Complexul Arcalia

Arcalia este una dintre cele mai vechi localităţi ale judeţului Bistriţa-Năsăud, prima sa atestare
documentară fiind consemnată în prima jumătate a secolului al XIV-lea. Este situată la circa 15
km vest de oraşul Bistriţa şi la aproximativ 110 km nord-est de municipiul Cluj-Napoca, la limita
dintre Câmpia Transilvaniei şi zona colinară, care face trecerea spre masivele Carpaţilor Orientali.
Accesul la Arcalia se realizează pe şoseaua Cluj-Napoca-Dej-Bistriţa, precum şi prin halta CFR
Arcalia.

În 1673 Arcalia a intrat în posesia familiei nobiliare Bánffy, iar în următoarele două secole a fost
moștenită de către membrii familiei Bethlen. La începutul secolului al XIX-lea, grație contelui
János Bethlen, domeniul de la Arcalia a fost supus unui proces de modernizare, aici amenajându-
se unul dintre primele parcuri în stil englezesc din Transilvania. Tot acum se înființează o
herghelie cu rase de cai dintre cele mai renumite. În jurul anilor 1880, Béla Bethlen, un
descendent al familiei contelui János Bethlen, a reamenajat vechiul parc, transformându-l în
parcul dendrologic existent și astăzi, cu o varietate de peste 150 de specii de arbori şi arbuşti.
Același nobil a construit și castelul în stil mauro-bizantin, singurul de acest fel din Transilvania.
Castelul şi anexele sale se află în partea estică a parcului, aşezate pe un ax de nord est-sud vest.
Domeniul a fost naţionalizat în 1949 şi transformat în magazin sătesc, staţiune de maşini
agricole, apoi în tabără pentru pionieri.

Din 1963, domeniul Arcalia a fost preluat de Universitatea Babeş-Bolyai. Timp de trei decenii, aici
a funcţionat Centrul de Cercetări Biologice şi Geologice, constituind de asemenea o bază pentru
practica de vară a studenţilor. În octombrie 1998, prin ordin al Ministerului Educației Naționale,
la Arcalia s-a înființat Centrul Regional al Francofoniei, sub egida Universității Babeș-Bolyai.

În prezent, suprafaţa totală a proprietăţii este de 16,5 ha şi se compune dintr-un parc

dendrologic şi din trei corpuri de clădiri:

Castelul propriu-zis. Aici se află :

sala de conferinţe (80 m²), ce poate adăposti cca 70 de participanţi,

sala de seminar (40 m²), pentru 20-25 persoane,

sala de lectură (40 m²),

biblioteca francofoniei (25 m²).

Două dintre săli pot folosi simultan aparatura de proiecţie: retroproiector şi diaproiector.

Dormitoarele, amplasate pe locul fostei biblioteci şi a anexelor, sunt amenajate pentru găzduirea
în principal a studenţilor şi sunt dotate cu mobilier nou. Au o capacitate de 70 persoane, în
paturi suprapuse, sau 40 de persoane în paturi simple (în funcţie de opţiunea grupului).

Cantina şi anexele oferă posibilitatea preparării şi servirii unui dejun complet, precum şi
organizarea , în chioşcul nou construit, a unui picnic de tip rustic.

Activităţi ce pot fi desfăşurate:

găzduirea de simpozioane ştiinţifice, conferinţe, seminarii, cursuri de vară;

găzduirea studenţilor şi a personalului didactic pentru efectuarea practicii de specialitate;

acţiuni instructiv-educative destinate studenţilor şi elevilor;

activităţi expoziţionale şi tabere de creaţie;

petrecerea sfârşitului de săptămână sau „retragerea” pentru redactarea unor lucrări ştiinţifice,
etc.

Castelul Bethlen, Arcalia

HU RO EN

CODUL DIN LISTA MONUMENTELOR: BN-II-A-A-01614 ADRESĂ: COMUNA ȘIEU-MĂGHERUȘ,

SAT ARCALIA, NR. 132 DATARE: SECOLUL AL XIX-LEA STIL: MAUR-BIZANTIN FORMĂ DE
PROPRIETATE: PROPRIETATE PRIVATĂ A UNEI INSTITUȚII PUBLICE

Moșia din Arcalia are o suprafață de 16,5 hectare și include 3 clădiri și un parc dendrologic cu
mai mult de 150 de specii de plante locale și exotice. Clădirea principală a fost construită cu cca.
150 de ani în urmă și este singurul castel în stil maur-bizantin în Transilvania.

Castelul a fost construit în jurul anului 1850, la dorința Contelui Bethlen Balázs. În clădirea
castelului se află o sală de conferințe cu o suprafață de 80 de metri pătrați, ceea ce înseamnă 70
de locuri, o sală de prezentări cu o suprafață de 40 de metri pătrați, ceea ce înseamnă 25 de
locuri, o sală de învățare cu o suprafață de 40 de metri pătrați și o bibliotecă francofonă cu o
suprafață de 25 de metri pătrați.

Parcul dendrologic înconjoară clădirea pe 16 hectare și cele 150 de specii de plante includ
următoarele: brad, molid, glicină sau salcâm japonez și multe specii de arbuști și puieți din toate
colțurile ale lumii. Aranjarea parcului este de asemenea specială – potecile și promenadele sunt
acompaniate de molizi, salcâmi și carpeni, aceștia formând în unele locuri nu numai străzi, ci
chiar și labirinturi.

Castelul din Arcalia a fost naționalizat în 1947 și funcționa ca magazin sătean, locul de staționare
a mașinilor agriculturale, după aceea tabere ale pionirilor au fost organizate aici până în anul
1963, când a devenit posesia Universității „Babeș-Bolyai”. Timp de mai mult de 3 decenii Centrul
de Cercetări Biologice și Geologice funcționa în această clădire și foarte mulți studenți și-au
efectuat practica lor de vară aici.

Centrul din Arcalia a devenit locația multor simpozioane științifice, spectacole, tabere de creație,
cursuri de vară iar, pe lângă acest fapt, și vizitatorii sunt bine primiți, însă ei nu au acces în
clădirea castelului, ci numai parcul dendrologic poate fi vizitat.

Inline image

Inline image

Castelul Bethlen și Parcul Dendrologic din Arcalia

de Carmen Tina, 15 oct. 2016 2:02

Castelul Bethlen și Parcul Dendrologic din Arcalia

Castelul din Arcalia și parcul dendrologic reprezintă o atracție ideală pentru turiștii care ajung în
Bistrița-Năsăud. Iată de ce Arcalia este un loc atât de special!

Castelul din Arcalia a aparținut familiei Bethlen

Castelul Bethlen din Arcalia este un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul satului
Arcalia, comuna Șieu-Măgheruș.

Castelul a aparținut contelui Bethlen Balazs din Arcalia și este singurul dintre cele 12 castele din
Bistrița-Năsăud care a avut o soartă favorabilă.
Cei de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca l-au preluat și l-au transformat în Centru
Regional al Francofoniei.

Castelul are o vechime de peste 150 de ani și a aparținut familiei de grofi maghiari Bethlen.

Familia mai deținea alte două castele în județ – pe cel de la Beclean și pe cel din satul Șieu-
Cristur.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, castelul din Arcalia a fost vandalizat și incendiat de
armata sovietică.

Castelul din parc a fost construit începutul sec. al XVII-lea, de către înaintaşii grofului, construcţia
acestuia prezintând un amestec de stiluri arhitectonice, predominant fiind stilul mauro-bizantin.

Proprietatea are 16,5 hectare și are în componență și un superb parc dendrologic unde există
circa 150 de specii autohtone și exotice.

Proprietatea este alcătuită din trei corpuri de clădiri. Acum, aici există o sală de conferințe de 80
de metri pătrați, dar și alte săli cu diferite funcționalități.

Parcul dendrologic înconjoară castelul

Parcul dendrologic se află de jur-împrejurul castelului, pe o suprafață de 16 hectare. Este o

super-grădină botanică.

Se găsesc specii de arbori și arbuști autohtoni sau exotici – bradul argintiu, salcâmul japonez,
stejarul american, arborele de lalea.
Mai există o multitudine de specii de flori care îmbogățesc locul prin peisaj și aromele îmbietoare
– bujor, magnoie, liliac, și multe altele.

Parcul deține alei ce delimitează parcul, alei de legătură și aleea labirint, toate interesante prin
compoziția florei și a aspectului.

Și parcul a fost grav avariat de-a lungul timpului, căci mulți copaci au fost tăiați pentru lemne.

Fost magazin sătesc

Domeniul a fost preluat în 1947 de stat şi transformat în magazin sătesc, staţiune de maşini
agricole, apoi în tabără pentru pionieri.

Din 1963 a fost preluat de UBB Cluj, iar timp de trei decenii, aici a funcţionat Centrul de Cercetări
Biologice şi Geologice, fiind utilizat şi pentru practica de vară a studenţilor.

Un castel revendicat

În aprilie 2009, Universitatea Babeş-Bolyai a fost dată în judecată de cetăţeanul maghiar Atzel
Ferenc, care a depus acţiune la Tribunalul Bistriţa-Năsăud.

Acesta a cerut să fie anulat titlul de proprietate dat universităţii pentru domeniul de la Arcalia
care a aparţinut contelui Bethlen, motivând că el este moştenitorul de drept al acestuia, în
calitate de rudă a familiei de grofi.

Urmaşul contelui Bethlen Balazs nu a putut dovedi, însă, că este descendent direct al familiei
Bethlen, drept care tribunalul nu a fixat încă un termen pentru proces.
Aici pot fi admiraţi bradul argintiu, molidul caucazian, salcâmul japonez, nucul american, pinul de
mătase, scumpia, oţetarul, liridendronul, stejarul american, stejarul pedunculat, teiul cu frunză
mare, chiparosul de baltă, iar laturile parcului de formă trapezoidală sunt alcătuite din alei
realizate din molid, brad, carpen şi salcâm.

Întregul domeniu de la Arcalia este deosebit, castelul fiind înconjurat de un parc dendrologic pe
suprafaţa căruia se găsesc specii de plante specifice României, dar şi plante rare şi exotice,
precum salcâmul japonez, bradul argintiu sau molidul caucazian. Parcul este împărţit pe mai
multe sectoare, acestea fiind delimitate de aleile principale.
Castelul Bethlen şi parcul dendrologic au o suprafaţă totală de 16 hectare, suprafaţa demnă de o
familie de nobili cum a fost familia Bethlen. Din păcate, atunci când a avut loc naţionalizarea,
comuniştii au incendiat arhivele aceste familii, astfel că nu se mai cunosc prea multe amănunte
despre ea. Se ştie însă că nobilii au mai construit două castele în Transilvania – unul la Baclean şi
unul la Șieu-Cristur.

Castelul Bethlen din Arcalia a fost construit în anul 1850, jucând rolul de reşedinţă. În anul 1947,
când comuniştii au naţionalizat toate castelele şi clădirile de preţ din România, rolurile edificiului
au servit pretenţiilor autorităţilor statului român. Astfel, după ce au fost furate toate obiecte de
preţ şi incendiate cele considerate fără valoare, în interiorul castelului s-au amenajat, pe rând,
magazinul sătesc, staţiunea de maşini agricole şi tabăra de creaţie pentru pionieri.

Citește și: Mănăstirea Galata: Obiective turistice Iaşi

Salvarea edificiului a venit în anul 1963, când a fost preluat de Universitatea Babeş – Bolyai din
Cluj-Napoca. Universitatea a amenajat în Castelul Bethlen Centrul de Cercetări Biologice şi
Geologice, iar timp de 30 de ani castelul se umplea vara de studenţi, care veneau pentru
practică. Astăzi, edificiul este în continuare în proprietatea Universităţii, însă în el funcţionează
Centrul Regional al Francofoniei. Acest centru se ocupă cu diverse cursuri, simpozioane şi
seminarii ştiinţifice, tabere de creaţie şi expoziţii.

Sălile din Castelul Bethlen sunt folosite în scop educativ, fiecare dintre ele având un rol precis.
Sala de conferinţe are o suprafaţă de 80 m² şi poate găzdui 70 de oameni. Există şi o sală de
lectură, dar şi una pentru seminarii, în care pot participa simultan în jur de 25 de persoane. Nu în
ultimul rând, în castel se află şi o bibliotecă, în rafturile căreia se găsesc câteva volume rare.
Aşadar, edificiul este un loc ideal pentru cei care vor să organizeze conferinţe sau diverse discuţii.
Nu în ultimul rând, castelul dispune de camere de cazare pentru cei care vin să participe la
evenimentele ţinute aici, dar şi de o cantină.
Domeniul de la Arcalia, sufletul şi ambiţia grofului Bethlen Parcul dendrologic are o suprafaţă de
16,5 hectare şi găzduieşte un castel care a aparţinut grofului Bethlen, care şi-a pus sufletul şi
energia în acest colţ de rai. Domeniul îşi are începuturile în secolul al XX-lea. Groful Bethlen a
acordat o atenţie deosebită amenajării acestui domeniu. Arborii au fost plantaţi astfel încât în
fiecare anotimp paleta coloristică a întregului parc să încânte. Parcul a fost completat în
permanenţă cu arbuşti şi flori, o pepinieră privată asigurând puietul pentru înlocuiri. Parte din
parcul dendrologic din Arcalia (Foto: Bianca Sara) Lucrările erau făcute sub stricta supraveghere
şi coordonare a grofului Bethlen, care îşi făcea inclusiv schiţe de amplasament şi amenajare,
notând de asemenea şi informaţii privind provenienţa puieţilor sau a seminţelor, data plantării
sau condiţiile în care au fost făcute. Documentele care au mai supravieţuit războiului arată faptul
că activitatea întreprinsă de grof semăna cu a unui profesionist şi nicidecum cu a unui amator.
Groful era sprijinit în această activitate de cei trei copii ai săi. Parcul include 150 de specii
exotice, printre care: molidul caucazian, pinul de mătase, nucul american, stejarul american
pendulat, braul basamifer sau teiul laciniat. Până la cel de-al doilea Război Mondial, groful
reuşeşte să organizeze parcul treptat şi să-l extindă. Al doilea Război Mondial lasă însă răni
adânci în cel mai spectaculos parc din judeţ. Nobilul ajunge în arest alături de familia sa, iar
castelul din inima parcului este devastat. Cărţile şi documentele găsite sunt şi ele distruse, iar
lucrurile de valoare sunt furate. Au fost tăiaţi în doar câteva zile în jur de 150 de molizi falnici. Vă
mai recomandăm: Moştenirea grofului Bethlen şi viile împărăteşti de la Lechinţa La jumătate de
oră de mers cu maşina din Bistriţa şi tot atât din Beclean, pe Valea Şieului, stă ascunsă după
dealurile odată cocoşate de struguri şi pline de muncitori veniţi din toată ţara să contribuie la
fabricarea „vinului împăratului“ comuna Lechinţa. În drum se află moştenirea lăsată de familia
grofului Bethlen care „stăpânea“ cândva întreaga zonă. Colţul de rai de la Arcalia Câteva
informaţii găsite pe internet şi un mic indicator, acestea sunt singurele indicaţii despre existenţa
colţului de rai de la Arcalia, construit de groful Bethlen în secolul al XX-lea. Drumul Judeţean 172
G îţi dezvăluie câteva dintre minunăţiile parcului care adăposteşte peste 150 de specii de arbori
exotici. Comorile nobililor bistriţeni, transformate în preventorii, destinaţii pentru tabere sau
locuri de expoziţii Dintre cele 12 castele existente în Bistriţa-Năsăud care au primit titulatura de
monument istoric din partea Ministerului Culturii, puţine mai sunt funcţionale. Majoritatea sunt
lăsate să se prăbuşească, în timp ce unele au fost transformate în locaţii pentru tabere, pentru
expoziţii sau chiar preventorii.

Rămăşiţele domeniului Bethlen de la Chiraleş mutilate de ingnoranţă şi uitate de autorităţi 13

februarie 2013, 18:04deBianca Sara GavrilăDevino fan Salvează în arhivădownload pdfprint
article 0 (0 voturi)cuvinte cheie:grote monument castel familia bethlen chirales 0 comentarii 5
share 0Live Aboneaza-te la newsletter Abonare 1/8Pe lângă inscripţiile vechi de sute de ani şi-au
făcut apariţia şi unele mai „moderne” făcute cu spray-ul FOTO: Adevărul/Bianca Sara
Confruntările armate, incendiile şi nici chiar timpul nu au reuşit să măture bucăţica de istorie din
Chiraleş, despre care şi oamenii locului ştiu prea puţine. La ieşirea din Chiraleş încă mai pot fi
admirate criptele deasupra cărora domnea semeţ castelul contelui Bethlen. ŞTIRI PE ACEEAŞI
TEMĂ FOTO Uluitoarele poveşti ale localităţilor bântuite din România. Locur... Primăria caută
locul potrivit pentru amplasarea monumentelor lui Nicol... Autorităţile caută un loc pentru
monumentul lui Grigore Vieru În anul 1782, localitatea Chiraleş a intrat în posesia familiei
Bethlen din Beclean, urmând ca în 1804, contele Lajos Bethlen să înceapă construcţia unui castel
care veghea satul de pe un deal. Pasiunea contelui pentru arhitectură şi peisagistică l-a
determinat să-şi cheltuiască mare parte din avere pe amenajarea castelului şi a parcului care-l
înconjura. Castelul şi parcul au format un ansamblu invidiat în toată ţara, fiind considerat unul
dintre cele mai elegante castele ale primei jumătăţi a secolului al XIX-lea din Transilvania. Potrivit
istoricilor, construcţia castelului s-a întins pe 9 luni şi a necesitat efortul a aproape 100 de
persoane. Mobilierul, tapiseriile, sculpturile şi arsenalul contelui au fost aduse tocmai de la
Viena. Ce a mai rămas din minunăţia contelui Bethlen este doar cripta amenajată în interiorul
unui tunel săpat în stâncă care delimita parcul. S-a lucrat la această „peşteră artificială”, unde au
fost înmormântaţi Klara şi Lajos Bethlen, aproximativ doi ani şi jumătate. Potrivit unei inscripţii
de la intrarea în criptă aceasta datează din 1818. În criptă mai sunt gravate o figură şezută a
morţii cu aripi care ţine în mână o clepsidră, dar şi o bufniţă, simbolul morţii şi al înţelepciunii.
Interiorul criptei este împărţit în două compartimente, menite să adăpostească sicriele
defuncţilor. Prima înmormântată în criptă a fost Klara Bethlen în 1839, urmând-o Lajos Bethlen în
1867. Mormintele acestora au fost jefuite în timpul primului război mondial. După 1900 nimeni
nu a mai locuit în castelul de la Chiraleş, construcţia fiind demolată în totalitate în 1945. În
prezent mai poate fi vizitată doar cripta, aflată într-o stare avansată de degradare. Istoricii spun
că ansamblul criptei are o valoare istorico-culturală ce nu trebuie ignorată, fiind singura
construcţie de acest gen din ţară. Personaje importante şi-au lăsat de-a lungul timpului numele
pe pereţii criptei, printre aceştia numărându-se şi guvernatorul Transilvaniei, Johannes Kornis
sau episcopul Lajos Haznald. Primarul comunei Lechinţa, Romeo Florian, spune că de când
domneşte asupra satului Chiraleş niciun specialist nu a vizitat cripta şi nici nu s-a vorbit vreodată
de vreo amenajare sau semnalizare a monumentului probabil unic în România. Momentan doi
dintre moştenitorii familiei Bethlen, stabiliţi în judeţul Mureş, au cerut, în instanţă, pământurile
contelui, cu o suprafaţă de 250 de hectare. Potrivit primarului nici moştenitorii nu ar avea vreun
gând de valorizare a criptelor. În prezent pământul de deasupra este cultivat de oamenii locului,
iar criptele sunt folosite adesea pe post de toalete publice sau pubele. Însemnările
personalităţilor importante ale Transilvaniei sunt înlocuite cu graffiti, iar una din intrări a fost
chiar incendiată.

Cum „au dispărut” din Bistriţa-Năsăud apele minerale, cândva exportate în SUA, Franţa sau Italia
6 iunie 2013, 19:39deBianca Sara GavrilăDevino fan Salvează în arhivădownload pdfprint article
0 (0 voturi)cuvinte cheie:ape minerale izvoare bistrita nasaud parva sangeorz bai anies
imbuteliere 0 comentarii 6 share 1Live Aboneaza-te la newsletter Abonare 1/6Izvoarele de la
Sângeorz-Băi FOTO: blog.vacantesicalatorii.ro Începând cu anul 1892 patru izvoare din Bistriţa-
Năsăud îşi văd apele minerale îmbuteliate. La peste 120 de ani de la prima îmbuteliere niciunul
dintre cele patru izvoare nu-şi mai vede apele minerale în comerţ. ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ Cum a
dispărut şi renăscut una dintre cele mai vizitate localită... Femeia care şi-a omorât mama în
bătaie pentru că refuza să mănânce sau... Monştrii cu chip de om care i-au scârbit pe locuitorii
judeţului Bistr... Apele de la Parva, pe masa americanilor, francezilor sau italienilor Bistriţenii încă
se mai bucură de izvoarele cu ape minerale din judeţ, însă doar la faţa locului, acestea
nemaiputând fi găsite în comerţ de ani buni. Primul izvor care-şi vede apa îmbuteliată în 1892
este cel de la Valea Vinului. În 1895 este urmat de izvorul „Carpatia” de la Parva, iar în 1936 apa
izvorului „Hebe” de la Sângeorz-Băi ajunge în comerţ. Ultima care ajunge să fie îmbuteliată este
apa izvorului „Hojda” de la Anieş, în 1994. Apa minerală „Carpatia” de la Parva a avut cu
siguranţă cel mai mare succes dintre toate din Bistriţa-Năsăud care au avut ocazia să fie
îmbuteliate. În perioada interbelică, apa îmbuteliată la Parva a fost exportată în Franţa, S.U.A.,
Italia sau Norvegia. De ce preferau străinii apa minerală din România? Ei bine studiile
comparative între apele minerale din Franţa, Italia, Austria şi cele din România au scos în
evidenţă faptul că apele minerale din ţara noastră sunt superioare prin conţinutul sărurilor
minerale şi bioxid de carbon, cât şi prin acţiunea lor benefică asupra organismului. De la ape
minerale la staţiuni balneare Exploatarea acestor ape minerale cu proprietăţi curative nu s-a
oprit aici, în secolul al XVIII-lea construindu-se la Anieş primul stabiliment balnear din judeţ.
Acesta conţinea camere pentru oaspeţi, încăperi pentru băi, dar şi un restaurant. În timpul
sezonului care începea în data de 15 iunie şi se termină în 15 septembrie la Băile din Anieş se
organizau petreceri cu lăutari aduşi tocmai de la Cluj sau jocuri de noroc. Stabilimentul a
aparţinut familiei Bethlen, trecând mai apoi în proprietatea fondurilor şcolare ale fostului
Regiment II românesc de graniţă. Primul bazin se construieşte în 1835, urmând ca în 1848 băile
deja să înregistreze 264 de „turişti”. Stabilimentul funcţionează mai bine de un secol, după care
locul îi este luat de băile de la Sângeorz-Băi, astăzi destul de ocolite de turişti. În anul 1839,
localnicii din Sângeorz-Băi găzduiau aproximativ 500 de persoane, urmând ca numărul turiştilor
să ajungă 40 de ani mai târziu la 1000. Notorietatea băilor de la Sângeorz-Băi ajunge şi la
urechile creatorilor, poposind pe acolo şi Alexandru Odobescu, Ion Luca Caragiale, George
Coşbuc sau Liviu Rebreanu. Proprietăţile apelor minerale de la Sângeorz-Băi au atras şi atenţia
specialiştilor care vin să le studieze şi chiar ţin acolo conferinţe şi congrese având ca temă apele
minerale. În anul 1949 staţiunea este naţionalizată şi trece în proprietatea statului, luând fiinţă
unul dintre primele sanatorii balneare din România, pentru tratarea afecţiunilor
gastrointestinale, ale ficatului şi a bolilor de nutriţie. Deşi încă se află pe harta staţiunilor
balneare, turiştii evită Sângeorz-Băi din cauza condiţiilor proaste şi a degradării.

Spectaculosul castel al familiei Bethlen de la Arcalia va avea parte în perioada imediat următoare
de lucrări ample de reabilitare. Acesta este administrat de Universitatea Babeș Bolyai și este
printre puținele din județ care are șanse să-și recapete strălucirea de altă dată.

Potrivit proiectului depus la Agenția pentru Protecția Mediului, printre lucrările care se vor
efectua la castel se numără: desfacerea pardoselii existente și montarea uneia noi, curățarea
zidăriei existente, desfacerea instalațiilor existente pe pereți și bolți și refacerea lor ascuns, în
pardoseală, tratarea cu tratament anticoroziv a armăturilor corodate sau înlocuirea tuturor
tâmplăriilor existente.
De asemenea, pardoselile exterioare vor fi înlocuite cu plăci din piatră naturală antideparantă și
rezistentă la îngheț-dezgheț, se va rezolva problema scurgerilor apelor pluviale în zona
balustradelor, iar la ferestre vor fi montate obloane exterioare din lemn.

Momentan, domeniul de la Arcalia este format dintr-un parc dendrologic ce se întinde pe

164.730 metri pătrați, castelul care ocupă 692 de metri pătrați, un pavilion administrativ, unul de
cazare și un pavilion foișor cu o bucătărie de vară.

La acestea se vor adăuga un nou pavilion de cazare care se va întinde pe 1.348 de metri pătrați, o
seră de plante, o oranjerie, patru foișoare din lemn, un teren de sport multifuncțional, dar și un
teren de golf și vestiare aferente.

În total vor putea fi cazate în spațiile de la castel 130 de persoane. Sala de mese din pavilionul
administrativ va avea o capacitate de 48 de persoane, iar restaurantul pavilionului nou de cazare
va putea găzdui 236 de persoane. În castel vor fi amenajate două săli de conferințe cu 64 și
respectiv 36 de locuri.

Parte din arborii din parcul dendrologic vor dispărea, fie pentru că nu au făcut parte din
inventarul istoric al parcului, fie pentru că se află pe terenul pe care urmează să se amenajeze
terenul de golf. În total vor fi tăiați 121 de arbori și 34 de arbuști. Vor fi plantați în schimb peste
400 de arbori, arbuști, garduri vii și diverse plante:

„Se propune introducerea de specii noi și repopularea speciilor existente în baza studiului
specializat. Se propun bariere vegetale de protecție care dublează împrejurimile, pe toate laturile
parcului care se învecinează cu proprietățile private”, se mai arată în proiectul depus de UBB la
Agenția pentru Protecția Mediului.