1

PRELUCRAREA PRIN STRUNJIRE

1.1. Scopul lucrării

Cunoaşterea echipamentului tehnologic şi a posibilităţilor de prelucrare prin
strunjire.
1.2. Definirea procedeului şi schema de principiu
Strunjirea este procedeul de prelucrare prin aşchiere care se realizează prin
combinarea unei mişcări principale de aşchiere, totdeauna de rotaţie, totdeauna executată
de piesa-semifabricat, cu o mişcare de avans în direcţie longitudinală, transversală,
înclinată sau combinaţii, totdeauna executată de sculă. Strunjirea se execută cu scule cu o
singură muchie aşchietoare pincipală, procesul de aşchiere desfăşurându-se continuu
(fig. 1.1).
Suprafața Suprafața Suprafața
inițială prelucrată prelucrată ap

Suprafața
inițială

n ( vc ) n ( vc )
ap

Cuțit
de strung Cuțit ft ( vft )
de strung
fl ( vfl )

a b
Fig. 1.1. Schema de principiu a procedeului de strunjire:
a - cilindrică exterioară(avans logitudinal) ; b –frontală(avans transversal)
Parametrii regimului de prelucrare: adâncimea de așchiere ap [mm]; avansul
longitudinal fl , respectiv transversal ft [mm/rot]; viteza de avans longitudinal vfl ,
respectiv transversal vft [mm/min]; viteza principală de așchiere vc [m/min]; turația
mișcării principale de așchiere n [rot/min].
Ca urmare a combinării mişcării principale de rotaţie a piesei-semifabricat cu
mişcările de avans longitudinal, transversal, înclinat sau chiar curbiliniu (cu dispozitive
adecvate) ale sculei, se pot genera cele mai diferite suprafeţe: de rotaţie cilindrice şi conice
(exterioare şi interioare), plane, elicoidale, spirale, sferice, poligonale etc.
2 Prelucrarea prin strunjire

1.3. Echipamentul tehnologic folosit la prelucrarea prin strunjire

Maşina-unealtă pe care se execută operaţia de strunjire se numeşte strung. În funcţie
de forma şi dimensiunile suprafeţelor prelucrate şi de caracterul producţiei, strungurile se
construiesc într-o gamă foarte variată de forme şi tipodimensiuni.
După poziţia axei de rotaţie a arborelui principal se deosebesc: strunguri orizontale
şi strunguri verticale (carusel).
După poziţia ghidajelor căruciorului faţă de direcţia axului principal se deosebesc:
strunguri longitudinale: (mişcarea de avans are loc, de obicei, paralel cu axa de rotaţie);
strunguri transversale: (mişcarea de avans are loc perpendicular pe axa de rotaţie) şi
strunguri universale (normale).
Pentru fabricaţia de serie se folosesc strungurile revolver (cu disc sau cu turelă),
strungurile semiautomate şi strungurile automate.
În funcţie de tipul piesei de prelucrat şi natura operaţiei executate se deosebesc:
strunguri pentru arbori cotiţi; strunguri pentru axe cu came;strunguri de detalonat;
strunguri pentru bandaje de roţi de cale ferată; strunguri multicuţit etc.
Strungul normal. Este cel mai frecvent utilizat, datorită caracterului universal al
destinaţiei sale. El are posibilitatea prelucrării pieselor scurte sau lungi, din bară sau din
semifabricate individuale, dintr-o singură prindere din mai multe prinderi, într-o singură
operaţie sau în mai multe operaţii.

Ps

Fig. 1.2. Schema de principiu a strungului normal:

B - batiu; GB - ghidajele batiului; CR - cărucior; PCR - panou comandă şi reglare; CAF - cutie
de avansuri şi filete; CV - cutie de viteze; CRS - cutia roţilor de schimb; A,B – roţi dinţate de
schimb; MEA – motor electric asincron; I - inversor; PF - păpuşa fixă; PM - păpuşa
mobilă; P - pinolă; GPM - ghidajul păpuşii mobile; AP - ax principal; PS – piesa semifabricat;
PC - portcuţit; SPC - sanie portcuţit; ST - sania transversală; SL - sania longitudinală;
Aa - bară de avansuri; Sc - şurub conducător; PS - piuliţă secţionată; C - cremalieră;
ZC - pinion; Ma1, Ma2 - manete de acţionare manuală; Sr - şurub deplasare transversală păpuşa
mobilă; U - universal de prindere; SG – sculă pentru găurire; St – şurub avans transversal.
Prelucrări mecanice 3

Schema cinematică de principiu a strungului normal se prezintă în figura 1.2.

Batiul B serveşte la fixarea maşinii pe fundaţie şi la asamblarea elementelor maşinii într-
un tot unitar, preluând toate forţele ce apar în sistemul tehnologic maşină-dispozitiv-piesă-
sculă. În interiorul batiului se montează instalaţia electrică de comandă şi acţionare, unele
elemente ale instalaţiei de răcire-ungere a sculei şi unele părţi ale cutiei de viteze. Batiul
este prevăzut la partea superioară a patului cu nişte ghidaje orizontale GB. Păpuşa fixă PF
este aşezată pe batiu, adăposteşte cutia de viteze CV şi este străbătută de axul principal al
strungului AP, pe care se prinde piesa de prelucrat PS. Axul principal se construieşte de
regulă tubular, pentru a permite trecerea prin interiorul său a semifabricatelor bară. Păpuşa
mobilă PM, aşezată pe batiu, în partea opusă păpuşii fixe, serveşte la centrarea pieselor
lungi între vârfuri şi la executarea găurilor axiale în piese. Căruciorul CR se deplasează pe
ghidajele batiului şi serveşte la realizarea mişcărilor de avans II, III, IV ale sculelor, cu
ajutorul celor trei sănii, din care este format: sania longitudinală SL, sania transversală ST
şi respectiv sania port-cuţit SPC.
Mişcările necesare generării suprafeţelor se transmit conform fluxului cinematic
prezentat în figura 1.3. Mişcarea principală se primeşte de la motorul electric MEA la
cutia de viteze CV, unde se multiplică sau se demultiplică, până la o anumită valoare a
turaţiei axului principal AP, care va executa mişcarea principală I. Mişcarea de avans se
primeşte de la cutia de viteze CV prin intermediul inversorului de sens I, la roţile de
schimb A/B din cutia roţilor de schimb şi este transmisă la cutia de avansuri şi filete CAF.
Prin aceste elemente mişcarea se demultiplică până la o anumită turaţie a barei de avansuri
Aa sau a şurubului conducător SC. De la bara avansurilor, mişcarea se preia de căruciorul
CR şi se transmite fie la mecanismul de avans longitudinal, realizat cu ajutorul cremalierei
fixe C, cu care angrenează roata dinţată Zc, fie la şurubul pentru avans transversal St.
M CV AP PS I (mişcarea principală)
Aa CR Zc SL II (avans longitudinal)
A CAF
B St ST III (avans transversal)

Sc CR Ps II conditionata (filetare)

Ma SPC IV (avans înclinat pentru suprafeţe conice)

1
Manual
Ma P SG V (burghiere)
2

Fig. 1.3. Schema fluxului cinematic pentru strungul normal.

Pentru generarea de filete, mărimea avansului II trebuie să fie egală cu pasul
filetului, pentru aceasta, mişcarea de la CAF primindu-se prin şurubul conducător SC, la
piuliţa secţionată Ps. Aceasta permite cuplarea căruciorului la şurubul conducător direct,
ceea ce dă posibilitatea deplasării rapide şi precise a căruciorului, cu mişcarea de avans
pentru filetare.
Construcţia căruciorului permite rotaţia saniei port-cuţit cu un unghi dorit şi
avansarea cuţitului în direcţia IV, înclinată fată de axa de rotaţie a piesei, putându-se
executa suprafeţe conice.
4 Prelucrarea prin strunjire

În vederea burghierii, pinola P este prevăzută cu o gaură conică (de obicei con
Morse) în care se poate introduce un burghiu SG. Pinolei i se poate imprima o mişcare V,
în vederea executării unei găuri axiale în piesă (mişcarea principală este executată de
piesă). Diversele tipuri de strunguri normale se deosebesc între ele prin dimensiunile lor
caracteristice, care le diferenţiează în privinţa posibilităţilor de prelucrare: distanţa între
vârfuri; diametrul maxim de prelucrare deasupra patului; diametrul maxim de prelucrare
deasupra căruciorului; diametrul găurii axului principal; diametrul maxim de prelucrare
cu luneta fixă şi cu cea mobilă; cursa maximă a pinolei; cursa maximă a saniei
transversale; numărul treptelor de turaţie ale arborelui principal; gama avansurilor şi a
filetelor realizabile etc.

1.4. Principalele dispozitive şi accesorii folosite la strunjire

Pentru ca semifabricatul să execute mişcarea principală de rotaţie este necesar ca
acesta să fie prins coaxial cu axa de rotaţie a axului principal. Se folosesc astfel o serie de
dispozitive specifice ca: universalul, platoul simplu, platoul cu patru fălci, echerele de
prindere, vârfurile de prindere, flanşele şi inimile de antrenare, lunetele fixe şi mobile.

A
1 2 3
A-A
3
S2 1

5
S1
A

S2

Fig. 1.4. Schema de principiu a universalului Fig. 1.5. Schema de principiu a platoului
autocentrant: simplu:
1 - coroană dinţată conică ; 1 - placă circulară ; 2;3 – găuri străpunse
2 - pinioane conice; 3 - cheie de universal; frezate.
4 - fălci de prindere; 5 - canale spirale;
S1, S2 - suprafeţe de prindere şi fixare.

Universalul. Se foloseşte pentru prinderea semifabricatelor scurte (la care raportul

L/D <4). Se compune dintr-o carcasă cilindrică în care este introdusă o coroană dinţată
conică 1, acţionată de pinioanele 2 cu ajutorul unei chei de universal 3 (fig. 1.4). Prinderea
piesei se face cu ajutorul unor fălci de prindere 4, care se deplasează în canalul 5 (în
spirală arhimedică). La rotirea coroanei dinţate 1, fălcile sunt obligate să se deplaseze
simultan, radial spre exterior sau interior, permiţând strângerea centrată pe interiorul S1, pe
exteriorul S2 sau desprinderea piesei;
Platoul simplu. Este o placă circulară rigidă 1, care are pe suprafaţa frontală
executate diferite găuri străpunse frezate 2 şi 3 (fig. 1.5), care servesc la prinderea pieselor
de formă complicată, cu ajutorul unor şuruburi şi bride de fixare;
Prelucrări mecanice 5

Platoul cu patru fălci. Este format dintr-o placă circulară prevăzută cu patru
ghidaje radiale, pe care se deplasează fălcile de prindere, acţionate fiecare independent de
câte un mecanism şurub-piuliţă. Acest tip de platou este destinat prinderii semifabricatelor
pătrate, excentrice şi a pieselor brute de forme relativ simple.
Echerele de prindere. Sunt folosite la prinderea pieselor de forma cea mai
complicată. Sunt alcătuite dintr-un platou prevăzut cu găuri frezate sau canale în formă de
T pe care sunt prinse două sănii ce se pot deplasa pe două ghidaje perpendiculare.
Vârfurile de centare. Se folosesc la prelucrarea pieselor de lungime mare (când
L/D  4). Vârfurile de centrare sunt prevăzute la partea de fixare cu o zonă activă 1, de
formă conică, un corp cilindric 2 şi coada conică 3, în sistemul METRIC sau MORSE
(fig. 1.6 a). Forma şi dimensiunile vârfurilor de centrare sunt diferite în funcţie de
dimensiunile, configuraţia geometrică a piesei şi genul de prelucrare la care este utilizat.
Se deosebesc: vârfuri de centrare cu degajare ( fig. 1.6 b), vârfuri sferice (fig. 1.6 c),
vârfuri inverse (fig. 1.6 d), vârfuri rotative (fig. 1.6 e) şi altele.
o
60;75;90

b c d e
3 2 1
a
Fig. 1.6. Tipuri de vârfuri de centrare:
a - simple; b - cu degajare; c - sferice; d - inverse; e - rotative.
Flanşele şi inimile de antrenare. Se folosesc la rotirea pieselor prinse între vârfuri.
Sunt mai multe tipuri constructive, dar cea mai des întrebuinţată este forma din figura 1.7.
Flanşa 1, prevăzută cu un manşon de protecţie 2, se fixează pe exteriorul axului principal,
în timp ce în conul morse al axului principal se fixează vârful de centrare 3. Semifabricatul
5 se fixează între vârful 3 şi vârful 4, fixat în păpuşa mobilă 6. La rotirea flanşei, bolţul 7
obligă să se rotească inima de antrenare 8, care este strânsă pe piesa de prelucrat cu un
şurub 9.
Lunetele fixe şi lunetele mobile. Servesc pentru prelucrarea semifabricatelor de
lungime mare (când raportul L/D > 10), în vederea creşterii rigidităţii acestora în timpul
prelucrării şi evitării apariţiei abaterilor de formă ale suprafeţelor prelucrate. O lunetă fixă
(fig. 1.8) este formată din două părţi semicirculare 1 şi 2, articulate în 3, şi prinse între ele
cu şurubul 9. Partea inferioară 2 se fixează de ghidajele 4, ale strungului, cu ajutorul unei
bride 5, în poziţia corespunzătoare. Piesa de prelucrat 6 este sprijinită în trei puncte, cu
reazemele 7, acţionate de şuruburile 8. Lunetele mobile au doar două reazeme 7, rolul
celui de-al treilea reazem fiind îndeplinit chiar de sculă.
Port – cuţitele. Sunt utilizate pentru orientarea şi prinderea corespunzătoare a
cuţitelor în vederea executării corecte a suprafeţelor pieselor prelucrate. Construcţia lor
trebuie în aşa fel concepută încât să asigure respectarea geometriei corecte a cuţitului în
sistemul de referinţă funcţional. Cele mai des utilizate port-cuţite sunt: port-cuţitul cu
6 Prelucrarea prin strunjire

furcă, port-cuţitul cu bridă, port-cuţitul cu sănii verticale, port-cuţitul cu patru cuţite,

port-cuţitele speciale.
Construcţia port-cuţitului cu patru cuţite se prezintă în figura 1.9. Acest port - cuţit
permite aducerea pe rând a patru cuţite diferite 1, 2, 3, 4 în poziţia de lucru dorită, într-un
plan orizontal, după ce acestea au fost prinse în poziţia corectă pe verticală. Rotirea port-
cuţitului în plan orizontal şi blocarea lui în poziţia dorită, se face rapid, cu ajutorul
mânerului 5.
A-A 2
7 A
1 Fig. 1.7. Schema de principiu a
5 4 antrenării cu flanşă şi inimă de
antrenare:
n(vc )
1 - flanşă; 2 - manşon de
protecţie; 3; 4 - vârfuri de
3
centrare; 5 - piesa semifabricat;
A
6 6 - păpuşa mobilă;
8
7 - bolţ; 8 - inimă de antrenare;
9 8 9 9 - şurub de fixare.

7 8
1
6 1 2
9

3
4
2
4

3
5
Fig. 1.8. Schema de principiu a unei lunete Fig. 1.9. Schema de principiu a port-
fixe: cuţitului cu patru cuţite:
1; 2 - carcase semicirculare; 3 - articulaţie; 1; 2; 3; 4 - scule aşchietoare; 5 -mâner
4 - ghidajele strungului; 5 - bridă de fixare; de acţionare.
6 - piesa semifabricat; 7 - reazeme; 8 - şuruburi
de acţionare; 9 - şurub de fixare.

Alte dispozitive. Pentru prelucrarea unor suprafeţe complexe, strungurile normale

sunt prevăzute uneori cu dispozitive de copiat, de strunjit sferic, dispozitive de detalonat,
dispozitive de rectificat, dispozitive de găurit etc.
Prelucrări mecanice 7

1.5. Tipuri de scule folosite la strunjire

Principalele tipuri de cuţite folosite la prelucrările prin strunjire, clasificate după
operaţia la care sunt utilizate, sunt (fig. 1.10): cuţite drepte pentru degroşare (fig. 1.10 a);
cuţite încovoiate pentru degroşare (fig. 1.10 b); cuţite de colţ pentru prelucrarea zonelor
greu accesibile (fig. 1.10 c); cuţite lamă pentru retezat (fig. 1.10 d); cuţite late pentru
finisat (fig. 1.10 e); cuţit drept pentru finisare (fig. 1.10 f); cuţit pentru degroşat interior
(fig. 1.10 g); cuţit pentru colţ interior (fig. 1.10 h); cuţit pentru degajare interioară (fig.
1.10 i); cuţit pentru finisat interior (fig. 1.10 j); cuţite pentru filetat (fig. 1.10 k); cuţite
disc profilate (fig. 1.10 l) sau prismatic profilate.
=8....10
o


N-N n (v )
ap c
n (vc ) N o
n (vc ) o
ap o k r' =45 10
k ' =10 k r =45
o v fl o
o r 60
kr =70 vft 20
o

N v fl
v fl c
b
a

kr, =0 o n(vc )
n (vc ) n (vc )  =8..10
1
o
1o o

k r =90 r
v ft o

=8....10
o
k r =70
vfl
d vfl
e f

kr k r'
kr
o
60 n (vc) vfl n(vc )
k'r n (v )
c

vft
g pE h vfl i

n(vc )
n (v )
c

vft v ft
n (vc )
= =
o
v
fl v = pE v ft l
j fl
k

Fig. 1.10. Principalele tipuri de cuţite folosite la prelucrarea prin strunjire:

a - cuţit drept pentru degroşare; b - cuţit încovoiat pentru degroşare; c - cuţit de colţ;
d - cuţit lamă pentru retezat; e - cuţit lat pentru finisat; f - cuţit drept pentru finisat; g - cuţit
pentru degroşat interior; h - cuţit de colţ interior; i - cutit pentru degajare interioară;
j - cuţit pentru finisat interior; k - cuţit de filetat; l - cuţit disc profilat.
8 Prelucrarea prin strunjire

Din punct de vedere constructiv, cuţitele de strung se pot clasifica în cuţite

monobloc şi cuţite armate cu plăcuţe din carburi metalice. Plăcuţele din carburi metalice
pot fi lipite (brazate) sau prinse mecanic.

1.6. Diferite scheme de prelucrare folosite la strunjire

Câteva dintre cele mai des folosite scheme de prelucrare la strunjire sunt prezentate
în continuare.

n ( vc ) n ( vc )

f l ( vf ) fc ( vf )
l c

Fig. 1.11. Strunjirea cilindrică exterioară. Fig. 1.12. Strunjirea conică exterioară.

n(vc ) n ( vc )

f c(v f ) f t( vf )
c t

Fig. 1.13. Strunjirea profilată (sferică) Fig. 1.14. Strunjirea profilată (sferică)
exterioară cu avans circular. exterioară cu avans transversal.

n ( vc ) n ( vc )

f l ( vf )
l
f t ( vf )
t
Fig. 1.15. Strunjirea conică exterioară. Fig. 1.16. Strunjirea plană frontală.
Prelucrări mecanice 9

n ( vc )
n ( vc )
f l ( vf )
l

f t ( vf )
t

Fig. 1.17. Strunjirea unui canal circular Fig. 1.18. Strunjirea cilindrică
exterior sau retezarea. interioară.
f t( vf )
f t( vf ) n ( vc ) t
t
n ( vc ) n ( vc )

Fig. 1.19. Strunjirea unui canal circular Fig. 1.20. Strunjirea profilată (sferică)
interior. interioară cu avans transversal.

n ( vc )

n ( vc )

f c ( vf )
c

f ax = p ( v f )
ax
Fig. 1.21. Filetarea exterioară cu cuţitul. Fig. 1.22. Strunjirea conică interioară.

f ax ( v f ) f ax = p ( v f )
ax n ax
as, ( v c )
n ( vc )
n ( vc )

Fig. 1.23. Găurirea cu burghiul pe strung. Fig. 1.24. Filetarea interioară cu cuţitul.
10 Prelucrarea prin strunjire

f ax = p ( v f )
n as, ( v c ) ax

n ( vc )

Fig. 1.25. Filetarea cu tarodul pe strung.

1.7. Modul de lucru
1. Studenţii vor examina construcţia generală a strungului studiat şi vor întocmi o
schiţă de principiu de în care vor poziţiona principalele părţi componente ale maşinii şi
mişcările realizate de aceasta: mişcarea principală şi mişcările de avans posibil de realizat
de diversele subansambluri mobile.
2. Studenţii vor studia şi vor nota unele caracteristici tehnice ale strungului, notate
pe diferitele inscripţii de pe acesta, printre care amintim: diametrul maxim al
semifabricatului posibil de prelucrat pe strung, diametrul maxim al pieselor executate din
bară, numărul şi valorile turaţiilor axului principal al strungului, numărul şi valorile
avansurilor mecanice ale maşinii, valorile pasului filetelor posibile de executat, puterea
motorului s.a.
3. Studenţii vor executa practic anumite suprafeţe cilindrice, frontale, conice, filetate
etc., sau o piesă simplă, la indicaţia cadrelor didactice, întocmind schiţe simple ale pieselor
prelucrate, indicând în desen forma părţii active a cuţitului utilizat şi sensul mişcării
principale şi al celei de avans.
4. Studenţii vor nota (conform indicaţiilor cadrelor didactice) parametrii regimului de
prelucrare (vezi figura 1.1) pentru una din prelucrările realizate ( ap , f , n), diametrul d al
suprafeței prelucrate și vor calcula ceilalți parametri vc și vf . Se vor folosi relaţiile:
 c    d  n / 1000 (m / min) (1.1)
în care turaţia n este dată în rot / min, iar diametrul suprafeței prelucrate d este dat în mm.
 f  f n (mm / min) (1.2)
în care iar avansul f este dat în mm/rot iar turaţia n este dată în rot / min.
5. Se va alege în baza unui calcul, turaţia nas necesară prelucrării unei suprafeţe
cilindrice de un diametru d, cu o viteză de aşchiere impusă, c.
Mărimile d şi c vor fi indicate individual, de către cadrele didactice.
Pentru calcul se va utiliza relaţia:
nas  1000  c /   d (rot / min ) (1.3)
în care viteza c este dată în (m / min), iar diametrul d este dat în mm.
Turaţia n cu care se va realiza prelucrarea, se alege dintre turaţiile axului principal
ale strungului și va fi mai mică sau egală cu turaţia nas , calculată cu relaţia (1.3).