Cântecul Nibelongilor este cea mai importantaă epopee a literaturii
germane. Aceasta a apărut în jurul anului 1204 scrisă în limba germană. Încă din perioada Evului Mediu opera s-a dovedit a fi foarte larg răspândită, dovadă fiind cele aproximativ 30 de manuscrise care datează încă din secolele XIII-XVI. Trebuie menționat faptul că autorul acestei epopei este necunoscut (anonim). Eposul eroic este alcătuit din nenumărate versuri (catrene). Se estimează că numărul strofelor este de aproximativ 2378. Acțiunea operei are în prim plan următoarele personaje: Siegfried, fiul regelui Siegmund și al reginei Sieglinda, Kriemhilda (regina burgunzilor), Gunther, Gernot și Giselher, Hagen, Brünhilda regina-fecioară a Islandei, Volker, Atila (regele hunilor). Aflând de frumusețea reginei din Worms Siegfried se hotărăște să-și părăsească familia și să pornească într-o călătorie care avea drept scop câștigarea iubirii frumoasei Kriemhilda. Până să ajungă la inima reginei, Siegfied îi învinge în luptă pe danezi și pe saxoni, iar apoi îi promite ajutor fratelui Kriemhildei că îl va ajuta să o învingă în lupta pe regina Islandei, Brünhilda, astfel aceasta îi va devein soție. Ca să îi devină soție, Gunther este nevoit să lupte cu regina Islandei și să câștige lupta împotriva acesteia. Lupta era alcătuită din trei probe (una dintre ele era aruncarea unei pietre). Gunther reușește să o învingă pe regină datorită lui Siegfried car se folosește de o mantie (glugă) care îi dă puteri mari și îl face și invizibil. După acest eveniment Gunther o aduce pe Brünhilda în Worms unde are loc o dublă nuntă: cea a lui Gunther cu regina Islandei si a lui Siegfried cu sora lui Gunther, Kriemhilda. Căsătoria primilor este umbrită de lacrimile de neliniștea ale Brünhildei care nu înțelege de ce soțul ei a făgăduit ca sora sa să se căsătoreasca cu un vasal. În noaptea nunții Gunther nu are parte de dragostea soției sale, ba din potrivă aceasta nu se lasă atinsă de către soțul ei și îl agață de un cui din tavan. Povestindu-i cele întâmplate lui Siegfried, regele din Worms are parte de ajutorul cumnatului său pentru a doua oară. În următoarea noapte, deghizat în Gunther, Siegfried reușește să o atingă pe regină și înainte de a pleca acesta ia cu el și inelul și centura care îi dădeau puteri mari reginei și i le dăruiește Kriemhildei. După toate aceste evenimente Siegfiried si soția sa se întorc în locurile natale ale regelui. După 10 ani aceștia primesc o invitație de la rudele lor din regatul Worms. Ajumși din nou acolo se iscă o ceartă între cele două femei, atunci cand ele trebuie să intre în biserică. Brünhilda nu acceptă ca soția unui vasal să intre prima, însă acum este momentul în care Kriemhilda îi dezvăluie cumnatei sale adevarul despre soțul ei. Aceasta află de fapt că Siegfried este un rege mai mare decât este Gunther. Kriemhilda îi arată Brünhildei inelul și centura, iar acum soția lui Gunther își dă seama că a fost mințită și află că primul bărbat din viața ei a fost Siegfried. Aflând aceste lucruri, Brünhilda plănuiește să se răzbune pe Siegfried poruncind uciderea lui. Gunther este de acord cu această decizie și propune organizarea unei vânători pentru a-și putea ucide cumnatul. Înainte de a merge la vânătoare Hagen află de la Kriemhilda punctul vulnerabil al soțului său și îi promite acestuia că in acel loc ea îi va coase o cruce pentru a putea fi ferit de vreo săgeată. Trebuie menționat faptul că în copilaria sa Siegfried a fost scăldat in sânge de balaur cee ce l-a făcut nemuritor, însă datorită unei frunze care a căzut pe umărul său acesta avea un singur loc în care putea fi omorât. La vânătoare Siegfried se face cel mai repede remarcat prin istețima sa. Pâna la finalul vânătorii el este atras către un loc unde se află apă, iar acolo este ucis mișelește de către Hagen. Ca să își ascundă fapta, ucigașii pun trupul lui Siegfied la ușa soției sale. Când îl vede acolo aceasta își đă seama cine a comis fapta, iar ea se consideră principala vinovată pentru moartea soțului ei, deoarece ea a fost cea care i-a dezvăluit lui Hagen punctul vulnerabil al soțui său. Din acest moment ea promite că se va răzbuna pentru moartea soțului ei. Pentru a nu fi considerat vinovat de moartea cumnatului, Gunther se revanșează față de fapta comisă aducând în regatul său comoara nibelungilor care este de fapt mobilul întregii acțiuni al erosului. După o perioadă de 12 ani de doliu și durere Kriemhilda acceptă să se căsătorească din nou, cu regale hunilor, este vorba despre regele Atila. Dar în continuare principalul său scop este să își răzbune soțul. Pune la cale răzbunarea într-un mod spectaculos. Aceasta îl convinge pe Atila să îi invite rudele la curtea regatului său spunând că le este dor de ei. Din dragoste pentru soția lui, regele acceptă, dar nu bănuiește adevăratul motiv pentru care regina își invită rudele în regatul său. Așunși la curtea regeleui cei din Worms își dau seama care a fost scopul invitației și încep o luptă care are un final tragic. Deznodământul ne prezintă confruntarea dintre protagoniști și modul în care până la final sunt uciși toți. Personajele feminine ale eposului sunt: Kriemhilda și Brünhilda. Prima este prezentată urmând modele iubirii cavalerești: întâlnirea ei cu Siegfried la curtea palatului din Worms este o ilustrare a regulilor curtene și a etichetei cavalerști. Kriemhilda este cea care cu un orgoliu naiv, dezvăluie cumnatei sale, regina Islandei faptele întreprinse de către Siegfried, adică toate evenimentele care au dus la căsătoria dintre cei doi. Toate aceste lucruri au fost posibile datorită mantiei vrăjite pe care a purtat-o regale fiind obținută de la piticul Alberich. Tot de o naivitate ieșită din comun dă Kriemhilda atunci când îi dezvăluie lui Hagen punctul vulnerabil al soțului său. Ca urmare a acestei fapte Siegfried este ucis. După aceste evenimente de sub chipul suav al acestei tinere îndurerate se ivește întruparea însăși a razbunarii. Cum am menționat mai sus toate aceste evnimente sunt declanșate de dorința copleșitoare a personajelor de a intra în posesia comorii nibelungilor. Celălalt personaj feminin al acțiunii este Brünhilda. Aceasta are o personalitate mult mai complexă decât cea a Kriemhildei. Încă din secolul al -IX-lea ea apare în poemele mitologice germanice. Ea este o fecioară pe care zeii nu vor să o dea în căsătorie decât unui erou predestinat și o apără, închizând-o cu un zid de flăcări pe care nimeni nu a izbutit vreodata să-l treacă. Personajul central masculin este Siegfried. Cu toate că el apare doar în situații favorbaile, adică îi ajută pe toți cei din jurul lui construindu-și astefel un portret favorabil, faptele pe care el le comite nu sunt demne de un adevărat cavler. Prin aceste acțiuni el încalcă principiile din conduit cavalerească. În forma lui finlă, Cântecul Nibelungilor este împărțit în 39 de cânturi. Prima parte cuprinde 19 cânturi și se încheiei cu moartea lui Siegfried și cu momentul în care viteazul Hagen scufundă în Rin comoara aducătoare de nenorociri. Partea a doua este formată din 20 de cânturi și se petrece la curtea regelui Atila. Așadar, eposul german oferă o imagine socială foarte negativă în care este inclusă crima, mânia, răzbunarea, dorința de putere și viclenia. Prin toată aceasta imagine sunt scoase în relief viciile și capriciile societății de la vremea respectivă.