ARGUMENTAREA PROIECTULUI

Aşa cum Mântuitorul a fost Modelul desăvârşit de înţelepciune, bunătate,

frumos, şi iubire, noi, oamenii creştini trebuie să urmăm acest Model atât cât ne
este cu putinţă fiecăruia dintre noi. Cu cât aceasta este începută la o vârstă mai
fragedă, cu cât valoarea sa va fi mai mare. Pentru a-l face pe copil să ajungă la
aceste valori esenţiale ale umanităţii este necesară educaţia religioasă începută
încă din grădiniţă.
Cadrul didactic are datoria de ai oferi copilului șansa integrării într-o
societate pusă în slujba progresului spiritual și moral. Trăirea în spiritul
onestității, promovarea valorilor morale, iubirea de Dumnezeu și semeni, pot fi
învatate de copii de la cea mai fragedă vârstă, având în vedere că primii ani ai
copilăriei sunt hotărâtori pentru evoluția ulterioară a individului. Aceasta se
realizează în familie, în biserică și în instituțiile de învățământ. Copilul mic este
asemenea unei bucăți de aluat din care poți modela, după voie diferite forme,
este o mladiță crudă, pe care, dacă o plantăm și o lăsăm să crească la voia
întâmplării, ea va crește strâmbă, noduroasă, aplecată după voia vânturilor sau a
feluritelor întâmplări. Dacă însă mlădița este îngrijită de aproape, sprijinită,
curățată de buruieni ea crește bine, dreaptă, puternică și aduce roade bune.
Copilul, încă de mic, vine în contact cu realităţi, simboluri şi manifestări
religioase ale căror semnificaţii, în înţelesul lor cel mai simplu, este bine să le
cunoască. Mai întâi în familie, apoi în grădiniţă, preşcolarii învaţă să-şi
manifeste într-un anumit fel sentimentele, îşi formează deprinderi de conduită cu
ajutorul cărora să devină persoane deschise comunicării cu Dumnezeu şi cu
semenii.
Una dintre sarcinile educaţiei religioase rezidă în formarea bunului creştin
capabil de a cunoaşte şi a venera valorile sacre.