Petruta Maniut Coroiu-Convorbiri Despre Muzica

Coroiu Petruța-Maria-Convorbiri 2019
despre muzică
Întru a sunetelor minunată potrivire

glasul chemării Tale se aude.
Tu ne deschizi pridvorul Raiului ce
va să fie şi ne dezvălui mlădioasa
fire a cântării prin sunetele pline de-
armonie, prin taina adâncă a
izvodirii muzicale, prin simţirea
înaltă ce prinde glăsuire într-a
artistului lucrare.
Fiece frumuseţe adevărată, ca o
atotputernică chemare, ne poartă
sufletul spre Tine, făcându-ne să
glăsuim plini de-ncântare: Aliluia!
(Trifon Turkestanov,
Firea cântării)
1
despre muzică
PREFAȚĂ
Lucrarea de față cuprinde

versiunea scrisă (redactată ulterior) a
conferințelor pe care le susțin de peste
un deceniu (din anul 2008) în cadrul
Mediatecii Bibliotecii Județene, cu
sprijinul Consiliului Judeșean Brașov.
Un vis devenit realitate după sute

de ore de informare în mediul atât de
cald și de liniștit al Mediatecii,
încercând să reunească la aceeași
masa prietenească oameni pasionați
de muzică și expunerile unui
muzicolog care iubește muzica și vrea
să o traducă pe înțelesul tuturor.
2
despre muzică
Au trecut anii, un audioriu special

s-a autoselectat și am devenit o
familie. O familie din care – așa cum
se întâmplă câteodată - au început să
se scurgă spre cer, în veșnicie, nume
care ne aureolau fiecare întâlnire cu
un zâmbet, cu un dar și cu simpla (dar
atât de valoroasa lor) prezență.
Dumnealor le dedicăm aceste

rânduri, iar celor care ne sunt alături
(chiar la vârste respectabile) le dăruim
în aceste cuvinte amintirea unor
întâlniri de neuitat.
Pregătirea și abordarea acestor

subiecte (nu întotdeauna obișnuite)
3
despre muzică
pentru un muzician profesionist în arta

sonoră cultă au constituit și pentru
mine o adevărată plăcere și totodată o
provocare profesională, care mi-a
deschis accesul la informații spre care,
altfel, poate nu aș fi ajuns. Am crescut
și eu odată cu Convorbirile despre
muzică.
Pornite ca prelegeri, au devenit

discuții familiare despre muzică,
întotdeauna însoțite de elementul
auditiv și de cel vizual al prezentărilor
video.
Am avut adeseori lacrimi în ochi

ascultând poeziile aduse în dar la
4
despre muzică
fiecare prelegere de către Doamna Ina

Munteanu sau micile schimburi de idei
spirituale și culturale care finalizau
întotdeauna ceea ce ne dorim să
continue, cu ajutorul lui Dumnezeu,
pentru încă un deceniu:
CONVORBIRILE DESPRE MUZICĂ.
Sunt… convorbiri și nu prelegeri

pentru că adeseori s-au finalizat cu
intervenții de o reală calitate culturală
a celor care au participat, care m-au
bucurat și m-au îmbogățit și pe mine
de fiecare dată.
Personalități sau Oameni simpli

din diferite domenii, de vârste și
5
despre muzică
pregătiri diverse, fiecare purtând în

suflet bucuriile și necazurile sale, ne
regăsim de fiecare dată în tihna unui
moment privilegiat, în care muzica se
întâlnește cu întreaga cultură a
umanității.
Lucrarea de față se adresează

unui astfel de public pentru care au și
fost susținute prelegerile, într-un cadru
mai relaxat în care se părăsește
spațiul strict academic pentru cel
colocvial, al popularizării valorilor
muzicale prin bucuria pe care o nasc
acestea în sufletele ascultătorilor.
6
despre muzică
“Mulțumesc pentru darurile

sufletești oferite, prezentate în taina
muzicii, unde întreaga artă ne poartă
prin secole, iar pe mine și prin
drumurile mele prin lume…”: când,
după ani de întâlnire în acest cadru
spiritual și cultural primești ca
dedicație astfel de rânduri ca
dedicație, îți pui nădejdea în
Dumnezeu pentru continuarea acestui
proiect devenit realitate.
7
despre muzică
Cartea este dedicată

tuturor celor care
s-au atașat, peste ani,
de Convorbirile despre
muzică.
8
despre muzică
“Ordinea profundă a lumii se

reflectă sonor, sufletul însuși poate
contempla această ordine.
Muzica este ceva ce e dincolo de
sunet, nu e vorba doar despre
plăcerea pe care o poate el stârni.
Discreția acompaniază lucrurile
mari din simplul motiv
că acestea sunt
imposibil de rostit”.
(Sever Voinescu, Dilema veche,
nr. 806 din aud 2019)
9
despre muzică
ANUL 2017
10
despre muzică
“Muzica psaltică eliberează mintea

de ceea ce este trecător şi
pământesc.
Muzica nu trebuie să lege mintea
omului de frumuseţea sunetelor.
Se cuvine ca muzica să devină o
punte de iubire către veșnicie, o
rugăciune stăruitoare, astfel încât
pământul să fie transfigurat de
lumina Învierii:
„Hristos a înviat din morţi, cu
moartea pe moarte călcând şi celor
din morminte viaţa dăruindu-le”.
(Ierom. Luca Mirea)
11
despre muzică
MUZICA ÎN PERIOADA
POSTULUI MARE ȘI A
PENTICOSTARULUI
Postul Naşterii Domnului sau Postul

Crăciunului a fost instituit în sec. IV-V, deci
mai târziu decât Postul Sfintelor Paşti, însă
posturile au o vechime considerabilă în
12
despre muzică
mărturisirea creștinului, în viața sa

duhovnicească. Semn al pocăinţei, postul
conține slujbe speciale cu metanii (în cazul
Postului Sfintelor Paști – în cadrul căruia
regăsim și Canonul de pocăință al Sfântului
Andrei Criteanul).
Orice post ar trebui să îmbine
pocăinţa cu milostenia şi fapta bună, fiind un
moment de pregătire și de curăţire
duhovnicească: “postul acesta este un post
de pregătire spirituală, ca noi să devenim un
templu, un sălaş al prezenţei Mântuitorului
Iisus Hristos prin Duhul Sfânt, ca El să ne
arate astfel iubirea lui Dumnezeu Tatăl.
Asemenea Maicii Domnului, care prin
rugăciune, curăţie şi căutarea sfinţeniei se
pregăteşte să primească în ea taina
Întrupării lui Dumnezeu, şi noi, creştinii
13
despre muzică
trebuie să ne pregătim, să ne curăţim ca să

devenim templu sau biserică, să devenim
locaş în care poate să locuiască Hristos
Domnul”1.
Postul Mare reprezintă cea mai
profundă perioadă a anului bisericesc, în
care fiecare clipă reprezintă o treaptă din
scara duhovnicească a viturților, scară pe
care ar trebui să o urcăm fiecare dintre noi.
Icoana „Scara dumnezeiescului urcuș”
a apărut în mănăstirile din pustia Egiptului,
acolo unde este citită regulat Scara scrisă
de Sfântul Ioan Scărarul, în special în zilele
Postului Mare. Scara din icoană are de
1
Patriarhul Daniel,
https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/despre-
postul-nasterii-domnului-149709.html.
14
despre muzică
obicei treizeci de trepte, după numărul de

capitole pe care le conține tratatul sfântului 2.
2
Olteanu M., Icoana „Scara dumnezeiescului
urcuș”, https://doxologia.ro/hramul-sfintei-cuvioase-
parascheva/documentar/icoana-scara-
dumnezeiescului-urcus.
15
despre muzică
Sfântul Ioan de Kronstadt îi sfătuia pe

tineri, în legătură cu muzica pe care aleg să
o asculte, să fie atenţi la urmările pe care
aceasta le are asupra sufletului: „Dacă
sunetele aduc linişte în suflet şi sentimente
curate, dumnezeieşti, atunci vă puteţi hrăni
sufletele ascultându-le. Dacă însă sunetele
nasc dorinţe trupeşti, îndepărtaţi-le cu totul
şi să nu mai ascultaţi o asemenea muzică“.
Pr. I. G. Năastasă precizează că

“muzica a influenţat de la începutul omenirii
sufletul şi mintea, cu repercusiuni pozitive
sau negative, după caz. De aceea, e foarte
important ce fel de muzică alegem să
ascultăm.
16
despre muzică
Creştinul trebuie să aleagă muzica

aceasta care îl influenţează pozitiv, care îi
creează linişte sufletească, pace, care să-l
odihnească şi să-l încarce pozitiv, nu să-l
obosească”3.
Muzica poate dobândi orice conotații

în funcție de intenția autorului, de calitatea
interpretării, de motivațiile ascunse ale celor
care o difuzează (adesea cu interes
comericial, finananciar în cazul muzicii de
consum larg); muzica “este ambivalentă, are
două feţe: una angelică şi una demonică; ea
poate să ne pună în comuniune cu
Dumnezeu, dar poate şi să rupă această
3
Olaru, Nicoleta, pr. Nastasă, I. G.,
https://doxologia.ro/viata-bisericii/interviu/e-foarte-
important-sa-alegem-ce-fel-de-muzica-ascultam
E foarte important să alegem ce fel de muzică
ascultăm, 14 MAI 2012.
17
despre muzică
comuniune. Şi, dacă nu suntem atenţi,

putem trece uşor de la efectul acesta, care
a fost numit de catharsis, de purificare pe
care poate să-l aducă, la demonizare”4.
Muzica ar trebui să fie un factor de

zidire a sufletului, de consolidare a calitățior
lui duhovnicești, nu un simplu criteriu de
distracție și plăcere (stare la care a fost
degradată astăzi), ci un factor de vindecare
sufletească, pentru “liniştirea sufletească,
pacea lăuntrică și starea de bine. Un prim
criteriu ar fi cel al mesajului pe care îl
transmite muzica - şi mă refer aici la muzica
cu text. Bineînţeles că ar fi de preferat să
4
18
despre muzică
ascultăm muzica ce conţine un mesaj

creştin - muzica religioasă, cu temă creştin-
ortodoxă, cu cele două variante: muzică
psaltică şi muzica corală.
Dar muzica pe care o alege un creştin

poate avea şi un mesaj laic, care să nu se
îndepărteze însă prea mult de trăirea lui
creştinească, mesaje care descriu creaţia lui
Dumnezeu, frumuseţea naturii sau cele care
descriu pe om şi viaţa acestuia, atât cu
bucuriile lui, cât şi cu momentele de tristeţe
(dar nu o tristeţe descurajatoare, ci una care
transmite nădejdea salvatoare, care
vorbește despre obiceiurile bune ale
românilor).
19
despre muzică
Sunt texte care descriu sentimentul

curat al iubirii în opoziţie cu foarte multe
cântece care exaltează senzualitatea
exagerată, care îndeamnă la păcat din cele
mai fragede vârste. Aşadar, trebuie evitate
cântările cu mesaje triviale, cu un conţinut
obscen, precum şi cele cu îndemn la
violenţă, la răzvrătire şi cele cu mesaje
anticreştineşti, demonice”5.
Se știe faptul că cele două mari

elemente ale artei muzicale (melodia și
ritmul) se organizează în cadrul compoziției
muzicale astfel încât mesajul lor să fie
echilibrat. Muzica de consum a zilelor
5
important-sa-alegem-ce-fel-de-muzica-ascultam, 14
MAI 2012.
20
despre muzică
noastre abundă în folosirea ritmului (care

are legătură cu ritmurile noastre interioare,
cu partea atavică din om), dezechilibrând
această balanță fină și influențând – fără să
ne dăm seama – calitatea vieții noastre.
“Un alt criteriu este cel muzical

propriu-zis, conturul melodico-ritmic al
cântării, pentru că şi acesta influenţează
echilibrul sau dezechilibrul nostru sufletesc.
O muzică bună de ascultat trebuie să se
caracterizeze printr-un echilibru al
elementelor de limbaj muzical - mă refer la
intonaţia propriu-zisă, la intervale, la ritm, la
armonie, polifonie.
Să căutăm muzica ce ne induce

bucuria curată, buna dispoziţie, care ne
21
despre muzică
îndeamnă să fim buni, evitând discursurile

muzicale care provoacă tulburare sufletului
sau frenezie trupului. Să le evităm deci pe
cele cu ritmuri ciudate, zgomotoase, care
predispun la acte imorale de tot felul.
Un alt criteriu se referă la locul şi

momentul unde se ascultă muzica. Biserica
este prin excelenţă locul unde ascultăm
muzica folositoare sufletului şi trupului.
Muzica religioasă o putem asculta însă şi
acasă, în maşină, la locul de muncă” 6,
precizează Pr. Năstasă.
6
22
despre muzică
Fiecare opera muzicală (genială sau

derizorie) conține și transmite nemijlocit un
anumit mesaj, o anumită semantică ce
condiționează calitatea sufletească a celui
care o ascultă. De cele mai multe ori nici nu
realizăm acest fapt deosebit de important,
dar el rămâne – cu toate acestea - o
realitatate incontestabilă: “substratul
psihologic şi spiritual, cultura muzicală a
fiecăruia (îmi place sau nu îmi place, mă
regăsesc sau nu mă regăsesc într-un gen
sau altul de muzică) constituie un criteriu
care nu are un caracter absolut, ci unul
subiectiv”, neprofesionist, neargumentat7.
7
23
despre muzică
Un mesaj important adăugăm despre

muzicii rock, foarte nocivă și la nivelul
superficial (auditiv), și la cel profund
(interiorizat, sufletesc, ideatic, afectiv-
emoțional): “muzica rock în general este o
muzică satanică, folosește mesajele
anticreştine, (…) îndeamnă la violenţă, la
anarhie, la revolt[; nu numai mesajul textului
acestei muzici este de condamnat şi de
respins, ci şi muzica în sine (o imagine
sonoră foarte alertă şi un ritm tulburător,
tribal, apăsător, care trezeşte instincte
primare)”8.
8
important-sa-alegem-ce-fel-de-muzica-ascultam, 14
MAI 2012.
24
despre muzică
Slujbele speciale din cadrul Postului

Mare impun aspectele muzicale, auditive cu
mare pregnanță, fiind cele care conferă
realism și rezonanță textului religios. Iată
câteva exemple, la care poate nu suntem
atât de atenți pe cât ar trebui…
Ziua Învierii, să ne luminăm

popoare, Paștile Domnului, Paștile; că
din moarte la vieață și de pe pământ la
cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe
25
despre muzică
noi, cei ce-I cântăm cântare de biruință.

(Canonul Învierii, cântarea 1, glas 1, irmos)
Să ne curățim simțirile și să vedem

pre Hristos strălucind cu neapropiată
lumină a Învierii, și bucurați-vă zicând,
luminat să-L auzim, cântându-I cântare
de biruință. (Canonul Învierii, cântarea 1,
glas 1)
La dumnezeiasca strajă, de
Dumnezeu-grăitorul Avacum să stea
împreună cu noi și să arate pe îngerul
cel purtător de lumină, care a grăit cu
mare glas: Astăzi este mântuirea lumii,
că a înviat Hristos ca Cel atotputernic
(Canonul Învierii, cântarea 4, irmos).
Pe Soarele cel mai înainte de soare,
Care a apus oarecând în mormânt,
26
despre muzică
întâmpinatu-L-au către dimineață,

căutându-L ca pe o zi, mironosițele femei
și, una către alta, grăiau: O, prietenelor,
veniți să ungem cu miresme Trupul cel
de viață purtător și îngropat, Trupul care
a înviat pe Adam cel căzut, Care zace în
mormânt. Să mergem, să ne sârguim ca
și magii și să ne închinăm, și să aducem
miruri în loc de daruri, Celui ce nu în
scutece, ci în giulgiu a fost înfășurat, și
să plângem, și să strigăm: O, Stăpâne,
scoală-Te, Cela ce dai celor căzuți
ridicare! (Canonul Învierii, Icos)
Lăudați pre El în glas de trâmbiță,
lăudați pre El în psaltire și în alăută.
Lăudați pre El în timpane și în alăută,
lăudați pre El în strune și în organe.
Lăudați pre El în chimvale bine
27
despre muzică
răsunătoare, lăudați pre El în chimvale

de strigare, toată suflarea să laude pre
Domnul. (Utrenie, la lăudări, stih)
Laudă de mântuire cântând, din
guri glas înălțăm; veniți toți în casa
Domnului, să cădem grăind: Cela ce pre
lemn Te-ai răstignit și din morți ai înviat
și ești în sânurile Tatălui, curățește
păcatele noastre (Vecernie, stihuri ale lui
Anatolie)
Luminatu-s-au toate cu Învierea Ta,
Doamne, și raiu iarăși s-a deschis și
toată zidirea lăudându-Te, cântare Ție
totdeauna aduce. (Luni în săptămâna
luminată, Stihurile Învierii, glas 3)
Penticostarul este perioada dintre
Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos și
Duminica tuturor Sfinților (duminica de după
28
despre muzică
Cincizecime), adică perioada de bucurie a

Bisericii pentru Învierea, Înălțarea la cer a
Domnului Hristos și pentru Pogorârea
Duhului Sfânt. Tot Penticostar se numeste
și cartea de slujbă care cuprinde toate
rânduielile liturgice din această perioadă.
Numele Penticostarului, "Pentikostarion“,
vine tocmai de la perioada ale carei cantari
le cuprinde, numită cincizecime, iar în
greceste "pentikosti“.
El conține "cântările de veselie ale
Învierii lui Hristos în care se vădește
pretutindenea bucuria cea mare a
creștinului“, cântările pentru slujbele
praznicului Înălțării și pentru cel al Rusaliilor,
precum și pe cele ale duminicilor și tuturor
zilelor acestei perioade.
29
despre muzică
Iată câteva extrase din slujbele

acestei perioade, care pun în evidență
elemente auditive (laudă, strigare, cântare):
Înviat-ai din morți, Vieața tuturor, și
Înger luminat femeilor a strigat: părăsiți-
vă de lacrimi, apostolilor binevestiți,
strigați cântând că a înviat Hristos
Domnul (Duminica tuturor sfinților, la
utrenie).
Duhul Sfânt, izvorul a toată
bunătatea, a venit în ființă să umple prin
apostoli marginile pământului de
cereasca putere și de dumnezeiasca
bunătate. Aceluia să strigăm:
Mângâietorule, Cela ce ești necuprins,
dăruiește pace lumii tale (Podobie, joi
seara, Joia Cincizecimii).
30
despre muzică
Învierea este “singurul eveniment al

istoriei umanității în adevăratul sens al
cuvântului: ascunde adevăruri de necrezut.
Ascunde adevărul vieții și al morții”9.
9
Konaos, A., Învierea lui Hristos este, oare, o
poveste?, https://doxologia.ro/cuvinte-
duhovnicesti/invierea-lui-hristos-este-oare-o-
poveste.
31
despre muzică
Pentru aceasta ne pregătește “postul

care este în primul rând o sfinţire a
gândurilor, a simţirilor, a trupului şi sufletului
nostru prin pocăinţă, prin Spovedanie şi
Împărtăşanie, prin citirea mai deasă a
Sfintei Scripturi şi a scrierilor sfinţilor şi
printr-o atenţie spirituală deosebită ca să
32
despre muzică
devenim biserică sfinţită în sufletele şi în

trupurile noastre”10.
SEBASTIAN ANDRONE
Geniul muzicii
și muzica geniului
10
Patriarhul Daniel,
https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/despre-
postul-nasterii-domnului-149709.html.
33
despre muzică
Sebastian Androne a fost unul din

elevii pe care, din clasa a VI-a, i-am
îndrumat la teoria muzicii în cadrul Liceului
de Artă din Brașov.
Așadar cunosc de multă vreme
pasiunea sa pentru arta muzicală și viziunea
sa originală – vizibilă înainte de ziua în care
a venit la școală să îmi arate, la final de
liceu, o colosală Simfonie a timpului.
34
despre muzică
Am avut privilegiul să îl văd

maturizându-se, crescând, devenind
muzicianul capabil să primească premiul de
compoziție GEORGE ENESCU la festivalul
cu același nume.
Crezul personal este redat atât de
frumos chiar de el încât merită să îi urmărim
propriile cuvinte: “Cred că muzica trebuie
scrisă cu pasiune, onestitate și dorința
puternică de a țese legături între noi toți și
între toate lucrurile, atât la nivel sincronic
cât și diacronic.
Călătoria mea aparține lui „cine
sunt?”, aceea în care cauți propriul act de
voință (artistică), fațetele adevărului tău, căi
din ce în ce mai eficiente de a te exprima
(componistic) și mijloacele cele mai precise
care să evoce „dinăuntrul”
35
despre muzică
Nu e o călătorie spre originalitate, ci

spre autenticitate. Nu e o năzuință spre
inovație acustică, ci spre o manifestare
muzicală cât mai candidă, mai elocventă și
mai plină de înțeles.
18 iulie 1989, pe la 8 dimineața...
atunci m-am născut. Se pare că în ziua
aceea luna era cea mai plină din iulie; sunt
deci un lunatic „legitim”, căzut din lună, la
propriu.
Sunt din Azuga, un orășel de munte
aflat la 33 de km de Brașov. Munții aici nu
se arată impunători, așa cum o fac în
Bușteni. Impresia oferită de împrejurimi e
una de îmbrățișare părintească, cu vârful
Omu și Crucea de pe Caraiman veghind
dinspre Sud-Vest.
36
despre muzică
Mă numesc Sebastian datorită dorinței

tatălui meu care venerează muzica lui
Johann Sebastian Bach. Îmi place mult
numele și îi sunt recunoscător că nu m-a
numit Johann. Apropiații îmi spun Sebi.
Cu Bach am făcut cunoștință mult mai
târziu, pe la 11 ani iar primele melodii pe
care le-am învățat la pian (care era de fapt o
37
despre muzică
minusculă orgă electronică) fiind de la

mama, niște valsuri simple.
J. S. Bach11
Pe la 5-6 ani mă trezeam dis de

dimineață să cânt la orgă melodiile
învățate... cu volumul la maxim (și mama
insistă că am fost un copil cuminte!). Nu
11
Pragueclassicalconcerts.com
38
despre muzică
sunt sigur dacă acela era studiu sau doar o

plăcere potențial-sadică de a-i trezi pe cei
din casă, însă îmi plăcea să cânt.
Fiind mai bolnăvicios din fire, mama

nici nu s-a gândit să mă dea la muzică din
clasa I. Abia în clasa a V-a am ajuns la
Brașov unde am început să studiez
clarinetul și pianul și în sfârșit să fac
39
despre muzică
cunoștință cu J. S. Bach, prin muzica sa

desigur.
Îmi amintesc ca ieri cât de fascinat
eram de portretele compozitorilor atârnate
în sălile de teorie muzicală! Cât de
apetisantă mi se părea posibilitatea de a „da
viață” unei lucrări muzicale, de a încânta
generații la rând prin această entitate
perenă prin care îți puteai plăti simbria
șederii pe pământ.
Sâmburele fusese plantat. Aveam să
perseverez în a-mi dori să compun. Și în
clarinet am găsit această posibilitate de a
crea, însă cu timpul, am observat că
interesul meu față de compoziție creștea
exponențial. În clasa a XII-a terminasem,
printre altele, o simfonie în trei parți, un
40
despre muzică
poem simfonic, o uvertură cinematică și un

balet.
Curând am realizat că trebuie să
încerc să schimb macazul către compoziție,
în București, iar la admitere am participat cu
baletul meu, care mi-a adus nota maximă și
zâmbetele celor din comisie.
Am absolvit studiile de Licență și
Master în compozițe ca șef de promoție în
cadrul Universității Naționale de Muzică din
București, la clasa domnului prof. univ. dr.
Dan Dediu, iar acum sunt doctorand în anul
II la clasa aceluiași profesor12, fapt pentru
care mă consider extrem de norocos.
Am studiat de asemenea și cu Joe
Cutler, Howard Skempton și Ed Bennett la
12
În anul publicării cărții este deja cadru didactic
universitar al Universității Naționale de Muzică din
București, finalizând studiile doctorale.
41
despre muzică
Conservatorul din Birmingham, prin

programul Erasmus în 2013 iar acum sunt
în Paris, studiind compoziția cu Stefano
Gervasoni la CNSMDP, tot printr-o bursă
Erasmus.
Am participat, desigur, la competiții,
festivaluri și masterclass-uri de specialitate,
însă printre premiile de la concursurile
naționale și internaționale de compoziție,
cea mai de preț îmi este recomandarea din
partea compozitorului Aurel Stroe din anul
2007.
Cred că cea mai mare provocare a
mea (și poate a fiecăruia dintre noi) e să
găsesc Echilibrul. Ca să-l găsesc trebuie să
înțeleg ce este, ca să înțeleg ce este trebuie
să mă descopăr pe mine însumi... Mă veți
găsi lucrând la ultima parte...”
42
despre muzică
Sebastian Androne și-a încheiat

studiile în compoziție - Licență (2008-2012)
și Masterat (2012-2014) - la Universitatea
Națională de Muzică din București. În 2014
și-a început studiile doctorale la aceeași
universitate, având ca îndrumător de
doctorat pe prof. univ. dr. Dan Dediu.
În 2016, în timpul celui de-al doilea an
de doctorat, tot printr-o bursă Erasmus, va
studia compoziția cu Stefano Gervasoni, la
Conservatorul național superior de muzică
și de dans din Paris.
În 2017 a fost finalist al concursului-
festival Listening to China·la Shanghai, în
același an cucerind Premiul II la Concursul
de creație corală pentru copii și tineret (2-4
voci egale) VOX MUNDI, ediția 1,
43
despre muzică
Timișoara, pentru lucrarea „De cum s-a ivit

lumina”.
Anul 2016 avea să îi aducă Premiul I
la Concursul Internațional de Interpretare și
Creație Corală „Liviu Borlan" pentru lucrarea
„Jertfa", dar și succesul admiterii la
Academia de Compoziție „Phillippe
Manoury", unde I se va interpreta lucrarea
„The Winged Phylax" de către cvartetul
„Diotima" și soprana Sarah Maria Sun.
În 2015-2016 a fost câștigător al
Concursului Internațional „Tenso Young
Composers Workshop" ce a avut loc în
Mechelen (Belgia) și Marsilia (Franța), cu
lucrările „Fearful Darkness” și „Lucent
Relics”, ambele pentru 12 voci mixte.
În 2014 a devenit câștigător al
concursului de compoziție George Enescu,
44
despre muzică
secțiunea simfonică, cu lucrarea

„TEKTONUM” pentru orchestră mare și
sintetizator – acesta fiind marele rezultat
care l-a propulsat în elita valoroșilor
compozitori tineri ai Europei.
În 2013 a fost câștigător al
concursului de compoziție din cadrul
academiei de vară ISA (International
Summer Academy) cu lucrarea „Pinte”
pentru clarinet solo, iar în 2012 a cucerit
Premiul II la Concursul Național de
Compoziție „Mihail Jora” cu lucrarea
„Greierele” pentru 2 clarinete, vioară și
violoncel.
În 2011 a obținut Premiul I la
Concursul de Compoziție Mihail Jora cu
lucrarea „Philotic Entanglement” pentru
cvartet de coarde, după ce cu un an înainte
45
despre muzică
fusese distins cu Premiul I pentru lucrarea

„Effectus Papilio” pentru pian la 4 mâini la
Concursul Național de Compoziție al
Universității Naționale de Muzică din
București.
În anul 2009 un al premiu I aureolase

lucrarea „V3rsoConTre” pentru vioară și
pian în cadrul Concursului Național de
46
despre muzică
Interpretare și Creație Muzicală “Paul

Constantinescu”. Toate acestea constituiau
fundamentul unei cariere care avea să
înceapă atât de promițător, carieră prezisă
de recomandarea oferită de maestrul Aurel
Stroe încă din anul 2007.
Sebastian Androne este autorul unei
liste impresionante de lucrări, în domeniile
cele mai diverse, ceea ce indică și o
disponibilitate stilistică de cel mai înalt nivel,
o capacitate expresivă cu totul ieșită din
comun. Muzica simfonică, vocală și
camerală întregesc interesul pentru aspecte
mai moderne ale creației muzicale – cum
sunt cele legate de muzica pentru film sau
teatru.
47
despre muzică
În cadrul Convorbirilor despre muzică

am putut aprofunda aceste aspecte auditive
prin ascultarea câtorva dintre lucrările sale.
Această întâlnire rămâne pentru mine una
dintre cele mai impresionante atâta timp cât
am avut ocazia sa vorbesc despre creația
unuia dintre foștii nostril elevi. Relația
profesor-elev este vie, dinamică, pentru că
de fapt – ca și în viața duhovnicească - nu
știi cine oferă și cine primește…
48
despre muzică
„Cânta-voi Domnului
în viaţa mea,
cânta-voi Dumnezeului meu
cât voi fi”.
(Psalmul 103, 34)
49
despre muzică
„Fraţilor, să împlinim sincer, cu

încă mai multă credinţă, lucrarea
imnelor, fiind încredinţaţi că am
dobândit mare slavă de la
Dumnezeu, ca unii cărora ni s-a
îngăduit să cântăm minunile
Dumnezeului celui veşnic.”
(Sfântul Nichita din Remesiana, De

psalmodiae bono).
50
despre muzică
MUZICA PSALTICĂ
la Sfinții Părinți
În pragul Sărbătorii Învierii am

parcurs, în cadrul seriei noastre de
conferințe, un moment privilegiat discutând
despre muzica psaltică în scrierile Sfinților
Părinți.
“Fiecare glas naște un anume

sentiment în fiecare suflet, uneori doxologie,
alteori melancolie, devotament, câteodată
implorare iar alteori tânguire. În acest fel,
omul poate comunica în mod sănătos cu
Dumnezeu, întrucât rugăciunea nu este o
condiție mecanică, ci se exprimă diferit”13.
13
Filip, Lucian, https://doxologia.ro/terapie-pentru-
suflet/muzica-drept-rugaciune-arta-terapie, 6 oct.
2013.
51
despre muzică
Muzica bizantină este mai mult decât

numai muzică, mai mult decât numai
rugăciune: “este o artă a rugăciunii, o artă a
spiritualității, este o parte a cultului Bisericii
și un fapt spiritual în viața oricărui creștin,
întrucât prin intermediul acestei arte se
aduce slavă lui Dumnezeu.
52
despre muzică
Sărbătoarea este un o zi în care omul

se lasă purtat departe de influența distracției
și a petrecerilor, gândindu-se că melodiile și
muzica îl vor ajuta să își curețe sufletul de
situațiile problematice care îl apasă. Și,
pentru a fi clar, nu mă refer la muzica
tradițională care face parte din rugăciune,
întrucât după fiecare sărbătoare a Bisericii
se obișnuia să urmează o celebrare cu
muzică și dansuri tradiționale, ce exprimau
credința populară, ci mă refer la cântecele și
dansurile care îi îndepărtează pe oameni de
la o relația adevărată cu Biserica și
cultura”14
14
Filip, Lucian, https://doxologia.ro/terapie-pentru-
suflet/muzica-drept-rugaciune-arta-terapie, 6 oct.
2013.
53
despre muzică
Pr. Alexander Schmemann precizează

că “muzica bisericească trebuie să îmbie la
rugăciune”15, iar Pr. Constantin Necula
vorbește despre “cea mai bună muzică
bisericească - cea în timpul căreia te poţi
ruga (…). Dar unii cântă cu inimă sau
cântă cu aere: dacă, atunci când ei cântă la
strană putem citi Psaltirea, e semn că duhul
15
https://doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/muzica-
bisericeasca-trebuie-sa-imbie-la-rugaciune, 31 aug.
2014.
54
despre muzică
Psaltirii se potriveşte cu duhul psalticii. Dacă

tu încerci să te rogi şi cei de acolo te
deranjează cu aere, înseamnă că duhul
psalticii nu e unul cu duhul Psaltirii.
Problema la cântat nu e forma în care
cântăm, ci duhul în care cântăm. Părintele
Schmemann povesteşte un lucru care este
foarte uşor sesizabil: întotdeauna unde cauţi
Duhul, dai de duhuri”16.
Reputatul bizantinolog și profesor, Pr.

Florin Bucescu afirma despre arta pe care o
iubea atât de mult: “cântările bisericești sunt
ca niște aripi pentru cel care se roagă. Prin
muzica bisericească sufletele devin mai
fierbinți în rugăciune: e mult mai valabil
pentru cei care stau și se roagă.
16
Preot Conf. Dr. Necula Ctin., Creștinism de
vacanță, Editura Agnos, Sibiu, 2011, pp. 222-223.
55
despre muzică
E vorba de această armonie a muzicii,

a rugăciunii. Iar cel care cântă, de cele mai
multe ori, are profesia de cântăreț și se
concentrează pe problemele de tehnică, de
știință, de formă, de mod de exprimare, de
mesaj. Tocmai atunci apar și cresc
pretențiile acestea pe care le-am pomenit
înainte. Nu treci peste ele, ci ele se impun
atât de tare încât ei își spun: îi cânt lui
Dumnezeu, dar trebuie să-I cânt perfect.
Dumnezeu nu-ți cere acest lucru, ci cântul
să fie cât mai trăit. De aceea, arta are multe
ispite.
Într-o biserică de la țară, unde tot

poporul răspunde la ectenii, fiecare cântă
cum se pricepe el. E cel mai frumos, e
minunat. E o binecuvântare de la
56
despre muzică
Dumnezeu, este un dar acesta, pentru că

de la început a fost așa. Apostolii și cei care
au venit cu ei cântau cu toții. Muzica este
ceva lăsat de Dumnezeu aici pe pământ, iar
cântarea aceasta îl înalță pe om și prin
cântare se înalță omul. Ideea de
profesionalizare muzicală a apărut foarte
târziu, prin secolele IX-X. Primul nostru
mare muzician a fost Sfântul Ioan
Damaschin, care a trăit în secolul al VIII-lea.
Acesta a scris și o primă lucrare teoretică
despre muzică: Octoihul - o carte care
organizează cântările pe cele opt glasuri.
Dar până atunci, muzica s-a făcut

absolut empiric și după sentimentul profund.
Și de la Sfântul Ioan Damaschin înainte,
oamenii tot așa au procedat. În general,
57
despre muzică
credinciosului simplu și adevărat care vine

să se roage, să ia legătura cu Dumnezeu în
biserică, acestuia nu-i prea place cântarea
bisericească mai sofisticată.
În esență, eu cred că tot cântarea

aceea de tip vechi, monodică, aceea care a
fost pe vremea Mântuitorului e cea mai
potrivită și exprimă cel mai bine cel mai bine
miezul Sfintei Liturghii și a sfintelor slujbe.
Dacă slujba religioasă este făcută cu

mare respect, nu cu grabă, cu convingere,
cu devoțiune de către preot, chiar dacă are
el o voce mai bună sau mai slabă, oricum ar
fi, atunci acest lucru se transmite. Sunt însă
și unii preoți care nu dau importanță. Apare
58
despre muzică
rutina, care deformează și totul e

superficial”17.
Sfântul Vasile cel Mare precizează,

într-o omilie adresată tinerilor: “pentru a
vorbi în general și mergând până acolo
unde este nevoie, puritatea sufletului
cuprinde trei lucruri: disprețul plăcerilor
trupești, refuzul de a ne desfăta ochii cu
glumele fără sens ale bufonilor, sau cu
trupuri care provoacă patimi și neacordarea
de atenție cântecelor care smintesc mintea,
întrucât patimile, rezultat al josniciei și
umilinței, sunt cauzate de acest gen de
muzică.
17
Pr. Bucescu, Florin, https://doxologia.ro/viata-
bisericii/interviu/pr-prof-florin-bucescu-
credinciosului-simplu-nu-i-prea-place-cantarea, 7
MARTIE 2013.
59
despre muzică
Pe de altă parte, trebuie să ne folosim

de acea muzică ce este bună în sine și care
duce la rândul său către lucruri bune, și
anume cea pe care David, Sfântul psalmist,
se spune că a folosit-o ca să potolească
nebunia regelui. De asemenea tradiția
spune că atunci când Pitagora a întâlnit
niște petrecăreți beți, i-a poruncit
cântărețului din flaut, care era sufletul
petrecerii, să schimbe tonalitatea și să cânte
o arie dorică, cântec i-a dezmeticit pe toți
într-atât încât și-au aruncat cununile și au
mers acasă rușinați. Alții, auzind sunetul
flautului, s-au veselit precum Coribantes și
Bacchantes. Într-atât de mare este diferența
atunci când alegem să plecăm urechea și
să ascultăm muzică sănătoasă sau
60
despre muzică
pătimașă” (Cuvânt către tineri despre

folosirea cuviincioasă a literaturii grecești).
Sfântul Vasile cel Mare scrie despre

muzica psaltică ca despre un mijloc prin
care sufletul omului se poate curăți și liniști,
atrăgând atenția asupra valorii sale psiho -
educaționale și terapeutice: “orice glas al
muzicii bizantine are o anumită
caracteristică și un efect asupra psihicului
uman. Fiecare glas naște un anume
61
despre muzică
sentiment în fiecare suflet, uneori doxologie,

alteori melancolie, devotament, câteodată
implorare iar alteori tânguire. În acest fel,
omul poate comunica în mod sănătos cu
Dumnezeu, întrucât rugăciunea nu este o
condiție mecanică ci se exprimă diferit.
Această varietate a sentimentelor este
creată de muzica psalitcă, aducând practic
pacea în suflet, precum și curățirea sa.
Glasul întâi naște în om simțul

doxologiei, de slăvire. Acesta este glasul
care definește muzica în categoria artelor
întrucât, așa cum spunea Sfântul Ioan
Damaschin: Dintre toate (glasurile) aveți
prima izbândă. Primul glas aduce în om
speranța mântuirii, întrucât creează un
sentiment al vigilenței și al devotamentului.
62
despre muzică
Glasul al doilea trezește sentimentul

recunoștinței căci muzica înmoaie oasele și
îndulcește inima precum mierea cea mai
dulce. Ascultând acest glas, omul devine
blând și liniștit, o componentă cheie a
comunicării sănătoase dintre Dumnezeu și
creația Sa.
Cel de-al treilea glas se

caracterizează prin lipsa eleganței,
simplitate și tărie care trezește în om un
sentiment al bucuriei nesfârșite și al
speranței tainice. Acesta este un glas al
marșului.
Glasul al patrulea este cel

al dansului și al sărbătorii. Muzica sa naște
sentimentul sărbătorii. Nu este de mirare că
63
despre muzică
la două mari sărbători, Înălțarea Sfintei

Cruci (14 septembrie) și Duminica Sfintei
Cruci (din Postul Mare) care sunt strict zile
de sărbătoare a învierii prin cruce, doxologia
este cântată pe glasul al patrulea. De
sărbătoarea Bunei Vestiri (25 martie) și a
Intrării Maicii Domnului în biserică (23
noiembrie) cântarea a noua este intonată pe
glasul al patrulea.
Plagalul glasului întâi (glasul V) este

caracterizat drept un glas al tânguirii. El
creează în om o jelire cu bucurie și
sentimentul de cerere de la Dumnezeu.
Când cineva aude acest glas simte în
adâncul inimii simțământul pocăinței cu
bucurie precum și o înviere personală. De
aceea, nu numai troparul Hristos a înviat, ci
64
despre muzică
și cântările Învierii din Duminica Paștilor

sunt cântate pe glasul V, pentru a sublinia
trecerea de la Cruce la Înviere, de la tristețe
la bucurie.
Plagalul glasului doi (glasul

VI) aduce o cantitate dublă de bucurie.
Acest glas se caracterizează prin dulceața
speranței. Este un glas mistagogic. El
creează în om sentimentul iubirii de
Dumnezeu, smerește și îmblânzește inima
și înnoiește pe om.
Plagalul glasului trei (glasul VII) este

simplu. Intervalele diatonice îl
caracterizează drept grav sau greoi. Acesta
naște în ascultător sentimentul trudirii pe
calea duhovnicească. De aceea Sfântul
65
despre muzică
Ioan Damaschin îl numește drept o melodie

care ne amintește de marșurile oștilor.
Plagalul glasului patru (glasul VIII)

este de asemenea un glas al festivului și al
marșului18.
Muzica psaltică a fost făurită de

oameni cu viață sfântă, dăruiți cu har pentru
18
Cit. în Filip, Lucian, https://doxologia.ro/terapie-
pentru-suflet/muzica-drept-rugaciune-arta-terapie, 6
oct. 2013.
66
despre muzică
a lăuda pe Dumnezeu prin cânt (oameni

care nu puneau preț, cu mândrie, pe
calitatea lor de autori, ci care se considerau
unelte în mâna lui Dumnezeu pentru
săvârșirea acestei taine a muzicii liturgice:
“muzica nu trebuie să lege mintea omului de
frumuseţea sunetelor, aşa cum odinioară
sirenele îi legau pe viaţă pe toţi aceia care
treceau pe lângă insula lor, ci dimpotrivă,
rostul ei este acela de a dezlega mintea de
ceea ce este stricăcios şi pământesc,
făcând-o să se unească cu Cerul, cu
Dumnezeu. Altfel spus, se cuvine ca muzica
să devină o punte de iubire către veșnicie, o
rugăciune stăruitoare, astfel încât pământul
să fie transfigurat de lumina Învierii: Hristos
a înviat din morţi, cu moartea pe moarte
călcând şi celor din morminte viaţa
67
despre muzică
dăruindu-le. Cele mai frumoase taine

dăruite de Dumnezeu nici nu s-au scris, nici
nu s-au pictat, nici nu s-au cântat.
Au rămas şi rămân de-a lungul

veacurilor numai în sufletul, în inima şi în
duhul celor ce le-au… gustat. Nu s-au putut
înfăţişa pe pământ, decât numai în lumea
nevăzută, deoarece omul stricăcios nu are
mijloace trebuitoare”19.
Observăm astfel caracterul mântuitor

al artei Bisericii cunoscută sub numele de
muzica bizantină. Această muzică acoperă
toate segmentele vieții umane și,
bineînțeles, este bogăția artei ecleziastice,
care a avut întotdeauna drept obiectiv
19
Ieromonah Luca Mirea, Crâmpeie de gând și
cuvânt, Editura Predania, București, p. 11.
68
despre muzică
principal reînnoirea și restaurarea omului.

Dumnezeu ne-a lăsat moștenirea de a ne
împlini inimile, de a ne simți în siguranță,
fără a avea nevoie de alt tip de muzică ce
conduce la degradarea sufletului.
Muzica bizantină vindecă deprimarea,

poate fi folosită ca element meloterapeutic
în ameliorarea unor stări depresive ușoare
sau severe: “muzica bizantină este foarte
ușoară atunci când sufletul o îndrăgește.
Mare este folosul armoniei ce-l aduce în
suflet! Cel care cunoaște muzică și are
smerenie, are Harul lui Dumnezeu. E gata
să se înfurie, să izbucnească, dar se teme
să nu strice armonia, pentru că furia și toate
aceste stări păcătoase nu se potrivesc cu
armonia. Și astfel, încetul cu încetul, urăște
69
despre muzică
răutatea și-și însușește virtutea, care este

armonie.
Muzica bizantină îl sfințește pe om

fără jertfă. Un mijloc însemnat de vindecare
a sufletului chinuit al omului căzut, al celui
pătimaș, este cu adevărat muzica bizantină.
Muzica bizantină este foarte folositoare de
suflet. Nu trebuie să existe nici un creștin
care să nu cunoască muzica bizantină. Toți
trebuie s-o învățăm. Ea are o legătură
directă cu sufletul. Muzica îl sfințește pe om
fără jertfă. Fără osteneală, veselindu-te,
devii sfânt.
Într-o vreme regele Saul fusese

cuprins de un demon, iar David mergea și-i
cânta, după care demonul pleca. Mergea cu
70
despre muzică
psaltirea și-i cânta. Când era cuprins de

demonul deprimării, David mergea la el și-i
cânta din psaltire și așa fugea demonul.
Unde sunt cei care aleargă peste tot să afle
vindecare pentru deprimarea lor?
Când vom învăța muzica bizantină și

vom vedea întunericul venind, vom cânta o
Slavă și întunericul care vine să ne
cuprindă, ca un fel de melancolie
sufletească, se va preface în cântare pentru
Dumnezeu. Eu cred aceasta cu toată tăria.
Un muzician care iubește muzica și

este evlavios poate preface o greutate a sa
într-o lucrare muzicală sau o lucrare gata
alcătuită s-o cânte, s-o redea. Astfel, în loc
să plângă și să fie împovărat, el aduce o
71
despre muzică
doxologie lui Dumnezeu. Omul sănătos

trăiește în armonie. Iar armonia este
virtutea”20.
Marele protopsalt Adrian Sârbu a

redactat 30 de sfaturi pentru psaltul român
contemporan, care ar putea constitui – prin
profunzimea și universalitatea lor, sfaturi
pentru oricare dintre muzicieni. Pentru
20
Cuviosul Porfirie Capsocalivitul, cit. în
https://doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/muzica-
bizantina-vindeca-deprimarea, 2 dec. 2015.
72
despre muzică
frumusețea și importanța lor, le redăm în

continuare în totalitate așa cum au fost
redactate de unul dintre cei mai mari
cântăreți de muzica bisericească, dar care
are și o bogată activitate editorială și
științifică în acest domeniu.
“Suntem privilegiații care au acces la

informație muzicală de o diversitate stilistică
literalmente covârșitoare, aspect ce poate
constitui de multe ori o provocare la
discernământ și selecție în baza unor criterii
sănătoase.
Înțelepciunea acestui popor ne

îndeamnă, precum o mărturisește și marele
nostru dascăl Anton Pann, că e mai bine să
73
despre muzică
tăcem dacă nu avem ceva mai bun de spus

decât tăcerea însăși.
1. Cântați de fiecare dată în strană cu

multă grijă la starea sufletească și
trupească, la gândurile emanate, la
mișcările, gesturile și vorbele pe care
le manifestați. Sfântul Vasile cel Mare
aseamănă psaltul cu îngerul chemat
spre doxologie. Suntem receptați ca
un reper muzical, dar mai întâi,
comportamental.
2. Cântarea spre slava lui
Dumnezeu este mai importantă decât
orice concert pe cele mai mari scene
ale lumii, pentru care soliști ajunși la
cele mai mari performanțe se
pregătesc luni întregi. Cugetați la
74
despre muzică
aceasta și investiți gând și pregătire în

această direcție.
3. Învătați de la un profesor notația
psaltică și cântați cât mai mult pe
note. Veți deschide porțile către un
repertoriu imens de cântări,
nestemate ale compozitorilor din toate
timpurile. Cât privește cântarea
practică (direct de pe text), sursa
primă de inspirație rămâne tot
cântarea pe note.
4. Încercați să alternați cărțile folosite în
strană. Astfel, vă veți îmbogăți
repertoriul abordat și viziunea la nivel
stilistic.
5. Nu acceptați orice piesă,
fiți selectivi în a vă alege repertoriul.
Promovați în strană colecțiile clasice,
75
despre muzică
autorii clasici. Clasicul în psaltică nu

este spectaculos, ci aduce echilibrul și
frumosul, simetria și sobrietatea.
6. Ascultați selectiv, îmbogățiți-vă
discografia cu audiții în primul rând ale
celor mai mari interpreți. Luați-i, mai
întâi, ca reper de duh, de rugăciune și
apoi de tehnică, de virtuozitate. La
început, aceștia nu vă vor părea la fel
de virtuoși ca alți soliști, dar cu timpul
vă veți forma un gust mult mai rafinat
și veți căuta starea de rugăciune în
locul spectacolului, echilibrul și
așezarea în locul modulațiilor dese și
ale schimbărilor dese de ison, octoihia
clasică în locul compozițiilor de filiație
macamoidală, scrierea sinoptică în
locul celei analitice.
76
despre muzică
7. Faceți deosebire între „grecisme” și

marii interpreți care depășesc
granițele etnice. Nu uitați, de pildă, pe
cine critică, dar și pe cine laudă
Macarie Ieromonahul. Noi, suntem
viitori dascăli și trebuie să „creștem”
cu mult discernământ.
8. Nu vă mulțumiți doar cu repertoriul
propus de o antologie. Câteodată,
editorul preferă piese mai „nonclasice”
sau care nu întregesc, întotdeauna,
seria celor opt glasuri (în cazul
heruvicelor, de exemplu). Cercetați
manuscrisele și scoateți la iveală și
alte piese preferate de obștile
mănăstirilor românești.
9. Respectați, încurajați,
promovați octoihia bisericească.
77
despre muzică
Construiți-vă un repertoriu clasic de

opt heruvice săptămânale, duminicale
și praznicale, opt chinonice, opt
axioane, opt rânduri de tropare la
Fericiri, opt doxologii grabnice și pe
larg, opt prochimene ale Apostolului
și Aliluia, etc. Prin asta vor vedea toți
complexitatea copleșitoare a
tezaurului lăsat nouă de către
compozitori.
10. Încurajați cântarea în două
strane. Toată creația Sfinților
Imnografi a fost gândită pentru două
strane. Este unul din secretele
dinamizării slujbelor. Începeți să
revigorați această tradiție de secole,
în ciuda reținerilor, a obiceiurilor sau
78
despre muzică
temerilor legate de pregătirea

personală.
11. Încurajați toată biserica să
cânte tot ceea ce poate fi cântat
corect, în duhul tradiției de secole.
Dați-le credincioșilor texte și partituri
multiplicate, chiar dacă la început vor
fi timizi. Dirijați-i, explicați-le, pregătiți-
i, adunați-i în jurul stranei, copii, adulți,
femei, bărbați. Dascălul are, prin
definiție, și o funcție didactică în
comunitate, pe linie muzical-liturgică.
12. Rugați pe preoții slujitori să vă
sprijine inițiativele acestea didactice,
de instruire în cântare a oamenilor,
fără teama că lumea va reacționa. Nu
subestimați puterea credincioșilor de a
79
despre muzică
învăța. Vor răspunde pe măsura

cerințelor.
13. Rugați pe preoții din altar să
cânte, atunci când se cere acest lucru
(de exemplu, imnurile Veniți să ne
închinăm, Lumină lină, Doamne
mântuiește, Și ne auzi, dar și Sfinte
Dumnezeule sau prochimenele de
seară în dialog cu cele două strane,
etc.)
14. Revigorați toate tipurile de
cântare în biserică, după modelele
descrise de către Sfinții Părinți. În felul
acesta, veți experia plenitudinea
laudei aduse de către toată suflarea,
ca o închipuire a trinității: altarul îl
simbolizează pe Tatăl, Fiul cu cele
două firi este simbolizat prin cele două
80
despre muzică
strane iar revărsarea Duhului este

simbolizată de către mulțimea de
credincioși.
15. Cercetați tipicul și încercați să
îl respectați întocmai, nu doar sub
aspect liturgic ci și muzical. Asumați-
vă acest lucru ca o perfecționare
personală permanentă, până la a
cânta, pe cât posibil, ținând cont de
contextul liturgic, de glasuri, de tacturi,
de genurile compoziționale, de podobii
(reamintiți-vă podobiile și exersați
asemănândele, înainte de slujbe),
trăind experiența urcușului de la
simple citiri de psalmi, lecturări
ecfonetice, tropare și stihiri până la
matimi sau irmoase calofonice.
81
despre muzică
16. Mergeți la privegheri,

îmbogățiți-vă experiența de strană cu
slujbe diverse și contexte liturgice
diverse.
17. Faceți repetiții, dacă puteți,
pentru slujbele ce urmează. Pregătiți
repertoriul pentru marile sărbători și
mai ales pentru hram. Slujba de hram
să vă fie, pe lângă Învierea Domnului,
sărbătoarea cea mai așteptată, unde
timpul se desfată de frumusețea și
tihna cântărilor.
18. Nu folosiți
isokratima (claviatură cu amplificare
pentru ison) pentru niciun motiv la
slujbe, ci doar la repetiții (dacă este
lipsă de isonari)! Este precum candela
electrică, fără vibrație și duh, fără
82
despre muzică
energie și dinamică. Toată suflarea să

laude pe Domnul! Parohiile să își
crească de mici cântăreți care să
refacă bogăția ierarhică a clerului
inferior. Tineri și bătrâni, femei și
bărbați, fiecare, în funcție de
posibilități poate citi, sau poate ține
isonul, poate fi canonarh, tipicar,
cântăreț, domestic, lampadar sau, în
final, protopsalt. Lăsați lumea să se
apropie de strană, fiecare cu
priceperea și aportul lui. Rezultatele
se vor lăsa așteptate, dar bucuria va fi
cu mult mai mare.
19. Căutați să lecturați cât mai
corect în stil ecfonetic fragmentele
din Apostol, Paremii, răspunsuri la
ectenii, Răspunsuri Mari etc. Există
83
despre muzică
astăzi o puternică tendință de

hipermelodizare sau cântare
operistică (sau chiar pe voci) a
ecfonezelor, străină de duhul și
ethosul stilului ecfonetic.
20. Luați lecții de canto clasic - nu
trebuie cantitate, ci calitate - ore
consistente cu profesori buni (Atenție!
O tehnică defectuoasă poate duce la
distrugerea vocii). În felul acesta, va
crește interesul pentru dezvoltarea
canto-ului în stil psaltic, un domeniu
pe cât de necesar, pe atât de
inexistent (cu prea puține excepții). Nu
vă fie teamă! Canto-ul clasic, asistat
de practica de strană, nu vă va
denatura stilul psaltic de cântare, ci vă
va învăța principii de bază pentru
84
despre muzică
igiena vocală și folosirea corectă a

aparatului sonor.
21. Cântați îngrijit, cu multă
atenție. Nu acceptați niciun exces
vocal! Vocea este o investiție pe
termen lung.
22. Evitați cu orice preț să cântați
dacă: nu v-ați încălzit bine vocea,
sunteți răgușiți, sunteți extenuați
vocal, aveți disfonie (!), este ger.
Ajutați-i pe cei care prezintă
probleme grave de tehnică vocală.
Cântatul îndelung alături de ei vă
poate influența tehnica de cânt.
23. Căutați cât mai mult compania
celor mai instruiți ca voi, atât în
citirea notației cât și în tehnica vocală
dobândită. A fi tânăr psalt, fără să fi
85
despre muzică
ucenicit mai mulți ani pe lângă un

dascăl (situație de nedorit, dar extrem
de întâlnită) reprezintă, sperăm, o
perioadă de tranziție pentru muzica
psaltică din România și care se va
îndrepta cu timpul.
24. Dacă cineva își manifestă
nemulțumirea cu privire la modul în
care ați cântat, să știți că este un prilej
bun de a reflecta
asupra corectitudinii execuției, a
capacității de redare a caracteristicilor
glasului ales, a atenției cu care am
selectat piesele în funcție de
pregătirea și nu de entuziasmul
propriu, a gradului și capacității de
receptivitate a piesei de către preot
sau credincioși, în fine, a diplomației
86
despre muzică
de a construi lucruri mari, atent și cu

pași mărunți.
25. Fiți deosebit de selectivi și
perfecționiști atunci când vă propuneți
să postați o înregistrare proprie pe
internet! Cei mai tineri o vor lua drept
model, iar oamenii din alte domenii,
religii etc. o vor considera o imagine
sonoră ce ilustrează cântarea
ortodoxă. O intepretare bună nu este
dată doar de o voce bună. Mai presus
de aspecte fundamentale precum
intonație, intervale, atracții, scară,
ornamente, tempo, timbralitate, emisie
vocală, criterii de alegere a piesei,
intenție, controlarea contextului
obiectiv și subiectiv al înregistrării etc.
ea trebuie să a) transmită un mesaj de
87
despre muzică
rugăciune - nu lacrimogenă, pietistă,

dar nici dură, insensibilă, ci în
echilibrul fin al stilului bizantin, b) să
fie o interpretare plăcută auzului dar în
stilul psaltic și c) să fie mărturie a
predaniei, a stilului învățat, preluat de
la un dascăl (în cazul nostru, este mai
dificil, ceea ce susține cu atât mai mult
ideea de a fi selectivi).
26. Citiți mult despre muzica
universală. Construiți-vă o cultură
generală, astfel încât să încurajați
nașterea unei generații de muzicieni
compleți, conștienți de tezaurul
universal și puternic ancorați în
predania, teoria și scrierile înaintașilor
melurgi.
88
despre muzică
27. Citiți mult despre muzica

bizantină. Veți putea, astfel, aprecia
cultura muzicală bisericească ca
rugăciune, dar și ca artă și știință, cu
valențe multiple, demnă de cercetat la
nivel academic, precum celelalte arte.
28. Promovați muzica psaltică
românească, dar mai întâi cercetați
îndelung prin ce se caracterizează ea.
Analizați compozitorii români clasici și
manuscrisele românești de referință.
Muzica psaltică românească trebuie
să se regăsească printr-un repertoriu
ce răspunde obligatoriu tuturor
ipostazelor slujbelor bisericești: de la
liturghia săptămânală până la cea a
marilor praznice, de la tropare până la
irmoase calofonice, de la Irmologhion
89
despre muzică
până la Matimatar, Papadichie,

Chinonicar etc.
29. Fiți demni de condiția de
psalt. Fiți conștienți de valoarea
misiunii voastre, de chemarea de a
îndrepta credincioșii spre a înălța lui
Dumnezeu „cântare de biruință”.
30. Să ne rugăm la Dumnezeu să
ne ferească de nepăsare, delăsare,
deznădejde și ignoranță și să ne
sădească în suflet setea de
cunoaștere și descoperirea trăirii prin
cântare!”21
21
Sârbu, A., https://doxologia.ro/reflectii/30-de-
sfaturi-pentru-psaltul-roman-contemporan. 26
aprilie 2016.
90
despre muzică
PASCAL BENTOIU – 90 DE ANI

DE LA NAȘTERE
(1927 – 2016)
Pascal Bentoiu a fost un vrednic

reprezentant al generației post-enesciene,
activând ca și compozitor și muzicolog, fiind
distins cu titlul de doctor honoris causa al
mai multor universități din țară și străinătate.
E fost elevul particular al lui Mihail

Jora în studiul compoziției, parcurgând de
fapt cursurile Facultății de Drept din
București (1945 - 1947). Înscris la
Conservatorul din București (în 1947), nu a
putut continua studiile din cauza taxelor
91
despre muzică
stabilite de regimul comunist pentru copiii

personalităților din România interbelică.
În perioada 1953-56 a fost cercetător

la Institutul de Etnografie și Folclor din
București, dar ulterior a fost singurul
muzician care a reușit să se dedice total
92
despre muzică
activității de compozitor. În cadrul Uniunii

compozitorilor și muzicologilor a fost primul
președinte ales după Revoluția română din
1989. Pascal Bentoiu a făcut parte din
numeroase jurii ale unor concursuri de
prestigiu.
93
despre muzică
Lucrarea sa muzicologică cea mai

cunoscută se referă la analiza exhaustivă a
artei componistice enesciene (Capodopere
enesciene), pe care a slujit-o și din postura
de creator care a reușit să completeze
ultimele două simfonii enesciene (a patra și
a cincea), poemul simfonic Isis și Trioul cu
pian în la minor. Activitatea sa de muzicolog
a fost completată de mai multe cărți, zeci de
articole și studii în revistele de specialitate,
sute de emisiuni de radio și de televiziune,
zeci de conferințe, prelegeri, cursuri de
măiestrie în țară și în străinătate.
Muzica sa păstrează ceva din lirismul

enescian, abordând totodată un stil unitar,
propriu, de profundă inspirație interioară.
Limbajul componistic rafinat îl recomandă
94
despre muzică
ca pe unul dintre cei mai exigenți creatori ai

școlii românești de creație din a doua
jumătate a secolului al XX-lea (fapt vizibil
mai ales în cadrul Cvartetelor de coarde nr.
3–6 și a Simfoniilor nr. 6-8).
Pascal Bentoiu a compus trei opere,

opt simfonii, patru concerte, șase cvartete
de coarde, precum și sonate și șase cicluri
de melodii. Creația sa de operă include
lucrări multiplu premiate precum Hamlet
(1969, inspirată de tragedia cu același nume
de William Shakespeare) și opera Amorul
doctor (pe libretul compozitorului, după
piesa lui Molière), dar și Jertfirea Ifigeniei -
prima operă radiofonică românească (după
Euripide, 1968).
95
despre muzică
Trilogia finală a simfoniilor intitulate

Culori (nr. 6 op. 28-1985), Volume (op. 29-
1986) și Imagini (nr. 8 op. 30-1987)
relaționează muzica cu celelalte arte
(pictura, arhitectura și literatura).
Muzica sa orchestrală include însă

mai multe titluri, de la Simfonia 1 op.16
(1965) până la cea de a opta, de la
Concertul pt. orchestră intitulat
"Eminesciana III" op. 23 (1976), poemul
simfonic „Luceafărul” op. 7 după Mihai
Eminescu (1957) și suita simfonică „Imagini
bucureștene” op. 10 (1959), până la Suita
ardelenească op. 6 și cele două Concerte
pentru pian și orchestră, Concertul pentru
vioară și orchestră și Concertul pentru
violoncel și orchestră.
96
despre muzică
Simfonia a sasea op. 28 este intitulată

CULORI și a fost compusă în anul 1985.
Fiecare dintre cele șase culori reprezentate
muzical sunt o adevărată capodoperă de
programatism muzical modern: culoarea
albastră este figurată printr-un discurs
celest, transparent, aerat. Negrul apare prin
prisma unui discurs disonant, incisiv, cu
suprapuneri polifonice ce sugerează
tenebrele, tulburarea, opacitatea. Culoarea
vieții (verdele) este impregnată – la nivel
muzical – de minidiscursuri melodice foarte
dinamice, active pe spații mici dar vitale, în
registrul mediu și acut.
Albul este intonat în registrul neutru al

non-culorilor, translucid, cu o orchestrație
97
despre muzică
fină, plasată în registrul supra-acut ce

sugerează detașarea și inocența.
Culoarea galbenă este reprezentată la

nivel muzical prin onctuozitatea unei
orchestrații pline, generoase, suprasaturate
de timbralitate în registrul grav și mediu, iar
roșu transpare la nivel sonor prin cel mai
consistent discurs sonor, articulat armonic,
cu acorduri pline de sevă și forță.
Creația sa muzicologică se detașează

prin titluri care conțin selecții de eseuri
precum Imagine și sens, Deschideri spre
lumea muzicii și Gândirea muzicală, două
lucrări de referință dedicate lui Enescu
(Capodopere enesciene și Breviar
enescian), dar și creația sa de sfârșit de
98
despre muzică
carieră (care explicitează propriile sale

compoziții - Opt simfonii și un poem.
Pascal Bentoiu rămâne una dintre

personalitățile cele mai pregnante ale celei
de a doua jumătăți a secolului al XX-lea,
care s-a distins printr-un profil moral cu totul
deosebit, prin modestie și rigurozitate atât în
viață, cât și în creație.
99
despre muzică
LIVIU DĂNCEANU
(1954-2017):
O PLECARE GRĂBITĂ DIN

VREMELNICIE
Liviu Dănceanu a fost unul dintre cei

mai importanți, dar discreți compozitori,
dirijori, muzicologi, profesori, eseiști și
publiciști români, într-un timp al tulburărilor
fără noimă și al laudei de sine fără fond.
Născut la 19 iulie 1954 la Roman, a plecat
100
despre muzică
la cele veșnice (pentru noi, prea devreme,

pentru Bunul Dumnezeu, exact la Timpul
cuvenit) la 26 octombrie 2017, la București.
Fiind fondatorul și conducătorul artistic

al Atelierului de muzică contemporană
„Archaeus”, cu care a abordat lucrări ale
unor creatori contemporani (români sau de
alte naționalități), dar și repertoriul propriu,
Liviu Dănceanu și-a legat destinul de arta
vremii sale, atât în ceea ce privește creația,
cât și interpretarea și înțelegerea acesteia.
Ca prezență profesorală la catedră a

fost un om atipic, încurajând educația de
cea mai înalță ținută profesională și morală
dar și libertatea de gândire, atent la detalii
101
despre muzică
dar încurajând întotdeauna în cel mai tânăr

un zbor cât mai înalt în văzduhurile culturii.
A predat cursuri de istoria muzicii,

estetică, stilistica Barocului în cadrul
Universității Naționale de Muzică din
București, începând cu 1990.
După studii la ilustra instituție

muzicală bucureșteană căreia avea să îi
devină profesor și unde a studiat compoziția
cu Ștefan Niculescu, Liviu Dănceanu este
autorul a peste o sută de opusuri, publicate
începând cu anii optzeci, dintre care
amintim: Palimpseste (o serie de lucrări
dedicate ansamblului vocal-instrumental),
Syntiphonia pentru sintetizator Korg
Wavestation op. 57, Simfonia a II-a pentru
102
despre muzică
instrument solist, cor și orchestră op. 59

(1992), Chinonic pentru orchestră op. 67
(1995), Parallel Musics pentru violoncel și
mașină de scris op. 68 (1995), History 2 op.
75 (1998), Tachycardie op. 81, 5 of
Millenium pentru orchestră op. 98 (2003),
Exerciții de admirație op. 101 (2004) –
aproape toate dedicate ansamblului
„Archaeus”.
Remarcabil muzicolog și eseist, a

contaminat scrierile sale academice și
științifice cu libertatea celui care conduce
eseul cu geniu, dar și cu franchețea delicată
a expunerii gândurilor celor mai personale
asupra fenomenului muzical, în spațiul
public.
103
despre muzică
Dintre scrierile sale adunate în volume

amintim: Anotimpurile muzicii (o istorie
eliptică și didactică a muzicii savante (vol. I
„Primăvara”), Cartea cu dansuri, Cartea cu
instrumente, o serie de volume Eseuri
implosive – ce reunește sclipirile condeiului
său profund și sofisticat din Actualitatea
muzicală. Teza sa de doctorat, intitulată
Contribuții la epistemologia muzicii a fost
publicată ulterior și în volum.
104
despre muzică
Liviu Dănceanu conștientiza condiția

sa artistică și umană într-un univers în care
a reușit să își facă atât de bine auzită
vocea. Întreaga sa activitate a vizat, după
propriile sale mărturisiri, reconectarea şi
reconjugarea binelui, frumosului şi
adevărului într-o lume în care cele trei valori
suverane au ajuns să trăiască într-un spaţiu
incapabil să le strângă laolaltă: o lume
pentru care suntem, neîndoios, niște
inadaptabili, inadecvabili şi incoercibili.
105
despre muzică
Profesor de estetică al Universității

Naționale de Muzică din București, autor a
peste 120 de opusuri, Liviu Dănceanu se
pronunța cu autoritate asupra conceptului
de frumos – denaturat în zilele noastre până
la a nu mai putea fi recunoscut.
A sancționat de câte ori a fost ocazia

– dar cu detașarea celui care nu poate fi
106
despre muzică
atins de lucrurile minore – ignoranţa și lipsa

de valoare.
A vorbit ca nimeni altul despre

blândele prietenii, despre viaţa ce se poate
salva numai prin cultura trăită cu
autenticitate şi disperare – conform spuselor
sale.
Dintre lucrările sale – foarte multe la

număr, mai cu seamă pentru o existență
care s-a stins poate prea devreme –
amintim în special, cu această tulburătoare
ocazie comemorativă: Exercițiile de
admirație op. 101, realizate pentru fiecare
popor major al lumii, prefațate (fiecare dintre
ele) cu câte un gând glumeț, reprezentativ
pentru specificul fiecăruia.
107
despre muzică
Cele dedicate muzicii franceze conțin

un discurs susținut de pian (care prezintă un
traseu monodic imperturbabil, alcătuit din
valori egale) și clarinetul care încearcă o
liberalizare a traseului său muzical.
Eleganța și rafinamentul răzbat din ecourile
muzicii lui Liviu Dănceanu.
Exercițiile dedicate admirativ poporului

grec propun o alcătuire muzicală mai
abruptă, mai inconstantă, susținută de
instrumente de percuție și intervenții incisive
ale viorii.
Dacă ne referim însă la exercițiile

americane, sesizăm o diversitate mai amplă
a mijloacelor folosite, care trimit către zona
108
despre muzică
de jazz sau ragtime, discursul fiind foarte

mobil, plin de schimbări de paradigmă.
Maghiarii beneficiază de o privire

muzicală susținută de un duet plin de
farmec între fagot și clarinet, care creează o
atmosferă mai intimă dar plină de inflexiuni
neașteptate.
Spaniolii sunt reprezentați de un

discurs mai pasional, realizat de violoncel și
instrumente de percuție specifice spațiului
iberic.
Liviu Dănceanu a rămas unul dintre

puținii oameni pe care i-am cunoscut
capabili de admirație atât în planul
existential, cât și în cel al creației. Un om
profund, un compozitor dedicate vocației
109
despre muzică
sale, un suflet plin de adevăr și dreptate

superioară – care nu se ascundea niciodată
în nimicniciile vieții în care noi, sărmanii, ne
pierdem de atâtea ori.
Fie-i amintirea senină…
110
despre muzică
RUGĂCIUNEA
ÎN MUZICA DE OPERĂ
Muzica de opera pare a fi atât de

îndepărtată de starea de rugăciune, mai
ales prin spectaculozitatea ei, prin
dimensiunea scenic ce răpește, de atâtea
ori, intimitatea unor situații de viață… Și
totuși, muzica de opera ne oferă surprizele
unor momente în care lumina cuvintelor
transpare și muzical în rugăciune…
Unul dintre ilustrele exemple este

reprezentat de Jules Émile Frédéric
Massenet (1842-1912), compozitor francez
de opera care a traversat întreaga epocă
romantică târzie, bucurându-se de
111
despre muzică
recunoașterea meritelor sale încă din

Timpul vieții. Dar, cu excepția operei
„Manon” (1884), muzica sa a fost uitată
pentru mult timp după moartea sa. O parte
din creațiile lui Massenet au fost reluate
începând cu anii 1970.
Thaïs, comedie lirică în trei acte și

șapte tablouri scrisă pe un libret în limba
franceză după romanul cu același nume de
Anatole France a beneficiat de prima audiție
la Opéra Garnier din Paris în primăvara
anului 1894. Propunând o acțiune
desfășurată în Egipt, în timpul conducerii
byzantine, intriga propune debutul prin
călugărul Athanaël, care dorește să o
convertească pe Thaïs, o curtezană din
Alexandria (care susține un rol foarte dificil
112
despre muzică
din punct de vedere vocal). Însă afecțiunea

lui pentru ea devine obsesivă, astfel ieșind
la iveală puritatea sufletului ei și precaritatea
sufletului lui.
Un moment cu totul special din

perspectiva rugăciunii este cel intitulat
Méditation, un entr'acte pentru vioară și
orchestră cântat între scenele actului al
doilea, lucrare preferată și ca lucrare de
concert, transcrisă pentru multe alte
constituții timbrale.
Lucrarea este reprezentativă pentru

muzica lipsită de cuvinte, aflată în afara
dominantei programatice, care redă numai
prin mijloace abstracte, pur instrumentale,
idea de puritate și inocență prontr-un
113
despre muzică
discurs solistic al viorii, purtat deasupra unui

acompaniament sugerat la nivel armonic
sumar. Grația și forța interioară nu lasă
melodia să ajungă în patetismul tipic muzicii
veacului al XIX-lea, creind un univers în
care lumina pătrunde prin tonurile calde și
șovăitoare ale viorii reprezentând
feminitatea curată.
Muzica lui Giuseppe Verdi (1813-

1901) a fost o constantă valorică a artei
italiene. Născut în debutul veacului
romantic, odată cu prima generație care
avea să ducă arta sonoră spre maturitatea
stilistică. În 1832 a încercat să pătrundă
pentru studii în cadrul conservatorului din
Milano (care azi îi poartă numele!), dar a
114
despre muzică
fost respins pentru că depășise limita de

vârstă.
A continuat activitatea în satul natal ca

maestru muzical, începând să compună
muzică de operă. În 1839 a debutat la
Teatro alla Scala din Milano. Un an mai
târziu avea să traverseze tragedia vieții lui,
pierzând soția, apoi și cei doi copii. Doar
după doi ani mai târziu, în 1842, a obținut la
Scala un succes triumfal cu opera Nabucco,
datorat în parte și interpretării magnifice a
sopranei Giuseppina Strepponi, care avea
să-l însoțească până către sfârșitul vieții.
Opera avea să propună un moment

de rugăciune care aparține actului al IV-lea,
scena a doua: O, dischiuso e il firmamento!
115
despre muzică
Un discurs susținut de ansamblul

instrumentelor cu coarde sculptează sonor o
introducere pentru cele mai frumoase
momente ale operei romantice.
Între perioada 1843 - 1850 a compus

nu mai puțin de 13 opere, mutându-și
domiciliul la Paris. După 1851 a scris trilogia
care i-a aureolat întreaga creație: Rigoletto,
Il Trovatore și La Traviata.
Din 1860 avea să se integreze în

politica țării sale, devenind un adevărat
symbol al mișcării de eliberare a nordului
Italiei de sub dominația austriacă (din 1874
ocupând și postul de senator în parlamentul
italian).
116
despre muzică
Messa di Requiem, cântată la

moartea scriitorului prieten Alessandro
Manzoni, a reunit stilistic lumea operei și
cea a muzici funebre, apparent imposibil de
fuzionat. Pentru festivitățile prilejuite de
deschiderea Canalului de Suez din 1869
compune opera Aida – redând un subiect
plin de exotism.
La vârsta de 80 de ani a oferit istoriei

muzicii surpriza care încheia creația sa –
remarcabilă prin dramatism și tensiune:
opera comică Falstaff, inspirată de
Shakespeare.
Momentul din care ne inspirăm pentru

descoperirea stării de rugăciune în opera
italiană este extras din La Traviata, inspirată
117
despre muzică
de o curtezană care l-a cunoscut pe

scriitorul Alexandre Dumas-fiul, care s-a
îndrăgostit de ea. Ea a avut parte de o
prematura moarte, în urma unei
tuberculoze, la vârsta de numai 22 ani.
Sicriul ei a fost acoperit cu o mulțime de
camelii, floarea ei preferată, iar în anul 1848
Alexandre Dumas fiul a publicat romanul
"Dama cu camelii", roman puternic
autobiografic, care a servit apoi ca sursă de
inspirație pentru libretul operei (în operă,
personajul feminin apare sub numele
Violetta Valery).
Celebra operă în trei acte, compusă

pe libretul marelui său colaborator,
Francesco Maria Piave a avut premiera la
Teatro La Fenice din Veneția, în data de 6
118
despre muzică
martie 1853. Scena despre care vorbim este

întâlnirea dintre Violetta și tatăl Germont în
cadrul actului second (scenele 4-5), situație
în care Violetta promite retragerea din viața
fiului său, sacrificându-și iubirea…
O situație de o mare încărcătură

interioară observăm și în cadrul operei La
forza del destino, lucrare în 4 acte, pe un
libret de Francesco Maria Piave, cu
premiera la Teatrul Imperial din Sankt
Petersburg (Rusia) în 1862.
În cadrul acțiunii petrecute în Spania

și Italia la mijlocul secolului al XVIII-lea,
Leonora își trăiește drama iubirii pentru
Alvaro, întâlnindu-se la final chiar în peștera
în care amândoi își căutau salvarea în
119
despre muzică
credință. La final, însă, fericirea regăsirii e

umbrită de situaţia tragică în care se și
termină acțiunea, cu moartea eroinei
principale.
În cadrul operei regăsim superbul

moment intitulat "Preghiera La Vergine degli
angeli", din cadrul actului IV, în care vocea
de soprano cântă Pace, pace, mio Dio.
Tonul implorator și tainic al muzicii se
revarsă în compania corului care pare a
răspunde și a susține discursul sopranei.
Iată doar câteva dintre momentele

aparținând marilor opera romantic, care
reflect starea de rugăciune – o stare care
depășește cu mult idealul strict estetic ce
poate fi cerut unei opere de artă…
120
despre muzică
121
despre muzică
VIRTUȚILE CREȘTINE
ȘI ECOURILE LOR MUZICALE
(ciclu, partea I):
PACEA INIMII
și muzica lui ARVO PART
Nimic nu este mai presus
decât pacea întru Hristos.
Fă orice, numai
să nu îți pierzi pacea sufletului.
Pacea inimii este una intre cele mai

mari virtuți pe care le poate primi în dar
omul de la Bunul Dumnezeu: “nimic nu este
122
despre muzică
mai presus decât pacea întru Hristos, care

zădărniceşte orice atac al duhurilor
văzduhurilor şi ale pământului. Pacea
sufletului se dobândeşte prin răbdarea
suferinţelor. Sfânta Scriptură zice: Trecut-
am prin foc şi prin apă, şi ne-ai scos la
odihnă (Psalm 65, 12). Calea celor care
caută să fie plăcuţi lui Dumnezeu trece prin
multe suferinţe. Cum să-i cinstim pe Sfinţii
Mucenici pentru cele ce-au îndurat din iubire
pentru Hristos când noi nu putem răbda nici
cea mai mică ispită?
Nimic nu contribuie mai mult la

dobândirea păcii interioare decât tăcerea şi
faptul de a discuta cât mai mult posibil cu
tine însuţi şi cât mai puţin cu ceilalţi.
123
despre muzică
Un element al vieţii duhovniceşti este

trăirea lăuntrică şi lucrarea tainică a inimii.
Harul lui Dumnezeu îl umbreşte pe omul
care se nevoieşte să devină liniştit, şi cu
lucrarea lui îl conduce la desăvârşita pace.
În forma de început a păcii, sufletul este
liniştit, iar în forma de final este adumbrit de
harul Sfântului Duh, după cuvintele
psalmului: Locul Său s-a făcut întru
Pace (Psalm 75, 2)22.
Mijloacele pentru păzirea sau

dobândirea păcii interioare adânci sunt
nejudecarea aproapelui și tăcerea.
“Neosândirea fratelui şi tăcerea păzesc
pacea sufletului: Pentru a păstra pacea
22
Un serafim printre oameni Sfântul Serafim de
Sarov, traducere de Cristian Spătărelu, Editura
Egumeniţa, 2005, p. 325.
124
despre muzică
sufletească, trebuie să izgoneşti departe

mâhnirea şi să te străduieşti să fii vesel,
după cuvintele Înţeleptului Sirah: „Întristarea
pe mulţi i-a ucis şi în ea nu-i un folos”
(Înţelepciunea Lui Isus Sirah 30, 23). Dacă
vrei să păstrezi pacea sufletească, să eviţi
pe toate căile să-i judeci pe ceilalţi.
Neosândirea fratelui şi tăcerea păzesc
pacea sufletului. Când omul se află în
această stare, primeşte revelaţii
dumnezeieşti. Pentru a nu cădea în
judecarea aproapelui, ai grijă să nu primeşti
nici un cuget rău despre nimeni şi să fii ca
mort pentru toţi.
Pentru a-ţi păstra pacea sufletească,

trebuie să-ţi îndrepţi foarte des atenţia spre
tine însuţi şi să te întrebi: „În ce stare mă
125
despre muzică
aflu?”. Trebuie încă să fii cu luare aminte,

încât simţurile trupului, şi îndeosebi văzul,
să-i slujească doar omului lăuntric, aşa încât
în suflet să nu pătrundă lucrurile palpabile.
Darurile izvorâtoare de har ale Duhului
Sfânt sunt dobândite numai de către cei
care au lucrare interioară şi priveghează
pentru sufletul lor”23.
Pacea inimii are legătură directă cu

toate celelalte virtuți, mai cu seamă cu
smerenia: “să primim insultele celorlalţi fără
să ne tulburăm: Să te străduieşti cu orice
chip să păstrezi pacea sufletească şi să nu
te tulburi de insultele celorlalţi. Vei reuşi
asta dacă te înfrânezi de la mânie, prin orice
23
Un serafim printre oameni Sfântul Serafim de
Sarov, traducere din limba greacă de Cristian
Spătărelu, Editura Egumeniţa, 2005, pp. 327-328.
126
despre muzică
mijloc, şi-ţi păstrezi mintea şi inima cu

trezvie de zvâcnirile necuviincioase. Să
primim insultele celorlalţi fără să ne
tulburăm, ca şi când nu ne-ar fi adresate
nouă. O astfel de purtare ne poate aduce în
suflet pacea şi-l poate face pe acesta sălaş
al lui Dumnezeu24.
“Cum să păstrezi pacea sufletească în

mijlocul smintelilor zilelor noastre?: Toţi
voiesc să aibă pace, dar nu ştiu cum să o
dobândească. Paisie cel Mare s-a mâniat, şi
a rugat pe Domnul să-l izbăvească de
mânie. Domnul i S-a arătat şi I i-a zis:
„Paisie, de voieşti a nu te mânia, atuncea
nimica să doreşti, pre nimenea să urăşti şi
24
Un serafim printre oameni - Sfântul Serafim de
Sarov, traducere de Cristian Spătărelu, Editura
Egumeniţa, 2005, p. 326.
127
despre muzică
să osândeşti, şi nu te vei mânia”. Aşa şi tot

omul, dacă îşi va tăia voia înaintea lui
Dumnezeu şi oamenilor, totdeauna va fi cu
pace în suflet; dară cel ce iubeşte a face
voia sa, niciodată va afla pacea.
Sufletul ce s-a dăruit voii lui

Dumnezeu uşor poartă toată durerea şi
toată boala, căci şi în boală el se roagă şi
vede pre Dumnezeu: „Doamne, Tu vezi
boala mea; Tu ştii cât sunt eu de păcătos şi
de neputincios, ajută mie să rabd şi să
mulţumesc bunătăţii Tale”. Şi Domnul
uşurează boala, şi sufletul simte ajutorul lui
Dumnezeu, şi este vesel înaintea lui
Dumnezeu şi mulţumitor.
128
despre muzică
Dacă te ajunge vreo nesosinţă, tu să

gândeşti: „Domnul îmi vede inima, şi dacă îi
este bineplăcut, bine îmi va fi şi mie, şi
celorlalţi”, şi aşa sufletul tău pururea va fi în
pace. Dar dacă cineva va cârti: „Asta nu-i
aşa, aia nu-i bine”, niciodată nu va fi pace în
suflet, măcar de ar şi posti şi mult s-ar ruga.
Astfel, neîncetat rugându-se pentru

norod, el îşi păstra pacea sufletească; noi
însă o pierdem, pentru că nu avem în noi
dragoste către norod”25.
“Împăcarea cu Dumnezeu ne aduce

pacea sufletului: Smerenia ‒ dacă e să
vorbim de etimologia rusă a termenului ‒
25
Arhimandritul Sofronie, Cuviosul Siluan Athonitul,
traducerea Ierom, Rafail Noica, Editura
Reîntregirea, Alba Iulia, 2009, pp. 335-337.
129
despre muzică
începe din momentul în care intrăm în

starea unei păci interioare: a împăciuirii cu
Dumnezeu, cu conștiința și cu oamenii a
căror judecată o exprimă pe cea a lui
Dumnezeu. Este, deci, o împăcare, o
împăciuire. În același timp, smerenia este o
împăcare cu toate circumstanțele acestei
vieți, e starea omului care, orice s-ar
întâmpla, le primește pe toate ca din mâna
lui Dumnezeu”26.
“Îndreptăţirea sau pacea? Cârpa sau

haina de nuntă?: De câte ori nu ne aflăm şi
noi în situaţia fariseului, crezând că avem
dreptate şi, culmea!, chiar având dreptate în
cele pe care le susţinem în relaţia cu un
altul. i fariseul, şi vameşul au dreptate în
26
Antonie Bloom, Mitropolitul Surojului, Despre
credință și îndoială, Editura Cathisma, p. 202.
130
despre muzică
ceea ce spun. Primul zice: „Dumnezeule, Îţi

mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni,
răpitori, nedrepţi, adulteri sau ca şi acest
vameş. Postesc de două ori pe săptămână,
dau zeciuială din toate câte câştig” (Luca
18, 11-12). Celălalt, vameşul, rosteşte doar:
„Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului”
(Luca 18, 13).
Mântuitorul nu spune că vreunul dintre

ei ar fi minţit sau ar fi exagerat cu ceva.
Sunt corecte, în conformitate cu realitatea,
fiecare dintre cele două „discursuri”. Doar că
fariseul vedea puţinul bine pe care-l făcuse
şi accentua acest lucru. Vameşul, deşi o fi
făcut poate şi el vreun bine în viaţă, îşi
vedea doar păcatele. Atitudini diferite, cu
efecte diferite. Hristos le atrage atenţia celor
131
despre muzică
ce ascultau pilda că vameşul „s-a coborât

mai îndreptat la casa sa” decât fariseul (cf.
Luca 18, 14). De ce?
Deşi amândoi au dreptate, dreptatea

fariseului este una prin raportare la „ceilalţi
oameni”, în general, la vameşul cel păcătos,
în particular. Deci o dreptate articulată prin
comparaţie cu altul. Dumnezeu este invocat
în aşa-zisa lui rugăciune doar ca să-i dea
dreptate, ca un martor al virtuţilor sale.
Pentru ca să se înalţe în ochii săi, fariseul
trebuie să-l coboare pe celălalt. Sau să se
uite la cât e el de jos, ca să-i sublinieze
decăderea.
Asta e ca şi cum ai vrea să te urci în

pod, şi-ţi sprijini scara pe spinarea unuia
132
despre muzică
căzut la pământ. E şi sadic gestul, e

neomenos, dar e şi prostesc, necalculat.
Fiecare om are dreptul la pocăinţă. Ce te
faci când cel de jos se ridică, leapădă
păcatul şi se lipeşte de Dumnezeu, precum
vameşul? Dacă el se pune în mişcare, scara
se va clătina şi tu vei cădea de pe ea. Cât
de solidă mai este ascensiunea ta în aceste
condiţii? De aceea, în concluzie la această
pildă, Domnul avertizează: „oricine se înalţă
pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte
pe sine se va înălţa” (Luca 18, 14).
Pacea sufletului - darul lui Dumnezeu:

Sândurile care aduc descumpănire și
neliniște sunt de la diavol. Gândurile „după
Dumnezeu” aduc siguranță, îndrăzneală și
pace. Luptă-te ca să le dobândești. Cât
133
despre muzică
despre oamenii care trăiesc, chipurile, o

anumită fericire, deși nu au o viață
duhovnicească și deși nu se interesează de
trăirea creștină autentică, de trăirea
interioară, și sunt totuși plini de pace și
fericire, ei bine, află că aceștia trăiesc o
pace falsă – pacea stricăcioasă a lumii
acesteia -, nu adevărata pace a Domnului
nostru Iisus Hristos. De fiecare dată când ne
adunăm forțele sufletești și punem cu
hotărâre bazele unui nou început al vieții
interioare, în calea noastră întâlnim o
furtună de tot felul de piedici și ispite.
Dar tocmai datorită acestui război

demonic, lupta duhovnicească ne aduce
roade. Însă cei care, trăind în fericirea lor
înșelătoare, nu cunosc problemele
134
despre muzică
deosebite și greutățile vieții duhovnicești, cei

care sunt mulțumiți de ei înșiși și satisfăcuți,
fără să le pese și fără să se întristeze pentru
nimic, aceștia poate că, într-adevăr, vor trăi
peste o sută de ani pe acest pământ
trecător, dar nu vor gusta niciodată din
pacea pe care noi o căutăm și pe care am
început încă de pe acum să o gustăm.
Aceasta ete pacea „de deasupra minții”,
care îi dăruiește sufletului Duhul cel Sfânt.
Este pacea care se dobândește numai cu
efort și cu strădanie.
Este darul lui Dumnezeu, oferit la

capătul multor lupte cu noi înșine și cu
demonii. Astăzi ne dă un strop mic, mâine, o
înghițitură, după aceea, și mai mult. Și tot
așa, viața întreagă, plină de războaie,
135
despre muzică
furtuni, piedici și amărăciuni, pe drumul

nostru duhovnicesc”27.
Muzica lui Arvo Pärt este una dintre

cele mai atașate acestei virtuți atât de rare,
de aceea vom analiza în cele ce urmează
esența artei sale sonore. Născut la 11
septembrie 1935 este un mare compozitor
contemporan, originar din Estonia. Pentru
realizarea unei semantici de asemenea
profunzime, el a inclus în stilul său
minimalist tehnica de compoziție numită
tintinnabuli.
Din cauza neînțelegerilor cu

autoritățile sovietice, a emigrat împreună cu
27
Sfântul Macarie de la Optina, Povețe
duhovnicești, Editura Egumenița, pp. 20-21.
136
despre muzică
familia în Occident în 1980. Au locuit mai

întâi la Viena, la Berlin.
Dintre compozițiile sale vocale

amintim Our Garden pentru cor de copii și
orchestră (1959/2003), Solfeggio pentru cor
(1964/1996), Credo pentru cor, orchestră și
pian solo (1968), An den Wassern zu Babel
saßen wir und weinten pentru voci sau cor
și orgă sau ansamblu (1976/1984), Missa
syllabica pentru cor și orgă (1977), Te
Deum pentru cor, orchestră de coarde și
bandă magnetică (1984–1985/1992), Stabat
Mater pentru trei voci și trio de coarde
(1985), Magnificat pentru cor (1989),
Bogoróditse Djévo pentru cor (1990), The
Beatitudes (1990), Vater unser (2011).
137
despre muzică
Lista compozițiilor orchestrale include

și 4 Simfonii, Silouans Song pentru
orchestră de coarde (1991), Trisagion
pentru orchestră de coarde (1992), Orient &
Occident pentru orchestră de coarde
(2000).
Muzica sa promovează cu mijloace

minimaliste o estetică axată pe lucrări cu
tempo lent, în nuanțe dinamice stinse, cu
valori lungi și extinse pe spații largi, cu
motive repetate lent pentru inserarea în
conștiința ascultătorului a unei expresivități
care să favorizeze rugăciunea, interiorizarea
și liniștea sufletească.
138
despre muzică
ANUL 2018
139
despre muzică
ANOTIMPURILE
în concepția lui
ANTONIO VIVALDI
și
ASTOR PIAZZOLLA
Un anotimp este de fapt una din cele

patru diviziuni ale anului. În general,
anotimpul se referă la schimbările anuale
ale climei. În zonele temperate sunt patru
anotimpuri: primăvara, vara, toamna și
iarna, iar în zonele cu climatul tropical-umed
ele sunt: anotimpul ploios și anotimpul
uscat. Anotimpurile influențează clima în
general, iar anotimpurile au fost întotdeauna
140
despre muzică
un prilej de inspirație pentru compozitori și

nu numai.
Anotimpurile sunt determinate de
înclinarea axei Pământului combinată cu
rotația lui pe orbită în jurul Soarelui
(Pământul trece prin anumite puncte ale
orbitei, similare cu solstițiile și echinocțiile).
În mișcarea de revoluție, Pământul
descoperă patru poziții față de Soare,
corespondente cu:
-solstițiul de iarnă, la 22 decembrie
(cea mai lungă noapte și cea mai scurtă zi).
-echinocțiul de primăvară, la 21
martie (primăvara astronomică), când razele
solare încălzesc cele două emisfere în mod
egal (ziua este egală cu noaptea).
-solstițiul de vară, la 22 iunie (cea mai
lungă zi și cea mai scurtă noapte).
141
despre muzică
-echinocțiul de toamnă, pe 23
septembrie (ziua este egală cu noaptea).
Anotimpurile alternează și sunt
grupate după cum urmează: Iarna-sezonul
hiemal, Primavara timpurie-sezon pervesal,
Primavara-sezon versal, Vara-sezon estival,
Toamna-sezon autumnal.
Anotimpurile au fost o sursă de
inspirație dintotdeauna pentru arta muzicală
și pentru cea vizuală, mai ales. În anul
1900, “tema anotimpurilor reprezentate de
personaje feminine nu era una nouă în artă
în general și în pictură în special. Mulți
pictori o abordaseră anterior, iar exemple
puteau fi găsite și în alte lucrări publicate.
Aceste abordări aduceau un suflu nou
unei teme clasice, prin chipurile feminine cu
aspect de nimfă și prin elementele
142
despre muzică
decorative bogate din panourile decorative

ce reprezintă atmosfera caracteristică
fiecărui anotimp. Elementele decorative
individualizează fiecare imagine printr-o
îngemănare între frumusețea feminină, cea
a naturii și sentimentele cu care trăim
fiecare anotimp în parte, și evidențiază
totodată, prin culoare și detaliu, trecerea de
la unul la altul, în succesiunea lor firească și
armonioasă”28.
Și Muzeul Național de artă păstrează,
în Galeria de artă europeană, o serie a celor
patru anotimpuri semnate de Pieter
Brueghel cel Tânăr (Bruxelles, 1564 -
Anvers, 1638), pictor celebru al școlii
28
https://vorbinddespre.wordpress.com/2015/03/01/
alphonse-mucha-anotimpurile-1900/.
143
despre muzică
flamande. El a surprins cele patru scene în

ulei pe lemn.
Ciclul Anotimpurilor „reuneşte patru
lucrări, Primăvara, Vara, Toamna şi Iarna,
realizate de Pieter Brueghel cel Tânăr în
atelierul moştenit de la tatăl său, Pieter
Brueghel cel Bătrân. Ciclul evocă sugestiv
curgerea timpului şi caracterul ciclic al vieţii.
Primăvara reuneşte lunile martie,
aprilie şi mai, ocupaţiile specifice lor
desfăşurându-se în planuri succesive:
amenajarea grădinii şi plantatul florilor din
primul plan sunt completate de tunsul oilor,
tăierea viţei de vie şi a trandafirilor căţărători
în planul mijlociu, serbările câmpeneşti
conducând spre peisajul din fundal.
Vara se identifică prin culesul
roadelor: fructe în coşul purtat pe cap de
144
despre muzică
femeia din partea dreaptă, grâne secerate şi

strânse în snopuri în partea centrală a
tabloului, fân clădit în căpiţe în planul
îndepărtat.
În Toamna tăiatul porcului şi
pregătirea cărnii ocupă locul cel mai
important, culesul viei, prelucratul strugurilor
şi adăpostirea proviziilor fiind detaliate în
planurile mai îndepărtate.
Iarna sugerează o atmosferă generală
de sărbătoare, pictorul observând candid
lumea înconjurătoare, neatentă la pericolele
sporturilor practicate pe canalele îngheţate
sau adunată la căldură în cârciumi.
Anotimpurile lui Pieter Brueghel cel
Tânăr ne invită să savurăm fiecare detaliu
anecdotic care contribuie la această
145
despre muzică
adevărată cronică vizuală a vieţii cotidiene

în Flandra secolului XVII”29.
Antonio Lucio Vivaldi (1678 - 1741)
a fost un unul dintre cei mai importanți
muzicieni ai Barocului venețian. „Dăruit cu
un auz rar întâlnit, italianul este un virtuoz
impetuos și, în același timp, unul dintre
primii dirijori din istorie”.
Născut în Veneția, pe 4 martie 1678,
Vivaldi a impus prin creația sa, în cadrul
orchestrei, instrumente precum fagotul (39
de concerte dedicate acestui instrument),
violoncelul (27 de concerte dedicate acestui
instrument), oboiul sau flautul, dar și
mandolina sau trompeta.
29
https://www.mnar.arts.ro/descopera/galerii-
permanente/76-galeria-de-arta-
europeana/descopera-lucrarile-din-galeria-de-arta-
europeana/91-cele-patru-anotimpuri.
146
despre muzică
Seria celor patru concerte inspirate de

anotimpuri este cea care impune în lumea
muzicii o formă mult mai scurtă decât cea
clasică a concertului cu solist, în doar trei
mișcări simetrice.
Anotimpurile fac parte dintr-un set mai
mare, de 12 concerte, denumite Il cimento
dell’armonia e dell’inventione. „La data la
care a compus Anotimpurile, Vivaldi avea
45 de ani, ultimele două decenii și jumătate
dedicându-le compoziției, viorii și predării
artei muzicale la un orfelinat din Veneția” 30.
30
https://lanto.ro/anotimpurile-o-poveste-muzicala-
de-la-baroc-la-tango/
147
despre muzică
Creația sa instrumentală impune

concertul clasic cu un singur solist, în
detrimentul concerto-ului grosso (de tip
baroc). Lucrările sale prezintă o structură
care va face carieră în Clasicism: trei
mișcări simetrice (repede-lent-repede).
Din practicile muzicale ale catedralei
San Marco din Venezia a preluat atracția
148
despre muzică
pentru dialogul dintre mai multe grupuri

instrumentale.
„Vivaldi este unanim considerat a fi
compozitorul care a dat cea mai mare
strălucire genului numit concerto, în
perioada barocului.
Dezvoltându-se la fel ca și sonata, în
tipurile da chiesa și da camera, concertul
baroc italian a fost alcătuit la început ca o
suită din cinci părți, apoi s-a redus la trei-
patru, după care, la începutul sec. al XVIII-
lea, s-a stabilizat la trei părți, având ca
model tiparul uverturii italiene.
Partea întâi și a treia vor fi mișcări
repezi sau moderate, în tonalități diferite,
legate între ele prin divertismente.
Partea din mijloc va fi, dimpotrivă,
lentă, de formă binară, cu o încărcătură
149
despre muzică
emoțională pronunțată, fiind în unele cazuri

înlocuită de un dans precum ciaccona sau
sarabanda”31.
Parte a treia poate fi construită cel mai
adesea în formă de rondo – element
arhitectonic specific finalurilor de lucrări
ample, care se bazează pe alternanța dintre
un refren (care revine mereu aproape
identic) și mai multe cuplete (strofe).
Genul concertant a fost foarte iubit de
compozitorii italieni și poate fi regăsit în mai
multe ipostaze:
1. Concertul fără soliști, în care se
coordonează grupuri cu un număr relativ
egal de instrumentiști. Din acest tip va
rezulta mai târziu Simfonia concertantă sau
Concertul pentru orchestră din zilele
31
https://ro.wikipedia.org/wiki/Antonio_Vivaldi
150
despre muzică
noastre. Vivaldi a scris aproape 60 de

concerte pentru orchestră de coarde, fără
solist.
2. Concertul cu un singur solist, unde
solistul poartă un dialog cu orchestra. A
apărut în urma definitivării primelor două
tipuri de concerte, fiind inaugurat de italianul
Giuseppe Torelli (1658-1709). El ajunge la
alternanța de trei mișcări, o parte lentă
cantabilă fiind încadrată de două părți cu
mișcarea rapidă.
Aceasta este forma ce se va impune
în desfășurarea concertului solistic până în
zilele noastre.
3. Concertul cu mai mulți soliști și
orchestră, unde cântă alternativ ansamblul
sau orchestra. Concertul cu mai mulți soliști
a apărut la începutul secolului al XVIII-lea,
151
despre muzică
la Torelli. Vivaldi și Händel au dezvoltat

această formă, unde se va simți ulterior
influența sinfoniei.
Prin creația sa instrumentală, Antonio
Vivaldi a exercitat o influență puternică în
dezvoltarea ulterioară a muzicii concertante,
în clasicismul vienez, prin reprezentanții săi
cei mai de seamă: Haydn, Mozart și
Beethoven.
Cuceririle vivaldiene în domeniul
creației instrumentale nu au avut un impact
doar asupra genurilor cărora acestea li se
adresau în mod direct (respectiv concertelor
sau sonatelor), ci asupra muzicii baroce în
ansamblul ei.
Dintre concertele sale amintim mai
multe cicluri: L'Estro Armonico (1712), La
Stravaganza (1712-1713), Il cimento
152
despre muzică
dell'armonia e dell'invenzione (1725),

cuprinzând ciclul de concerte Anotimpurile
Vivaldi-Primăvara
Antonio Vivaldi a scris și un număr

impresionant de 90 de opere, alături de
muzică sacră, vocală și corală (mise,
psalmi, antifoane, imnuri, cânturi, motete,
oratorii, arii, cantate, serenade).
153
despre muzică
Anotimpurile sale sunt imagini realiste

ale fiecărei părți a anului în parte, fiind
prefațate de câteva versuri expresive care
par a fi creația compozitorului. Fiecare parte
este un motiv binecuvântat pentru a lansa
ideea sonoră a unei furtuni, a unui cântec
păstoresc, a unei ploi sau a unui peisaj
seren, plin de soare și lumină.
Este impresionant felul în care
anotimpurile nu sunt atașate unor stări
unice, stabile: spre exemplu iarna cuprinde
și liniștea ninsorii care acoperă lumea, dar și
furtuna unor sonorități acide și netemperate.
Astor Pantaleón Piazzolla (1921 -
1992) a fost un celebru muzician
argentinian, compozitor și virtuoz
154
despre muzică
instrumentist la bandonéon32, cel care a

revoluționat muzica de tango, creând ceea
ce s-a numit "Tango Nuevo" (replică a
tradiționalului tango argentinian).
“Două secole și jumătate îl despart pe
Antonio Vivaldi – unul dintre cei mai
cunoscuți compozitori ai secolului 18 – de
Astor Piazzolla – creatorul unui nou gen
muzical în America Latină o muzică la
granița între folclorul argentinian, muzica
clasică și jazz.
Ceea ce îi unește sunt Anotimpurile,
compoziția originală scrisă de Vivaldi în
1721, un grup de patru concerte pentru
vioară, orchestră de coarde și continuo, și
reluată de Piazzolla în 1970, în Estaciones
32
Asemănător acordeonului, creat de constructorul
de instrumente muzicale german H. Band și devenit
foarte popular în Argentina.
155
despre muzică
Porteñas – Anotimpurile din Buneos

Aires”33.
BANDONEON
Spiritul inovator al lui Piazzolla se

dezvoltă în mod real începând din anul
1944, când își formează propria orchestră.
Dorind la un moment dat să se dedice
muzicii culte, totuși la Paris Nadia
Boulanger l-a încurajat pentru împlinirea
33
https://lanto.ro/anotimpurile-o-poveste-muzicala-
de-la-baroc-la-tango/.
156
despre muzică
visurilor sale. Astfel ajunge să compună

celebrele sale tangouri, care au rămas ca
amprentă a sa pentru întreaga istorie a
muzicii: ritmicitatea acestui univers sonor
dramatic și pasionat demonstrează că
Tango-ul poate fi expresia eternă a spiritului
uman.
Atașați idealului programatic, ambii
compozitori susțin un arc peste timp pentru
redarea aceleiași populare teme (să nu
uităm că și Haydn abordase tematica în
oratoriul său, Anotimpurile): Piazzola
primește ștafeta în 1965 scriind ”Cuatro
Estaciones Porteñas” (Anotimpurile la
Buenos Aires).
157
despre muzică
MUZICA DE INIMĂ ALBASTRĂ

RICHARD CLAYDERMAN-
ANDRE GAGNON
André Gagnon este un cunoscut

pianist și compozitor, dirijor și actor
canadian, născut în 1936. Cele mai celebre
melodii ale sale (Neiges, Smash,
Chevauchée, Surprise, Donna,
Mouvements) mărturisesc intențiile sale de
a mixa stilurile muzicii culte (pentru care are
cea mai înaltă pregătire) cu cele pop.
Alte melodii au fost dedicate muzicii
de teatru (La Poudre aux Yeux, Doña
Rosita, Terre d'Aube, La Dame de Chez
Maxim's, Wouf-Wouf) și de film, printre care
amintim: La Souris Verte, Vivre en ce Pays,
158
despre muzică
Format 60, Format 30,Techno-Flash și Les

Forges de Saint-Maurice.
În anul 1974, André Gagnon a realizat
primul său album de melodii instrumentale
solo (Saga), pentru ca un an mai târziu să
promoveze albumul Neiges – care a cucerit
multe premii.
Albumul Le Saint-Laurent a precedat
primul său turneu mondial din 1981, ocazie
cu care a ajuns și în România sau Grecia.
159
despre muzică
Gagnon este autor și de muzică de

film, și de muzică de operă pentru Grand
Theater din Quebec: în 1992 a scris chiar
coloana sonoră a filmului The Pianist,
continuând seria publicațiilor albumelor
muzicale.
Muzica sa păstrează lirismul și
melodicitatea specifice artei care a păstrat
romantismul în interiorul mesajului ei, fapt
care o face abordabilă de către un număr
foarte mare de ascultători. Aspectul intimist
și profund, realizat într-o manieră strict
pianistică sau cu o orchestrație clasico-
romantică de cea mai fină factură, cu un
traseu armonic convingător și impresionant
sunt caracteristicile unei muzici care nu are
complicațiile filozofice beethoveniene, nici
provocările unei opere wagneriene, dar care
160
despre muzică
este capabilă să hrănească sufletul și să

tămăduiască răni neștiute.
Richard Clayderman (pseudonimul
artistic al lui Philippe Pagès, născut în
decembrie 1953), este un renumit pianist și
compozitor francez contemporan, creator al
unui nou stil muzical, numit New Romantic.
A lansat numeroase albume, inclusiv

cu compozițiile lui Paul de Senneville și
Oliver Toussaint, prelucrări instrumentale de
muzică populară, aranjamente de coloane
161
despre muzică
sonore ale filmelor sau ale unor cunoscute

lucrări de muzică clasico-romantică cultă.
Spre deosebire de Gagnon, nu a fost și
compozitor, ci a prelucrat și a interpretat
creațiile altor compozitori.
Clayderman a învățat să cânte la pian
de la tatăl său, profesor de pian. La vârsta
de 12 ani a fost acceptat în prestiigioasa
instituție a Conservatorului din Paris, unde a
dobândit măiestria interpretării pianistice,
dovedind încă o dată că este nevoie
întotdeauna de o pregătire superioară,
profesionistă pentru a aborda ulterior și
genuri diferite.
Viața i-a arătat destule dificultăți încă
din tinerețe tânărului pianist, iar postura de
acompaniator al unor trupe i-a asigurat
supraviețuirea. În 1976 cariera sa avea să ia
162
despre muzică
o altă turnură, întrucât a fost invitat de către

Olivier Toussaint (celebru producător
francez) și de către partenerul său, Paul de
Senneville pentru a înregistra o baladă
pentru de pian.
De Senneville a compus Balada
pentru Adeline ca un dedicație pentru fiica
sa. A impresionat de la început prin tușeul
său delicat, sensibil și prin abordarea
neoromantică a aranjamentelor sale. De
atunci numele său de scenă a devenit
Richard Clayderman (preluând numele
străbunicii sale), balada fiind vândută în 22
de milioane de copii în aproape 40 de țări.
163
despre muzică
164
despre muzică
Ambii compozitori au reușit să aducă

muzica de bună calitate, de tip neoromantic
în sufletele a zeci de milioane de ascultători
care altfel nu aveau un contact constant și
consistent cu muzica, acesta fiind cel mai
important merit al lor. Gagnon are în plus și
calitatea excepțională de creator a ceea ce
cântă, fapt care adaugă valoare melodiilor
sale din această perspectivă.
În plan personal, mărturisesc că nu aș
fi știut cine este Ande Gagnon dacă nu ar fi
fost parte esențială la evenimentul cununiei
mele, fiind pe atunci o melodie anonimă
care m-a impresionat profund la o simplă
audiție radiofonică – devenită melodia
dansului principal al serii. Ani mai târziu
aveam să descopăr că melodia cea mai
frumoasă pe care o auzisem vreodată
165
despre muzică
aparținea unui celebru pianist și compozitor

canadian... Așa se împletesc poveștile vieții
cu cele ale muzicii.
166
despre muzică
AUREL STROE-
10 ANI DE LA TRECEREA ÎN
VEȘNICIE
2008-2018
167
despre muzică
Odinioară muzica sa m-a vindecat: nu

la figurat, ci la propriu. Așa am cunoscut-o,
ca pe un medicament pentru suflet și trup,
ca pe un fapt minunat și tulburător care m-a
ridicat din patul unei neputințe în care
ajunsesem la vârsta la care neputințele sunt
un vis. Eram la începutul studiilor
universitare bucureștene și tocmai luasem
contactul răvășitor cu ceea ce însemna
marea cultură a țării, marea diversitate de
artă sonoră la care visasem atâta vreme.
Și într-o seară am descoperit la radio o
muzică care te făcea să strigi, din adâncul
ființei tale: mai vreau să te ascult o dată,
deși nu te-am înțeles. Am simțit că am în
față cea mai mare și mai frumoasă
provocare a vieții mele profesionale,
168
despre muzică
descoperirea unei arte atipice a unui Om de

o frumusețe aparte.
Această personalitate conține un suflet
de mare și original creator, alături de un om
de o constituție intelectuală amplă și de o
modestie demnă de Pateric. Un Om
adevărat, pentru care nu au contat niciodată
funcțiile sau răsplata pecuniară, ci doar
adevărul artei și frumusețea de cristal a
marilor idei.
Populat de un univers extins mult
dincolo de sunet, Aurel Stroe mi-a rămas în
suflet și în preocupările muzicologice timp
de 25 de ani. Plecarea sa m-a marcat ca
plecarea Bunicului meu – om simplu și
cinstit, care cânta ca nimeni altul.
Ziua în care i-am păstruns în atelierul
de creație mi-a deschis ferestrele spre un
169
despre muzică
repertoriu fascinant, pe care am reușit să îl

copiez (de mână!) aproape sunet cu sunet,
trăindu-l și înțelegându-l ca pe o continuă
aventură.
Mi se tot postulează ideea de fi mai
obiectivă atunci când scriu despre Maestrul
Stroe, dar acest lucru ar fi imposibil pentru
oricine a iubit vreodată. În fond, Cage și-a
intitulat una din scrierile sale “N-am ascultat
niciodată vreun sunet fără să-l fi iubit”. Să-l
acuzăm de subiectivism?
În afara granițelor țării, Aurel Stroe
rămâne unul dintre cei mai sofisticați autori
români de muzică modernă. La zece ani de
la trecerea sa în eternitate încă încercăm
creionarea unui portret care nu se lasă ușor
suprins, fiind dublat de o meștenire
muzicală imposibil de evaluat acum și de un
170
despre muzică
sistem de gândire artistică de o rară

complexitate.
Deși creația sa muzicală acoperă
aproape toate genurile cunoscute în istoria
muzicii pentru această perioadă de timp,
muzica sa este dificil de interpretat și de
înțeles, presupunând o educație metafizică
dincolo de termenii obișnuiți pe care îi
solicită înțelegerea actului muzical în
general.
Poate tocmai de aceea și în timpul vieții
sale a fost programat doar cu o creație de
început de carieră (care nu îl mai
reprezenta, în mod evident) în cadrul celui
mai mare festival muzical românesc ce
poartă numele lui George Enescu.
După trecerea sa la cele veșnice
activitatea de interpretare a creației sale a
171
despre muzică
fost susținută de aceleași formații, muzicieni

și organizatori care au susținut-o și în timpul
vieții maestrului. Emblematică rămâne totuși
interpretarea relativ recentă a Concertului
pentru acordeon și orchestră la București
(solist Fernando Mihalache).
Creația sa include o mare vastitate de
genuri muzicale, reprezentate de
capodopere. În genul operei menționăm
realizări remarcabile precum: Asta nu va
primi Premiul Nobel (1969 - operă în trei
părți pe libretul lui Paul Sterian), "Pacea" lui
Aristofan (1973 - operă în trei acte), Trilogia
Cetății Închise (1973 – 1988 pe libretul după
Eschil, având trei părți: Agamemnon /
Orestia I (1973), Choeforele / Orestia II
(1983) și Eumenidele / Orestia III (1988),
Conciliul Mondial (1987 - operă de cameră
172
despre muzică
în două acte după scrierile lui Vladimir

Soloviev). Din muzica de teatru amintim
Muzică pentru "Oedip la Colonos" (1963 -
muzică de scenă la piesa lui Sofocle),
Rituelle Handlung ohne Gegenstand (1967 -
muzică pentru dansatoare).
Muzica vocal-simfonică este

reprezentată în creația sa prin lucrări de o
valoare remarcabilă: Cantata festivă (1957 -
pentru cor mixt și orchestră, versuri de
Pablo Neruda), Chipul păcii (1959 - cantată
de cameră pentru mezzosoprană, cor mixt
și orchestră mică pe versuri de Paul Eluard),
Țării mele (1959 - cantată pentru cor mixt și
orchestră pe versuri de Victor Tulbure),
Monumentum I (1961 - poem pentru cor
bărbătesc și orchestră pe versuri de Nichita
173
despre muzică
Stănescu), Numai prin timp timpul poate fi

cucerit (1965 - poem pentru bariton, orgă, 4
tromboane și gonguri, pe versuri de T.S.
Eliot), Missa puerorum (1983 - pentru cor de
copii, orgă și 8 instrumente).
Muzica simfonică este foarte bine

reprezentată în creația sa, maestrul Aurel
Stroe fiind un simfonist de anvergură
europeană. Dacă debutul creației nu este
foarte reprezentativ pentru ceea ce avea să
compună maestrul Aurel Stroe la vârsta
maturității (Scherzo simfonic-1951, Simfonia
pentru orchestră mare-1954, Uvertura
burlescă-1961, Arcade-1962, Laude I-1966,
Canto I-1967, Laude II-1968, Canto II-1971,
Simfonia-1973, Accords et Comptines-
1988), în schimb creația de maturitate este
174
despre muzică
de cea mai amplă anvergură ideatică și

muzicală europeană: Ciaccona con alcune
licenze-1995, Preludii lirice-1999, Mandala
cu o polifonie de Antonio Lotti-2000.
Aceeași situație poate fi semnalată și

în ceea ce privește muzică concertantă,
marcată de capodopere semnificative, în
cazul plasării unor instrumente fără tradiție
concertantă în postură solistică (fapt ce
implică un grad de originalitate excepțional):
Concert pentru orchestră de coarde (1950,
revizuit în 1956), Muzică de concert pentru
pian, alămuri și percuție (1965), Concertul
pentru clarinet și orchestră (1975),
Concertul pentru vioară și orchestră
„Capricci și Ragas” (1990), Concert pentru
saxofon și orchestră „Prairie, Priere” (1994),
175
despre muzică
Concert pentru acordeon și orchestră

(2001), Simfonia concertantă pentru
percuție și orchestră mare (1996).
Muzica de cameră este un alt

domeniu în care Aurel Stroe s-a manifestat
în cel mai profund mod cu putință, realizând
lucrări sau cicluri de lucrări rămase în istoria
artei muzicale românești: Colinde pentru
pian (1947), Baladă pentru pian (1948), Trio
pentru oboi, clarinet și fagot (1953), Sonata
nr. 1 'Morphogenetic' pentru pian (1955),
Fragment dintr-un proces sonor (1969), În
vis desfacem timpurile suprapuse (1970),
Cvartetul de coarde în La major (1972),
Grădina structurilor I (1974), 10 piese
pastorale pentru orgă și clavecin (1979),
Sonata nr. 2 'Thermodynamic' pentru pian
176
despre muzică
(1983), Anamorfoze canonice (1984),

Sonata nr. 3 'en palimpseste' pentru pian
(1992), Mozart sound introspection (1994).
Muzica de tip coral și cea vocală este

reprezentată de coruri și de cicluri de lieduri,
iar muzica electronică este un domeniu în
care maestrul Aurel Stroe deține un rol
primordial în istoria muzicii universale prin
practicile utilizate în lucrări compuse în
Statele Unite ale Americii. Scrierile
muzicologice sunt profunde și originale, dar
de scurte dimensiuni; orizontul și sistemul
său de gândire pot fi analizate mai ales prin
prisma conceptelor care sunt lansate și
folosite în creația sa sonoră.
Unul dintre conceptele sale cele mai

profunde și originale este al analizării
177
despre muzică
modalităților în care este expus timpul în

cadrul operei muzicale: spre exemplu redăm
situația din lucrarea intitulată În vis
desfacem timpurile suprapuse. Lucrarea
muzicalizează un conceptul al filozofului
francez Bachelard care, în Dialectica
duratei lansează conceptul de timp
discontinuu (“firul timpului este plin de
noduri”), plasat în plan sonor prin
coexistența a trei lucrări muzicale diferite ca
expresie, culoare și dinamică, care se
desfășoară independent (dar nu aleator),
sincronizate prin cronometraj (dedicate
clarinetului, violoncelului, clavecinului și
pianului -1970)34, creindu-se un mod original
de contrapunct. Cele trei planuri redau în
34
Bughici, Dumitru, Particularități ale formelor
muzicale II, revista Muzica, februarie 1980, p. 15-
16.
178
despre muzică
plan sonor trei amintiri disparate din

copilărie:
-fenomenul folcloric receptat în

copilărie (transfigurat în amintiri sau vise),
reprezentat prin prezența clarinetului, care
interpretează fragmente apropiate de
melosul popular de aproximativ 20 de
secunde fiecare
-studiile din copilărie, care contrastau

cu dorința de joacă, reprezentate prin
prezența pianului și clavecinului, care
interpretează 12 segmente cântate
alternativ (amintind de exercițiile de studiu la
instrument)
-o compoziție din anii copilăriei (Apus

de soare), rescrisă după memorie,
179
despre muzică
reprezentată de planul violoncelului, care

interpretează o variațiune continuă și
descendentă a unor secvențe stricte și
libere.
Aceasta nu este singura lucrare în

care este abordată problematica timpului și
a modurilor sale de transformare, de
transfigurare, amintind câteva dintre
acestea: Orestia II (1983), Numai prin timp
timpul poate fi cucerit (1965 - poem pentru
bariton, orgă, 4 tromboane și gonguri, pe
versuri de T.S. Eliot), Ciaccona con alcune
licenze-1995, Mandala cu o polifonie de
Antonio Lotti-2000, Concertul pentru vioară
și orchestră „Capricci și Ragas” (1990),
Concert pentru saxofon și orchestră
„Prairie, Priere” (1994), Concert pentru
180
despre muzică
acordeon și orchestră (2001), Sonata nr. 1

'Morphogenetic' pentru pian (1955), Sonata
nr. 2 'Thermodynamic' pentru pian (1983),
Sonata nr. 3 'en palimpseste' pentru pian
(1992).
Noi ne-am preocupat mai cu seamă

de lucrările concertante compuse de Aurel
Stroe (cronologic situate în ultima decadă a
vieții compozitorului). Mărturii ale maturității
sale creatoare, cele trei lucrări se înscriu în
domeniul concertant (chiar dacă concertul
dedicat saxofonului are un profil dramaturgic
care apropie mai degrabă de simfonia
concertantă).
În acest sens putem spune că aceste

lucrări sunt o dovadă a capacității de
sinteză, care rezonează în dimensiunea
181
despre muzică
spirituală cu o profunzime de excepție.

Discursul muzical este astfel configurat în
plan dramaturgic încât procesul intern de
dezvoltare a ideii muzicale se înscrie în
realitatea complexă a personalității
componistice.
Ultimele trei concerte au fost compuse

între 1990 și 2001: Concertul pentru vioară
solo și ansamblu de soliști, Concertul pentru
saxofon și orchestră mare și Concertul
pentru acordeon și ansamblu de soliști.
Aceste lucrări pot oferi o viziune unitară
asupra caracteristicilor stilistice ale gândirii
simfonice a autorului.
Concertul pentru vioară și ansamblu

de soliști este primul concert după o pauză
considerabilă în ceea ce privește genul, fiind
182
despre muzică
finalizat la Mannheim, în data de 11 iulie

1990. Încă de la început putem spune că se
observă structurarea concertului în șase
părți a căror grupare dezvăluie ideea de
alternanță a două tipuri de secțiuni cu
înțelesuri contrarii, complementare:
“Paganiniana” şi “Ecoute fine”.
Principala problemă a acestui concert

este cea estetică, stilistică, de rezistență
spirituală în fața unei presiuni impuse de
vecinătatea cu anumiți termeni
incomensurabili, în cadrul unei lucrări ce
propune mai multe paradigme culturale – nu
doar sonore (cea europeană-reprezentată
de patrimoniul violonistic al Capriciilor de
Paganini, și lumea orientală-personificată
prin acele ragas interpretate de “instrumente
183
despre muzică
exotice”). Consecvența la nivel sonor este

impresionantă, observându-se treptat
procesul de intercontaminare între cele
două sfere de valori, fapt ce conduce la final
spre colapsul stilistic. Iată astfel ilustrată
una din cele două idei principale pe care ne-
am propus să le surprindem la zece ani de
la trecerea în veșnicie a Maestrului:
incomensurabilitatea structurilor și
polimorfismul operei de artă.
Concertul pentru saxofon și orchestră

mare “Prairie, priers” reprezintă expresia
unei noi viziuni asupra gândirii simfonice cu
specific concertant în muzica secolului al
XX-lea. Inaugurarea acestui concept original
s-a produs în timpul compunerii Concertului
pentru clarinet și orchestră – cel în care
184
despre muzică
autorul transpune în plan melodic o stare de

paroxism expresiv individual, extras brutal
din condiția sa printr-un tip de discurs non-
evolutiv care surprinde ascultătorul prin
situarea sa în afara obișnuințelor muzicii
simfonice a secolului.
Prima mișcare (“…des forms naissent

dans un milieu homogene.....”) conține
următorul program: Multimobile – Prairie 1 –
La Carnaval d’Arlequin – Prairie 2 (secțiuni
în care regăsim și elemente de
intercontextualitate, polifonie și complexitate
superpozițională, alături de simboluri
manieristice).
A doua secțiune reprezintă re-

expunerea “prin rarefiere” (reprise par
rarefaction) a Multimobilului explicitat în
185
despre muzică
anexe consistente (în ipostaza fenomenului

de degradare a discursului muzical), iar
ultimele trei părți sunt organizate la un nivel
superior de expresivitate instrumentală:
“Ascension vers une melodie lontaine”
(metafora sonoră a idealului spiritual al
compozitorului), “Un reste non assimile :
Ondine” (moment de disoluție stilistică, de
dezagregare a gândirii, de destabilizare a
unui echilibru aparent) și “Un dernier reste”
(finalul unei opera deschise).
Concertul pentru acordeon și

orchestră este dedicat unui instrument solist
cu o nesemnificativă tradiție concertantă.
Prefațat de cuvintele scriitorului francez
Francis Ponge (“…. entre le glorieux et le
bizzare, une certaine proportion...”),
186
despre muzică
concertul ilustrează momentul morfogenetic

al catastrofei, al colapsului (idee foarte
dragă Maestrului).
Prima mișcare (“Cinq petits chorals (et

une invention) en hommage pour Erik
Satie”) permite realizarea unui adevărat
compendiu al tipurilor de dispuneri armonice
integrate formelor miniaturale. Celelalte
mișcări sunt “Fugue dissipative” (care
ilustrează ruperea morfogenetică față de
nivelul structural al operei), “Accord-Matrice”
(sinteza armonică a arhetipurilor stilistice ale
lucrării) și “Multimobile et Boucles”.
Analiza muzicologică a concertelor

este reprezentativă pentru vastitatea și
originalitatea conceptelor din gândirea
componistică a Maestrului.
187
despre muzică
Mai mult decât un compozitor, Aurel

Stroe este un gânditor liber de propriile
scheme preconcepute, o personalitate liberă
de sine însuși.
După cum putem vedea, sunt

prezente dimensiunile programatice în
muzica lui Aurel Stroe, fiind un compozitor
al ideilor care se văd, care se
materializează în muzică: “Peter Kivy
pretinde că ar fi o opoziție între muzica
absolută și cea programatică, între forma și
expresivitatea muzicală. Dar mare parte din
muzică trăiește între cele două extreme
(…), ea fiind atunci organizată nu pe pure
principii formale, ci pe traiectorii expresive
universale ori pe idei poetice” (Robinson,
G., 2015).
188
despre muzică
“Muzica sa nu s-a mulţumit să fie doar

un simptom al epocii noastre (cum sunt
îndeobşte operele geniale), a fost şi un
examen, şi o critică a ei – un strigăt scos de
însăşi dezagregarea ontologiei muzicale a
tradiţiei. (…)
Aurel Stroe era un compozitor enorm

de cultivat nu doar în muzică, ci şi în ştiinţe.
În cursurile sale, referinţele din matematici
şi fizică nu erau deloc rare, iar încadrarea
filozofică a temelor tratate era obligatorie.
Nu recurgea la aceste referinţe ornamental,
ci cu scop cognitiv, exploratoriu.
În prelegerile sale lumea devenea

chiar o lume, iar cultura şi sensibilitatea bine
temperate erau calea normală de acces.
Această inteligenţă formidabilă era, trebuie
189
despre muzică
spus, angajată. Angajată în etică, în

caracter, în convingerea că justificarea
ultimă a lumii nu este deloc estetică, ci etică
şi religioasă”35.
Aurel Stroe
Aurel Stroe ramâne, la cei zece ani de

la trecerea sa la cele veșnice, unul dintre cei
35
Patapievici, H. R., O inteligenta angajata,
https://evz.ro/patapievici-o-inteligenta-angajata-
823406.html.
190
despre muzică
mai valoroși compozitori pe care Romania i-

a oferit lumii în generația post enesciană.
Înscriindu-se într-o zonă de

originalitate extremă a actului componistic și
de gândire muzicală, Aurel Stroe a fost însă
în egală măsură și neînțeles, și neapreciat
îndeajuns (mai cu seama acasă), și puțin
cântat, puțin programat în cadrul concertelor
simfonce sau al recitalurilor camerale din
țară.
În afara granițelor țării însă, Aurel

Stroe rămâne unul dintre cei mai programați
autori români de muzică modernă. La zece
ani de la trecerea sa la cele veșnice,
încercăm încă crearea unei imagini de
ansamblu asupra moștenirii sale muzicale,
de creație și gândire componistică.
191
despre muzică
Stabat Mater-
experiențe muzicale
Lucrările intitulate STABAT MATER

se referă la imnuri legate de momentul
excepțional al doliului Maicii Domnului la
moartea Fiului și Dumnezeului său. Există
însă și un alt tip de lucrare care are un
nume aproape similar, dar care se referă la
nașterea Domnului nostru Iisus Hristos, la
bucuria Mamei Sale la întruparea și
nașterea Pruncului dumnezeiesc.
192
despre muzică
Stabat Mater există ca atare din

veacul al XIII-lea în muzica catolică, unde
titluri precum Stabat Mater dolorosa
circumscriu tematici aproapiate. La
momentul aducerii la altar a Pruncului de
193
despre muzică
către Maica Domnului și bătrânul Iosif,

Preacurata Fecioară a întâmpinat cu
smerene o profeție cumplită a bătrânului
Simeon, vitată în Sfânta Evanghelie după
Luca, capitolul 2 (versetele 21-35):
“21.Şi când s-au împlinit opt zile, ca
să-L taie împrejur, I-au pus numele Iisus,
cum a fost numit de înger, mai înainte de a
se zămisli în pântece.
22.Şi când s-au împlinit zilele curăţirii
lor, după legea lui Moise, L-au adus pe
Prunc la Ierusalim, ca să-L pună înaintea
Domnului.
23.Precum este scris în Legea
Domnului, că orice întâi-născut de parte
bărbătească să fie închinat Domnului.
194
despre muzică
24.Şi să dea jertfă, precum s-a zis în

Legea Domnului, o pereche de turturele sau
doi pui de porumbel.
25.Şi iată era un om în Ierusalim, cu
numele Simeon; şi omul acesta era drept şi
temător de Dumnezeu, aşteptând
mângâierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era
asupra lui.
26.Şi lui i se vestise de către Duhul
Sfânt că nu va vedea moartea până ce nu
va vedea pe Hristosul Domnului.
27.Şi din îndemnul Duhului a venit la
templu; şi când părinţii au adus înăuntru pe
Pruncul Iisus, ca să facă pentru El după
obiceiul Legii,
28.El L-a primit în braţele sale şi a
binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis:
195
despre muzică
29.Acum slobozeşte pe robul Tău,

după cuvântul Tău, în pace,
30.Că ochii mei văzură mântuirea Ta,
31.Pe care ai gătit-o înaintea feţei
tuturor popoarelor,
32.Lumină spre descoperirea
neamurilor şi slavă poporului Tău Israel.
33.Iar Iosif şi mama Lui se mirau de
ceea ce se vorbea despre Prunc.
34.Şi i-a binecuvântat Simeon şi a zis
către Maria, mama Lui: Iată, Acesta este
pus spre căderea şi spre ridicarea multora
din Israel şi ca un semn care va stârni
împotriviri.
35.Şi prin sufletul tău va trece sabie,
ca să se descopere gândurile din multe
inimi”.
196
despre muzică
197
despre muzică
Legat direct de momentul Crucificării

(al jertfei), mulți compozitori l-au folosit ca
punct inițial de inspirație pentru numeroase
capodopere cu același nume: Palestrina
(1590), Vivaldi (1712), Domenico (1715) și
Alessandro Scarlatti (1723), Pergolesi
(1736), Joseph Haydn (1767), Rossini
(1831–42), Dvořák (1876–77, lucrarea fiind
scrisă după moartea celor doi copii), Verdi
(1896–97), Szymanowski (1925–26),
Poulenc (1950) and Arvo Pärt (1985).
Textul în limba latină este foarte
expresiv: Stabat mater dolorósa/juxta
Crucem lacrimósa,/dum pendébat Fílius
(Stând lângă Crucea Fiului său, Mama
îndurerată jelea aproape de Fiul său).
În același sens menționăm și lucrările
semnate de Bach (inspirat la rândul său de
198
despre muzică
creația similară a lui Pergolesi (1745/1747),

Boccherini (1781, 1801), Caldara (~1725).,
Liszt (ca parte a oratoriului Christus: 1862–
1866), Schubert (două lucrări din anii 1815
și 1816), Verdi (1896–1897).
Tragismul muzicii se reflectă în tonul
sobru al discursului muzical, redus la
mijloacele sale cele mai simple și mai
expresive (cum ar fi dialogul înte două voci
feminine în cadrul capodoperei lui
Pergolesi). Tempoul lent, tonul de lamento,
luciditatea melodică și introspecția armonică
sunt doar câteva dintre caracteristicile care
fac din lucrările pe această temă un
corespondent funebru al Requiemului.
199
despre muzică
DON JUAN ȘI DON QUIJOTE:

ipostaze muzicale
În istoria umanității, Don juan și Don

Quijote întruchipează două prototipuri
diferite, două moduri de a vedea lumea, de
a trata semenii și a fi responsabil față de
propria existență.
DON JUAN este personaj fictiv, tip al
seducătorului care are o îndelungată carieră
în literatură. Eroii principali inspirați de
personajul Don Juan sunt Don Giovanni (din
opera de Wolfgang Amadeus Mozart) sau
personajul principal din Réminiscences de
Don Juan (din fantezia muzicală semnată
de Franz Liszt), din poemul simfonic Don
200
despre muzică
Juan (de R. Strauss), din Don Juan de

Molière, din Don Juan (de Byron).
201
despre muzică
În creația semnată de R. Strauss,

intitulată DON JUAN avem unul dintre cele
mai bune exemple de înaltă calitate
muzicală pe acest subiect.
Richard Strauss (11 iunie 1864 – 8
septembrie 1949) a fost un strălucit
compozitor și dirijor german. I-a urmat ca
dirijor lui Hans von Büllow la conducerea
orchestrei din Meiningen, dirijând și la
operele din Berlin, München și Viena.
Adept al muzicii cu program, Strauss
realizează o sinteză modernă a unui
Romantism care revigorează aspectele
clasice ale discursului muzical.
Dintre poeme sale simfonice amintim
Don Juan, Moarte și transfigurație, Till
Eulenspiegel, Don Quichotte, Așa grăit-a
Zarathustra, O viață de erou.
202
despre muzică
Creația sa simfonică este

impresionantă, acoperind o sferă largă de
problematici orchestrale diverse în plan
programatic: Simfonia Alpilor și Simfonia
domestică.
203
despre muzică
Din cele 14 opere care au lăsat o

puternică amprentă în muzica vremii sale,
abordîbd și idealul modernității agresive,
amintim: Salomeea, Cavalerul rozelor,
Electra și Arabela.
Poemul simfonic DON JUAN op. 20
(compus în 1888 la 24 de ani) este scris în
Mi major pentru orchestră mare, fiind un
mare succes încă de la premieră.
204
despre muzică
Lucrarea a fost inspirată de o piesă

neterminată a poetului și povestitorului
Nikolaus Lenau (din care s-a inspirat pentru
trei scene, care îl arată pe Don Juan ca fiind
incapabil să găsească idealul feminin).
205
despre muzică
Muzica poemului redă o temă

înaripată, dar și destul de inconstantă,
supusă unor modificări melodice și unor
modulații imprevizibile – mod în care
compozitorul redă avântul pasionat al
personajului principal, dar și incertitudinea
sa emoțională.
DON QUIJOTE este un alt prototip al

marii literaturi modiale, complet opus față de
Din Juan: interiorizat, visător, adept al
idealurilor pe care le vede realitate în pofida
tuturor evidențelor...
Ca personaj principal este întruchipat
în primul rând în monumentala Don Quijote
de la Mancha, opera literară a scriitorului
spaniol Miguel de Cervantes Saavedra.
Prima parte a apărut în 1605 sub numele de
206
despre muzică
El ingenioso hidalgo don Quijote de La

Mancha și s-a bucurat de un mare succes
din partea publicului, fiind o capodoperă a
literaturii spaniole și a literaturii universale.
A doua parte a apărut în 1615 sub
numele de El ingenioso caballero don
Quijote de La Mancha. Romanul este în
prezent una dintre operele cele mai traduse
din lume.
Deși fusese concepută inițial ca o

satiră la adresa popularelor povestiri
cavalerești, povestea nobilului Alonso
207
despre muzică
Quixano (Don Quijote) din La Mancha care,

influențat de lecturile sale, ajunge să se
creadă un cavaler în căutare de aventuri,
devine o frescă a societății spaniole și o
reflexie asupra comportamentului uman.
Deși plasat adeseori în afara realității
imediate, Don Quijote – deși ironizat de
ceilalți - se dovedește a fi mai aproape de
adevăr datorită nobleții gândirii și a
acțiunilor sale.
Don Quijote ajunge să se considere
un „cavaler rătăcitor”, astfel că pornește la
drum călare pe mârțoaga sa, Rocinante,
înarmat cu arme din carton. Întocmai ca
eroul din romanele de aventură pe care le
citea, el își alege o domniță căreia să-i
dedice victoriile din bătălii: Dulcinea del
Toboso, o țărancuță.
208
despre muzică
În cea de a doua aventură își alege

drept „scutier” un țăran pe nume Sancho
Panza, alături de care se luptă cu morile de
vânt, luându-le drept uriași.
209
despre muzică
Romanul tratează astfel concepte

precum idealism, deziluzie, realitate, tipic
romantice. În final, Don Quijote se
contaminează tot mai mult cu exigențele
realității, situația fiind prezentată în puține
lucrări muzicale. Este de mirare cum nu au
abordat mai mulți mari compozitori acest
subiect atât de complex și bogat în
semnificații.
Ludwig Minkus este autorul baletului
DON QUIJOTE, care se desfăsoară în patru
acte și opt scene, bazat pe un episod
preluat din romanul celebru. Spectacolul a
fost prezentat la teatrul Bolshoi Theatre of
Moscow la finalul anului 1869.
210
despre muzică
De 150 de ani subiectul este prezent

pe cele mai mari scene ale lumii. Actul al IV-
lea prezintă o fastuoasă petrecere dedicată
lui Don Quijote, în care un duel schimbă
brusc soarta personajelor.
211
despre muzică
Dualitatea dintre cele două tipuri de

oameni și de personaje rămâne
emblematică nu doar pentru artă, ci și
pentru lumea în care trăim. Muzica este
doar o oglindă a realității de zi cu zi, pe care
trebuie să o înfruntăm fiecare dintre noi.
212
despre muzică
TEMA ÎNTOARCERII FIULUI

RISIPITOR ÎN MUZICA CULTĂ:
CLAUDE DEBUSSY
Duminica 34 după Rusalii este una

dintre cele mai semnificative în cadrul
ciclului liturgic ortodox creștin, fiind de fapt a
doua duminică a Triodului. Dincolo de
aceste elemente ce țin de viața
sacramentală a Sfintei Biserici, perioada
Triodului trebuie să constituie, în plan
personal, un timp de sfințire a vieții.
Este perioada în care grijile cotidiene
ar trebui să ocupe un loc secund, eforturile
noastre duhovniceşti intensificându-se, în
vederea întâmpinării marii sărbători a Învierii
Mântuitorului Iisus Hristos.
213
despre muzică
Este deosebit de semnificativ faptul că

titulatura duminicii se referă nu doar la fiul
risipitor, ci la INTOARCEREA fiului risipitor
(punânduse accent nu pe gestul necugetat
și mândru al plecării, ci pe pocăința și
smerenia cu care și-a recunoscut greșeala
și și-a îndreptat viața).
La baza parabolei stă textul Sfintei
Evanghelii după Luca, capitolul 15,
versetele 11-32:
214
despre muzică
„Un om avea doi fii. Şi a zis cel mai

tânăr dintre ei tatălui său: Tată, dă-mi partea
ce mi se cuvine din avere. Şi el le-a împărţit
averea. Şi nu după multe zile, adunând
toate, fiul cel mai tânăr s-a dus într-o ţară
215
despre muzică
depărtată şi acolo şi-a risipit averea, trăind

în desfrânări.
Şi după ce a cheltuit totul, s-a făcut
foamete mare în ţara aceea, şi el a început
să ducă lipsă. Şi ducându-se, s-a alipit el de
unul din locuitorii acelei ţări, şi acesta l-a
trimis la ţarinile sale să păzească porcii. Şi
dorea să-şi sature pântecele din roşcovele
pe care le mâncau porcii, însă nimeni nu-i
dădea. Dar, venindu-şi în sine, a zis: Câţi
argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de
pâine, iar eu pier aici de foame!
Sculându-mă, mă voi duce la tatăl
meu şi-i voi spune: Tată, am greşit la cer şi
înaintea ta; nu mai sunt vrednic să mă
numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argaţii
tăi. Şi, sculându-se, a venit la tatăl său. Şi
încă departe fiind el, l-a văzut tatăl său şi i
216
despre muzică
s-a făcut milă şi, alergând, a căzut pe

grumazul lui şi l-a sărutat.
Şi i-a zis fiul: Tată, am greşit la cer şi
înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă
numesc fiul tău. Şi a zis tatăl către slugile
sale: Aduceţi degrabă haina lui cea dintâi şi-
l îmbrăcaţi şi daţi inel în mâna lui şi
încălţăminte în picioarele lui; Şi aduceţi
viţelul cel îngrăşat şi-l înjunghiaţi şi,
mâncând, să ne veselim; Căci acest fiu al
meu mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a
aflat. Şi au început să se veselească. Iar fiul
cel mare era la ţarină. Şi când a venit şi s-a
apropiat de casă, a auzit cântece şi jocuri.
Şi, chemând la sine pe una dintre
slugi, a întrebat ce înseamnă acestea. Iar
ea i-a răspuns: Fratele tău a venit, şi tatăl
tău a înjunghiat viţelul cel îngrăşat, pentru
217
despre muzică
că l-a primit sănătos. Şi el s-a mâniat şi nu

voia să intre; dar tatăl lui, ieşind, îl ruga.
Însă el, răspunzând, a zis tatălui său:
Iată, atâţia ani îţi slujesc şi niciodată n-am
călcat porunca ta. Şi mie niciodată nu mi-ai
dat un ied, ca să mă veselesc cu prietenii
mei. Dar când a venit acest fiu al tău, care
ţi-a mâncat averea cu desfrânatele, ai
înjunghiat pentru el viţelul cel îngrăşat. Tatăl
însă i-a zis: Fiule, tu totdeauna eşti cu mine
şi toate ale mele ale tale sunt. Trebuia însă
să ne veselim şi să ne bucurăm, căci fratele
tău acesta mort era şi a înviat, pierdut era şi
s-a aflat”.
Reflectând asupra unei tematici atât
de profunde și de bogate în semnificații
teologice, morale, muzicale și general
umane, am investigat zone de interes din
218
despre muzică
istoria muzicii culte a ultimelor trei sute de

ani, astfel încât să putem regăsi punctele de
reper în ceea ce privește abordarea acestui
subiect.
Lucrările cele mai cunoscute pe acest
subiect sunt:
a.CLAUDE DEBUSSY, L'enfant prodigue:
scena lirică (scène lyrique), pe textul lui E.
Guinand, realizată în anul 1884.
Lucrarea face parte din creația vocal-
simfonică a marelui compozitor francez,
având inițial o primă versiune vocală a
partiturii. Lucrarea a fost revizuită în anii
1907–8, iar partitura completă aparține
anului 1908. Anumite secțiuni (Prélude,
Cortège et air de danse) au fost aranjate
pentru pian la patru mâini în anul primei
versiuni (1884).
219
despre muzică
b.SERGHEI PROKOFIEV, L'Enfant

prodigue Op 46:
c.FRANCOIS AUBER, L'enfant prodigue:
operă comică în 5 acte, având prima
publicare în 1850.
d.ANDRE WORMSER, L'enfant prodigue:
pantomimă în 3 acte
e.PIERRE GAVEAUX, L'enfant prodigue
Op. 28: lucrare vocal simfonică în 3 acte,
având prima audiție în 23 noiembrie 1811.
Libretiștii lucrării sunt François Louis
Riboutté și Jean-Marie Souriguère de Saint-
Marc. Lucrarea se desfășoară având
suportul limbii franceze, iar orchestrația
include voci solistice, cor și orchestră (în
formația sa clasică, alături de tromboni și
harpă).
220
despre muzică
f.STEPHEN HELLER, Fantaisie et Valse

sur 'L'Enfant prodigue' d'Auber Op.74
Lucrarea semnată de Claude Debussy
este cea mai cunoscută și mai valoroasă
dintre cele prezentate, drept care
considerăm necesar să ne îndreptăm întâi
asupra sa din punct de vedere analitic.
221
despre muzică
Scena lirică creată de Claude

Debussy se deschide cu un segment
introductiv, bazat pe o temă fluidă, tipic
impresionistă, având două componente: o
primă celulă muzicală bazată pe un pasaj
ascendent și descendent de patru sunete
diatonice (egale ca durată), urmată de o a
doua celulă muzicală (care propune un
desen ritmico-melodic diferit, format din
salturi mici și valori inegale, propunând și o
dominantă sonoră relaționată universului
modal).
Acest motiv introductiv este intonat la
instrumentele de suflat (ceea ce sporește
impresia de cadru aerian, transparent),
discursul pornind de la o simplă intonare
melodică, adusă din ce în ce mai des și la
tot mai multe voci: astfel discursul se
222
despre muzică
aglomerează, își intensifică expresia, iar

acest crescendo sonor și semantic este
susținut în planul instrumentelor cu coarde
prin repetarea cumulativă a unor formule
specifice.
Tema propriu-zisă apare odată cu
revenirea la Mișcarea primă (I Mouvement),
fiind intonată de corni și dezvoltată ulterior
la întreaga partidă de instrumente de suflat,
propunând o timbralitate (deci un univers
semantic asociat) specifică ideii de amintire,
de rememorare.
Secțiunea Tres expressif et un peu
anime presupune reluarea temei la
instrumentele cu coarde în mod primordial,
muzica dobândind acea generozitate
melodică, acea amplitudine sonoră specifică
sonorității partidei.
223
despre muzică
Revine apoi motivul introductiv, care

consfințește atmosfera de calm, liniște și
libertate caracteristică primei scene – ce
redă viața liniștită acasă a celor doi fii,
alături de tatăl lor care le poartă de grijă.
În planul scriiturii evanghelice a Sfintei
Evanghelii după Luca, elementul asociat
acestui segment muzical ar fi: un om avea
doi fii (Luca 15, ...) – este tot ce se
precizează în legătură cu starea de armonie
care ar trebui să domnească între un tată și
copiii săi. Personajul mamei este absent în
parabola evanghelică, dar apare în
versiunea muzicală franceză.
La reperul 5 al partiturii regăsim prima
mare schimbare de atmosferă și de discurs
muzical, prin intervenția mamei, Lia: la
reperul 7 apare primul punct culminant al
224
despre muzică
partiturii sale în momentul în care vorbește

despre douleur involontaire, Lia pleure
toujours l’enfant qu’elle n‘a plus. Apare în
plan melodic o construcție de tip romantic,
finalizată cu un segment acut dramatic pe
sunetul la2 (retenu, avec beaucoup
d’expression), intonat în stil recitatitiv.
La reperul 8 al partiturii (Andante non
troppo) începe aria Liei, care se deschide cu
invocarea dublă a numelui fiului iubit.
Așadar, Claude Debussy nu insistă asupra
momentului plecării, redat în segmentul
evanghelic care redă parabola fiului risipitor:
„Și a zis cel mai tânăr dintre ei tatălui său:
tată, dă-mi partea care mi se cuvine din
avere; atunci el le-a împărțit averea.
Dar, nu duă multe zile, feciorul cel mai
tânăr, feciorul cel mai tânăr, strângându-și
225
despre muzică
toate, s-a dus într-o țară depărtată; și acolo

și-a risipit toată averea, viețuind în
dezmierdări” (Ev. Luca cap. 15).
Din punct de vedere dramaturgic,
soluția aleasă este foarte importantă pentru
întreaga semnificație a lucrării: se
presupune ca fiind implicit momentul în care
fiul (potențial) cel mai puțin înțelept (cel
tânăr) cere averea care I SE CUVINE.
Invocându-l pe tată (deci fiind
conștient de calitatea celui căruia i se
adresează și care are, pe lângă avere, de
oferit mai cu seamă iubire), cere ce are, ce
se poate da și lua; nu se gândește la ființă
(a fi), ci la avere (a avea), degradarea fiind
vizibilă încă din momentul acesta inițial.
Se mai vădește atitudinea tatălui,
generoasă și dăruitoare de libertate care,
226
despre muzică
fără a întreba de ce și pentru ce, împarte

cinstit averea celor doi fii.
NU DUPĂ MULTE ZILE (lipsit de
răbdare, fiul cel tânăr va pleca foarte
curând), fiul ce mic ia TOT și pleacă
DEPARTE: iată preisele durerii mamei și a
eșecului fiului rătăcitor.
Consecințele nu au întârziat să apară:
viața de dezmierdări (de fapt, de păcat, de
degradare morală și nu numai) este o
consecință a acestor gesturi care sunt
așezate sub semnul RISIPIRII.
227
despre muzică
Plângerea mamei (aria) începe cu

invocarea fiului plecat (Azael! Azael!), pe
baza unor formule deschise la nivel melodic,
interogative, secvențiale, tributare gândirii
228
despre muzică
wagneriene (vezi preludiul operei Tristan și

Isolda).
229
despre muzică
Întrebarea retorică a mamei va

străbate întreaga lucrare cu obstinație:
pourqoi m’as-tu quittee?
Reperul 9 al partuitirii (Tres calme,
mais sans lenteur) înseninează tabloul prin
rememorarea clipelor senine petrecute
alături de copii, sub binecuvântarea lui
Dumnezeu.
La reperul 13 al partiturii situația
discursivă se precipită, ajungându-se la
repetarea secvențată a numelui fiului plecat
din cuibul părintesc (tempo stringendo).
Tonul mamei dobândește un caracter
recitativic, dramatic, iar întrebarea retorică
de la începutul lucrării apare intonată sub
indicația avec desespoir.
Intervenția lui Simeon prefațează
apariția unui cortegiu vesel, în care copiii
230
despre muzică
aduc flori și fructe, alergând cu zâmbete și

voie bună: Air de danse (doux et gracieux)
propune un discurs eminamente
instrumental, tripartit (da capo) realizat
printr-o orchestrație impresionista suavă dar
consistentă (flaut, harpă, intrumente de
suflat și instrumente cu coarde în registru
mediu și acut), promovând și o motivică de
inspirație orientală, puternic individualzată la
nivel metro-ritmic.
Azael își amintește de fratele și sora
sa privind bucuria copiilor care se joacă (ils
sont hereux!, intonat pe o frază
descendentă și rubato care arată
melancolia, părerea de rău).
Aria sa adâncește această stare care
îi amintește de puritatea pierdută a
sufletului, de apropierea inimii mamei sale,
231
despre muzică
de inocența și fericirea pe care le avea viața

sa atunci.
Discursul muzical este solidar cu cel
textual al solistului, în plan instrumental
apărând elemente certe de tensionare:
diviziuni metro-ritmice excepționale
(duolete), tremolo executat la instrumnetele
cu coarde, accetuări neobișnuite,
asimetrice, fraze scurte și imprevizibile:
toate acestea însoțesc tulburarea care a
intervenit în viața fiului risipitor după
plecarea sa de acasă.
Discursul revine la datele sale inițiale,
permițând dezvoltarea pe coordonate de
amploare romantice, generoase (odată cu
reamintirea vremurilor bune de demult).
Sans force et sans courage: iată
starea emoțională care naște din nou
232
despre muzică
discursul disonant, tulburător al străinătății

care i-a epuizat toate resursele.
Perspectiva morții este atât de
prezentă și înfricoșătoare încât îl face să
cheme puternic numele lui Dumnezeu în
rugăciune. Reapare imaginea mamei care
își așteaptă fiul (interesantă înlocuire a
tatălui din parabolă), care își cântă
disperarea expressif et douloureux.
Discursul muzical care însoțește
vocea Liei este mai mobil, mai elastic, cu
atributele modernității mai evidente, trădând
un alt timp interior al desfășurării. Dragostea
sa de mamă are chiar viziunea reală a
suferinței fiului, ajuns seul et faible.
La reperul 32 al parititurii regăsim
momentul revenirii fiului risipitor acasă, sub
aparența unei călător sărac, căzut la
233
despre muzică
pământ în mizerie; recunoscându-și fiul, îl

recheamă la viață în cadrul unui duet
impresionant, în care vocile celor doi
protagoniști apar și în canon, apoi la unison.
Fiul cere iertare mamei, dar răspunsul
este învăluit de certitudinea dragostei care
nu are niciodată nimic de iertat. Tatăl
Simeon își regăsește fiul după ce mama îi
reabilitează locul printre cei ai familiei,
primindu-l acasă și implorând iertarea
tatălui. Simeon își intonează aria maestoso,
concluzionând: fiul risipitor s-a întors!
Concluzia tatălui este demnă de
credincioșia celui care a știut să își aștepte
fiul fără speranță, dar fără disperare: “cerul
ne trimite o binecuvântare neașteptată”.
Întoarcerea fiului este privită ca dar
dumnezeiesc. Lucrarea se încheie cu trioul
234
despre muzică
personajelor principale, care înalță cânt de

mulțumire către Dumnezeu.
Debussy relevă și în această lucrare
cu subiect religios toate calitățile sale
inovative asupra discursului muzical: în
ceea ce privește armonia (tono-modală,
specifică muzicii franceze în general), ritmul,
textura și forma, dar și aspectul melodic
(tributar atașamentului său pentru universul
sonor modal netemperat oriental).
235
despre muzică
2019
236
despre muzică
MUZICA PĂPUȘILOR
ÎN MUZICA LUI
D. ȘOSTAKOVICI ȘI C. DEBUSSY
Muzica dedicată copiilor a fost un

domeniu predilect al creației muzicale
abordat foarte rar de marii muzicieni,
necesitând resurse sufletești și disponibilități
componistice speciale.
Mai cu seamă muzica dedicată
păpușilor, universului micilor fetițe a
constituit o preocupare pentru nume precum
D. Șostakovici și C. Debussy.
237
despre muzică
DMITRI ȘOSTAKOVICI (1906-1975) a

fost unul dintre cei mai importanți
238
despre muzică
compozitori, pianiști și profesori ruși ai

secolului al XX-lea.
După ce o perioadă a fost influențat
de Serghei Prokofiev și Igor Stravinski,
Șostakovici și-a dezvoltat un stil hibrid
(aproape inclusiv de stilul neoclasic al lui
Stravinski și postromantismul lui Gustav
Mahler). Contrastele ascuțite și elemente
ale grotescului caracterizează mare parte
din muzica sa.
Șostakovici a compus lucrări
monumentale în numeroase genuri: 15
simfonii, 15 cvartete de coarde, 6 concerte,
lucrări de cameră și celebre lucrări pentru
pian solo, dar și muzica pentru numeroase
filme sovietice.
239
despre muzică
Suita de piese simple pentru pian

DANSURILE PĂPUȘILOR e o compilație a
anului 1953 din suitele sale de balet și
muzica de film. Miniaturi ale artei pianistice,
bijuterii ale repertoriului de specialitate, ele
continuă linia lansată de compozitor în 1944
prin culegerea cu op. 69.
240
despre muzică
În debut regăsim "Valsul liric" extras

din suita de balet nr . 2, iar următioarele trei
secțiuni ("Gavotte Romance," "Romance
Polka" și "Dansul micii balerine") provin din
suita nr. 1. Ultimele miniaturi din suită
("Waltz-Joke Hurdy-Gurdy" și "Waltz
Dance") sunt din a patra suită de balet.
Claude Debussy (1862 - 1918) a fost
unul din marii compozitori francezi care au
deschis modernitatea muzicală prin
impreionismul muzical.
241
despre muzică
Este considerat unul dintre cei mai

influenți compozitori ai istoriei muzicii,
242
despre muzică
creatorul unui stil inovativ cu date melodice

axate pe improvizație, dar cu un sistem
armonic cu sunete adăugate.
Apariția creației muzicale a lui Claude
Debussy naște însă un curent absolut
novator: impresionismul muzical.
Impresionismul este o mișcare artistică,
manifestată la început în pictură, mai târziu
și în muzică, mai ales în Franța, care
marchează desprinderea artei moderne de
academismul tradițional.
Pictura impresionistă s-a dezvoltat în
perioada cuprinsă între 1867 și 1886,
caracterizată prin concentrarea asupra
impresiilor fugitive produse de o scenă sau
de un obiect.
Principala sa suită în acest domeniu
este o colecție de șapte piese miniaturale cu
243
despre muzică
tentă programatică intitulată Colțul copiilor,

ce redă expresivitatea sugestivă a unei
muzici care aminteste de o "Serenada
pentru păpușă".
Suita a fost scrisă pentru fetița lui de
trei ani (Chou Chou), iar dedicația spune
totul: "dragii mele Chou-Chou, cu cele mai
tandre scuze ale tăticului pentru ceea ce
urmează". Fetița avea să se stingă de
difterie: Claude-Emma murea la numai un
an dupa moartea lui Debussy (din 1918).
Muzica este programatică, iar titlurile
redau figurile care recreează universul
copilăriei (titlurile au fost notate în limba
engleză chiar de către compozitor): "Doctor
Gradus ad Parnassum" face referire la
Muzica lui Clementi (la plictiseala studiului
repetitiv), "Jimbo's Lullaby“ (jucaria elefant),
244
despre muzică
"Serenade for the Doll" (dans rapid), "Snow

is Dancing", "The Little Shepherd" ,
"Golliwogg's Cake Walk" (un tip de
american ragtime care pune în evidență pe
Golliwogg, păpușa lui Chou-Chou).
În timpuri diferite, cu sensibilități
diverse, muzica dedicată copiilor
evidențiază de fiecare dată dragostea
pentru universul pur al începutului de viață,
admirația pentru sinceritatea și profunzimea
sentimentelor lor.
245
despre muzică
VIOREL MUNTEANU,
UN ASCET AL MUZICII MOLDAVE
„Sunt oameni care au firi şi pasiuni

diferite. Nu toţi poate se regăsesc
într-un discurs teologic sau o
predică pe care o ascultă la
biserică, dar poate intră într-o sală
de spectacol. Acolo pot auzi
«Glasurile Putnei», «Iubi-Te-voi,
Doamne!» sau o altă lucrare a prof.
univ. dr. Viorel Munteanu. Dacă
oamenii sunt duşi spre fiorul care
se stârneşte din adânc, atunci
putem spune că prof. univ. dr.
Viorel Munteanu şi-a făcut
munca sa de apostol“.
(Mitropolia Moldovei)
246
despre muzică
Compozitor, muzicolog și ilustru

profesor al Universității de arte George
Enescu din Iași (pe care a și condus-o în
perioada 2004-2012), distins cu înaltul titlu
al „Crucii Moldave“ de către Mitropoliei
247
despre muzică
Moldovei şi Bucovinei, Viorel Munteanu este

o personalitate marcantă a vieții muzicale
ieșene și naționale.
S-a manifestat în activitatea sa pe mai
multe planuri, fiind un apreciat compozitor,
pedagog și muzicolog. Născut la 2 mai 1954
în județul Suceava, Viorel Munteanu a
început din adolescență studiul muzicii,
desărvârșindu-și pregătirea în acest
domeniu sub îndrumarea unor eminenți
profesori în cadrul Facultătii de Compoziție,
Muzicologie, Dirijat și Pedagogie muzicală a
Conservatorului din Iași (actuala
Universitate de Arte “George Enescu”).
Viorel Munteanu s-a specializat apoi
cu profesorul Vasile Spătărelu și la
prestigioasa Academie Santa Cecilia din
Roma cu reputatul compozitor Roman Vlad.
248
despre muzică
A redactat, cu ocazia aniversării a 70

de ani de viață, volumul „Viorel Munteanu
70“, incluzând întreaga listă a activității sale
și a creațiilor care se împart în mai multe
domenii.
Activitatea sa creatoare include
numeroase lucrări simfonice, vocal-
simfonice, camerale și corale, dar și muzică
ușoară și aranjamente, orchestrații și
prelucrări. În muzica sa remarcăm titluri
precum “Simfonia I – Glossa” pentru tenor,
cor mixt și orchestră, „Întoarceri la Blaga“,
„Concertino“, „Ipostaze şi invocaţii“, dar și
reprezentativele „Glasurile Putnei“ şi „Triptic
Psaltic“ – lucrări ce consfinșesc echilibrul
dintre tradiția folclorică sau de sursă
bizantină și elementele specifice limbajului
muzical contemporan.
249
despre muzică
Activitatea sa creatoare include

numeroase lucrări simfonice, vocal-
simfonice, camerale și corale, dar și de
muzică ușoară și aranjamente, orchestrații
și prelucrări.
Glasurile Putnei este una din lucrările
cele mai reprezentative ale creației sale,
dedicată orchestrei de coarde și corului
bărbătesc.
Modalismul și polifonia aerată, de

sorginte tono-modală, molcomă, tipic
250
despre muzică
moldovenească arată un temperament

artistic plin de delicatețe și profunzime, de
liniște interioară și pace a inimii, de calitate
duhovnicească profundă și rezonanțe ale
rugăciunii. Inserția subtilă a corului
bărbătesc amintește de intervenția din
primul opus enescian, Poema română
(acolo sub denumirea de Glas de vecernie).
Lucrarea surpinde lumea tainică a
Mănăstirii Putna care, ca ctitorie a Sfântului
Ștefan ce Mare, veghează și azi – din zările
credinței – devenirea noastră întru ființă.
251
despre muzică
Cunoscător al tainelor sfintelor altare

moldovene, Viorel Munteanu transpune într-
un discurs muzical puternic interiorizat
aceste aspecte transcendentale.
Și în Triptic psaltic regăsim aspecte
legate de muzica psaltică bizantină,
transpusă în veșmânt orchestral. Iubi-Te-
voi, Doamne este unul din momentele care
pot fi o mărturisire de credință, autorul
252
despre muzică
păstrând intact traseul cântării, dar

propunând o armonizare tono-modală care
pune în evidență rugăciunea ca atare.
Moment constitutiv al Sfintei Liturghii,
primul segment al Tripticului psaltic lasă să
vibreze adânc coarda credinței, muzica fiind
doar un acompaniament pentru excursul
sufletesc al mărturisirii.
Îngerul a strigat este cel de-al doilea
component al tripticului, fiind o cântare
adresată Maicii Domnului doar în perioada
Penticostarului, atunci când întreaga creație
și Biserică strălucesc de lumină interioară.
Este de fapt chemarea Arhanghelului Gavriil
care aduce Bunavestire pururea Fecioarei
Maria.
Ultimul moment al tripticului este
axat pe cuvintele Psalmului 50 (Miluiește-
253
despre muzică
mă, Dumnezeule) și debutează cu intonarea

temei în registrul grav, pentru ca apoi să
dobândească altitudine intonațională.
254
despre muzică
IOSIF SAVA (1933-1998)

LA 20 DE ANI DE LA
TRECEREA ÎN VEȘNICIE.
PORTRET DE LUMINĂ
„Vor rămâne generații

care-și vor aminti
că le-am format gustul“.
Născut sub numele de Iosif Segal, a

fost unul dintre reprezentanții de seamă ai
culturii ieșene, comemorat astăzi la 20 de
ani de la trecerea la cele veșnice este
muzicologul Iosif Sava.
Într-o existență de numai 65 de ani –
curmată în urma unie intervenții chirurgicale
255
despre muzică
complicate ulterior -, Iosif Sava urmează ca

tradiție unui alt mare singuratic al
muzicologiei românești, George Bălan.
Adeptul unui plan precis și valoros de
culturalizare a țării, de ridicare a nivelului
educației maselor mari de oameni, mare om
de televiziune și de radio, Iosif Sava a știut
să găsească lungimea de undă pe care să
întâlnească milioanele de telespectatori
care i-au ascultat Seratele muzicale sau
Invitațiile Euterpei.
Provenit dintr-o familie de origine
evreiască în care muzica era o tradiție de
secole, a beneficiat de educația tatălui -
violonist la Filarmonica din Iași. Bunicul său
fusese unul din colaboratorii lui Gavriil
Musicescu, dirijând corul Mitropoliei din Iași,
iar străbunicul său a fost printre primii
256
despre muzică
absolvenți ai Conservatorului înființat de Al.

I. Cuza.
Studiile debutate la Conservatorul
Municipal din Iași (1944-1945) au continuat
la Academia de muzică George Enescu
(1945-1947), Institutul de Artă (1947-1949)
și Liceul de Artă (1949-1951), apoi la
Conservatorul Ciprian Porumbescu din
București (1962-1966).
Cultura sa – amplă și complex
articulată – a fost întregită de studiile
complete ale Facultății de Filozofie de la
Universitatea din București.
Primii ani ai carierei au mers pe
coordonatele activității de pianist și
clavecinist (ocazional și organist) în cadrul
multor formații de muzică de cameră.
257
despre muzică
Visul său de a populariza valorile

muzicii culte (susținute de compozitori
profesioniști) a fost materializat încă de la
început prin comentarea muzicologică a
fenomenului muzical.
Anul 1951 avea să marcheze debutul
activității sale radiofonice, care a marcat
generații întregi de melomani: din 1972 a
realizat aici radioprogramul săptămânal
"Invitațiile Eutherpei", dar și "Cronica
muzicală" și "Viața muzicală în actualitate".
258
despre muzică
Din 1980 a început activitatea la TVR

2, cu celebra și vizionata emisiune
săptămânală "Serata muzicală TV”, care
punea în discuție – cu o autoritate unică, de
necontestat – valorile actualității și
perenității muzicale, promovând tinerele
talente și realizând dialoguri muzicale cu
diferite personalități ale culturii.
Prima întrerupere a emisiunii a avut
loc în 1995, fiind reluată după Revoluție, dar
259
despre muzică
scoaterea ei din grilă în 1998 – din cauza

pensionării brutale a Maestrului – a
constituit un punct major în problemele care
i-au cauzat sfârșitul.
260
despre muzică
La unul din posturile comerciale a

continuat emisiunea, având darul de a
realiza audiențe record și persuasiunea de
a-și promova visul cultural într-o lume
ancorată din ce în ce mai mult în
materialism și consumism.
Este autorul a peste 40 de cărți
dedicate celor mai vaste și interesante
personalități și fenomene ale lumii muzicale,
dintre care amintim: Harpiștii regelui David,
Muzicieni pe acoperiș, Variațiuni pe o temă
de Chagall (minienciclopedii despre valorile
muzicale evreiești), Ghid de operă, Ghid de
balet, Silvia Șerbescu: Ghid biografic,
Dicționar de muzică, Teritorii muzicale
românești: dialoguri, evocări, Amintirile
muzicienilor români, Istoria muzicii
universale în date, Iubiți muzica secolului
261
despre muzică
XX: fișe, eseuri, conspecte, Polifoniile unei

vieți - Arta Florescu, Bucuriile muzicii,
Prietenii muzicii, Patima muzicii, Muzică și
literatură: scriitori români (3 volume, în
colaborare cu minunata Zoe Dumitrescu
Bușulenga), Muzicienii Iașului, 1001 audiții,
Constelația Madrigal, Eminescu și muzica
(tot în colaborare cu Zoe Dumitrescu
Bușulenga), Sonorități americane, Ștefan
Niculescu și galaxiile muzicale ale secolului
XX, Și marii muzicieni au fost copii, Jurnal
muzical german, Muzica în zgomotul lumii,
Muzica la sfârșitul mileniului, Seismograf
muzical, Simfonia destinului. Personalități
românești la Seratele muzicale, Radiografii
muzicale: Serate TV, Invitații Eutherpei:
serate TV, Mică enciclopedie muzicală,
Muzica și spectacolul lumii: Serate TV,
262
despre muzică
Claviaturile timpului, Ultimul jurnal pe

portative (1998, volumul care încheie seria
jurnalelor care conturează portretul epocii
sale).
Colecția Șase decenii pe estrada
Ateneului are mai multe volume care
promovează Idealurile lui George Enescu și
portretele unor celebri dirijori români.
Interesant este faptul că domeniul său
de interes era atât de vast încât depășea
actul strict muzical, fiind un adept al inserării
fenomenului sonor în cadrul său mai larg –
singurul care putea asigura înțelegerea sa
deplină.
Iosif Sava a fost distins de multe ori
de Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor
din România pentru scrierile sale și pentru
263
despre muzică
activitatea de cronicar de peste 600 de

articole.
În 2005 Școala de muzică și arte
plastice nr. 1 din București i-a preluat
numele, memoria sa fiind cinstită și prin
stagiunea care îi poartă numele la Muzeul
Municipiului București, la Palatul Șuțu. Piața
de lângă Universitatea de Muzică din
București îi poartă numele și amintirea prin
amplasarea unui bust.
Prezența sa este vie în amintirea celor
care am fost educației la lumina cuvintelor și
inimii sale, dar și pentru cei care citesc azi
jurnalele sale – adevărate portrete complete
și complexe ale fenomenelor muzicale și ale
epocii în care a trăit.
264
despre muzică
FRANZ LISZT
ȘI TURISMUL MUZICAL:
ANI DE PELERINAJ
Franz Liszt este unul dintre cei mai

importanți compozitori ai celei de a doua
jumătăți a romantismului muzical, care s-a
impus și printr-un stil inconfundabil, și prin
forme muzicale proprii (poemul simfonic),
dar și printr-un profil uman unic, plin de
temperament, controverse și paradoxuri.
Născut în prima generație de mari
compozitori romantici (1819-1811) pe
teritoriul Ungariei, a devenit și pianist și
profesor în strânsă legătură cu arta sa
componistică.
265
despre muzică
Metoda sa proprie a
TRANSFORMĂRII TEMELOR a rămas în
istoria muzicii ca o inovație care anticipă
elemente ale muzicii secolului al XX-lea.
Inovațiile sale de ordin armonic au rămas ca
modalități de inhibare a discursului tonal, iar
metodele sale profesorale în arta pianistică
se extrag din calitatea sa de celebru virtuoz
al epocii sale, dar și din dragostea și
competența sa interpretativă în muzica lui
Beethoven.
Ca dirijor și profesor la Weimar, a fost
un promotor al progresului muzical,
situându-se pe aceeași linie cu Wagner și
Berlioz.
Religiozitatea care l-a caracterizat și
care a devenit și mai profundă spre finalul
vieții a fost acompaniată, într-un mod
266
despre muzică
paradoxal – de un temperament diferit, dificil

de gestionat.
Ani de pelerinaj (Années de
pèlerinage) este un set de trei suite pentru
pian compuse de Franz Liszt. O mare parte
a acestor suite este derivată din munca sa
precedentă, "Albumul unui călător" (Album
d'un voyageur), prima sa mare piesă
publicată pentru pian, care a fost compusă
între anii 1835–1838 și publicată în anul
1842.
Liszt a ajuns la Geneva chiar în
vremea inaugurării Conservatorului din oraș,
unde a și susținut pentru scurt timp catedra
de pian. Frumuseșile Elveției nu le-au
rămas cu siguranță străine, astfel încât
vizitele la lacul Wallenstadt, la capela lui
William Tell și în Valea Chamonix nu au
267
despre muzică
rămas fără ecou muzical autobiografic.

Dintre piesele prezente în primul volum
amintim una dintre cele mai prezente în
conștiința publicului, Vallée d’Obermann.
Suita intitulată ”Primul an: Elveția”
S.160 a fost publicată în anul 1855.
Compusă între anii 1848 si 1854, cele mai
multe lucrări sunt revizuiri din ”Albumul unui
călător. Instituite sub impulsul muzicii
programatice, segmente precum ”La lacul
Wallenstadt”, ”Primăvara”, ”Capela William
Tell”, ”Valea Obermann” și ”Clopotele de la
Geneva” se alătură unor titluri publicate
inițial separat de volum: ”Eglogă” și
”Furtună”.
”Capela lui William Tell” descrie lupta
elvețienilor pentru libertate, iar Liszt alege
268
despre muzică
un motto din Schiller ca și titlu: ”Toți pentru

unul – unul pentru toți”.
”La lacul Wallenstadt” preia din opera
lui Byron ”Pelerinajul lui Childe Harold”,
pentru ca cea de a patra piesă să preia
ideea din opera lui Schiller (”În șoapta
calmă începe joaca naturii tinere”).
”Furtuna” își datorează inspirația din nou (ca
și în piesa a șaptea și a noua) lui Byron, iar
celebra ”Valea lui Obermann” se inspirată
din nuvela similară a lui Senacour.
”Al doilea an: Italia” S.161 a fost
compus între anii 1837 si 1849. Călătoriile
italiene întreprinse de familia lui Liszt după
invitația lui George Sand i-au prilejuit
cunoașterea Italiei de nord, mai cu seamă
zona orașului Milano și a Venziei. Astfel a
luat ființă cel de-al doilea volum al Anilor de
269
despre muzică
pelerinaj, mai cu seamă că reîntoarcerea în

spațiul italian i-a facilitat legătura mai
profundă cu literatura și arta locală. Așa au
apărut în istoria muzicii cele trei Sonetti del
Petrarca, Il penseroso (după statuia cu
același nume a lui Michelangelo), Sposalizio
(inspirată de Nunta lui Rafaello-Lo
sposalizio della vergine), dar și celebra
Sonată Après une lecture du Dante,
Ani de pelerinaj (Années de
pèlerinage) este considerată opera unui
maestru și totodată o însumare a stilurilor
muzicale ale lui Liszt. Primele două volume
se referă la experiențele muzicale care
reprezintă Elveția și Italia, al treilea volum
este un bun exemplu al stilului său de la
bătrânețe. Compus la mult timp după
primele două volume, el expune mai puțină
270
despre muzică
virtuozitate și mai multă experiență

armonică.
Titlul Années de pèlerinage face
referire la faimoasa nuvelă a lui Goethe
(Ucenicia lui Wilhelm Meister) și în special
la continuarea acesteia (Anii de Călătorie a
lui Wilhelm Meister).
Ca o introducere pentru operele sale
el afirma: “nu de demult am călătorit în
multe țări noi, prin diferite situații și locuri
consacrate de istorie și poezie; simțind
natura, priveliștile care o acompaniau nu au
trecut prin fața ochilor mei ca niște imagini
fără rost, ci au creat emoții adânci în sufletul
meu, între noi creeându-se de la sine o
relație vagă dar imediată, un raport nedefinit
dar real, o comunicare neexplicabilă dar
existentă.
271
despre muzică
Am încercat prin muzica mea să

exprim câteva din cele mai puternice
senzații și impresii trăite”36.
”Al treilea an” S.163 a fost publicat în
1883, iar profilul religios al muzicii este ușor
descifrabil: ”Angelus! Rugăciune pentru
îngerii păzitori” este dedicată nepoatei lui
Liszt, fiind compusă pentru pian-melodeon.
36
Franz Liszt, wikipedia.
272
despre muzică
273
despre muzică
”La chiparoșii Villei d’Este I și II redau

un peisaj de lângă Roma, ca și ”Fântânile
Villei d’Este” – prefațată cu un extras din Sf.
Evanghelie după Ioan (”Dar apa pe care i-o
voi da va deveni în el o fântână de apă care
va izvorî în viață eternă”).
Franz Liszt rămâne în istoria muzicii
ca cel mai relevant reprezentant al
turismului materializat muzical (exterior,
marcat georgrafic în primele două volume,
și mai degrabă interiorizat în ultimul volum),
un caz paradoxal și genial al istoriei muzicii,
care a reflectat integral exigențele și
turbulențele timpului său.
274
despre muzică
CARL NIELSEN –
SIMFONIA CELE PATRU
TEMPERAMENTE (Simfonia 2)
Carl Nielsen este unul dintre foarte

bunii compozitori danezi romantici (1865 –
1931), în egală măsură violonist și dirijor.
275
despre muzică
La granița secolulelor XIX-XX era

nevoie de un om cu spirit liber care să preia
însă valorile generației romantice
(neoclasicism).
În 1888 a scos iveală primul său opus,
în timp ce funcționa ca violonist al celei mai
bune orchestre din țara sa.
Din anul 1916 și până la finalul vieții
avea să devină profesor la academia regală
de muzică din Copenhaga, unde și studiase.
Creația sa este celebră în domeniile
simfonic, concertant și coral, dar este
recunoscut mai degrabă pentru simfoniile
sale.
Nu s-a manifestat doar în genurile
simfonice mari, ci și în ceea ce privește
cântecul popular. După o perioadă de criză
a urmat revigorarea filonului creator (până
276
despre muzică
în 1922), pentru ca ultimii zece ani ai vieții

să fie definitori pentru ceea ce a ăsat ca
moștenire țării sale (1922–31)
Fiind la început situat în vecinătatea
stilistică a creațiilor lui Brahms și Grieg, și-a
construit treptat un stil propriu, vizibil mai cu
seamă în simfonia a șasea și în Sinfonia
semplice (1924–25).
Popularitatea a atins muzica sa abia
după 1960. Arta sa păstrează echilibrul și
neoromantismul caracteristic artei
scandinave a vremii sale: Simfoniile 1-3
(1890–92) sunt tradiționale, cvadripartite.
Orchestrația se distinge prin
importanța instrumentelor de suflat din
alamă, care contribuie la crearea unei
tensiuni deosebite și a unui traseu tonal
neobișnuit.
277
despre muzică
Sinfonia Espansiva Op. 27 este cea

de-a treia simfonie, care propune
complexitatea suprapunerii mai multor
straturi sonore, dar și o parte lentă cântată
(fără text) și de vocile de sopran și de
bariton.
Simfonia a 4-a a fost scrisă în timpul
primului război mondial, iar a cincea a fost
văzută ca o luptă între ordine și haos.
Simfonia nr. 6, Sinfonia Semplice încheie
șirul lucrărilor de gen, experimentând
diferite stări.
Simfonia 2 op. 16 (1901–2)
promovează ca titluri ale părților numele
celor patru temperamente și este dedicată
lui Ferruccio Busoni.
Părțile se referă la caracteristicile
psihologice ale temperamentului coleric,
278
despre muzică
flegmatic, melancolic și sangvin. Structura

simfoniei este tradițională, deși
programatismul pare a duce lucrarea spre
romantism.
Partea 1 reflectă temperamentul
coleric printr-un discurs muzical în cadrul
căruia observăm cu ușurință accente
incisive, o structură clasică dar cu fluctuații
emoționale de tip romantic, cu un traseu
mobil, schimbător, care implică atât lirismul,
cât și dominanta dramatică.
Orchestrația bogată, luxuriantă,
formația orchestrală amplă, nuanțele
preponderent puternice, dar și o frazare de
tip clasic sunt elementele care creează
tensiunea, forța și mobilitatea
temperamentului coleric.
279
despre muzică
280
despre muzică
281
despre muzică
MUZICA PATRIOTICĂ A
ROMÂNIEI LA 30 DE ANI DE LA
REVOLUȚIA DIN 1989
Ne aflăm la ceas comemorativ

emoționant, la 30 de ani de la victoria
Revoluției române: un moment de
reevaluare a valorilor în care credem, pentru
care s-a murit, pentru care se poate trăi. În
cele ce urmează vom încerca o prezentare
a cântecelor cu valoare de simbol în ultimii o
sută cincizeci de ani.
Dintre acestea, cel mai important este
Deșteaptă-te, române!, creația unui
minunat muzician uitat al Brașovului
(Grigore Ucenescu) și al unui poet
brașovean care s-au întîlnit, într-o seară de
282
despre muzică
picnic, în curtea Bisericii Sf. Nicolae,

născând un cântec nemuritor al României.
Intitulat inițial Un răsunet, actualul imn
al României s-a născut în anul revoluționar
1848, pe versurile lui Andrei Mureșanu. Din
1991 a devenit imnul Republicii Moldova,
până în 1994.
În numărul 10 din 1894 al revistei
„Musa Română“ este făcută mențiunea: “s-a
publicat într-un caiet intitulat «Flori române»
împreună cu alte jocuri naționale pe la anul
1860”.
Dumitru Georgescu Kiriac a
transformat melodia lui Mureșanu într-o
variantă mai energică și mai ritmată, în
măsură de 4/4, care a circulat în Regat.
O altă ipoteză - cea bazată pe
documentele Primei școli românești din
283
despre muzică
Scheii Brașovului - îl menționează ca autor

pe cântărețul bisericesc și viitorul dascăl de
muzică la primul gimnaziu românesc din
Brașov, Gheorghe Ucenescu, elev (de
numai 14 ani pe atunci) și colaborator al lui
Anton Pann (care a fost invitat de Mureșanu
să cânte câteva melodii din strana Bisericii,
printre care și Din sînul Maicii mele pentru a
găsi o melodie potrivită versurilor patriotice
pe care le-a scris.
Anton Pann îl pregătise pe Ucenescu
(și îi încununase aceste eforturi cu o
superbă recomandare finală) în perioada
1845-1853 (când Ucenescu ar fi avut vârsta
de 15-18 ani). „Devotat și harnic”, el a adus
din strana Bisericii la care era dascăl unul
din cântecele cântate la înmormâtarea
284
despre muzică
femeilor văduve (fapt ce explică caracterul

dramatic, unic, al imnului).
Melodia a dobândit curând o largă
circulație în epocă, fiind cântat cu ocazia
marilor conflicte care au străbătut România,
insuflându-le oamenilor curaj în momentele
cruciale ale istoriei: Războiul de
independență (1877 - 1878), primul și al
doilea război mondial, în timpul crizei care a
urmat loviturii de stat de la 23 august 1944,
în timpul Revoltei brașovene din 15
noiembrie 1987, în timpul Revoluției române
din 1989.
O marcă a imnului este expresia
„acum ori niciodată”, prezent și în alte imnuri
naționale (inclusiv în „La Marseillese” a
Revoluției franceze).
285
despre muzică
Versiunea oficială are unsprezece

strofe, la ocazii festive interpretându-se
strofele 1, 2, 4 și 11.
Textul complet este următorul:
Deșteaptă-te, române, din somnul cel de
moarte,/În care te-adânciră barbarii de
tirani!/Acum ori niciodată, croiește-ți altă
soarte,/La care să se-nchine și cruzii tăi
dușmani.
Acum ori niciodată să dăm dovezi la
lume/Că-n aste mâni mai curge un sânge de
roman,/Și că-n a noastre piepturi păstrăm
cu fală-un nume/Triumfător în lupte, un
nume de Traian!
Înalță-ți lata frunte și caută-n giur de
tine,/Cum stau ca brazi în munte voinici sute
de mii;/Un glas ei mai așteaptă și sar ca lupi
în stâne,/Bătrâni, bărbați, juni, tineri, din
286
despre muzică
munți și din câmpii!/Priviți, mărețe umbre,

Mihai, Ștefan, Corvine,/Româna națiune, ai
voștri strănepoți,/Cu brațele armate, cu focul
vostru-n vine,/"Viața-n libertate ori moarte!"
strigă toți.
Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate/Și
oarba neunire la Milcov și Carpați!/Dar noi,
pătrunși la suflet de sfânta libertate,/Jurăm
că vom da mâna, să fim pururea frați!
O mamă văduvită de la Mihai cel
Mare/Pretinde de la fii-și azi mână d-
ajutori,/Și blastămă cu lacrămi în ochi pe
orișicare,/În astfel de pericul s-ar face
vânzători!/De fulgere să piară, de trăsnet și
pucioasă,/Oricare s-ar retrage din gloriosul
loc,/Când patria sau mama, cu inima
duioasă,/Va cere ca să trecem prin sabie și
foc!
287
despre muzică
N-ajunse iataganul barbarei

semilune,/A cărui plăgi fatale și azi le mai
simțim;/Acum se vâră cnuta în vetrele
străbune,/Dar martor ne e Domnul că vii nu
o primim!/N-ajunse despotismul cu-ntreaga
lui orbie,/Al cărui jug din seculi ca vitele-l
purtăm;/Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor
trufie,/Să ne răpească limba, dar morți
numai o dăm!
288
despre muzică
Rosenthal-România revoluționară
289
despre muzică
Români din patru unghiuri, acum ori

niciodată/Uniți-vă în cuget, uniți-vă-n
simțiri!/Strigați în lumea largă că Dunărea-i
furată/Prin intrigă și silă, viclene
uneltiri!/Preoți, cu crucea-n frunte căci
oastea e creștină,/Deviza-i libertate și
scopul ei preasfânt./Murim mai bine-n luptă,
cu glorie deplină,/Decât să fim sclavi iarăși
în vechiul nost'pământ!
Trei culori (pe muzica lui Ciprian
Porumbescu) a fost imnul național al
României în perioada comunistă (1977-
1989), fiind precedat – în această calitate -
de titluri precum: Marș triumfal și primirea
steagului și a Măriei Sale Prințul Domnitor
(1862-1884), Trăiască Regele (1884-1948),
Zdrobite cătușe (1948-1953), Te slăvim,
Românie! (1953-1977)
290
despre muzică
Karl Danielis – România liberată

Inițial intitulat Tricolorul, acest mare
cântec revoluționar a avut textul modificat în
291
despre muzică
timpul dictaturii comuniste. Tricolorul

românesc a fost inspirat după revoluția de la
1848 de tricolorul Revoluției franceze, așa
cum este cazul și în alte țări europene.
Varianta din 1976 nu amintește de
modificările ideologice făcute textului: Trei
culori cunosc pe lume;/Ce le țin ca sfînt
odor,/Sînt culori de-un vechi
renume,/Amintiri de-un brav popor./Cît pe
cer și cît pe lume,/Vor fi aste trei culori,/Vom
avea un falnic nume,/Și un falnic viitor.
Roșu-i focul vitejiei,/Jertfele ce-n veci
nu pier,/Galben, aurul cîmpiei,/Și-albastru-al
nostru cer./Multe secole luptară/Bravi și ne-
nfricați eroi/Liberi să trăim în țară,/Ziditori ai
lumii noi./Tricolorul e mîndria,/Steagul roșu,
flacăra,/Înflorește România/Socialistă, țara
mea!/Tricolorul (1971)
292
despre muzică
Versiunea anterioară se încheia cu

următorul text: „Iar când, fraților, m'oi
duce/De la voi ș'oi fi să mor/Pe mormânt,
atunci să-mi puneți/Mândrul nostru tricolor”.
Hora Unirii este o poezie de Vasile
Alecsandri, publicată pentru prima dată în
1856 cu titlul original Hora Unirei. Pe data
de 24 ianuarie, când e sărbătorește unirea
Moldovei cu Țara Românească sub domnia
lui Alexandru Ioan Cuza, este imnul oficial al
tuturor manifestărilor statale sau șocale
dedicate acestei mari sărbători naționale.
Muzica a fost compusă de Alexandru
Flechtenmacher, auteolând versuri care
cântă unitatea ca mare ideal național: Hai
să dăm mână cu mână/Cei cu inimă
română,/Sa-nvârtim hora frăției/Pe pământul
României!//Iarba rea din holde piară!/Piară
293
despre muzică
dușmănia-n țară!/Între noi să nu mai

fie/Decât flori și omenie!
Măi muntene, măi vecine/Vino să te
prinzi cu mine/Și la viață cu unire/Și la
moarte cu-nfrățire!//Unde-i unul nu-i
putere/La nevoi și la durere/Unde-s doi
puterea crește/Și dușmanul nu
sporește!//Amândoi suntem de-o mamă/De-
o făptură și de-o seamă,/Ca doi brazi într-o
tulpină/Ca doi ochi într-o lumină.
Amândoi avem un nume,/Amândoi o
soarta-n lume./Eu ți-s frate, tu mi-ești
frate,/În noi doi un suflet bate!//Vin' la Milcov
cu grăbire/Să-l secăm dintr-o sorbire,/Ca să
treacă drumul mare/Peste-a noastre vechi
hotare,//Și să vadă sfântul soare/Într-o zi de
sărbătoare/Hora noastră cea frățească/Pe
câmpia românească!
294
despre muzică
Treceți batalioane române Carpații

este un marș (cântec militar) românesc de o
reală valoare mobilizatoare, cu autor
necunoscut, cântat și în ziua de astăzi în
ocazii neoficiale, deși aparține perioadei
Primului Război Mondial. Polonia interbelică
a cunoscut un cântec cu aceași melodie,
dar probabil cu un mesaj ușor diferit de cel
al cântecului românesc.
Cele trei strofe originale erau: Treceți
batalioane române, Carpații/La arme cu
frunze și flori/V-așteaptă izbânda, v-
așteaptă și frații/Cu inima la
trecători.//Ardealul, Ardealul, Ardealul ne
cheamă/Nădejdea e numai la noi/Sărută-ți
copile părinții și frații/Și-apoi să mergem la
război.//‘Nainte! ‘Nainte cu sabia-n
mână,/Hotarul nedrept să-l zdrobim/Să
295
despre muzică
trecem Carpații, ne trebuie Ardealul/De-o fi

să ne-ngropăm de vii.
Prima versiune a avut trei strofe, iar în
timpul războiului a circulat într-o versiune
apropiată de cea de astăzi: “Ardealul,
Ardealul, Ardealul ne cheamă / Visam de
când eram copii / Să trecem Carpații / Ne
trebuie Ardealul, / De-o fi să ne-ngroape de
vii!”.
Cenaclul Flacăra, prin poetul Adrian
Păunescu, a mai adăugat strofe, după ce
inițial descoperise cântecul în Transilvania:
"Un cântec de luptă bătrân ca Unirea / Voi,
compatrioți, ascultați”//"Cu săbii făcură
Unirea, ce inimi / Spre Alba cu toții
mergeam / Toți oamenii țării semnau
întregirea / Voința întregului neam.//Istoria-
296
despre muzică
ntreagă cu lupte și jertfe / "Trăiește-n Unirea

de azi“.
În aceste cântece ale României
revoluționare trăiește neamul românesc prin
marile sale idei legate de libertate și unitate
– principalele aspirații ale oricărui popor.
Unele dintre ele sunt singurele documente
ale unor perioade tulburi, care nu au
îngăduit istoriei noastre păstrarea unor alte
dovezi asupra devenirii noastre naționale.
297
despre muzică
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
Ansermet, Ernest, Les fondements de la
musique dans la conscience humaine,
Neuchatel, 1987
Armstrong, I., The Radical Aesthetic,
Blackwell Publ., Oxford, 2000
Blaga, Lucian, Trilogia cunoaşterii, Opere,
vol. 8, Ed. Minerva, Buc., 1983
Bond, E., Ethics and Human Well-being,
Oxford, 1996
Boutaud, J., Comunicare semiotică, Ed.
Tritonic, Buc., 2004
Bowman, D., Philosophcal Perspectives on
Music, Oxford Univ. press
Budd, M., Aesthetics Essays, Oxford Univ.
press
298
despre muzică
Caune, J., Cultură şi comunicare, Ed.

Cartea românească, Buc., 2000
Carpov, M., Captarea sensurilor, Ed.
Eminescu, Buc., 1987
Courtes, J., Analyse semiotique du
discours, Hachette, Paris, 1991
Deely, J., Bazele semioticii, Ed. All, Buc.,
1997
Gadamer, H., Adevăr şi metodă, Ed. Teora,
Buc., 2001
Greimas, A., Despe sens, în Eseuri
semiotice, Ed. Univers, Buc., 1975
Evseev., I., Cuvânt, simbol, mit, Ed. Fada,
Timişoara, 1983
Hartmann, N., Estetica, Ed. Univers, Buc.,
1974
Heidegger, M., Probleme fundamentale ale
fenomenologiei, Ed. Humanitas, Buc., 2006
299
despre muzică
Husserl, E., Idees directrices pour une

phenomenologie, Ed. Gallimard, Paris, 1985
Husserl, E., Filozofia ca ştiinţă riguroasă,
Ed. Paideia, Buc. 1994
Husserl, E., Ideea de fenomenologie, Ed.
Grinta, Clu-Napoca, 2002
Husserl, E., Meditaţii carteziene, Ed.
Humanitas, Buc., 1994
Inwagen,, P. Van, Metaphysics, Oxford
Univ. Press, 1993
Liiceanu, G., Om şi simbol, Ed. Humanitas,
Buc., 2005
Lyotard, J., Fr., Fenomenologia, Ed.
Mărculescu-Cojocea, M., Critica metafizicii
la Kant şi Heidegger, Ed. Trei, Buc., 2005
Merleau-Ponty, M., Fenomenologia
percepţiei, Ed. Aion, Oradea, 1999
300
despre muzică
Ricoeur, Paul, Eseuri de hermeneutică, Ed.

Ricoeur, P., Conflictul interpretărilor, Ed.
Echinox, Cluj-Napoca, 1999
Rodiger, H., Algorithmik-Kunst-Semiotik,
Heidelberg, Synchron publ., 2003
Servien, Pius, Estetica, Ed. ştiinţifică şi
enciclopedică, Buc., 1975
Vaughan, W., L’art du XIX siecle, Ed.
Citadelles, Paris, 1989
Coroiu P., Estetica, curs, Ed. Universitaria,
2017, Craiova
Coroiu P., Semantică și hermeneutică
muzicală, Ed. Universitaria, Craiova, 2018
301

Petruta Maniut Coroiu-Convorbiri Despre Muzica

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Petruta Maniut Coroiu-Convorbiri Despre Muzica

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Coroiu Petruța-Maria-Convorbiri 2019

Întru a sunetelor minunată potrivire

Lucrarea de față cuprinde

Un vis devenit realitate după sute

Au trecut anii, un audioriu special

Dumnealor le dedicăm aceste

Pregătirea și abordarea acestor

pentru un muzician profesionist în arta

Pornite ca prelegeri, au devenit

Am avut adeseori lacrimi în ochi

fiecare prelegere de către Doamna Ina

Sunt… convorbiri și nu prelegeri

Personalități sau Oameni simpli

pregătiri diverse, fiecare purtând în

Lucrarea de față se adresează

“Mulțumesc pentru darurile

Cartea este dedicată

s-au atașat, peste ani,

“Ordinea profundă a lumii se

“Muzica psaltică eliberează mintea

Postul Naşterii Domnului sau Postul

mărturisirea creștinului, în viața sa

trebuie să ne pregătim, să ne curăţim ca să

obicei treizeci de trepte, după numărul de

Sfântul Ioan de Kronstadt îi sfătuia pe

Pr. I. G. Năastasă precizează că

Creştinul trebuie să aleagă muzica

Muzica poate dobândi orice conotații

comuniune. Şi, dacă nu suntem atenţi,

Muzica ar trebui să fie un factor de

ascultăm muzica ce conţine un mesaj

Dar muzica pe care o alege un creştin

Sunt texte care descriu sentimentul

Se știe faptul că cele două mari

noastre abundă în folosirea ritmului (care

“Un alt criteriu este cel muzical

Să căutăm muzica ce ne induce

îndeamnă să fim buni, evitând discursurile

Un alt criteriu se referă la locul şi

Fiecare opera muzicală (genială sau

Un mesaj important adăugăm despre

Slujbele speciale din cadrul Postului

Ziua Învierii, să ne luminăm

noi, cei ce-I cântăm cântare de biruință.

Să ne curățim simțirile și să vedem

întâmpinatu-L-au către dimineață,

răsunătoare, lăudați pre El în chimvale

Cincizecime), adică perioada de bucurie a

Iată câteva extrase din slujbele

Învierea este “singurul eveniment al

Pentru aceasta ne pregătește “postul

devenim biserică sfinţită în sufletele şi în

Sebastian Androne a fost unul din

Am avut privilegiul să îl văd

Nu e o călătorie spre originalitate, ci

Mă numesc Sebastian datorită dorinței

minusculă orgă electronică) fiind de la

Pe la 5-6 ani mă trezeam dis de

sunt sigur dacă acela era studiu sau doar o

Fiind mai bolnăvicios din fire, mama

cunoștință cu J. S. Bach, prin muzica sa

poem simfonic, o uvertură cinematică și un

Conservatorul din Birmingham, prin