MANAGEMENTUL TIMPULUI

EDUCATIONAL

STUD. SG.
ILOVAN MIHAI ANDREI

MANAGEMENTUL
OPTIMIZARE

TIMPULUI.

STRATEGII

DE

A TIMPULUI ACORDAT OREI DE CURS

Setul de activitati prin intermediul carora profesorul promoveaza
comportamentul adecvat al elevului si elimina comportamentul inadecvat,
dezvolta relatii interpersonale bune si un climat socio-emotional pozitiv n
clasa, stabileste si mentine o organizare eficienta si productiva a clasei.
( W. Weber: Classroom
Management )

TIMPUL CA RESURS A EDUCAIEI

Managementul clasei poate fi nteles ca un ansamblu de strategii si
tehnici de gestionare a relatiei profesor-elev n conditii date. De asemenea,
ar trebui amintit ca aceasta gestionare trebuie sa posede ntotdeauna valente
educative si ca tot ceea ce se ntmpla n aceast zona trebuie subordonat
educativului.
Cmpul educativ scolar poate fi perceput ca un dat, fara ca procesele
inovative sa-1
afecteze, sau poate fi perceput ca un discurs care poate fi rescris. A doua
supozitie este tipica pentru un management de tip postmodern. Ghazi
Binzagr si Michael Manning scriau
(n Reconstructions of Choice): Un management postmodern eficient
141n1310b al educatiei - ar trebui sa-i nvete pe manageri sa fie creatori
activi ai propriei lor munci (realitatea sociala).

Managementul timpului- un pas important pe calea catre succes

Managementul timpului este descris ca o actiune de a controla

evenimentele. De aceea, pentru a asigura un bun control asupra timpului de
care dispunem n fiecare ora de curs, trebuie sa aplicam si sa respectam o
serie de reguli:
timpul este o resursa limitata;
timpul nu se poate economisi.... se poate doar consuma... ntr-un
mod EFICIENT;
Nu este usor sa mentinem un bun control asupra timpului nsa pentru a
reusi sa-l
dozam n mod corespunzator unei ore de curs, putem constientiza ca avem
anumite probleme n optimizarea timpului.
n special am subliniat caracterul limitat al timpului - constrngerea
cea mai severa care obliga profesorul sa opereze cu prioritate si sa se
ncadreze n limitele date ale timpului de care elevii si profesorii dispun.
Calitatea analizei si administrarii resurselor de timp se afla cu
certitudine la originea celor mai multe dintre fenomenele de succes/insucces
scolar, de eficienta/ineficienta a procesului de nvatamnt.
Caracteristicile resurselor temporale:
1. timpul este prin excelenta o resursa limitata. Orice activitate este
consumatoare de timp, limitele timpului,sunt absolute si inextensibile.
2. timpul este o resursa cu o dinamica unidirectionala, el se consuma
ireversibil si ntr-un singur sens. Expresia ,,a recupera timpul pierdut este
desigur o metafora care se refera la ,,timpul care a mai ramas din cel pe
care 1-am pierdut.
3. timpul este o resursa cu polivalenta maxima. n raport cu nevoia de timp
toate activitatile sunt concurente, asa nct folosirea timpului pentnu o
activitate nseamna lipsirea de resurse temporale a tuturor celorlalte
activitati.
4.timpul este o resursa care se autoconsuma; este folosit rational si eficient,
ori este irosit definitiv.

5. timpul este o resursa cu potential variabil: cosmic, biologic, social.

timpul costa pentru ca este o resursa cu limitare absoluta;
timpul costa pentru ca se consuma continuu;,
timpul costa pentru ca cererea de timp este, n conditii normale, mull
mai mare dect ,,oferta de timp;
timpul costa pentru ca ,,pretul lui se formeaza n conditii de
,,monopol, neexistnd nici o oferta alternativa nevoia de timp este
ireductibila si nelimitata.
Unitatile de timp sunt larg utilizate si n pedagogie si psihologie,
pentru masurarea sau evaluarea fenomenelor pedagogice si psihologice, n
planificarea si organizarea
procesului de nvatamnt. Testele de inteligenta, probele de cunostinte,
examenele si concursurile sunt nu numai probe de performanta, dar si
probe ,,contracronometru.
De asemenea, planurile de nvatamnt, norma didactica a profesorilor,
programul scolar, structura etapelor de predare, nvatare, evaluare etc. sunt
toate raportate la unitati de timp (ore, saptamni, semestre, ani scolari
s.a.m.d.).
MANAGEMENTUL CLASEI

O clasa de elevi se individualizeaza prin maniera n care participa la

activitatile pe
care le desfasoara. Aceste activitati fac parte din ceea ce se numeste viata
scolii. Conform
lui Ole B. Larsen ,,este un labirint care cuprinde: munca, succese si esecuri,
tovarasie sau
izolare, o realitate prin intermediul careia participantii experimenteaza <<
realitatea lor
sociala >> si care le ofera cadrul pentru realizarea aspiratiilor, sperantelor
si temerilor lor

n acest cadru se insereaza si cultura clasei n care sunt

incluse: ,,proceduri de
rutina, obiceiuri, norme, valori importante, ritualuri, mituri, modalitati
colective distincte
prin intermediul carora fiecare organizatie sociala dobndeste si mentine o
stabilitate
relativa.
Prelund ideile, vom defini cultura clasei ca fiind modul specific de
viata al unui
grup de elevi. Fiecare clasa are o cultura proprie, deci anumite constante a
carei interactiune o individualizeaza. Anita Woolfolk si Charles Galloway au
identificat sase asemenea constante:
modalitatea n care se desfasoara procesul de nvatare;
continutul academic care face obiectul procesului de nvatare;
elementele spatio-temporale ale mediului n care se desfasoara
procesul de nvatare;
maniera n care profesorul evalueaza activitatea elevilor;
,,actorii angajati n procesul de nvatare;
interactiunea concreta, dinamica dintre ,,actorii respectivi.
Aceste sase componente ale culturii unei clase interactioneaza
reciproc, astfel ntr-o modificare a parametrilor uneia dintre ele afecteaza
configuratia tuturor celorlalte, dar si a
ntregului:
- prima componenta vizeaza strategia de predare utilizata de catre
profesor

(expunere, ntrebari si raspunsuri, dezbatere, problematizare etc.). Tipul de

strategie va impune un anume ambient, un anume tip de evaluare, un anume
tip de reactii din partea elevilor etc.
- a doua componenta se refera la continutul propriu-zis al lectiei care
trebuie predata.
Este evident ca vom avea continuturi diferite de la un obiect de studiu la
altul dar si n cadrul aceluiasi obiect de studiu, de la o lectie la alta. n
functie de continut, profesorul va individualiza un anume tip de strategie, un
anumit ambient, un anume tip de evaluare etc.
- a treia componenta vizeaza acele elemente spatio-temporale care
contureaza orele de clasa, ntr-o sala aranjata anume. n ceea ce priveste
timpul, n general nvatamntul romnesc utilizeaza orele de clasa de 50 de
minute, cu pauze de 10 minute ntre ele. Elementele speciale includ
configuratia clasei; salile de clasa din scolile romnesti standard: foarte
nalte, cu trei (mai rar patru) ferestre, cu trei rnduri (mai rar doua sau patru)
de banci fixate n podea.
- a patra componenta se refera la tipul de evaluare adecvat (teste,
lucrari de control, elaborare de proiecte individuale )
- a cincea componenta se refera la elevi, profesor si relatiile care se
stabilesc ntre ei;
- a sasea componenta vizeaza articularea concreta a tuturor factorilor
amintiti anterior n cadrul unei ore de clasa.
n aceste conditii, criza de timp este si va fi tot mai mult factorul
principal care va impune regndirea conceptiei privind proiectarea si
evaluarea programelor de studii.
1. Excesul cantitativ si accentul pe ocuparea a cat mai mult timp sunt
nca reperele care ghideaza, direct sau indirect, ntocmirea planurilor de
nvatamnt si a programelor scolare. Chiar si noul curriculum national
reflecta nca aceasta viziune. De pilda, pentru nvatamntul ginmazial sunt
prevazute 2528 de ore/ saptamna la clasa a VII-a si 2629 de ore la
clasa a VIII-a, adica o medic de5-6 ore pe zi. Daca pe langa cele 5 -6 ore de
activitati desfasurate n scoala, luam n considerare ansamblul activitatilor de
nvatare ale elevilor, se ajunge la un program zilnic de munca de cel putin 8

ore, dar care poate depasi 10 ore, n anumite perioade (de exemplu n
perioada evaluarilor finale ).
2.Distribuirea cantitatii de timp pentru nvatare (a numarului de ore)
pe discipline, pe arii curriculare si pe ansamblul curriculum-ului nu se are n
vedere n mod explicit,
ansamblul activitatilor de nvatare desfasurate de elevi, ci numai activitatile
de predare/nvatare desfasurate n scoala.
3. Evaluarea elevilor pierde legatura cu evaluarea procesului de
nvatamnt, ea nu mai este un indicator al eficientei acestui proces, ci doar
un indicator care poate reflecta cel mult capacitatea profesorului de a
acapara ct mai mult din timpul de studiu individual al elevilor. Cauza
acestor fenomene nu trebuie plasata n mod pe seama profesorilor, desi n
mod evident ei au raspunderi mari n acest sens. n fapt, profesorii sunt, de
cele mai multe ori, ob1igati sa procedeze n acest fel, att datorita
programelor suprancarcate (care nu pot fi ,,parcurse n limitele numarului
de ore alocat disciplinei), ct si datonta lipsei unei proiectii unitare si
coerente a resurselor de timp pe ansamblul planului de nvatamnt si pe
ansamblul activitatilor (colecti si individuale) de nvatare desfaurate de
elevi.
4. n distribuirea numarului de ore pe discipline de nvatamnt se
porneste de la premizapotrivit careia importanta unei discipline este data
de numarul de ore pe care l ocupa n planul de nvatamnt ceea ce este fals
din punct de vedere pedagogic.
Aceasta mentalitate se transfera si n structurile de coordonare, la
nivel de sistem, asa nct lupta pentru ore a fost si este nca unul din factorii
explicativi pentru structura planurilor de nvatamnt.
5. Consumul de timp pentru predare si nvatare nu este nca luat n
considerare ca un criteriu de evaluare a eficientei procesului de nvatmnt si
a rezultatelor scolare ale elevilor.
Din aceasta perspectiva, criteriul eficientei poate fi reformulat astfel:
O activitate este cu att mai eficienta cu ct produce rezultate cantitative
si calitative sporite cu un consum de timp ct mai redus

Munca si invatatura sunt activitati deosebite sub aspectul scopurilor

motivatiilor care ghideaza si le sustin, al formelor de organizare, metodelor,
mijloacelor prin care se realizeaza si al statutului social al celor care
desfasoara o activitate sau alta.
Este important sa nu confundam munca cu nvatarea datorita faptului
ca n existential, cele doua activitati coexista, att n cazul elevilor sau
studentilor, ct si n cazul adultilor
(al oamenilor calificati). Exista elevi sau studenti care, n paralel cu
programul scolar desfasoara alte activitati de munca.
Timpul institutionalizat de nvtare
nvatarea se realizeaza nsa prin variate modalitati participnd la lectii sau
cursuri, nvatarea n atelierul scolar sau n laboratorul de informatica sau pe
terenul de sport, Invata prin studiu individual acasa sau la biblioteca, nvata
jucndu-se cu calculatorul etc.
Pe langa activitatile explicite de invatare, elevul invata si prin alte
activitati, care nu urmresc scopuri explicite de invatare: prin munca, prin
joc,.prin divertisment. Sub un alt aspect, unele activitati de invatare sunt
obligatorii, impuse si programate, in timp ce altele sunt optionale sau
ocazionale.
n aceste conditii, pentru a fi utila n distribuirea rationala a resurselor
temporale, analiza timpului de nvatare trebuie sa permita delimitarea mai
precisa a diferitelor modalitati ale nvatarii, a timpului alocat sau alocabil
fiecareia, si a pozitiei pe care fiecare o ocupa n cronologia activitatilor
cotidiene, trimestriale s.a.m.d. desfasurate de elev.
Pentru nceput, timpul global de nvatare poate fi delimitat n doua
categorii principale: timpul institutionalizat si timpul optional sau facultativ.
Pentru necesitatile analizei, aceste doua categorii vor fi considerate drept
reciproc exclusive: o activitate de nvatare poate fi plasata ori n prima, ori
n a doua categorie, dar nu simultan n ambele.
Timpul institutionalizat de nvatare este acea parte a timpului total
disponibil al elevului care este alocata nvatarii scolare, reglementata si
programata institutional, n baza unor documente oficiale privind durata,
structura, si continutul activitatilor de nvatare aferente programului de studii

pe care elevul sau studentul l parcurge. Timpul institutionalizat de nvatare

este un timp standardizat la nivelul sistemului de nvatamnt si programat la
nivelul institutiei scolare, el contitund temeiul principal al recunoasterii
sociale a studiilor si a statutului de elev, sau student. La rndul lui, timpul
institutionalizat de nvatare se distribuie pe doua categorii de activitati de
nvatare :
activitati colective ( care presupun prezenta elevului n clasa)
activitati individuale ( independente).

Activitatile colective de nvatare

Activitatile colective de nvatare sunt activitatile de tipul lectiilor,
cursurilor, laboratoarelor, practicii sau altor forme de organizare a procesului
de nvatmnt, care au urmatoarele carateristici comune:
a) sunt organizate si desfasurate pe grupuri de elevi sau studenti
(clase, serii, grupe);
b) se desfasoar n scoala (facultate) sau n alte locuri stabilite de
scoala, sub conducerea directa a cadrelor didactice;
c) sut progranate zilnic si saptamnal (prin orarul scolar), precum si
trimestrial, semestrial si anual (prin prevederile planului de nvatamnt),
d) sunt obligatorii pentru elevi sub aspectul frecventarii, abaterile fiind
sanctionate disciplinar, indiferent de gradul participarii active si efective sau
de ,,calitatea de
nvatare pe care o produc la nivelul elevilor (se sanctioneaza numarul
absentelor nemotivate si nu numarul prezentelor formale.
FORME ALE MUNCII IN GRUP LA DISCIPLINA CHIMIE
n cadrul procesului instructiv-eduativ la orele de chimie am format
echipe de elevi pentru:
activitati practice

 colectionarea si prelucrarea informatiilor

dezvoltarea imaginatiei si a creativitatii n realizarea posterelor
cresterea implicarii n rezolvarea exercitiilor si problemelor.
Rezolvarile de exercitii si probleme constituie piatra de ncercare a
cunostintelor de chimie. Ele presupun
operationalizarea cunostintelor nsusite prin efectuarea constienta si repetata
o unor operatii si actiuni mintale si practice n scopul formarii de priceperi si
deprinderi.
Exersarea n contexte diferite alte forme de organizare
faciliteaza aparitia posibilitatilor de transfer a cunostintelor.
Metodele aplicate pentru nlaturarea inhibitiei si a nesigurantei n
rezolvarea problemelor (adica pentru cresterea implicarii n rezolvarea
problemelor) sunt: metoda bulgarelui de zapad si metoda buzz-grups.
Metoda bulgarelui de zapada
Metoda bulgarelui de zapada mbina activitatea individuala cu cea a
grupurilor de elevi. Are rolul de a ncorpora activitatea fiecarui elev ntr-un
demers menit sa rezolve o problema.
Presupune organizarea activitatii n urmatoarele etape:
Individuala elevii primesc o problema pe care o rezolva
individual ntr-o perioada scurta de timp.
Perechi se formeaza grupe de doi elevi si si verifica reciproc
rezultatele
Grupuri de patru grupurile se unesc doua cte doua; si confrunta
rezultatele
concep un raspuns n scris nou la care si-au adus toti aportul (folosind
creioane cu culori diferite)

 ntreaga clasa un reprezentat al fiecarui grup prezinta concluziile

echipei sale. Evaluarea activitatii elevilor se poate face tinndu-se seama de
aportul fiecaruia,
conceperea concluziilor finale (la raspunsul scris contributia fiecaruia cu o
alta culoare).
Metoda buzz-grups
Numele metodei buzz-grups se datoreaza zgomotului produs de
elevi cnd discuta n mini grupuri ( 4-5 elevi).
Organizarea clasei n astfel de grupuri este avantajoasa pentru ca ofera,
tuturor elevilor posibilitatea de a se implica n dezbaterea si rezolvarea
problemei.
Mini grupurile formate au de rezolvat aceeasi sarcina: rezolvarea unei
probleme (dar de complexitate diferita n functie de obiectivul urmarit de
profesor la grupul respectiv:
nlaturarea inhibitiei, cresterea sigurantei,...).
n functie de situatii, se poate desemna sau afla un lider de grup, pentru ca
fiecare membru si aduce contributia la rezolvarea temei.
Dupa rezolvarea problemei, rezultatul este prezentat de un elev
desemnat aleator.
Raspunsurile elevilor pot deveni subiectul unei dezbateri.
Tema: Rezolvarea de exercitii si probleme
Clasa: toate clasele
Categoria/tip de lectie: exersare, fixare
Obiective operationale:
O1 - nlaturarea inhibitiei n procesul rezolvarii problemelor
O2 - cresterea sigurantei n procesul rezolvarii problemelor

O3 - participarea la activitatile grupului

O4 - cresterea nivelului de ncredere ntre membrii grupului
O5 - intensificarea eforturilor pentru un scop comun
Strategia didactica:
Sistemul metodologic: metoda ,,buzz - groups
Sistemul mijloacelor de nvatamnt: fise de lucru diferentiate
Forme de organizare a activitatii elevilor: grupuri de 4-5 elevi (grupe
formale sau grupe informale n functie de scopul urmarit)
Evaluarea: - chestionar al rolurilor n cadrul echipei