Beowulf

Abia în secolul XX Beowulf a fost reabilitat, de nimeni altul decât JRR Tolkien, autorul romanelor The
Hobbit și The Lord of the Rings. În eseul său din 1936 „Beowulf: The Monster and the Critics”, Tolkien
a scris că problema pe care o aveau toți cu Beowulf nu era legată de calitate, ci de faptul că poemul
era comparat în mod nedrept cu Homer si Vergiliu. Beowulf nu s-a conformat regulilor poetice create
de greci și romani în Antichitate, pentru că era o poveste scandinavă, cu un metru specific – nici mai
bună nici mai rea, doar diferită.

În opozitie cu majoritatea oamenilor de cultură dinaintea lui, Tolkien a susținut că tocmai acea
perioadă de 50 de ani dintre lupta cu mama lui Grendel și bătălia cu dragonul, este cea care îi dă
poemului grandoare.

Beowulf, scria el, nu era povestea unui tânar care triumfa în fața monștrilor și nici a unui rege batrân
care moare luptându-se cu un dragon, ci povestea unui barbat care, pe vremuri tânar și invincibil,
alege să lupte cu dragonul deși știe că-l așteaptă un sfârșit tragic.

Exact aceste doua jumătăți ale povestirii o fac să fie completă.

Fără re-evaluarea făcută de Tolkien, Beowulf ar fi rămas un text obscur, citit numai de doctoranzii.

Astăzi, poemul este citit în toate liceele din Anglia. Tolkien nu numai că a refăcut reputația epopeei,
dar a și imitat-o în lucrările sale. Capitolul Two Towers din „The King of the Golden Hall” își are
originile în epoca de început a lui Beowulf. Dragonul care scoate flăcări pe nări, din Beowulf,
înfuriindu-se pe cel ce a îndrăznit să-i fure comoara, este reeditat în scena de maxima încleștare din
The Hobbit.

Și alți scriitori s-au inspirat din Beowulf în lucrările lor literare. Scriitorul John Gardner a scris în 1971
popularul roman Grendel, în care monstrul filozofează asupra hazardului vieții.

Michael Crichton, devenit faimos pentru Jurassic Park, a scos toți monștrii din poveste țesând apoi o
fantezie istorică de acțiune, care s-a numit Eaters of the Dead.

Povestea de Beowulf se deschide prin rememorarea carierei lui Scefing Scyld, un rege trimis de
Dumnezeu pentru danezi.

După moartea lui Scyld danezii prosperă sub urmaşii lui. Unul dintre acești descendenţi, Hrothgar,
construiește o sală mare danezii numit Heorot. Heorot este curând invadat de Grendel, un monstru
jumătate om, care este urât de Dumnezeu.

Danezii sunt neajutorați împotriva acestor atacuri, până când Beowulf eroul ajunge sa-i ajute. El are
bătălii cu Grendel şi ucide monstrul într-un final.

Mama lui Grendel, vine să-şi răzbune fiul . Beowulf şi Hrothgar o urmează până în vizuina ei într-un
lac dezgustător, și Beowulf se luptă cu mama lui Grendel într-o încăpere din castelul ei aflat pe fundul
lacului.
Beowulf aproape pierde, dar cu ajutorul lui Dumnezeu este în cele din urmă victorios.

El este bogat recompensat şi se întoarce în ţara lui, unde spune aventurile sale unchiului său, Regele
Hygelac.

Poemul apoi sare cincizeci ani în viitor, atunci când Beowulf este în vârstă şi regele Geats. Se luptă
apoi pentru ultima oară împotriva unui dragon care era posesorul unei comori blestemate. El
încearcă să lupte cu balaurul singur, dar poate învinge doar cu ajutorul unei tinere rude, Wiglaf.

Balaurul este ucis, dar este rănit mortal și Beowulf în luptă, şi bătrânul rege acum, moare în timp ce
priveaște comoara blestemată.

Moartea lui Beowulf marchează declinul Geats, care este acum înconjurat de duşmani pe care și-i
făcuse în campaniile precedente. În consecinţă, poemul se încheie în doliu pentru neamului lui
Beowulf.

Structura Beowulf este atât tripartite şi bipartite. Orice punct în poveste, poate fi considerat fie ca
parte a declinului şi auto-distrugere a eroului ce stabilește un ideal eroic, sau ca un moment în viaţă
în care există un moment în paralel încă contrastant cu cealaltă jumătate a poem.

Personajele:

Beowulf - eroul după numele caruia mai

târziu s-a intitulat și poemul.

Hrothgar - regele Scyldings-ului, rege

bun ți înțelept.

Grendel - primu monstru pe care trebuie

să-l înfrunte Beowulf.

Unferth - unul din urmașii lui Hrothgar și

care nu este în stare să-și apere

regatul de Grendel.
Wealhtheow - soția lui Hrothgar și regină Wealhtheow și reprezintă

femeia delicată, sensibilă

și cu suflet deosebit

Mama lui Grendel - jumătate monstru,

jumătate om, nu îi este

atribuit nici un nume,

niciodată în tot

poemul, sentimentul

ei de a-și răzbuna fiul

este profund uman.

Hygelac - regele Geats-ului, care l-a

umplut de daruri și onoruri pe

Beowulf.Deși poporul ar fi dorit

ca Beowulf să devină rege la

moartea lui Hygelac, acesta

refuză și abia la moartea fiului

lui Hygelac își asumă respon-

sabilități de conducător.

Dragonul - o creatură ancestrală ce avea

o comoară lăsată de șeful unui

străvechi trib, iar când cineva

îi descoperă comoara

accidental, devastează
 Geatland. Lupta lui beowulf

cu dragonul va fi ultima sa

luptă.

Wiglaf - un fel de scutier al lui Beowulf,

un cavaler care-l însoțește în

căutarea dragonului.

Acțiunea din Beowulf nu este prea complexă, dar sunt multe detalii. Cartea începe în Danemarca
unde sala de petrecere a regeleui Horthgar, Heorot, a fost devastată timp de 12 ani de un monstru
numit Grendel care îi mănâncă pe supușii regelui. Beowulf sosește pe neașteptate și se oferă să îl
scape pe rege și Heorot de monstru. După o seară de ospăț, cu multă curtoazie, ceva nepolitețe și
multe discuții, regele se retrage și îl lasă pe Beowulf la conducere. În timpul nopții Grendel vine din
mlaștini și se luptă cu Beowulf, iar acesta îl prinde atît de bine încât Grendel nu mai poate scăpa și își
lasă brațul acolo.

A doua zi toată lumea se bucură, dar seara mama lui Grendel vine să-și răzbune fiul și omoară pe
unul din războinici lui Hrothgar. Dimineața Beowulf o caută, o omoară și se întaorce cu capul lui
Grendel. Danezii se bucură din nou, Horthgar îi laudă vitejia lui Beowulf, iar acesta, îmbogățit cu
onoare și daruri se întoarce acașă la Hygelac, regele Gheților/Gothților.

Partea a doua a poemului trece repede peste moartea regelui Hygelac în luptă, moartea fiului său,
succesiunea lui Beowulf la tron și domnia liniștită a acestuia timp de 50 de ani. Însă apare un nou
pericol, un dragon care scuipă foc face ravagii prin țară. Beowulf, în ciuda vârstei, nu se dă înapoi de
la luptă. Batalia este lungă și crâncenă, deloc asemănătoare cu bătăliile din tinrețea lui Beowulf. Pe
lângă asta, însoțitorii săi fug de luptă, cu excepția tânărului Wiglaf. Beowulf omoară dragonul, dar
este rănit mortal. Poemul se încheie cu înmormântarea sa și cu o elegie cântată de o femeie.
Poemul Beowulf este în mod clar o moștenire a folclorului german, dar are și o influență a spiritul
creștin. Beowulf pare mai altruist decât alți eroi germanici și bătălii sale nu sunt împotriva omenilor,
ci împotriva unor monștri, dușmani ai întregi comunități și ai civilizațiiei. Moartea sa este un final
reușit pentru un poem eroic.

Beowulf stârnește mai degrabă interesul unui istoric, decât al unui amator de literatură, în această
ediție mai mult de jumate din carte este dedicată comentariilor și notelor, însă cu siguranță cititorii
nu vor regreta alegerea, mai ales dacă vor avea și puțină răbdare. Oricum, filmul Beowulf (2007), nu îl
recomand nimănui. Am făcut și eu greșeala să ma uit la el după ce citisem cartea și m-a scârbit de
poveste pentru o vreme.