenseze de subînţe­
lesurile tovarăşului. Deosebirea e că eu am
pe judecători în b u z u n a r pe când tu nu ai o
leţcaic.
— A s t a c h i a r că e a ş a .
— De f a p t , ce e cu v e n e r a b i l u l t ă u p ă r i n t e ?
Unde e?
— La T u n i s .
— A, c a r e va să zică ai venit să r e s p i r i
a e r u l din p a t r i e . Ai? Idiotule... î n t o a r c e r e a
f i u l u i r i s i p i t o r , n u alta... T a r e m ă t e m n u m a i
c ă v i ţ e l u l cel g r a s a r ă m a s n e t ă i a t . H a i s ă i n ­
t r ă m aici.
Sampieri împinse pe Pietro într'o cafenea
arabă, în care trei indigeni stăteau la taifas
sorbindu-şi trei p ă h ă r e l e de ceai cu m e n t ă .
Se aşezară turceşte într'un coli; Sampieri
c h e m ă p e c a f e g i u şi-i ş o p t i c e v a l a ureche.
Adaogă apoi cu glas t a r e : Şi să fim lăsaţi în
p a c e . T r a g e o b l o a n e l e ş i d ă a f a r ă p e toii a c e ş t i
pierde-vară.
— B i n e , sidi, s p u s e c a f e g i u l cu o p l e c ă c i u ­
n e . E x e c u t ă ordinul. Peste o clipă cafeneaua
era goală. Signor S a m p i e r i flueră satisfăcut,
c o m a n d ă două p a h a r e cu ceai de m e n t ă şi
r e c o m a n d ă încăodată patronului să aibe grije
s ă n u fie t u r b u r a ţ i d e n i m e n i .
— O ţigară, Pietro?
— Cu plăcere, signor S a m p i e r i .
7
 Cei d o i b ă r b a ţ i , c o l o n i s t u l ş i a d o l e s c e n t u l ,
c ă c i P i e t r o s ă tot f i a v u t 20-22 d e a n i , îşi a p r i n ­
seră ţigările şi r ă m a s e r ă o clipă în tăcere.
A p o i d u p ă ce-şi a s t â m p ă r a s e r ă s e t e a , signor
Sampicri, reluă conversaţia:
— C a r e v a s ă z i c ă , tu ce c r e z i ?
— Despre ce?
— D e s p r e ceeace-li p r o p u n .
— Adică? ' _
C o l o n i s t u l lovi c u p u m n u l î n t a v a d e a r a ­
mă pusă în faţa lui pe o m a s ă joasă. — Drace,
auzi vorbă, să intri în serviciul m e u !
— Drept ce?
— D r e p t ce-oi v r e a eu... P u ş l a m a u a a i a b ă ­
t r â n ă d e t a i c ă - t ă u î n c ă n ' a d a t o r t u l p o p i i n-u-i
a ş a ? A m n e v o i e d e voi doi...
— Dar...
— T a c i d i n g u r ă . A m e u a c d e c o j o c u l vos­
t r u : v ă b a g l a r ă c o a r e o r i c â n d v r e a u . Asasinii
bietului O m a r Ben Ahmed, Allah să-i pă­
z e a s c ă s u f l e t u l , î n c ă n ' a u fost g ă s i ţ i p â n ă în
ziua de azi.
T â n ă r u l păli iar. — Te rog. signor S a m p i e r i ,
nu ţipa aşa.
— I d i o t ce eşti. N ' a i î n ţ e l e s că Aii e s u r d ?
A u z i n d u - ş i n u m e l e , c a f e g i u l c a r e s t ă t e a în­
t o r s c u s p a t e l e l a cei d o i c l i e n ţ i , î n t o a r s e s p r e
ei chipul lui veşnic râzător, făcu o plecăciune
ş i a p o i îşi f ă c u d i n n o u d e l u c r u l a o b l o a n e .
P i e t r o scoase un oftat şi b ă g ă m â n a 'n bu­
z u n a r . D a r c e l ă l a l t p r i n s e d e v e s t e şi-1 a p u c ă
de braţ.
— A n u , puştiule, asta n u . Cu m i n e nu
merge. Ia dă-mi jucărica.
Smunci m â n a tânărului din buzunar şi un
cuţit din acelea care se închid căzu pe covor.
Signor Sampieri îl ridică.
s
 — B r a v o . Ţi-e f r i c ă s ă n u t e a t a c e careva.
Ţine minte odată pentru totdeauna, că de ar
fi să m o r în astă seară, p â n ă într'o s ă p t ă m â n ă
tu şi tatăl tău veţi fi spânzuraţi. D ă d u duşcă
p a h a r u l ş i m o r m ă i : — Aii, a d ă o s t i c l ă . P a ­
h a r e l e tale sunt m a i mici decât ouăle de po­
rumbiţă...
D u p ă ce u m p l u din nou p a h a r e l e ochiu,
Sampieri puse m â n a lui uriaşă cu unghiile
p ă t r a t e pe şoldul tovarăşului: — Verişoară-ta,
m i c a M a d d a l c n a , e tot cu voi?
P i e t r o clătină d i n c a p : — Nu signor, e în
Franţa.
— Atâta p a g u b ă . Şi ce face în F r a n ţ a ?
— N a ş a ei, s i g n o r a P r o u v a y r e , ne-a c e r u t să
o d ă m i n t e r n ă la o m ă n ă s t i r e . O, s'a f ă c u t
domnişoară, Maddalena.
— Nu m a i spune. Şi e m u l t de c â n d n'ai
m a i văzut-o?
— F o a r t e m u l t . T a t a a văzut-o a n u l trecut.
— A, tatăl tău avea nevoie de b a n i ?
— Nu signor, d a r t r e b u e î n t o t d e a u n a să
p ă s t r ă m b u n e l e r e l a ţ i i c u cei c e n e v o r b i n e l e .
— Ce profitor... M'da...
Colonistul p ă r u să stea c â l ă v a vreme la
chibzuială, apoi spuse: — Ascultă-mă bine.
— Da s i g n o r .
— Ai să te duci la tatăl tău, c h i a r a c u m .
Ai să-i s p u i că-1 a ş t e p t a c i . Ai să-i r e p e ţ i tot
c e ţ i - a m s p u s . A m n e v o i e d e voi doi... ş i d e
Maddalcna...
— De verişoară-mea?... D a r n'o să a d m i t ă
niciodată...
— N i c i n u ştii m ă c a r ce-i c e r . Ş i d e f a p t n i c i
n ' a m să-i c e r n i m i c . T o t u s a m n e v o i e de ea.
Am să vă explic diseară despe ce e vorba.
— Şi dacă p a d r e nu vrea să vie?
9
 Signor Sampieri rânji: — Atunci ai să-i
s p u i l u i „ p a d r e " a l t ă u să-şi p ă z e a s c ă p i e l e a .
Dacă p â n ă la ora 8, nu v'aţi înfiinţat amân­
doi aici, c u n o s c cu nişte o a m e n i la prefectu­
r ă , c a r e a r f i î n c â n t a ţ i s ă ş t i e î n c e fel a m u r i t
Omar Ben Ahmed.
— Dar...
— A j u n g e . De trei s ă p t ă m â n i vă tot caut.
Am norocul să te găsesc în clipa în care nici
n u m a i s p e r a m . . . Şi-ţi î n c h i p u i a c u m c ă a m s ă
m ă p u n d i n n o u p e c ă u t a t ? A m n e v o i e d e voi.
— Foarte mulţumesc.
— 1 aci din g u r ă . T r e b u e că î n t r ' a d e v ă r am
m a r e n e v o i e d e voi, p e n t r u c a s ă m ă a d r e s e z
u n o r t â l h a r i c a voi doi. D a c ă p l a n u l m e u reu­
ş e ş t e , a i 50.000 d e l i r e . Ţ i - a m spus-o. 50.00Î)
p e n t r u t i n e ş i 50.000 p e n t r u t a i c ă - t ă u . A i p r i ­
c e p u t ? D e altfel d u p ă c e t a t a îşi v a f i luat
p a r t e a , v e i f i l i b e r s ă i-o... i e i î n a p o i . , a s t a t e
priveşte...
— Oricum... o să mă întrebe...
— N ' a r e să te întrebe absolut nimic. Eşti
tânăr, Pietro. P a d r e al tău, b ă t r â n u l Bcnito, e
deprins cu d'al de astea. Nu va fi p r i m a oară
c ă l u c r ă m î m p r e u n ă . H a i şterge-o. A i v e n i t ?
Şi-1 î n g h i o n t i p e P i e t r o s p r e u ş ă .

10
 C A P I T O L U L 2.

FEMEIA CU OCHII DE AMETIST

D u p ă p l e c a r e a l u i P i e t r o , colonistiil m a i ră­
m a s e c â t e v a m i n u t e î n t i n s p e pernăl, sorbind
u n u l t i m p a h a r d e Jiqueur. Apoi c h e m ă cafe-
giul:
— Stăpâna e aici?
— Da, sidi.
-- Întreab'o dacă pot s'o văd.
-- Bine, sidi.
Ali d i s p ă r u d u p ă o d r a p e r i e . S a m p i e r i îşi
trecu p r i n p ă r u l ciufulit un p i e p t e n e cu o co­
c h e t ă r i e d e c a r e n u l-ai f i p u t u t c r e d e î n stare,
a p o i îşi a r a n j a c r a v a t a şi-şi şterse p a n t a l o n i i
de praf.
— D i v i n a s t ă p â n ă te a ş t e a p t ă , sidi.
— I a c a viu... Ascultă, ai să vezi pe o m u l c a r e
a fost a d i n e a o r i aici, î n a p o i n d u - s e cu î n c ă u n u l
m a i b ă t r â n . Ăla e t a t ă l lui. Ai să-i găzduieşti
aici, ai să le d a i de m â n c a r e , d a c ă le e f o a m e ,
de b ă u t , d a c ă le e sete. Şi m a i a m e s t e c ă alcool
î n v i n u l lor. A m n e v o i e s ă fie c u chef. I a r d a c ă
t e î n t r e a b ă ceva, t u s ă t a c i chitic. N ' a i v ă z u t ,
11
n i c i p e - a c o l o n ' a i t r e c u t . L a s ă - l e t o a t e î n sea­
ma mea.
— Bine, sidi.
C o l o n i s t u l r i d i c ă d r a p e r i a , t r e c u î n t r ' u n co­
ridor proaspăt văruit, care dădea într'o curte
interioară, răcoroasă şi parfumată, în care
m u r m u r a o fântână ţâşnitoare ca in majorita­
tea caselor arabe. Această g r ă d i n ă în miniatu­
ră, era î n c o n j u r a t ă de o vastă galerie acope­
r i t ă , î n c a r e d ă d e a uşile c a m e r e l o r . T o t u l e r a
de o curăţenie p e d a n t ă care contrasta cu per­
nele r u p t e ş i r o g o j i n i l e p r ă f u i t e d i n c a f e n e a .
Signor S a m p i e r i s t r ă b ă t u curtea, culese o
b e g o n i a , îşi r ă c o r i m â i n i l e î n apa: f â n t â n e i , ş i
d u p ă ce-şi p u s e f l o a r e a l a b u t o n i e r ă , s e o p r i î n
faţa unei uşi închise din dosul căreia se auzea
ţ ă c ă n i t u l caracteristic al m a ş i n c i de scris.
î ş i s c o a s e cascai, z â m b i c â t m a i a m a b i l ş i
b ă t u în uşă.
— Intră, se auzi un glas de femeie.
I n c a m e r a j n o b i l a t ă î n stil e u r o p e a n c u u n
l u x n e a ş t e p t a t p e n t r u o c a s ă a r a b ă , fie e a c h i a r
şi 'aşai de î n g r i j i t ţ i n u t ă ca aceasta, o tânără
f e m e i e b ă t e a l a m a ş i n ă c u o m a r e i u ţ e a l ă tex­
tul u n u i raport.
— D-ta eşti S a m p i e r i ? îi s p u s e ea f ă r ă a în­
toarce capul.
— D a , d o a m n ă , eu siunt.
— Bine, a ş t e a p t ă o clipă.
Colonistul se supuse, i a r t â n ă r a femeie, du­
pă ce t e r m i n ă pagina şi m a i corectă cu cernea­
lă o g r e ş a l ă , se î n t o a r s e şi s p u s e : — Te a s c u l t .
Necunoscuta era într'adevăr foarte frumoa­
să. O v a l u l a d m i r a b i l d e p u r a l feţei ei, î n c a ­
drat de un păr negru şi bogat strâns pe ceafă
î n t r ' u n coc m a r e . e x p r i m a energie şi autori­
tate. Buzele ei subţiri, mici, strânse, e r a u d i n
12
acelea c a r e nu se d e s c h i d n i c i o d a t ă d e c â t cu
un scop a n u m e , ochii ei m a r i şi s t r a n i i p r i ­
v e a u p e S a m p i e r i d r e p t i n i a t ă , f ă r ă şovăială.
Colonistul n u p u t u î n f r u n t a a c e a s t ă p r i v i r e ,
a cărei s t r ă l u c i r e l i m p e d e îl t u r b u r a . N e c u n o s ­
c u t a a v e a î n t r ' a d e v ă r ochi c i u d a ţ i de o culoa­
re nelămurită, asemeni iinui giiwaer preţios şi
r a r . Ochi vioi, ca de a m e t i s t . I a r p r i v i r e a ei
s t r a n i e făcea ş i m a i e n i g m a t i c c h i p u l acesta
senin ş i d e n e u i t i t .
— H a i d e , vorbeşte S a m p i e r i .
G l a s u l ei m u z i c a l se făcu a s p r u , d u r , a u t o r i ­
tar. E r a glasul u n u i şef.
S a m p i e r i f ă c u u n pas, î n t i n s e m â n a c a s ă
p r e z i n t e o m a g i i l e l u i s t ă p â n e i casei, d a r c a n u
v ă z u s a u n u voi s ă v a d ă gestul; S a m p i e r i păli
s c r â ş n i n d d i n dinţi. I n cele d i n u r m ă , s p u s e
î n c r u n t a t : — Am găsit o a m e n i i de c a r e vă vor­
bisem.
— Insfârşit.
— M'a costat s c u m p .
— Ţi se va plăti.
N e c u n o s c u t a p u s e a c c e n t u l pe se cu o n u a n ­
ţă de respect, i a r S a m p i e r i , cu o l i c ă r i r e de sa­
tisfacţie în privire, u r m ă : — V o r fi aci diseară.
N e p o a t a e în F r a n ţ a .
T â n ă r a femeie îşi î n c r u c i ş a m â i n i l e fine şi
d i a f a n e p e g e n u n c h i . Erai î m b r ă c a t ă c u u n fel
d e p i j a m a d e m ă t a s e , care-i lăsa b r a ţ e l e goale,
d â n d m i ş c ă r i l o r ei o nesfârşită gra,ţie.
— D a c ă n e p o a t a e în F r a n ţ a , ce să fac cu a-
ceşti doi b ă r b a ţ i ?
— RTam g â n d i t că...
— Nu e t r e a b a d-tale să gândeşti, S a m p i e r i .
T r e a b a d-tale e să execuţi. Asta e tot. Să reve­
n i m la chestiune.
S a m p i e r i îşi s t ă p â n i m â n i a . M'am gândit, to-
13
tuşi, c ă a r f i b i n e s ă f a c e ţ i c u n o ş t i n ţ ă c u ei. D e
n u m ă înşel, d o a m n ă , v ă interesează a n u m i t e
h â r t i i p e c a r e l e d e ţ i n e d-na P r o u v a y r e , n a ş a
t i n e r e i fete. M a d d a l e n a o v e d e d e s p e n a ş a ei.
P e c â t a m î n ţ e l e s , îşi v a p e t r e c e v a c a n ţ a c h i a r
l a d â n s a , l a G e r a r d m e r . Aţi p u t e a d e c i i n t r a î n
legături cu ea.
— P r i n c e m i j l o a c e ? Ştii b i n e c ă n u m i s e
p e r m i t e s ă f a c uiz d e v i o l e n ţ ă .
— Adevărat. D a r Benito Sanlorio, tatăl sau
m a i b i n e z i s u n c h i u l fetei, t u t o r e l e e i l e g a l , a r
p u t e a s u b un p r e t e x t o a r e c a r e să facă o vizită
n e p o a t e i lui, p e c a r e n ' a m a i văzut-o d e m a i
bine de un an.
— Şi a t u n c i ? Crezi că i m b e c i l u l a c e s t a va a-
vea î n d r ă z n e a l a s ă p u n ă m â n a p e h â r t i i l e c a r e
ne interesează?
— N i c i d e c u m , spuse S a m p i e r i cu o n u a n ţ ă
d e d i s p r e ţ . D a r B e n i t o s'ajr p u t e a î n a p o i a î n
F r a n ţ a cu o f e m e i e . . . Cu „ s o ţ i a " l u i . E v ă d u v ,
are nevoie de bani şi dacă l-am ferchezui ni­
ţel, a r f i u n s o ţ f o a r t e p r e z e n t a b i l . E p ă c a t c ă
s'a l ă s a t r u i n a t d e p a t i m a l u i p e n t r u j o c u r i l e
de noroc. Pe v r e m u r i Santorio era cunoscut la
Milano ca un băiat de familie b u n ă şi ca un
negustor cinstit.
— Am înţeles. î m i p r o p u i să mă m ă r i t în a-
p a r e n ţ ă c u a c e s t B c n i t u , să-1 a d u c î n F r a n ţ a ş i
prin el să intru în graţiile tinerei Maddalena
si a l e n a ş e i ei.
— D a . doamnă», s p u s e S a m p i e r i , cu o p l e c ă ­
ciune adânca.
D u p ă câteva clipe de chibzuire, frumoasa
femeie r ă s p u n s e : — Da, asta s'ar p u t e a aran­
ja. De m u l t locueşte la T u n i s acest Benito?
— D e ş a p t e s a u o p t a n i . d o a m n ă . A v e n i t aci
w
în urnia unor neplăceri de afaceri... s a u m a i
bine zis î n u r m a u n o r î n c u r c ă t u r i c u autorită­
ţ i l e . G u v e r n u l i t a l i a n p r e f e r ă să-1 ş t i e p e a l t e
meleaguri...
— V'aţi întâlnit pe acelaş vapor? întrebă
n e c u n o s c u t a c u u n d i s p r e ţ p l i n d e seme.ţie.
— Da, d o a m n ă . N u m a i că dacă eu aş fi avut
a v e r e a lui Benilo S a n t o r i o , n ' a ş fi astăzi colo-
nist la N a l u t , ci c i n e ştie?... p o a t e p r i m - m i -
nistru.
— Sau ocnaş în Somalia italiană. Ştim noi
c â t e p a r a l e faci, s i g n o r S a m p i e r i . I a r dacă
d - t a î ţ i ţii v i i t o r i i c o m p l i c i s u b a m e n i n ţ a r e a
u n e i d e n u n ţ ă r i , n u u i t a c ă alţii t e tiu p e d-ta
l a fel.
S a m p i e r i se înclină din nou, d a r de astă-
d a t ă f ă r ă să r ă s p u n d ă . T â n ă r a femeie îi în­
t o a r s e s p a t e l e , îşi a ş e z ă h â r t i i l e ş i s e s c u l ă .
— B i n e , s'a f ă c u t . P r i m e s c i d e i a d-tale. I a t ă
un cec. II post-datez. Ii vei î n c a s a c â n d vei fi
î n F r a n ţ a , deci p e s t e o p t zile. Ţ i n e . Ş i n e c u ­
noscuta îi întinse cu dispreţ hârtia pe care
îşi p u s e s e c h i a r atunci iscălitura elegantă.
S a m p i e r i o l u ă şi o b ă g ă în portofel.
— Mulţumesc doamnă.
— Poţi pleca. A, nu. î n c ă d o u ă cuvinte. Mai
verosimil ar fi ca acest Benito, care locueşte
de m u l t în Tunisia, să se fi căsătorit cu o in­
digenă. Ii prezinţi deci discară pe N a i d a ben
N a i d , fiica şeicuhii N a î d b e n M o h a m e d .
— D v . v e ţ i fi a c e a b t a ?
— D a , c h i a r e u v o i fi. V o i a v e a c o s t u m u l
c a r e s e c u v i n e . A m fost c r e s c u t ă î n A l g e r i a , c u ­
n o s c b i n e F r a n ţ a ş i p o r t l a fel d e b i n e c o s t u ­
m u l a r a b şi v e s t m i n t e l e e u r o p e n e . Asta e tot.
— Mai aveţi şi alte o r d i n e să-mi daţi?
- Nu, n ' a m alte ordine de dat, spuse ne-
15
c u n o s c u t a c u a c e i a ş n u a n ţ ă d e d i s p r e ţ î n glas.
Sampieri făcu din nou o plecăciune, necu­
n o s c u t a d ă d u u ş o r d i n c a p şi-1 l ă s ă să p l e c e
fără să-i m a i a c o r d e n i c i o p r i v i r e . Agită clo­
poţelul şi în p r a g să ivi o b ă t r â n ă t u n i s i a n ă ,
cai*e î n c h i s e uşa d u p ă S a m p i e r i .
— M'ai strigat, s t ă p â n ă ?
— D a . Ai să-mi a d u c i c o s t u m u l m e u ber­
ber şi toate fardurile mele.
D u p ă o o r ă , s t r a n i a fiinţă î m b r ă c a s e şalva­
rii l a r g i a i f e m e i l o r i n d i g e n e , t u n i c a l u n g ă ,
p a p u c i i , p e l e r i n a de m ă t a s e şi îşi î n f ă ş u r ă
acum, c a p u l î n t r ' u n b u m u s d e l â n ă fină. îşi
vopsise degetele c u h e n e , i a r p e f r u n t e a ş i p e
b ă r b i a ei se v e d e a u d o u ă t a t u a j e c a r e cu o
oră înainte nu existau.
I a r ă ş i se a u z i r ă c i o c ă n i t u r i în u ş ă . Aii o în­
tredeschise, v â r â n d u - ş i c a p u l p r i n c r ă p ă t u r ă
ş i scoase u n s t r i g ă t d e m i r a r e :
— Iartă-mă, divină stăpână. D a r schimba­
r e a asta...
— Vezi-ţi de t r e a b a ta. Ce s'a î n t â m p l a t ?
— Au v e n i t cei doi o a m e n i . Sidi S a m p i e r i
î n t r e a b ă d a c ă să vie ei î n c o a c e s a u vii tu în
cafenea.
— Au m â n c a t ? Au b ă u t ?
— Da s t ă p â n ă .
— Du-i în m i c u l salon m a u r şi viu şi eu
a c u ş . P r e p a r ă ceaiul, c u m ştii.
Cafegiul d i s p ă r u . D u p ă o clipă, turburâ-
toarea Naida ben Naid înfăşurată in b u r n u -
sul e i a l b a p ă r u r a d i o a s ă î n p r a g u l c a m e r e i
u n d e o a ş t e p t a u colonistul şi cei doi c o m p l i c i .
Prezentările se făcură repede, necunoscuta
c u h u m u s u l r i d i c a t p â n ă l a ochi, o b s e r v a î n
t ă c e r e p e P i e t r o ş i p e t a t ă l l u i . îşi făcuse r e ­
p e d e o ideie d e s p r e t â n ă r , c a r e e r a u n a p a ş
1fi
d e r â n d , d i n cei c a r e alcătuesc p l e a v a m a h a ­
lalelor Marsiliei şi Neapolului. Se cunoştea
c â t colo d u p ă f r u n t e a l u i d e o m î n c ă p ă ţ â n a t ,
p r i v i r e a lui piezişe, că la o adică n ' a r fi p r e ­
getat să împlânte cuţitul în pieptul cuiva şi
s ă d e a a p o i b i r c u fugiţii. E l a v e a s ă s e o c u ­
pe de treburile m ă r u n t e . Cât despre Benito-
tatăl, era un bărbat de vreo 50 de ani, care
î n t i n e r e ţ e a l u i t r e b u i a s ă f i fost u n a l t om.
Viciul, alcoolul, m i z e r i a , îl făcuseră să deca­
dă. D a r în toată înfăţişarea lui m a i avea
încă o o a r e c a r e eleganţă, şi c h i a r distincţie,
aşa încât putea fi un tovarăş prezentabil.
i n t r e timp, signor S a m p i e r i explică pe scurt
celor d o i m i s i u n e a lor. Necunoscuta aproba
s a u î n d r e p t a c â t e c e v a p e ici, p e c o l o .
- D a r m i - a i spus... z i s e î n c e l e d i n u r m ă
Pietro mirat.
— C e ţ i - a m s p u s ? s e r ă s t i S a m p i e r i l a el.
— Că, p o a t e că... o să fie... t ă r ă b o i ?
Necunoscuta izbucni în râs. E r a un râs
limpede, argintiu, încântător. Clătină din
cap:
- D a r de unde, băiatule? D e o c a m d a t ă poţi
pleca. T o t ce ţi se cere, e să stai cuminte.
D a r b a g ă d e s e a m ă s ă n u t r e b u e s ă ţi-o s p u n
a doua oară. Altminteri, vai şi-amar de tine.
B r a ţ u l e i gol î m p o d o b i t c u b r ă ţ ă r i g r e l e de
a r g i n t tăia a m e n i n ţ ă t o r a e r u l . T â n ă r u l t r e ­
sări, d a r necunoscuta se adresă lui Benito:
— Aşa d a r , ai înţeles? D e - a c u m a şi c â t ă vre­
m e v a f i n e v o i e , s u n t s o ţ i a d-tale. P l e c ă m î n
F r a n ţ a p e s t e t r e i zile. P a ş a p o a r t e l e l e voi a -
vea eu, de asta să n ' a i grijă. T o t u l va fi în
r e g u l ă . P o f t i m 2000 franci p e n t r u speze de
e c h i p a m e n t . Ş i 100 f r a n c i p e n t r u fiul d-tale.
D e altfel S a m p i e r i v a î n g r i j i d e t o a t e c e l e a .
? 17
 — Şi pe u r m ă ? întrebă Benito cu un tel de
umilinţă sălbatecă.
— P e u r m ă ? S ă f a c e ţ i tot c e v ă c e r . A s t a e
tot. C r e d c ă S a m p i e r i ţi-a s p u s s u m a c u c a r e
înţeleg să vă răsplătesc... serviciile. S u n t p r i n
u r m a r e s o ţ i a d-tale. N e - a m c ă s ă t o r i t a c u m
trei luni. Administrezi o parte din proprietă­
ţile t a t ă l u i m e u , N a i d b e n M o h a m e d , c a i d u l
din S e d a d a şi şeicul tribului său. F a c e m un
v o i a j î n F r a n ţ a . D o r e s c să-ţi c u n o s c n e p o a t a
ş i s p e r să-i c u c e r e s c s t i m a .
— Va fi u ş o r p e n t r u dv., ş o p t i S a m p i e r i
umil.
— Destul j Nu-mi plac complimentele.
T â n ă r a femeie se ridică, înaltă în faldurile
b u r n u s u l u i c a r e z b u r a u c a n i ş t e a r i p i . Cei
trei bărbaţi o salutară.
— A s t a e t o t ? î n t r e b a r ă ei.
— Tot... d e o c a m d a t ă . B u n ă s e a r a .
Şi N a i d a b e n N a i d d i s p ă r u fără zgomot, ca
o n ă l u c ă albă, fără să vază m â i n i l e întinse
spre ea.

*) Judecător musulman.
18
 CAPITOLUL 3.

PE MALURILE LACULUI

— E încântătoare fina d-lale, spuse d-na

general Morraoy către d-na Prouvayre.
— Ai dreptate, scumpa mea Adelaida! răs­
punse aceasta. Maddalena e într'adevăr ado­
rabilă. E raza de soare a bătrâneţelor mele.
D-na general întrebă: — Locucştc de mult
cu d-ta?
— Nu locueşte cu mine. Am obţinut de la
tutorele ei s'o lase să-şi facă studiile în Fran­
ţa.. Am internat-o la o mănăstire din Mcnton,
<tar în timpul vacanţei sade la mine.
— înţeleg. Părinţii ei au murit?
— Da, scumpa mea. Ştii că am stat multă
vreme la Nisa unde bărbatul meu era în gar­
nizoană la începutul căsătoriei noastre. în­
chiriasem o proprietate lângă Cimiez. Neva­
sta grădinarului născuse o fiică tocmai când
m'am instalat eu acolo. M'am ocupat de ea
căci mama delicată şi firavă n'avea putere să
vadă de fetiţă. Tatăl m'a rugat să fiu naşa
Maddalenei şi am primit.
— Şi pe urmă?
lî)
 — D u p ă un an a izbucnit războiul. Tatăl
M a d d a l e n e i , c h e m a t î n I t a l i a î n 1916, a c ă z u t
i n 1918, i a r m a m a f i n e i m e l e a m u r i t d e i n i m ă
r e a c â t e v a zile d u p ă a r m i s t i ţ i u şi se află a-
m â n d o i îngropaţi în cimitirul din Nisa.
— Bieţii o a m e n i !
— Pe v r e m e a ceea M a d d a l c n a avea 6 ani.
B ă r b a t u l m e u , c o l o n e l u l P r o u v a y r e , a fost d a ­
c ă îţi a m i n t e ş t i , n u m i t a t a ş a t m i l i t a r î n Chi­
n a . T r e b u i a să-1 u r m e z . S f ă t u i t ă d e m i n e , —
d a r regret acest sfat , — m a m a M a d d a l e n e i
n u m i s e d r e p t tutore al copilei pe un frate ră­
m a s în Italia, care nu plecase pe front. Am
aflat în u r m ă că era un om c a m deochiat şi
că sărăcise.
— înţeleg.
— Mi-a scris în c â t e v a r â n d u r i la Peking
cerându-mi sprijin bănesc şi bine înţeles
vorbea de fina mea, ca să poată obţine cât
m a i m u l t d e l a mSne. Astfel a m aflat c ă Benito,
aşa se n u m e a tutorele, fusese forţat de îm­
p r e j u r ă r i s ă s e e x p a t r i e z e ş i să-şi r e f a c ă v i a ­
ţ a î n A l g e r i a . D a r c l i m a n u i-a p r i i t M a d d a l e ­
nei, delicată ca şi maică-sa. Mai ales că pe a-
tunci avea doisprezece ani, vârstă critică la
copii. I n t r e t i m p b ă r b a t u l m e u a murit şi
m ' a m înapoiat în F r a n ţ a cu cadavrul lui. A
f o s t d u p ă c u m ştii, s c u m p a m e a p r i e t e n ă , un
v o i a j g r o a z n i c . S i n g u r a m e a m â n g â e r e a fost
c ă p e cheiul Marsiliei a m găsit p e M a d d a l c ­
n a c a r e a fost p e n t r u m i n e î n a c e s t e î m p r e j u ­
r ă r i d u r e r o a s e u n copil n u s e p o a t e m a i b u n
şi m a i duios. Cu voia tutorelui ei a r ă m a s la
m i n e şi de atunci nu nva m a i părăsit.
— Şi a c u m ?
— S p e r s'o ţ i u î n c ă m u l t t i m p l â n g ă m i n e ,
e m u n c i t o a r e , a t r e c u t cu s u c c e s b a c a l a u r e a ­

te
tul. Mi se p a r e că v r e a să studieze c h i m i a şi
să intre în învăţământ. Eu nu prea sunt de a-
c o r d c u n o u l fel d e v i a ţ ă a l f e t e l o r m o d e r n e .
Dar Maddalena, deşi în a p a r e n ţ ă foarte blân­
dă, e foarte i n d e p e n d e n t ă şi m â n d r ă şi vrea
să-şi c â ş t i g e s i n g u r ă e x i s t e n ţ a . E u a ş p r e f e r a
s'o m ă r i t . C ă c i m ă r t u r i s e s c c ă m ă g â n d e s c Ja
u n u l din verii m e i , Gilbert de Parţial, c a r e a
făcut şcoala de ofiţeri şi va o c u p a un post
î n s e m n a t u n d e v a în Siria, Maroc sau Algeria.
Aş fi dorit ca tinerii să se logodească înainte
de a se d e s p ă r ţ i . Gilbert e b o g a t i a r M a d d a ­
lena c â n d voi m u r i va moşteni toată averea
m e a ; i-am şi făcut o dotă frumoasă.
— T â n ă r u l e aci?
— N u . V i n e m â i n e s e a r a să-şi i a r ă m a s b u n .
A stat aci 15 zile l u n a t r e c u t ă . S'au p l ă c u t şi
a c u m se iubesc foarte mult, dar Maddalena
m a i a r e r e z e r v e . V r e a s ă a ş t e p t e să-şi t r e a c ă
b l e s t e m a t u l a c e s t a de e x a m e n . . . să a i b ă o „si­
t u a ţ i e " c â n d s'o m ă r i t a . E u d a u d i n u m e r i ş i
mă supun.
- Despre tutore ai m a i auzit ceva?
— Aşa în m o d vag, din c â n d în când. Din
ziua î n c a r e m i - a m l u a t fina l a m i n e , a m p u s
c a p ă t t u t u r o r c e r e r i l o r l u i d e b a n i . D e altfel,
peste trei luni M a d d a l e n a e m a j o r ă . A văzut-o
anul trecut când a venit la Nisa pentru nu
ştiu ce afaceri, eu nu l-am m a i v ă z u t de vreo
sase ani.
— Ai să r ă m â i m u l t ia G e r a r d m e r ?
— Trei luni, ca deobiceiu. Pe u r m ă mă în­
torc la Paris, î m p r e u n ă cu M a d d a l e n a pe care
t r e b u e s'o s c o t î n l u m e . C o n t e z puţin şi pe
d-ta î n a c e a s t ă p r i v i n ţ ă .
D-na de Mormoy clătină din cap: — Din
p ă c a t e V a r a s ă m a i fiu î n F r a n ţ a . U r m e z p e
21
solul m e u m a i întâi în Egipl, a p o i în Algeria
unde e n u m i t guvernator. Plec peste o săptă­
m â n ă . Am venit aci d o a r ca să-mi îmbrăţişez
copiii şi nepoţii.
— Atunci, d a c ă v ă r u l m e u p l e a c ă în Africa,
a m s ă t e r o g să-1 a i î n v e d e r e .
D o a m n a general se pregăti de plecare iar
d-na P r o u v a y r e s u n ă servitorul s p r e a o che­
ma pe Maddalena.
O t â n ă r ă fată blondă a p ă r u în prag, zâmbi­
toare ca o zi de p r i m ă v a r ă .
— D a r u n d e erai, draga m e a ? o întrebă
nasa.
— In c a m e r a mea. L u c r a m .
C h i a r azi, p e v r e m e a a s t a f r u m o a s ă ?
— îmi prepar examenul.
— Aşa de m u l t îndrăgeşti c a r t e a ? o î n t r e b ă
d-na Mormoy.
— Da, d o a m n ă . Ştiu că n a ş a ar vrea să mă
v a z ă l a d a n c i n g , p e l a c , j u c â n d golf, d a r s u n t
c a m s ă l b a t e c ă d e felul m e u .
— M i e î m i p l a c f e t e l e s t u d i o a s e , s p u s e d-na
Mormoy şi F r a n ţ a are nevoie de asemenea
femei conştiente de m e n i r e a şi datoria lor.
Ş i c u a c e a s t a d-na d e M o r m o y îşi l u ă r ă m a s
h u n , u r c ă î n t r ă s u r a ce-o a ş t e p t a , ş i d i s p ă r u
după o cotitură a drumului. Maddalena mai
f ă c u d-nei d e M o r m o y u n s e m n c u m â n a ş i s e
î n a p o i e l â n g ă n a ş a ei.
— Am p r i m i t o t e l e g r a m ă , îi ş o p t i a p o i ghc-
muindu-se drăgăstos la picioarele bătrânei pe
o pernă.
— D e l a c i n e ? D e î a o p r i e t e n ă ? D e l a Gil­
bert?
— Nu, naşă. Dela tutorele meu.
— D e l a S a n t o r i o , o t e l e g r a m ă ? Şi ce v r e a ?
— Citeşte.
oo
 — Tânăna fată scoase din b u z u n a r o hârtie
a l b a s t r ă p e c a r e o î n t i n s e d-nei P r o u v a y r e .
„Dragă copilă — citi a c e a s t a — află căsă­
toria mea cu fiica şeicului din Sedada. Venim
franţa să te vedem. Sosim Gerardmer Mier­
curi seara, dacă posibil. Sperăm să te luăm
cu noi având cămin. Avem proecte. Unchiul
tău care te iubeşte9'.
BENITO
— Ce p ă r e r e ai, n a ş ă ?
— G ă s e s c că c un d o r c a m b r u s c , fetiţa m e a
D a r î n s f ă r ş i l , t u t o r e l e e s t ă p â n . Ş i t u n u eşti
m a j o r ă d e c â t p e s t e trei l u n i . N u n e - a m g â n d i t
să-i c e r e m l a t i m p , să-ţi d e a l i b e r t a t e a s u b o
f o r m ă o a r e c a r e . A c u m e p r e a t â r z i u . Vei p e ­
t r e c e o l u n ă c u n o u a t a m ă t u ş ă . A p o i t e v e i în­
t o a r c e la m i n e . S u n t s i g u r ă că vei şti să-ţi a-
peri i n d e p e n d e n ţ a .
— U n c h i u l soseşte cu t r e n u l de G?
— P r o b a b i l . Să te d u c i cu t r ă s u r a în î n t â m ­
p i n a r e a lui.
O c h i i M a d d e l e n e i s e u m p l u r ă d e o d a t ă d e la­
c r i m i , i a r d-na P r o u v a y r e î n c e r c ă s'o l i n i ş t e a ­
scă, v o r b i n d u - i d e s p r e a l t c e v a , ş i i n t e r e s â n d u -
s e d e d o s a r e l e d i n p o d p e c a r e M a d d a l e n a voia
să le t r i e z e .
— Ai i s p r ă v i t cu h â r ţ o a g e l e c e l e a ? o î n t r e b ă
ea.
— Nu, încă nu. Sunt m a i multe dosare. Nu
m ' a m ocupat decât de două. Pe câte am înţe­
les, e v o r b a de o i n v e n ţ i e .
— N u p r e a c r e d . S o ţ u l m e u m i - a v o r b i t des­
p r e a s t a . T a t ă l lui, g e n e r a l u l P r o u v a y r e , t r ă i s e
m u l t ă v r e m e î n Africa ş i născocise u n s i s t e m
d e i r i g a ţ i e a S a h a r e i . S a u c a m aşa c e v a . D a c ' a r
f i fost d u p ă m i n e , a ş f i a r s t o a t e a c e s t e h â r t i i .
23
Dar soţul m e u se o p u n e a şi deoarece era amin­
t i r e a l u i c e a m a i s c u m p ă , p ă s t r e z ş i a c u m do­
sarele.
— Ai d r e p t a t e .
— C â n d vei fi a r a n j a t t o a t e h â r ţ o a g e l e , le
vom trimite m i n i s t e r u l u i de războiu c a r e o să
se d e s c u r c e c u m o şti. Şi a c u m du-te de te î m ­
bracă.
D - n a d e P r o u v a y r e îşi s ă r u t ă fina, c a r e u r c ă ,
i a r ă ş c a l m ă , î n c a m e r a ei.

?4
 C A P I T O L U L 4.

ARTA DE A MINŢI

— I n t r ă , d r a g a m e a , i n t r ă ! spuse d-na P r o u ­
v a y r e t i n e r e i f e m e i c a r e s e ivise î n p r a g u l sa­
lonaşului.
— Nu te deranjez, d o a m n ă ? întrebă Naida
ben Naid cu accentul gutural al femeilor ara­
be.
— D e l o c . î m i p a r e b i n e s ă t e v ă d , c a să-ţi
vorbesc de fina m e a , pe c a r e o iubesc ca pe
copila m e a .
— Nu mă îndoesc, răspunse Naida care era
ş i a c u m îml>răcată î n c o s t u m u l e i a r a b , c e s t â r ­
nea senzaţie pe malurile lacului, ca şi frumu­
seţea ei exotică. D a r nu făcea un p a s singură
şi nici u n a din scrisorile a n o n i m e , din buche­
tele d e f l o r i ce-i e r a u t r i m i s e d e c ă t r e a d o r a ­
tori n e c u n o s c u ţ i n u c ă p ă t a u vre-un r ă s p u n s .
— Nu te simţi prea prost la G r a n d Hotel?
î n t r e b ă d-na P r o u v a y r e . î m i p a r e foarte r ă u că
ai refuzat să locueşti la noi. M a d d a l c n a şi cu
m i n e a m f i fost f e r i c i t e s ă t e p r i m i m ş i s ă n e
cunoaştem mai temeinic.
— D o m n u l şi stăpânul m e u se temea să nu
t e s u p e r e , d o a m n ă . Ş i a p o i , e u n fel d e u r s .
25
 — Ştiu. D a r c r e d că vei a v e a o i n f l u e n ţ ă
foarte b u n ă a s u p r a Iui.
— Aşa s e s p u n e , d a r e u m ă î n d o e s c . B e n i t o
n u face d e c â t c c e a c c v r e a ş i ştii f o a r t e b i n e c ă
legea i n d i g e n ă , c h i a r m o d e r a t ă d e legea f r a n ­
c e z ă î i d ă d r e p t u r i a p r o a p e a b s o l u t e a s u p r a to­
varăşei de viaţa. Aveam şi eu alte visuri, pe
c â n d e r a m l a Maici, î n Alger. P r i m u l m e u soţ
era atât de frumos, a t â t de bun.
— D . S a n t o r i o n u e p r i m u l d-lale b ă r b a t ?
— C u m ? N u ş t i a i ? î n t r e b ă N a i d a m i r a t ă . Iţi
cer iertare d o a m n ă . Benito nu v'a spus nimic?
— N u . A i sosit a l a t ă e r i , c o p i l a m e a , ş i n ' a m
prea p u t u t sta de vorbă.
— î m i d a i a t u n c i voie să-ţi p o v e s t e s c p e
scurt viata m e a ?
— T e rog. • *
— T a t ă l m e u , începu Naida, aşezându-se
turceşte pe o pernă, era caidul din N e d a d a . Se
c ă s ă t o r i s e cu o f r a n c e z ă şi a ş a se e x p l i c ă f a p t u l
că în c i u d a a c e s t o r o r i b i l e t a t u a j e şi a h e n e - u -
l u i ce-mi a c o p e r ă d e g e t e l e d u p ă m o d a o r i e n t a ­
lă, n'iam c h i a r t i p u l b e r b e r p u r . M a m a m e a a
m u r i t t â n ă r ă i a r socrii, f u r i o ş i d e c ă s ă t o r i a fiu­
l u i lor, i i f ă c e a u v i a ţ a a m a r ă . M a m a o b ţ i n u
d i n p a r t e a t a t ă l u i m e u f ă g ă d u i a l a c ă voi f i
c r e s c u t ă ca o f a t ă e u r o p e a n ă . Am fost deci e-
d u c a t ă la m j â n ă s t i r e şi d e ş i b u n i c ă - r i i e a a de­
clarat c ă voi r ă m â n e a m u s u l m a n ă , m ' a m bo­
tezat totuşi în taină. P e n t r u toată lumea, chiar
p e n t r u soiul m e u , a m r e l i g i a ţ ă r i i m e l e , d a r d e
fapt sunt creştină. La treisprezece ani, buni­
cul m e u , m a r e l e şeic din N e d a d a , m ' a scos de
l a m ă n ă s t i r e , mi-a ales u n soţ p e c a r e n u 4 cu­
noşteam!, d a r c a r e d i n f e r i c i r e a fost c â t s e
p o a t e d e b u n ş i t a n d r u c u m i n e . N u şi-a m a i

26
l u a t n i c i o a l i a n e v a s t ă şi am fosl n e s p u s de
f e r i c i t ă c u el.
— A jnurit?
— Da d o a m n ă , spuse Naida cu lacrimi în
ochi. Soţul m e u A h m e d ben Buita, era m a r o ­
c a n ş i f ă c e a ja.rte d i n t r i b u l U d a i a , a l c e l o r
m a i v e s t i ţ i r ă z b o i n i c i a i I s l a m u l u i . A fost a s a ­
sinat. E r a p r e a bogat, p r e a m â n d r u , p r e a fru­
mos. Răzbunările şi duşmăniile ancestrale sunt
m a i t a r i c a o r i c e . V i n o v a ţ i i n ' a u fost găsiţi
niciodată.
— Biata m e a copilă!
— M'am înapoiat la tatăl meu, u r m ă Naida,
şi am î m b r ă c a t vălul văduvelor. Tatăl m e u se
recăsătorise, era foarte bătrân şi avea câteva
f e m e i , t o a t e g e l o a s e d e m i n e . D e altfel ş i f r a ţ i i
mei vitregi mă considerau intrusă, şi stăruiau
p e l â n g ă tatăl m e u s ă m ă r e m ă r i t e . E u refu­
zam, d a r apois'a prezentat î n t r u n rând signor
S a n t o r i o pe c a r e tatăl m e u îl c u n o ş t e a d i n afa­
ceri. P ă r e a bogat, s t i m a t , b i n e văzut, şi î n t r ' o zi
tatăl m e u mi-a declarat că sunt logodnica lui.
M'am supus conform datinei, şi luna trecută
am devenit d-na Santorio. D a r soţul m e u e bru­
tal, rău, r ă z b u n ă t o r , autoritar...
— Doamne!
— D a c ă nu mă bate, mă închide. Şi bea,
d o a m n ă . . . Ş t i ţ i că b e ţ i a e a p r o a p e o c r i m ă la
noi. De m u l t e ori vine beat acasă. M'am plâns,
t a t ă l m e u a i n t e r v e n i t , d a r tot e u a m r ă m a s
victima.
— Te compătimesc, draga mea.
— Am î n ţ e l e s c u r â n d că B e n i t o a f ă c u t o a-
f a c e r e l u â n d u - m ă d e n e v a s t ă . Şi-a c o n s o l i d a t
s i t u a ţ i a s o c i a l ă şi şi-a s a t i s f ă c u t o r g o l i u l . E a-
d e v ă r a t c ă t a t ă l m e u îşi c a m supraveghează
ginerele şi a p o i aş p u t e a să şi divorţez. De a-
29
ceia soţul m e u se m a i stăpâneşte a c u m . D a r
e r a m atât de singură şi tristă. A avut atunci
î d e i a s ă p l e c e c u m i n e î n F r a n ţ a , unde-1 c h e ­
m a u nişte afaceri. S u n t e m aci de trei săptă­
m â n i ş i v o i a j ă m d e colo p â n ă c o l o . A m s c h i m ­
bat atmosfera, p a r c ă m ' a m renăscut. D a r soţul
m e u m i - a m ă r t u r i s i t p r o e c t u l l u i . V r e a sa-şi
c o n s o l i d e z e ş i m a i m,ult s i t u a ţ i a , să-şi m ă r i t e î n
acest scop n e p o a t a cu u n u l din fraţii mei. Iată
p e n t r u c e m i - a p r o p u s B e n i t o să-1 î n s o ţ e s c . O
v a l u a p e M a d d a l e n a c u e l ş i v a şti e l s'o f a c ă
să-şi a s c u l t e t u t o r e l e . Pe de altă p a r t e soţul
m e u a r e u n fiu. U n t i c ă l o s , c a r e - ş i ş a n t a j e a z ă
t a t ă l ş i c a r e i-a i n s p i r a t a c e s t p l a n . D a r p u t e ţ i
fi liniştită, d o a m n ă . M a d d a l e n a , d u p ă c u m m i -
ali spus alaltăeri, va fi m a j o r ă peste trei luni
şi în acest r ă s t i m p va avea în m i n e cea m a i
sinceră prietenă. Trei luni se poate amâna...
prelungi... aştepta.... P l e c ă m însă mâine...
— C u m , iasă d e r e p e d e ? e x c l a m ă d-na P r o u -
vayre speriată
— D a , m â i n e . S o ţ u l m e u e r e c h e m a t î n Al­
g e r i a . Ş i a c u m , d o a m n ă , t e r o g d i n suflet s ă n u
s p u i n i m i c d i n cele ce ţi-am destăinuit soţului
m e u căci m ' a r ucide.
In clipa aceea uşa se deschise zgomotos şi un
t â n ă r chipeş, în uniformă, intră val-vârtej în
odaie.
— B u n ă ziua, mătuşă.. Iată-mă. Am venit cu
m a ş i n a şi n ' a m avut t i m p să vă vestesc sosirea
mea.
N a i d a s e r i d i c ă b r u s c , îşi a c o p e r i f a ţ a c u u n
capăt al b u r n u s u l u i de m ă t a s e . Ofiţerul se opri
şi el s t i n g h e r i t .
— I ţ i p r e z i n t p e d-na S a n t o r i o , s o ţ i a t u t o r e ­
l u i M a d d a l e n e i . A m să-ţi e x p l i c e u c u m s t a u
lucrurile. Nepotul meu, locotenentul de Par-
28
tiai; d r a g a mea N a i d a , s p e r că veţi fi b u n i
prieteni.
T â n ă r a femeie făcu o plecăciune, duse m â n a
la i n i m ă , a p o i la b u z e şi se r e t r a s e discret în-
t r ' u n colţ. O f i ţ e r u l f ă c u o p a u z ă c a s ă r ă s u f l e ,
apoi continuă, sprinţar:
— Am primit însfârşit ordinul de plecare.
T r e b u e s ă fiu m â i n e s e a r ă l a M a r s i l i a . S u n t
n u m i t pilot observator la baza n a v a l ă de hi-
d r o a v i o a n e d i n Bizerte. Am venit deci să-mi
iau r ă m a s b u n dela tine şi dela M a d d a l c n a .
Diseară plec, şi m â i n e sunt pe bord.
— Aşa de r e p e d e ?
— V e z i bine... H a i d e , m ă t u ş i c a . H a i s ă m e r ­
gem la Maddalcna.
N a i d a se a p r o p i e iarăşi şi spuse încet: —
î m i p e r m i t e ţ i s'o a d u c e u , d o a m n ă ? I a r l a r ă s ­
p u n s u l a f i r m a t i v al gazdei, soţia lui Benito
S a n t o r i o eşi d i n s a l o n a ş ş i u r c ă s c a r a l a p r i ­
m u l etaj. Ajungând în faţa camerei Maddale­
nei, se uită î m p r e j u r şi scoase brusc un ţipăt.
O u ş ă s e d e s c h i s e ş i t â n ă r a f a t ă s e ivi î n p r a g ,
n e l i n i ş t i t ă : — D a r c e e s t e ? D-ta eşti, d o a m n ă ?
— I a r t ă - m ă , s p u s e N a i d a d â n d feţei ei o
e x p r e s i a d e m a r e d u r e r e . M i - a m s c r â n t i t glez­
na pe parchetul alunecos şi sufăr îngrozitor.
— Vino în c a m e r a m e a . Ai să te întinzi pe
divan... Şi sprijinită de M a d d a l e n a , N a i d a
făcu câţiva paşi, g e m â n d de d u r e r e .
— M u l ţ u m e s c , d a r v o i a m să-ţi s p u n c ă e
jos un t â n ă r ofiţer c a r e t e aşteaptă. Naşa
d-tale m ' a r u g a t să te anunţ... î m i m a s e z pu­
ţin g l e z n a ş i c o b o r ş i e u a c u m .
— E aici Gilbert? exclamă t â n ă r a fată ro­
şind. Ah, ce fericită sunt... Scuză-mă, d o a m ­
n ă . . . Aş... d a c ă . . .
— Te înţeleg, s u r i o a r ă î n a r i p a t ă . Te înţeleg
?9
şi aş dori să-ţ.i deschizi inima pură faţă de
Naida, cum ar vrea şi ea să-şi deschidă inima
faţă de d-ta.
Dar Maddalena nu reacţiona la acest duios
îndemn. Dădu ajutor Naidei să se întindă pe
divan, apoi se ridică ferindu-se de gestul de
mângâere cu care aceasta voise să-şi înso­
ţească cuvintele.
— Atunci cobor. Am să trimet pe cineva să
înştiinţeze pe tutorele meu de acest accident...
Şi cred că se va găsi pe-aici puţină apă de
plumb ca să-ţi faci nişte comprese.
De abia închise uşa şi Naida se sculă, fără
zgomot, alergând uşoară până la masa în de­
zordine, la care lucrase Maddalena.
— La lucru! murmură Berbera. Iată clipa
pe care-am aşteptat-o. Iute! şi începu să sco­
tocească printre hârtiile vrăfuite în faţa ei:
schiţe, planuri, rapoarte secrete şi hărţi.
In aceiaş clipă Maddalena intră voioasă în
salon, iar locotenentul de Parţial îi spuse ve­
sel:—Ce-am auzit Maddalena, tutorele d-tale
de duce la Tunis şi apoi la Gabes? Ce feri­
cire! Atunci o să ne vedem şi acolo. Sunt nu­
mit în Africa.
— Şi să mă credeţi că mă bucur nespus de
coincidenţa asta mărturisi d-na Prouvayre.
Deşi noua ta mătuşă e o femeie adorabilă, în
care poţi avea deplină încredere şi mi-a pro­
mis să vegheze asupra ta, nu eram câtuşi de
puţin liniştită să te văd plecând.
Maddalena povesti naşei micul accident al
Naidei şi pe d-na de Prouvayre n'o răbda ini­
ma ei bună să nu se ducă imediat să vază de
ea; lăsă pe cei doi tineri singuri. Când intră,
însoţită de o cameristă, în buduarul finei sale,

30
 găsi pe tânăra Berberă lungită pe divan cu
ochii închişi.
— Biata mea copilă. Ai dureri?
— Puţin. Nu e nimic. îşi arătă glezna învi­
neţită şi lăsă să i se facă o compresă.
Se auziră bătăi în uşă şi un servitor anunţă
că d. Santorio se află în salon şi doreşte să
prezinte doamnei omagiile lui.
— Pofteşte-1 sus, împreună cu domnişoara
şi d. de Parţial. După câteva clipe Benito in­
tră în camera Maddalenei şi alergă la divan.
Naida îl privi fix, apoi clipi din gene.
— Suferi, scumpa mea Naida? spus băr­
batul.
— Da stăpâne... dar nu-i nimic.
— E o simplă scrântcală,, spuse d-na Prou­
vayre; am să chem imediat trăsura ca să ducă
pe biata dv. soţie la hotel.
Naida se ridică într'un cot şi şopti câteva
cuvinte soţului ei, care tresări. Apoi acesta
spuse d-nei de Prouvayre:
— Să mă scuzaţi, doamnă, voiam să vă rog...
Plecăm mâine... Sunt rechemat. înţelegeţi că...
aşa stând lucrurile....
D-na Prouvayre şi Naida schimbară o pri­
vire plină de tâlc. Bătrâna doamnă declară:
— Fie, m'am aşteptat la aceasta. Cum do­
riţi.
Plecă. Iar mai târziu, seara, când „soţii"
Santorio se aflau iarăşi la hotel, Naida ben
Naid spuse cu dispreţ bărbatului:
— Benito Santorio, eşti regele dobitocilor.
Am hârtiile... Sau măcar o parte din ele, cele
care ne interesează. Nu mai avem aşadar ni­
mic de făcut aici.

31
 C A P I T O L U L 5.

ŞEICUL NAID BEN MOHAMED

D u p ă c i n c i zile, p a c h e b o t u l m e s a g e r i i l o r m a ­
r i t i m e „Amiral Longperrier" a n c o r a în p o r t u l
T u n i s . I n c a b i n a ei, u n d e - ş i s t r â n g e a l u c r u r i l e
în valiză pregătindu-se de debarcare, Madda­
lena se întreba dacă nu visează. Nu pricepea
tandreţea subită a tutorelui, care p â n ă atunci
ş t i u s e d o a r s'o ţie d e p a r t e d e el, a v â n d g r i j ă
s'o d e a p e m â n a n a ş e i , s a u l a m ă n ă s t i r e , n u ­
m a i ca să nu-i stea pe c a p în viaţa lui aventu­
r o a s ă . M a d d a l e n a îşi a m i n t e a c ă d i n t o t d e a u n a
îşi c u n o s c u s e u n c h i u l v e ş n i c l i p s i t d e b a n i ,
p e c â n d a c u m p ă r e a î n s t ă r i t ş i a c h i t a f ă r ă şo­
v ă i a l ă toate socotelile c a r e i se p r e z e n t a u . D a r
deşi se a r ă t a s e e x t r e m de gentil şi de preve­
n i t o r c u f i n a l u i , î n tot t i m p u l d r u m u l u i ,
a c e a s t a , f ă r ă să-şi d e a n i c i e a s e a m a d e c e ,
p ă s t r a o r e z e r v ă şi o m u ţ e n i e a p r o a p e sălba­
tecă atât faţă de Benito cât şi faţă de Naida.
Rece, rezervată, î n c ă p ă ţ â n a t ă , ea se mulţu­
m e a să p r i m e a s c ă toate atenţiile f ă r ă să facă
nimic ca să le provoace şi căutând dimpotri­
v ă s ă s e p o a r t e î n a ş a fel, î n c â t î n s o ţ i t o r i i e i
să uite de ea. Astfel în t i m p u l v o i a j u l u i se în­
c h i s e s e î n c a b i n a e i d e l u x , ce-i f u s e s e r e ţ i ­
nută alături de a p a r t a m e n t u l tutorelui şi al
mătuşei.
De altfel m u l t e i se p ă r e a u m i s t e r i o a s e . Deşi
în aparenţă brutal şi autoritar, Benito părea
că ştie de frica soţiei lui şi îi c e r e a a p r o b a r e a
î n a i n t e d e orice. Apoi solii a v e a u î n f i e c a r e
scară consfătuiri lungi în cabinele lor şi nici­
odată tânăra fată nu era invitată să participe
l,i e l e . I a r î n t r e c e r e p r i n M a r s i l i a , u n d e t r ă ­
seseră la Hotel Noailles, Benito avusese în m a i
multe r â n d u r i nişte musafiri misterioşi, şi în
Ine să-şi î n c h i d ă s o ţ i a î n c a m e r a e i , c o n f o r m
dilinei m u s u l m a n e avea dimpotrivă grijă de
f i e c e d a t ă s'o c h e m e ş i p e e a ş i s ă î n c h i d ă b i n e
uşa c a m e r e i în c a r e se aflau.
Fireşte, nimic din toate acestea nu era alar­
m a n t . I n a p a r e n ţ ă M a d d a l e n a e r a p e r f e c t li-
beră să se plimbe, să scrie, să citească, să facă
cc-i p l a c e , i i s e p ă r u s e t o t u ş i î n d o u ă r â n d u r i ,
la Lyon, d u p ă plecarea dela G e r a r d m e r şi la
Marsilia, că era î n d e a p r o a p e u r m ă r i t ă . Cu o
scară înainte, luând m a s a cu unchiul, Madda­
lena se m i r a s e de lipsa Naidei. Benito îi de­
clarase a t u n c i că soţia lui e r a suferindă, d a r
când t â n ă r a fată, cu toate insistenţele unchiu­
lui de a o d u c e pe c o v e r t ă , se î n a p o i a s e în c a -
h i n a ei, M a d d a l e n a a r f i j u r a t c ă o m â n ă in­
discretă îi cotrobăisc p r i n lucruri. T o a t e aces-
Ira o n e c ă j e a u d a r e a n u - ş i m a n i f e s t ă d e c â t
p ă r e r e a d e r ă u d e a-şi f i p ă r ă s i t a t â t d e b r u s c
u n s a . îşi f ă g ă d u i î n s i n e a e i , c a p e s t e t r e i l u n i
să-şi i m p u i e l a r â n d u l e i v o i n ţ a ş i s ă p ă t r u n d ă
până atunci misteriosul motiv, pentru care
f u s e s e s i l i t ă să-1 u r m e z e p e B e n i t o î n A f r i c a .

33
 Un steward al vaporului bătu în uşă şi se
oferi să-i ia bagajul, deoarece vaporul se apro­
pia de port. Luă valiza luxoasă, un dar a lui
Benito, şi recipisa bagaj clor. Maddalena arun­
că o ultimă privire asupra camerei ce-i fusese
refugiu timp de două zile, şi urcă pe covertă.
Regăsi acolo pe unchiul ci şi pe Naida, er­
metic înfăşurată în burnusul ei de mătase,
contemplând priveliştea. Maddalcna nu se stă­
pâni să nu scoată un strigăt de admiraţie la
vederea peisajului, într'adevăr minunat.
După o manevră lungă, Amiralul Longper-
rier se lipi de cheiu, pe care domnea obişnuita
forfotă dela sosirea fiecărui pachebot. Deo­
dată Maddalena îşi văzu unchiul scoţându-şi
pălăria şi fâlfâind-o în bătaia vântului. In za­
dar căută tânăra fată în mulţime cui i se
adresa acest salut ; avu o strângere de inimă
că e aşa de singură cu noua ei familie.
Maddalena coborî cea dintâi pe chei, ocro­
tită de unchiul ei care o ferea de îmbrânceli.
Când cele două tinere femei şi Benito împreu­
nă cu hamalii, scăpară din îmbulzeală, tuto­
rele Maddalenei aruncă o privire în mulţime
şi în aceeaş clipă tânăra fată văzu ivindu-se
un bărbat cu părul roşu, aspru la înfăţişare,
urmat de un tânăr slăbănog, care nu-1 pier­
dea o clipă din ochi şi se ţinea scai de el.
— Ei, signor Sampieri, strigă Benito. Sunt
fericit că te văd. Nepoată-mea, Maddalena.
— Signorina, spuse colonistul făcând o ple­
căciune de urs prost dresat, signorina, pă­
mântul Africei depune omagiile sale la picioa­
rele dv.
Maddalena zâmbi, iar Benito radios trase
spre el pe tânăr, care rămase ascuns pe după
Sampieri. — Ei Pietro, nu-ţi recunoşti veri-
34
şoara ? Haide îmbrăţişaţi-vă, povch8$i\J\flAY
tânăra fată făcu un pas înapoi şi întinse doar
mâna băiatului, care păli. Pietro se duse după
maşină, şi în aceiaşi clipă §e ciocni de un ofi­
ţer apărut şi el pe chei. Pietro se întoarse în­
furiat: — Nu poţi să-ţi deschizi ochii?
— Deschide-ţi tu ochii ! se răsti ofiţerul şi
fii ceva mai politicos, căci altminteri am să
te învăţ eu să-ţi treacă obrăznicia.
Maddalena, surprinsă întorsese şi ea capul
şi exclamă bucuroasă: — Gilbert, d-ta eşti?
— Maddalena! Fireşte că eu sunt. Am so­
sit aseară. Dar îţi închipui că am obţinut ime­
diat din partea şefului meu de escadrilă per­
misiunea de a veni încoace. Hidroavionul meu
e pe lac. Am întârziat puţin cu amerizarea,
dar am văzut vaporul acostând. Şi tânărul ofi­
ţer depuse o sărutare tandră şi respectuoasă
pe ambele mâini ale Maddalenei.
Cu ochii strălucitori de bucurie, aceasta se
adresă unchiului:
— Cunoşti pe locotenentul de Parţial?
— Desigur, spuse Benito, posomorându-se.
— Ar putea să ne însoţească?
— Cu neputinţă, Maddalena... Dar ne vom
vedea noi. Unchiul d-tale rămâne la Tunis?
Benito şovăi, dar din fericire Samgierii sal­
vă situaţia.
— Din păcate, domnule, suntem aşteptaţi
la Gabes încă astă seară.
— Voi veni aşadar la Gabes. Deocamdată,
Maddalena, îmi pare bine că te-am văzut. Voi
telegrafia imediat naşei că eşti bine.
In clipa aceasta Pietro se întoarse pe scara
unui taximetru antediluvian care hodorogea
îngrozitor; deschise ostentativ uşa maşinei ca
să curme convorbirea. Benito, spuse şi el;
35
— A c u m să p l e c ă m r e p e d e , şi întinse ofiţeru­
l u i m â n a . D a r fie d i n n e a t e n ţ i e , f i e d i n a d i n s ,
Gilbert nu văzu gestul, ci duse d o a r m â n a la
chipiu şi se depărta, fără să catadixească să
arunce măcar o privire asupra frumoasei
N a i d a , a i c ă r e i o c h i d e a m e t i s t a r u n c a u să­
geţi d e m â n i e .
D u p ă cinci m i n u t e m a ş i n a hodorogită ajun­
se la g a r ă . In acest scurt t i m p cei cinci călători
se p â n d i s e r ă u n i i pe alţii, f ă r ă să s c h i m b e un
cuvânt. Doar M a d d a l e n a , s p r e a-şi a s c u n d e
emoţia, privea mereu în stradă, muşcându-şi
buzele. In hall-ul gării, N a i d a şi M a d d a l e n a
a ş t e p t a r ă pe o bancă, în t i m p ce Benito şi
S a m p i e r i se duseră să ia biletele. U r m ă un
lung conciliabul, din care tânăra fată nu putu
s ă a u d ă n i m i c , a p o i S a m p i e r i f ă c u u n gest
violent şi c h e m ă pe P i e t r o , c ă r u i a îi d ă d u in­
s t r u c ţ i u n i . T â n ă r u l v o i s ă p r o t e s t e z e , dar" c o l o ­
nistul îi i m p u s e tăcerea, f ă r ă intervenţia lui
Benito. In cele d i n u r m ă P i e t r o se lăsă con­
vins, m a i c u s e a m ă d e a r g u m e n t u l u n o r bilete
de bancă, discret strecurate în m â n a lui.
— Şterge-o. Ne vei scrie d i n B i z e r t e . Asta-i
tot ce p u t u a u z i M a d d a l e n a . P i e t r o , r e v e n i n d
dela ghişeu, spuse tinerei fete: — Eu trebue
s ă r ă m â n aci, M a d d a l e n a , d a r s p e r c ă n e v o m
revedea, adaogă el cu entuziasm.
— Nu e nici o g r a b ă , P i e t r o , r ă s p u n s e fala
şi D u m n e z e u să te a i b ă în p a z a lui, c u m se
spune în ţara noastră.
T â n ă r u l roşi ca şi c u m M a d d a l e n a i-ar fi
ghicit g â n d u l şi a p o i p l e c ă i a r ; cei p a t r u călă­
tori u r c a r ă în trenul de Gabes u n d e aveau să
a j u n g ă n o a p t e a t â r z i u . F u u n voiaj trist. Sin­
g u r i î n c o m p a r t i m e n t u l l o r d e c l a s a I-a, c e i
p a t r u călători, aşezaţi fiecare în colţul lui pri-
vcau tăcuţi peisajul. D o a r la p r â n z în vagon-
r c s t a u r a n t îşi s p u s e r ă c â t e v a v o r b e d e p o l i t e ţ e .
Maddalena simţi plutind în j u r u l ei o amenin­
ţare nelămurită. Blândeţea aparentă a un­
chiului făcuse loc u n e i brutalităţi stăpânite,
i a r s i g n o r S a m p i e r i îşi m â n g â i a b a r b a r o ş i e ,
p r i v i n d fata cu o insistenţă suspectă. C â t des­
pre Naida, părea că doarme, dar privirile pe
care le arunca din când în când asupra Mad-
dalenei, ar fi îndreptăţit-o pe aceasta să crea­
dă că strania Berberă rumega planuri mai
degrabă primejdioase decât plăcute. Când se
întunecă, tânăra fată pretextă că e obosită,
p e n t r u a se î n t i n d e m t r ' u n c o m p a r t i m e n t ve­
cin, l ă s â n d pe ceilalţi singuri. D a r se v e d e că
tot o s u s p e c t a u , c ă c i n u v o r b i r ă d e l o c s a u cel
mult în arabă, pe care Maddalena n'o price­
pea. In sfârşit, t r e n u l a j u n s e la G a b e s . F r â n t ă
de oboseală, M a d d a l e n a coborî, sprijinită de
t u t o r e l e ei. S a m p i e r i î i d u s e b a g a j e l e , î n a i n ­
tând cu paşi repezi. D e o d a t ă un a r a b înalt,
voinic, cu f r u n t e a b r ă z d a t ă de o cicatrice
groaznică răsări în faţa lor. U n u l din ochi îi
era închis cu o t u m o a r e , iar celălalt înroşit.
S I ama, s p u s e e l c u u n s u r â s c a r e e r a m a i
degrabă un rânjet.
- Iată-1 p e t a t ă l m e u , s p u s e N a i d a , îutor-
eându-se spre M a d d a l e n a încremenită de spai­
mă.
 CAPITOLUL 6

PASĂRILE DE NOAPTE

D i n f e r i c i r e p e n t r u t â n ă r a f a t ă , d o m n e a în­
t u n e r i c î n Pia,ţa G ă r i i p r o s t l u m i n a t ă , c ă c i alt­
fel i s ' a r fi citit pe f a ţ ă t u r b u r a r e a . Benito
stătea de vorbă cu A r a b u l în dialectul sabir,
S a m p i e r o r ă m a s e cu N a i d a şi cu t â n ă r a fată.
D u p ă câţiva paşi, a j u n s e r ă în faţa u n u i hotel
de m â n a doua, în pragul căruia un t â n ă r indi­
g e n p ă r e a că-i a ş t e p t a . D e a s t ă d a t ă l u ă N a i d a
cuvântul: Slama Ahmed, camerele sunt pre­
gătite?
Indigenul se înclină, a p u c ă o l a m p ă fume-
gândă şi se pregăti să arate călătorilor d r u m u l .
U r c a r ă o scară care ducea la o galerie de u n d e
s e i n t r a î n c a m e r e , r â n d u i t e c a n i ş t e chilii d e
mănăstire. Naida se oprise în p r i m a cameră
t r ă g â n d p e M a d d a l e n a d u p ă ea.
— C u l c ă - t e s u r i o a r ă , şi e d i h n e ş t e - t c , c ă c i
mai avem o b u n ă bucată de d r u m mâine. Şi
n u p e ş o s e a c i p e o pistă, p r i n t r e n i s i p u r i .
M e r g e m c ă l a r e . Ştii s ă c ă l ă r e ş t i ?
— Da, doamnă.
— N u - j n i s p u n e d o a m n ă , M a d d a l e n a . E do­
rinţa tutorelui tău. T r e b u e să fim prietene. Nu
m a i eu pot domoli furia unchiului. T r e b u e să
a i î n c r e d e r e î n m i n e ş i s u n t s i g u r ă c ă o vei
38
 avea, c h i a r d a c ă ţi-ar v e n i g r e u . Aceste cuvin­
te le spuse, î n c r u n t â n d uşor din s p r â n c e n e ,
ceeace d ă d e a c h i p u l u i s ă u p u r o e x p r e s i e tot­
o d a t ă c u m p l i t ă ş i m i s t e r i o a s ă . M a d d a l e n a în­
toarse c a p u l , c a ş i c u m n ' a r f i p u t u t s u p o r t a
această privire şi şopti:
— S u n t f o a r t e obosită, d o a m n ă , i a r t ă - m ă , şi
( r e d e - m ă că-mi voi da s i l i n ţ a să fac c u m e m a i
bine.
— B i n e . N o a p t e b u n ă s u r i o a r ă . Şi N a i d a să­
rută uşor fruntea Maddalenei, fără ca aceasta
să se p o a t ă f e r i şi p ă r ă s i a p o i c a m e r a . Cu,m
minase singură, M a d d a l e n a alergă la uşă să
î m p i n g ă z ă v o r u l . D a r n u exista n i c i u n z ă v o r ,
ci d o a r u r m e l e u n o r ş u r u b u r i scoase şi o g a u r ă .
•-- î n c e p să înţeleg, s p u s e M a d a l e n a . Mi se
i a s i n g u r u l m i j l o c d e a-mi a p ă r a s i n g u r ă t a t e a .
Fie. Ş i c u o m a r e s f o r ţ a r e , t â r î m a s a p â n ă î n
faţa uşii, b a r i c a d â n d u - s e . îşi deschise a p o i va­
liza, v ă r s ă c a n a c u a p ă r e c e î n l i g h i a n şi-şi r ă ­
cori c u î n c â n t a r e f a ţ a .
D e p e c o r i d o r s e a u z e a u voci î n ă b u ş i t e . D e ­
o d a t ă glasul l u i B e n i t o r ă s u n ă m a i l ă m u r i t :
— Ahmed, a d ă whisky şi p a h a r e . V r e a u să
beau astă seară. M'am săturat. Tăcu apoi, înă-
buşindu-şi u n strigăt. M a d d a l e n a t r a s e c u u r c -
h c a u a s t ă s e a r ă . M i s'a f ă c u t l e h a m i t e . T ă c u
apoi, î n ă b u ş i n d u - ş i u n strigăt. M a d d a l e n a t r a ­
se cu u r e c h e a şi înţelese că a c u m vorbea Nai­
da, c a r e d ă d e a o r d i n e s c u r t e , calci B e n i t o s e
fâstâci şi s p u s e :
- D a r d e u n d e d o a m n ă , d o a r j n e dusă... L a
vârsta ei, c o p i i i d o r m d e c u m a u p u s c a p u l p e
p e r n ă . I n s l a r ş i t , fie c u m v r e ţ i . M a i b o m b ă n i
p u ţ i n şi s t r ă b ă t u c o r i d o r u l s p r e a d e s c h i d e u ş a
de alături. D a r N a i d a se opuse, şoptind ceva
ce Maddalena nu putu să audă. Doar Benito
39
 c a r e s p u n e a c u g l a s t a r e t o t ce-i trecea pri.i
m i n t e , strigă: C e de-a p r e c a u ţ i i , p e n t r u D u m ­
nezeu. P a r ' c ă v ' a r fi frică să nu ne m ă n â n c e .
Uşa se închise brusc, şi t â n ă r a fată auzi des­
c h i z â n d u-se o a l t ă uşă, m a i depărtată, apoi
paşi în acea cameră. In câteva rânduri, în timp
ce Maddelana, m u t ă de spaimă, asculta zgomo­
tele de afară, t â n ă r u l i n d i g e n t r e c u p r i n gale­
rie, d u c â n d o tavă, căci se a u z i clinchetul pa­
harelor. Insfârşit se lăsă tăcere. T â n ă r a fată
îşi t e r m i n a s e t o a l e t a d e n o a p t e ş i v r o i a s ă s e
î n v e l e a s c ă c u p ă t u r a , c â n d «auzi u n h o h o t d e
r â s . î n c e r c ă î n z a d a r să-şi p o t o l e a s c ă n e l i n i ş t e a
ce-i s t r â n g e a i n i m a c a înlrun c l e ş t e ş i să-şi
uite bănuelile. Nu p u t u să a d o a r m ă . Se sculă
d i n n o u , îşi î n c ă l ţ ă p a p u c i i , î ş i î m b r ă c ă u n c a ­
pot, se d u s e l â n g ă uşă şi ascultă şi d e o a r e c e nu
p u t e a desluşi n i m i c , trase m a s a în lături, des­
chise uşa încetişor şi scoase capul afară. Cori­
dorul era pustiu. L u n a se ascunsese după un
nor, î n c u r t e d o m n e a linişte. T o a t ă l u m e a dor­
m e a , a f a r ă de aventurieri, cari c h e f u i a u în ca­
m e r a lor. Făiră s ă stea p e g â n d u r i , M a d d a l e n a
s e d u s e î n v â r f u l p i c i o a r e l o r g o a l e , îşi s c o s e s e
p a p u c i i de t e a m ă să n'o d e a de gol — şi se
o p r i în faţa uşii c a m e r e i vecine cu cea în c a r e
stăteau la taifas Naida, Benito, S a m p i e r i şi a-
rabul. Intră cu băgare de s e a m ă : c a m e r a era
la fel cu a c e e a pe c a r e o o c u p a ea. Un p a t , o
m a s ă , u n lavoar, u n d u l a p , o c u p a u cele p a t r u
colţuri. Pe jos era aşternută o rogojină. Ţi-
n â n d u - ş i r ă s u f l a r e a , M a d d a l e n a îşi l i p i u r e ­
c h e a de zid, d a r ţinuţi p r o b a b i l în f r â u de
N a i d a , cei trei b ă r b a ţ i d i s c u t a u cu glas scăzut.
T o t u ş i fetei, i se p ă r u la un m o m e n t dat, că
glasurile nu veneau de alături, ci de jos. Se
aplecă, b â j b ă i în î n t u n e r i c şi găsi sub degetele
40
c i u n fel d e c h e p e n g , p e care-1 d e s c h i s e . S e
culcă pe jos. P ă r e a astfel o n ă l u c ă albă, iner­
tă... D e a s t ă d a t ă a u z e a d e s l u ş i t tot c e s e dis­
cuta în camera alăturată:
— Uf, n u - m i p a r c r ă u c ă a m t e r m i n a t c u
rolul ăsta. E r a glasul Naidei. Accentul ei nu
m a i era că tuş de p u ţ i n gutural, ci dimpotri­
vă avea o voce calmă, pură, sonoră. Apoi
S a m p i e r i întrebă: — D a r nu vreţi să ne spu­
neţi, d o a m n ă , dcce aţi a d u s fata încoace?
— Dobitocule. ripostă N a i d a cu o voce m u ş ­
cătoare. Ne trebuia d o a r o ostatecă. Şi apoi
nu uita că M a d d a l e n a e acea c a r e a ,.furat"
documentele.
— La asta nu m ' a m g â n d i t , replică colo-
nistul. D a r se ştie c ă h â r t i i l e a u fost f u r a t e ?
Nu cred, dar trebue să l u ă m toate pre-
cauţiunile.
— Ce-aveţi de g â n d să faceţi cu nepoată-
mea? întrebă Benito.
- - O v o m î n c h i d e . S u n t d e s t u l e kasbah * )
l a T u j a d a u n d e v o m f i m â i n e . Tar „ t a t a " a r e
soldaţi care vor fi nişte temniceri de m â n a
întâi. Pe u r m ă , d u p ă ce vom izbândi, se va
alege... s a u v a pieri, s a u v a fugi. D u p ă c u m
îi va fi soarta...
Naida vorbea de moartea Maddalenei ca de
ceva foarte firesc. Nici o n u a n ţ ă de p ă r e r e de
r ă u s a u d e m i l ă î n g l a s u l ci.
— Şi h â r t i i l e ?
L e a m aci. N u m ' a m d e s p ă r ţ i t d e ele,
nici zi nici n o a p t e , de o s ă p t ă m â n ă . De altfel
asta nu vă priveşte. T r e a b a voastră e să-mi
executaţi ordinele întocmai. Atâta. Tu Rhe-
nuş, ai a n u n ţ a t pe căpitanul Amalfi?

*) C o l i b ă a r a b ă .
41
 — Da doamnă, spuse Arabul, pe care Mad­
dalena îl recunoscu după glas şi care părea să
arate Naidei un respect neaşteptat din partea
unui tată atât de crunt. Sidi Amalfi are să fie
peste trei zile la întâlnire şi are să vă aştepte.
— Bine. Mâine dimineaţă vom porni în re­
cunoaştere sub pretextul unei plimbări ci
fata. Tu Sampieri, vei avea grijă de Madda­
lena, în timp ce eu cu Benito şi Rhenuş mă
voi duce să văd cum stau lucrurile.
— Bine doamnă.
— Avem nevoie de lucrători, Sampieri. Vom
lucra cu echipe de noapte. Ai cumpărat cum
ţi-am spus terenurile depe malul mării dela
sud de Gabes?
— Da, sub pretext că vreau să înjghebez o
plantaţie de curmali şi portocali. Am mai de­
clarat că pentru a fertiliza aceste pământuri
va trebui să fac lucrări de irigaţie.
— Şi în privinţa ofiţerului, ce-aveţi de
gând? întrebă Benito.
— Deocamdată nimic. Pietro îl va suprave-
ghia. Vom fi înştiinţaţi de cea mai mică miş­
care a lui. Dacă ne stinghereşte, sunt destule
încăcrări sângeroase în oraş pentru ca să ne
cotorosim de el, măcar deocamdată. Dar ţin
să nu se ajungă la asasinat.
— Am înţeles. Şi când credeţi că va fi totul
gata? ^
— Nu ştiu. Ar putea să mi-o spuie poate
Amalfi. Totul depinde de rapiditatea lucră­
rilor, de momentul pe care-1 vor socoti opor­
tun cei care mi-au dat această misiune. Aveţi
ştiri din Tripolis ?
— Da, stăpână, spuse bătrânul Arab. Fiul
meu s'a înapoiat alaltăeri. O escadră încru­
cişa în faţa portului Tripoli.
42
 N a i d a i z b u c n i în r â s : — S t r a ş n i c . . . t o i u l c
în regulă. T o t u ş s u n t n e r ă b d ă t o a r e să-mi
a j u n g scopul. Am alte griji şi v r e a u să ter­
m i n c u asta...
U r m ă o clipă de tăcere, pe care Sampieri
o î n t r e r u p s e cu un fel de s p a i m ă în glas :
— Ce femeie ciudată sunteţi, d o a m n ă . Cine
sunteţi? Ce urmăriţi? In slujba cui lucraţi?
Maddalena auzi scârţâitul unui scaun, apoi
glasul Naidei, care d e c l a r ă s e m e ţ : — Asta nu
c t r e a b a d-tale, S a m p i e r i . U i ţ i c i n e eşti ! C i n e
sunt eu? Te temi că sunt Geniul Răului? Şi
d a c ă a ş fi? I n o r i c e c a z n u - m i p l a c e s ă fiu
i n t e r o g a t ă . Aci r e p r e z i n t u n g u v e r n c a r e d i n -
t r ' u n singur c u v â n t p o a t e face din voi cada­
vre. Ş i s ă ştii c ă p e m i n e n u m ă p o ţ i l u a n i c i ­
o d a t ă p r i n s u r p r i n d e r e . R e v o l v e r u l m e u ţin­
teşte b i n e ş i n i c i î n g a u r ă d e ş a r p e n u e c i n e ­
v a l a a d ă p o s t d e r ă z b u n a r e a m e a . D a r s'a fă­
cut târziu. N o p a t e b u n ă .
Auzind zgomotul scaunelor date la o parte,
M a d d a l e n a se sculă în g r a b ă şi î n a i n t e de a
închide chepengul, m a i prinse glasul Naidei,
carc-şi b ă t e a j o c d e B e n i t o : — T a c i d i n g u r ă .
Ksti u n laş, B e n i t o S a n t o r i o . P u ţ i n î m i p a s ă d e
t o a t e astea. D a r voi a v e a g r i j ă ş i e n e r g i e e u
î n l o c u l d-tale. D a c ă m â i n e n e p o a t a d-tale n u
v a f i s u p u s ă , a m e u a c d e c o j o c u l ei. Ş i a c u m
pleacă !
Maddalena abia vu timp să deschidă uşa şi
să se strecoare afară. C u m ajunsese în camera
c i ş i p u s e s e l a loc m a s a î n d r e p t u l uşii, c e i
trei b ă r b a ţ i i e ş i r ă d i n c a m e r ă ; u n p a s g r e o i s e
a p r o p i a , ş i d u p ă o c l i p ă S a m p i e r i m o r m ă i în­
f u n d a t : — G a z e l a d o a r m e . . . D a r h i e n a ve­
ghează... B u n ă s e a r a !

43
 C A P I T O L U L 7.

PE MALURILE GOLFULUI

M a d d a l e n a , copleşită de cele auzite, avu o

noapte groaznică de coşmaruri. Cine era oare
a c e a s t ă N a i d a , soţia fictivă a u n c h i u l u i ei? Ce
vroia? Ce scop u r m ă r e a ? întrucât prezenţa
Maddalenei alături de aceşti b a n d i ţ i consti­
tuia o complicitate? Dece era zălog în mâinile
lor? Toate aceste întrebări o f r ă m â n t a u pe
M a d d a l e n a fără să p o a t ă găsi v r e u n r ă s p u n s .
Şi apoi ce e r a cu acel misterios Amalfi? Dece
se grăbea N a i d a să termine cu misterioasa ei
ocupaţie? De ce o interesa Tripoli? Cine era
a r a b u l p e care-1 d ă d e a d r e p t t a t ă l ei? Ş i c e
era cu acele d o c u m e n t e pe care Naida venise
să le caute în F r a n ţ a şi deasupra cărora plana
a t â t a m i s t e r ? Şi însfârşil, ce î n s e m n a c u m p ă ­
r a r e a d e t e r e n u r i l a m a r g i n e a golfului, c e rost
aveau echipele de muncitori şi şantierele? In
o r i c e c a z s i g u r c ă e a t r e b u i a s ă fie c u o c h i i ' n
p a t r u , să o b s e r v e tot ce se p e t r e c e a în j u r u l ei
şi să înşele vigilenţa „temnicerilor", de care
vorbise Naida. D a r cecace o î n s p ă i m â n t a m a i
m u l t pe t â n ă r a fată, deşi nu era fricoasă de
f e l u l ei, e r a p r i m e j d i a ce-1 a m e n i n ţ a p e t â n ă ­
r u l ofiţer p e n t r u a c ă r u i s u p r a v e g h e r e fusese
trimes Pietro la Bizerte. Nu p u t e a fi vorba
decât de Gilbert de Parţial. Dece voia Naida

44
să-1 î n l ă t u r e ? I i e r a t e a m ă c a M a d d a l e n a s ă
n u s e p u n ă î n l e g ă t u r ă c u e l z ă d ă r n i c i n d ast­
fel u n e l t i r i l e e i ?
Aceste g â n d u r i o c h i n u i r ă p â n ă şi în s o m n ;
se trezi târziu, z d r o b i t ă fiziceşte şi m o r a l i c e ­
şte d e z b u c i u m u l ş i d e p r i m e j d i i l e acestei că­
lătorii. D ă d u m a s a la o p a r t e şi se î m b r ă c ă
în grabă. I se aduse un ceai verde ca un ceai
de izmă, nişte pâine grea şi îndesată şi puţin
unt topit; apoi servitorul îi spuse: — D o m n i ­
şoară, sidi vă aşteaptă în curte.
M a d d a l e n a îşi f ă c u v a l i z a ş i c o b o r î g r ă b i t ă .
S a m p i e r i o salută cu un z â m e b t ironic ca pe o
veche cunoştinţă şi se interesă c u m dormise
noaptea. Apoi îi spuse:
— M a i a v e m un d r u m l u n g de făcut. Mai în­
tâi t r e c e m î n s ă p e l a G u r i n a .
— Unde vine asta?
— Pe malul mării, signorina. Dacă vrei pu­
tem c h i a r să f a c e m o baie. Am acolo o k a s b a h
u n d e vă veţi p u t e a d e s b r ă c a în linişte.
— F i e , v o m vedea...
In faţa porţii hotelului se afla o m a ş i n ă de
m a r c ă foarte bună, iar la volan stătea bătrâ­
nul arab, având alături de el pe Benito. N a i d a
îşi a c o p e r i s e i a r ă ş i f a ţ a c u v ă l u l ş i s e î n f ă ş u ­
rare în b u r n u s şi se aşezase în fundul maşi-
nei. T r a s e pe M a d d a l e n a l â n g ă ea, aşa încât
aceasta şedea a c u m între Berberă şi Sampieri.
Maşina porni ca fulgerul. O clipă, c â n d tre­
cu prin faţa Oficiului afacerilor indigene,
Maddalena se gândise să ceară ca maşina să
fie o p r i t ă . I n a f a r ă d e f a p t u l c ă p r o b a b i l n ' a r
l i fost a s c u l t a t ă , n u s e p u t e a p l â n g e d e n i m i c
precis. E r a cu tutorele ei legal, N a i d a se p r e a
p u t e a s ă fie c ă s ă t o r i t ă l e g i t i m c u el. C i n e p u ­
tea dovedi că nu făceau o simplă excursie cu
45
nepoata lor? Să ceară să fie retrimisă în Fran­
ţa? Să simuleze o boală? Pentru asta era timp
când altă scăpare nu va mai fi. Fuga era cu
neputinţă. Maddalena avea cel mult 3—400
franci, iar Benito declarase d-nei Prouvayre
că va avea el grijă de absolut toate cheltue-
lile nepoatei. Apoi nu cunoştea ţara şi ar fi
fost cu siguranţă urmărită, prinsă şi apoi pă­
zită cu străşnicie, aşa încât n'ar mai fi putut
descoperi nimic din tot ce se urzea în jurul
ei. De aceea decise să rămâie în maşină, să
închidă ochii şi să simuleze că doarme.
Maşina înainta pe şoseaua în pantă şi de­
odată un spectacol măreţ se desfăşură în faţa
ochilor uimiţi ai tinerei fete. Peisajul, cu şirul
de munţi între Tunisia şi Tripolis, cu marea
la orizont era nespus de frumos. Maşina făcu­
se cam vre-o oră de drum, când se ivi o fermă
înconjurată de plantaţii. Arabul încetini mer­
sul maşinii, Maddalena crezu că va stopa. Dar
se înşelase. Un tânăr indigen ieşise dintr'un
şanţ şi schimbase câteva cuvinte cu Sampieri.
Asta fusese tot. Apoi maşina porni din nou în
plină viteză. Dar colonistul se aplecă spre Be­
nito şi-i spuse, în aşa fel încât Naida să-1 poa­
tă auzi: — Amalfi ne aşteaptă pe diseară.
Maddalena, prinse o licărire de emoţie în
stranii ochi ai Naidei. O observă pe furiş. Ce
taină ascundeau oare aceşti ochi de ametist ?
Era într'adevăr fără seamăn culoarea lor.
Maddalena se cutremura gândindu-se ce abise
putea ascunde un chip aşa de pur.
Ca şi cum i-ar fi ghicit gândurile, „soţia lui
Benito" se aplecă spre tânăra fată : — Ei, su­
rioară, nu eşti obosită?
— Mulţumesc, doamnă, răspunse Maddalena
închizându-se apoi tot drumul în muţenia ei
46
şi răspunzând doar monosilabic la toalc în­
trebările. In cele din urmă Naida trebui să
se dea bătută. Cu tot vântul ce adia, în maşină
era foart cald. Trecură printr'o oază cu euca­
lipţi răcoroşi, dar apoi porniră din nou pe
şoseaua toridă.
Ajungând la un fel de mlaştină, Sampieri
se adresă Naidei: — Va trebui să facem săpă­
turi adânci, ca să ajungem aici. Deşi era cu
spatele la ci, Maddalena ghici că Berbera im­
pusese colonistului tăcere, căci el nu mai stă­
rui. In cele din urmă maşina ajunse la o răs­
cruce cu un indicator de drumuri. Madda­
lena citi în dreptul unei săgeţi: Guran 5 km.
Celelalte trei săgeţi indicau: spre nord-est
Marsa 25 km.; spre sud-vest, El Hamlia 60
km.; spre nord-vest, Zarath, 20 km. Fără să
ştie dece, tânăra fată se strădui să-şi întipă­
rească în minte aceste nume; aveau să-i fie
poate de folos într'o bună zi. Arabul dela vo­
lan o şi luase la stânga, continuând drumul
spre Guran.
Insfârşit călătorii ajunseră în acest sat in­
digen, construit pe malul mării din cărămizi
şi din chirpici. Zărind maşina, indigenii să­
riră în lături, făcând plecăciuni violente lui
Sampieri care le accepta cu vădită satisfacţie.
— Sper că-mi veţi, permite, domnişoară,
să vă fac onorurile modestei mele locuinţe.
Naida dădu din umeri ca şi cum ar fi socotit
de prisos aceste cuvinte amabile. Maşina intră
pe unica stradă a satului, oprind în faţa unei
case albe, cu aspect obişnuit.
— Poftiţi, d-ră. Vom prânzi imediat. Dacă
doriţi să faceţi o baie alegeţi-vă un costum
printre acele din dulapul acesta, şi la mare
ajungeţi străbătând doar grădina. Deschise o
47
uşă, ş i i n v i t ă p e M a d d a l c n a s ă i n t r e î n t r ' o ca­
m e r ă goală, a v â n d d r e p t singur mobilier o ro­
gojină, o saltea p u s ă d c a d r c p t u l pe jos şi nişte
z d r e n ţ e pestriţe c a r e ţ i n e a u probabil loc de
p ă t u r ă . M a d d a l e n a nu se împotrivi când uşa
s e î n c h i s e î n u r m a ei. A v u s e s e î n s ă t i m p să
vadă pe Sampieri revenind spre Nadia şi
s c h i m b â n d câteva vorbe cu ea şi cu ceilalţi.
Auzi apoi paşii lor d e p ă r t â n d u - s e şi o d o r i n ţ ă
a r z ă t o a r e de a afla î n c o t r o se d u c , o c u p r i n s e .
C r ă p ă uşa c a m e r e i şi o închise apoi repede
la loc, căci b ă t r â n u l a r a b r ă m ă s e s e în prag.
resfirând printre degete boabele de chihlim­
b a r ale m ă t ă n i i l o r lui. M a d d a l c n a scoase din-
tr'un dulap din perete un costum de baie şi
s e î n c i n s e l a m i j l o c c u o p a n g l i c ă , p e n t r u a-1
m e n ţ i n e m a i bine, căci costumul, bărbătesc îi
era prea larg.
— Mă d u c că mă scald, spuse ea a r a b u l u i ,
care d ă d u din c a p şi o u r m ă fără nici o grabă.
Sampieri n'o minţise. La capătul grădinii era
un m a l pietros cu o scară naturală, la poalele
c ă r e i a se î n t i n d e a o p l a j ă cu n i s i p fin şi a r z ă ­
tor. M a d d a l e n a coborî şi î n t o r c â n d capul, zări
pe arabul aşezat sus pe mal, privind-o. Se
a r u n c ă î n m a r e şi, b u n ă î n o t ă t o a r e , a j u n s e r e ­
pede la o b a r c ă de pescari, la câteva sute
metri de coastă. Sări înăuntru, privi în j u r şi
văzu un g r u p c o m p u s din trei persoane care
gesticulau pe m a l u l înalt, la trei-patru kilo­
m e t r i de sat. P r i v i n d cu atenţie, M a d d a l e n a le
recunoscu. Era Nadia ş i t o v a r ă ş i i e i . C e fă­
ceau o a r e acolo? M a d d a l e n a înotă crawl dea-
lungul coastei, apropiindu-se tot m a i - m u l t
d e ei.
Dibuitul, găsi s u b p i c i o a r e l e ei o s t â n c ă as­
c u n s ă î n a p ă , p e c a r e aşezându-se, n u m a i ca-
48
pul îi r ă m â n e a d e a s u p r a undelor. Nimeni n'o
putea vedea, d a r ea p u t e a observa tot ce se
p e t r e c e a î n j u r u l ci. Z ă r i p e S a m p i e r i d e s p r i n -
zându-se din g r u p şi m ă s u r â n d cu paşi egali
distanţele, pe care le striga pe r â n d Naidei,
ascunsă a c u m de creasta malului.
— 100, 150, 200, a c i e o g r o t ă , î n c ă 50 m e t r i ,
ani ajuns.
Se auzi glasul N a i d e i : — D e a j u n s . Ştiu
unde trebue să p u n e m mina. Plecară; Madda­
lena r ă m a s e n e d u m e r i t ă . Se întoarse pe plajă
şi se î m b r ă c ă .

4 40
 C A P I T O L U L 8.

CIUDATUL CĂPITAN AMALFI

— A f o s t b u n ă a p a , s i g n o r i n a ? î n t r e b ă sig­
nor Sampieri când Maddalena veni la masă.
— Foarte bună. Mulţumesc, domnule. V a n i
aşteptat, dar nu vă întorseserăţi.
— Am nişte terenuri p r i n partea locului şi
u n c h i u l d-v. a f o s t a ş a d e g e n t i l s ă m ă î n s o ­
ţească, s p r e a-mi da sfaturi cu p r i v i r e la va­
lorificarea lor, d e c l a r ă colonistul, întorcân-
du-se s p r e Benito, care d ă d u din c a p afir­
mativ.
P r â n z u l fu frugal. Un pepene, o bucată de
m i e l fiert, orez, ş i f r u c t e . I m e d i a t d u p ă m a s ă ,
Naida întrebă enervată dacă n'au de gând
să plece. — Surioara m e a şi cu m i n e s u n t e m
nerăbdătoare să ne v e d e m acasă, stăpâne, se
scuză ea. Toţi se pregătiră de plecare d a r de
a s t ă d a t ă A r a b u l r ă m a s e î n s a t , p e c â n d cei­
lalţi u r c a r ă din n o u în m a ş i n ă . In clipa ple­
cării, N a i d a şi p s e u d o - p ă r i n t e l e ei a v u r ă o dis­
cuţie a t â t d e vie î n c â t S a m p i e r i t r e b u i s ă in­
tervină: — Haide, fă ce ţi se spune. Am ne­
voie pe m â i n e de 60 o a m e n i cu lopeţi şi târ­
li ăcoaipe. Şi vezi ca lucrările... de i r i g a ţ i e să
nu se tărăgăncască.
Arabul mai bombăni, dar Sampieri care se
aşezase la volan nici nu-i m a i d ă d u ascultare
y

50
ş i p o r n i . B e n i t o c a r e ş e d e a l â n g ă el, ţ i n e a î n
m â n ă o h a r t ă pe c a r e o consulta cu atenţie.
Ajungând iar la răscruce, şoferul o luă drept
înainte spre El Hamlia... Pe bancheta din fund
Maddalena, alături de Naida, privea deşertul.
D u p ă câtăva vreme maşina trecu din nou în
dreptul unui indicator care vestea: Kalaa-
Matmata 55 km.
Maşina străbătea acum un masiv muntos.
S a m p i e r i o c o n d u c e a cu o d i b ă c i e u l u i t o a r e .
In câteva r â n d u r i M a d d a l e n a şi Naida închi­
seră ochii de t e a m ă să nu vază m a ş i n a pră-
buşindu-sc în prăpastie. Soarele a r d e a şi tutu­
r o r a le era sete. M a d d a l e n a simţi o moleşeală
p r i n tot t r u p u l şi în c â t e v a r â n d u r i se p o m e n i
alipind pe umărul Naidei, care zâmbea tri­
umfătoare. D u p ă două ore de h u r d u c ă t u r ă
pe piste anevoioase, m a ş i n a ieşi d i n n o u la
d r u m u l m a r e . N a i d a s p u s e : — A m sosit. Voi
revedea casa tatălui m e u .
— Dece n'a venit cu noi? întrebă Madda­
lena.
— D . S a m p i e r i 1-a r u g a t p e t u t o r e l e d - l a l c
să se ocupe de nişte lucrări de a m e n a j a r e de
leren. E chestie de c â t e v a zile. Apoi signor
Sampierii ne va părăsi şi tatăl m e u va reveni.
Maşina ajunse a c u m în vârful platoului
m u n t o s de u n d e se deschidea o privelişte m ă ­
reaţă spre m a r e a depărtată care se contopea
cu cerul albastru. Agăţat pe coasta stâncoasă
a munţilor, satul indigen p ă r e a că pluteşte
între p ă m â n t şi cer, fortăreaţă invincibilă.
La ce înălţime ne aflăm? întrebă Madda­
lena.
L a a p r o a p e 700 m e t r i , s p u s e N a i d a , d a r
îşi m u ş c ă b u z e l e , c a ş i c u m i - a r f i f o s t t e a m ă
că spusese prea mult. A c u m maşina ajunsese
51
în sat şi opri în fata u n e i case albe ca toate
celelalte, d a r izolată la o o a r e c a r e d e p ă r t a r e .
Pe când Sampieri adăpostea maşina într'un
garaj c a m primitiv, Naida făcea Maddalcnei
onorurile casei.
— Vei fi ca la t i n e a c a s ă , s u r i o a r ă . C r e d că
d u p ă u n d r u m a t â t d e l u n g , eşti b u c u r o a s ă s ă
te poţi odihni.
— Aş v r e a să scriu câteva cuvinte naşei,
spuse Maddalena.
— F i r e ş t e . P e c â n d s e r v i t o a r e l e t e v o r des-
b r ă c a şi-ţi v o r p r e g ă t i b a i a , a m s ă î n g r i j e s c s ă
ţ i s e a d u c ă tot ce-ţi t r e b u e p e n t r u scris.
I n t r e t i m p sclavi n e g r i ş i c o p i i d e s c ă r c a r ă
bagajele u m p l â n d casa de ţipetele şi râsetele
lor. D a r c u u n glas a u t o r i t a r c a r e n u î n g ă d u i a
replică, Naida puse capăt zarvei. C â n d vali­
zele f u r ă d e s p a c h e t a t e î n c a m e r ă , Naida se
a d r e s ă M a d d a l e n e i : — Te las, s p e r că vei fi
liniştită. Cuvântul din u r m ă îl spuse apăsat,
c a ş i c u m î n e l a r f i fost o a m e n i n ţ a r e l a t e n t ă .
I a r M a d d a l e n a îşi a m i n t i c u o s t r â n g e r e d e
inimă, ultimele cuvinte rostite de N a i d a cu o
seară înainte. Deaceea M a d d a l e n a se gândi că
n'ar fi r ă u să joace comedie faţă de temnicera
e i şi-i î n t i n s e s p o n t a n p e n t r u p r i m a d a t ă m â n a .
— Iţi m u l ţ u m e s c d o a m n ă . . . v r e a u s ă zic N a i ­
da... ştiu tot c e a i f ă c u t p e n t r u m i n e ş i d a c ă
am întârziat atât de m u l t ca să-mi e x p r i m
r e c u n o ş t i n ţ a , p r i c i n a e că tot ce mi se î n t â m ­
plă e atât de neaşteptat... Gândeşte-te că a c u m
o s ă p t ă m â n ă m a i e r a m o fetiţă c a r e se ţinea
de poalele naşei.
O l u c i r e de b u c u r i e f u l g e r ă în o c h i i soţiei
lui Benito care o îmbrăţişa călduros:
— Vezi că te i u b e s c , M a d d a l e n a . Să n ' a i nici

52
o grijă; d a c ă î m i u r m e z i sfaturile nu ţi se va
î n t â m p l a n i m i c rău...
Ar m a i fi continuat, dar signor Sampieri
veni î n t r ' u n suflet ş o p t i n d N a i d e i c â t e v a cu­
vinte în limba arabă, pe care Maddalena n'o
înţelegea.
Uimirea ce se citea pe chipul colonistului,
se resfrângea a c u m şi pe obrazul Naidei care
răspunse grăbită:
— Viu.
— V r e o s u p ă r a r e ? î n t r e b ă M a d d a l e n a cu o
naivitate voită.
— N u . Ne-a sosit un m u s a f i r . Te las.
Ş i f ă r ă s ă s e m a i o s t e n e a s c ă să-şi a c o p e r e
din n o u o b r a z u l p e n t r u străin, N a i d a ieşi în­
chizând uşa.
M a d d a l e n a alergă la .fereastră, pe care un
oblon interior de l e m n o a p ă r a de căldură.
C â n d îl deschise, scoase un strigăt de uimire.
Fereastra a v e a gratii ca o f e r e a s t r ă de în­
chisoare şi dădea într'o curte, în care vreo
zece oi b e h ă i a u disperate. Ziduri albe înalte,
î n c o n j u r a u c u r t e a d i n t o a t e p ă r ţ i l e ; n u s e ve­
dea nimic care să poată ajuta la escalada­
rea lor.
---- P r i z o n i e r ă . . . gândi tânăra fată culrcmu-
rându-se. Se spălă pe m â i n i şi se îndreptă spre
uşa pe care o găsi d e a s e m e n i ermetic închisă,
fie c ă N a i d a t r ă s e s e d i n g r e ş e a l ă z ă v o r u l d e
a f a r ă , fie c ă u ş a s e d e s c h i d e a n u m a i î n t r ' u n
fel s p e c i a l , p e c a r e n u - 1 ş t i a î n c ă M a d d a l e n a .
Ka se aşeză pe pat r e p e t â n d :
— Aşadar prizonieră. Bine. Ştiu ce a m ' d e
tăcut.
U ş a se deschise şi o b ă t r â n ă sclavă i n d i g e n ă
îi a d u s e un lighean m a r e de a r a m ă plin c ;

5i
apă caldă şi parfumată; pe braţ avea un
c o s t u m i n d i g e n d e m ă t a s ă ţ e s u t ă c u fir.
— Siaina, o s a l u t ă b ă t r â n a cu o p l e c ă c i u n e .
D a r M a d d a l e n a se sculase fără să stea pe
gânduri, şi n c p â s l t o a r e faţă de exclamaţiile
b ă t r â n e i , o î m b r â n c i şi se n ă p u s t i la uşă.
Sclava scăpă din m â i n i ligheanul, care se
rostogoli zgomotos p e podea. D a r m a i î n a i n t e
ca ea să fi făcut un pas, M a d d a l e n a trânti uşa,
o zăvori şi o l u ă la g o a n ă în n e ş t i r e d c a l u n g u l
galeriei.
I n u r m a ei. r ă c n e t e l e n e g r e s e i e r a u î n ă b u ş i t e
de uşa groasă de lemn. Din fericire, în curte
nu era n i m e n i şi servitorii indigeni e r a u ocu­
paţi.
M a d d a l e n a c ă u t ă să se orienteze; coborî o
scară şi se văzu într'o grădină m a r c , pavată
cu m o z a i c şi p l i n ă de flori m i n u n a t e , c u m nu
le-ai f i p u t u t a ş t e p t a s ă g ă s e ş t i î n t r ' u n a s e m e ­
nea ţinut în care soarele dogorea toată ziua.
In mijlocul ei era un basin de piatră în
care curgea cu un susur molcom apa răco­
roasă a unei fântâni. M a d d a l e n a înţelese că
la d r e a p t a şi la stânga casei e r a u grădina şi
c u r t e a c u oi. D e celelalte d o u ă p ă r ţ i t r e b u i a u
s ă fie ş o s e a u a s i m u n t e l e , a s a c u m s e î n f ă ţ i ş a u
y y ' y y

multe locuinţe clădite d u p ă pilda peşterilor

în regiunea muntoasă tunisiană.
T â n ă r a f a t ă m a i f ă c u c â ţ i v a p a ş i ş i îşi d ă d u
seama cu uimire, în grădină nu se putea intra
decât printr'o singură poartă, care dădea în
galeria pe care o străbătuse Maddalena. In
schimb ferestrele câtorva c a m e r e se deschi­
deau spre grădină. Fata se apropie cu băgare
de s e a m ă de u n a din ele, se î n ă l ţ ă în v â r f u l
picioarelor şi a r u n c ă o privire î n ă u n t r u . în­
căperea era g o a l ă . L a fel l a f e r e a s t r a d o u a .
34
D a r c m n a p r o p i e c a p u l de a treia, se lăsă re­
pede jos. Vedea o c a m e r ă luxos mobilată, cu
perne de catifea, jilţuri de piele, şi cu p a n o ­
plii d e a r m e ; u n b ă r b a t ş e d e a p e u n d i v a n c u
spatele la ca. P u r t a o h a i n ă albă cu insignă de
ofiţer de m a r i n ă — a n c o r e l e şi galoanele. L â n ­
gă el e r a o ş a p c ă .
M a d d a l e n a aşteptă cu sufletul la gură. Auzi
o uşă deschizându-se şi a p o i glasul Naidei,
care devenise amabil şi insinuant:
— T e s a l u t , d-le c o m a n d o r Ajnalfi... T e aş­
teptam abia pe mâine...
M a d d a l c n a auzi pe ofiţer r ă s p u n z â n d scurt
şi a u t o r i t a r : — A v e a m nevoie să te v ă d de ur­
genţă, a g e n t N. N. Ai hârtiile, pe cât m i - a i co­
municat.
Naida adeveri, M a d d a l e n a îşi ţ i n u r ă s u f l a ­
rea. Agent „N. N . " . Ce m a i î n s e m n a şi asta?
P u t e a u fi iniţialele dela N a i d a ben Naid.
T â n ă r a femeie reluă: — Da, d o m n u l e co­
m a n d o r . A m h â r t i i l e . N ' a fost u ş o r . N a i d a îşi
pierduse tonul autoritar, glasul ei se făcuse
m i e r o s , t u r b u r ă t o r . D a r t â n ă r u l ofiţer îşi r e ­
petă ordinul:
Dă-mi-le!
O! p a r d o n ! întâi banii...
Găseşti în acest portofel s u m a în b o n u r i
de cassă ale unei bănci din Triest. Şi acum
vorbeşte, te ascult.
E simplu. A c u m trei luni, d o m n u l e co­
mandor, ai venit să mă vezi la biroul meu.
Mi-ai c e r u t s ă - m i î n s u ş e s c a n u m i t e d o c u m e n t e
privitoare la un proect conceput de către un
ofiţer francez în v e d e r e a valorificării regiunii,
in c a r e ne aflăm, p r i n irigaţii sau c a m aşa
ceva...
Ştiu; şi pe u r m ă ?
55
 — Am putut da de persoana la care se aflau
hârtiile. Mi le-am însuşit printr'un şiretlic.
Poftim raportul Academiei de ştiinţe. Poftim
scrisoarea d-lui De Lesseps asupra acestui
proect care datează încă din 1880... Iată de­
scrierile căpitanului Prouvayre şi raportul lui.
Am verificat azi de dimineaţă coasta. Totul
corespunde exact. Pe de altă parte săpăturile
vor începe chiar de mâine... Explozibilul
unde e?
— Iţi va fi furnizat la momentul oportun.
— Va trebui să dinamităm mai bine de 2000
m. cubi de stâncă...
— Mă bizui pe d-ta.
— Bine. Şantierele d-tale de construcţii na­
vale sunt puse la punct? întrebă Naida.
— Totul e în regulă. De altfel rămân aci
două zile şi vom mai vorbi despre asta.
Maddalena auzi din nou deschizându-se uşa.
— Ah, exclamă Naida. Iţi prezint pe signor
Sampieri, care se interesează de lucrările
noastre. Sampieri, iată pe căpitanul de vas,
Amalfi, căruia, dacă reuşim, i se va zice în
curând Amiralul Nisipurilor...

56
 P A R T E A II-a

E N I G M A D E Ş E R T U L U I

CAPITOLUL I

PRIMELE CIOCNIRI

— Domnule locotenent, vă pofteşte domnul

amiral.
— Pe mine?
— Da, pe dv., domnule locotenent.
Gilbert de Parţial se sculă, lăsând pe masă
scrisoarea începută, pe care se putea citi:

„Draga mea Maddalena*9.

îşi încinse centironul, îşi puse chipiul şi
mantaua şi urmă pe matelotul care-i arăta
drumul. Străbătură un coridor de cazarmă,
coborîră o scară, străbătură o curte în stil
maur şi intrară apoi într'un vestibul, la capă­
tul căruia doi soldaţi cu baioneta la armă
păzeau o uşă..
— Aşteptaţi vă rog o clipă, domnule locote­
nent, spuse marinarul; bătu apoi la o uşă ve­
cină şi intră. Peste puţin ieşi însoţit de un
ofiţer de marină care-şi salută colegul:
— Bună ziua, dragă camarade. Eşti sosit de
curând, de nu mă 'nşel?
57
 — Da, domnule comandor.
— Amiralul doreşte să le vază. Nu ştiu
p e n t r u cc, d a r p r e s u p u n că e u r g e n t . P ă r e a
necăjit.
Gilbcrt de P a r ţ i a l roşi uşor la gândul că
poate c o m a n d a n t u l b a z e i a e r o n a u t i c e n u ştia
de escapada lui de alaltăeri la Tunis...
D a r uşa biroului se şi deschise şi comando­
rul iniră în acest sanctuar făcând tânărului
o f i ţ e r u n s e m n să-1 u r m e z e . Gilbcrt se opri
smirnă în prag. Amiralul era un bătrân, dar
c a r e se m a i ţinea încă foarte d r e p t — şi cu o
înfăţişare simpatică. E r a ocupat în clipa de
faţă cu iscălitul c o r e s p o n d e n ţ e i .
Insfârşit, lăsă condeiul din m â n ă şi se uită
l a n o u l sosit.
— B u n ă ziua, Parţial... T e - a m c a m lăsat în
p ă r ă s i r e d e c â n d a i sosit, d a r î m i p a r e b i n e
c ă t e v ă d . m a i a l e s c ă a m p e n t r u d-ta o m i ­
siune de încredere.
De a s t ă d a t ă t â n ă r u l ofiţer roşi de plăcere.
A m i r a l u l se î n t o a r s e c ă t r e c ă p i t a n u l de vas,
care aştepta în fundul biroului.
— E gata escadrila?
— Da, domnule amiral.
— Bine!
B ă t r â n u l ofiţer c h e m ă p e G i l b c r t l â n g ă el.
Acesta văzu în vraful de hârtii de pe m a s a
amiralului o h a r t ă de stat-major care repre­
zenta regiunea dela Sud de Tunis.
— D r a g u l m e u , ai un b r e v e t de pilot, nu-i
aşa?
— De p i l o t civil, d o m n u l e a m i r a l .
— E d e a j u n s . Ai certificate a d m i r a b i l e . Pe
d e a l t ă p a r t e p r e s u p u n c ă ştii s ă c ă l ă r e ş t i .
— Exact.

58
 •— B u n . M a i v ă d in f o a i a c a l i f i c a t i v ă a
d-lalc că ştii p u ţ i n şi l i m b a a r a b ă .
— D a . Am învăţat-o a c u m vreo zece a n i în
Maroc, când tatăl m e u era ataşat militar pe
lângă Rezidenţa Generală.
— F o a r t e bine. D e v r e m e ce întruneşti aces­
te trei însuşiri p e n t r u care mulţi camarazi
l e - a r i n v i d i a a c i , i a t ă ce-ţi c e r . . .
— La ordin, d o m n u l e amiral.
— Atunci citeşte întâi aceasta.
Şi a m i r a l u l î n t i n s e t â n ă r u l u i ofiţer o scri­
soare oficială, cu a n t e t u l c o m a n d a n t u l u i pie­
lii d i n T u n i s . G i l b e r t d e P a r ţ i a l c i t i c u e m o ţ i e
următoarele:

„Domnule amiral, referindu-mă la cele co­

municate in rapoartele mele cu No. 765 şi 766
din săptămâna trecută, am onoarea a vă adu­
la cunoştinţă, că ofiţerii serviciului de în for­
maţiuni din regiunea Kalaa-Matmata îmi
semnalează a oarecare fierbere în populaţia
indigenă din această regiune.
Pe de altă parte aflu că nişte agitatori străini
provoacă dezordine în regiune, ţinând întru-
niri menite să învrăjbească d j i s - n r i / e 1) înşi­
rate dealungul munţilor Mat mat a.
In aceste împrejurări şi deşi nam putut
obţine indicaţii mai precise asupra direcţiei
in care trebuesc orientate cercetările v'aş fi
recunoscător dacă aţi pune la dispoziţia înal­
tului comlmdamcnl o escadrilă de trei avioa­
ne conduse de ofiţeri capabili să zboare dea­
supra regiunii în chestiune şi la nevoie să dea
sprijin şi ajutor contingentelor indigene care
ar putea fi atacate de către forţe străine, a
căror importanţă n'o cunoaştem.

1) Satele arabe.
5«
 Afară de aceasta, spre a asigura o colabo­
rare mai strânsă cu serviciile noastre indige­
ne, ar fi de dorit ca aceşti ofiţeri să ştie lim­
ba arabă şi călăria, pentru a putea la nevoie
însoţi pe ofiţerii noştri de informaţiuni.
Contez pe escadrila în chestie mâine seara
la Tunis.
Primiţi, vă rog, domnule amiral, etc.

G i l b e r t d e P a r ţ i a l p u s e s c r i s o a r e a l a loc ş i
întrebă:
— D a c ă n u v ă s u p ă r a ţ i , d-le a m i r a l , c a r e
va fi de f a p t rolul n o s t r u ?
— B ă n u e s c că v e ţ i a v e a de t r a n s p o r t a t ofi­
ţerii de i n f o r m a ţ i u n i în punctele periculoase
şi de făcut zboruri de recunoaştere. Am pre­
g ă t i t î n a c e s t scop trei a v i o a n e , p r e v ă z u t e ş i
c u t r e n d e a t e r i z a r e p e r o a t e ş i c u flotoare. I n
felul a c e s t a p u t e ţ i ş i a m e r i z a ş i a t e r i z a . S u n t
avioane de v â n ă t o a r e , înzestrate deci cu câte
o m i t r a l i e r ă a u t o m a t ă c u t i r r a p i d p e c a r e pi­
lotul o poate p u n e el însuşi în funcţiune. Veţi
lua m u n i ţ i i suficiente şi b o m b e lacrimogene şi
a s f i x i a n t e . V e ţ i l u a c u dv. l a T u n i s t r e i m e ­
c a n i c i , c a r e v o r r ă m â n e a j o s d a c ă s e cere p r e ­
zenţa lor pentru o recunoaştere.
— Am î n ţ e l e s .
— Poţi pleca imediat?
— C u m porunciţi, d o m n u l e a m i r a l . Cât vom
lipsi?
— P o a l e o s ă p t ă m â n ă , p o a t e două luni, nu
şliu. î m i î n c h i p u i însă c ă f i e r b e r e a d e ca­
r e v o r b e ş t e r a p o r t u l e f e n o m e n u l c a r e s e ob­
servă c a m în fiecare an p r i n v r e m e a asta.
D e o b i c e i u nu ţin m a i m u l t de 3 — 4 zile.
P r i c i n a e probabil sfârşitul R a m a d a n u l u i sau
epoca pelerinajului ritual la Mcca. Te poţi rc-
00
Irage, domnule comandant, te însărcinez să
însoţeşti pe d. de Parţial şi să-1 pui în legătu­
ră cu camarazii lui de echipă.
Şi amiralul, ridicându-se, întinse mâna ofiţe­
rului. — Noroc bun! şi scuză-mă că te-am pro­
pus atât de curând pentru această operaţie
poliţienească, dar după cum ţi-am spus, în­
truneşti calităţi prea rare, pentru ca să nu fie
puse la încercare.
— îmi faceţi o deosebită cinste, domnule
amiral. Mă voi strădui să fiu demn de ea.
Locotenentul ieşi, călăuzit de căpitanul de
vas, care-1 duse pe terenul de aviaţie, unde
în jurul a trei avioane se învârteau câţiva
militari. Din grup se desprinseră doi ofiţeri.
— Bună ^iua, Parţial. Ne bucurăm să fim
într'o echipă cu d-ta.
— Sunteţi gata, domnilor? întrebă coman­
dantul.
— îndată. Luăm provizii de benzină.
Gilbert îşi puse repede combinezonul de a-
viator, puse să i se lege de umeri o paraşută
şi sări sprinten în carlinga aparatului în faţa
căruia un mecanic punea aparatul de dema­
rat, caire dă impuls helicei automat. Cei doi
colegi ai lui Gilbert erau şi ei la posturile lor.
Căpitanul de vas întinse celui mai în vârstă
dintre ei un plic şi-i strigă câteva cuvinte pft
care Gilbert nu le putu desluşi. Locotenentul
controla comenzile, pompă ulei si ridică bra-
tul.
— Gata!....
Motorul începu să duduie. Marinarii săriră
în grabă în lături din faţa aripilor şi Gilbert
întorcând capul văzu în scaunul observatoru­
lui pe mecanicul ce-1 însoţea, zâmbindu-i.

61
 A p a r a t u l îşi l u ă z b o r u l , o d a t ă c u c e l e l a l t e
două.
I n c a r l i n g ă , G i l b e r t nu-şi m a i încăpea în
piele de bucurie. Aşadar, n'avca să mucegă-
iască pe c â m p u l de aviaţie ci avea să se a-
propie repede de Gabes; văzuse pe hartă că
r e g i u n e a u n d e t r e b u e că se afla M a d d a l e n a
era foarte a p r o a p e de Kalaa-Matmata.
D u p ă o o r ă , cei t r e i o f i ţ e r i erau întruniţi
în biroul generalului comandant al forţelor
cxpediţionarc dela Tunis. Acesta deschise
p l i c u l c e i-1 d ă d u s e u n u l d i n o f i ţ e r i ş i î n t r e ­
b ă : — C a r e d i n dv. c l o c o t e n e n t u l d e P a r ţ i a l ?
— Eu d o m n u l e general, spuse Gilbert.
— E ş t i fiul c o l o n e l u l u i de P a r ţ i a l ? A fost
u n u l din camarazii m e i din coloana expedi-
ţ i o n a r ă d i n Riff. A m u r i t c a u n e r o u . S p e r
c ă v e i f i d e m n d e el.
— Mă voi strădui, d o m n u l e general.
Generalul apăsa pe butonul unei sonerii:
C h i a m ă pe c ă p i t a n u l S a n d o r , spuse el ofiţeru­
lui c a r e î n t r ă .
D u p ă o c l i p ă , sosi u n c ă p i t a n c a r e a v e a i n ­
signele serviciului de i n f a r m a ţ i u n i la gulerul
dolmanului.
— M'aţi c h e m a t , d o m n u l e g e n e r a l ?
— S a n d o r , iată pe d. de P a r ţ i a l . II vei în­
soţi i m e d i a t l a K a l a a - M a t m a t a . T o v a r ă ş i i s ă i
îl vor u r m a m a i târziu. La nevoie î m i vei tri­
m i t e p r i n t e l e g r a f i c f ă r ă fir r a p o r t u l c i f r a t .
Ai noul cifru?
— Nu, domnule general.
— P o f t i m , iată-1. D r u m b u n d o m n i l o r .
C â n d fură în c u r t e c ă p i t a n u l Sandor se
adresă noului său c a m a r a d :
— E x p e d i ţ i a n o a s t r ă nu c n i c i o b u c u r i e ,

fi-2
d r a g u l m e u . S'a c a m î n g r o ş a t g l u m a î n M e d
P u n c a p u l că a l a r m a vine dela răsărit... din
Tripolitania...
— C r e z i că Italienii?...
— Sst... n ' a m s p u s a s t a . . . d a r e p l a u z i b i l . I n
o r i c e c a z s ă fii c u b ă g a r e d e s e a m ă , c ă c i s u n ­
t e m î n c o n j u r a ţ i aici n u m a i d e spioni.
Şi într'adevăr, întorcându-se, zări un individ
c a r e mergeia d e a l u n g u l u n u i zid ş i s e d e p ă r t a
cu mâinile 'n buzunar. Gilbert alergă după el
strigându-1. I n d i v i d u l a l u ă la fugă, d a r tână­
rul ofiţer era iute de picior şi-1 a j u n s e d i n
u r m ă . Ii puse m â n a pe umăr. Celălalt tresări
si b o l b o r o s i :
— Signor locotenent... lăsaţi-mă, signor loco­
tenent... Nu fac nici un rău...
— D a r ce cauţi aici? Ţi-am m a i spus că nu
vreau să te văd în calea mea. C u m te cheamă?
Hai, răspunde.
— P i e t r o Santorio... Păi... să vedeţi... ş t i a m
c ' a v e ţ i s ă s o s i ţ i l a T u n i s şi... a m v e n i t d i n p a r ­
tea v e r i ş o a r e i m e l e s ă v ă s p u n . . . că... e b i n e
sănătoasă.
— Ai văzut-o pe M a d d a l c n a ?
Pietro minţi cu neruşinare.
— Da, signor locotenent. Ne-am despărţit
ieri d i m i n e a ţ ă . . . Am... sunt... Am sosit a s e a r ă
Era să plec din nou la Bizerte, d a r adineaori
v ' a m văzut şi am venit ca să vă spun...
— A, a ş a ! e x c l a m ă Gilbcrt încrezător. Bine,
d a c ' o m a i v e z i , s p u n c - i c ă p o a t e v o i v e n i s'o
v ă d m a i c u r â n d d e c â t îşi î n c h i p u e .
P i e t r o p l e c ă g r ă b i t i a r G i l b e r t r e v e n i l a to­
varăşul său, s p u n â n d u - i :
E un biet calic c a r e a venit să-mi dea

1) lU'iţiime inunlonsfi şi pustie

veşti dela o fată la care ţin şi care locueşte
la Gabes.
— Nu-mi place mutra lui.
Cei doi ofiţeri se întoarseră pe aerodrom;
după ce ofiţerul de informaţiuni îi asigură că
el va veni negreşit la Kalaa Matmata pe şo­
sea cu camionul, Gilbert şi tovarăşul lui ur­
cară în carligă şi-şi luară zborul.
După două ore, Gilbert de Parţial intră în bi­
roul afacerilor indigene care comandă toată
regiunea ce se întinde dealungul munţilor Mat­
mata şi până la djebel-ul Tebega.
In clipa când tânărul ofiţer şi tovarăşul său
intrau în curtea închisă cum sunt aproape
toate curţile caselor arabe, un alt ofiţer ieşi
val-vârtej în întâmpinarea lor.
— Alarmă, daţi alarma!... D-ta eşti Sandor?
Bine că te găsesc... Vino repede!...

G4
 CAPITOLUL 2

CÂND AI UN S U F L E T MÂNDRU

•— O t e l e g r a m ă p e n t r u tine, stăpână.
N a i d a s m u l s e n e r ă b d ă t o a r e hârtia albastră
din m â n a s c l a v e i , d e s f ă c u t e l e g r a m a ş i c i t i :

Expediat bagaj avion. Teamă avarii. Veri-

ficaţi sosire. Pietro.

N a i d a r ă m a s e u l u i t ă şi eşi în grabă d i n ca­

meră. N u m a i era t i m p a c u m s ă s e d e g h i z e z e
în berberă. T a t u a j e l e şi d i s p ă r u s e r ă de pe chi­
pul ci redându-i p u r i t a t e a trăsăturilor; era
îmbrăcată cu o b l u z ă de mătase, p a n t a l o n i de
< ălărie, c i s m e s u p l e , purta în c a p o p ă l ă r i e de
feutru, c e n u ş i e , care-i s c o t e a şi m a i m u l t în
relief e l e g a n ţ a siluetei.
D a r pe şold atârna un r e v o l v e r şi o cartu­
şieră care-i d ă d e a u înfăţişare militară.
Străbătu r e p e d e curtea şi a j u n s e într'o altă
cameră, u n d e o î n t â m p i n ă comandorul A-
IIKIIK:
— Ce e s t e ?
S i g n o r S a m p i e r i şi B e n i t o se a p r o p i a r ă şi ei,
intrigaţi.
— O t e l e g r a m ă , s p u s e N a i d a . Citiţi-o. Şi în-
linse hârtia.
— î n ţ e l e g , s p u s e p ă l i n d colonistul, c a r e o
65
luase cel dintâi. E rezultatul instrucţiilor ce
le-am dat fiului amicului nostru Benito. La
primul indiciu că se petrecea c e v a anormal,
era dator să ne înştiinţeze imediat. Bagajul
e locotenentul de Parţial, dracu să-1 ia. A por­
nit cu avionul, aşa dar din ordin oficial. Pro­
babil la Kalaa Matmata, căci numai acolo exi­
stă un câmp de aviaţie. Avariile s'ar prea pu­
tea să ne ameninţe pe noi şi nu pe el.
Comandorul Amalfi îşi muşcă buzele.
— Totul mergea aşa de bine... A! va fi o
grea luptă. Trebue să plec imediat.
— Sampieri te va călăuzi.
— Cum doreşti...
Colonistul alergă la uşă şi se îndreptă spre
garaj ca să-şi scoată maşina. Iar Naida se în­
toarse către ofiţerul străin, întrebându-1 în­
cotro pleacă.
— La Ben Gardan, la frontiera Tripolitaniei.
Dacă simt ceva suspect, traversez lacul Balii-
rat, unde aşteaptă în permanenţă o barcă cu
motor şi din trei învârtituri de helice sunt
peste graniţă. Iar dv., dacă vă credeţi ame­
ninţaţi, coborîţi şoseaua la bordj-u\ Movra, pe
drumul care duce la F u m Tatauin. Voi fi acolo
peste trei zile.
— Şi explozibilul ?
— ,Va fi depozitat în golfuleţul Bu-Şemnaz,
dealungul frontierei şi mării. Va fi uşor să ple­
c ă ^ noaptea cu aceiaş barcă cu motor, la Gu-
ran. La nevoie putem lua mai multe bărci.
— Dar şantierele...
— Trebue să fi fost puse în funcţiune încă
de acum trei zile, ţi-am mai spus. Avem peste
2000 oameni care aşteaptă la Uazen, dar nu
putem face nimic înainte ca... evenimentul să
se fi produs.
66
 Râseră câteşi trei, ofiţerul, Naida şi Benito,
dar fără să spuie un cuvânt. Apoi comando­
rul Amalfi îşi scoase mantaua îşi puse un ve­
ston alb, fără insigne, şi p e cap o cască colo­
nială.
— Cu bine! îi spuse Naida.
— La revedere!... şi dacă sunteţi luaţi de
scurt, spuneţi că sunt un turist în trecere
care v'a cerut ospitalitate cât timp i se repa­
ră maşina. Dar nu ştiu, zău, cine s'ar putea
lega de voi.
— Fireşte. Au destul de furcă cu agitatorii
pe care i-am asmuţit în toată regiunea. Cât
despre avioane, n'ar îndrăzni să treacă peste
graniţă şi apoi am avut noi grijă să aranjăm
lucrurile cum trebue. Toată regiunea care
mărgineşte djebel-ul Nefuza,, djebel-ul Due-
rat, înălţimile Uryama şi djebel-ul Matmata,
îutr'un cuvânt tot ţinutul care se întinde la
poalele acestui lanţ de munţi, din centrul
Tripolitaniei până la Gabes e menit pieirii.
Las' să piară. Noi v o m ataca de la sud, unde
nu se va întâmpla nimic şi de unde duşmanii
noştri nu se aşteaptă la un atac. Totul trebue
să fie gata într'o noapte. Cred că unirea for­
ţelor noastre din flancul drept cu cele din
flancul stâng se va face la satul El Fedjed.
Ne-am înţeles vasăzică. Rămâneţi cu bine.
Ofiţerul urcă în grabă în maşina care-1 aş­
tepta la marginea şoselei în faţa casei.
— Şi acum la lucru, Benito, spuse Naida
după plecarea ofiţerului. Ştii să conduci mo­
tocicleta, nu-i aşa?
— Da, dar...
Hai, răspunde repede, spuse Naida în­
cruntată. Nu-i timp de glumă acum.
— Vedeţi că...
67
 — Ajunge. Ai să încaleci pe maşinuţa de
colo ş i a i s'o t u l e ş t i l a G u r i n . Acolo' a i s ă gă­
seşti p e b ă t r â n u l N a i d . A i să-i s p u i s ă dea
z o r . P â n ă î n t r e i zile ş a n ţ u r i l e d e i r i g a ţ i e t r e ­
b u e s ă fie t e r m i n a t e . S e p o t p r o m i t e ş i p r e ­
m i i m u n c i t o r i l o r , c ă p e l u m e a a s t a tot nu
v o r a p u c a s ă m a i fie p l ă t i ţ i . . .
— Dar...
N a i d a duse liniştită m â n a la revolver. —
Ai trei minute, Benito Santorio, să încaleci pe
motocicletă şi să porneşti. D a c ă nu, la expi­
r a r e a acestor trei m i n u t e , vei avea trei gloan­
ţe în cap. Poţi alege.
— Fie, mă supun.
— Şi nu c u m v a să încerci să ne trădezi. Ai?
D e altfel d u p ă d o u ă ore t e u r m ă m . I n orice
c a z n e î n t â l n i m l a bordj-u\ M o v r a . . L a n e v o i e
n e a ş t e p ţ i ş i a i g r i j ă s ă p r e g ă t e ş t i tot c e ne
trebue. Ai înţeles? Ţ i n e trei m i i de franci şi
vezi c u m îi chcltueşti.
Benito îi luă în p r i m i r e , cu o strălucire de
b u c u r i e î n o c h i ş i s e i n t e r e s ă a p o i : — D a r dv.
ce aveţi de g â n d să faceţi?
— Voi p o r n i c ă l a r e cu nepoată-ta. N'ai nici
o grijă, va fi m a i bine păzită decât de voi
toţi. Am nevoie să v ă d în d r u m diferiţi şefi
de trib ca să le m a i zgândăresc spiritele. A-
g i t a ţ i a e î n c ă p r e a m i c ă . Ş i a c u m şterge-o.
Benito urcă pe motocicletă, iar Naida îi
m a i s t r i g ă : — N u u i t a c ă a i 50.000 l i r e d a c ă
reuşim. Şi a c u m „noroc".
T â n ă r a femeie închise p o a r t a garajului si
intră în casă.
— F a t m a , strigă ea apoi pe b ă t r â n a sclavă
n e a g r ă , c a r e s e ivi t r e m u r â n d î n p r a g . C e fa­
ce fata?

68
 — O, e c u m i n t e ca o s e r v i t o a r e a l u i A l a h .
— Nu-ţi c e r p ă r e r e a . E în c a m e r a ei?
— D a s t ă p â n ă . Aii s a d e l a u ş ă . A c u m n u
m a i p o a t e ieşi.
— B i n e . P e n t r u c ă a i fost a t â t d e p r o a s t ă
c r i c a s'o l a ş i s ă f u g ă d i n c a m e r ă , v e i c ă p ă t a
50 de lovituri de funie la întoarcerea stăpâ­
nului.
— O!
Sclava păli, d a r N a i d a se şi depărtase. De­
odată aceasta întoarse c a p u l : — Ai să pregă­
teşti d o u ă c o s t u m e d e c ă l ă r i e ş i a i s ă d a i o r ­
d i n s ă fie p r e g ă t i ţ i t r e i c a i . Aii n e v a î n s o ţ i .
Plecăm. Ai înţeles?
— Da s t ă p â n ă .
T â n ă r a f e m e i e s e î n t o a r s e î n b i r o u l ei, ca­
r e d ă d e a î n c u r t e a m a u r ă ş i scrise o t e l e g r a ­
mă pentru Pietro:

„Primit colete. Nici o avarie. Trimite priso­

sul la bordj Movra. Naida".

Apoi c h e m ă un servitor indigen căruia îi

d ă d u în scârnă să trimeată telegramă încă
în acecaş scară. Ii î n m â n a o sută de franci.
Aşteptă ca uşa să se fi închis şi d e o d a t ă în­
cremeni în nemişcare trăgând cu urechea.
Un zgomot uşor t u r b u r a aerul călduţ. T â n ă r a
femeie se repezi în curte, făcu p a l m a strea­
şină la ochi şi privi neliniştită cerul.
Aşa de curând!...
InsfâVşit î n dreptul soarelui desluşi un
punct negru care creştea m e r e u ; zumzetul de­
v e n i tot m a i p u t e r n i c . I n d i g e n i i i e ş i r ă din
c a s e s c o ţ â n d s t r i g ă t e d e u i m i r e : Hmama!...
Ilmama!...
N a i d a ridică din u m e r i : — Porumbiţa...
69
Asta numesc ei o porumbiţă j E un vultur, im­
becililor, un vultur care vă va răpi în ghia-
rele lui!
Acum avionul se vedea bine, alb de tot, în
bătaia soarelui arzător. Şi sub aripile întinse
se deosibeau culorile franceze. Avionul zbu­
ra la o înălţime mică şi se apropia tot mai
mult de pământ. Făcu de două ori înconjurul
satului atât de jos încât se puteau distinge
persoanele din carlingă. S'ar fi zis că aceştia
voiau să vadă şi cele mai mici amănunte.
Deodată din casa tihnită răsună un strigăt
emoţionant şi tragic:
— Ajutor!... Ajutor!...
Naida tresări. Sub ochii ei la o fereastră
din colţul casei, se ivise un braţ gol care fâl-
fâia cu desnădejde o cârpă violetă ca să atra­
gă atenţia celor din avion. Avionul era în
momentul acela într'o poziţie încât casa toc­
mai se afla în câmpul lui de observaţie. Dar
când avionul după un ocol, trecu din nou şi
mai jos deasupra casei, semnalul dispăruse.
Cu toate acestea pilotul, cu o îndrăzneală ne­
maipomenită trecu la un fir de păr de tera­
să, dar zadrnic.
Sfidând pericolul Naida alergase în casă
cu pumnii strânşi, şi urcase scările ca o fur­
tună. Uşa camerei în care trebuia să fie ţinu­
tă închisă prizoniera era dată de perete, iar
înăuntru Maddalena se lupta din răsputeri cu
servitorul indigen Aii, care o ţinea strâns în
braţe, împiedicând-o astfel să ajungă la fe­
reastra deschisă. Naida îmbrânci pe Aii şi
trase în grabă oblonul ferestrei cu gratii. A-
poi ordonă:
— Pleacă!...
Se întoarse spre Maddalena care era albă
70
ca varul, gata de apărare, rezemată de pe­
rete.
— A plecat, î i spuse Naida batjocoritoare.
Şi când se va întoarce, noi vom fi departe de
aci, Maddalena. Ai să te îmbraci imediat şi ai
să vii cu mine.
— Şi dacă refuz?
— Am eu mijloace să te îmblânzesc. Alege:
două gloanţe în cap sau ascultare? Uite, nu­
măr: un, doi...
— Mă supun, spuse Maddalena cu o voce
mohorîtă. Dar fii blestemată!
Naida izbucni într'un râs răguşit: — Bles-
Icinată... Draga de ea... Blestemată sunt eu
de mult. E poate al o sutelea blestem care
cade pe capul meu şi tot trăesc.
In prag se întoarse către Aii:
— Ai merita să fii bătut pentrucă n'ai ştiut
să supraveghezi mai bine prizoniera.
— Stăpână... vroia să doarmă. Ea însăş m'a
rugat să închid uşa. Zău că n'am ştiut...
— Destul. Pregăteşte caii. Plecăm. Fatma te
va înlocui.
In cameră Maddalena plângea.

71
 CAPITOLUL 3

SUB SEMNUL SEMILUNEI NEGRE

— Ei? ce-aţi văzut? întrebă comandantul bi­

roului afacerilor indigene din Kalaa Matmata
pe căpitanul Sandor şi pe Gilbert de Parţial
care se prezentaseră la birou de cum se în­
torseseră din acest prim zbor.
— Prea puţin, domnule comandant, replică
Sandor. Am zburat deasupra unei părţi din re­
giune...
— Şi n'ati observat nicio mişcare?
— Ba da. Pela Ksar Tarsin şi El Hamlia e
lume multă... dar deocamdată nu s'o produs
nicio demonstraţie ostilă. Totuşi am găsit trei
lucruri suspecte.
— Şi anume?
— Iată: pe drumul dela Tujan la djebel-ul
Tadjera, am văzut o maşină mare care gonea
cu o viteză nebunească. Nu prea se văd auto­
mobile pe meleagurile celea. înăuntru erau
două persoane. Cu ocbianul meu am putut dis­
tinge pe unul din indivizi. E un agitator ita­
lian. Numele îmi scapă dar am mai avut de
furcă cu el în turburările dela Tunis, de acum
câteva luni. Cât despre celălalt, capul îi era
ascuns de o cască colonială.
— Trebue să ştim numele acestui om.
 — N i m i c m a i u ş o r . Voi c o n s u l t a lisiele şi fo­
tografiile.
— Şi c e l ă l a l t p u n c t s u s p e c t ?
— L a est d e T u j a n , î n d i r e c ţ i a A r a m , a m
văzut un motociclist care pleca spre pustiu.
N i c i d e a s t ă d a t ă n ' a fost c u p u t i n ţ ă s ă a t e r i ­
z ă m , p e n t r u a-1 o p r i . D a r c u s i g u r a n ţ ă c ă l a
T u j a n e un centru de agitaţii şi ar fi necesar
s ă s e t r i m e a t ă d e u r g e n ţ ă u n post d e j a n d a r m i
indigeni, p e n t r u o anchetă. D a c ă doriţi, dom­
n u l e c o m a n d a n t , p l e c c h i a r a s t ă s e a r ă acolo.
Pe de altă parte, z b u r â n d deasupra satului
T u j a n , P a r ţ i a l a observat...
— I n c h i p u i ţ i - v ă d-le c o m a n d a n t , i n t e r v e n i
tânărul locotenent emoţionat. La fereastra
u n e i case a m v ă z u t o c ă r p ă p e c a r e u n b r a ţ
îl fâlfâia violent. Mi s'a p ă r u t c h i a r că a u d
s t r i g ă t e d e ajutor...
— S t r i g ă t e de a j u t o r ?
— D a , aşa m i s e p a r e , r ă s p u n s e P a r ţ i a l . A m
o p r i t m o t o r u l o clipă ş i a m c o n t i n u a t î n z b o r
planat. Manevra era însă foarte grea şi am şi
trecut r e p e d e de casa cu pricina aşa că a tre­
buit să mă înalţ din nou în văzduh. Cănd am
r e v e n i t î n a c e l a ş loc, f e r e a s t r a e r a î n c h i s ă ş i
n ' a m m a i văzut şi n ' a m m a i auzit nimic.
— E ş t i s i g u r că n ' a fost o m a n i f e s t a ţ i e de
simpatie din partea u n u i indigen?
— E puţin probabil, domnule comandant.
N u i n t r ă î n o b i c e i u r i l e indigenilor... Ş i a p o i
p â n z a c a r e fusese fâlfâită s p r e n o i e r a o r u f ă .
C u m s ă v ă spun...
— E simplu, spuse căpitanul Sandor căruia,
nu-i p l ă c e a s ă p i a r d ă m u l t e v o r b e p e n t r u n i ­
mic... E r a u n c o m b i n e z o n d e femeie... d e m ă ­
t a s e violetă şi cu d a n t e l ă .
— C u m ! exclamă uluit comandantul.
73
 — Cum vă spun, domnule comandant. înţe­
leagă cine poate! Dar, oricât de elegante ar fi
femeile arabe dela Tujan, încă nu poartă
combinezoane de mătase violetă cu dantelă...
Şi de asta sunt sigur. Aveam ochianul meu de
stat major şi vă jur că e bun. Riscul de a ate­
riza era însă prea mare. Dacă ar fi însă în-
tr'adevăr un centru de agitatori la Tuj ane, nu
ne-ar fi lăsat să plecăm teferi.
Comandantul dădu din cap: Aveţi dreptate.
De aci la Tujane sunt 15 km. Veţi porni ime­
diat cu o secţiune de puşcaşi călări şi veţi o-
cupa satul. Veţi face o anchetă şi îmi veţi tri­
mite o ştafetă cu veşti. Veţi putea recunoaşte
casa cu pricina ?
— Da, domnule comandant.
— Bine. Plecaţi. Cât despre mine, voi zbura
deasupra celorlalte regiuni. Avionul d-tale e
gata de start, Parţial?
— Da, domnule comandant.
Şi iarăşi se ridică în văzduh pasărea de oţel
în faptul serii. Era grabă, căci în lipsa celor
doi ofiţeri; alţi agenţi de informaţie indigeni a-
duseseră la birou ştiri alarmante. Mai multe
triburi indigene părăsiseră Kasbah-urile lor şi
înaintau spre sud cu căţel şi purcel. Majori­
tatea se îngrămădeau la sud-est de Tu jad, şi
se îndreptau spre frontiera tripolitană, iar cei­
lalţi urcau spre nord-est, sjre Tebaga şi Gabes.
In ce scop oare? Niciodată mişcările de tri­
buri nu luaseră o asemenea proporţie. Par'că
ar fi căpătat un ordin să părăsească Matmata
şi să se masseze în dreapta şi în stânga ca pen­
tru o încercuire. Trebuia o contra-acţiune ra­
pidă.
Soarele dispărea la orizont şi se ivea luna.

74
 Deodată în tubul acustic se auzi vocea co­
mandantului.
— Lasă-te puţin mai jos.
In faţa avionului, o gloată forfotitoare, că­
mile, miei, capre, vite, înconjurate de oameni,
se grăbea spre sud. Avionul dădu ocol de două
ori fugarilor şi-şi reluă zborul spre orizontul
înegrit de noaptea ce se lăsa.
După un sfert de oră, avionul zbura dea­
supra lui Ksar Tarsin. Străzile strâmte mişu­
nau de o popula ţie care se agita şi striga. Pe
marginea unui ued secat, indigenii, strânşi în
jurai a trei bărbaţi înfăşuraţi în burnusuri
negre, răcneau ameninţând cu pumnul.
— Coboară, repede. Ai mitraliera pregătită?
— Vreţi să-i secerăm?
— Cine ştie...
Avionul coborî tot mai jos până aproape de
terasele caseloi\ Arabii ridicară capetele şi o
luară la fugă ca şi cum le-ar fi fost frică să
nu vază pasărea prăbuşindu-se pe umerii lor.
Deodată locotenentul de Parţial, care privea
uimit spectacolul, zări pe o terasă un bărbat
îmbrăcat în alb, europeneşte, care urmărea a-
tent avionul, şi ridică braţul. Dar în acelaş
timp pilotul auzi la spatele lui un ţipăt care se
pierdu în uruitul motorului. întoarse capul şi
văzu pe Sandor prăbuşit în fundul avionului,
cu dolmanul său alb pătat de sânge.
— Bandiţii! Şi pe când tânărul ofiţer se pre­
gătea să zboare mai sus, auzi în dosul lui un
răpăit înăbuşit în timp ce avionul era prins
într'o grindină de gloanţe.
„Aş jura că au o mitralieră..."
In zadar aviatorul trăgea de frâna de adân­
cime. Avionul nu i se mai supunea. Venea cu
botul drept spre pământ. Gilbert mai încercă
75
o u l t i m ă m a n e v r ă , d a r î n z a d a r . A v i o n u l co­
b o r a v e r t i g i n o s c u b o t u l î n j o s . T â n ă r u l ofiţer
î n c h i s e o c h i i , z ă r i c a î n vis p e M a d d a l e n a , la­
cul dela G e r a r d m e r , silueta albă care trăsese
în c ă p i t a n ; o zguduire b r u t a l ă îl zvârli înainte
ş i n u m a i ştiu c e s e p e t r e c e c u el.
I se p ă r u că a u d e ţipete, ordine, apoi că e
scos d e s u b d ă r â m ă t u r i l e a v i o n u l u i ş i î n t i n s
pe nisip. î n c e r c ă să deschidă ochii şi zări vag
vestonul alb al u n u i bărbat, care părea să dea
ordine indigenilor din j u r u l lui. Apoi Gilbert
leşină din nou.
C â n d îşi v e n i î n fire, e r a c u l c a t p e o s a l t e a ,
într'o c a m e r ă joasă; uşa era deschisă şi se
vedea curtea interioară' pavată cu mozaic în
care se plimbau câţiva indigeni, î n a r m a ţ i cu
p u ş t i . T â n ă r u l ofiţer c ă u t ă s ă s e s c o a l e , d a r n u
putu. Ridică doar capul să privească în j u r şi
îşi d ă d u s e a m a a t u n c i c ă e r a l e g a t cobză, i n ­
c a p a b i l s ă f a c ă o m i ş c a r e . C a p u l î i a r d e a în­
g r o z i t o r şi s u f e r e a de o s e t e c u m p l i t ă . D e s c h i s e
gura, încercă să ţipe şi căzu iar cu capul pe
s a l t e a . L a l u m i n a f ă c l i i l o r d i n c u r t e ş i d i n ca­
m e r ă , recunoscu locul u n d e se afla: era prizo­
nier, d a r t r ă i a . î n c ă n u e r a deci p i e r d u t totul.
Cu o sforţare s u p r a o m e n e a s c ă Gilbert încercă
î n c ă o d a t ă să se r i d i c e g e m â n d : Ma... Ma...
(apă).
Un paznic indigen îl trânti cu brutalitate la
loc pe saltea şi apoi se d e p ă r t a . D a r peste pu­
ţ i n G i l b e r t v ă z u p e b ă r b a t u l în, h a i n e a l b e î n a ­
intând spre dânsul, aplecându-se şi d â n d ră­
nitului o ceaşcă cu lapte bătut, pe care acesta
o s o r b i î n s e t a t . D u p ă c e G i l b e r t îşi a s t â m p ă -
r a s e setea, b ă r b a t u l d ă d u câteva o r d i n e în
l i m b a b e r b e r ă şi, s p r e u i m i r e a l u i G i l b e r t , in-

7G
digcnii sc r e t r a s e r ă respectuoşi şi închiseră
uşile.
— Te simţi m a i bine, d o m n u l e locotenent?
întrebă necunoscutul.
— C i n e eşti d - t a ? î n t r e b ă G i l b e r t f u r i o s .
Necunoscutul zâmbi:
— U n o f i ţ e r c a ş i d-ta. I ţ i c e r s c u z e p e n t r u
rele întâmplate, d a r n o u ă nu ne plac oamenii
curioşi. Regret că am oinorît pe însoţitorul
d-tale. N ' a m a v u t i n t e n ţ i a . V r o i a m d o a r s ă chi­
rii esc r e z e r v o r u l d e b e n z i n ă s i s ă v ă f o r ţ e z s ă
y *

a t e r i z a ţ i . A m fost t o t u ş i n e v o i t s ă f a c u z d e
mitraliera de pe terasă.
— S u n t e m în stare de războiu?
— Nu. D a r s'ar p u t e a să fim în c u r â n d .
— Cine eşti d-ta? r e p e t ă Gilbert.
— N u m e l e n ' a r e nici o i m p o r t a n ţ ă . De altfel
ne-am m a i văzut. Ai zburat deasupra m e a a-
c u m două ore.
— D - t a eşti b ă r b a t u l d i n m a ş i n ă .
— Exact. Am socotit m a i n i m e r i t să-mi
s c h i m b i t i n e r a r i u l şi să viu să te aştept aci.
Ş t i a m că te vei î n t o a r c e şi noi a v e m nevoie să
fim lăsaţi în p a c e aci.
— Eşti un spion.
— î m i slujesc patria, d o m n u l e locotenent,
a ş a p r e c u m d-ta ţi-o s l u j e ş t i p e a d - t a l e . V r e i
să-mi d a i c u v â n t u l de o n o a r e că nu vei în­
cerca să fugi?
— Nu.
— A t u n c i voi fi nevoit să te las în situaţia
i n c o m o d ă î n c a r e t e afli. V r e i s ă r ă s p u n z i l a
întrebările mele?
— Nici asta.
— In cazul acesta v o m aştepta ca foamea
să-ţi d e s l e g e l i m b a . V i a ţ a n u ţi-e î n p e r i c o l .
D a r ai o r a n ă superficială la cap, care te face
77
să suferi. Ţi-a fost jupuită pielea, când ai tre­
buit să aterizezi în mod atât de brusc.
— Eşti un ticălos.
— Sunt în totul de părerea d-tale. Dacă aş
fi eu prizonierul d-tale aş vorbi la fel. Dar
problema nu se pune aşa. Voi desface puţin
strânsoarea funiilor ca să poţi dormi, şi
mâine vei fi iar pe drum.
— încotro?
— Asta ai să vezi. Bună seara domnule lo­
cotenent, încă odată, sunt dezolat că te-am pus
în această situaţie, dar războiul e război.
Necunoscutul chemă un indigen, care des-
legă pe Gilbert, încătuşându-i doar picioarele
cu un fel de lanţ, care deşi-i lăsa libertatea
mişcărilor, îl împiedica să alerge. Ii puse pe
masă ţigări şi chibrituri, întrebă dacă nu-i lip­
seşte nimic şi plecă lăsând uşile deschise.
In prag doi indigeni, înarmaţi până în dinţifc
vegheau în tăcere.

78
 CAPITOLUL 4

EXPLICAŢII..

In noapte, trei umbre călăreau pe pista dela

Tujan la Ksar Tarsin. Trei umbre înfăşurate
în trei burnusuri albe, pe nişte cai arabi, iuţi
şi focoşi.
...De mult se lăsase întunericul, luna era de
mult în înaltul cerului şi liniştea nocturnă se
întindea peste munţi şi plaiuri. Cele trei um­
bre înaintau tăcute şi nu se auzea decât tro­
potul de copite... deodată una din cele trei
umbre, cea din dreapta grăi: — Aii, cât mai
avem până la ţintă?
— Vreo zece kilometri stăpână.
— Bine. Nu eşti prea obosită, Maddalena?
Umbra dela mijloc nu răspunse şi marşul
continuă tăcut. Doar la răstimpuri, când um­
bra dela dreapta dădea în lături burnusul ei,
i se vedea sclipind în mână revolverul încăr­
cat. Din când în când, umbra dela stânga,
care răspunsese adineaori, apuca de căpăstru
calul umbrei dela mijloc şi câteşi trele porniră
în trap dealungul munţilor. La un moment
dat, se auzi un strigăt în noapte:
— Barka!
Umbra din stânga se opri în faţa unui in­
digen care ieşise din umbra unei colibe pără-
79
site. Călăreţul şi gardianul schimbară câteva
cuvinte, apoi primul dădu pinteni calului, ca
să ajungă din urmă pe celelalte două.
— Suntem aşteptaţi, stăpână. Domnul co­
mandor e acolo.
— Amalfi?
— Da, stăpână. A întâlnit avionul şi a cre­
zut că e mai bine să se întâlnească cu ceilalţi.
Vă aşteaptă cu nerăbdare. Avionul a fost do-
borît, unul din aviatori e mort, celălalt prizo­
nier. Prizonierul e un locotenent din Bizerte.
Umbra dela mijloc întoarse repede capul,
întrebând înspăimântată: — E Gilbert?
— Nu ştiu. Nu mi s'a spus numele.
— E rănit?
— Aşa cred...
— Doamne!
Un hohot de plâns scutură trupul umbrei,
care era să cadă de pe şea. Umbra dela dreap­
ta dădu s'o sprijine, dar Maddalena se feri :
— Lasă-mă. îmi eşti odioasă.
Umbra din dreapta dădu din umeri.
— De, surioară, spuse apoi, nu e bine să te
găseşti în calea noastră.
In faţa celor trei călăreţi se iveau acum ca­
sele albe din Tujan. Câţiva indigeni alergară
întru întâmpinarea Naidei, vestind-o că d-1 co­
mandor o aştepta cu nerăbdare, şi că se afla
în casa caidului, de unde urma să plece chiar
în noaptea asta.
— Mă duc la el, spuse Naida. Aii, îţi încre­
dinţez pe tânăra fată. Răspunzi de ea cu capul
tău.
— Da, stăpână.
Umbra din dreapta alergă spre oraş. Sări de
pe cal in faţa unei case mai arătoase în ju-

80
rul căreia arabii se strânseră pâlcuri. La sosi­
rea ci se ploconiră până la pământ.
— Comandorul e aci?
— Dv. sunteţi doamnă? răspunse un glas în-
grijat. Victorie. A început lupta.
— Ştiu. Şi unde ţi-e prizonierul?
— Aci într'o sală specială.
— Vreau să-1 văd. Sau mai bine, nu. Aş-
leaptă.
Tânăra femeie ieşi din nou şi zărind pe Aii
si Maddalena care o urmau, alergă spre ei:
— Du caii la grajd, Aii. Ştii unde. In dreap­
ta, în dosul clădirii. Iar tu, surioară, vino cu
mine, am să-ţi fac o mare bucurie.
Peste o clipă ajunse în pragul camerei unde
se afla locotenentul de Parţial.
— Gilbert!
Tânărul ofiţer tresări: — Maddalena. In-
sfârşit pricep... Ah, ticăloşii!
Cei doi tineri se îmbrăţişară cu patimă.
Comandorul Amalfi zâmbi:
— Vezi bine, domnule, că nu suntem călăi.
Facem şi imposibilul pentru ca să vă fim pe
plac. Acum dormiţi liniştiţi. Veţi aştepta aici
sau aiurea până ce vom fi ajuns La ţintă.
Naida îşi muşcă buzele, dar Amalfi puse să
se aducă o altă saltea şi o ceaşcă de lapte pen­
tru tânăra fată. Apoi se adresă paznicului in­
digen: — Veghiază asupra lor, iar la prima
mişcare mă chemi.
— Bine, sidi.
— Şi acum vino, doamnă. Am să-ţi vor­
besc...
Izolaţi în fericirea lor, cei doi tineri nici
nu-şi dădură seama că spioana* şi ofiţerul ple­
caseră. In şoaptă, Maddalena povesti pe scurt
lui Gilbert cele întâmplate. Ofiţerul îsi dădu
81
imediat seama de o mulţime de lucruri care
pentru Maddalena n'aveau niciun sens.
— Drace, înţeleg! Vor să inunde litoralul!
— Nu mai spune!
— Cum îţi spun. Mătuşă-mea şi colonelul
Prouvayre mi-au vorbit de această ideie, care
datează de acum 50 de ani. Toată întinderea
dela Sud de Gabes e sub nivelul mării si ar fi
de ajuns să se dinamiteze o parte din faleză,
ca marea să poată pătrunde prin canaluri de
irigaţie până la punctul, unde pământul e la
un nivel inferior suprafeţei marii. Atunci toa­
tă regiunea va fi inundată pe o lăţime de vreo
80 km. şi pe o lungime de peste 500 km...
— Şi în ce scop?
— Căpitanul Prouvayre, tatăl colonelului,
credea că în felul acesta s'ar putea fertiliza o
bună parte din deşert... Apoi proectul a fost
lăsat în părăsire, avantagiile fiind preai mici
faţă de inconveniente. Creiarea golfului arti­
ficial ar fi cerut cheltueli minime, dar ar fi
despărţit în întregime Tunisia de Tripolitania.
Pe vreamea aceea, italienii nu ocupaseră încă
regiunea, asupra căreia speram să întindem
mandatul nostru. Proectul a fost deci părăsit
dar a fost uşor pentru inamicii noştri să ia cu­
noştinţă de el, căci toate ziarele din epoca a-
ceea îl comentaseră.
Deasemeni n'a fost greu să se afle cine deţi­
nea hârtiile căpitanului Prouvayre, iar Naida
a combinat lucrurile în aşa fel, încât să pună
mâna pe dosar.
— Dar în ce scop? Ce interes au să despartă
cele două ţări?
— Ştiu eu? Oricât mă frământ, nu pot să
aflu cauza. Se tem oare de imperialismul no­
stru? Le e teamă că vom provoca agitaţiuni în
82
T r i p o l i t a n i a ? Ar fi a b s u r d . In o r i c e caz, d a c a
i n a m i c i i n o ş t r i u r m ă r e s c u n s c o p p e c a r e nu-l
slim, t r e b u e s ă p r e v e n i m d e u r g e n ţ ă T u n i s u l .
Cu orice preţ.
— Pentru ce?
— Dar, mica m e a logodnică, p e n t r u c ă dacă
m a r e a năvăleşte brusc, cu o forţă n e m a i po­
menită, pe această c â m p i e făcută p a r ' c ă anu­
m e s ă fie i n u n d a t ă , î n z e c e o r e v a f i u n a -
devărat cataclism. Totul va pieri sub valuri.
Sute de sate nimicite. P o a t e cinci zeci de m i i
<le m o r ţ i . N i m e n i n u v a p u t e a f u g i .
— Nenorociţii! D a r p e n t r u c e toate acestea?
P e n t r u ce?
R ă m a s e r ă tăcuţi; apoi Gilbert spuse h e t ă r î t :
— T r e b u e n e a p ă r a t s ă fugim, M a d d a l e n a . . .
— Dar cum?
— N u ştiu. A , d a , a ş t e a p t ă . P e n t r u m i n e ,
este c u n e p u t i n ţ ă . S u n t î n c ă t u ş a t ş i î n a i n t e d e
a face trei p a ş i , aş fi p r i n s . Tu î n s ă eşti l i b e r ă
şi e de d a t o r i a ta să s c a p i ţ a r a de a c e s t d e z a ­
stru fără seamăn.
— Cum?
— T a c i . G a r d i a n u l se u i t ă la n o i . Mă g â n ­
desc... s t a i p u ţ i n . . . Am găsit... Sst!...
L o c o t e n e n t u l se s c u l ă a n e v o i e , şi se în­
dreptă spre uşă c h e m â n d pe indigen în limba
a r a b ă . Acesta ezită, a p o i a r ă t ă f u n d u l c u r ţ i i .
Ofiţerul insistă. Obţinu în cele din u r m ă ceea-
ce voia. I n d i g e n u l î n c h i s e î n c e t i ş o r u ş i l e şi se
a ş e z ă î n p r a g c u s p a t e l e r e z e m a t d e uşă, c u
puşca între picioare.
Gilbert se întoarse repede spre tovarăşa lui.
— I-am spus că vrei să dormi, iar C o r a n u l
opreşte pe un b ă r b a t să se uite la o femeie,
chiar necredincioasă, c â n d ea se desbracâ... A-
83
dică aşa i-am spus lui, şi am reuşit să-1 con­
ving. Avem trei minute. Şi am o ideie.
Se duse la fereastră şi-o deschise. Se aplecă
în afară.
— De această parte nu suntem păziţi şi cei
de aici au încredere în mine. Vei putea fugi
pe aici.
— Va fi însă nevoie să ne schimbăm hai­
nele.
Tânăra fată roşi, dar şovăirea ei fu scurtă.
— Fac tot ce-mi spui.
— Uniforma mea te va ocroti măcar câte­
va ceasuri. Oricât de violenţi ar fi cei din ju­
rul tău, au respectul culorilor franceze. De
altfel tot porţi pantalonii de călărie aşa încât
n'ai decât să pui dolmanul peste bluză.
Maddalena făcu întocmai. îşi ascunse părut
blond sub chipiu şi pufni în râs.
— Şi acum ţine actele mele. Până ce ajungi
în liniile noastre, eşti locotenentul de Parţial,
dela baza de aviaţie din Bizerte.
Maddalena avea în noua ei ţinută o înfăţi­
şare mândră şi îndrăzneaţă. Dar ochii i se
umplură de lacrimi.
— Dar tu? Ai să fii pedepsit.
— Ce a.re aface. De altfel nu cred să îndrăz­
nească să mă ucidă. Şi tot voi fi eliberat.
— Dă-mi scrisori, ceva care să dovedească
că nu sunt spioană.
Gilbert rupse o filă din carnet, scrise pe ea
câteva rânduri cu stiloul si o întinse tinerei
fete.
— Ţine. Şi acum aşteaptă o clipă.
In picioarele goale, se îndreptă spre uşă, în­
tinse manile şi înainte ca gardianul să poată
scoate un ţipăt, îl lovi cu capul de pământ ca
să-1 ameţească. Luă revolverul şi pumnalul
84
din centironul p a z n i c u l u i şi le d ă d u Maddc-
lenei.
— Nu-1 ucide.
— F i i pe p a c e . Nu ţin să-;mi agravez cazul.
Leagă-1. Pune-i un căluş a c u m . Şi h a i d e , lea­
gă-mi şi m i e m â i n i l e la spate. Leagă-le b i n e .
Şi p u n e - m i şi m i e , î n a i n t e de pleci, c ă l u ş u l
î n g u r ă . N u t e t e m e . P a z n i c u l n ' a v ă z u t ni­
m i c . E leşinat, B u n ă ideie, n u ?
C â n d Gilbert fu şi el legat cobză, se aplecă
spre M a d d a l e n a . ,
— F e t i ţ a m e a dragă, ai să sari a c u m p r i n fe­
reastră şi ai să c a u ţ i să găiseşti un cal. Incaleci
în g r a b ă şi fugi. Peste p u ţ i n şi eu am să strig
şi am să d a u indicaţii false d e s p r e fuga ta.
Mergi m e r e u d u p ă soare. Du-te a c u m . S t a i !
Sărută-mă... Te iubesc... Şi a c u m — c ă l u ş u l , şi
du-te.
M a d d a l e n a d i s p ă r u . Gilbert a ş t e p t ă ca la
vre-un s f e r t de oră apoi î n d e p ă r t ă niţel călu­
şul şi v ă z â n d pe g a r d i a n venindu-şi în fire şi
privindu-1 uluit, î n c e p u să r ă c n e a s c ă : — Aju­
tor! Ajutor!

85
 CAPITOLUL 5

FUGA
Ajungând în curte, Maddalena începu să se
orienteze, urcă pe un zid, alunecând fără zgo­
mot de partea cealaltă şi se pomeni într'o curte
pietruită, la fel cu cea din care eşise şi în care
dădeau o mulţime de uşi. Tânăra fată se duse
tiptil spre uşa cea mai apropiată ascultând cu
luare aminte:
— Rod Balek. (Atenţie).
Erau doi indigeni care-şi vorbiau. Maddalena
îşi ţinu răsuflarea. Peste câteva clipe unul din
cei doi bărbaţi se depărta. Maddalena auzi
puşca celuilalt lovind pietrele curţii. Fata tre­
cu neobservată şi ceva mai încolo găsi o uşă
întredeschisă de unde răbufnea o duhoare ca­
racteristică gra j durilor.
— Salvată!
Intră bâjbâind în grajd şi mâna ei dădu
peste crupa unui cal, care tresări sub mân­
gâiere. In fundul grajdului fumega o lampă
cu gaz, mascată de un stâlp. Maddalena aler­
gă într'acolo, mări fitilul şi zări într'un colţ
un teanc de şele. Luă fără să aleagă una din
ele, o puse în spinarea unui cal, îi puse frâul
şi trase animalul în curte. Acum îi prindeau
bine lecţiile de călărie de la Gerardmer. Apoi
potrivi zăbalele, strânse chingile şi încalecă.
86
 In noaptea calmă, tânăra fată n'auzea decât
gâfâitul calului, respiraţia ei agitată şi zgomo­
tul copitelor pe pietrişul ulicioarei. Deodată,
la un colţ de stradă, zări întinzându-se în faţa
ei pustiul fără sfârşit. Maddalena nu-şi înce­
tini galopul. Deocamdată se gândea să se ori­
enteze . Principalul era să ajungă cât mai de­
parte înainte de ,a se da alarma. întorcând ca­
pul să vadă dacă n'o urmărea nimeni, văzu li­
cărind în dosul ei la lumina lunii râuleţul de
argint al ued-ului pe care-1 străbătuse la ve­
nire.
Zmuci calul de frâu şi-1 sili să se întoarcă
După o clipă, animalul galopa supus în albia
râului în care urmele copitelor se ştergeau
imediat acoperite de nămol.
Deodată Maddalena auzi departe în urma ei
focuri de armă. Fuga ei fusese descoperită,
dar detunăturile răsunau tot. mai departe.
Dădu pinteni calului şi abia după o jumătate
de oră, când fu convinsă că i se pierduse ur­
ma, cel puţin deocamdată, lăsă calul să jnear-
gă la pas.
Primele momente de exaltare trecuseră şi
acum îşi dădea bine seama, că fapta- ei fusese
o nebunie. Nu cunoştea regiunea şi o cuprin­
dea groaza la gândul că putea să moară de
foame şi de sete în acest pustiu fără margini.
Aducându-şi aminte de jertfa lui Gilbert şi de
marea misiune ce-şi luase asupră-şi, îşi stă­
pâni emoţia şi îşi continuă drumul. Pe cât pu­
tea să judece, trebuia să fie acum la o depăr­
tare de vreo 15 kjn. de Ksar Tarsin. Când a-
jimse la izvorul râului, o luă pe un drum de
caravane, destul de umblat, pentruca să i se
poată găsi cât mai greu urma.
Se făcu ziuă, Soarele răsări brusc, spulbe-
87
rând umbrele nopţii şi orbind pe Maddalena.
Parcă şi calul se simţea înviorat. Maddalena
încerca acum să se orienteze pentru a putea
ajunge la Kalaa-Matmata, unde trebuia să dea
prima -alarmă. Ajunse la o oază; calul îşi as­
tâmpără setea bând dintr'un izvor limpede ce
şopotca printre palmieri, iar Maddalena adu­
nă curmalele căzute din pom făcându-şi pro­
vizii în buzunarele mantalei, după ce-şi poto­
lise foajnea. Bău şi ea apa nu prea rece, dar
totuşi răcoritoare.
Apoi îşi continuă goana.Trebuia să fie ora 5
sau 6 dimineaţa. I se părea că scăpase de o
veşnicie de călăii ei, căci instinctul libertăţii e
atot puternic la toate fiinţele pământeşti.
Doar grija de logodnicul ei o chinuia. Ii era
teamă că în furia lor, Naida şi Amalfi să nu
se fi răzbunat asupra nenorocitului. Un hohot
de plâns urcă pe buzele Maddalenei, care ge­
m u : — Gilbert! Dar îşi luă seama şi-şi stăpâni
nervii zdruncinaţi. Franţa trebuia să fie acum
singura-i grijă.
Când soarele fu sus pe cer, Maddalena tre­
bui să se oprească. Un fel de toropeală o cu­
prinse, se clătină în şea. Căută cu ochii o oază,
stăpânită de dorinţa irezistibilă de a se odihni.
In cele din urmă zări la marginea unui pârâu
câţiva palmieri anemici, care răspândeau cu
zgârcenie umbră în jurul lor. In lipsă de un
adăpost mai bun, tânăra fată se opri acolo,
legă calul şi se întinse sub palmieri cu capul
culcat pe şea. Un somn greu o cuprinse.
Cât timp dor,mise oare? N'ar fi putut spune.
O oră, poate mai mult. Deodată Maddalena
auzi o voce guturală mormăind: — D o m n
locotinent, tu nu bine stai aci. Capeţi skhana
(insolaţie).
88
 Dintr'o săritură tânără fată fu în picioare,
îşi căută revolverul şi se pregăti să-şi apere
viaţa, pe care o credea în pericol. Dar în
jurul ei vedea doar chipurile mirate, dar nu
ostile, ale unor indigeni, înfăşuraţi în humu­
surile lor albe.
— Cine eşti? se adresă fata celui care o tre­
zise. Acesta zâmbi, arătându-şi dinţii albi care
contrastau cu chipul ars de soare:
— Sirgent Ibn ben Kedaş, domn locotinent.
Sirgent Kedaş din regimen 6 infanterie. In
permisie la trib al meu. Dacă tu vrei vede...
Şi indigenul desfâcându-şi burnusul, scoase
dintr'un portofel o hârtie oficială, care-i con­
firma spusele. Maddalena se linişti şi îi zâmbi
prietenos. Maddalena avusese grijă să nu-şi
scoată chipiul în timpul odihnei şi sergentul
deşi se mira ce zvelt şi ce mic de stat era su­
periorul lui, aştepta respectuos ca acesta să-i
spună (în niciun caz nu-şi putea închipui că
Maddalena era o femeie şi apoi la rumi-i ăş­
tia orice ai vedea, cât de sucit, nu trebue să te
mire) cum de se găsea fără nici o escortă,
într'o oază care nici nu e însemnată pehă.rţile
statului major. Şi cu tot respectul lui pentru
uniformă şi galoane, Ibn ben Kedaş nu se
putu stăpâni să nu-şi dea cu părerea: — Tu
rămas poate urmă, domn locotinent. Şi nu
ştii acum unde te duci...
Maddalena confirmă zâmbind. — Care e
postul cel mai apropiat? Te-ai putea tu duce
la Kalaa-Matmata?
Indige nul bătu din călcâe.
— Infanterist bun duce acolo unde trimes
locotinent. Eu iubeşte Franţa. Dacă tu spune
Kalaa Matmata, eu duce Kalaa Matmata.
— E departe?
89
 — Mult departe. Asta nu pasă pe tine.
Când tu vrei eu fiu Kalaa Matmata ? Diseara ?
— Dacă poţi?
— Sunt Kalaa Matmata astăseară. Iau cămila
dela caravană şi hop la mine acolo.
— Ai să dai aceste două hârtii comandantu­
lui pieţei şi ai să-i spui să vină imediat. Mă în­
ţelegi ? Imediat. E foarte grav.
Maddalena şi subofiţerul păliră în acelaş
timp.
— Agitaţie în djiş-uri?
— Da. Comandantul trebue să vie neîntâr­
ziat. Pe aici unde ajungi? Şi tânăra fată în­
tinse braţul.
— Pe aici, repetă sergentul urmărindu-i pri­
virea, la Bu Kedaş, trib al meu. Pe ur,mă la
Bir Kraşfa. Şi pe urmă la Dehibat...
— Da, da.... şi pe urmă?
— Tripoli... Italieni, Makaş Italieni.
Maddalena zâmbi. — Chiar acolo mă duc.
Poţi să-mi dai o călăuză?
— Da, domn locotinent. îndată.
Sergentul se întoarse dând câteva ordine
scurte. Din grupul indigenilor ieşiră doi, unul
aducând sergentului o cămilă echipată, celă­
lalt, doi cai pentru Maddalena şi călăuză.
— Grăbeşte-te Ibn ben Kedaş, spuse Mad­
dalena mulţumită.
— Da, domn locotinent. Dar la tine acum,
e s t i prieten la sirgent Ibn ben Kedaş. Toată
lumea primeşte bine la tine. Dacă cineva nu
vrea ascultă la tine, tu spui la mine şi eu taie
capu la el. Tu acum mare şef la trib Kedaş
pentrucă Ibn ben Kedaş, prieten la tine, este
fiu la caid dela Kedaşi şi toată lumea ascultă.
Şi cu acestea sergentul încalecă pe cămila
Sngenunchiată şi porni apoi călare în deşert.
90
 CAPITOLUL VI
VIZIUNEA DE NEUITAT

Caravana se formă la loc. Indigenii strân­

geau cămilele, câinii de rasa slughi lătrau
din răsputeri. Maddalena era uimită că Ber­
berii nu-şi manifestaseră mirarea în mod mai
vehement, dar autoritatea srgentului indigen
era atât de marc încât impusese tuturor tă­
cere.
— Tu vine, domnul locotenent.
Maddalena se întoarse. Tânărul ei călăuz se
grăbea să plece. Maddalena se gândi la ur­
măritorii ei.
— Poţi să le spui că dacă întâlnesc oa­
meni din alte triburi, să-i îndrepte pe o pistă
greşită?
Tânărul indigen chemă pe un bătrân şi-i
vorbi în şoapte arătându-i pe Maddalena şi
direcţia opusă a celei pe care urma s'o ia.
Bătrânul şef zâmbi făcând semn că înţele­
sese.
— Tu poate fi liniştit, domn locotinent. Ei
nu ajunge la tine. Noi spune tu plecat Kalaa-
Matmata.
— Bine. Atunci să mergem.-
După un sfert de oră ajunseră la o kasbah
unde schimbară caii. Maddalena n'avea decât
91
un singur gând: să vadă ce se petrecea la a-
ceastă frontieră misterioasă în dosul căreia
se urzea o dramă cumplită. îşi aduse aminte
de cele auzite din gura comandantului A-
malfi şi a Naidei, şi voia cu orice preţ să îm­
piedice groaznica trădare a tinerei femei.
Toată ziua şi o bună parte din noapte, mai
schimbând odată caii, cei doi călăreţi străbă­
tură bledul nesfârşit. Maddalena se înfăşura-
se într'un burnus împrumutat de tânărul in­
digen şi părea una cu calul; nu mai simţea
nici oboseala, nu mai avea decât un scop: să
ajungă la frontieră. Spre miezul nopţii totuşi
simţi că pleoapele i se închid — de două
nopţi nu dormise decât o oră. Spiritul ei ră­
mânea treaz dar trupul îi era istovit. De alt­
fel şi tânărul călău părea obosit. In zorii
zilei ce doi călăreţi nocturni ajunseră la o co­
libă părăsită.
— Opreşte, domn locotinent. La tine*
dorme, Eu veghează.
—• Trezeşte-mă peste două ore.
—Da, domn locotinent.
Tânăra fată se întinse pe nisip şi căzu, ime­
diat într'un somn greu. Vag auzi în jurul ei
şoapte, tropot de cai, apoi zgomotul unui grup
care se depărta. Se trezi mult mai târziu, când
soarele era sus pe cer. Spre uimirea ei văzu
în interiorul colibei dărăpănate cei doi cai le­
gaţi cu o frânghie iar tânărul călăuz, treaz,
pândea par'că un duşman invizibil, cu dege­
tul pe trăgaciul revolverului Maddalenei.
— Ce s'a întâmplat? şopti tânăra fată.,
— Ei trecut.
— Cine? întrebă ea speriată.
— Ei.

92
 Maddalena înţelese. Tânărul indigen îi ex­
plică :
— Tu dormit, domn jîocotinent, eu vrut
vine înăuntru când auzit tropot de cai. Eu luat
revolver al tău pentru trag, dacă trebue. Ştiu
trag. Ibn ben Kedaş învăţat la mine.
— Au fost mulţi?
— Pote doisprezece sau mai mutte şi o buita
(fată) călare şi un rumi cu haine alb şi sol­
daţi cu muk hala (puşcă). Tu înţelege?
— încotro mergeau?
— Unde şi noi. Atunci tu ascunde şi noi
merge după ei.
Porniră în goană. Madalena nu se mai în­
doia de fidelitatea însoţitorului ei, în schimb
era stăpânită de o altă teamă: nu făcuse oare
rău că nu pornise cu Ibn ben-Kedaş la KaiLaa
Matmata în loc să vrea să-şi îndeplinească
misiunea până la sfârşit? Dacă iar dădea pe­
ste Naida — şi nu se îndoia că „fata" obser­
vată de călăuz era duşmanca ei iar omul în
alb, comandantul Amalfi — nu era oare to­
tul pierdut?
Maddalena şi indigenul sosiră la ultimul sat
barbar dinainte de frontieră, Djneien, cum îi
spuse călăuzul. Străbătu ulicioarele strâmte
ale satului şi se opriră în faţa unei case.
Uşa se deschise şi un moşneag frumos apă­
ru în prag. Zărind călăuzul, păru surprins şi
examina cu oarecare nelinişte pe însoţitorul
acestuia. In două-trei fraze indigenul explică
prenzeţa lor şi bătrânul Arab se înclină res­
pectuos.
— Eşti la tine acasă, sidi locotinent.
Caii intrară în curte, poarta se închise fără
zgomot.
— Cine eşti tu? întrebă Maddalena.
93
 — Mă numesc Ibn ben Kedaş ca şi acel pe
care l-ai întâlnit în bled, sidi locotinent. Sunt
bunicul lui şi am slujit ca mokihazni în ar­
mata franceză din Maroc cu sidi colonel Prou­
vayre.
Tânăra fată păli şi desfăcându-şi cu un
gest viu şi necugetat humusul se îndreptă
spre bătrânul arab cu mâinile întinse.
— L-ai cunoscut pe colonelul Prouvayre?
Sunt fiica lui! De îndată ce rostise acest cu­
vânt, îl regretă, dar bătrânul arab zâmbi:
— Mi-o închipuiam, domnişoară locotinent.
Eşti prea gingaşă ca să fii bărbat ofiţer. Dar
asta te priveşte. Dacă eşti fiica lui sidi Prou­
vayre, totul aici îţi aparţine. Vino, dacă vrei
să vorbeşti, vei vorbi. Dacă vrei să taci, vei
tăcea.
Conduse pe tânăra fată înăuntru, bătu din
palme şi de îndată două femei berbere adu­
seră mâncărurile tradiţionale pe tăvi de ara­
mă. Maddalena îmbucă cu poftă.
După ce se satură, mulţumi bătrânului,
şi-i spuse:
— Dacă mă trădezi vei primi o bună răs­
plată...
Arabul ridică mâna: — Alah e Alah. Nicio­
dată n'am trădat pe nimeni, necum pe un
francez.
— Atunci ascultă. Trebue să-mi procuri un
costum indigen şi trebue să plec cu tine. Cred
că vom putea ajunge la frontieră peste câteva
ore.
— Ba chiar în mai puţin de o oră, spuse
bătrânul. In cinci zeci de minute.
Bine. î m i voi pune vestminte de fată a-
rabâ, deoarece tot ai ghicit că sunt fată. Dacă
vrei voi trece drept fata ta, iar călăuzul va fi
94
fiul tău. Trefme să văd ce se petrece acolo.
Apoi fiul tău se va întoarce pentru a da a-
larma.
— Bine. Va fi cum porunceşti.
— Şi vei spune servitoarelor tale să nu
sufle un cuvânt nimănui.
— Servitoarea servitorului lui Alah e mu­
tă. Nimeni nu va fi în stare să zmulgă lim-
bei ei o trădare.
După un sfert de oră ieşi din cameră un­
de lăsase pe Maddalena şi dădu câteva ordi­
ne. Un sclav aduse trei cai minunaţi şi fo­
coşi. Bătrânul porunci să li se pue harna-
şamentul, îngriji şi de arme şi încalecă. Ne­
potul urcă pe alt cal; cel mai frumos fu re­
zervat Maddalenei. Când aceasta apăru în
prag, îmbrăcată cu un costum arab de mă­
tase brodată, era atât de frumoasă, cu toate
că era trasă la faţă, încât bătrânul arab îşi
împreună mâinile.
— Sunt bine astfel?
— Fiica lui Mahomed nu era atât de fru­
moasă ca tine, Alah să mă ierte. Acoperă-ţi
obrazul cu un văl, pentru ca soarele să nu
fie orbit. Şi după această declaraţie pom­
poasă, spuse tinerei fete ca să încalice.
— Să mergem, spuse bătrânul. Iată ce te
sfătuesc. Sunt Ibn ben Kedaş, fost şeic al tri­
bului. Mă duc la Uezen, unde se petrec eve­
nimentele, care te interesează şi care nu mă
privesc, dar unde pasc vitele mele. Tu vei
vedea ce vei vroi, iar eu îmi voi vedea de
treburile mele. Apoi ne vom întoarce dacă
vrei.
— Şi nu te temi că Italienii au să se lege
de tine?
Bătrânul arab ridică mândru capul:
95
 — Dacă vre-un rumi ar îndrăzni să se a-
tingă de un fir de păr al lui Ibn ben Kedaş,
tot Islamul s'ar răscula pentru a-1 răzbuna.
N'aibi nicio grijă.
Cei trei cai ieşiră pe poarta larg deschisă.
Maddalena cu faţa acoperită de văluri, călă­
rea între bătrânul şeic şi tânărul călăuz. A-
tât era de iubit şi de stimat moşneagul, încât
indigenii îi sărutau în drum poalele humu­
sului. Ajunşi pe câmp, caii porniră în ga­
lop. Deodată arabul apucă braţul Maddale­
nei şi, arătându-i spre o movilită, îi şopti:
— graniţa.
Un indigen sta de pază cu arma 'n mână.
Moşneagul îi spuse cîVi"-a cuvinte şi se adresă
apoi Maddalenei: — Nu trebue să te temi de
n i m i c Eşti cu mine. Şi porniră mai departe.
Deodată, pe când coborau povârnişul, Mad­
dalena scoase un ţipăt înăbuşit: — Priveşte!
In faţa lor pe nisipul galben, şase contra
torpiloare se înălţau imense ca nişte fortă­
reţe uriaşe îndreptate spre frontieră în mij­
locul pustiului nemărginit.

96
 CAPITOLUL 7

ORA H.

Maddalena trase violent de căpăstru calul

bătrânului arab, repetând: — Priveşte.
Şeicul ridică din umeri: — Văd, dar nu sta
aci, căci dunele de nisip au urechi şi ochi.
Trebue să înaintăm. Atenţie.
Intr'adevăr doi soldaţi înarmaţi alergau a-
meninţători spre călăreţi, strigându-le răstit:
— Ce căutaţi aici?
Bătrânul arab înainta singur în faţa lor,
simulând că nu înţelege întrebarea pusă în
italieneşte şi răspunse în arabă. Un interpret
îi tălmăci cuvintele. Arabul întinse braţul
spre sud apoi spre Uazen unde voia să se du­
că. Maddalena urmărea cu inima strânsă a-
ceastă discuţie întrebându-se cum avea să
sfârşească. Se mai ivi un ofiţer, apoi încă alţi
doi şi în cele din urmă sosi cu automobilul
un al treilea. Maddalena recunoscu cu groa­
ză pe comandantul Amalfi, îmbrăcat cu uni­
forma lui de ofiţer de marină. Şeicul reînce­
pu discuţia, vorbind autoritar. Dar Amalfi,
întorcându-se către colaboratorii săi, de­
clară:
— N'are aface, deoarece au văzut ce au vă­
zut trebue să-i ţinem aci. Nu înţeleg cum au
trecut, dar în orice caz nu vreau să plece mai
7 97
departe. Bătrânul, încercuit de doi soldaţi,
făcu semn Maddalenei şi tânărului ghid sâ
se apropie, iar apoi Arabul făcu prezentări­
le. — Fiica mea şi nepotul meu, sidi co­
mandant.
— Bine, spuse Amalfi, fără să recunoască
pe Maddalena, care avea faţa acoperită. Vei
fi reţinut la biroul afacerilor indigene până
mâine. In caz că informaţiile ce le dăduşi se
vor dovedi inexacte, vei fi împuşcat chiar
astă seară.
— Mectab. Aşa a fost scris, spuse şeicul
calm. Află, sidi comandant adaogă el cu un
zâmbet batjocoritor care dispăru imediat, că
şeicul Ibn ben Kedaş nu trădează niciodată.
Micul grup porni înconjurat de soldaţi
spre cartierul indigen; Maddalena, deşi co­
pleşită de nelinişte, privea mereu în jurul ei,
ca să-şi dea bine seama de tot ce se petrecea.
Era într'adevăr un formidabil şantier de con­
strucţii navale, construit în plin nisip. Cele
şase torpiloare, aliniate, erau îndreptate cu
prora spre nord-vest ca să fie luate de valuri
din faţă. Echipe de marinari îmbrăcaţi în
alb, încărcau chesoane, ofiţerii urcaţi pe pa-
serelc învârteau în toate direcţiile velele înar­
mate şi dădeau ordine ca pentru o bătălie.
Deodată Maddalena văzu ieşind dintr'o co­
libă dărăpănată două personagii pe care le
recunoscu cu groază: erau Sampieri şi Nai­
da. Se apropiară de Amalfi, cerându-i expli­
caţii. Acesta le răspunse în italieneşte cu glas
tăios:
— Nu vă neliniştiţi. Acest bătrân imbecil a
trecut nu ştiu cum frontiera şi a reuşit să a-
jungă aci, dar e cunoscut prin partea locului
caGi vine adesea să-şi vază de vitele lui. Toată
9«
l u m e a î m i g a r a n t e a z ă p e n t r u el şi de altfel îl
pun în imposibilitate să ne dăuneze.
— Totuş...
O c u p ă - t e d e m i s i u n e a d-tale, d o a m n ă ş i
lasă-mă.
G r u p u l se d e p ă r t a şi ajunse la primele case
din sat. Peste tot d o m n e a aceeas fierbere. P r i -
zoiiicrii f u r ă d u ş i î n t r ' o c a s ă , a i c ă r e i l o c a t a r i
incărcau ultimele mobile şi lăzi pe c a m i o a n e l e
ce a ş t e p t a u pe şosea. Dealtfel în întreg satul,
i n d i g e n i i îşi a d u n a u î n g r a b ă v i t e l e ş i b o a r f e l e
şi p o r n e a u în b e j a n i e ca şi c u m vre-o m o l i m ă
ar fi căzut a s u p r a c ă t u n u l u i , a m e n i n ţ â n d în­
treaga populaţie. Amalfi intră într'un birou şi
închise usa. Se m a i a u z i r ă cuvintele l u i : —-
Domnule amiral, eu sunt. Restul se pierdu.
D e s p ă r ţ i t b r u t a l d e a ş a z i s a l u i fiică ş i d e
nepotul lui, şeicul nu p u t e a decât să s c h i m b e
cu ei priviri pline de tâlc. D e a s e m e n i schimbă
câteva amabilităţi cu indigenii din Uazen, că­
p ă t â n d p e s t e tot r ă s p u n s u r i p l i n e d e r e s p e c t .
Apoi A m a l f i ieşi d i n b i r o u c h e m â n d p e m o ş ­
neag în c a m e r ă . Peste puţin, doi soldaţi l u a r ă
p e M a d d a l e n a ş i p e t o v a r ă ş u l ei, c a r e r ă m ă s e ­
s e r ă î n c u r t e si-i î n c h i s e r ă p e a m â n d o i î n t r ' o
încăpere zăbrelită şi a p ă r a t ă de d o u ă uşi bă­
tute în cuie, în faţa cărora stăteau de p a z ă doi
soldaţi î n a r m a ţ i . Indigenul se aplecă s p r e
Maddalena.
- D o m n i ş o r a l o c o t i n e n t , ş o p t i el. P r i e t e n i i
dela Ibn ben Kedaş spus adineaori este
aci un prizonier.
Un ofiţer f r a n c e z ?
- Nu ştiu...
Maddalena tresări şi şopti:
- T r e b u e să fugim.
Să fugim, sidi locotinent asta nu se pote.
99
 — Trebue totuş să găseşti un mijloc.
— Nu există. Ba da... Nu uita că tu fiica
dela Ibn ben Kedaş. Nu sufla un cuvânt şi ur-
mează-mă. Dă-mi revolver al tău. Poţi fi sigură
că eu întrebuinţez cu folos.
Deschise poarta şi dădu lămuriri în limba
sabir, din care marinarii ce păzeau încăperea,
nu pricepeau boabă. Unul din ei se duse după
interpret. Respectul arătat de către toţi indi­
genii bătrânului şeic îi impresionase şi pe ei.
— Du-te cu soldat, domnişora locotinent,
spuse călăuza. Am spus la el că ai păcătuit la
tine şi trebue să faci bae ritual pentrucă la
tine eşti „necurată", nu spui nimic şi nu te îm­
potrivi la nimic. Dacă întreabă la tine ceva,
taci şi aştepta clipa prielnic. Un femeie nu
estem bănuit.
Condusă de soldat, Maddalena străbătu o
curte şi ajunse la biroul dragomanului, care-i
puse câteva întrebări grăbite în limba arabă.
Tânăra fată nu pricepu nimic dar dădu din
cap afirmativ. Intrepretul se adresă solda­
tului :
— Poţi să mi-o laşi. O duc în camera fe­
meilor. Şi într'adevăr o conduse într'o altă în­
căpere, unde erau adunate câteva Berbere bă­
trâne. Femeile îngenunchiară în faţa fiicei pre­
ferate a şeicului Kedaşilor. O desbrăcară, o
îmbăiară, o îmbrăcară din nou şi-i dădură să
mănânce. In acea clipă îşi făcu apariţia o bă­
trână sclavă negresă, în care Maddalena re­
cunoscu cu nelinişte pe Fatma, servitoarea
Naidei.
Totul era pierdut. Dar bătrâna sclavă zâmbi
fetei şi nu spuse nimic; apoi se apropie de
Maddalena, şoptindu-i:

100
 — Eşti iarăş prizonieră. Vezi că nu te ajută
Ia nimic să fugi de scrisa ta.
Maddalena lăsă capul în piept; bătrâna Fat-
ma o luă de mână şi o duse într'o cameră ve­
cină, unde pe un pat, în fundul camerei, stă­
tea întins un bărbat. Când acesta întoarse
capul spre ea, Maddalena îşi recunoscu lo­
godnicul.
— Tu? bâigui el. Atunci totul e pierdut.
Dar în câteva cuvinte, Maddalena îl linişti,
povestindu-i cele întâmplate. Fatma se depăr­
tase, lăsând pe cei doi tineri singuri. In min­
tea ei simplă, cei doi trebuiau să fie împreună
de vreme ce amândoi erau prizonieri. Acest
raţionament fu salvarea lor. Gilbert de Par­
ţial sărise în sus.
— Am găsit. Vom face tocmai pe dos de
cum am făcut alaltăeri. Dă-mi costumul tău.
— Costumul meu?
— Da. Eu ştiu araba şi voi găsi mijlocul să
plec de aci.
Maddalena se lăsă convinsă şi scoase humu­
sul, vălul, rochia şi le întinse tânărului, cu un
gest atât de graţios în cât Gilbert nu se putu
stăpâni să n'o sărute.
— E poate ultima noastră sărutare, Madda­
lena, dar orice s'ar întâmpla, până la moarte
ne vom fi credincioşi unul altuia. Intr'o clipă
Gilbert se desbrăcase la rândul lui şi îmbră­
case costumul Maddalenei.
— Am s'o chem pe Fatma, care mă păzeşte,
şi am să-i spun că vreau să dorm. Tu te îm­
braci cu hainele mele şi te întinzi pe saltea cu
spatele la zid. Pansamentul are să-ţi acopere
părul. Abia după un ceas au să te descopere.
Şi în timpul acesta eu voi fi ajuns departe.
— Te mai întorci?
101
 — Dacă nu sunt aici încă astă seară, cu des­
tui oameni ca să plătesc ticăloşilor acestora
toate suferinţele noastre, înseamnă că am mu­
rit.
Gilbert făcu cum spusese, îşi trase vălul pe
faţă, şi cu un glas schimbat, piţigăiat, vorbi
ceva cu bătrâna servitoare. După o clipă dis­
păruse. Maddalena, culcată pe saltea, nu făcea
o mişcare. Dar inima îi bătea de mai-mai să
se spargă.
Trecu o oră, poate mai mult. Maddalena tot
nu îndrăznea să facă o mişcare şi continua să
simuleze somnul. In cele din urmă auzi cu
groază deschizându-se uşa şi câteva glasuri,
între cari al Naidei, discutând cu aprindere.
— Iţi spun că fiica şeicului a dispărut. A
fost căutată pretutindeni. Nu e nici la tatăl ei,
nici la călăuză, nici cu femeile.
— Ce tot spui d-ta? Unde să se fi dus? De
altfel am şaizeci de oameni care străbat ne­
încetat pustiul în lung şi 'n lat şi frontiera e
bine păzită.
— Dar dacă fata e logodnica locotenentu­
lui?
— Şi dacă. Nu ştie un cuvânt arabă. Mi-ai
spus-o chiar d-ta. Va fi prinsă.
Apoi comandantul Amalfi se apropie d e
salteaua pe care era culcat presupusul Gilbert
de Parţial.
— Domnule locotenent, îţi cer scuze că nu
m'am ocupat de d-ta de aseară. Eram extrem
de ocupat. Dar acum vei părăsi Uazen-ul fă­
ră o clipă de întârizere, căci lucrurile ar pu­
tea să ia o întorsătură proastă pentru d-ta.
Maddalena nu se clinti. Naida stărui şi ea:
—Haide, vorbeşte. Arată-ţi chipul, boboce-
lule!
102
 — Lasă doamnă, porunci Amalfi. E o laşi­
tate inutilă să-ţi baţi joc de un prizonier. Di-
seară, domnule locotenent, se adresă apoi A-
malfi lui Gilbert, diseară la ora şase toată fa­
leza dela sud de Gurant va sări în aer şi apa
mării va inunda terenul, mlaştinele dimpre­
jur. La ora şapte marea va fi aci. La ora opt
ridicăm ancora. La miezul nopţii, contrator-
piloarele noastre vor ataca noua coastă a
Tunisiei şi mâine Tunisul, Cetatea Albă, va
fi a noastră. Ce ai de spus? Hai, răspunde, se
răsti el enervat.
Maddalena se ridică, îşi smulse pansamen­
tul şi strigă în uluirea generală, pe când Na-
1
dia îşi încărca revolverul:
— Spun, că sunteţi nişte laşi!

103
 CAPITOLUL 8

LA CE SERVEŞTE UN DIPLOMAT...

O siluetă albă fugea de mânca pământul

dealungul liedului Mogda, salutată din o sută
în o sută de metri de focuri de armă care stâr­
neau câte un mic nouraş de nisip în jurul ca­
lului şi călăreţei cu burnusul alb. Puţin în ur­
mă, soldaţi călări urlau parole, ordine, se o-
preau ca să-şi încarce la loc puştile şi să tragă,
apoi porneau iar înainte.
Două focuri, trei focuri trase tot mai de a-
proape. Deodată calul fugarei fu lovit de un
glonte, sări în două picioare şi era cât pe ce
să trântească pe călăreţ. Era Gilbert de Par­
ţial care zorea să ajungă la graniţă. Era fără
armă. Tânărul ofiţer dădea pinteni animalu­
lui rănit, dar zadarnic: un ultim glonte lovi
calul în abdomen. Nenorocitul animal se pră­
buşi iar Gilbert se rostogoli şi el în nisip.
—Avanti! avanti! răcneau urmăritorii.
Tânărul ofiţer rămăsese inert cu braţele
cruce. Corbii se năpustiră asupra lui mai re­
pede ca oamenii. Un grănicer zvârli puşca şi
alergă spre el. Când ajunse, tresări. Dar era
prea târziu. Gilbert îl înşf ăcase de centiron, îi
smulse revolverul şi-1 lovi cu el în frunte pen­
tru a-1 ameţi. Apoi îl apucă cu o forţă hercu-
lană, ţinându-1 ca un fel de scut împotriva ur­
măritorilor şi cu revolverul în mână urcă
deandaratelea duna. Căzu un inamic, căzură
104
doi, un al treilea se rostogoli în nisip. Gilbert
ştia să ţintească. Ajunse în vârful colinei.
— Avanti!...
Dar Gilbert cu o sforţare supremă aruncă
trupul bărbatului leşinat asupra celui mai a-
propiat dintre agresori, făcându-1 să se potic­
nească. In acest timp, Gilbert alerga ca vântul
de vale pe povârnişul dunei. Ajunse teafăr la
graniţă. Urmăritorii se opriră o clipă şovăind.
Nu ştiau ce să facă. Nu aveau permisiunea să
treacă frontiera şi riscul era mare. Totuş doi-
trei călăreţi, mai îndârjiţi se lăsară să alunece
de vale.
Gâfâind, în picioarele goale, — pierduse pa­
pucii femeeşti — stânjenit de costumul de îm­
prumut, tânărul ofiţer simţea că-1 părăseau
puterile. Dar atunci auzi în faţa lui glasuri
care strigau în franţuzeşte:
— Stăi! Arma la ochi! Foc!...
Gilbert abia avu timp să se arunce în nisip.
O salvă de foc trecu pe deasupra capului lui şi
în acelaş timp blesteme din lagărul urmărito­
rilor lui. Tânărul fu înconjurat cât ai clipi de
soldaţi algerieni. Ofiţerul acestora privind stra­
nia lui deghizare, îl întrebă aspru:
— Cine eşti?
— Gilbert de Parţial, locotenent aviator.
— D-ta eşti? Păi de două zile te tot căjutăm.
— Trebue să ne grăbim, spuse Gilbert în-
tr'un suflet. Peste două ore va fi poate prea
târziu.
Şi cu cuvinte întretăiate explică salvatorului
lui cele ce se petreceau. Ofiţerul, un bătrân
căpitan cu mustaţa albă, răspunse:
— Ai dreptate. Arn tot ce ne trebue.
Flueră strident şi restul detaşamentului, care
aştepta într'o colibă pălrăsită, sosi în pas aler­
gător la faţa locului. Ofiţerul ordonă:
105
 — Montaţi a n t e n a T. F. F. R e p e d e !
— D a ţ i a l a r m a , gâfiy G i l b e r t , c ă z â n d l e ş i n a t
pe nisip.
T r e i o a m e n i îl ridicară. C â n d deschise ochii
era întins pe o m â n ă de paie, la u m b r a unei
kasbach. D ă d u î n l ă t u r i b i d o n u i cu apă rece
ce i se î n t i n d e a şi se î n t o a r s e c ă t r e ofiţerul
c a r e cu casca la u r e c h e trimetea în cele p a t r u
vânturi destăinuirile cxtrordinare, pe care i
le făcuse Gilbert.
— Alo? d a ? aţi descoperit la G u r a n un bă­
trân A r a b şi un I t a l i a n ? Da... Lăzile cu explo­
z i b i l e a u fost s c u f u n d a t e î n m a r e ? Bine... N u
m a i e , a ş a d a r , p r i m e j d i e . . . . C e a v e m d e fă­
cut? Să i n t r ă m în Tripolitania? Bine, de vre­
me ce vă luaţi r ă s p u n d e r e a . Italianul a făcut
mărturisiri.... Perfect... V o m fi acolo în c h i a r
astă scară.
Scoase receptoarele, pe c a r e radiotelegrafis­
tul le p u s e în l a d a cu a p a r a t u l de e m i s i u n e
şi de recepţie şi în timp ce oamenii d e m o n t a u
a n t e n a , b ă t r â n u l ofiţer se adresă tânărului
său c a m a r a d : — Poţi să u m b l i ?
— D a . Nu ti-am spus totul. Logodnica m e a
e a c o l o . V r e a u . . . V r e a u s'o s a l v e z .
— Am aci p a t r u sute de o a m e n i , zece m i ­
traliere şi un tun de c â m p . Adversarii noştri
trebue să nu bănuiască nimic. Agentul lor,
c a r e a d u c e a i n s t r u c ţ i i d e l a U a z z e n a fost a-
restat. D i s e a r ă v o r fi cu toţii în f a ţ a Curţii
marţiale.
— D a r vai...
— Noi ne v o m continua d r u m u l spre sud,
ocrotiţi de d u n e . Nu v o m p u t e a fi văzuţi în
defileul djebel-ului D u i r a t p r i n c a r e m e r g e m ,
decât dacă două avioane d u ş m a n e vor zbura
d e a s u p r a n o a s t r ă . D a r t o v a r ă ş i i d-tale care
a u . p l e c a t dela Bizerte o d a t ă cu n o i ; t r e b u i e
IOC
să-şi ia zborul peste câteva clipe. In curând
ne vor apăra de departe împotriva oricărui a-
tac. Vom ajunge astfel la frontiera tripolita-
nă la Uazzen. Vom fi acolo noaptea, destul de
târziu pentru ca adversarii noştri să nu se
aştepte la nimic, convinşi că marea va năvăli
peste nisipuri. Vom împresura satul ajutaţi
de o escadrilă, cerută de urgenţă de la Bi-
zerte.
— Să plecăm, spuse Gilbert sculându-se.
Sunt gata. Numai să nu ajungem prea târ­
ziu!
Un detaşament de soldaţi îşi înşeua caii.
Tânărul ofiţer îmbrăcat acum cu o uniformă
ostăşească dată de căpitan, încalecă. După
zece minute, în kasbah nu mai rămăseseră de­
cât câteva paie. Bătrânul căpitan călărea în
fruntea detaşamentului alături de Gilbert, a
cărui nerăbdare abia o putea ţine în frâu. In
două rânduri întâlnind câte o apă, se opriră
să lanseze radiotelegrame. A doua oară căpi­
tanul declară:
— Avioanele sunt la Bir Fantasia. Pe la ora
8 când se va fi lăsat întunericul îşi vor lua
zborul pentru a veni în ajutorul nostru.
Soarele era pe asfinţite când ofiţerul se mai
opri odată pentru a organiza atacul. Peste o
jumătate de oră dominau deşertul, în faţa Ua-
zenului.
înainte băeţi! Acu'i-acu'!
Şi căpitanul coborî în goană panta, urmat
de Gilbert şi de detaşamentul de călăreţi cu
puşca încărcată, — în timp ce mitralierele
făceau un ocol ca să atace satul din flanc,
odată cu tunul ce luase poziţie pe creastă.
In lumina palidă a lunei cele şase contra-
torpiloare se înălţau pe nisip cu o înfăţişare
fantasmagorică. Nu se auzea nici un zgomot
107
totul era calm. Deodată, dintr'o turelă de ob­
servaţie, se auzi un strigăt — Avertite /....
(Atenţie).
Căpitanul îşi strânse oamenii. — înainte!
Cât ai clipi ajunseră lângă vapoare, şi des-
călecară ca să se arunce la asalt. Fură salu­
taţi de un nou strigăt: — Fermatevi!.. (Opri-
ţi-vă).
Dar nu mai era timp. Cu avânt înfocat cei
patruzeci de francezi urcară scările de fier şi
se năpustiră cu baionetele şi revolverele asu­
pra marinarilor uluiţi şi incapabili să reziste,
majoritatea neînarmaţi. In câteva minute cele
trei vapoare fură ocupate. Gilbert, care făcuse
o razie rapidă prin sat, însoţit de câţiva oa­
meni, văzuse că acolo nu mai era ţipenie de
om. Se întoarse la contra-torpiloare. Soldaţii
şi ofiţeri din corpul de debarcare duşman
erau parcaţi, dezarmaţi, jos pe plajă, sub su-
praveghierea câtorva francezi cu arma la ocM.
Gilbert nici nu se uită la prizonieri, ci cu re­
volverul în mână coborî în inima vaporului
îmbrâncind pe cei care-i stăteau în cale, şi ur­
lând cu disperare:
— Maddalena!
O chemare îi răspunse. Glasul ei îl călăuzi,
împinse o poartă de fier şi ise yăzu într'o sală
unde se aflau comandorul Amalfi, amiralul
şi alţi doi ofiţeri. In faţa lor tânăra fată şi
doi Arabi aşteptau decizia supremă.
Dar la vederea noilor veniţi, ofiţerii de ma­
rină se turburară şi se sculară în picioare.
— Ce înseamnă asta?
Gilbert înainta şi le strigă cu un glas biciui-
tor: — Sunteţi prizonieri de război, domniilor.
— Cu ce drept?!
— Supuneţi-vă. Vasele dv. sunt în mâinile
noastre şi dacă opuneţi rezistenţă — ascultaţi!
108
 Prin boitele de oţel se auzi zbârnâitul dătă­
tor de groază al motoarelor escadrilei. Amalfi
izbucni într'un râs sădbatec. — Ţi-ai făcut so­
cotelile fără marea. Peste zece minute voi
veţi fi în mâinile noastre.
— Ba te înşeli. Complicii d-tale sunt ares­
taţi. Proectul d-tale e dat pe faţă, totul s'a is­
prăvit pentru d-taî...
Ofiţerii păliră, apoi Amalfi plecă deprimat
capul, bolborosind: — Bine domnule, mă pre­
dau. Vii la timp. O clipă mai târziu logodnica
d-tale ar fi fost executată.
Urcară toţi pe punte. Pe bordul celorlalte
crucişetoare se vedeau soldaţii francezi. Din
ordinul căpitanului se aprinseră luminile. A-
vioanele escadrilei de ajutor aterizau pe rând.
Nu se trăsese nici un foc de armă.
Deodată ateriza un ultim avion, pilotul sări
din carlingă şi urcă într'o goană nebună pe
punte răcnind: — Sentite! (Ascultaţi).
Amalfi se întoarse cu o speranţă în suflet
spre aviator. Acesta întinse un plic şi se pre­
zentă: — Căpitanul Dolfi dela statul major
din Tripolis. Citiţi.
Amiralul Amalfi rupse tremurând plicul,
citi câteva rânduri pe care le întinse apoi mut
lui Gilbert şi căpitanului. Descifrară.

— Oficial. Paris către Roma şi Roma către

Paris. Toate ostilităţile interzise. Comisiunea
va judeca delictele. Tribunalul din Haga
a fost avertizat. Sunt prevăzute indemniza­
ţii. S'a hotărît şedinţa extraordinară a Ligii
Naţiunilor. Trupele franceze să-şi reocupe
posturile. Crucişătoarele să fie dezarmate,
lnstrucţii urmează, lnterim.

Căpitanul îşi muşcă mustaţa.

109
 — Păcat. Toţi diplomaţii ăştia sunt nişte
dobitoci. Vă salut, domnilor.
Peste o oră torpiloarele fără de glorie dor­
meau în deşertul imens şi tăcut.

EPILOG

— - Să cred că eşti aci, Maddalena?

— Da, Gilbert, iubitul meu.
Cei doi tineri, însfârşit unul al altuia după
atâtea grele încercări, se ţineau strâns îmbră­
ţişaţi sub cerul albastru al Rivierei. Doamna
de Prouvayre îi priveau zâmbind.
— Doriţi ziarele, domnule căpitan?
O ordonanţă întinse o gazetă ofiţerului care
fusese înaintat în grad. Gilbert o desfăcu, şi
deodată încruntă din sprâncene arătând lo­
godnicei lui trei informăţiuni:

„S'a vărsat Băncii Franţei o sumă de 20

milioane aur cu titlu de indemnizaţii pentru
incidentele tunisiene.
„Trei italieni indezirabili: Santorio, Pietro
şi Sampieri au fost condamnaţi la 10 ani în­
chisoare la Alger'.
„Căpitanul dr vapor Amalfi a fost condam­
nat la 5 ani fortăreaţă. Complicea lui, o fe­
meie, a fugit".

— Ei spuse d-na Prouvayre, fără victime

nu se poate...

S F Â R Ş I T

119
 ROMANE oe ACŢIUNE şi PASIUNE

La 15 Iunie apare :

CORABIA BLESTEMATĂ
Corabia blestemată e p o v e s t e a d e n e ­
crezut a unei stranii expediţii de vânători
de balene. Gonind după satanica Balenă
Albă a O c e a n u l u i , „Pequod" Corabia bles­
temată d e s p i c ă i a r ă o d i h n ă v a l u r i l e t u t u r o r
m ă r i l o r globului, învăluită într'o ceaţă ţe­
s u t ă d i n vis, m i s t e r ş i r e a l i t a t e . Ş i t o t u ş i î n
ce varietate infinită de culori scânteietoare
e r e d a t exotismul l u m e i noi ce se înfăţi­
şează privirilor u i m i t e ale cetitorului. F a n ­
t o m a t i c e , şi t o t u ş i ce m ă r e ţ e şi ce vii se
desprind pe fondul de fatalitate s u p r a n a ­
turală a acesiei d r a m e , siluetele a s p r e şi
eroice ale personagiilor în frunte cu apri­
gul C ă p i t a n A h a b , cel c u p i c i o r u l d e l e m n .
N e n u m ă r a t e peripeţii în care omul încăe-
rat cu Moartea îi dă piept n u m a i cu pro­
p r i i l e lui f o r ţ e — s f i d a r e a n e c o n t e n i t ă a
elementelor oceanului deslănţuit, pasionante
vânători de balene descrie cu o r a r ă p u t e r e
de evocare, lupta cu făpturile fantastice
n ă s c u t e d i n r o m a n t i c e l e s u p e r s t i ţ i i a zeci d e
g e n e r a ţ i i d e m a r i n a r i — fac d i n „ P e q u o d "
nava ideală a tuturor celor porniţi să spargă
orizonturile — iar din r o m a n u l
„CORABIA BLESTEMATĂ"
e p o p e e a riscului şi a îndrăznelii, r o m a n u l
preferat al a d e v ă r a t u l u i cititor de a v e n t u r i
şi călătorii e x t r a o r d i n a r e .
Cereţi cu toţii la 15 Iunie numărul 3 :
Corabia b l e s t e m a t ă .
iu