Scribd
Încărcați
200 vizualizări2 pagini

Renascentism

Documentul descrie arhitectura Renașterii. Se menționează două tendințe principale: una care folosește forme antice și este caracteristică Italiei, iar cealaltă care combină elemente antice și gotice și este specifică țărilor nordice. Cele mai importante centre ale Renașterii au fost Roma și Florența.

Încărcat de

Alexandra Paun
Drepturi de autor
© © All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
200 vizualizări2 pagini

Renascentism

Documentul descrie arhitectura Renașterii. Se menționează două tendințe principale: una care folosește forme antice și este caracteristică Italiei, iar cealaltă care combină elemente antice și gotice și este specifică țărilor nordice. Cele mai importante centre ale Renașterii au fost Roma și Florența.

Încărcat de

Alexandra Paun
Drepturi de autor
© © All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

Renascentism

Termenul de Renaștere a fost folosit de Giorgio Vasari (1452-1550) care evocă o "rinascita"
artistică, în opoziție cu maniera gotică precedentă, deci cu ansamblul epocii medievale. Delimitarea
precisă a Renașterii din punct de vedere cronologic îi aparține lui Jacob Burckhardt către 1860. În
arhitectură, ca și în pictură și sculptură, Renașterea a avut un cuvânt greu de spus.

Schiță de biserică înconjurată de capele, de Leonardo da Vinci

Interiorul Bazilicii San Lorenzo din Florența.

Formele geometrice s-au reconsiderat: pătratul și cercul pentru plan, cubul și cilindrul pentru edificii.
Este căutată simplitatea. Reprezentanții acestui curent au introdus anumite îmbunătățiri în lucrările
lor în această perioadă: Filippo Brunelleschi folosește Secțiunea de Aur în construcția capelei
familiei Pazzi (Capella dei Pazzi) de la Florența. Numărul de aur se notează Φ, fiind util în
numeroase proporții, de exemplu membrele unui om: dacă împărțim lungimea brațului unui om cu
lungimea de la cot la degete, va da 1,618.
În arhitectura Renașterii se pot deosebi două tendințe:
O primă tendință este caracterizată prin folosirea formelor de expresie ale antichității. Aceasta se
realizează în jurul anului 1500, în perioada de apogeu a Renașterii, prin construcțiile clare și
armonice ale lui Donato Bramante, și se răspândește în tot restul Italiei. Se folosesc ca elemente de
construcție coloanele, pilaștrii, capitelurile, frontonul triunghiular, arcadele, preluate din tratatul de
arhitectură al lui Vitruviu ("De architectura", sec. I î.Hr.), la care se adaugă cupolele. Fațadele sunt
concepute ținându-se seamă de simetrie și ordine. Arhitecții sunt considerați artiști și aparțin păturii
cultivate a societății.
A doua tendință, proprie mai ales țărilor nordice, îmbină elementele antice cu tradițiile stilului
medieval, în care predomină liniile verticale combinate cu ogivele gotice. Se adaugă ornamente și
arabescuri (în Spania). Maiștrii de construcții sunt meseriași. Exemple: în Franța, aripa de vest a
palatului Luvru din Paris (1550-1558), realizată de Pierre Lescot; în Germania, castelul din
Heidelberg și primăria din Augsburg, construită de Elias Holl. Cele mai importante centre ale
Renașterii rămân totuși Roma și Florența unde arhitectura renascentistă a atins apogeul odată cu
construirea Catedralei Sfânta Maria din Florența și a Bazilicii Sfântul Petru din Roma.

S-ar putea să vă placă și