•Cronica Internă, 111

f» ^

i; '•* De aceea fie-ne îngăduită o propunere pentru întâmpinarea

acestui eveniment: ca în cercurile pastorale sau chiar în conferinţele
preoteşti,’ să se discute de către preoţii cari vin în contact cu viaţa
pastorală, toate problemele ce se vor pune, când Sfânta Scriptură
va putea fi citită de orice credincios.
Pomenirea lui Macarie Ieromonahul, Anton Pann , Dinii -
Jriţă Suceveanu şi Ştefanache Popescu. — In toamna anului 1936,
împlinindu-se o sută de ani dela moartea lui Macarie ieromonahul, s’a
.scris în această revistă despre viaţa şi opera acestui român, mai ales
•despre însemnătatea culturală şi naţională a operii lui
Această pomenire a făcut ca înţelegătorii şi iubitorii muzicii
psaitice să-şi amintească şi de celelalte personalităţi, care în secolul
XIX au fost colaboratorii şi continuatorii acestei opere: Anton Pann,
Dimitriţă Suceveanu şi Ştefănache Popescu, dintre cei morţi, d-1 I.
Popescu-Pasărea dintre cei vii.
In revista Cultura 2f a asociaţiei generale a cântăreţilor bise-
ri ceşti, în articolul închinat d-lui I. Popescu-Pasărea, d-1 Georgescu
Breazul arată rolul cultural ce l-au avut aceşti reprezentanţi ai cân­
tării bisericeşti, şi cum ei au înţeles sufletul poporului, muzica lui şi
potrivirea cu misterul liturgic pe care-1 însoţea.
In ziua de 17 Ianuarie, la biserica Lucaci şi apoi la Seminarul
•Central s’a făcut parastas pentru aceşti dispăruţi, de către asociaţia
generală a cântăreţilor, din iniţiativa d-lui I. Popescu-Pasărea. Au luat
parte mulţi din iubitorii acestei m uzici: preotul Nicolae Popescu, pro­
fesor la Facultatea de Teologie, d-1 I. Chirescu, conducătorul soc.
Carmen, pr. Gr. Costea, d-1 Georgescu Breazul şi mulţi alţii.
A fost o zi de omagiu adus celor dispăruţi, dar şi o ocazie bine
•aleasă, ca să se arate înstreinările ce s'au adus muzicii bisericeşti, prin
istrecurarea influenţelor occidentale în cântarea care însoţeşte cultul în
biserica noastră, şi că, spre bucuria noastră, au început să se nască
re acţiunile împotriva acestor înstreinări. Regretaţii întru pom enire:
Chiriac şi Cucu începuseră această reacţiune, iar astăzi ea se accen-
tuiază prin urmaşii lor. Era timpul ca această revenire să se întâmple
acum, după ce muzica corală de la Sf. Liturghie ajunsese să fie
-asemenea unor arii de operă sau balet, fără nicio legătură cu misterul
liturgic pe care-1 însoţea.
Nevoia unei reveniri la muzica psaltică este cu atât mai nece­
sară, cu cât trebue să tindem la o muzică religioasă cât mai uni­
tară în toate provinciile româneşti. Căci, ’n Ardeal, muzica populară
a influenţat cântarea bisericească, în Banat muzica sârbească, iar
'în Basarabia alte influenţe deosebite unele de altele, şi toate deose-
'.bite de muzica psaltică bizantină.
Aceeaşi muzică bisericească, cântată în toată ţara, ar duce la
•o unificare sufletească mai adâncă Şi, de aceea, ce nemerit ar fi,
♦dacă în provinciile româneşti unde se cântă altfel, s’ar deschide

1. Preotul Niculae M. Popescu. M acarie P s a ltu l — L a o siită decani de

da moartea lu i. Bis. Ort. Rom. an LIV (1936), pp. 545— 552.
2* Anul XXV (1936), nr. 9-11.
 112 Biserica Ortodoxă, Română.

şcoli de cântăreţi, cu profesori formaţi sub influenţa acestei muzici

psaltice, care se potriveşte mai bine cultului, sau dacă s’ar organiza,
cursuri de pregătire, unde să se pregătească cântăreţii bisericeşti,
ca să cunoască psaltichia.
Iată cu ce gânduri ne amintim de Macarie Ieromonahul şi de.
ceilalţi reprezentanţi ai muzicii bisericeşti.
■ Biserica şi lupta împotriva literaturii imorale. — Graiul unui
popor este ca şi muzica, poezia sau orice altă creaţie artistică, o ma­
nifestare care isvorăşte din adâncurile lui sufleteşti, arătând starea lui.
. interioară de armonie sau dezechilibru. Aşa dar, când analizăm ase­
menea manifestări şi vedem în ele dezarmonie, deducem că sunt pro­
dusul unor stări bolnăvicioase, uneori de lungă durată, alteori trecă­
toare. Tot aşa trebue să privim literatura şi tot ceea ce se scrie, când.
vedem că le lipseşte armonia concepţiei şi a formei în care se îmbracă..
Dacă urmărim literatura şi limba în care se scrie astăzi, vedem
într’adevăr o stare de nesiguranţă şi de lipsă de concepţie în jurul
unor idealuri care să depăşească comunul, ceea ce arată că mulţi,
autori cari scriu nu au nici armonia sufletului care să creeze gândul,
unitar, nici limba, adecă mijlocul de îmbrăcare a gândului.
Oamenii cari scriu aşa fel ca să stârnească împotriva lor Aca­
demia Română, pe prof. Iorga, Brătescu-Voineşti şi alţi mulţi scriitori
de valoare, pentrucă scrisul lor a alunecat spre pornografie iar limba,
lor este un barbarism, nu scriu aşa numai pentrucă vor să scrie astfel,
ci pentrucă şi sufletul lor este în complet dezechilibru, într’o stare de-
boală sufletească.
Dacă ar fi să se oprească aci pericolul unui asemenea scris, am*
avea în faţă numai documente bogate pentru cercetări psihanalitice. Dar-
scrisul lor este o molimă, care se strecoară pe nesimţite în suflete,,
îmbolnăvind cu mai multă repeziciune pe cele mai sănătoase. Iar su­
fletul cititorului nostru, neobişnuit să facă prea multă alegere, poate-
să se lase prea uşor influenţat de asemenea literatură, care să-L
îmbolnăvească.
Biserica nu poate rămâne indiferentă în faţa unui asemenea pe­
ricol, căci nici originea inspiraţiei nici urmările acestei literaturi nu se-
apropie de inspiraţia creştină, sau cel puţin să ducă spre un ideal
moral. De aceea, asociindu-se la lupta pe care au început-o marii,
gânditori şi scriitori, Biserica trebue să ajute şi ea cu mijloacele pe
care le are, punând pe preot ca pe un păzitor al bunelor moravuri,,
iar amvonul şi tot scrisul bisericesc în serviciul acestei cauze naţio--
nale şi creştine.
Hotărîrea Sf. Sinod, ca să existe un fel de cenzură a cărţilor-
religioase, căci şi în ele pot să se strecoare idei şi cuvinte vătăm ă­
toare atunci când sunt scrise fără pricepere sau cu rea credinţă din
partea rătăciţilor, arată această grijă. îndemnul adresat de înalt Prea.
Sf. Patriarh tuturor preoţilor, la sfârşitul lunei Ianuarie a. c., ca să
vegheze la păstrarea curatei limbi româneşti şi să lupte împotriva li­
teraturii pornografice, este iarăşi un gest care arată această grijă._
Totuşi, reuşita acestei lupte nu poate să se împlinească numak