A.

STILUL JURIDIC

CUPRINDE: domeniul legislativ (articole de lege, Constituţia, Codul penal, Codul muncii etc), texte
elaborate de organul judiciar.

CARACTERISTICI ALE STILULUI:

-funcţie referenţială;

-enunţuri cu formă impersonală

-conţinut normativ;

-enunţuri clare, lipsite de ambiguitate;

-folosirea unui inventar lexical cu termeni clar definiţi;

-folosirea clişeelor formale;

-utilizarea unor clişee care indică atitudinea necesară (se completează

cu majuscule, se scrie numai în chenarul albastru, se va completa, se

scrie cu litere de tipar etc);

-respectă proprietatea termenilor;

-foloseşte terminologia de specialitate;

-foloseşte neologisme;

-în raport cu realitatea, mesajul este preponderent denotativ;

-conform relaţiei E-R (emitator-receptor)beneficiar. Emiţător - specializat, adică organul

legislativ; în acest tip de text, emiţătorul dă receptorului instrucţiuni
în legătură cu modul în care trebuie înţeles textul. Instrucţiunile sunt
realizate prin mijloace lexicale (trebuie, e obligatoriu, e interzis) sau
prin mijloace formale (art. 1,2). Receptorul este de obicei specializat -
cel care trebuie să aplice legea, dar şi nespecializat - cel care vrea să
cunoască legea.

-conform efectului mesajului: Acord, fiindcă autorii sunt persoane credi-tabile în domeniul juridic.
Emiţătorul poate controla efectul mesajului asupra receptorului (tip de discurs unde funcţia
perlocuţionară este controlabilă).

-conform funcţiei mesajului: informare, educare.

-conform încărcăturii emoţionale a mesajului: neutru, prohibitiv.

PARTICULARITĂŢI LINGVISTICE
Lexicale:terminologie specifica
Morfologice:substantive provenite din infinitive lungi; -Substantive abstracte; -Verbul "a trebui",
verbul "a putea"; -Folosirea infinitivului cu valoare de imperativ; -Verbe la diateza reflexiv-pasiva,
preferinta pentru anumite verbe, locutiuni si expresii; -Forme impersonale; -Expresii verbale
impersonale.
Sintactice:Coordonare sisubordonare; - constructii infinitivale; -fraze coordonate;
Stilistice:clisee; -elipsa, verbele copulative; -fara figuri de stil si digresiuni.

B. STILUL ADMINISTRATIV

CUPRINDE: domeniul legislativ, administrativ, texte elaborate de organul administrativ.

CARACTERISTICI ALE STILULUI:

• enunţuri cu formă impersonală

• conţinut normativ

• enunţuri clare, lipsite de ambiguitate

• inventar lexical cu termeni clar definiţi

• prezenţa clişeelor

• respectă proprietatea termenilor

• foloseşte terminologia de specialitate

• are un număr mai mare de formule fixe decât stilul juridic (cerere, telegramă etc.)

• obiectiv şi impersonal

• accesibil, clar şi precis

• conform relaţiei E-R beneficiar. Emiţător - specializat adică organul legislativ. Receptorul este de
obicei specializat - cel care trebuie să aplice legea.

• conform efectului mesajului: Acord, fiindcă autorii sunt instituţii creditabile în domeniul
administrativ, (act oficial)

Notă! în cazul cererii, scrisorii oficiale, telegramei, efectul mesajului vizează acordul/ dezacordul/
aprobare/ dezaprobare/ respingere/ informare.

• conform scopului: funcţie conativă.

• conform încărcăturii emoţionale a mesajului: neutru, prohibitiv.

Stilul oficial - administrativ (juridic)
*Utilizat in relatii administrative, oficiale.
Cuprinde: domeniul legislativ (articole de lege, Constitutia, Codul penal, Codul
muncii), administrativ (cereri, adeverinte, procese-verbale), elaborate de organul judiciar.

* Caracteristici:

 Functie exclusiv cognitiva (de cunoastere);

 Enunturi cu forma impersonala;

 Continut normativ;

 Enunturi clare, lipsite de ambiguitate;

 Folosirea unui inventar lexical cu termeni clar definiti;

 Folosirea cliseelor formale;

 Respecta proprietatea termenilor;

 Foloseste terminologia consacrata specialitatii;

 Are un numar mare de formule consacrate in domeniul juridic.

 Conform relatiei E-R: emitator - specializat (de ex. cel care trebuie sa aplice legea)

 Conform functiei mesajului (scopul): informare, educare.

 Conform incarcaturii emotionale a mesajului: neutru.

* Calitati generale:

 Are formule fixe

 Obiectiv si impersonal

 Corectitudine

 Accesibil, clar si precis

 Vocabular pronuntat specializat

 Specific domeniului public si relatiilor oficiale in institutii

 Folosirea sabloanelor

* Particularitati lingvistice:

 Lexicale: termeni de specialitate, monosemantism, neologisme;

 Morfologice: substantive abstracte, formule impersonale, expresii verbale impersonale,

pluralul autorului;

 Sintactice: tipuri de propozitii / fraze, preponderenta coordonarii sau subordonarii;

 Stilistice: formule introductive si de incheiere, de adresare, clisee (articol , paragraf).

STILUL OFICIAL-ADMINISTRATIV
Este propriu comunicării între oameni şi instituţiile statului, precum şi în relaţiile dintre
instituţii. Aria de cuprindere este vastă, acoperind domenii diverse : juridic, administrativ, economic,
politic, social, cultural etc.
Trăsături caracteristice :
þ se utilizează în compoziţii oficiale specifice : cererea, curriculum vitae, procesul-verbal, darea de
seamă, referatul, bonul, chitanţa, biletul de voie, scrisoare oficială, memoriul de activitate etc.
þ emiţătorul este obiectiv, impersonal;
þ lipsa trăsăturilor subiective şi a oricărei afectivităţi;
þ respectă strict normele şi regulile limbii române literare la nivel fonetic, morfo-sintactic, lexico-
semantic;
þ limbajul este accesibil (uşor de înţeles);
þ mesajul este clar şi precis, căci autorul utilizează cuvintele cu sens propriu, pentru a nu lăsa loc
decât interpretării dorite;
þ selectează din vocabular termeni specifici;
þ caracter conservator : păstrează expresii, formule fixe (de adresare, introductive, de încheiere);
þ fiecare compoziţie care foloseşte acest stil are specificul său privind atât conţinutul, cât şi forma.

Cererea
Cererea este un act oficial prin care o persoană sau o instituţie solicită ceva altei instituţii .
Părţi componente obligatorii :
- formula de adresare (precizează calitatea, funcţia celui căruia i te adresezi), se aşează la 5 cm de
marginea de sus a colii A4, la mijlocul paginii;
- conţinutul : - numele, prenumele şi domiciliul petiţionarului
- statutul social şi instituţia de care aparţine
- formularea concisă şi precisă a solicitării
- motivul solicitării
- localitatea şi data întocmirii cererii (la aproximativ 3 cm sub ultimul rând al textului, în partea
stângă);
- semnătura (în dreapta paginii, aproximativ la acelaşi nivel cu data);
- funcţia şi instituţia destinatarului (Domnului Director al Grupului Şcolar Profesional Nr.1 Oneşti- în
josul paginii.
Chitanţa
Chitanţa este un document scris prin care se face dovada primirii unei sume de bani sau a
unor bunuri materiale.
Chitanţa Nr. …… din ……………….
Data ……………………….
Am primit de la …………………………………………………………….
Adresa : Str………………………………. nr…… bloc…… scara…….etaj……..ap……..
localitatea …………………… jud…………….. suma de lei…………………………….. adică (în
litere)…………………………………………… reprezentând……………………………………..
Semnătura……………………..

Bonul
Bonul este un document oficial, scurt, care conferă deţinătorului posibilitatea de a ridica un
obiect, o marfă oarecare, valori plătite sau plătibile.

Bon
Data…………………………
Domnul (a)……………………………………………………………….
domiciliat în localitatea ……………………… str…………….nr………..bl…………..
scara……..etaj…………… ap………….. poate ridica de la ………………………………………
următoarele valori……………………………………..
Semnătura………………….