Panico Ludmila, Anul III, RO-RU 24.03.

2020

Managementul timpului educațional

Timpul are un loc fundamental în activitatea educațională, iar o bună gestionare a lui permite
desfășurarea unei activități eficiente. Pentru cadrele didactice managementul timpului propriu
constituie unul dintre dezideratele importante ale activității.

Timpul profesorului se împarte între timpul educațional petrecut în școală și timpul

educațional petrecut în afara școlii. În primul rând, timpul educațional trebuie să fie folosit
pentru activități utile pentru elev, care să-i permită o bună dezvoltare personală. În al doilea rând,
aceste trebuie să urmărească atingerea unei performanțe cât de mici și obținerea unui succes
educațional. Foarte important este ca sarcinile pe care le îndeplinesc elevii să fie și eficiente,
deoarece nu cantitatea totală de timp petrecut pentru rezolvarea unei sarcini este relevantă, ci
tipul și eficiența acesteia.

Pentru stabilirea unui program de utilizare eficientă a timpului, sugerat este ca profesorii să-și
creeze o analiză sistematică în care să proiecteze atât intervalul de timp didactic, cât și cel
nedidactic (timpul alocat problemelor de disciplină, pentru oferirea de feed-back, pentru
organizarea clasei etc.).
Panico Ludmila, Anul III, RO-RU 24.03.2020

Tipologia timpilor educaționali

În contextul educațional se pot stabili mai multe tipuri de timp:

 Microtimpul educațional (se referă la unități temporale reduse- ora didactică sau ziua de
școală)
 Macrotimpul educațional (vizează unități mari de timp- semestrul sau anul școlar)

Asupra organizării microtimpului educațional cadrul didactic deține control total, pe când,
organizarea celuilalt iese de sub controlul individual.

Se poate face distincția între alte două tipuri de timp: timpul profesorului și timpul elevului. În
mare parte, aceste două feluri se suprapun, însă au totuși finalități diferite. Timpul elevului
trebuie să fie orientat către formare de noi deprinderi, achiziții de perceperi și competențe,
așadar, acesta se materializează în propria educație. Timpul profesorului este un timp de lucru
dedicat activității de zi cu zi, dar, în același timp, el se materializează în educația altora.

Alți autori propun clasificarea timpilor educaționali în patru tipuri:

 Timpul general alocat (corespunde macrotimpului)- este o perioadă educațională globală,

prevăzută prin intermediul programei, a curricullum-ului și prin documente referitoare la
structura anilor școlari
 Timpul instrucțional (se suprapune microtimpului)- este timpul dedicat instruirii elevilor
 Timpul de rezolvare a sarcinilor- timpul alocat de elevi pentru îndeplinirea sarcinilor
educaționale, fie în școală, fie în afara acesteia, acasă, în timpul pregătirii individuale
 Timpul dedicat evaluării sumative, finale- se referă la perioada în care elevii
demonstrează însușirea conținuturilor și a deprinderilor
Panico Ludmila, Anul III, RO-RU 24.03.2020

Managementul timpului profesorului

Timpul general alocat (macrotimpul) este condiționat de documentele școlare (programe,

structurile anilor școlari). În acest caz poate funcționa un management al perioadelor lungi de
timp (semestru, an școlar). Astfel, profesorul va trebui să-și organizeze activitatea în clasă ținând
cont de numărul de ore alocate și de programarea calendaristică transmisă prin documentele mai
sus menționate. Expresia sintetică a unui bun management al perioadelor lungi de timp este
reprezentată de planificarea și proiectarea didactică judicioasă a perioadelor lungi de timp
(planificări semestriale, anuale etc.).

În ceea ce privește timpul instrucțional (microtimpul) se poate vorbi despre un management al

perioadelor scurte de timp (zi, săptămână). Astfel, controlul cadrului didactic asupra timpului
educațional este mai consistent.