Piesă pentru Sărbătoarea Crăciunului - Cum a furat Grinch Crăciunul (reinterpretare)

Narator 1: Orașul Bucuricilor este orasul Bucuriei! Cu străzi colorate, frumos decorate tot timpul
anului, cu oameni care zâmbesc în fiecare clipă și găsesc viața amuzantă chiar și în zile mai grele...
Bucuricii nu stiu, drept să vă spun, ce este tristetea. Ei sunt o sursă infinită de ...bucurie!!! Poartă
bucuria de a trăi pe chipuri, în haine, în suflet. Totul este colorat, totul este însuflețit! Orașul este un
adevărat parc de distracții tot timpul anului. Bucuricii noștru îmbină utilul cu plăcutul, iar munca este
mereu urmată de odihnă și multă voie bună.

Narator 2: Desigur, ne gândim, în ce loc, pe lumea aceasta, ar putea exista un astfel de orășel? Nu prea
mare, dar nici prea mic, nu prea bogat, dar nici prea sărac, nu prea vesel, dar nici prea...stați, am zis -
nu prea vesel - ?!!! Trebuie să recunosc, până și eu sunt curioasă...Bucuricii sunt cei mai veseli oameni
de pe Pământ! De unde atâta încântare și voie bună?

Narator 1: Desigur, din inimă!! Sunt mici, dar au niște inimi mari! Mari până la cer și înapoi! Sursă
infinită de dragoste și multumire. Sunt oameni care se bucură de fiecare zi, căci trebuie să știți, fiecare
zi este un dar, un dar pretios de la Dumnezeu. Si, ca să vă mai spun un secret, de unde credeti că au ei
aceste inimi mari? Tot de la Dumnezeu, desigur.

--- Se aud Bucuricii în fundal.

Narator 1: Priviți! Așa începe povestea noastră. Este 24 Decembrie și tot orașul asteaptă cu nerăbdare
venirea Crăciunului, Sărbătoarea lor preferată! Mâncare bună, băutură pe alese, familie și prieteni la
masă, daruri multe de primit, toate într-o singură zi!!! Și totul, pe când Orasul este deja îmbrăcat în
straie de sărbătoare, cele mai frumoase lumini, cele mai vesele decorațiuni și cel mai înalt brad, fiind
chiar în mijlocul lor.

Act 1. / Scena 1

La Famila Bucuricilor acasă

Bunică 1: Mereu am spus-o, Crăciunul ne întinerește. Parcă retrăiesc de fiecare dată zilele copilăriei
mele. Dragii mei, și bunica mea ne făcea nouă toate bunătățile și cozonacul ei era... (este întreruptă de
bunicul)
Bunicul 2: Iar vrei să le spui povestea copilăriei tale?! dar noi știm deja...bunica ta făcea cel mai bun
cozonac din toate tările bucuricilor, an de an vă aducea în dar o sanie de cozonaci și prăjituri până într-
o zi când...

Copiii în cor (care se joacă lângă bunici, ascultând): Sania a dispărut!!!

Bunica 1: A dispărut și... (este întreruptă din nou)
În cor: Voi nu ati mai găsit-o...
Bunica 1: Nu am găsit-o, dragii mei, iar apoi am fost tare mâhniți. Crăciun la Bucurici fără bucate, fără
cozonac, fără turtă dulce? Atunci...
In cor: Ati căutat sania și ați găsit-o goală!!!
Bunica 1 (tristă): Da, am bănuit atunci că numai Grinch Senior putea face așa ceva...adică...să ...
Cor: Lase Bucuricii fără CrăĂĂĂĂciun?!!!! (sunt înfricoșati)

Mama: De ce văd atâte fete triste aici!???? Iată ce am v-am adus!! (aduce cozonac și tură dulce, copiii
sar fericiti, bunicii ii admiră cu dragoste și se iau de mână, iar tata intră în casă, sărind și el pe desertul
delicios al mamei)
Cindy : Tataaaa, ai veeenit! Ce ne-ai adus?
Tata : V-am adus o veste, diseară stăm la masă cu totii. Părinții mei sunt deja în drum spre noi (nu
termină bine si deja copiii sar în sus de bucrie, la auzirea vestii)
În cor: Uraaaaa, suntem tooootiii!!!! (încep să cânte si să danseze împreună)
Narator 2: Bucuria acestei vești i-a scos afară pe cei 4 copii ai familei Happy. Priviti! Dansează
împreună cu fulgii de nea! Ati mai văzut atâta fericire?

Act 1/ Scena 2

În acest timp însă, în depărtare, într-un loc izolat și întunecat, pe colinele neștiute ale Orasului
Bucurici, locuiau Grincii...desigur, Grinch Senior și fiul său, Junior, care urau de moarte viața
bucuricilor, pofta lor molipsitoare de viață, dar, mai ales, sărbătoarea Crăciunului.

Grinch Senior (plictisit, dar îngândurat): Hmmmm...se apropie...vine iar...

Cățelul Max (priveste cu milă): ...
Grinch Senior: Ce te uiți, stii și tu...vine, iar...vine...
Cătelul continuă să îl privească, parcă și cu frică.
Grinch Senior (Se înfurie): Vineee, vinee și nu pot să fac nimic. Bucuricii și Crăciunul, împreună pt o
zi! (se schimbă la fata de supărare, furia pune stăpânire): Nuuuuuuu, să nu vinăăăăăăă!!! (Max isi
bagă capul sub lăbuțe să nu audă)
Grinch Junior (curios): Tată?? Cine?? Cine să nu vină??
Grinch Senior? Junior, ce zi este astăzi???
Grinch Junior (calm): 24 Decembrie, tata...este...(se schimbă la fata, nelinistit)...Ajunul Crăciunului.
Crăciun???????? Aici?????????? În lume??????????

Se uită unul la celălalt, iar apoi amândo la Max, care ar vrea să plece, dar nu are cum. În
timpul acesta, în vale, se aud chiote de bucurie și se văd lumini. Copiii familei Happy se joacă în
zăpadă.

Grinch Junior : Se repede la usă, îi priveste pe furis. Grinch Senior îi urmează.

Grinch Junior: Hmmmm, ei mereu râd. Mereu râd. Și fug de mine. Eiii (se înfurie) râââd deee
mineeeeeee!!!!!!
Grinch Senior (Încruntat, da din mâini): Se bucură toti Bucuricii!!! Ii urăsc! Dar, ei nu râd de tine,
ci...lor le este frică de tine. Tu esti Grinch, ești cel fiul meu, al marelui Grinch care, le-a furat
Crăciunul si le-a distrus bucuria asta stupidă. Le-am sters eu zâmbetul acesta tâmp de pe față atunci
când le-am fuuuraaat Crăciunuuuuul!! (din ce în ce mai tare și mai mândru de el)
Grinch Junior (cu subînțeles, teatral): Se tem...pentru că ..eu...le voi fura...din nou...Crăciunul.

Narator 1: Zis și făcut. În timp ce Bucuricii asteptau cu nerăbdare venirea Crăciunului, cei doi Grinci
malefici au pus în aplicare planul de a le fura, încă o dată, bucuria celor care locuiau în orasulul
veseliei și al dărniciei! Vă dati seama, sute de cadouri asteptau să fie împărtite, sute de brazi il asteptau
pe Mos Crăciun, sute de copii asteptau cu sufletul la gura dimineata zilei următoare. Iar nimeni nu
bănuia nimic...

Între timp, la familia Happy acasă.

Copiii se joacă pe jos, bunicii sunt cu totii lângă brad si povestesc, alături de părinti (ca la o sezătoare)

Bunica 2: Ia spuneti voi, ce vreti să vă aducă Mos Crăciun??

Luc: Eu vreau cea mai mare mașină de pompieri. Vreau să fiu pregătit să apăr orasul!
Ema: Eu vreau o păpusă care sa vorbească. Vreau să o învăt multe lucruri. Noi, la scoală, învătăm
multe lucruri. Doamna ne-a spus că Mos Crăciun mereu ne aduce cadouri. Si nu uită pe nimeni...
Tom: Ce bine spune doamna! Eu vreaauuu....(se gândește)...am uitat...adică...nu am uitat, dar vreau
mai multe lucruri...vreau o bicicletă pentru a putea merge la scoală, când va fi din nou cald, cu
bicicleta, vreau o carte cu benzi desenate, un pachet de sickere cu SpiderMan și ...(este întrerupt)
Tata (râzând): crezi că Mosul vine dor în casa noastra?! El merge în toată lumea. Dacă toti copiii ar
cere atâtea lucruri, cum ar putea să mai aducă daruri tuturor?
Tom (mirat/ speriat): Dar, tata, Ema a spus că Mos Crăciun ne aduce tot ceea ce ne dorim...
Tata: Nu, Tom, Ema a spus ca Mos Crăciun nu uită niciun copil. El împarte bucurii tuturor. Dar...atâtea
cadouri!??
Mama: Tom, de fapt, cred ca nu trebuie să te intristezi. Uite, au venit în vizita si bunicii tăi. Suntem
toti aici. Să ne spună o poveste.
Bunicul 2: Dar...Cindy, tu ce vrei de Crăciun?
Cindy (stă mai departe și vine visătoare): Eu aș vrea...să fie toti oamenii fericiti. Să ii aducă lui Tom
toate darurile pe care le doreste. Si mai vreau o stea pentru bradul acesta. Vezi tu, tata, steaua de anul
trecut, din vârf (se uită tristă la brad)...păăi, eu am spart-o. Pentru că imi plăcea și am încercat să ajung
la ea. Eu aș vrea o nouă stea. Care să facă multă lumină. Să ajungă tuturor.
Bunica 1: Cindy, vino la mine! (se asaza la bunica în brate).

Toti nepotii se asază în brate la bunici si ascultă o poveste.

În timpul acesta, Grincii nostri, deghizati, intră în oraș și încep să cerceteze casele oamenilor, lăsând în
urmă mizerie și distrugând totul în cale.

Grinch Senior (terminând de mâncat o banană, iar coaja o aruncă pe jos): dezgustător! Atâta lumină și
culoare!!!
G. Junior (dezgustat de ceea ce vede în jur): Bradul acesta din oras îmi provoacă greată. Imi este răuu!
(teatral). Nu mai pot!!
G. Senior: Ce ar fi dacă...(se uită la G. J)...
G. Junior: I-am da foooc??!!!

Narator 2: Zis si făcut, în acest timp de poveste, cei doi fac cel mai mare rău, provocând locuitorii din
oras, distrugând simbolul Crăciunului și al bucuriei lor – marele brad din centrul orasului! În tot acest
timp, acasă la familia Happy, era liniste și pace, acolo...(continuă personajele)

Luc: Bunica, eu am avut un coșmar. Am visat că mă transform în Grinch.

Ceilalti copii râd.

Bunica 2: Stai linistit, băiete, nici dacă vrei si poti. Inima ta e prea mare.
Ema: Cum adică inima lui e prea mare?
Tom: Da, buni, cum adică? Ce înseamnă asta?!
Bunicul 1: Ceea ce vrea să spună bunica este că Grinch are o inima prea mică. El este rău pentru că nu
are loc de bucurie, de multumire, de dragoste în inima lui.
Bunica 2: Si atunci nu ai cum să te prefaci într-un Grinch, Luc. Pentru că tu deja ai o inima mare.
Inima ta are loc pentru toate aceste sentimente nobile. De altfel, părintii vostri, mereu v-au învătat să o
faceti să crească, pentru a pune în continuare în ea numai dragoste. V-am spus eu că dragostea este
cheia tuturor problemelor? De ce credeti că acest oras înfloreste de la an la an?

Copiii se uită uimiti.

Bunica 1: Pentru că toti părintii isi învată acasă copiii să facă loc, în inima lor, bucuriei și bunătății. Un
gest frumos este suficient într-o zi pentru a-ți mări inima, Luc. Deci, stai linistit.
Luc (usurat): Ce bine!! Alaltăieri am plimbat cătelul doamnei Pufarină de pe strada Piticotilor, ieri am
dus gunoiul în locul Emei, iar astăzi...(speriat)...vaaai, astăzi nu am făcut nimic! Ce mă fac?!!!

Părintii zâmbesc.

Bunicul 2: Dragul meu, astăzi ne-ai întâmpinat cu zâmbetul pe buze și ne-ai dat câte o înbrătisare
caldă! Ce poate fi mai frumos de atât? Un nepot care iși asteaptă bunicii cu dragoste?!!

Luc se uită multumit și linistit. În casă domnește sărbătoarea.

Cindy: Bunicule, dar și inima lui Grinch poate să crească...
Bunicul 2 (stă pe gânduri): Cred...
Bunica 1: Dar, atunci când Grinch Senior ne-a furat sania cu daruri si dulciuri... (este brusc întreruptă)
În cor toti cei prezenti: Stiiiim, a furat, de fapt, Crăciunul!!!
Cindy: Eu nu cred că există oameni răi. Nici creaturi rele. Nici animale rele. Ci doar neînvățate. Ele nu
stiu ce e iubirea.
Tom: Eu am auzit la scoală că si Grinch a fost ca noi, până într-o zi când...(face o pauză si se uită
jucăus)..am uitat...da, am uitat restul povestii.
Mama: Bunica voastră stie cel mai bine, Grinch S. a fost colegul ei de clasă.
Bunica 1: Da, a fost. A fost bine. Era ca noi toti. Poate putin cam solitar pentru bucurici. Noi, vedeti
voi (uitându-se mândra la copii), noi suntem foarte sociabili și puși pe șotii. Ne plac glumele. Dar
el...el nu le gusta.
Ema: Si făcea răutăți si atunci?
Bunica 1: Nu chiar. Era doar mai retras. Într-o zi, copiii au râs de el. Se îndrăgostise de o fată. Iar
ceilalți i-au făcut o glumă chiar în fața fetei. El nu înteles gluma si de atunci s-a retras la peștera din
colină. Toti i-au stiut de frică, a devenit cel mai înfricosător. Egoist și întunecat, ciudat om, as spune!
Bunicul 1: De câte ori apărea el, totul se schimba în oras. Ne merge rău, ne îmbolnăvim, ne lipsesc
lucruri, mor plantele și avem vreme rea. Nu e întâmplător...el ne face ceva de fiecare dată. Să nu il mai
pomenim. Nici nu e bine. (il strange si mai tare în brate pe Tom)

Mama se plimbă printre ei, ii serveste cu turtă dulce, iar apoi, uitându-se pe geam, speriată, vede
flăcările la brad): Vaai, ati povestit despre el! Despre el si uite! Bradul nostru!

Sar toti speriati si aleargă în centrul orasului.

Narator 1: Bradul era scrum, totul imprejur distrus. Fumul înecăcios urcă spre cer. Oamenii aleargă
disperati. O asemenea întâmplare, chiar in Ajun...si tocmai în orasul lor??

Tata (trist si speriat, cu ochii mari): Bradul nostru nu mai e...

Copiii (tristi): Bradul!!!
Bunicul 1: El e aici! Am vorbt despre el si s-a întâmplat! Atrage tot răul!

Apar cei doi Grinci. Se plimbă deghizati încă, apoi, sfidători, dau jos măstile si toti rămân inlemniti.
Nimeni nu scoate un sunet, se uită speriati si ii urmăresc doar cu privirea.

Grinch Senior: Vreti să stiti ce s-a întâmplat cu bradul vostru, bucurici patetici???
Este scrum...praf...zdrente...mizerie....gunoi.............(rade diabolic)

Grinch Junior: Despre asta e vorba...(începe să imite oamenii): Mereu Tâââ-tâââ-tâââ (imită râsul lor),
Ha ha ha ha (continua să imite ironic), Hee hee heee.... darrr (se uită in jur si o fixează cu privirea pe
Cindy ) s-a terminat!
(Continuă ironiile) Haai la scoală să învătam (râde cu subinteles), hai în parc...ha să plimbăm căteii
doamnei Pufarină...hmmm...nooi stim totul!!!
Grinch Senior (Copilăreste, ironic): Crăciun, Crăciun, Crăciun...cadouri, cadouri, cadouri, cozonaci,
tură dulce..brad...familie, prieteni...bleachhhhhhhh, blech.....
Grinch Junior (în acelasi stil): Sunteti doar jalnici! Crăciunul este penibil! (sare în fata oamenilor care
se uita speriati): Mami, vine Mosul? Tati, oare vine bunica la noi de Craciun? Mami, ce vârf să punem
în acest brad? Bunico, ne citesti o poveste?
Bleachhhh, bleachhh......adevărul? Crăciunul este ...

Impreună cu tatăl: O mizerie!!!

Grinch Senior: Este, totusi, o tradiție de Crăciun pe care o găsesc destul de interesantă...sărutul sub
vâsc! (ia vâscul si brusc, imediat ce termină de rostit ultimul cuvânt, duce vâscul la fund).
Grinch junior râde isteric, oamenii tipă, mama lesină.
Grinch Junior ia un aparat de ras si ii tunde părul tatălui, care nu mai apucă să reactioneze. Totul este
haos si ce doi răufăcători pleacă satisfăcuri. Pe urmele lor este însă Cindy. Grinch Junior rămâne în
urmă, văzând fata si încearcă să o sperie, strâmbându-se teatral.

Cindy (calmă): Nu îmi e teamă.

Grinch Junior (încearcă din nou să o intimideze, tipând): Cum îndrăznesti să vii pe urmele noastre? Pe
urmele marilor Grinci care au distrus orasul și care au băgat lumea în sperieti?
Cindy (zâmbeste și ii dă mâna pentru a face cunostintă): Domnule Grinch, numele meu este Cindy
Happy.
Grinch J. (contrariat): Chiar ș acum îndrăznesti să vorbesti cu mine?? Faci o greaseală teribilă, nu
simti pericolul care se apropie si (sigur pe el si tot mai inspăimântător, dar este brusc oprit de Cindy)

Cindy (tare si răspicat): Chiar nu îmi este teamă.

Grinch J. (si mai contrariat, isi pierde treptat răbdarea, se agită si incearcă să o sperie din nou): Sunt
un monstru, pregăteste-te să fii mâncată!!! Vin, vin, vin...ce bine arată masa mea din aceasta seară.
Yummy, yummy, te voi mânca!! (si mai tare si răspicat) sunt un psihopaaaat, ha ha ha (rade
isteric)....te priiiid (face ca un câine, încearcă să fie fioros, se miscă tot mai alert până oboseste)
Cindy (calmă, cu ochii mari si zîmbitoare): Ai terminat?
Grinch J. (Contrariat, se uită spre cei din sală): Am speriat un oras plin de oameni si fetita asta este o
enervantă. Am obosit...(scrâsneste din dinti)
Cindy (pe un glas dulce si jucăus): cred că ai nevoie de o pauză.

Grinch J. Se uită spre sală, cu subinteles, iar Cindy izbucneste în râs (râs dulce de copil)

Narator 3: Si iată, cum Cindy a avut curaj să-l înfrunte pe Grinch Junior.
În orasul bucuricilor, atmosfera de sărbătoare era compromisă. Dar, deși la inceput pusi pe fugă de
către cei doi Grinci malițioși, oamenii au ajuns în case, și văzându-si brazii frumos împodobiti, s-au
liniștit și, după cum le este obiceiul, s-au așezat la masă alături de cei dragi și au încheiat această seară
cu optimism în suflet căci, Mos Crăciun trebuia să vină cu daruri, nu???

Mama: La culcare, copii. Dimineată veti desface toate cadourile.

Tata: Vom fi împreună, în jurul acestui brad.

Isi sărută copiii de noapte bună. Toti ies din cadru. Râmâne bradul.
Se apropie Grinch J. , deghizat în Mos Crăciun, având un sac mare si începe să adune cadourile si
decoratiunile. Vede prajiturile. Incepe să mănânce în grabă, nemestecat, scoate sunete ciudate. Apucă,
apoi, bradul și se face un pas când...
Cindy, tocmai cobora să bea un pahar cu apă.

Cindy: Mă scuzati...sunteti Moș Crăciun?

Grinch j. (cu fata la sală, miscă ochii de parcă se gândeste la o solutie, apoi...ii vine ideea): Ho ho ho,
ce copil istet! Da, sunt Mos Crăciun!
Cindy: Ce faci cu bradul nostru, Mosule?
Grinch J.: Euu... Euu....am observat că avea un beculet stins in instalatie si..l-am reparat pentru voi.
(apoi râde ) ho ho hoo ...este un brad tare dragut si plin de globuri...(râde)
Cindy (râzând si ea în acelasi timp): Mosule, imi spui despre ce e Crăciunul??
Grinch J. (repede, îi scapă): despre răăăzbunareee!
(Cindy face un pas înapoi, se sperie)
Grinch J. (teatral): Adică...despre...cadouri. făcute cu drag.
Ii dă apoi o cană cu apă lui Cindy si fata pleacă. După 2 pasi, se întoarce:

Cindy: Mosule!
Grinch J. (răstit): Ce?
Cindy: Să nu il uiti pe Grinch. De fapt, pe niciunul. Stu că sunt răi si egoisti, că miros urât...că nu fac
lucruri bune niciodată....că au privirea inghețată și sufletul rece... iar mâinile lor sunt murdare și
păroase...dar, eu cred că, ei sunt, de fapt, buni.

Gringh J. Nu înțelege. Rămâne surprins de bunătatea fetitei.

Cindy (continuă): Si e dulce...

Grinch (răstit si totodată mirat): Dulceee???
Cindy: Crăciun fericit, Mosule!!
Grinch J.: Crăciun.. (se opreste si isi pune mâinile în cap de nervi, fiind contrariat de vorbele fetitei).

Cindy pleacă, iar Grinch-ul fură bradul, spunând.

Grinch J: Este un copil drăgut. Bine crescut. Daar, euu...nu! (si pleacă cu bradul)

Narator 3: Dimineata, oamenii au observat că lipsesc toti brazii. Deși erau tristi, au bănuit cele
întâmplate. Au decis să fie uniti si să primească Sărbătoarea Crăciunului împreună, în centrul orasului,
lângă bradul prăbusit, tinându-se de mână si dansând. Glasul lor calm răsuna în tot Orasul Bucuriei, iar
acest fapt îi înfuria și mai tare pe cei doi Grinci, care priveau neputinciosi la oamenii care păreau si
mai uniși după cele întâmplate. Atunci, cei doi...

(sse petrec si se gândesc la ceea ce au făcut)

Grinch S.: Le-am luat tot! Bradul!
Grinch J: Brazii din case!
Grinch S: Cadourile!
Grinch J.: Prăjiturile!
Grinch S (furios, tipă): Tooot!!!!

Grinch J. (pune mâna în bărbie, se gândeste): Dar...poate Crăciunul nu este despre cadouri..și brad...
Grinch S. (ascultă și se opreste brusc): Poate este despre....
Amândoi odată: Dragoste?! (se uită unul la altul)

Brusc cad și se zvârcolesc. Primesc o inimă mai mare. Se ridică. Încep să plângă, căci regretă faptelor
lor. Iau sacul cu darurile furate și merg la oamenii care sunt lâng brad.
Grinch S (către fiul său): Fiule, să începem o nouă viață cu o faptă bună. Am primit un dar pretios.
Câte o inimă mai mare. Dar, l-am primit pentru că exista în noi o fărâmă de bunătate. De astăzi trebuie
să facem fapte bune în fiecare zi. Iar inima noastră va crește tot mai mult.
Grinch J ( Imparte cadourile si se oprste lângă Cindy, scoate din sac o stea pt varful de brad): Poftim,
Cindy! Vreau să fii prietena mea. Vreau ca toti să fiti prietenii mei!

Si se iau de mână toti.

Narator 1: Vedeti?
Așa mă gâneam si eu. Crăciunul nu este despre daruri. Este despre dragoste. Caci facem
cadouri din dragoste, împodobim bradul alături de cei dragi din dragoste și cu bucuria de a fi aproape
de ei, pregătim cele mai dulci bucate pentru a le oferi zâmbete pe chipuri. Totul se face din dragoste.
Dragostea Lui Dumnezeu pentru noi. Credeati că a fost un miracol? Că cei doi au primit câte o inimă
mai mare? Eii, bine, da. A fost. Miracolul nasterii lui Isus. Miracolul iubirii pure. Miracolul
Crăciunului.

Sfârsit!