1.Pregatirea inginereasca a santierului.

Scopul si componenta lucrarilor

pregatitoare.Ingradirea provizorie a santierului, crearea cailor de acces, devierea
retelelor, crearea retelelor topometrice de santier, defrisarea stratului vegetal.

Scopul si componenta lucrarilor pregatitoare:

În componenţa procesului de pregătire inginerească a terenului intră un şir de procese aşa ca:
- curăţirea şi nivelarea terenului,
- îndepărtarea apelor provenite din precipitaţia atmosferice,
- lucrări de epuismente,
- îmbunătăţirea proprietăţilor pămînturilor,
- efectuarea lucrărilor topometrice,
- permutarea reţelelor existente ş.a.

Ingradirea provizorie a santierului:

Conform planului
1
2..3 m 2 de organizare de şantier,
pentru care se obţine
III
III
II
III 3 autorizaţie de construcţie,
investitorul va pune la
dispoziţia antreprenorului,
I I 1-ingradire suprafaţa de teren prevăzută,
2-schindura liberă de orice
3-par sarcină.Antreprenorul are
III III obligaţia de a-l împrejmui
III II provizoriu, pe durata
executiei santierului, cu
scopul de a impiedica
accesul publicului,circulatia autovehiculelor sau vagabondajul animalelor. Se
preferă folosirea panourilor pline inscripţionate cu antetul firmei.
Împrejmuirea va avea de regulă o singură poartă de acces în scopul asigurării
unui control eficient.În scopuri bine justificate se admit şi două intrări.
Antreprenorul este obligat să construiască podeţe provizorii acolo unde sunt întrerupte
căile de acces,in caz de necessitate ingradirile pot fi dotate cu copertine.
La terminarea lucrărilor, terenurile folosite provizoriu pentru organizare deşantier
se vor preda curate şi-n starea în care au fost luate în primire.

Crearea cailor de acces:

Accesul se va face prin căile si drumurile existente. Accesul la punctul de lucru este
asigurat prin străzile existente din zonă.De aceea în calitate de drumuri provizorii este de
preferat să se folosească cele concepute ca drumuri permanente, exploatându-se raţional.
Dacă însă acestea lipsesc se proiectează drumuri provizorii. Lăţimea drumurilor provizorii de
şantier depinde de tipurile mijloacelor de transport care circulă pe aceste drumuri şi de
categoria drumurilor.

1
 Dacă circulaţia se va executa într-o singură direcţie lăţimea carosabilă a drumurilor va fi
de 3,5 m în două direcţii 6 m . iar la folosirea camioanelor grele 8 m . lăţimea căilor de acces
pentru persoanele fără sarcină 1 m cele cu sarcină 2 m.
Curbele drumurilor provizorii trebuie să fie numai puţin de 12 m. Între drumuri provizorii
şi spaţiile de depozitare se prevăd spaţii de 0,5 ÷ 1 m. Distanţa între drumuri şi căile de
rulare a macaralei de la 6,5 ÷ 125 m (în dependenţă de tipul macaralei şi suprafaţa
depozitului). Distanţa dintre drum şi gard 1,5 m, drum şi marginea şanţului 0,5 ÷ 1,5 m (în
dependenţă de categoria solului).
Se interzice amplasarea drumurilor provizorii peste conducte, comunicaţiile subterane sau
în imediata apropiere a lor, deoarece pot apărea fenomene neprevăzute ca, tasarea lor, a bazei
a stratului de rezistenţă, deformaţia în plan a lor.
În planul general de organizare a şantierului trebuie să fie redate clar şi explicit precum şi
materializarea lor cu semne convenţionale a întăririlor şi ieşirilor de pe şantierul de
construcţie , de asemenea direcţia de circulaţie ,parcările la descărcarea prefabricatelor,
blocurile de amplasare a semnelor de circulaţie care asigură o circulaţie bine gîndită din
punct de vedere a tehnicii securităţii.
Zonele periculoase ale drumurilor provizorii se stabilesc conform normelor şi cerinţelor în
vigoare de tehnica securităţii şi activităţii vitale. Zonele periculoase ale drumurilor provizorii
sunt acele porţiuni de drum ce se află în raza de acţiune a macaralelor ce execută lucrări de
construcţie montaj.

Devierea retelelor:
Retelele exterioare - pot fi executate atit in perioada pregatitoare cit si in perioada de baza.
Retelele interioare – apa,canalizarea,caldura,de regula se executa in 2 cicluri:
- Ciclul 1 - dupa realizarea structurii de rezistenta,inainte de finisarea interioara.
- Ciclul 2 - dupa realizarea lucrarilor de finisare.
In caz de necesitati,stramutarea retelelor care nimeresc in baza constructiei sau
alaturat,stramutarea lor se face in baza proiectelor elaborate in conformitate cu
intreprinderile si coordonate cu antreprenorul in gestiunea caror se afla aceste retele.
Crearea retelelor topometrice de santier:
Crearea retelelor topometrice de santier este necesara pentru a putea amplasa pe santier
constructia,in conformitate cu proiectul(conform coordonatelor x;y;z).
Reteau topometrica a santierului creaza sistemul geodezic de santier care este determinat
din:
1.Retea planimetrica - serveste pentru punctele in plan si poate fi creata din:
a)Linii rosii – sunt folosite in cazul spatiului cladirilor dens construite.
b)Linii speciale.
2.Retea altimetrica - serveste pentru determinarea elementelor constructiei pe inaltime si
consta din 1 sau mai multe repere altimetrice.Cota reperelor altimetrice de santier se
determina in raport cu punctele altimetrice de stat.
La fixarea punctelor retelei topometrice de santier pe teren se vor respecta urmatoarele
principii si conditii:
1.Punctele trebue sa fie amplasate infara zonei de efectuare a lucrarilor.
2.Trebue sa fie fixate rigid pe teren si sa nu fie supuse deplasarii pe coordonatele x;y;z;pe
toata perioada constructiei.
3.Trebue sa prezinte vizibilitate la executarea lucrarilor,in timpul realizarii constructiei.
2
 În rezultatul lucrării topometrice pe teren sunt amplasaţi reperi ce formează linii roşii sau
reţele geodezice de construcţie. Reţeaua geodezică(topometrica) a construcţiei constă din axe
longitudionale şi transversale ce sunt paralele cu axele clădirii amplasate în interiorul lor,
liniile rosii prezintă o reţea ce coincide cu reţeaua de străzi.
Amplasarea pe teren a liniilor roşii se efectuiază conform retelei planimetrice folosind
coordonatele punctelor de intersecţie, ungiurilor de orientare şi distanţei dintre puncte.
Reţeaua geodezică este prezentată printr-un sistem geometric format din pătrate şi
dreptunghiuri care pot fi de bază şi auxiliare, dimensiunile figurilor de bază sunt de 200-
400m, iar a celor auxiliare 20-40m. Reţeaua geodezică este proiectată pe planul general de
construcţie, mai rar pe planul topografic al şantierului.
Trasarea reţelei geodezice de
construcţie începe cu stabilirea pe teren
a direcţiei de bază. În acest scop sunt
folosite punctele reţelei geodezice de
stat ce se află pe terenul şantierului.
După coordonatele dreptunghiulare ale
punctelor geodezice şi ale punctelor
proiectate ale reţelei geodezice de
construcţie se determină coordonatele
polare c1, c2, c3 şi ungiurile b1, b2, b3,
după care pe teren sunt situate direcţiile de bază (AB, AC) de la aceste direcţii pe tot terenul
se trasează punctele reţelei geodezice de construcţie care sunt întărite pe teren ca repere de
referinţă. Semnele se confectioneaza, de regulă, din ţevi întărite bine în sol şi umplute cu
amestec de beton sau de grinzi, din şenile de la căi ferate betonate bine.
Nivelul bazei reperului trebuie situat la adîncimea nu mai mică de 1m de la linia de îngeţ
a solului.

Defrisarea stratului vegetal:

Defrişarea stratului vegetal a terenului constă în inlaturarea a 10-20 cm din stratul de
pamant,îndepărtarea de pe amplasament a tufişurilor, arbuştilor, arborilor, precum şi a
rădăcinilor, cioatelor sau alte materiale lemnoase.
Se deosebesc două procedee tehnologice de defrisare a stratului vegetal:
1. săparea cu deplasarea stratului pentru formarea depozitelor. Procesul se realizează cu
buldozere, screpere şi autoscrepere.
2. săparea stratului vegetal şi strângerea în depozite provizorii de unde se încarcă în transport
şi se transportă de la şantier.
Procesul tehnologic de defrişare a terenului se executa mecanizat,concomitent se pot
executa una sau mai multe din activităţi tehnologice:
1.defrişarea mecanizată a tufişurilor şi arbuştilor;
2.doborârea arborilor, cu sau fără scoaterea rădăcinilor acestora;
3.scoaterea rădăcinilor şi cioatelor existente.
În procesul tehnologic de curăţire mecanizată a terenului pot interveni următoarele
activităţi:
1.îndepărtarea crengilor, cioatelor şi rădăcinilor scoase, precum şi a pietrelor de dimensiuni
mici aflate la suprafaţa terenului;
2.săparea şi îndepărtarea vegetaţiei de baltă;
3
3.îndepărtarea deşeurilor.
Săparea şi îndepărtarea stratului vegetal este necesară din considerente tehnologice,
caracteristicile fizico-mecanice ale pământului vegetal fiind improprii utilizării lui în procese
de construcţie, dar este necesară şi din considerente economice, deoarece stratul vegetal
constituie o valoare funciară.
Cheltuelile pentru organizarea acestor lucrări se introduc în preţul de cost a obiectului
construcţiei.

4
 2. Prigatirea ingenereasca a santierului. Evacuarea apelor de suprafata si
denivilarea pinzei friatice. Epuizmente directe si indirecte.

Evacuarea apelor de suprafata:

Protejarea santierului de ape straine ce se scurg de pe alte terene se face prin constuirea
in partea superioara a santierului un canal de garda sau o rigola sau un transeu pe conturul
santierului p/u ca canalul de garda sa nu sa se
namoleasca, panta i =0.003.

1.terenulşantier
2.canal de gardă
In timpul lucrarilor de planificare verticala a terenului se formeaza o panta nu prea mare
de 0.001-0.002 si se construeste canalul p/u colectarea apelor sau un sistem de drenaj p/u
indepartarea apelor proprii .
In cazul cind cota apelor subterane este inalta evacuarea apelor poate fi executata pin
sistemele de drenaj inchis sau deschis.
Drenajul deschis se face prin saparea unei transee de 1.5m, taluzuri oblice cu panta 0.5
si cu o panta longitudinala necesara p/u scurgerea apei.
Drenajul inchis se face sub forma de transeu cu panta in directia scurgerii apei si se
umpla cu prundis,nisip,sau pietris.
Drenajele inchise in timpul darii in exploatare a constructiei se proiecteaza prin
instalarea
la fundul transeului a unei teavi perforate din asbociment sau beton si se instaleaza mai jos
de cota de inghet a solului.Aceste tipuri de drenaj trebue sa aiba aerisiri pentru asigurarea
curgerii libere a apelor.
1.pămint local
2.nisip fin
3.nisip grosier
4.pietriş
5.teava perforata din material poros
6.argila compactata

Epuismente directe si indirecte:

5
 În cazul săpăturilor adânci situate sub nivelul apelor subterane, îndepărtarea apelor se
poate efectua prin :
1.epuismente directe
2.epuismente indirecte
Modul de efectuare a epuismentelor depinde de:
1.parametrul geometrici a sapaturii ,
2.metodei de sapare, de excavare ,
3.desituatia hidrogeologica din zona constructiei mai cu seama permiabilitatea terenului.
Daca:
Kf =10-9m/s - fluxul de apa este neglijabil ,
Kf =10-9….10-7m/s - epuism.direct prin pompre interminenta,
Kf =10-4….10-1m/s - epuism direct,ejectoare aciculare sau sonde dotate co pompe de
adincime. Kf =10-1m/s - evacuarea apei nu este posibila decit p/u denivilari mici sunt
necesare alte masuri de creare a zonei impermiabile.
Epuismente directe:
Prin epuisment direct se subintelege evacuarea apelor din precipitaţii, precum şi a celor
care se infiltrează prin pereţii sau parte inferioară a săpăturii din groapa de fundare prin
pompare directă şi continuă, si se foloseste atunci cînd fluxul de apă subterana este mic.
Evacuarea directă a apelor din incinta săpăturii se aplică când afluxul apelor nu este prea
mare, iar pământul este coeziv. Pentru evacuarea apele se colectează în şanţuri deschise
amplasate la nivelul cel mai jos al săpăturii.
Sanţurile se execută în afară suprafeţei lucrărilor de bază. În cazul săpăturilor sprijinite
şanţurile de scurgere se fac în incinta acestora. Adâncimea şanţurilor de drenaj - colectare
este de obicei de 0.5-1 m.Apele sunt dirijate de pantele fundurilor gropilor şi de unde sunt
evacuate prin pomparea în afară incintei săpăturii.
Adâncimea puţurilor colectoare va fi de cel puţin 1 m, sub fundul săpăturii.
În cazul unui aflux important de apă în săpături executate în terenuri cu particule fine,
antrenabile, se va căptuşi puţul de colectare cu un filtru invers.
La pregătirea lucrărilor de pompare a apei trebuie avute în vedere următoarele:
- se va stabili numărul şi tipul de pompe
- este preferabilă utilizarea mai multor pompe cu debite mici decât o singură pompă cu debit
mare.
Pentru asigurarea evacuării continue a apei din săpătură trebuie luate următoarele măsuri :
- staţia de pompare trebuie prevăzută cu agregate de rezervă
- înălţimea coloanei de aspiraţie să nu fie mai mare de 6m, în cazul în care groapa de
fundaţie
este mai adâncă de 6m, pompele trebuie să fie coborâte pe platforma de lucru, fie înlocuite
cu pompe electrice submersibile etajate cu motorul capsulat, instalate sub apă.
Apa pompată trebuie evacuată cît mai departe de săpătură pua nu fi infiltrată din nou.
Pentru pompare directă se folosesc:
- pompe centrifuge absorbante-refulate,
- monoetajate şi de joasă presiune.
Pompele submersibile funcţionează total sau parţial sub nivelul apei.

6
1.fîntînă pt colectarea apei 1.furtun elastic
2.ţeavă de absorbire a apei 2.ţeavă perforată
3.pompa 3.coloană
4.canalul de evacuare a apei 4.pînză din sărmă de cupru
5.capăt inferior al filtrului.
Epuismente indirecte,denivelarea pinzei freatice:
Epuismente indirecte gravitaţionale (drenuri) interceptează apa subterană din stratul
freatic permeabil la nivelul de separaţie cu stratul inferior impermeabil. Drenarea apei
subterane se recomandă când stratul impermeabil este înclinat, debitul de apă este relativ
mic, iar coborârea nivelului este necesară atât în timpul execuţiei cât şi a exploatării
construcţiei.Se execută cu ajutorul puţurilor filtrante sau a filtrilor aciculare care se
amplasează în afara conturului excavaţiei.
Sprijinirea pereţilor săpăturii de fundaţie se face cu palplanşe metalice de inventar.
Pentru lucrări deosebite, executarea săpăturilor în terenuri cu apă subterană, se poate realiza
în incinte,etanşe închise, utilizând ecrane de etanşare.
In cazul sprijinirilor cu palplanşe se vor lua următoarele măsuri:
- ghidarea palplanşelor
- palplanşele vor avea lungimea egală cu adâncimea gropii plus adâncimea de
înfigere în teren a fişei.
Filtrele aciculare se folosesc atunci cînd nivelul apei subterane e pînă la 5m, în nisipuri
fine, prăfoase.
Filtrele aciculare sunt alcătuite dintr-o coloană de ţevi cu d 7-15cm, avînd in partea
inferioară a ţevii de vîrf o porţiune de 1-1,5m înfăşurată şi perforată înto pînză de sîrmă de
cupru.
Filtru e înzestrat la vîrf cu un dispozitiv special, avînd o bulă învelită în cauciuc ce
lucrează ca un ventil.Înfigerea lui se face cu un get de apă sub presiune pînă la 0,3MPa
ajungînd la adîncimea stabilită getul de apă se opreşte, bula se ridică iar apa din strat
patrunde prin orificiile laterale a filtrului.
Filtrele cu conducte se conectează la o pompă cu vacum construită în aşa mod încît să
poată absoarbă şi apa şi aerul. Distanţa între filt-le aciculare depinde de flux apei, de
proprietatea pămîntului şi se determ prin calculul afluxul de apă catre un contur închis de
filtre aciculare:
Q=(πKfS(2H-S)/lnR-lnr)
Kf - coeficient de filtrare a solului
S - cota de depresionare a apei

7
H - înălţ strat de apă subter,
R - raza de acţiune a instalatiei de filtrare
(R=1,95S√HKf)
nr - necesar de filtre aciculare:
n=Q/Ql
Ql - productivitatea pompei,
l=2(a+b+4c)/n
a,b - lungimea şi lăţimea săpăturii
c - dist de la marginea săpăturii pînă la filtru

Denivelarea pinzei freatice cu instalatii cu filtre aciculare:

Ejectoarele aciculare şi pompele de adîncime se folosesc în cazul săpăturilor de volum şi

adîncimi mari la depresionarea nivelului apei cu 20-30m.
Partea interioara a filtrului ejector e asemănătoare cu cea a filtrului acicular, iar partea
superioar e compusă din 2 ţevi: una externă şi internă,cea internă e dotată cu un filtru ejector.
In cazul necesităţii micşorării nivelului apei mai jos de 20m se folosesc sondele de
apuismente dotate cu pompe de adîncime.Sondele se execută în foraje tubulare de 200-
600mm şi se echipează cu filtre, apa din sonde este absobită cu pompe de adîncime de nivel
înalt.
Pentru coborârea temporară a nivelului pânzei freatice se utilizează două sisteme de
lucru:
- puţuri filtrante de diametru mare, când terenuri sunt coezive şi cu permeabilitate mare;
- puţuri filtrante de diametru mic sau filtre aciculare, când terenuri sunt necoezive şi cu
permeabilitate redusă.
Coborârea generală a nivelului pânzei freatice se face în felul următor:
- se execută săpătură până la nivelul apelor subterane;
- în jurul gropii de fundaţie se execută puţuri filtrante de diametru mare sau filtre aciculare;
- se pompează apa coborând nivelul apelor subterane cu circa 50 cm. sub cota de fundare;
- se continue săpătura şi se execută lucrările de fundaţii în uscat.
În cazul pământurilor prăfoase şi argiloase care cedează greu apa, eficacitatea filtrelor
aciculare poate fi mărită utilizând drenarea electroosmotică. În acest scop în dreptul filtrelor
aciculare se infing bare metalice care se leagă la catodul unei surse de curent continue,
filtrele aciculare servind drept anod.
8
 3.Executarea mecanizata a sapaturilor cu excavatoare dotate cu diferit echipament
de lucru(cupa inversa,cupa dreapta,draglina,graifer),screpere si buldozere in functie de
conditiile hidrogeologice ale amplasamentului si parametrii constructiilor.
Excavaror dotat cu cupa inversa:
Excavatorul echipat cu cupă inversă - este folosit la executarea săpăturii cu descărcarea
pământului îndeosebi în mijloace de transport dar şi în depozite.
Sunt utilizate la:
- executarea debleelor,
- a gropilor de fundaţie pentru clădiri civile şi industriale,
- a şanţurilor pentru conducte,
- a canalelor etc.
a)abataj lateral ingust,cu
descarcare in autovehicul
b)abataj lateral ingust cu
descarcare in depozit
Excavatorul cu cupă
inversa se utilizează în
special când condiţiile locale
impun ca execuţia săpăturii
să fie realizată cu utilajul
amplasat la partea superioară
a săpăturii.
Excavatorul echipat cu
cupă inversă executa
săpătură în:
- abatajul lateral:
- abataj frontal.

Schema de abataj frontal larg: Schema de abataj frontal ingust

Un ciclu de sapare constă
din:
1.Coborârea săgeţii şi
împingerea cupei la o
distanţă cât mai mare de
excavator.
2.Infigerea dinţilor cupei în
pământ,
3.Coborârea şi rotirea
braţului în jurul articulaţiei
cu care este prins de axa;
pământul este tăiat şi
introdus în cupă.
Concomitent, cupa este rotită în jurul articulaţiei cu care este prinsă de braţ pentru a o aduce
într-o poziţie în care materialul săpat şi încărcat să nu cadă.
4.Ridicarea cupei şi rotirea platformei pentru aducerea ei deasupra mijlocului de transport
sau depozitului;
9
5.Descărcarea realizata prin îndepărtarea braţului şi rotirea cupei în sens invers faţă de
încărcare.
6.Platforma se roteşte în sens invers pentru revenirea în poziţia de săpare, după care ciclul se
reia.
Schema de abataj frontal compus:

a)executat prin treceri succesive

transversale.
b)executat prin treceri succesice pe
fisii longitudinale.

Excavaror dotat cu cupa dreapta:

Excavatorul cu cupa dreaptă sapă din poziţie fixă staţionând la partea inferioară a
săpăturii; frontul de lucru (săpătura) se află deasupra nivelului de staţionare-deplasare a
excavatorului.
Lungimea relativ redusă a braţului şi a mânerului cupei, limitează folosirea excavatorului
cu cupă dreaptă, în special la executarea săpăturii cu descărcarea pământului în mijloace de
transport şi mai puţin în depozite.Excavatorul cu cupă dreaptă sapă toate categoriile de
pământuri (I ... IV), terenurile îngheţate şi încarcă materialul derocat din categoriile
superioare de teren.
După direcţia de înaintare a excavatorului, în
raport cu frontul de lucru, se deosebesc:
- abataje laterale;
- abataje frontale.
a)abataj frontal cu circulatia autovehiculelor pe
un singur fir
b)abataj frontal cu circulatia autovehiculelor pe
doua fire
c)Abataj frontal larg cu descaracare pe doua fire.
d)...
In abatajele frontale,excavatorul înaintează
după o direcţie normală pe frontul de lucru, axa
principală a abatajului suprapunându-se cu
direcţia de înaintare a excavatorului. Schema de
abataj frontal se adoptă frecvent la excavări de
pământuri din categoria III şi IV. La rândul lor
abatajele laterale sau frontale pot fi înguste şi
largi.
10
 Pentru abatajele compuse, la excavatoarele echipate cu
cupa dreaptă se realizează schemele, unde abatajul s-a
împărţit în mai multe abataje înguste.
În cazul abatajelor adânci se organizează divizarea
amplasamentului în abataje înguste dispuse, în trepte, cu
stabilirea exactă a succesiunii de săpare şi a succesiunii de
circulaţie a mijlocului de transport corespunzător abatajului.

În abatajul lateral, excavatorul înaintează paralel cu

direcţia frontului de săpare (lucru). Abatajele laterale sunt
recomandate la lucrările de săpătură de lungime mare şi când
excavaţia se face în terenuri de categoria I şi II.

Schema de abataj lateral ingust:

Un ciclu de săpare constă din:
1.coborârea cupei până la baza săpăturii şi înfigerea
dinţilor cupei în pământ;
2.tăierea pământului şi umplerea cupei prin mişcări
simultane de împingere şi ridicare a cupei;
3.continuarea mişcării de ridicare a cupei concomitent cu
mişcarea de retragere a ei;
4.rotirea şi coborârea cupei, prin rotirea platformei, până
deasupra mijlocului de transport (sau a depozitului) în
care se descărcat,
5.prin deschiderea capacului de la baza cupei; revenirea
prin rotire a platformei pentru reluarea ciclului de lucru.

Excavaror cu echipament de lucru draglina:

Excavatorul echipat cu draglină sapă din poziţie
fixă, în general sub nivelul la care se deplasează,
asemănător excavatorului cu cupă inversă.
Echipamentul draglină prezintă avantajul unei
lungimi mari a braţului, ceea ce permite săparea şi
descărcarea la raze mari de lucru. Când capacitatea
cupei este sub 3,0 m3 draglinele sunt folosite atât
pentru lucru cu descărcarea în depozit, cât şi pentru
descărcarea în mijloace de transport. Draglinele de
capacitate mai mare de 3 m3 lucrează de obicei cu
descărcarea în depozit.
Sunt utilizate la săpături de şanţuri, gropi,
executarea de ramblee, canale, excavaţii de balast din
albia râurilor, cupa lucrând sub nivelul apei.
Din punct de vedere al naturii terenului domeniul
de utilizare al excavatorului echipat cu draglină este
11
mai redus, fiind limitat la categoriile I şi II şi la o parte din terenurile care se încadrează în
categoria III.
Excavatorul cu echipament de lucru draglina executa sapatura in:
- abatajul lateral;
- abataj frontal;
- abataj lateral ingust;
- abataj frontal ingust.
Schemele de săpare în abataje largi şi compuse sunt similare celor prezentate la
excavatoarele cu cupă inversă.

Schema cu abataj lateral ingust cu Schema de abataj frontal ingust cu

descarcarea pamintului in autovehicule descarcarea pamintului in autovehicul

Un ciclu de sapare consta din:

1.La început cupa este trasă (apropiată) cu ajutorul cablurilor de ridicare şi de tracţiune, spre
mijlocul săgeţii.
2.Se dă apoi drumul cablului de tracţiune astfel încât cupa rămânând suspendată de cablul de
ridicare, pendulează; în momentul în care cupa a atins amplitudinea maximă, se slăbeşte
brusc cablul de ridicare, cupa cade liber pe teren înfigându-se cu dinţii în pământ.
3.Cupa este trasă apoi (cu cablul de tracţiune) şi efectuează săparea prin raclare până se
umple,apropiindu-se de excavator,
4.Se ridică la înălţimea de descărcare; platforma excavatorului împreună cu braţul şi cupa se
roteşte spre punctul de descărcare, unde, prin slăbirea cablului de tracţiune cupa basculează
şi se descarcă.

Excavator cu echipament de lucru graifer(bleadi):

Echipamentul de graifer este întâlnit, în principal, la excavatoarele hidraulice pentru cupe
cu capacităţi mici, unde cupa se închide şi se deschide hidraulic, precum şi excavatoarele
mecanice, pentru cupe cu capacităţi mari, care sunt manevrate prin cabluri.
Raza de săpare a excavatorului este constantă pentru aceeaşi înclinare a săgeţii şi poate fi
modificată numai atunci când excavatorul nu lucrează.
12
 Excavatorul echipat cu graifer sapă din poziţie fixă sub nivelul de deplasare, pe aceeaşi
verticală sau descriind în plan o circumferinţă de rază constantă.
La excavatorul cu comenzi hidraulice operaţiile de închidere şi deschidere a cupei se
efectuează cu ajutorul unor cilindrii de presiune.
Graiferele sunt folosite într-o măsură mai mică la săparea pământului în spaţii largi, însă
sunt indicate pentru spaţii restrânse şi înguste atât pentru săpare (gropi de fundaţii pentru
silozuri, coşuri de fum, stâlpi prefabricaţi etc.), cât şi pentru aşezarea pământului în straturi la
lucrările de umplutură.
Graiferele mari sunt folosite la lucrări de încărcare în mijloace de transport, cu preluarea
materialului din depozite.
Din punct de vedere al naturii terenului,domeniul de utilizare al excavatorulu se utilizează
la săparea în pământuri de categoriile I şi II în cazul pământurilor lipicioase cu umiditate
mare sau la săparea sub apă. Nu pot fi folosite la săparea pământurilor în terenuri de
categoriile III şi IV.
Pentru a reduce efectul suprasarcinii pe care o constituie prezenţa excavatorului pe
marginea gropii, se urmăreşte ca acesta să fie amplasat, în timpul lucrului, în dreptul unui
colţ. Este de asemenea important să se sape întâi conturul şi apoi mijlocul secţiunii pentru a
împiedica alunecarea cupei spre centru.
Excavatoarele echipate cu cupă graifer execută săpături în:
- abataje laterale;
- abataje frontale.

Abataj lateral: Abataj frontal:

Un ciclu de sapare
consta din:

1.prin slăbirea
cablului de ridicare
cupa reazemă în
cablul de tracţiune şi
se deschide; în
această situaţie, se
derulează simultan
ambele cabluri iar cupa este lăsată să cadă pe verticală şi să se înfigă cu dinţii în pământ;
2.Prin manevrarea concomitentă a cablurilor de ridicare şi de tracţiune, cupa se închide
executând săparea pământului şi umplerea ei;
3.Cupa plină este ridicată cu ajutorul cablului de ridicare şi de tracţiune care ţine închisă
cupa;
4.Prin rotirea excavatorului cupa este adusă deasupra locului de descărcare, operaţie care se
produce prin slăbirea cablului de ridicare, ceea ce are drept efect deschiderea cupei rămasă
agăţată în cablul de tracţiune.

13
 Screperele:
Sunt utilaje pentru lucrări de pământ, care efectuează procesele de săpare-încărcare, transport
şi descărcare.În principiu, săparea cu screpere se poate executa în terenuri de categoriile I şi
II, iar în cele de categorii mai mari (III, IV) numai după scarificare.
Clasificarea:
1.după sistemul de tracţiune:
autoscrepere (autopropulsate);
screpere tractate.
2.după capacitatea cupei:
screpere de capacitate mică 3 ... 5 m3;
screpere de capacitate mijlocie 6 ... 12 m3;
screpere de capacitate mare peste 12 m3.
3.după modul de încărcare a cupei:
screpere cu oblon;
screpere cu elevator.
Screperele tractate şi autotractate sapă pământul sub formă de brazde succesive, grosimea
stratului de pământ săpat - în funcţie de caracteristicile la tăiere a acestuia şi de tipul
constructiv al utilajului, variază între 10 ... 25 cm, iar a stratului de pământ descărcat, între
20 ... 30 cm. Umplerea cupei are loc pe distanţe de aproximativ 8 ... 35 m, iar descărcarea pe
distanţe de 15 ... 40 m.
- Screperele tractate având capacitatea de până la 6,0 m3 uzual (eficient economic),
transportă pământul săpat până la distanţa de 300 m;
- Screperele tractate(dacă tractoarele sunt pe şenile)având capacitatea de 6,0 m3 şi mai mari
transportă pământul săpat până la distanţa de 500 m
- Screperele tractate(dacă tractoarele sunt pe pneuri)având capacitatea de 6,0 m3 , transportă
- Autoscreperele cu capacitate de până la 15,0 m3 transportă pământul săpat la distanţe de
500 ... 2000 m,
- Autoscreperele cu capacitatea de peste 15,0 m3 la distanţe de 1000 ... 5000 m.
Cu ajutorul screperelor se pot executa lucrări de săpare (debleuri) şi lucrări de
umplutură (rambleuri) având adâncimi, respectiv înălţimi de maximum 6,0 m. Când
adâncimea sau înălţimea lucrării depăşeşte 1,5 m se realizează rampe respectiv pante pentru
accesul utilajelor la punctele de săpare şi descărcare.
Screperele se folosesc la executarea mecanizată a următoarelor lucrări de pământ:
- săpături (deblee), cu transportul pământului în ramblee sau depozite;
- ramblee cu transportul pământului din gropi de împrumut sau din depozite;
- lucrări de compensări la platforme de pământ, prin săparea supraînălţărilor (movilelor) şi
umplerea adânciturilor (gropilor);
- lucrări de decopertare, prin îndepărtarea stratului vegetal şi de steril, la zăcăminte de
balast, piatră, nisip, cărbune ş.a.;
- săpări de tranşee şi gropi de fundaţie de mari dimensiuni, la construcţii industriale şi de
locuinţe;
- terasamente de drumuri şi căi ferate.
Săparea pământului cu screpere se recomandă să se execute în linie dreaptă cu tăierea
fâşiilor de pământ în pantă de 8 ... 10%, în trepte de lungime şi adâncime descrescătoare pe
măsura avansării săpării sau în şah, prin tăierea pământului în fâşii distanţate între ele cu
aproximativ o jumătate din lăţimea cupei (şi dispuse în formă de şah).
14
 Schemele tehnologice de deplasare a screperului în timpul lucrului se alcătuiesc în funcţie
de:
- amplasarea debleelor în raport cu depozitele de pământ, sau a rambleelor în raport cu
gropile de împrumut, amplasare ce determină
distanţa de transport a pământului;
- adâncimea (înălţimea) debleelor, care determină
şi modul de realizare a declivităţilor;
- lungimea frontului de lucru şi volumul de
pământ.
Se pot adopta două tipuri mari de scheme
tehnologice de bază:
1.scheme eliptice;
2.scheme în opt,fiecare cu mai multe variante.
Schema tehnologică de deplasare în elipsă:
a) - sapare longitudinala
b) - sapare transversala
Se utilizează la executarea rambleelor cu
înălţimi de 1,0 ... 1,5 m din gropile de împrumut
laterale, executarea debleelor cu descărcarea lui în
depozite, executarea lucrărilor de compensări
pentru platforme industriale etc.
Schema tehnologică de deplasare în spirală - se foloseşte la executarea de ramblee
largi, când:
- gropile de împrumut sunt situate pe
ambele părţi ale acestora;
- există posibilitatea de a descărca
pământul perpendicular pe axa
longitudinală a rambleului;
- lungimea parcursului de descărcare
este egală sau mai mică decât lăţimea
rambleului:
- diferenţa de nivel între groapa de
împrumut şi rambleu nu depăşeşte 3,0
m.
Avantaje:
- distanţa de transport a pământului
poate varia pe măsura deplasării
frontului de lucru.
Dezavantaje - screperul execută
întoarceri întotdeauna pe aceeaşi parte,
ceea ce provoacă uzura rapidă a unei
singure părţi a pieselor ce compun mecanismul de deplasare.

15
 Schema tehnologică de
deplasare în opt - se foloseşte
pentru compensări de pământ la
platforme industriale, pentru
executarea rambleelor înalte (mai
mari decât 1.5 m) şi a debleelor
adânci, la care sunt necesare căi de
acces speciale pentru screper.
Rotirea screperului este de 30° - 40°
astfel că rămân anumite porţiuni de
pământ care trebuie săpate ulterior.
Avantajele acestei scheme
tehnologice de deplasare în comparaţie cu cele eliptice sunt următoarele:
- în timpul unui ciclu de lucru, screperul execută două operaţii de încărcare şi două de
descărcare a cupei, realizând o economie de timp şi reducând distanţa de mers în gol pe
fluxul de deplasare faţă de schema în spirală.
- screperul execută viraje mai line, cu întoarceri alternative de 180° pe o parte şi pe cealaltă.
Grupa schemelor tehnologice de deplasare în opt cuprinde şi variantele în zig-zag, în
suveică zig-zag, în buclă dublă ş.a.
Schema tehnologică de deplasare în zig-zag - se utilizează la executarea rambleelor (înalte
şi de lungime mare) din
gropi de împrumut
amplasate pe ambele părţi
ale acestora. Schema de
lucru asigură o economie la
întoarceri faţă de schema de
lucru în opt, dar necesită
mai multe drumuri de acces
care trebuie întreţinute
continuu.

Schema tehnologică de deplasare în buclă dublă - este indicată la executarea

săpăturilor şi umpluturilor la platforme industriale şi când pământul se transportă pe distanţe
mai mari de 200 m. Screperul execută parcursuri în formă de bucle independente atât la
încărcare cât şi la descărcare.

16
 Schema tehnologică de deplasare în
suveică zig-zag - se realizează prin
mişcarea transversală de dute-vino cu
deplasarea continuă a frontului de lucru,
prin întoarceri cu raze de viraj minime. Se
aplică acolo unde rambleul, şi în special
debleul, are lăţimi mari.

Buldozerul:
Distanţa de transport a pământului cu
buldozerul pe şenile este cuprinsă
frecvent între 5 ... 100 m. şi cu cel pe
pneuri, între 5 ... 200 m, ţinând cont de
faptul că în timpul transportului o parte
din pământ se pierde pe la extremităţile
laterale ale lamei.
Buldozerul are o utilizare complexă, fie ca utilaj independent, fie ca utilaj de completare
într-o sistemă de maşini, la următoarele lucrări:
a) săparea pamatului:
- din gropi de împrumut laterale pentru executarea rambleelor de 1,5 ... 2,5 m înălţime;
- pentru executarea debleelor de 1,5 ... 2,5 m adâncime cu deplasarea pământului în depozite
(pe distanţe sub 100 m);
- pe terenuri cu declivităţi;
- pentru realizarea gropilor de fundaţii (în spaţii largi).
b) nivelarea:
- umpluturilor în straturi uniforme şi a terenurilor ondulate;
- curăţirea şi defrişarea terenurilor naturale, inclusiv decaparea stratului vegetal;
- terenului la platforme, sau la cota inferioară a gropilor de fundaţii sau de împrumut;
- pământului descărcat de excavator sau de mijloace de transport.
c) executarea umpluturilor:
- generale;
- pentru acoperirea gropilor de fundaţii şi a conductelor aşezare în tranşee.
d) deplasarea pământului:
- săpat şi de alte utilaje, cu formarea depozitelor;
- la locul de încărcare sau din depozite provizorii.
e) formarea grămezilor (de regulă cu înălţimi mai mici decât 2,5 m şi pante sub 20%).
Săparea cu formarea prismei de pământ în faţa lamei foloseşte cea 30% din durata totală a
ciclului de lucru a buldozerului, consumând cea mai mare parte din energia necesară
efectuării unui ciclu.
Se disting mai multe procedeea de sapare a pamintului in dependenta de capacitatea
motorului,suprasolicitarii lui si sporirea prodictivitatii.

17
- în pantă – creşte forţa de tracţiune a buldozerului, scade rezistenţa la deplasare a utilajului
şi a prismei de pământ etc;

- în trepte cu variante de tăiere:

a)în formă de pană;

b)in forma de dinţi de ferăstrău;

c)in forma dreptunghiulară.

Rezistenţa de deplasare creşte progresiv pe măsura formării prismei de pământ în faţa

lamei; o reducere a acestei rezistente şi deci o creştere a productivităţii se poate obţine
aplicând procedeul de săpare în formă de pană sau dinţi de ferăstrău având timpul de tăiere
de 60% şi respectiv 70% din timpul necesar tăierii dreptunghiulare.
În funcţie de caracterul lucrărilor, de condiţiile de lucru, de dimensiunile frontului de
lucru etc, distingem tehnologii de umplere a şanţurilor, nivelare, defrişare, scoaterea
buturugilor, scarificare, împrăştierea pământului cu buldozere.
Scheme tehnologice de săpare

Schema tehnologică eliptică - se foloseşte când

sunt de executat mai multe ramblee şi deblee
succesive; buldozerul sapă şi transportă jumătate din
pământ într-unul din ramblee,cealaltă jumătate
transportând-o la întoarcere în rambleul anterior.

18
Schema tehnologica de lucru în suveică zig-zag,-
buldozerul sapă fâşii paralele (1,3,5 ...) şi
deplasează pământul perpendicular pe frontul de
lucru, efectuând cursa utilă.După descărcarea
lamei, utilajul efectuează un viraj (rotire pe loc), cu
un unghi ascuţit faţă de direcţia cursei utile şi, prin
mersul înapoi, execută cursa în gol; după un nou
viraj, cu acelaşi unghi, reia săparea şi deplasarea
pământului de la locul de încărcare.

Schema tehnologică de lucru în zig-zag cu

depozitarea laterală a pământului săpat, -
buldozerul având o deplasare paralelă cu latura scurtă a gropii de fundaţie, se foloseşte în
cazul săpării gropilor de fundaţii cu adâncimea de până la 1,50 m.

Scheme tehnologice de umplere a şanţurilor:

Aceste scheme tehnologice depind, în principal, de tipul buldozerului şi lăţimea
şanţurilor. Pentru şanţurile înguste, când, de regulă, depozitul de pământ se află în imediata
apropiere, se recomandă adoptarea tehnologiei fâşiilor longitudinale, folosind angledozere şi
a fâşiilor transversale, utilizând buldozere cu lamă standard.
Pentru cazul şanţurilor largi, la care depozitul de pământ este mai mare şi amplasat la o
oarecare distanţă faţă de şanţ, se recomandă:
- tehnologia fâşiilor paralele; buldozerul se deplasează, la cursa activă, înclinat sau
perpendicular faţă de axul longitudinal al şanţului;
-tehnologia fâşiilor încrucişate; buldozerul se deplasează după două direcţii oblice
încrucişate (alternative) pe şanţ. Este o variantă superioară a primei, deoarece conduce la o
creştere a productivităţii, prin micşorarea distanţei parcurse de buldozer.
Scheme tehnologice de nivelare
Nivelarea se execută prin curse circulare succesive ale buldozerului, pământul tăiat (pe
dâmburi), adunându-se în faţa lamei care-l deplasează în vederea umplerii gropilor. Toate
cursele cu excepţia cursei a cincea se execută prin deplasarea înainte, cu viteză mică. A
cincea cursă se execută prin deplasarea buldozerului înapoi cu viteza a doua. Cursele se
execută astfel încât lama să se suprapună pe precedenta sa urmă, cel puţin cu 30 cm.

Fisii paralele: Fisii incrucisate:

19
 4. Executarea umpluturii (in spatii largi si inguste). Compactarea paminturilor
umpluturilor.Sprijinirea malurilor sapaturilor (in spatii largi si inguste).

Executarea umpluturilor in spatii largi:

În cazul împrăştierii în spaţii largi pământul se aduce pe sectorul de lucru cu mijloacele de
transport, se descarcă în depozite provizorii (grămezi) de unde se preia cu buldozere sau
autogredere, care îl împrăştie în straturi uniforme. Grosimea totală a umpluturii se realizează
din mai multe straturi aşezate uniform, nivelate şi compactate fiecare în parte; acestea se
numesc straturi elementare orizontale.
Compactarea pamintului in spatii largi:
Compactarea prin intermediul utilajelor de compactare prin rulare;
Se realizează compactarea prin presiune statică sau prin vibrare. Ele pot fi grupate după
următoarele criterii principale:
- suprafaţa de acţionare a utilajului: cu feţe netede (lise): cu proeminenţe de tipul celor cu
crampoane (picior de oaie), tamping, segmenţi, grilă; cu pneuri (anvelope);
- mixte sau combinate (pneuri şi feţe netede, pneuri şi crampoane);
- modul de deplasare al utilajului, utilaje tractate (remorcate), numite şi tăvălugi;
- utilaje autopropulsate;
- masa utilajului: masa proprie; masa lestată, adică masa mărită prin lestare cu apă. balast
sau prin adăugarea unei mase suplimentare (ţagle, plăci de fontă).
Compactarea cu utilaje cu feţe netede;
Utilajele de compactat cu feţe netede se folosesc, în general, la compactarea de finisare a
umpluturilor, după compactarea primară realizată cu celelalte utilaje. Ele compactează
straturi relativ subţiri de 10 ... 20 cm şi necesită un număr mare de treceri. Utilajele de
compactat cu feţe netede acţionează prin rulare şi presiune.
Fiecare strat elementar orizontal se compactează separat şi numai după compactarea
completă a stratului respectiv se procedează la împrăştierea stratului următor.
Pentru realizarea gradului de compactare prescris, fiecare strat se compactează prin
trecerea de mai multe ori a utilajelor pe acelaşi loc.
Utilajele folosite sunt:
1. ruloul tractat;
Utilajele tractate (tăvălugii) necesită un front de lucru mai mare şi locuri pentru
întoarcere; pot fi cuplate două sau trei rulouri la un tractor.

2.utilajul autopropulsat tandem, cu două rulouri şi două osii;

Utilajele autopropulsate se pot deplasa înainte şi înapoi;

20
 Rulourile trijant se utilizează la executarea umpluturilor la
fundaţii,platforme,diguri,drumuri etc. Rulourile sunt dispuse astfel încât suprafeţele călcate
de cele două rulouri din spate să se suprapună parţial peste suprafaţa călcată de ruloul din
faţă.

3.utilajul autopropulsat triplex, cu trei rulouri şi trei osii.

Ruloul triplex asigură o suprafaţă fără denivelări.

Compactarea cu utilaje cu crampoane;

Compactoarele cu crampoane acţionează prin rulare,
presiune, frământare, având fixate pe rulouri
proeminenţe:
- crampoane (picior de oaie),
- tamping (tampoane),
- segmente (bare),
- grilă (grătare).
Compactoarele cu crampoane realizeaza o presiune
mare si sunt indicate pentru compactarea primară (de
adâncime), în special al pământurilor coezive (argile
plastice) cu umiditate mare, a celor sub formă de
bulgări. Ele favorizează compactarea în profunzime a
stratului şi legătura dintre straturi . Se utilizează pentru
executarea lucrărilor de umpluturi la diguri, baraje,
fundaţii de drumuri etc.
Compactarea se face în straturi de grosime mare,
20 - 50 cm şi chiar de 80 cm.
Numărul de treceri este de 10 ... 15 ori pentru cei de
masă mică şi medie şi de 5 ... 10 treceri pentru cei de masă mare.
În cazul compactării straturilor de grosime mare, se recomandă ca primele treceri să se
realizeze cu compactoare uşoare, iar ultimele treceri, cu compactoare grele.
Compactoarele cu crampoane au tendinţa de a afâna stratul de la suprafaţă pe o grosime
a = 4 ... 6 cm; din acest motiv se lucrează cu sisteme de maşini:
- compactor cu crampoane pentru compactarea primară;
- compactor neted pentru finisare.

21
Forma optimă, dedusă teoretic şi confirmată experimental, este a
cramponului tamping.
Din punct de vedere constructiv, pot fi:
- rulou cu crampoane tractat,
- compactor tandem,
- autopropulsat,
- cu un singur rulou cu crampoane, s
- au cu ambele rulouri cu crampoane;
- compactor mixt, având puntea din spate pe pneuri şi un rulou cu crampon.

Compactarea cu utilaje pe pneuri.

Compactoarele pe pneuri acţionează prin rulare, presiune, frământare. Profilul adânc al
pneurilor este utilizat pentru compactarea pământului, în timp ce profilul plat, la compactarea
îmbrăcăminţilor asfaltice.
Aceste compactoare au o mobilitate mare. efectuează compactarea prin mers înainte-
înapoi, fără întoarceri la capătul sectorului de lucru, compactând toate tipurile de materiale,
pământuri necoezive sau slab coezive, pământuri coezive cu umiditate ridicată.
Compactoarele pe pneuri pot fi:
- tractate;
- autopropulsate.
In scopul acoperirii întregii lăţimi de lucru, pneurile se dispun decalat, în plan pe cele două
osii. Numărul lor poate fi impar, faţă/spate (3/4; 5/6). dar poate fi şi par.
Compactoarele pe pneuri asigură o repartiţie mai uniformă a presiunilor, menţinând un
timp mai îndelungat presiunile maxime asupra pământului; de aceea necesită un număr mai
mic de treceri decât compactoarele cu rulou neted şi compactează straturi de pământ mai
mari:
- 15 ... 25 cm cele de tip uşor şi mediu;
- 30 ... 50 cm cele de tip greu.
Numărul de treceri este de:
- nt = 4 ... 6 pentru pământuri necoezive;
- nt = 8 ... 12 pentru pământuri coezive.

Compactarea cu utilaje vibratoare.

Utilajele vibratoare acţionează la suprafaţa terenului transmiţându-i acestuia, sub formă
de impacturi, oscilaţiile organului de lucru.Efectul de vibrare va fi cu atât mai mare cu cât
forţele de coeziune sunt mai mici şi cu cât gradul de neuniformitate al particulelor este mai
mare.
Compactarea prin vibrare, în comparaţie cu cele cu acţiune statică sau prin batere, asigură
o adâncime de compactare mai mare, iar utilajele au puteri instalate şi mase proprii specifice
mai mici.
Utilajele de compactare vibratoare pot fi prevăzute şi cu crampoane sau pot fi combinate
cu compactoarele pe pneuri, rezultând o gamă largă de tipuri de utilaje, tractate sau
autopropulsate.

22
 Utilajele de compactare prin vibrare sunt:
- ruloul vibrator tractat,
- neted sau cu
- crampoane,
- compactorul vibrator tandem,
- compactorul mixt autopropulsat cu pneuri-rulou.
Prin vibrare se compactează foarte bine:
- pământurile necoezive,
- paminturile loessoide,
- paminturile stabilizate,
- umplutura din piatră spartă,
- betonul asfaltic.
Compactarea sectoarelor de lucru,a straturilor elementare şi a fâşiilor de lucru.
Împrăştierea şi udarea pământului se efectuează alternativ cu operaţia de compactare pe
perechi de sectoare de lucru. Tronsoanele de lucru adiacente se suprapun între ele, la
compactare cu o lăţime, d = 2,0 ... 3,0 m. Lungimea sectorului de lucru (L > 100 m) va fi mai
redusă în perioadele de însorire puternică sau de ploi astfel încât să fie împiedicată
evaporarea apei din pământ în timpul însoririi sau pătrunderea excesivă a apei în timpul
ploios.
Utilajele de compactare se corelează cu cele de săpare, transport şi împrăştiere; într-o zi
pe un sector se împrăştie un strat orizontal elementar, iar în ziua următoare se compactează.
Urma lăsată de utilaje la o trecere este o fâşie de lucru de lăţime corespunzătoare lăţimii
utilajului. La fiecare trecere utilajul realizează o suprapunere a fâşiilor adiacente pe o lăţime
s = 10 ... 25 cm, în funcţie de tipul utilajului şi de lăţimea de trecere a acestuia. În acest fel se
asigură o uniformitate a compactării, deoarece acoperirea suprafeţei stratului se face în mod
succesiv fără a se lăsa zone parţial, sau deloc compactate, care ulterior ar putea produce
deformaţii.

23
 Compactarea prin batere:
Compactarea prin batere se realizează prin
şocul repetat produs de o masă relativ mare,
lăsată să cadă de la o anumită înălţime.
Principalele utilaje folosite sunt maiurile şi
plăcile (bătătoare) grele, suspendate şi acţionate
de utilaje de ridicare (excavatoare cu braţ de
macara, macarale pe pneuri sau pe senile,
automacarale etc.).
Maiurile sau plăcile bătătoare grele (l ... 4
tone) sunt confecţionate din oţel, fontă sau beton
armat, au forma unor blocuri tronconice sau
tronco-piramidale cu scopul ca centrul de
greutate să fie cât mai jos, pentru a se asigura o
cădere verticală. Suprafaţa de batere (baza) este
circulară sau pătrată.
Plăcile bătătoare grele realizate din beton
armat, au suprafaţa de contact cu pământul
prevăzută cu nişte came care au rolul de a
sfărâma bulgării de pământ şi a transmite şocul
în adâncime.
Capacitatea de ridicare a macaralei trebuie să
fie mai mare de 1,5 ... 2,0 ori masa maiului sau a
plăcii.
Maiurile şi plăcile bătătoare grele sunt
utilizate în special pentru lucrări de consolidare
a terenurilor de adâncime sau de suprafaţă şi în
mai mică măsură pentru compactarea
umpluturilor propriu-zise; se recomandă pentru
pământuri stâncoase (blocuri de piatră, bolovani)
şi pentru prafuri nisipoase, argiloase cu
plasticitate redusă.
Domeniul de folosire al compactării prin batere este limitat la spaţii unde nu pot fi folosite
utilajele care lucrează prin rulare, cum sunt fundaţiile adânci ale silozurilor, turnurilor de
răcire, compactarea fundului săpăturilor la construcţii civile etc.
Parametrii tehnologici sunt:
- înălţimea de cădere (H = 1,5 ... 4,0 m):
- grosimea stratului de pământ după compactare (hc = 0,3 ... 1,2 m);
- numărul de lovituri pe aceeaşi urmă (n = 4 ... 6).
Pentru executarea compactării prin batere cu placa sau maiul acţionat de excavator,
pământul se aşează în straturi şi se nivelează cu buldozerul. Grosimea stratului se stabileşte
în funcţie de dimensiunile plăcii sau maiului, de umiditatea pământului şi regimul de batere
(frecvenţa, înălţimea de cădere, numărul de lovituri pe aceeaşi urmă).
Compactarea se execută până la atingerea refuzului de compactare, care este de:
1 ... 2 cm pentru pământuri coezive;
0,5 ... 1,0 cm pentru pământuri necoezive.
24
 Dezavantajele:
- compactare neuniformă în adâncime;
- suprafaţa rămâne denivelată şi necesită o compactare de finisare:
- producerea de şocuri care dăunează construcţiilor şi taluzurilor din apropiere.
Schemele tehnologice pentru compactarea in spatii largi:
Schemele de mecanizare se alcătuiesc în funcţie de destinaţia construcţiei, de
dimensiunile frontului de lucru şi de tipul şi de tipul constructiv al utilajului. La toate
schemele de mecanizare trebuie avut în vedere ca, în procesul de compactare efectivă,
utilajul să se deplaseze numai în linie dreaptă, în prima trecere utilajul trebuie să acopere
întreaga suprafaţă a stratului supus compactării, după care operaţia se reia până la efectuarea
numărului de treceri stabilit prin proiect.
- Schema de mecanizare circulară se aplică la compactare rambleelor largi care permit
întoarcerea convoiului de utilaje pe lăţimea sa.
- Când înălţimea totală a umpluturii este mai mică de 1,5 m, compactarea se începe de la una
din marginile sectorului de lucru spre interior, terminându-se la mijlocul sectorului. Pentru
înălţimi mai mari, în vederea prevenirii unor eventuale accidente, prin răsturnarea
compresorului, prima trecere nu se face chiar de la margine, ci la o distanţă egală cu
înălţimea umpluturii faţă de muchia platformei: la trecerile următoare compresorul se
apropie treptat de muchia platformei, după care urmează compactarea părţii centrale.

Schema tehnologica pentru compactarea

umpluturilor pentru h<1.5m.

- Schema de mecanizare în zig-zag se aplică

la compactarea rambleelor înguste, unde nu
se poate efectua întoarcerea utilajului şi unde
este indicată folosirea compactoarelor
autopropulsate care efectuează deplasarea prin mersul înainte-înapoi cu viraje sub un unghi
mai mic de 90°. Trecerile încep de la una din marginile rambleelor şi se termină la cealaltă
margine.
- Schema de mecanizare mixtă circulară zig-
zag realizează compactarea longitudinală a
sectorului de la margini către interior; este
indicată la lucrări rutiere unde compactoare
autopropulsate efectuează compactarea prin
mersul înainte-înapoi.

Schema tehnologica pentru compactarea

umpluturilor pentru h>1.5m.

Sprijinirea malurilor sapaturilor in spatii largi:

La aceste tipuri de sprijiniri presiunea exercitata de mal se transmite prin intermediul
proptelelor inclinate,la platforma de baza a taluzului,s-au prin intermediul unor tiranti
ancorati la partea superioara a taluzului.Distanta minima este determinata in functie de
unghiul taluzului natural si adincimea sapaturii.
25
 Sprijiniri in spatii largi,cu contrafise(tiranti)

Sectiune longitudinala: Sectiune transversala:

Sprijiniri in spatii
largi,cu clesti:

Sprijiniri in spatii largi cu ajutorul cablurilor:

1 - ecran; 8 – pilot;
2 - scinduri ; 9 – cablu.
3;4 – contrafise(tiranti);
5 – tarus;
6 – grinzi de rezemare a contrafiselor;
7 – clesti;

26
 Executarea umpluturilor in spatii inguste:
În cazul împrăştierii în spaţii înguste şi restrânse umpluturile sunt realizate la şanţuri de
conducte, la fundaţii de coşuri de fum,etc.
Este important să se ţină seama de unele reguli pentru executarea umpluturilor :
- înainte de executare a umpluturii se face compactarea pământului natural de sub viitorul
rambleu;
- materialul se aşează în umplutură în straturi orizontale pe toată lăţimea rambleului, cu
grosimi de 15 – 100 cm.;
- pământul aşezat în umplutură nu trebuie să conţină bulgări şi să fie omogen ca porozitate;
- umiditatea pământului aşezat să fie cât mai aproape de cea optimă.
- când umiditatea pământului este mai mare sau mai mică cu peste 2% faţă de cea optimă, se
vor lua una din măsurile de uscare sau umezire;
- atunci când se constată stări care ar putea determina sau favoriza pierderea stabilităţii
săpăturilor (umeziri locale accentuate, fisuri, curgeri de taluz etc.), pentru evitarea
accidentelor, lucrările se vor opri şi se vor lua măsurile tehnice necesare înlăturării
pericolelor existente.

Compactarea pamintului in spatii inguste:

Atunci când dimensiunile suprafeţei de compactare nu permit circulaţia utilajelor,
compactarea se efectuează astfel:
- prin batere, folosind maiuri mecanice cu explozie, de tip broască, sau maluri
electromecanice;

- prin vibrare, folosind maiuri sau plăci compactoare vibratoare.

Maiurile mecanice: sunt utilaje cu greutăţi cuprinse între 200 şi 1200 daN, care la
explozia unui amestec de benzină şi aer în corpul maiului provoacă un salt de 15 – 40 mm
întregului ansamblu.
Maiurile grele de tip broasca: avansul utilajului se obţine prin înclinarea axului faţă de
suprafaţa de bază, în timp ce la maiurile uşoare, avansul este dat de către muncitor, care la
fiecare salt îi imprimă o uşoară împingere. Atât înălţimea saltului cât şi deplasarea utilajului
depind de gradul de compactare al pământului. Pământul foarte afânat poate produce o
amortizare a şocului care poate determina imposibilitatea funcţionării maiului; în aceste
cazuri se recomandă realizarea unei compactări preliminare cu ajutorul mijloacelor de
transport şi împrăştiere.

27
 Malurile electromecanice: au greutăţi cuprinse
între 30-200 daN. Sunt alcătuite dintr-un cilindru
metalic prevăzut la partea inferioară cu o talpă
metalică, curbată. Procesul de lucru se realizează prin
transformarea mişcării de rotaţie a axului maiului într-
o mişcare de dute-vino pe verticală, astfel încât în
momentul căderii se obţine o mişcare de înaintare de
0,15 - 0,40 m. Frecvenţa acestor salturi este de câteva
ori mai mare decât cea a maiurilor mecanice şi, de
aceea, pe lângă efectul de batere, se produce şi un
efect de vibrare.
Aceste maiuri compactează straturi de 15 - 50 cm
grosime, prin 2-5 treceri succesive, în funcţie de
natura terenului şi greutatea utilajului. Se folosesc la
lucrări de volume mici. în tocuri înguste, lângă
lucrările de beton, conducte, la umplerea şanţurilor
etc.
Plăcile vibratoare:
Ruloul vibrator condus se foloseşte în cazul compactării în spaţii înguste cu fronturi de
lucru de lungime mare (şanţuri).
După greutatea proprie, se deosebesc următoarele tipuri:
- uşoare,
-mijlocii,
- grele.
Plăcile vibratoare sunt destinate compactării pământurilor necoezive şi slab coezive, cu
un conţinut redus de umiditate, la amenajări de
ramblee, platforme sau pentru umpleri de şanţuri,
în funcţie de plasticitatea şi uniformitatea
terenului, adâncimea de compactare variază între:
0,1 - 0,2 m la plăcile vibratoare uşoare;
0,2 - 0,4 m la cele mijlocii;
0,8 - 1,5 m la plăcile vibratoare grele.
Viteza de deplasare este cuprinsă între 6 - 10
m/min, iar numărul de treceri, de 4 - 8 pe aceeaşi suprafaţă.
În cazul în care aceste utilaje sunt folosite pentru compactarea terenurilor afânate şi cu
denivelări, randamentul lor este redus.Se recomandă ca înainte de compactare, fiecare strat
să fie nivelat cu ajutorul buldozerului, operaţie în timpul căreia se realizează şi o compactare
a stratului superficial.

28
 Sprijinirea malurilor sapaturilor in spatii inguste:
La aceste tipuri de sprijine presiunea exercitata de un mal s-e transmite malului opus si
invers,prin intermediul unor proptele orizontale,astfel incit presiunile celor doua maluri se
echilibreaza reciproc,Se executa la,in general,la gropi si santuri,a caror latime nu depaseste
2.5...4.0m,in funtie de natura terenului,de inaltimea peretelui sprijinit,de materialele
sprijinirii,etc.

1 – ecran
2 – rigidizare ecran;
3 – tirant.

Detaliu de tirant(contrafisa):

NOTA:Sprait –
inseamna
tirant sau contrafisa.

29
 5.Tehnologia de realizare a edificiilor supterane adinci din beton armat monolit prin
metoda ,,Pereti mulati’’
Construcţiile subterane sunt folosite pe deplin în majoritatea ramurilor economice. În funcţie
de condiţiile geologice şi hidrogeologice adînci de amlasare există mai multe metode de
realizare a acestor construcţii.
În baza argumentărilor tehnico-economice în practica de construcţii se utilizează următoarele
metode de execuţie a construcţiilor subterane:
1) Prin săpături deschise
2) Metoda pereţi mulaţi
3) Metoda cheson deschis
Metoda săpăturilor deschise se utilizeză în cazuri cînd fundaţia construcţiei se amplasează
pînă la adîncimea 6-7m şi condiţiile hidrogeologice permit acest lucru.

Metoda prin pereţi mulaţi se utilizează în următoarele cazuri:

1) constructia este adincita in stratul impermiabil
2) terenul este dens constituit
3) Nivelul apelor subterane este ridicat
4) Eate necesar de a efectua constructii subterane in apropierea celor existente
5) Cînd adîncimea amplasată depăşeşte 8-10m de la suprafaţa liberă.
Cind peretii mulati au de preluat impingeri mari orizontale sau cind groapa pentru
constructie trebuie mentinuta liber pentru accesul utilajelor de excavat si evacuat (de
exemplu, statiile metri) acestea se ancoreaza la exterior in terenul de baza adiacent.
Tehnologia de efectuare a peretilor mulati depinde de natura pamintului, de latimea si
adincimea transeei.
Esenţa metodei constă în săpătura tranşeelor înguste 0,6-1,2m cu adîncimea h=8-10m.
Şi pereţi verticali într-un mediu noroios-betonitic în scopul evitării prăbuşirii malurilor, cu
realizarea în ele, a pereţilor construcţiei subterane din beton armat monolit.
Realizarea pereţilor mulaţi din beton armat monolit cu lucrări pregătitoare şi anume:
1) Se efectuiază trasarea geodezică

2) Se pregăteşte utilajul de preparare, depozitare şi pompare a noroiului betonitic.

3) Se realizează grinzile cu ghidaj la cota suprafeţei solului pe tot perimetrul construcţiei.

30
Lucrările de bază se efectuiază pe sectoare cu lungimea egală cu 4-6m. Mai întîi se execută
porţiunile de perete pe sectoarele impare şi după întinderea suficientă a betonului pe
sectoarele pare.

Tehnologia:
1)Se sapă tranşeul pînă la cota de proiect cu ajutorul graiferului în mediul betonitic (nivelul
noroiului se va menţine la cota inferioară a grinzii de ghidaj, introdus prin pompare.

2) Cu ajutorul macaralei în tranşeu se introduc carcasele de armature,daca este cazul piesele

de armare sunt puse in mediul betonitic şi se fixează în conformitate cu proiectul.

3) Se execută betonarea pereţilor prin metoda ţevii extrase vertical în sus ,tubul de betonare
trebue sa fie afundat in beton in intervalele 0.7-1.0 m. Pe măsura introducerii betonului în
incintă noroiul betonitic deslocat se extrage in tranşeu cu ajutorul pompei şi se depozitează.

-cind ajungem cu betonarea la cota superioara 30-40 cm,

betonul contaminat se inlatura si se pune beton curat

4) Se efectuiază recepţia lucrărilor pe sectoare la care se prezintă toate procesele verbale de

constatare a lucrărilor ascunse şi se verifică poziţia construcţiei în plan şi în spaţiu.
Avantajele metodei constau în micşorarea volumelor săpăturilor şi duratei executării
lucrărilor cu costuri minimale.
Durata de turnare a betonului intr-un sector de lucru poate fi max 6-8h.Pentru aceasta in
reteta betonului se prevad intirzieri de priza care ii confera o lucrabilitate pe min. 6h,timp in
care betonul turnat in sector nu face priza, evitind astfel crearea de rosturi de separatie intre
betoanele turnate la diferite ore din cadrul intervalului de turnare maxim stabilit.

31
Pe timp friguros se vor intreprinde urmatoarele masuri:
- se termoizoleaza instalatiile pentru prepararea, transportarea si reciclarea noroiului
bentonitic
- protejarea cu scuturi termoizolante a sectoarelor transeei
- se termoizoleaza sectoarele betonate
- utilajul se va instala in incaperi cu incalzire
- temperatura betonului turnat nu trebuie sa fie mai mic de +5C

Fig. 6.4.Schema tehnologica de efectuare a peretilor mulati monoliti:

a)excavarea solului din transee sub protectia
noroiului bentonitic
b)montarea carcaselor de armatura
c)betonarea sectorului de lucru cu tubul de
betonare
d)o portiune de perete terminata
1-pretranseea cu grinzile de ghidaj,2-instalatia
de excavare a solului,3-noroiul bentonitic,4-
teava de ghidaj5-carcasa de armature 6-tubul
de betonare cu burlan, 7-portiune de perete
terminata, 8-rostul dintre sectoarele de lucru.

32
 6. Tehnologii de realizare a edificiilor subterane,adinci din elemente prefabricate
prin metoda “Pereti mulati”(bleadi).
Esenţa metodei constă în săpătura tranşeelor înguste 0,6-1,1m cu adîncimea h=8-10m.
Sapatura are loc in mediul noroios-bentonitic pereţi în scopul evitării prăbuşirii malurilor, cu
realizarea în ele, a pereţilor construcţiei subterane din elementele prefabricate.

Metoda executiei peretilor mulati din elemente prefabricate consta in:

1.Trasarea axelor;
2.Executarea grinzilor de ghidaj;
3.Sparea transeului in mediul de noroi bentonitic;
4.Montarea panourilor prefabricate.

Lucrările de bază au loc în următoarea ordine:

1. Se sapă tranşeul pentru amplasarea elementelor prefabricate (plăci din beton armat cu
δ=0,3-0,6m). Se pompează noroiul în incintă.
2. Se execută un pat de prundiş (0,3-0,4m).
3. Se montează elementul prefabricat al peretelui.Panourile se fixează unul după altul cu
ajutorul barelor de ghidaj. Se fixează în partea de sus prin sudarea capetelor de armătură
dintre panouri şi grinzile de ghidaj. Pentru fixarea în partea inferioară în incintă prin metoda
ţevii extrase vertical în sus se introduce un strat de beton cu h=1m în ambele părţi ale
panoului, spaţiile dintre panouri şi peretele planşeului se umplă cu prundiş. Barele de ghidaj
după fixarea panourilor se extrage cu macaraua.Rosturile dintre panouri se monolitizează.
4. După realizarea pereţilor se execută radierii monoliţi.

Tehnologia de efectuare a peretilor mulati depinde de natura pamintului, de latimea si

adincimea transeei si totodata permite:
1.Industrializarea maximală a lucrarilor
2.Confectionarea elementelor prefabricate cu detalii inglobate, goluri si dopuri cu o
exactitate maximala
3.Efectuarea peretilor din elemente prefabricate de forme rationale (cu grosimea mai mica
decit a transeei sapate, cu goluri in forma T si I)
4.Realizarea peretilor de o calitate inalta.
Exista doua tehnologii de efectuare a pereţilor mulaţi din elemente prefabricate si anume:
- de doua etape;
- de o etapa.
La efectuarea încarărilor după tehnologia de două tape in tranşeea excavată sub noroiul
bentonitic se inglobează utilizînd grinzi directoare, panourile de perete,apoi în spaţiul dintre
ele şi peretele exterior al tranşeei se toarnă cu ajutorul tuburilor sau ale pompelor mortar din
nisip si ciment cu o densitate ce depăşeşte de circa 2 ori densitatea noroiului bentonitic pe
care i1 substituie. Este posibilă şi tehnologie "Prefasif" ce" prevede substituirea in sectorul
de lucru al noroiului bentonitic cu gel-beton si înglobarea în el a panourilor de
perete.Aceesta permite o etanşară mai bună a rosturilor dintre panouri şi dintre ele şi solul
înconjurător.

33
 Efectuarea peretilor mulati din elemente prefabricate dupa tehnologia de doua etape:
a-excavarea transeei
b-inglobarea elementelor prefabricate si suspendarea lor
pe grinzile de ghidaj
c-substituirea noroiului bentonitic cu mortar de ciment
de nisip
d-portiunea de perete monolita
1-grinzile de ghidaj
2-instalatia de excavare
3-noroiul bentonitic
4-teava de ghida
5-elementul prefabricate
6-tubul de pilnie
7-mortar de ciment cu nisip

Efectuarea peretilor mulati din elemente prefabricate dupa tehnologia

“Ponosol”(tehnologia de o etapa):
a-excavarea sub protectia gel-betonului
b-inglobarea elementelor prefabricate in gel-
beton si suspendarea lor pe grinzile de ghidaj
c-portiunea de perete finit
1-drinzile de ghidaj
2-instalatia de excavare
3-gel-beton
4-teava de ghidaj
5-elementul prefabricat

Conform tehnologiei de o etapă excaverea

solului este efectuată sub protecţia gel-
betonului ce are un timp al prizei mărit (pină
la 24 h in dependenţă de aditivii folositi). Pa-
nourile de perete se înglobează în gel-beton pină la începereaprizei. Dupa intărire gel-betonul
etanşează bine rosturile între panouri şi creaza un ecran impermeabil între ele şi pămînturi
inconjuratoare. Această tehnologie, ce a fost elaborată de firma “Ponosol” exclude etapa
de substituire a noroiului bentonitic cu mortare de ciment şi nisip, ce permite de a micşore
termenii de efectuare, manopera lucrărilor şi costul construcţiei.

34
După schemele constructive pereţii din elemente prefabricate pot fi de două tipuri.
1.panouri de ‚rost’ si de ‚cimp’
2.panouri plate.

Primul tip constă din panouri de"rost" si de"cimp" - este folosit în cazul sarcinilor
verticale mari care se solicită de panourile de „rost’’ ce sînt înglobate într-un strat de sol dur.
Intre panourile de "rost" se montează panourile de „cimp" ce sînt adincite numai pînă la
nivelul de jos al gropii fundaţie.
Tipul al doilea constă din panouri’’ plate’’, ce se montează pină la adincimea de
proiect. Dimensiunile panourilor, de obicei, nu depăşesc lungimea de 10-12 m, iar lăţimea -
1,5-3 m avînd grosimea 0.2-0.3m.

Schemele constructive ale imbinarii panourilor peretilor mulati:

a-imbinarile elaborate de firma

“Soletanche”
b-imbinare deschisa
c-imbinare inchisa
1-panoul ce se monteaza ; 2-
cornier de fixare
3-panoul montat anterior ; 4-
directoare demontabila
5-element de sprijin ; 6-
directoare nedemontabila

35
 7.Tehnologia de realizare a edificiilor subterane prin metoda caminelor
afundate(cheson deschis si cheson deschis).(suca).
Tehnologia de realizare a edificiilor subterane prin metoda chesonului deschis:
Esenta metodei consta in faptul ca structura de rezistenta a constructiilor subterane se
realizeaza in trepte,fiecare din acestea fiind realizata la cota solului,si apoi prin saparea
pamintului din interiorul tunelului,peste primul inel la prima cota,se adopta si al 2-lea care
analogic se repeta ciclul pina cind se ajunge la cota de proiect.In dependenta de cerintele
functionale talpa lui se betoneeaza cu beton armat monolit.
Sapatura poate fi efectuata sau cu mecanisme clasice(excavatoare cu diferite cupe cu bene
cu transportare) sau prin metoda de hidromonitorizare (get de apa) cu evacuarea noroiului. In
cazul cind nivelul apelor freatice este mica pa se evacueaza prin pompare (epuismente
directe) In cazul cind presiunea apelor freatice este mare se poate de evacuate apa cu filtrele
aciculare.In cazult cind presiunea este foarte mare se utilizeaza metoda chesonului inchis.
Dupa atingerea cotei de proiect se realizeaza pardoselele si constructiile interioare prin
metode traditionale cu efectuarea ancorarii .
Constructia chesonului deschis prezinta o membrana groasa
rezistenta deschisa in partea inferioara si superioara.

Dupa destinatie chesoanele deschise sunt:

- fundatii adanci – sunt realizate in cazul fundatiei de o insemnatate inalta.
- incaperi subterane.
Chesonul deschis poate fi efectuat din urmatoarele materiale:
- caramida;
- lemn;
- metal;
- beton;
- beton armat.
Dupa metoda de fabricare a chesoanelor din beton armat deosebim:
- chesoane monolite
- chesoane din elemente prefabricate.
Dupa metoda de lansare doesebim:
- de pe suprafata solului;
- chesoane lansate pe peninsule artificiale;
- chesoane plutitoare.
Dupa configuratie in plan chesoanele deschise pot fi:
- rotunde;
- dreptunghiulare;
- multilaterale;
- ovale.
Pentru lansarea cu succes a chesonului deschis o mare importanta o are forta de rezistenta
a solului.

36
Marimea fortei de frecare depinde de:
- caracterul rocilor;
- solului;
- adancimea de lansare;
- forma peretilor chesonului.
Pentru a micsora forta de frecare deseori peretii sunt efectuati in trepte, in forma conica
sau peretii se prelucreaza cu substante ce micsoreaza frecarea. Posibilitatea lansarii
chesonului deschis se determina cu formula:
P-Q≥kTf.
P – masa peretilor chesonului deschis,
Q – masa apei dislocate de pereti,
k – coeficientul de siguranta k=1.15,
T – suma tuturor fortelor de frecare,
Tf=Le(H-1.15)fm ,
Le – perimetrul exterior al chesonului,
H – cota de proiect la care trbuie lansat chesonul.

Tehnologia realizarii chesonului deschis(varianta monolit):

- Se traseaza axele constructiei.
- Se realizeaza cutitul.
- Pe cutit se realizeaza primul inel.
(daca e necesar se poate de facut si hidroizolarea inelului)

Pentru asigurarea deplasării uniforme a structurii sub partea inferioară a primei trepte
permanent se sapă pămîntul, micşorîndu-se forţa de rezistenţă.

cutit
cutit

Tehnologia:
1) Se efectuiază lucrările pregătitoare – trasarea geodezică a axelor edificiului, se nivilează
terenul, pe perimetrul conturului se instalează cuţitul ce prezintă cu sine un cadru cilindric,
ascuţit la capătul inferior.
2) Se realizează structura de rezistenţă în ordinea următoare:
Pe cuţit,pe întreg perimetru din ambele părţi a peretelui se instalează cofrajul primei trepte a
structurii de rezistenţă, se armează şi se betonează pereţii primei trepte, malaxor-pompă-
construcţie sau benă-macara-construcţie.
3) După întărirea betonului se efectuiază decofrarea. În interiorul construcţiei se introduc
maţini de săpat (buldozere, excavatoare, bene pentru pămînt), se începe săparea din interiorul
conturului şi de sub cuţit. Pentru asigurarea uniformă a structurii de rezistenţă în jos, săparea
37
sub cuţit se efectuiază uniform, din părţi diametral opuse. Pămîntul săpat se descarcă în bene
care sunt extrase cu macaraua situată la cota solului. La atingerea părţii superioare a primei
trepte cotei solului ciclul se repetă se cofrează, armătura şi betonarea la a doua treaptă, care
apoi se lansează din nou. Ciclul se repetă pînă la atingerea structurii de rezistenţă a cotei de
proiect. După realizarea structurii de rezistenţă se realizează ancorarea construcţiei.
4) Se realizează celelalte elemente constructive.
T

scut metalic

cutit
Q-masa constructiei
T-forta de frecare laterala

Tehnologia de realizare a edificiilor subterane prin metoda chesonului deschis:

Metoda cheson inchis este analogica cu cea a chesonului deschis diferenta fiind in faptul
ca lucrarile de sapare se executa intro camera de lucru in care se creaza o presiune mai mare
decit presiunea apei din afara chesonului. Metoda se realizeaza la executarea constructiilor
subterane cu adincimi mai mari de 20m.
Avantaje:
-lucrarile structurii de rezistenta se executa la sol si calitatea poate fi determinate
-siguranta in executie (in cazul respectarii tehnicii securitatii)
Dezavantaje:
-utilaj special de pompare a aerului si tilaj de compresie depresie
-muncitorii trebuie sa lucreze sub presiune
Structurile de rezistenta a constructiilor subterane a metodei date de regula se executa din
prefabricate din B.A. sau din elemente monolite.
Chesonul inchis consta din 2 parti:

38
Presiunea de lucru maxima pu om este de 0,4 MPa. P>0,4 MPa este nevoie de roboti
Q T  Ps.c  Sc  100Pa  S p
T-forta lateral de frecare a chesonului
Ps.c -presiunea sub cutit
Sc -aria cutitului
S p -suprafata lateral a peretelui chesonului 100Pa-presiunea
Dat fiind faptul ca in camera de lucru avem muncitori cu chesonul inchis putem sapa pina
la 36m. Regimul de lucru in functie de presiunea in camera de lucru se micsoreaza pina la
5,2 ore pu P=0,1MPa si 2,4 ore pu P=0,4MPa. In cazul cind presiunea este pina la 0,2MPa
temperature aerului tre sa fie de la 16-20 C In cazul cind presiunea este pina la 0,2MPa
temperature aerului tre sa fie de la 16-20 C In cazul cind P=0,4MPa temperature 18-24 C
Fluxul de aer pu fiecare muncitor tre sa fie de 25 m3 pe ora

39
 8. Clasificarea zidariilor. Regulile de baza de alcatuire a zidariilor. Executarea
zidariilor din materiale naturale si artificiale si a zidariilor complexe. Particularitatile
executarii zidariilor pe timp friguros si metodele de executie.

Clasificarea zidariilor:
Ca urmare a varietăţii materialelor utilizate, a funcţiunii, formei, modului de alcătuire, a
metodelor diferite de executare etc, există o mare diversitate de zidării.
Principalele clasificări ale zidăriilor sunt:
a)după provenienţa materialelor:
-naturale ;
-artificiale.
b) după funcţiunea pe care o îndeplinesc în construcţie :
-zidării portante (pereţi portanţi, stâlpi, arce, bolţi, etc.);
-zidării neportante (pereţi despărţitori, pereţi de protecţie, pereţi izolatori, pereţi, de
umplutură etc.);
c) după structura zidăriei:
-zidărie simplă, care se realizează dintr-un singur material de bază, exceptând pe cel de
legătură;
-zidărie combinată, care se obţine din două sau mai multe materiale de bază şi material de
legătură;
-zidărie armată, care pe lângă materialul (materialele) de bază şi de legătură conţine şi
armătură;
-zidărie mixtă, alcătuită din materiale de bază, materiale de legătură şi beton simplu;
-zidărie complexă, formată din materiale de bază, materiale de legătură şi elemente din beton
armat (stâlpişori, centuri, buiandrugi etc.).

Executarea zidariilor din materiale naturale,artificiale si a zidariilor complexe:

1.Executarea zidariilor din materiale naturale - Zidăria din piatră naturală neprelucrată:
Se întrebuinţează la fundaţii, pereţi, socluri, ziduri de sprijin, împrejmuiri, drenuri etc. Ca
material se foloseşte piatra de carieră sau bolovanii de râu. Acestea nu se prelucrează, însă
înainte de punerea lor în lucrare se curăţă de impurităţi (pământ, muşchi etc.) şi se bat uşor
cu ciocanul pentru a se îndepărta părţile fisurate.
Grosimea zidăriei este minimum 0,60 m când se folosesc bolovanii de râu sau piatra
spartă neregulată şi de 0,50 m când se foloseşte piatra brută stratificată (care are două feţe
plane şi paralele). Mortarul utilizat este cu var şi ciment, iar rosturile se realizează cu
grosimea de 20 ... 50 mm.
În cazul realizării zidăriei cu rosturi orizontale se recomandă ca la cel mult 2,0 m înălţime
să se introducă unul sau două rânduri de cărămizi sau de pietre regulate pentru uniformizarea
transmiterii încărcărilor. Este necesar să se urmărească dispersarea uniformă a pietrelor mici
şi a celor mari în toată masa zidăriei în cazul realizării zidăriei din piatră brută poligonală
pietrele se vor aşeza astfel încât într-un punct să nu se întâlnească mai mult de trei rosturi, iar
rosturile verticale să fie în linie continuă.

40
 Succesiunea principalelor operaţii tehnologice pentru realizarea zidăriei este:
- trasarea poziţiei elementului;
- aşternerea stratului de bază orizontal de mortar (patul);
- udarea pietrelor cu apă;
- aşezarea primului rând de pietre şi îndesarea lor uşoară prin baterea cu ciocanul sau
cu maiul de lemn;
- introducerea şi îndesarea cu mistria a mortarului în rosturile verticale;
- repetarea operaţiilor enumerate pentru fiecare rând de pietre zidite;
- orizontalizarea rostului, prin alegerea pietrelor potrivite ca dimensiuni, după
realizarea fiecărui metru de zid pe înălţime;
- introducerea (zidirea) unui rând sau a două rânduri de piatră având formă regulată,
sau de cărămidă, pentru uniformizarea presiunilor, la fiecare doi metri de zid. Ultimul rând
zidit, se realizează în acelaşi mod;
- verificarea permanentă pe parcursul executării zidăriei a verticalităţii şi planeităţii
feţelor elementului.

2.Executarea zidariilor din materiale naturale - Zidăria din piatră de cariera,prelucrata in

forme regulate executata cu mortar:
Zidăria se poate realiza cu piese având greutatea până la 30 kg sau cu piese cu greutăţi
mai mari, însă în acest caz manipularea lor făcându-se mecanizat (pentru prinderea pieselor
se folosesc dispozitive speciale de agăţare de tipul cârligelor, cleştilor, etc.). Rosturile se
realizează cu grosimea de 20 ... 50 mm, iar în cazul pietrelor mari se execută suplimentar o
legare între ele cu piese metalice de tipul scoabelor, dornurilor, plăcuţelor în formă de coadă
de rândunică.
În cazul utilizării pietrelor şlefuite, feţele trebuiesc protejate de eventuale stropiri sau
scurgeri de mortar. Protejarea rosturilor concave se face cu câlţi, sfoară, sau argilă grasă
îndesate în rosturi, iar a rosturilor drepte (la faţă), cu hârtie lipită pe feţele pietrelor.
Materialele de protecţie, se îndepărtează după terminarea zidăriei.

3.Executarea zidariilor din materiale artificiale - Zidăria din cărămizi şi blocuri ceramice
arse:
Tehnologia de executare a zidăriilor din cărămizi şi blocuri ceramice arse. Piesele folosite la
acest tip de zidărie sunt cărămizile pline şi cărămizile sau blocurile ceramice arse cu goluri,
realizate în mai multe tipo-dimensiuni. După modul de aşezare a pieselor, zidăriile pot fi
pline, la care piesele sunt aşezate fără spaţii goale între ele şi cu goluri, la care piesele sunt
aşezate astfel încât să se creeze în interiorul elementului goluri.
În raport cu funcţiunea pe care o îndeplineşte elementul de zidărie, grosimea acestuia,
poate fi de:
- ¼ cărămidă – zidăria are pe grosime un singur şir de cărămizi aşezate pe muchie;
- ½ cărămidă – zidăria are pe grosime un singur şir de cărămizi aşezate în lung;
- 1 cărămidă – zidăria de cărămidă se poate realiza în două sisteme; având pe grosime,
alternativ, două şiruri de cărămizi în lung şi respectiv un şir de cărămizi aşezate în curmeziş,
sau numai un şir de cărămizi aşezate în curmeziş;
- 1½ cărămizi – zidăria de cărămidă are pe grosime un şir de cărămizi aşezate în lung şi un
şir de cărămizi aşezate în curmeziş, care alternează la fiecare rând;

41
 - 2 cărămizi – zidăria de cărămidă are pe grosime, alternativ, două şiruri de cărămizi aşezate
în lung şi un şir de cărămizi aşezate în curmeziş şi respectiv două şiruri de cărămizi aşezate
în curmeziş.

Grosimea rosturilor este de 12 mm pentru cele orizontale şi de 10 mm pentru cele

verticale.
Pentru obţinerea unei rezistenţe maxime, pe ansamblu, este necesar ca zidăria să se realizeze
în rânduri progresive pe toată suprafaţa construcţiei, întreruperea temporară în executare, se
face în acelaşi plan orizontal pentru toate elementele care se zidesc. Cum acest lucru nu este
posibil în anumite situaţii, se admite şi executarea separată a elementelor, în aceste cazuri
întreruperile în executare se vor face la o distanţă de minimum 1,0 m faţă de intersecţie, ea
prevăzându-se la capete cu ştrepi verticali sau înclinaţi, care să asigure o bună legătură a
zidăriei ulterioare de cea executată anterior. Nu se admit întreruperi deasupra sau în dreptul
unuia din capetele buiandrugilor.
În scopul asigurării legăturii (ţeserii) cărămizilor, modul de aşezare a lor într-un rând
trebuie sa fie diferit faţă de modul de aşezare în rândul inferior sau superior. Legătura
zidăriei constă în aşezarea pieselor dintr-un rând, decalate faţă de cele din rândul alăturat,
atât în lungimea zidăriei cât şi în grosimea ei.
Există mai multe tipuri de legături dintre care se pot menţiona:
- legături în câmp
- legături de colţuri;
- legături la ramificaţii;
- legături la încrucişări.
Atunci când zidăria se realizează cu goluri,golurile care rămân înglobate în zidărie pot să
rămână neumplute sau pot fi umplute cu diverse materiale fono- sau termoizolatoare. După
cum se observă în figură, zidăria se realizează cu grosimea minimă de l ½ piese.
Disen pizdos
Zidăria cărămizilor se poate face folosind mai multe tehnologii:
- zidire cu mistria;
- zidire fără mistrie, formând rostul vertical prin apăsarea cărămizii;

42
 - zidirea cărămizilor fără mistrie, formând rostul vertical prin apăsarea cărămizii, curăţirea şi
întinderea mortarului ieşit din rosturi cu mistria;
- zidirea cărămizilor, câte două deodată în şiruri de umplutura;

Desfasurarea principalelor operaţii tehnologice pentru realizarea unui element:

- după pregătirea locului de muncă (curăţirea zonei, aducerea şi distribuirea materialelor,
uneltelor, sculelor şi dispozitivelor etc.) şi organizarea echipei de lucru, se trasează poziţia
elementului;
- se udă cu apă suprafaţa trasată, pe care se va executa zidăria şi cu ajutorul mistriei,
canciocului sau lopeţii-cancioc se aşterne primul strat de mortar (patul);
- se începe zidirea folosind una din tehnologiile prezentate anterior, având grijă ca fiecare
cărămidă să fie udată bine cu apă înainte ca să fie zidită;
- zidirea se începe prin realizarea unor repere de colţ şi eventual a unor repere intermediare
dacă lungimea elementului este mare. Aceste repere se obţin zidind câteva rânduri de
cărămizi;

- se întinde o sfoară aşezată la nivelul primului rând şi la faţa laterală a acestuia, fixată la
capete cu câte un cui înfipt în mortarul din rost şi menţinută în poziţia corectă cu câte o
cărămidă aşezată pe muchie. Sfoara se poate prinde la capete de abştecuri fixate de repere;
- se trece la completarea primului rând, între repere, zidarul verificând permanent
orizontalitatea şi verticalitatea zidăriei cu ajutorul dreptarului, a nivelei şi a firului cu plumb ;
- se scoate sfoara şi se fixează cu un rând mai sus şi toate operaţiile se repetă până la
terminarea zidăriei;
- se prelucrează rosturile dacă este cazul.
Se menţionează că sensul de zidire (pozare) a cărămizii este opus sensului de înaintare a
rândului ce se zideşte.În cazul zidăriilor care folosesc cărămizi sau blocuri cu goluri verticale
sau orizontale se respectă aceleaşi reguli ca şi în cazul zidăriilor realizate cu cărămizi pline.

4.Executarea zidariilor complexe:

Zidăria complexă este o zidărie întărită, la intervale (distanţe) determinate prin calculul,
sau constructiv, cu elemente din beton armat monolit verticale (stâlpişori, sau orizontale
(centuri, buiandrugi), care-i sporesc rezistenţa (capacitatea portantă).Stâlpişorii se dispun în
funcţie de gradul de seismicitate al zonei, în puncte caracteristice ale clădirii cum ar fi:
colţurile tronsonului, capetele diafragmelor din zidărie, intrânduri la logii, colţurile,
ramificaţiile şi încrucişările de ziduri etc.
Betonul folosit la zidăriile complexe va avea cel puţin clasa Bc 10.Conlucrarea stâlpişorilor
cu zidăria adiacentă se asigură prin dispunerea în rosturile orizontale ale zidăriei de bare de
oţel-beton încastrate în aceştia şi prin executarea zidăriei adiacente acestora, cu ştrepi.

Tehnologia de executare a zidariilor complexe :

- se trasează stâlpii o dată cu trasarea zidăriei;
Se execută zidăria respectându-se regulile urmatoare:
- după pregătirea locului de muncă (curăţirea zonei, aducerea şi distribuirea materialelor,
uneltelor, sculelor şi dispozitivelor etc.) şi organizarea echipei de lucru, se trasează poziţia
elementului;

43
 - se udă cu apă suprafaţa trasată, pe care se va executa zidăria şi cu ajutorul mistriei,
canciocului sau lopeţii-cancioc se aşterne primul strat de mortar (patul);
- se începe zidirea folosind una din tehnologiile prezentate anterior, având grijă ca fiecare
cărămidă să fie udată bine cu apă înainte ca să fie zidită;
- zidirea se începe prin realizarea unor repere de colţ şi eventual a unor repere intermediare
dacă lungimea elementului este mare. Aceste repere se obţin zidind câteva rânduri de
cărămizi;
- se întinde o sfoară aşezată la nivelul primului rând şi la faţa laterală a acestuia, fixată la
capete cu câte un cui înfipt în mortarul din rost şi menţinută în poziţia corectă cu câte o
cărămidă aşezată pe muchie. Sfoara se poate prinde la capete de abştecuri fixate de repere;
- se trece la completarea primului rând, între repere, zidarul verificând permanent
orizontalitatea şi verticalitatea zidăriei cu ajutorul dreptarului, a nivelei şi a firului cu plumb ;
- se scoate sfoara şi se fixează cu un rând mai sus şi toate operaţiile se repetă până la
terminarea zidăriei;
- pe feţele comune stâlpişor-zidărie, rosturile nu se umplu cu mortar pe o adâncime de
aproximativ 2 cm, pentru realizarea unei bune legături între zidărie şi beton (stâlpişor);
- se montează vergele de oţel, în rosturile orizontale, pe măsură ce se clădeşte zidul;
- se prelucrează rosturile dacă este cazul.
Se menţionează că sensul de zidire (pozare) a cărămizii este opus sensului de înaintare a
rândului ce se zideşte.În cazul zidăriilor care folosesc cărămizi sau blocuri cu goluri verticale
sau orizontale se respectă aceleaşi reguli ca şi în cazul zidăriilor realizate cu cărămizi pline.
- se montează barele verticale de armătură şi etriere;
- se cofrează feţele nezidite (exterioare) ale stâlpişorului;
- se curăţă baza stâlpului şi se udă zidăria bine cu apă; evacuarea impurităţilor şi apei în
exces se face prin fereastra de curăţire, amplasată la baza stâlpului;
- se închide (zideşte) fereastra de la baza stâlpişorului, se toarnă betonul în straturi şi se
compactează. Compactarea se face manual cu şipci, lopăţele sau vergele, deoarece o
compactare energică (vibrare, baterea cu ciocanul în cofraje) ar fi dăunătoare aderenţei dintre
cărămizi şi mortar.
Tehnologia de realizare a centurilor :
Centurile se realizează din beton armat monolit şi
sunt continue pe toţi pereţii portanţi.
- o dată cu turnarea planşeelor, în cazul celor
monolite ;
- ulterior montării planşeelor, în cazul celor
prefabricate.

Succesiunea principalelor operaţii la

executarea centurilor planşeelor prefabricate este
:
- dispunerea armăturilor din centuri, după
montarea planşeelor, asigurând petrecerea
minimă a barelor în câmp curent, la colţuri,
ramificaţii etc., precum şi legarea acestora cu mustăţile (buclele) scoase din planşeele
prefabricate;
- curăţirea şi udarea elementelor adiacente centurii;
44
- turnarea şi compactarea betonului (clasa minimă Bc 20);
- protejarea betonului după punerea sa în lucrare.
Particularitatile executarii zidariilor pe timp friguros si metodele de executie:

Principalele măsuri care se iau pentru executarea zidăriei pe timp friguros sunt:
- amenajarea căilor de acces în vederea reducerii la minimum a timpului de transport pentru
mortare;
- depozitarea cimentului în încăperi uscate, ferite de umezeală şi îngheţ; este necesar să se
asigure o temperatură de minimum + 3° C ;
- stivele de piese este recomandat să fie protejate contra intemperiilor;
- mijloacele de transport ale mortarului trebuiesc termoizolate ;
- folosirea mortarului de marcă minimă M25Z (ciment-var), preparat cald cu restricţia că la
ieşirea din malaxor temperatura lui să nu depăşească +50° C;
- executarea zidăriei în spaţii mari încălzite în care să se asigure o temperatură min. de +
5°C.

Metodele de executie a zidăriei pe timp friguros:

- metoda îngheţării mortarului;
- cu utilizarea adausurilor chimice;
- metoda încălzirii artificiale a zidăriei.

1.Metoda îngheţării mortarului:

Se efectuează în aer liber din pietre neîncălzite, dar curăţite de zăpadă şi gheaţă, amplasate
pe un mortar încălzit. Sub acţiunea temperaturilor negative mortarul îngheaţă şi se află în
această stare până la dezgheţare în primăvară sau până la încălzire artificială. Mortarul
dezgheţat treptat măreşte rezistenţa. Mortarul este încălzit pentru a majora lucrabilitatea lui şi
comprimare sub greutatea zidăriei amplasate mai sus.
Utilizarea acestei metode este recomandată pentru zidăria din cărămidă în care mortarul
constituie 21 – 22 % din volumul construcţiei, şi pentru zidăria din blocuri mari, unde
cantitatea mortarului este neconsiderabilă.
Realizarea zidăriei din pietre neprelucrate prin metoda îngheţării mortarului este interzisă.
Executarea zidăriei prin această metodă se realizează pe mortare cu marca nu mai mică de
M10 fără adausuri chimice. Încălzirea mortarului se realizează prin încălzirea apei de
preparare până la temperatura nu mai mare de 80ºC.

2.Metoda utilizarii adaosurilor chimice:

Utilizarea adaosurilor chimice – substantele antigel micsoreaza temperatura de inghet a apei
(saruri, NaCl, CaCl). Se utilizeaza pentru marci a mortarului >50, nu se recomanda pentru
zidarii armate pentru a evita oxidarea armaturii.
3.Metoda incalzirii artificiale a zidariei:
S-e executa cu ajutorul electrozilor inglobati in rosturi conectati la 220-380V, cu ajutorul
caloriferelor, cu ajutorul aparatelor cu raze infrarosii. Primavara mortarul din interior (unde
s-au desfasurat masurile de incalzire) este uscat iar cel de la exterior isi continua priza.
Dezavantajul – cheltuieli mari de energie.

45
 9.Tehnologia realizarii halelor industriale tip parter cu carcasa din elementele
prefabricate de beton armat si a halelor cu carcasa din elemente prefabricate din
otel.
Executarea infrastructurii:
Defrisarea stratului vegetal, executarea sapaturii pentru fundatie(in cazul cind pasul stilpului
si deschiderea este l<12m se efectuiaza sapatura comuna pentru intregul sir de fundatie.

In cazul cind l>12m se face gropi separate pentru fiecare fundatie.

2. Se infaptuieste receptia sapaturilor si se efectuiaza un proces verbal al fazei determinante.

La acesta executie se invita inginerul geotehnician la groapa de fundatie. La receptie se
prezinta:
a) avizul inginerului geotehnician
b) schema de executie

Procesul verbal al acestei faze determinante semneaza si stampileaza de catre toti care au
participat la receptia acestei faze determinante. In cazul cind lucrarile corespund proiectului
si normat in vigoare se mentioneaza permisiunea de a executa urmatoarele lucrari.
3. Montarea paharelor de fundatie.

46
Dupa montarea paharelor de fundatiese efectuiaza ridicarea de executie la care se verifica
pozitionarea paharelor in plan si pe inaltimi, deasemenea se determina cotele fundului
fiecarui pahar, ca cota de reper a fundatiei paharului se ia cota cea mai inalta, celelalte
funduri se aduc la cota de reper prin turnarea mortarului de ciment cu tasarea conului 8-10cm
cu marca cimentului M100.
4. Montarea grinzilor de fundatie
Se intocmeste procesul verbal a lucrarilor ce devin ascunse(montarea paharelor de fundatie
si grinzile de fundatie).
Executarea umpluturii cu respectarea regulilor de executie a umpluturilor. Umplutura se
executa din sol cu umiditatea optima asezat strat cu strat (0,3-0,5m) si compactarea fiecarui
strat pina la densitatea minima la 1,6 g/cm3.
Se intocmeste proces verbal a lucrarilor fazelor determinante pentru infrastructura, la
receptie se prezinta:
-schema de executie a fundatiilor si grinzilor de fundatie
-certificatul de calitate ale prefabricatelor a paharelor de fundatie si grinzi de fundatie
-buletinul de incercari a pamintului umpluturii.
Se semneaza de inspectorul de stat in constructie, dirigintele de santier, responsabilul
tehnic, proiectantul.

Executarea suprastructurii:
1. Montarea stilpilor in paharele de fundatie.
-metoda libera ( fixarea liberera cu pene)
-metoda libera constrinsa (fixarea provizorie cu bucse)
In cazul cind H a stilpului este mai mare de 8m stilpul se fixeaza suplimentar cu
contravintuiri in planuti de rigiditate minim.

Din punct de vedere a organizarii stilpii se monteaza prin asa numita metoda numita metoda
diferentiala.

47
Monolitizarea imbinarilor stilp, pahar, fundatie se efectuiaza cu beton clasa C15, C20.
Incarcarea stilpilor (adica montarea elementelor urmatoare poate fi executata cind valoarea
rezistentei betonului la intrare este 0,5-0,7 R28
Conditii normale 95% umiditatea, t=20+-2
R28=clasa de proiect
-se monteaza grinzile de rulare: in cazul cind
cladirea este prevazuta cu pod rulant
grinzile de rulare se monteaza prin metoda
diferentiala de regula tot cu automacarale.

Este posibila montarea grinzilor de rulare si prin

metoda complexa, adica din aceiasi statie a macaralei concomitent cu alte elemente, grinzi
jug, ferme de acoperie, chesoane; totusi metoda diferentiala este cea mai optimala fiind ca se
utilizeaza capacitatea portanta maximala. Concomitent cu grinzile de rulare in locurile
prevazute de proiect se instaleaza contravintuirile tip portant.
Montarea elementelor de acoperis:
1. fermele jug daca este cazul
2. grinzi cu zabrele
3. chesoane de acoperie
Montarea acestor elemente se efectuaza prin metoda complexa, adica dintro statie a
macaralei se monteaza mai multe elemente.

Elementele de inchidere:
Montarea panourilor si elementelor de inchidere.
Se efectuaza prin metoda diferentiala din exteriorul cladirii, executarea procesului cu
automacarale sau macarale pe pneuri.
In cazul lucrarilor ascunse se intocmesc
procese verbale, dupa terminarea fiecarui proces
se alcatuiesc scheme de executie.

48
Schema de montare a elementelor cladirilor Schema de montare a elementelor
industriale cu macaraua dintr-o parte a halei industriale cu 2 macarale:
cladirii:

Halele cu carcasa din elemente prefabricate de otel.

Dezvoltarea tehnico-stiintifica si tehnologica in domeniul studiului materialelor (inclusive
metalele) a industriei siderurgice progresul metodelor de calcul avansarea tehnologiilor de
executie a permis de a utilize pe scara larga in constructii cladiri cu structure de rezistenta
din otel.
Avanataje:
-rezistenta sporita la diferite tipuri de solicitare;
-masa mica comparativ cu structurile din alte materiale si sporirea rezistentei la actiunea
seismic;
-posibilitatea de realizare a diferitor tipuri de constructie;
-costul redus comparativ cu structurile din BA mai ales la deschideri mari pentru
confectionarea unei ferme metalice se foloseste tot atita metal ca pu armarea aceeasi ferme
din BA.
Dezavantaje:
-rezistenta scazuta la foc, necesitind unele protectii suplimentare;
-rigidizarea elementelor plane.

49
10. Tehnologii de realizare a edificiilor ingineresti de inaltimi sporite (metodele: rotirea
in jurul articulatiilor, liftarea constructiilor, edificarea constructiilor de jos in sus).
Edificiile de inaltime mare sunt: turnurile de televiziune, turnurile de radiodifuzie si
receptie, stalpii ai retelelor electrice. Particularitatile edificiilor de acest fel constau in faptul
ca ele au dimensiunile compacte in plan, masa proprie mare si inaltime sporita.
In dependenta de masa constructiei, schema constructiva se utilizeaza pentru edificare
urmatoarele metode:
Metoda de montare prin rotirea in jurul articulatiei.
Esenta metodei consta in instalarea in pozitie de proiect a intregului edificiu amplasat in
prealabil la locul de montare in pozitie orizontala si rotirea lui in jurul unei articulatii (sau a
mai multor de pe o axa).
Se monteaza cu aceasta metota stalpii retelelor electrice, tevile cosurilor de fum
h<120m. Ridicarea se efectueaza prin tractarea constructiei agatate cu cabluri metalice cu
diferite masini si mecanisme (tractoare, trolii, macarale, helicoptere). Pentru evitarea caderii
bruste a constructiei, din pozitia de echilibru nestabil, se utilizeaza dispozitivele de franare,
care asigura asezarea lenta a constructiiei.

1,2 – dispozitive de tractare; 3 – cablu de tractare; 4 – cablu de franare; 5 – grinda de ghidaj;

6 – constructia; 7 – articulatii; 8 – fundatia; 9 – suport.

Succesiunea tehnologica :
a) Se realizeaza fundatia viitoarei
constructii. In partea unde va fi
depozitata constructia, pe fundatie
se fixeaza rigid una sau cateva
articulatii (pe o axa).
b) Se aseaza constructia in pozitia de
montare orizontala in asa mod, ca extremitatea inferioara a ei sa fie amplasata
pe fundatie, contactand cu articulatia.

c) Se executa fixarea rigida a extremitatii constructiei de articulatii

d) Se efectueaza agatarea constructiei cu cablurile de tractare si franare, acestea
fixandu-se corespunzator de mecanismele de tractare si franare.
e) Se ridica constructia in pozitie de proiect prin tractare. In momentul cand constructia
se apropie de pozitia de echilibru nestabil mecanismul de franre intinde cablul de
50
franare.Mentinandu-l intins pana cand a doua extremitate inferioara a constructiei se aseaza
pe punctul de sprigin pe fundatie. Franarea evita caderea brusca a constructiei si in
consecinta deteriorarea fundatiei sau deformarea neadmisibila a constructiei.
f)Dupa instalarea constructiei in pozitie de proiect cablurile se inlatura. Se efectueaza
imbinarea finala a constructiei cu fundatiile in conformitate cu prevederile proiectului.
Avantajele metodei- se poate efectua in spatii inguste
Dezavantajele metodei-lucrarile se efectuiaza la inaltime,risc sporit
Metoda liftarii constructiilor de jos in sus.
Esenta metodei consta in edificarea constructiilor speciale inalte din elemente sau
blocuri spatiale, procesul desfasurandu-se de jos in sus. Daca avem inaltimi de la 50-60m,
montarea se efectueaza cu macaraua pe sinile inalta sau turn. La cote mai mari montarea se
efectueaza cu macarale cataratoare care se fixeaza rigid de constructie si se deplaseaza in sus
cu ajutorul verinilor.Prin aceasta metoda se realizeaza h=100-160m (turnurile de televiz.etc)
Neajunsul este ca un volum mare de lucrari se executa la inaltimi mari ceea ce duce la
micsorarea productivitatii muncii, majorarea duratei executarii lucrarilor si creaza conditii
periculoase de munca pentru muncitori.
Avantajul metodei este ca nu este nevoie de arii mari pentru constructii.

1 – partea inferioara a constructiei; 2 – partea superioara a constructiei; 3 – fundatii; 4 –

macara pe sinile; 5 – macara cataratoare; 6 – contravantuiri; 7 – ancore.
Succesiunea tehnologica:
a) Montarea partii inferioare. In cazul amplasarii in exterior a macaralei cataratoare
pentru montarea partii superioare, partea inferioara se monteaza cu o macara pe sinile
adecvata. In cazul cand macaraua cataratoare se amplaseaza in interiorul constructiei, se
fixeaza de fundatie, partea inferioara se monteaza folosind metoda rotatiei.
b) Montarea partii superioare. In cazul amplasarii macaralei cataratoare in exteriorul
constructiei inainte de inceputul montarii ea se fixeaza de constructie prin intermediul
dispozitivelor de catarare trolii si verine, se deplaseaza la cota de montare si se fixeaza rigid
de constructie. In cazul amplasarii macaralei cataratoare in interiorul constructiei inainte de
deplasarea ei la urmatoarea statie de montare macaraua se fixeaza rigid de elementele
constructiei, se desprinde de fundatie si se deplaseaza la cota respectiva de montare si se
fixeaza rigid. Dupa instalarea macaralei in pozitie de lucru se amenajeaza locul de munca
(schele, ingradiri), se efectueaza montarea pe un sector cu inaltimea egala cu inaltimea
turnului macaralei. Ciclul se repeta deplasand macaraua pana la atingerea cotei de proiect. Pe
masura desfasurarii procesului de montare pe verticala, la cotele prevazute de proiect se
instaleaza contravantuiri, ele se fixeaza cu o extremitate in constructii si cu cealalta in sol.
c) Cu ajutorul troliilor se efectueaza demontarea macaralei, succesiunea operatiilor de
demontare depinde de tipul macaralei.
51
 11. Tehnologii de realizare a rezervoarelor cilindrice din otel.
Realizarea rezervoarelor cilindrice se utilizeaza pentru pastrarea substantelor lichide,
diametru de 42m cu h<10-12m ,volumul cuprins 100…120t, grosimea foii mai mica de
22mm.

Exista 3 metode de realizare a rezervoarelor cilindrice:

I. Din foi mari de metal rulonate, cu desfacerea ruloului in pozitie verticala
II. Din foi mari de metal rulonate cu desfacerea ruloului in pozitie orizontala
III. Traditionala – din foi mici sudate la santier bucata cu bucata
Prima metoda consta in asamblarea pe deplin in conditii de uzina din foi standard sudate
automat sau semiautomat in foi, cu inaltimea foii egala cu inaltimea rezervorului, iar
lungimea foii egala cu lungimea bazei rezervorului. Foaia se asambleaza in rulou si se prinde
cu benzi din foi de metal pentru a evita desfasurarea si se aduce la santierul feroviar.
Asamblarea rezervuarului consta din :
a)Asamblarea fundului rezervuarului,desfasurate in pozitia orizontala
b)Asamblarea peretelui prin desfasurarea ruloului in pozitia verticala
c)Realizarea acoperisului si accesoriile
Domeniul de aplicare :
Metoda se realizeaza in cazul rezervuarelor cu capacitatea 5000-7000cm3
Avantajele :
Se micsoreaza manopera,se obtine calitae buna a sudurii
Dezavantajele :
Este dificila pozitionarea peretelui in pozitia de proiect,datorita flexibilitatii lui
De regula rulourile au dimensiuni si greutati destul de mari,si se transporta cu trnsportul
feroviar
Tehnologia de executie:
1. Se realizeaza baza rezervuarului comform proiectului

52
2. Se realizeaza fundul rezervorului din foi mari si se asambleaza prin sudura de la centru
spre extremitati, se verifica calitatea cu ultrasunetul

3. Realizarea peretelui

Partea inferioara a peretelui se sudeaza prin sudura punctiforma (de montare), dup ace foaia
este instalata in pozitia de proiect, se executa sudura defenitiva
a)Controlul vertical
b)Controlul orizontal
Verificarea sudurii se efectuiaza prin metoda ultrasonora sau prin metoda cu gaz lampant
4. Se executa acoperisul din foi de metal

grinzi metalice
pentru acoperis

inel
superior

5)Se instaleaza toate accesoriile

a) Scarile de acces
b) Rasuflatorile
6. Se efectuiaza incercarea hidraulica a rezervorului care consta in umplerea rezervorului cu
apa si mentinerea lui in asa stare timp de 72 ore,daca scaderea nivelului nu are
loc,incercarea se considera reusita .
7. Se scurge apa, se usuca,se efectuiaza protectia anticoroziva si se vopseste.
La metoda a doua desfacerea are loc in pozitie orizontala, foaia fiind fixate de niste bucle
rigide, ce urmeaza a fi ridicate, si foaia obtinind astfel locul de proiect,acoperisul si celelalte
lucrari se executa ca in metoda precedenta.

53
 Domeniul de aplicare :
Se utilizeaza in cazul rezervuarelor mari,capacitatea este peste 7000m3 (diametri si raze
mari)
Avantajul:
Micsorarea manoperii comparative cu metoda precedent,calitatea sudurii,excluderea
necesitatii a contravintuirii foii de perete.
Dezavantaje:
Echipament tehnologic (bucse) este mai costisitor ca in metoda precedenta
Metoda a III consta in faptul ca rezervorul se asambleaza totalmente in conditii de santier
ceea ce necesita o manopera sporita cu termen lung de realizare, conditii incommode de
lucru si respective calitate indoielnica. Aceasta metoda are loc cind e imposibila
transportarea ruloului sau lipseste uzina de asamblare.
Avantajele:
Nu necesita unitati de transport feroviar,si utilaje special
Dezavantaje:
Manopera sporita, calitatea sudurii mica,necesitatea de sudori calificati.
Tehnologia de executie:
1) Se realizeaza baza (temelia)
2) Se executa fundul rezervuarului

3) Realizarea peretelui

In timpul asamblarii, foile se sudeaza cu sudura punctiforma,dupa asamblarea peretelui,

sudura se efectuiaza in urmatoarea succesiune:
a) Cordonul inferior
b) Cordonul superior c) Cordonul dintre perete si baza rezervorului

54
 12. Tehnologii de realizare a rezrvoarelor sferice din metal.
Realizarea rezervoarelor sferice din metal sunt executate din petale aparte. Petalele din
metal sunt executate la uzină a căror laturi sunt prelucrate ca să avem o îmbinare cît mai
calitativa la sudare, după care cu ajutorul valţurilor ei se face o curbură a întregii suprafeţe
căpătînd forma viitoare a rezervorului, care poate fi corectată la montare (sudare) cu petalele
vecine. Pentru sudarea mai calitativă a petalelor, care se află în partea de jos a rezervorului se
sudează în partea interioară iar cele din partea superioară la exterior.
La executarea rezervoarelor din elemente meridionale (petale) ca bază se ia un inel bine
suspendat care va menţine pe viitor echilibrul rezervorului. Pe acest inel se montează fundul
rezervorului. Elementele se montează cu ajutorul macaralelor. În timpul montării petalele se
sudează provizoriu. După ce rezervorul este executat se face sudura completă. În centrul
fundului se fixează o ţeavă de ghidaj după care se sudează petalele:

Domeniul de utilizare:
Rezervoarele sferice se utilizeaza indeosebi pentru volume de depozitare foarte mari si sunt
cele m-ai dezavantajoase din punct de vedere economic.Sunt intrebuintate pentru depozitarea
gazelor petroliere lichifiate sau a gazelor naturale lichefeate(axigen,helui,azot etc)

Materiale utilizate pentru rezervoare:

Materialele intrebuintate in constructia recipientelor cu perete subtire, in special, trebuie
sa satisfaca cerintele tehnice si cele ale tehnologiei de executie:
- rezistenta mecanica;
- rezistenta la coroziune;
- sudabilitate;
- economie.
In general,recipientele sub presiune, sunt executate din laminate de otel carbon si aliat.
Pe langa materialele metalice feroase si neferoase, se introduc in uz si materialele plastice ca
materiale de rezistenta si pentru captusiri protectoare impotriva coroziunii.

Tehnologia de executie a rezervoarelor in pozitie verticala:(conf.desen.alaturat):

1.Se executa fundatia;
2.Se amplaseaza baza;
3.Se amplaseaza elementul polar de jos;
4.Se instaleaza stilpul provizoriu;
5.Se instaleaza elementul polar de sus;
6.Se instaleaza blocul spatial.

55
 Pentru o capacitate mare a rezervorului se foloseşte metoda de executie a doua jumatati
sferice si apoi montate impreuna in pozitia de proiect. Aparte se execută partea inferioară şi
superioară a rezervorului. Astfel executînd 2 jumătăţi de sferă este mai comod să observăm
defectele sudurii. Apoi la procesul de montare se fixează partea de jos pe o construcţie cu
reazime, după care se montează partea de sus, în aşa fel ca rosturile să nu corespundă cu
meridiana.

1-construcţie cu reazeme;
2-reazeme;
3-jumătatea sferei de jos, care se
montează mai întîi;
4
4-jumătatea superioară a sferei
direcţia de mişcare a elementului de
3 construcţie.
2

56
 Tehnologia de executie a rezervoarelor cilindirce in pozitie orizontala:
1.Se realizeaza fundatia;
2.Se instaleaza dispozitivul de rotire,elementele polare,blocurile de resp.
3.Se efectueaza sudura definitiva;
4.Dupa sudura se aseaza pe fundatie.

P-u sfera de o capacitate de 2 mii metri cubi cu diametrul 16m folosim metoda de montare
pe orizontală a elem. spaţiale care constă din 3 petale sudate care poate fi şi din jumătăţi de
petale. Elementele se execută pe suporturi speciale executate la uzină. Elementele se
instalează pe o construcţie cu reazime înzestrate cu roţi. Cu ajutorul macaralei se aduce
următorul element spaţial ce se sudează pe precedentul. După montarea a 5 elemente spaţiale
se sudează fundul,după care celilalte.
P-u menţinerea stabilităţii rezervorului în interior se montează bine ca să prevină
deformaţiile de la greutatea proprie.

5 1-constr. cu reazime mobile;

6 4 2-rezervuar direcţii de rotire;
3
2 7
2
8 1

57
 13. Tehnologia realizarii cladirilor din beton armat monolit in cofraje glisante.
Esenta metodei:
Prin cofraj glisant, se intelege ansamblul de platforme, instalatii si cofraje care
delimiteaza fata elementelor verticale ale constructiei si care se ridica treptat de la baza
constructiei spre inaltime, pe masura turnarii betonului in sistemul de armaturi, intaririi
betonului, pina la finalizarea constructiei. Aceasta metoda mai este numita si metoda de
industrializare a constructiilor pe santier.

Domeniul de aplicare:
Cofrajele glisante se folosesc pentru realizarea constructiilor din beton armat pentru
constructii de inaltimi mari, cu sectiune orizontala constanta, dar si in realizarea
constructiilor din beton armat cu pante si sectiuni variabile in inaltime, cu inaltimi ale
constructiilor de 8 - 12 m.
Constructii care se executa cu ajutorul cofrajelor glisante:silozuri, buncare, elevatoare si
case de scari, turnuri de racire cilindrice si hiperbolice, castele de apa, turnuri de granulare,
chesoane, diguri, constructii portuare, baraje, ecluze, diverse constructii hidrotehnice, pile de
poduri, faruri, captuseala interioara a puturilor miniere si de foraj, turnuri de televiziune,
turnuri panoramice si de parasutisti, cosuri de fum cilindrice, cladiri civile, industriale, de
locuit.

Avantaje si dezavantaje:
Avantaje:
1.reducerea costurilor, reducerea duratei de executie, economii importante de materiale si
manopera, se elimina lucrarile de schelarie,
2.posibilitatea executiei cladirilor de pina la 100 m si mai mult in inaltime, fara schele,
3.posibilitatea de continuare a lucrarilor pe timp friguros.
Dezavantaje:
1.Cheltuieli de investitii mari, la inceput, in timpul executiei constructiilor cu cofraje
glisante trebuie sa se tina in permanenta in santier, forta de munca suplimentara , si masini
pentru a nu se intrerupe lucrarile.

Expunerea metodei:
Cofrajul glisant este rigid, are dimensiuni exacte si este suspendat prin intermediul unor
juguri (CADRE) de lemn sau metalice, cu ajutorul unor dispozitive de ridicare sustinute pe
tije metalice de diametrul 25-32 mm care se reazema pe fundatie.
Dupa ce cofrajul se umple cu beton, pe masura intaririi acestuia, cofrajul se ridica treptat
cu ajutorul dispozitivelor de ridicare care sunt actionate manual, hidraulic, pneumatic,
mecanic.
Pe masura ce cofrajul glisant, se ridica, se monteaza armaturile, ramele pentru usi,
ferestre, cutiile pentru crearea golurilor etc. si se toarna betonul in pereti. Aceste operatii se
fac de pe platforma superioara a platformei cofrajului glisant, platforma aceasta fiind
suspendata la 3-4 m fata de platforma inferioara, de unde se supravegheaza calitatea turnarii
betonului , se fac eventuale corecturi, se scot cutiile sau ramele si se finiseaza suprafata
betonului dupa iesirea lui din cofraj.

58
 Cofrajul glisant, se ridica de la 5 la 30 cm/ora. Cofrajul glisant, este sustinut pe perete ,
prin intermediul dispozitivelor de ridicare , de tijele de sustinere, care ramin in peretii de
beton iar dupa terminarea glisarii acestea se recupereaza.
Aceasta metoda de lucru se foloseste la lucrul in flux continuu, oprirea glisarii este
posibila numai cu luarea unor masuri de siguranta corespunzatoare, insa nu se
recomanda. Lucrul in flux continuu permite de a efectua lucrarile intr-un ritm stabilit si de o
calitate inalta. Inainte de montarea cofrajelor se curata si se spala suprafetele pe care se vor
efectua lucrarile de montare. Apoi se verifica corectitudinea axelor cu teodolitul, iar cu
nivelmetrul se verifica cotele fundatiei ( cota maxima a fundatiei trebuie sa fie cu 2-3 cm mai
joasa decit cota muchiei inferioare cofrajului)
Montarea cofrajelor glisante:
Montarea cofrajelor glisante se poate fi efectuata direct pe locul de betonare, sau se
executa preasamblarea ei in blocuri mari pe standuri speciale apoi aceste blocuri se
monteaza pe locul de betonare. Distanta dintre blocurile montate trebuie sa corespunda
grosimii peretilor, determinate la jumatatea inaltimii panourilor de cofraj. Dupa montarea si
verificarea pozitiei tuturor blocurilor se asambleaza jugurile, platforma de lucru superioara,
inferioara si cea exterioara cu ingradire de protectie a varinelor.
Planseele, se executa fie monolit, fie din panouri mari prefabricate de marimea unei
camere , fie plansee mixte din elemente metalice si din beton armat , rezemate in goluri
lasate special in pereti in timpul glisarii.
Avind in vedere ca betonarea in cofrajele glisante trebuie efectuate neintrerupt e necesar
de a respecta strict graficul de aprovizionare cu beton, de aceea e de dorit de a prepara
amestecul de beton in instalatii mobile direct la santier.
La prepararea betonului se utilizeaza ciment Portland M400. In compozitia betonului
trebuie sa se introduca aditivi plastifianti pentru ai mari lucrabilitatea. Betonarea se
efectuiaza in straturi uniforme de grosime 20-25cm. Betonarea urmatorului strat se va
efectua in directie inversa pina la atingerea prizei de stratul de beton pus in opera anterior.
Compactarea betonului se efectuiaza cu previbratorul, iar in cazul armaturii dese se va
efectua compactarea mecanica cu sipci sau cu vergele.
Pentru formarea golurilor se utilizeaza cutii metalice de inventar, de inaltimea respectiva
cu grosimea de 10-15 mm mai mica decit grosimea peretelui glisant. Pet imp friguros la
betonarea in cofraje glisante poate fi utilizata metoda termos si incalzirea betonului cu
instalatii de aburi.

Turnarea betonului în pereţi:

Faza I
Umplerea cu beton a cofrajului glisant cuprinde următoareleoperaţii:
- se toarnă şi se compactează betonul în straturi uniforme de15-20 cm grosime pe
toatăsuprafaţa pereţilor;
- se verifică în timpul primei umpleri dacă cofrajul nu a cedat şi dacă nu se produc scurgeri de beton
pe dedesubt;
- se continuă umplerea cofrajului urmărindu-se în mod special ca betonul să fie turnat în
straturi de aceeaşi grosime pe toată suprafaţa pereţilor astfel ca la o anumită cotă să
aibă aceeaşi vechime pe întreaga suprafaţăa construcţiei.
Faza II

59
 - Desprinderea cofrajului glisantşi începerea glisării va avea loc numai după ce straturile de
beton au ajuns la înălţimea de 80-90cm, această umplere a cofrajului trebuind săfie efectuată
neapărat în 3-4 h.

Masuri tehnologice contra scurgerii betonului din cofrajele glisante la etapa initiala de
glisare:
Instalarea hidraulica de glisare a cofrajelor inainte de montare se curata de murdarie si
unsoare de fabrica. Armaturile orizontale se instaleaza manulal. Pentru usurarea instalarii
armaturii orizontale in pozitie de proiect ea se instaleaza dupa scaritele de reper instalate
anterior pe armaturile verticale.

Demontarea cofrajelor glisante:

Demontarea cofrajului glisant fiind o operaţie dificilă şi periculoasă, care se execută la
mare înălţime, va fi condusă de o persoană experimentată şi se va efectua numai în timpul
zilei, cu personal instruit în mod special pentru asemenea operaţii.

Demontarea cofrajului glisant se executăîn două faze:

Faza I:
Demontarea părţilor din cofraj care se află deasupra platformei superioare:
- se demontează părţile din cofraj care se află deasupra platformei superioare (instalaţii,
cadre etc.);
- se extrag tijele de susţinere, se ung ştifturile şi se umplu cu vase linăgă
urilefiletate.
Faza II:
- Demontarea cofrajului propriu-zis. Se demontează cofrajul glisant propriu-zis (panourile
de cofraj, platformele superioareşiinferioare) în funcţie de mijloacele existente la dispoziţieşi
anume:
cu macara;
manual;
combinat.
Demontarea se va face integral cu macaraua, dacăeste suficientă înălţime de ridicare la
cârlig (cazul I) sau combinat (manual platformainferioar ăşi cu macaraua cutia propriu-zisăde
cofraj), atunci când cârligul macaralei nu are suficientă cursă sub braţul ei (cazul II)şi
nu poate extrage împreună atât cutia de cofraj, cât şi platform ainferioară.
În cazul I:
- mai întâi se demonteazăcu macaraua panourile exterioare de cofraj, inclusiv platforma de
lucru inferioară.
- apoi se demontează tot cu macaraua cofrajul inferior, inclusiv platforma inferioară
În cazul II:
- mai întâi se demonteazăcu macaraua panourile exterioare de cofraj, inclusiv platforma
inferioară aferentă(întocmai ca la cazul I);
- se demontează manual platforma de lucru inferioară,interioară şi apoi cu macaraua cofrajul
interior.

60
 Verificarea calitatii lucrarilor:
Instalaţia de nivel poate fi formată dintr-un sistem de vasecomunicante, având la fiecare jug
câte o sticlă de nivel, fie dintr-un sistem de repere fixate pe tijele de susţinere în dreptul
cărora sedeplasează rigle gradate fixate de cadrul prins pe jug, fie prin orice altsistem.
Instalaţia de verificare a verticalităţii constă din două fire cu plumb diametral opuse, la aceeaşi
distanţă de centru, astfel încât să se încadreze în diametrul minim al coşului. Această operaţie
se mai poate face şi prin vizarea cu aparate topografice (teodolit) din două staţii. În locul
firelor cu plumb se pot utiliza două aparate optice cu prisme,care permit vizarea la verticală a
reperelor fixate în interiorul coşului.

a) b)

1 3

4 6
5

a)turnarea betonului cu bena;

b)turnarea betonului cu pompa de
beton;
1- macara turn;
2- cofraj glisant;
3- manipulator;
4- conducta de beton;
5- pompa de beton;
6- automalaxor.
1. Tija
2. Cric hidraulic
3. Falci de sustinere
4. Punte de lucru
5. Cofraj
6. Carcasa de sutinere a puntei
7. Punte internna suspendata
8. Punte de lucru exterioara
9. Punte exterioara suspendata

61
 14. Tehnologia realizării clădirilor din beton armat monolit în cofraje spaţiale
mobile (tunel orizonal).
In cofraje spatiale de tip tunel orizontal poate sa fie realizate subterane sau pasaje
subterane. Aceste cofraje se pot folosi si la constructiile blocurilor locative,cu pereti
longitudinali,cu pereti portanti si cu pereti inferiori transversali.
Clădirile monolite executate în cofraje spaţiale demontabile,au o alcătuire celulară
distinctă, ce este formată din planşee şi pereţi interiori monoliţi.

Cofrajele demontabile sunt cofraje din elemente plane,ele pot fi mici cu masa 50-70kg si mai
mari de 100kg se amplaseaza cu macaraua.
Cofrajele demontabile sunt pe larg utilizate la realizarea constructiilor civile,de regula se
utilizeaza cofraje destinate special pentru cele elemente.
In functie de materialul utilizat sunt cofraje:
-cofraje din otel
-cofraje mixte(din otel dar suprafata din platilaj olandez)
-cofraje din aliaje din aluminui
-cofraje din masa plastica rigid si rezistent

Avantajele metodei:
-Permite de a betona planseul o data cu peretii
-Productivitate mare,manopera scazuta
Dezavantajele metodei:
-comparativ cu alte sisteme de cofraje,demontarea este mai costisitoare
-in sistemul de cofraje trebue sa fie incluse caile de rulare,si sustinerea cailor de rulare

Setul de cofraje consta din :

1-suport vertical al cofrajului;
2- contravîntuire;
3-suport pe role;
4- panou superior flexibil;
5-popi telescopici pentru sustinere planseului (1 pop la 0,7m2 de planseu)
6- grindă reper.
- buloane cu ţevi distanţiere
-elemente de sustinere
-elemente pentru goluri

1 4 2
2 3 5 6

Esenta metodei consta in faptul ca dupa armare si cofrare peretilor si a planseilor se

efectuiaza betonarea lor,blocul spatial orizontal servind ca cofraj si pentru planseu.
62
 Dupa betonarea peretilor si a planseelor,blocurile spatiale se desprind si se
deplaseaza in directive orizontala spre fasada,astfel in urma betonarii obtinem pereti interior
si planseul,cu exceptia peretilor exterior.Apoi se execută pereţii exteriori din panouri
prefabricate sau din zidării.
Tehnologia de executie:
1) Infrastructura
-se traseaza axele cladiri care urmeaza a fi construita
-se executa sapatura gropii de findatii
-se efectuiaza receptia sapaturilor (intocmirea proceselor verbale)
-se toarna sapa din mortar
-se retraseaza axele cladirii
-se executa armarea fundatiei
-se executa cofrarea fundatiei
- se efectuiaza receptia armarilor (se intocmes procese verbale)
-se betoneaza fundatia

2) Suprastructura
-Se traseaza axele cladirii
-Secţiile cofrajului se instalează pe căile de rulare în poziţia de proiect şi se fixează de ele.
Panourile laterale şi cele orizontale se poziţionează după proiect cu ajutorul cricurilor.
Analogic se instalează şi celelalte secţii.
- După verificarea poziţiei de proiect , secţiile cofrajului se fixează între ele formînd un
cofraj tunel.
- După instalarea în poziţia de proiect a unui cofraj spaţial pe suprafaţa panourilor
cofrajului se aplică prin pulverizare un strat de lubrifiant, pentru a micşora adeziunea
betonului la cofraj.
- După montarea unui cofraj spaţial se montează carcasa de armătură , piesele înglobate,
cofrajele golurilor, reţiaua electrică etc., ce se fixează de armături prin legare lor cu sîrmă sau
clame.
- Apoi în găurile cofrajului se instalează buloane cu ţevi distanţiere a căror lungime
corespunde grosimii peretelui respectiv.
- După instalarea secţiei în poziţia de proiect şi fixarea ei de calea rulantă, cu ajutorul
cricurilor se poziţionează panourile verticale şi cel orizontal.
- Apoi cu ajutorul buloanelor distanţierului secţia cofrajului se fixează de cofrajul spaţial
instalat.
- După montarea tuturor cofrajelor spaţiale se instalează cofrajele pereţilor exteriori
transversali şi platformele de lucru cu împrejmuiri.
- La transportarea betonului către punctul de punere în operă în bene, el se toarnă din ele
direct în cofraj. În cazul volumurilor mari de betonare betonul către punctul de turnare se
transportă cu pompe de beton.
- Betonul se toarnă pe straturi, uniform pe lungimea peretelui, cu compactarea fiecărui
strat turnat, de regulă grosimea stratului este de 40-50 cm.
- Compactarea e dedorit a o efectua cu previbratoare, deoarece la folosirea vibratoarelor
de exterior cresc considerabil sarcinile asupra cofrajului.
- Betonarea peretelui se va efectua neîntrerupt pe toată înălţimea lui. În cazul pauzelor
îndelungate între betonări se formează rosturi orizontale şi neregularităţi.
63
 Nu este admisă turnarea neuniformă a betonului pe înălţimea şi lăţimea peretelui,
deoarece aceasta duce la deformări neuniforme a cofrajului; de aici rezultă rosturi şi
umflături ce înrăutăţesc calitatea suprafeţelor betonate.
Betonarea planşeelor se efectuează la 2 ore după terminarea betonării pereţilor.
În acest răstimp e necesar de a prelucra cu lubrifianţi cofrajul orizontal, de a monta
armăturile planşeului şi de a instala reţelele şi piesele înglobate.
Apoi se instalează cofrajul grinzilor reper al nivelului următor.
Pentru deplasarea muncitorilor pe cofraj se amplasază podine de lucru.
Turnarea betonului se efectuiază în fîşii cu lungimea încăperii începînd de la unul din
pereţi. Betonul se toarnă uniform pe suprafaţa planşeului şi se compactează cu previbratorul,
apoi adăugător cu vibratoare de suprafaţă.
După punerea în operă a betonului este necesar de ai crea condiţiile necesare pentru întărire.
Decofrarea construcţiilor betonate în cofraje spaţiale se va efectua la atingerea de betonul
planşeului a durităţii, ce constituie 70% din duritatea de proiect la deschideri pînă la 6m, şi
80% la deschideri mai mari de 6m.
Demontarea cofrajelor spaţiale începe cu decofrarea cofrajelor exterioare a pereţilor
exteriori. Apoi se trece la demontarea cofrajelor spaţiale.

Decofrarea începe cu demontarea cofrajului grinzii-reper.

Cofrajele spaţiale decofrate se extrag din încăperea betonată după una din variantele
examinate. Cofrajele demontate se amplasează la nivelul pămîntului pentru a fi curăţite de
rămăşiţele de beton şi pentru a fi refolosite.

Ciclul se repeta la fiecare etaj pin se atinge cota de proiect

Dupa finalizarea structurii de rezistenta se realizeaza peretii de fasada

1-pereti din zidarie 2-pereti din panouri prefabricate

Pentru asigurarea unui ritm optim de realizare este necesar un set de cofraje pentru
elementele verticale si 2 seturi pentru elementele orizontale.

64
 15. Tehnologia realizarii cladirilor din beton armat monolit in cofraje din blocuri
spatiale (tunel vertical).
Realizarea cofrajelor spatiale de tip tunel vertical permite de a executa cladiri de locuit
si administrative cu un număr sporit de nivele,monolite integral sau prefabricate
monolite.Cofrajele de tip tunel vertical sunt folosite atit la edificarea cladirilor nedesfăşurate
in plan (punctiforme),cit si a cladirilor cu suprafete mari in plan. Pentru montarea cofrajelor
si a prefabricatelor se utilizeaza macaraua turn cu capacitatea portanta de 10t.

Tehnologia de executie:
3) Infrastructura
-se traseaza axele cladiri care urmeaza a fi construita
-se executa sapatura gropii de findatii
-se efectuiaza receptia sapaturilor (intocmirea proceselor verbale)
-se toarna sapa din mortar
-se retraseaza axele cladirii
-se executa armarea fundatiei
-se executa cofrarea fundatiei
- se efectuiaza receptia armarilor (se intocmes procese verbale)
-se betoneaza fundatia
2) Suprastructura
a)Trasarea axelor cladirii si fixarea lor la cota curenta
b)Armarea peretilor comform peroiectului
c)Pozitionarea tuburilor inglobate pentru cablurile electrice din proiect
d)se efectuiaza cofrarea peretilor si golurilor in comformitate cu proiectul in felul urmator

Betonarea pereţilor se efectuiază după terminarea montarii tuturor cofrajelor pe

sectoarele de lucru,montarii armăturii şi a pieselor inglobate.
Betonul se toarna pe straturi uniforme pe lungimea peretelui cu compactarea fiecarui
strat turnat.
Grosimea stratului de regulă este de 40-50cm.
Compactarea se va efectua cu compactor de exterior.
Betonarea peretilor se va efectua neintrerupt pe toata inaltimea lui.

65
 Demontarea cofrajului se efectuiaza la atingerea de catre betonul peretilor a rezistentei
de decofrare (0,4-0,6 MPa)-Rdecofrare. Aceasta duritate se atinge dupa 24h la utilizarea
betonului de clasa B12 din ciment Portland cu intarire rapidă.
Elementele demontate se amplaseaza pe terenul de depozitari pentru curatirea si
prelucrarea cu lubrifianţi.
2 4

1 5
3

6
7

9
8

Planul general al şantierului la executarea unei clădiri de locuit în cofraje tunele verticale:
1- clădirea; 2—6-terene pentru depozitarea armăturii, cherestelei, prefabricatelor, cofrajelor;
7-macaraua turn; 8- raza de lucru a macaralei; 9-teren de rezervă pentru depozitări.
Toate lucarile se efectuiaza in flux
Cofrajul planseelor constructiv e executat in forma de bloc cu valvele.Extragerea cofrajului
se efectuiaza prin golul din planseu special prevazut. Dimensiunea valvelelor trebuie sa fie
de 2-4 ori mai mica decit inaltimea etajului
Montarea cofrajului planseului incepe cu istalarea meselor cu reazem sau a montantilor
telescopici.
Mai I-îi se montează mesele cu 4 montanţi , apoi cele cu 2 montanţi.
Mesele se fixează între ele cu contravîntuiri cu dispozitive de tensionare.
Cu ajutorul cricurilor mesele de reazem se poziţionează în poziţia de proiect, iar apoi se
montează blocul cofrajului.
Pe perimetrul cofrajului se etanşează cu plăci de azbociment.
Pînă la betonarea planşeelor, de centura betonată se fixează platforma de lucru. La
betonarea planşeului se prevedede a lăsa golul pentru extragerea blocului cu valve. În acest
scop în centrul planşeului pe toată lungimea lui se fixează un cofraj de gol de lăţimea de
400mm.
I II III
3
2 4

IV V VI
3

66
 Schema tehnologică de executare a clădirilor monolite în cofraje tunel vertical cu planşeu
monolit:
I-instalarea cofrajului planşeului; II-betonarea planşeului; III-montarea cofrajului tunel-
vertical şi betonarea pereţilor; IV-decofrarea cofrajului pereţilor; V-decofrarea cofrajului
planşeului; VI-instalarea cofrajului planşeului următorului nivel;
1- montanţi telescopici; 2- cofrajul planşeului; 3- cofraj tunel-vertical pentru betonarea
pereţilor; 4- gol pentru extragerea cofrajului planşeului.
Demonterea cofrajului se efectuiază dupa atingerea de către beton a 70% din duritatea
de proiect.
Pentru coborîrea uniformă a valvelor cofrajului se utilizează trolii manuale şi montanţi
de siguranţă.
Blocul împăturit se extrage prin golul de montaj şi se amplasează în zona de pregătire
unde cofrajul se readuce în poziţia de lucru şi ciclul se repetă. După decofrare golul se
monolitizează.
Consecutivitatea demontarii e urmatoarea:
-se demonteaza panourile plane exterioare si interioare
-se demonteaza panourile de capat si cornierele
-se demonteaza cofrajul tunel-vertical
Cofrajul pereţilor se montează după betonarea planşeelor, înainte de extragerea
cofrajului. Montajul începe cu montarea cofrajului puţului ascensoarelor , celelalte blocuri se
montează în şah, ce creză comodităţi la montarea armăturilor.
Armăturile se recomandă a le fixa prin legarea cu sîrmă, deoarece la sudare picăturile
de metal topit cad pe suprafaţa cofrajelor, arzînd stratul lubrifiant şi înrăutăţind astfel
calitatea suprafeţelor.
Construcţia tunelului următor se montează de pe blocurile montate ulterior şi de pe
planşeu. Ele se amplasează pe grinzile-reper betonate anterior, suprafaţa cărora are aceiaşi
cotă. Blocurile se fixează între ele cu distanţieri conici peste 1,5m.
Cofrajele panourilor exterioare se instalează pe centura de reazem din cofraje, fapt ce
permite de a poziţiona precis fixarea părţii inferioare a cofrajului. Montarea panourilor
începe de la colţul clădirii treptat instalînd următoarele panouri. Verificarea poziţiei părţii
superioare a cofrajelor se efectuiază cu instrumente geodezice.
Pereţii se betonează în straturi cu grosimea de 50-60cm. Pereţii exteriori din beton cu
agregate uşoare se betonează cu avans de un strat faţă de pereţii interiori din beton cu
agregate grele. După atingerea de betonul peretelui a durităţii de decofrare se demontează
cofrajul şi ciclul tehnologic se repetă.

67
 16. Tehnologia realizării clădirilor multietajate cu schema constructivă cu schelet
din elemente prefabricate (seriile IIS).

Elementul principal de rigidizare a clădirilor multietajate de seria IIS constituie carcasa

din beton armat care constă din stîlp, grindă sau cadre unite. Caracteristic pentru serii sunt
dimensiunile elementelor din beton armat prefabricat şi poziţia lor în plan. Stîlpii în plan se
montează după o reţea de 6x6 sau 6x9 m.Carcasa în direcţia riglelor este rigidizat după
reţeaua care a fost proiectat. Stîlpii carcasei au secţiune dreptunghiulară 400x400 şi 400x600
mm.
Coloanele primului etaj sunt încastrate în paharul fundaţiei 600 mm cînd panourile
reazemă pe treapta riglei şi 1000 mm cînd reazemă pe suprafaţa superioară a riglei.
Riglele pot fi de următoarele forme:

Dacă înălţimea etajelor este 3,6 şi 4,8 m putem folosi stîlpi pe două nivele.
Pentru case cu mai multe etaje cu înălţime de 3,6 m vom folosi stîlpii pe un nivel.
Rosturile dintre coloane se află la înălţimea de 1 m de la panou, şi constituie o îmbinare
rigidă. Rostul dintre două coloane este 40 mm. La îmbinarea grinzii cu stîlpul armatura care
este scoasă din stîlp şi riglă se sudează cu sudură în baie, de asemenea se sudează şi
elementele înglobate de metal.

Stilp-stilp
700
720

Sudura in baie
3600
4800

Armatura
Garnitura
3600
4650

Etrier
3450

68
 Panourile intermediare au următoarele dimensiuni 1,5x6 şi pe rîndurile coloanelor
marginale de 0,75x6. Panourile se fixează de rigle prin sudarea pieselor înglobate în patru
locuri. Panourile care se află între coloane la capete se sudează de un cornier care este prins
de stîlp la nivelul treptei grinzii.

Imbinarile stilp-rigla transfersala

A A-A
beton monolit
armatura de rezistenta

cornier rigla
rigla RT-1 consola
A sudura in baie

stilp SM-I stilp

C
Rosturile dintre panouri după montare şi nodurile de îmbinare stîlp-stîlp şi stîlp-riglă se
monolitizează cu beton B15.
Pereţii se execută din panouri. Panourile de perete ce se află la soclu, reazemă pe
grinzile amplasate pe fundaţie. La construcţia caselor se folosesc panourile de acoperiş cu
nervuri.

Tehnologia:
1. Se monteaza fundatiile in pozitia de proiect si se verifica devierile de la axa daca
corespund abaterilor admisibile
2. Se monteaza stilpii nivelului 1 de montare in fundatiile paha si concomitant cu stilpii
se monteaza si contravintuirile metalice la parter.
3. Se monolitizeaza inbinarea stilp-fundatie.
4. Se monteaza riglele si chesoanele la parter, se monolitizeaza imbinarile rigla-stilp si
chesoanele.
5. Se monteaza riglele, chesoanele si contravintuirile la etajul 1
6. Se monteaza stilpii la nivelul 2 de montare, se sudeaza imbinarile stilp-stilp si se
monolitizeaza.

69
 Instalarea elementelor cu o macara Instalarea elem. Cu doua
macarale
a) Montarea stilpilor a) Montarea stilpilor
b) Montarea riglelor b) Montarea riglelor
c) Montarea chesoanelor c) Montarea chesoanelor

Pe sectorul unde se executa lucrari de montare a prefabricatelor se interzice executarea

altor lucrari. Dezagatarea prefabricatului are loc numai dupa verificarea fixarii provizorii in
pozitia de proiect. Se interzice executarea lucrarilor de montare pet imp de ploaie, ceata,
furtuna si cind viteza vintului e mai mare de 15 m/s. Cind se executa lucrari de sudare e
interzisa executarea altor lucrari pe acelasi sector, partile ale utilajului de sudare se leaga cu
pamintul.
Calitatea lucrarilor trebuie sa satisfaca cerintele actelor normative in vigoare. La
receptia lucrarilor se prezinta: Registrul de executie a lucrarilor, procesele verbale de
confirmare a analizelor si incercarilor de lab. A materialelor de constr. Si procesele verbale
de receptive a lucrarilor ascunse.
La montarea stilpilor se verifica: devierea in sectiunea transversal inferioara si
superioara de la axe si de la vertical, diferenta cotelor de reazem.
La montarea riglelor transversale: devierea de la axele riglelor la cota reazemului de la
axele de trasare.
La montarea chesoanelor: denivelarea suprafetelor de reazem si superioare ale
chesoanelor adiacente.
Monolitizarea inbinarilor: se verifica clasa betonului, lucrabilitatea betonului.
Cofrarea se verifica la fixare corecta si rigida.
La sudura se verifica dimensiunile cordonului,distanta dintre armaturile
sudate,rezistenta inbinarilor.

70
 17. Prepararea, transportarea si punerea în operă a amestecului de beton la
realizarea diferitor tipuri de elemente monolite. Metode tradiţionale de compactare a
amestecurilor de beton. Executarea rosturilor de lucru. Masuri de protejare si
intretinere a betonului in curs de priza.Decofrarea elementelor monolite.

Procesul de preparare:
Procesul de preparare a amestecului de beton constă din următoarele operaţii:
1.transportarea agregatelor şi cimentului de la depozit,
2.livrarea apei către instalaţiile de preparare a amestecurilor,
3.dozarea componentelor separate,
4.amestecare lor mecanică şi descărcarea amestecului de beton gata în dispozitive de
5.transportare pentru livrarea lui la locurile de punere în operă.
Operaţia de bază la prepararea amestecului de beton este amestecare mecanică a părţilor
componente a lui.
Amestecul de beton se pregăteşte în corespundere cu marca betonului indicată în proiectul
de execuţie a lucrărilor şi ţinând cont de exigenţele privind rezistenţă la medii agresive,
rezistenţă la îngheţ-dezgheţ şi impermeabilitatea. În afară de aceasta, amestecul de beton
trebuie să posede de anumite proprietăţi tehnice, care asigură transportarea lui şi comoditate
la punerea în operă. În această privinţă, nu se admite segregarea amestecului, să aibă o
anumită consistenţă, care poate să varieze de la moale până la dens şi vârtos. Valorificarea
consistenţei se efectuează cu ajutorul conului standard.
Amestecul de beton se prepară în malaxoarele de beton, care se diferenţiază după modul
de încărcare a componenţilor şi descărcare a amestecului gata în malaxoare de funcţionare
continue (încărcarea şi descărcarea amestecului se efectuează continui) şi funcţionare ciclică.
În cele din urmă operaţiile de încărcare a componenţilor şi descărcare a amestecului gata sunt
despărţite în timp şi procesul se desfăşoară după următorul ciclu: încărcare – amestecare –
descărcare (până la finele întregului ciclu o porţiune nouă de materiale nu se încarcă).
În dependenţă de modul de amestecare se deosebesc malaxoare cu cădere liberă şi cu
amestecare forţată. În malaxoarele de beton gravitaţionale toba malaxorului după încărcarea
ei cu componentele necesare şi apă se pune în mişcare de rotaţie. Materialele încărcate în
malaxor se amestecă cu ajutorul paletelor. Această metodă se utilizează pentru prepararea
amestecurilor cu mobilitate mare. Malaxoarele cu amestecare forţată, dotate cu palete şi
crabote, la rotirea cărora masa se amestecă, se utilizează pentru prepararea amestecurilor
vârtoase şi mobilitate scăzută.
Amestecul de beton, de regulă, se prepară la uzinele staţionare sau de şantier. Uzinele
staţionare cu funcţionare continue produc betonul pentru consumatorii raioanelor apropiate.
Uzinele mari de beton în complex cu parcul de unităţi de transport livrează cu amestecul de
beton obiectele situate în raza de 100 km. Uzinele de şantier, exploatate doi-trei ani, se
realizează montabil-demontabile sau din blocuri separate. Instalaţii inventare montabil-
demontabile sunt raţionale la amplasarea obiectelor în afara razei de livrare a uzinelor de
beton staţionare şi necesităţilor neînsemnate a amestecului de beton (50 – 70 m3/zi); aşa
instalaţii constau din malaxoare, dozatoare de masă şi depozitele agregatelor.

71
 Livrarea amestecului de beton:
Livrarea amestecului de beton către obiectul de betonare, şi de asemenea, distribuirea şi
punerea în operă la executarea edificiilor sunt cele mai voluminoase, costisitoare şi
importante operaţii din complexul lucrărilor de betonare.
Se deosebesc două tipuri de transport pentru livrarea amestecurilor de beton şi mortar:
1.transport pentru livrarea lor de la uzinele staţionare la şantier;
2.transport pentru livrarea în interiorul şantierului.
Deseori amestecul de beton se livrează cu transportul rutier nemijlocit la locul de punere
în operă fără mijloacele de transport intermediare.
La transportare amestecul trebuie să fie protejat de intemperii, îngheţare, uscare, şi de
nasemenea, de scurgerea laptelui de ciment. Durata de transportare în dependenţă de
temperatura amestecului la ieşire din malaxor nu trebuie să fie mai mare de 1 oră la
temperatura amestecului de 20 - 30ºC, 1,5 ore - la 19 - 10ºC, 2 ore – la 9 - 5ºC.
În cazul transportării de lungă durată pe un drum avariat amestecurile se stratifică:
agregatele de dimensiuni mari se deplasează spre straturile superioare, dar cele mărunte –
spre cele inferioare. Nefavorabil se manifestă transportarea de lungă durată şi asupra
calitatea amestecurilor mobile. Nu se recomandă transportarea amestecului în unităţi de
transport fără amestecare în timpul de transportare la distanţe mai mari de 10 km pe drumuri
bune şi mai mari de 3 km pe drumuri avariate. La transportarea pe platforme basculante
amestecul, în afară de segregare, poate să se revarsă peste borduri, dar prin fisurile dintre
borduri se produce scurgerea agregatelor mărunţi, şi în primul rând, laptelui de ciment.
Amestecul de beton preparat la uzinele de beton se transportă la locul de punere în operă,
de bază, cu ajutorul autocamioanelor, automalaxoarelor şi automobilelor cu cutie de formă
specială. Dar transportarea amestecului cu aceste unităţi la distanţe mari conduce la pierderi
considerabile din cauza utilizării muncii manuale pentru amestecare adăugătoare după
descărcare şi pentru curăţirea basculantei. De aceea autobasculantele raţional de utilizat
pentru transportarea la distanţe de 25 – 30 km în cazul drumurilor asfaltate, şi la distanţe de
15 – 20 km în cazul altor tipuri de drumuri.
Cel mai convenabil transport pentru livrarea amestecului de beton este autocamion special
pentru transportarea betonului, care transportă amestecul în dependenţă de condiţii rutiere la
distanţe până la 25 – 30 km. Ele sunt dotate cu platforme basculante, montate pe şasiul
automobilului. Gaura de descărcare se află la o cotă superioară faţă de nivelul amestecului
transportat, ce împiedică revărsarea lui şi scurgerea laptelui de ciment. În momentul de
răsturnare fundul platformei vine în poziţie verticală, ce permite descărcarea totală a
amestecului fără utilizarea forţei manuale. Platforma este dotată cu hidrostimulator, care
scutură pe ea în poziţia ridicată superioară la descărcarea amestecului.
Distanţa de transportare a amestecurilor uscate cu ajutorul malaxoarelor tehnologic nu
este limitată. Amestecarea lor cu apă trebuie să se înceapă în timpul transportării în aşa
termeni, ca la momentul livrării la locul de punere în operă amestecul de beton să fie deja
preparat. Dacă automalaxor se încarcă cu amestecul de beton gata, atunci distanţa
tehnologic admisibilă este de 70 – 90 km.

72
 Punerea în operă:
Procesul de punere în operă a amestecului de beton include următoarele
operaţii:pregătirea bazei, livrarea amestecului de beton în construcţia betonată, distribuirea
(nivelarea) lui şi compactarea.Înainte de betonare cofrajul trebuie să fie curăţit de murdării
şi impurităţi. Suprafaţa cofrajului de inventar, care vine în contact cu betonul, trebuie să fie
acoperit cu soluţia de ungere, care nu trebuie să diminuieze calitatea betonului şi să lasă
urme pe suprafaţa construcţiilor din beton armat, iar suprafaţa betonului vechi se va curăţi de
pelicula de lapte de ciment cu ajutorul periei metalice, se va spăla si se va înlătura apa. Pînă
la începerea punerii în operă a amestecului de beton minuţios se verifică corectitudinea
instalării armăturii, existenţa garniturilor din beton şi altor dispozitive, care asigură grosimea
necesară a stratului de protecţie a armăturii.Pe cofraj se instalează scuturi de lemn înguste pe
suporturi pentru trecerea muncitorilor.
Betonul se toarnă în cofraj şi se distribuie în straturi orizontale de aceaşi grosime,
executate într-o direcţie. Înălţimea de cădere liberă a betonului nu trebuie să depăşească 3m
pentru construcţii masive-stîlpi şi 1m pentru planşee, pentru evitarea efectului de segregare.
Acoperirea stratului precedent cu următorul strat de amestec de beton trebuie să fie executată
pînă la începerea prizei în stratul precedent.

Rosturi de lucru:
Rosturile de lucru se formează ca urmare a întreruperilor la betonare. Ele pot fi amplasate
în locurile , unde racordarea dintre betonul precedent şi nou turnat nu vor influienţa negativ
asupra rezistenţei construcţiei şi de regulă se amplasează în locurile unde în timpul
exploatării construcţiei în ea vor apărea eforturi minimale.
Deosebim 2-ă categorii de rosturi de lucru:
1.impuse prin proiect pentru comportarea corectă a elementului în timp;
2.impuse de posibilităţile organizatorice ale constructorului;
La betonarea coloanelor rosturi de lucru se organizează la nivelul superior al
fundaţiilor,nivelului inferior al grinzilor,riglelor.
Betonarea grinzilor şi panourilor se execută concomitent.Dacă grinda are secţiuni de
dimensiuni mari şi betonarea ei concomitent cu panoul este imposibilă, stunci grinda se
betonează separat. Rostul de lucru se organizează la 20-30mm mai jos de nivelul marginei de
jos a panoului. În procesul de betonare a grinzii separate nu se permite organizarea rostului
de lucru în treimea din mijloc a deschiderii grinzei.
Rosturile se amplasează:
- în plăci, paralel cu armătura de rezistenţă, la 1/3-1/5 din deschidere;
- la planşee cu nervuri, pe direcţia nervurilor, la 1/3-1/5 din deschiderea nervurii;
- la planşee cu nervuri ,cînd betonarea se face perpendicular pe direcţia nervurilor, în zona
cuprinsă între 1/5 şi 1/3 din deschiderea grinzii principale, căutîndu-se ca în placă să fie
la 1/5 şi 1/3 din deschiderea acesteia;
- la bolţi şi arce se admit rosturi numai perpendicular pe directoare;
- în pereţi mulaţi nu se admit rosturi orizontale.
Rosturile în stîlpi, grinzi, arce etc. se execută perpendicular pe axa acestor elemente, iar
la plăci, bolţi, pereţi, perpendicular pe suprafaţa lor.

73
Metode tradiţionale de compactare a amestecurilor de beton:
Betonul trebuie de compactat cu scopul de a elimina golurile de aer pe care le conţine şi
pentru umplerea completă a cofrajului. Fiind compactat betonul îşi măreşte densitatea cu
200-500kg/m3. Datorită acestui se măreşte rezistenţa mecanică, la îngheţ, impermiabilitatea
şi alte proprietăţi ale betonului.
După modul de acţiune asupra amestecului de beton se cunosc 3 tipuri de vibratori:
1.interioari (de adîncime)— cu amorsarea în amestecul, acţionînd prin intermediul vibrării
corpului vibratorului;
2.exterioari —instalate pe cofraj,
3.de suprafaţă — instalate pe suprafaţa amestecului turnat;
Cunoaştem următoarele metode de compactare:
1.metode manuale;
2.metode mecanice;
3.vacuumare;
Procedeele manuale se aplică acolo unde nu pot fi aplicate procedeele mecanizate sau ele
nu dau rezultatele dorite.
1. Compactarea cu şipca sau vergile metalice

3. Compactarea cu ciocanele din lemn—se ciocănesc cofrajele la stîlpi, diafragme ş.a.

Pentru obţinerea unor rezultate bune se face vibrocompactarea cu vibratoarele electrice

74
 Masuri de întreţinere a betonului proaspăt turnat.
După betonarea completă a elementelor este nevoie de a menţine betonul în anumite
condiţii speciale şi protejarea lui. P/u a evita deformaţiile din construcţii la întărirea
betonului este nevoie de a menţine umiditatea minimă timp de 7 zile de la turnare pentru
construcţiile obişnuite şi 14-28 p/u constructiile recipient.
Metodele utilizate:
- acoperirea suprafeţelor cu materiale de protecţie menţinute în stare umedă;
- stropirea periodică cu apă sau acoperirea supraf. betonate cu un strat de 3-8 cm de apă;
- aplicarea peliculelor de protecţie (pelicule sintetice,văruire).
Stropirea bet. se face la 2-6 ore şi se începe la cel mult 12 ore de la turnare. La
temperaturi sub +5 grade C betoanele nu se stropesc. Pe timp de ploaie supraf. de beton
proaspăt turnat se acoperă pentru a împiedica antrenarea cimentului.In primele 3-4 zile de
întărire se evită zdruncinăturile sau vibraţiile de la transport precum şi depozitarea greutăţilor
pe supraf. elementului turnat.
Decofrarea elementelor din beton armat monolit:
Decofrarea este o faza care trebuie redusa la minim fara a pune in pericol constructia.
Părţile laterale ale cofrajelorse pot decofra atunci cînd betonul din elementul de
constructie a atins rezistenţa de 0.025Mpa.Dacă în proiect nu se impun anumite restricţii
decofrarea se face atunci cînd elem. ating următ.procente din duritatea de proiect:
1.la elem. cu deschiderea L<6m,50%
2.la elem. cu deschiderea L>6m,60%
cu prevederea de popi de siguranţă care rămîn în lucrare pînă se ating procentele de 70% (la
L<6m) şi 80% (L>6m) din duritate, iar la deschideri > 12m, 90% din duritatea de
proiect.Stabilirea rezistenţelor se determină de elaboratorul de şantier.Timpul de decofrare se
determin prin metode nedistructive ţinîndu-se cont de calitatea cimentului, temperature
mediului ş.a.

75
 18. Particularitatile betonarii construciilor monolite si metodele de protejare si
intretinere a betonului in curs de priza pe timp friguros.

Lucrările de betonare se efectueaza unul imprejur. Cele pe timp de iarna(perioada rece)

se deosebesc esential de cele pe timp de vara.(perioada calda) . Dupa normative parametrul
de baza ce caracterizeaza perioada de timp friguros este temperatura aerului exterior
masurata la 8(opt) dimineata, la distanta de 2 (m) de la sol, la 2 (m) de o constructie. Daca
temperatura este +50 si nu are tendinte sa se ridice, ziua se numeste –friguroasa.
Viteza de hidratare a mineralelor cimentului cu apa depinde de t0 aerului inconjurator.
La t0 inalte viteza de hidratare creste, iar la cele mici- scade, si devine nula la t0 de 50-100C,
in afara de aceasta la inghetare volumul ocupat de cristalile de gheata depaseste cu 9%
volumul apei din care sa format. Astfel in interiorul betonului apar tensiuni ce duc la
distrugerea structurii lui.
S-a constatat din practică şi încercări ştiinţifice că dacă betoanele pînă la îngheţare au o
anumită duritate şi după dezgheţare procesul de hidratare continuă fără a se observa urmări
negative. Această duritate a fost numită critică şi depinde de clasa betonului şi condiţiile de
exploatare a construcţiilor.
Duritatea critică este egală cu :
- pentru betoane simple şi armate cu armături fără precomprimări de clasa B15 – 50%,
B22,5 ,25- 40%, B30-30%, din duritatea de proiect.
- pentru betoane cu precomprimare sau postcomprimare , construcţiile deschiderilor
podurilor şi a altor construcţii de mare importanţă – 70% din duritatea de proiect.
- pentru construcţii îngheţate şi dezgheţate sau care sunt supuse presiunii gazelor sau
apei – 100% din duritatea de proiect.
Reieşind din toate acestea e necesar de luat măsuri pentru crearea condiţiilor optimale
de atingere de către betonul turnat pe timp rece a durităţii critice într-un timp cît mai scurt şi
cu cheltuieli minime. Pentru aceasta se folosesc metode speciale de preparare, transportare,
punere în operă şi tratarea betonului.
In dependenţă de felul tratării betonului metodele de betonare se împart în 3 grupe :
- metoda conservării căldurii iniţiale a betonului şi a căldurii eliminate la hidratarea
cimentului. Această metodă se foloseşte la construcţii masive la betonarea lor cu beton în
componenţa căruia intră ciment portland sau aluminos.
- metoda de încălzire a betonului după punerea lui în operă. Se aplică acolo unde nu
poate fi aplicată prima metodă, la betonarea carcaselor cu armături dese, a elementelor
înguste (stîlpi, grinzi, pereţi).
- metoda ce aplică efectul scăderii punctului de solidificare a apei, utilizînd aditivi
antiger (sau acceleratoare a prizei), constă în aceea că în amestecul de beton , la preparare, se
introduc adaosuri care accelerează priza betonului (CaCl2, KCO3) în proporţii de pînă la 2%
din masa cimentului. Astfel timpul prizei se micşorează de 1,5-1,8 ori.
Pentru întărirea betonului cea mai favorabilă este t0 de 15..250 C.

76
 Metoda de întreţinere în înveliş special
(artificial) – această metodă prevede
executarea unor corturi încălzite.

Metoda termos – metoda de betonare

fără încălzire. Sensul metodei- constă în
aceea că betonul cu t0 iniţială pozitivă se
pune în cofrajul termoizolant.

Metoda de încălzire electrică – la incalzirea electrica este utilizata caldura ce se degaja in

amestecul de beton proaspat turnat la trecerea prin el a curentului electric alternativ .In acest
scop betonul pus in opera se include in circuitul electric sub forma de rezistenta. La trecerea
prin el a curentului electric se degaja energie termica

Pentru includerea betonului in circuitul electric se utilizeaza diferite tipuri de

electrozi:placi(d3), panglica(d4-5), bare si strune(d6).

77
 19. Tehnologiile placarii suprafetelor verticale si orizontale ale elementelor
constructive din interiorul si exteriorul cladirilor cu materiale naturale si artificiale
(granit, piatra de Cosauti, gresie, faianta, etc.).
Tehnologia lucrărilor de placaj:
Placajele se utilizează pentru finisarea suprafeţei exterioare a clădirii şi interioare. În
funcţie de materialele utilizate placajele pot fi: din materiale naturale (piatră de căsăuţi,
granit, marmoră, labrodorit) şi din materiale artificiale.
Înainte de executare a lucrărilor de placare se pregăteşte suprafaţa, se rostuiesc plăcile, se
verifică orizontalitatea şi verticalitatea suprafeţelor; se curăţă suprafaţa de praf, ulei şi alte
impurităţi; suprafeţele netede se zimţuiesc şi se trasează poziţia plăcilor.
Există două metode de prindere a plăcilor de suprafaţa finisată:
1.metoda umedă - plăcile se fixează de suprafaţa finisată cu ajutorul scoabelor de prindere de
o anumită lungime (20 – 40 mm). Un capăt al scoabei se introduce în gaura perforată în
placă, celalalt capăt se prinde de plasă fixată de suprafaţa finisată cu dibluri. Astfel scoabele
servesc totodată ca şi distanţiere. Spaţiul dintre suprafaţa interioară a plăcii şi peretele se
umple cu mortar.
2.metoda uscată - prevede prinderea plăcilor de suprafaţa finisată cu ajutorul elementelor de
prindere.

Placarea pietrei de Cosauti:

Pentru placarea cu pietre artificiale se utilizează plăcile de teracotă, sticlă, foi de PAL,
masă plastică. Plăcile în formă de plăci mari se execută prin prinderea lor cu cuie sau
şuruburi de carcasă de suport din rigle de lemn. Carcasa este fixată de suprafaţă placată cu
elemente metalice împuşcate cu pistolul de montaj, sau cu dopurile de lemn introduse în
găurile perforate în prealabil în locurile respective.

Placarea gresiei:
Aceste pardoseli se execută din plăci de ceramică, plăci de polivinil-clorit, plăci din piatră
naturală şi din beton. Teracota se amplasează pe un strat de mortar cu grosimea de 10 – 15
mm. Mai întâi se trasează rândurile repere. Plăcile din polivinil-clorit se execută ca şi cele
din parchet prin încleierea plăcilor pe şapă de mortar prealabil grunduită, pe mastic
bituminos sau pe clei PVA. Pardoseli din plăci de piatră naturală se execută pe un strat de
mortar cu grosimea de 20 – 30 mm.
Etapele de lucru:
1.Pregătirea substratului:
Substratul pentru aplicarea plăcilor ceramice trebuie să prezinte capacitate portantă, să nu
aibă fisuri, să fie curat şi plan. Denivelările trebuie şpăcluite în prealabil, se aplică o masă de
şpaclu, cu tratarea prealabilă a suprafeţei cu un grund de bază.
2.Distribuirea masei:
Se distribue masa cu ajutorul unui ştergător de cauciuc. Suprafaţa plană astfel realizată
trebuie să se mai usuce aproximativ 2 zile.
3.Planificarea montajului:
In depandenta de stuctura de placare aleasa se executa trasarea liniilor de reper pe podea
pentru o uniformitate a lucrarilor.
La montarea în unghi drept,s-e pozitioneaza primul rând în funcţie de o sfoară întinsă în
mijlocul încăperii şi paralel cu pereţii laterali.
78
 La montarea în diagonală,se determina pentru început axul longitudinal şi cel transversal
al încăperii şi se marcheaza între acestea unghiul de 45°. În funcţie de acesta, rândurile de
plăci sunt montate drept şi în diagonală pe axele longitudinale şi transversale.
Montarea pe diagonala Montarea pe transversal

4.Lipirea plăcilor ceramice:

Substratul adezivul pentru plăci ceramice se aplica cu un şpaclu cu dinţi pe suprafeţe uşor
de acoperit.Aplicarea plăcilor se realizează printr-o uşoară apăsare şi baterea acestora cu
ciocanul de cauciuc pe patul de adeziv. Trebue respectata lăţimea rosturilor.Ca element
ajutător sunt utilizate distanţiere pentru plăci ceramice sau sfori de trasat.
5.Montarea plintelor:
Plintele pot fi alese din resturile ramase cantul superior al plăcilor ceramice folosite,sau pot
fi executate de uzina,se alipeste adeziv pe partea din spate şi se lipesc pe perete cu
respectarea rosturilor gresiei.
6.Umplerea rosturilor:
Inainte de umplere rosturile se curate cu o pană din lemn,apoi se v-or umple cu masa
pregatita,de obicei cu ciment Portland sau ciment alb.Masa se v-a distribui uniform peste
plăcile de gresie şi se va aplica cu ajutorul unui ştergător de cauciuc transversal faţă de linia
rosturilor.
Toate resturile de chit sunt indepartate cu ajutorul unui burete umed sau a unei scânduri cu
burete. După uscare se şterge din nou cu buretele şi apă curată.Trecerea dintre plintă şi
plăcile de gresie, precum şi rosturile perpendiculare din colţurile încăperilor trebuie umplute
cu masă de etanşare de silicon cu elasticitate remanentă.

Placarea faiantei:
Faianta,se instalează pe suprafaţa finisată pe mortar de ciment, pe mortar de ciment cu
clei PVA, suprafaţa nefiind tencuită în prealabil sau se încleie cu PVA pe suprafaţa tencuită.
Înainte de executare a placajului pereţii se încreştează, se verifică poziţia în plan. Pentru a
obţine o suprafaţa plană a placajului înainte de placare propriu zisă se instalează rândurile de
reper, la încăperile mici, de obicei, la colţuri.
Faianţa se poate monta pe multe tipuri de suporturi:
1.faianţă pe faianţă;
2.plăci din rigips;
3.tencuieli din gips;
4.plăci din fibrociment;
5.zidărie din beton celular;
6. plăci aglomerate rezistente la umezeală.

79
Etape de lucru:
1. Pregatirea suprafetei suport:
Toate suporturile trebuie să fie curate, uscate, netede, rezistente şi fără praf.
Fisurile şi denivelările trebuie chituite cu o mistrie sau cu un şpaclu sau trebuie nivelate cu
un glet de nivelare. Înainte de montajul faianţei orice suport trebuie tratat cu un strat de
grund.
2. Stabilirea reperelor:
Pentru pozitionarea perfecta a placilor este nevoie de stabilirea unei baze plane de la care
sa inceapa montajul. Aceasta se realizeaza in urma masuratorilor si a fixarii pe perete a unui
profil metalic.
3. Masurarea si taierea placilor:
Dimensiunile obtinute in urma masurarii zonelor ramase neplacate se transpun pe placile
de faianta. Se marcheaza si se traseaza liniile care vor servi drept reper la taierea placilor. La
tăierea plăcilor de margine, muchiile drepte se obţin prin folosirea unui aparat special pentru
tăierea plăcilor de faianţă. Placa trebuie zgâriată pe faţa superioară şi apoi se rupe pe muchie.
4. Aplicarea adezivului pe perete:
Adezivul se aplica pe o suprafata mai mare, pentru ca montajul sa se faca mai operativ.
Timpul de punere in opera al adezivului este de peste doua ore, ceea ce elimina riscul
intaririi inainte de placare.
5. Aplicarea adezivului pe placi:
In unele cazuri nu este necesara aceasta operatie fiind ca stratul de adeziv aplicat pe
perete este destul de suficient pentru asigurarea unui placaj de calitate. Adizivul se aplica cu
mistria sau drişca.
6. Lipirea placilor:
Se marcheaza linia de bază pe verticală şi orizontală. De la acest marcaj se incepe cu
primul rând de plăci. Mai întâi se aseaza un rând plăci orizontal, apoi un rând vertical
(formând un T inversat).
7. Montajul distantierelor:
Distantierele din plastic in forma de cruciulita asigura alinierea perfecta a placilor atat in
plan orizontal, cat si vertical. Ele se aplica la intersectia placilor, imediat dupa lipirea
fiecareia dintre ele.
8. Verificarea planeitatii:
Dupa montajul fiecarei placi in parte se verifica planeitatea ei. Operatia se face cu ajutorul
riglei sau riglei dotate cu bula de aer.

9.Umplerea rosturilor:
Înainte de umplerea rosturilor ele se curate cu o pană din lemn,apoi se v-or umple cu
masa pregatita,de obicei cu ciment Portland sau ciment alb.Toate rosturile de dilataţie, de
colţ şi de îmbinare se vor umple cu o masă de etanşare elastică, de ex. silicon:

80
 20. Tencuieli. Clasificarea si tehnologiile de executare a tencuielilor. Verificarea
calitatii tencuielilor.

Clasificarea tencuielilor. Tehnologia lucrărilor de tencuială. Tencuială este un strat de

finisare a suprafeţelor diferitor construcţii, clădiri şi edificii, care nivelează acestea suprafeţe
sau atribuie lor anumită formă şi textură, dar, în unele cazuri, şi proprietăţi speciale.
Toate tipurile de tencuieli se împart în cele monolite şi cele uscate. Tencuială monolită
se realizează prin aplicarea pe suprafaţă prelucrată a mortarului de tencuială, tencuială uscată
– prin placarea suprafeţelor cu foi de tencuială uscate prefabricate.
În dependenţă de modul de prelucrare a stratului aparent tencuieli monolite se divizează
în obişnuite şi decorative. Tencuieli obişnuite sunt destinate pentru aplicarea ulterioară pe
suprafaţa lor a tapetelor şi vopselelor; tencuieli decorative prezintă straturi prelucrate
colorate sau textuale.
În dependenţă de destinaţia clădirii faţă de tencuială obişnuită sunt prezentate diferite
exigenţe privind calitatea ei, şi se deosebeşte: tencuială simplă, ameliorată şi de calitate
superioară.
Până la începerea lucrărilor de tencuială trebuie să fie montate blocurile de fereastră şi
uşă, monolitizate rosturile dintre pereţi, instalate elementele de fixare a utilajului sanitar.
Suprafeţele destinate tencuirii sunt verificate la orizontalitatea şi la verticalitatea planurilor.
Pentru determinarea grosimii optimale a stratului de tencuire şi respectarea strictă a lui se
instalează repere grosimea cărora este egală cu grosimea tencuielii.
Toate tipurile de construcţii se tencuiesc numai după tasarea completă a lor. Mortarul pe
suprafaţa prelucrată se aplică prin metoda mecanizată şi manual (în cazul unor volume mici
de lucru).
Straturile de tencuială se aplică pe suprafaţă cu anumite intervale de timp (de la 7 – 15
min până la 2 – 6 ore în dependenţă de componenţa mortarului).
Stratul de şpriţuire se aplică pe suprafaţa în strat continui egal pe grosime şi, de obicei,
nu se nivelează. Grundul se aplică pe stratul de şpriţuire în unul sau mai multe straturi.
Fiecare strat se nivelează. Mai ales minuţios se nivelează ultimul strat a grundului, ca să fie
mai uşor de aplicat stratul de acoperire. La executarea tencuielii obişnuite stratul de acoperire
lipseşte şi de aceea ultimul strat a grundului se execută cu mortar din nisip fin. În cazul
tencuielii ameliorate, care are stratul de acoperire, ultimul strat a grundului se nivelează cu
drişcă în raport cu repere instalate anterior.
Procesul de finalizare a lucrărilor de tencuire constă în aplicarea stratului de acoperire.
Pentru stratul de acoperire se utilizează mortarul de aceeaşi componenţă ca şi grundul, numai
pe baza nisipului fin. Peste 30 – 40 min. după aplicarea şi nivelarea stratului de acoperire
suprafaţa lui se netezeşte cu drişcă fină. Netezirea se efectuează până la dispariţia fisurilor,
cavităţi şi zgârieturi.
Tencuielile decorative, materialele utilizate. Controlul calităţii. Stratul de acoperire
decorativ se aplică pe grundul din mortarul obişnuit anterior umezit, curăţit, întărit şi zgâriat.
La prelucrarea ulterioară a tencuielii suprafaţa ei se tronsonează şi se răzuireşte cu ajutorul
diferitor instrumente de finisare. Prin tronsonare cu ajutorul periilor şi pensule se realizează
diferite grade de rugozitate. Cu ajutorul ruloului reflat se obţine suprafaţa cu desenul repetat.
La executarea tencuielii de piatră se utilizează mortare în componenţa cărora intră
ciment Portland, pastă de var, făină de marmoră, pigmenţi, pulbere de roci stâncoase
(marmoră, granit, calcar, dolomită, etc.) cu dimensiunile 0,3 – 0,5 mm, nisip de cuarţ, mică.
81
Grosimea stratului decorativ depinde de dimensiunile agregatelor şi modul de prelucrare a
lui.
Tencuieli decorative se execută pe sectoare limitate, de regulă, de colţuri, stâlpi cu
scopul dea evita diferenţa de culoare sau relief. Cantitatea de mortar pregătit trebuie să fie
suficientă pentru tencuirea minimum unui sector.
Calitatea tencuielilor este în funcţie de tipul tencuielii. Poziţia în plan a suprafeţelor se
verifică cu rigla de lungime de 2 m. Abaterile au valori de 3 mm pentru tencuieli ameliorate
şi de 1 mm pentru tencuieli de calitate superioară. Stratul de tencuire trebuie să aibă o
aderenţă suficientă cu suprafaţa tencuită. Acest lucru se face prin pălirea uşoară a tencuielii
şi ascultarea sunetului produs. Exteriorul tencuielii decorative trebuie să aibă o culoare
uniformă fără pete şi scurgeri.
În cazul executării mecanizate a tencuielilor personalul trebuie să treacă instructajul. În
cazul executării lucrărilor pe timp friguros, când pentru încălzire încăperilor se utilizează
calorifere electrice trebuie să fie respectate regulile antiincendiare. În cazul executării
lucrărilor de tencuire la înălţime mare înainte de executare a lucrărilor schelele se încearcă la
stabilitate şi durabilitate.

V IV III II I

100 800
1600

82
 21. Tehnologii de executare a pardoselilor turnate (din beton, mozaice), din
materiale lemnoase (cherestea,parchet) si din linoleum.

Pardoseli şi tehnologia de execuţie. Pardoseli sunt partea clădirii care suportă şi

contravine cu majoritatea acţiunilor tehnologice şi funcţionale. Pardoseli constau din
elemente funcţionale şi constructive: acoperire, strat intermediar, şapă, fonoizolaţie,
hidroizolaţie şi bază.
Pardoseli finite monolite se execută din beton, mortar, mozaic. Pardoseli din beton se
execută pe suprafaţă curată şi grunduită cu lapte de ciment. Tehnologia de executare a
acestor pardoseli diferă de tehnologia de executare a straturilor de suport din beton prin
operaţiile adăugătoare care au scop de a mări rezistenţa mecanică a suprafeţei şi de a finisa
această suprafaţă. În caz de necesitatea ameliorării rezistenţii mecanice se execută şlefuirea
ei şi îmbibarea stratului cu sticla solubilă, iar peste o zi cu altă substanţă chimică – clorură de
calciu. Şlefuirea se execută cu maşini electrice cu pietre abrazive.
Pardoseli din mortar de ciment se execută din mortar cu marca nu mai mică de M200.
Grosimea pardoselii este de 20 – 30 mm şi consistenţa mortarului 4 – 5 cm. În cazul când
pardoseală este solicitată de sarcini mecanice mari se recomandă de a executa sclivisirea
suprafeţei proaspăt turnate cu praf de ciment sau piliturii de oţel. Tehnologia de executare
este identică cu cea de executare a pardoselii din beton (în fâşii de lăţimea de 2 m).
Pardoseli din mozaic se execută în două straturi: stratul inferior din mortar de ciment cu
grosimea de 40 – 50 mm şi stratul superior cu grosimea de 20 – 25 mm din amestec de
mozaic. Amestecul de mozaic constă din ciment alb, pigmenţi minerali în cantitate nu mai
mică de 15% din masa cimentului şi pulbere de roci cu dimensiuni de 2,5 – 15 mm care se
introduc în amestecul în proporţii egale. Amestecul de mozaic nu se compactează şi de
aceea pentru îmbunătăţirea lucrabilităţii în el se introduc plastifianţi. La executarea
pardoselilor multicolore sectoarele de diferite culori se diferenţiază cu panglici din sticlă sau
metale inoxidante.

83
 Pardoseli din scândură se execută din scânduri de grosime de 29 sau 37 mm cu falţuri şi
muchii. Pardoseli la parter se instalează pe stâlpuşori de cărămidă. Între stâlpuşor şi grinda
de suport se execută hidroizolaţia din carton bitumat.
Tehnologia executării pardoselii din scânduri: se pregăteşte suprafaţa de suport; se
instalează grindele de suport la distanţele indicate în proiect (pe foi de fibră de lemn).
Grinzile se instalează perpendicular pe direcţie razelor solare. După instalarea grinzilor cu
riglă de verificare se verifică poziţia în plan a lor; se execută pardoseala finită din scânduri.
Fixarea scândurilor se începe din colţul cel mai îndepărtat şi merge spre ieşire (fixarea se
execută cu cuie). Prima scândură este instalată cu 15-20 mm de la perete. Următoarele
scânduri se instalează compact lângă cea precedentă.
Strângerea scândurilor una de alta se efectuează cu pană. După executarea pardoselii la
pereţi se fixează plinta.

a,b – pardosea la parter, c – pardosea la etaj. 1 – scinduri, 2 – grinda de suport, 3-

garnitura din lemn tratata antiseptic si carton bituminat, 4 – stilpusor din caramida
Pardoseli din scuturi de parchet. Scutul de parchet este confecţionat în condiţii de uzină
şi constă din două straturi: stratul inferior din scânduri (strat de suport) şi stratul superior din
parchet. Aceste pardoseli se execută ca şi cele din scânduri. Scuturile se fixează de grinzile
de suport cu cuie. În caz de necesitate suprafaţa finită se şlefuieşte cu maşina de şlefuit
parchet.
Pardoseli din parchet. Pardoseli din parchet se instalează pe suprafaţa superioară a
pardoselii şi se fixează cu cuie (în caz când aceasta este executată din lemn) sau se instalează
pe mastic bituminos fierbinte sau rece sau clei PVA pe suprafaţa executată din mortar. În
cazul încleierii pe mastic suprafaţa se grunduieşte.
Pardoseli din parchet pot avea diferită formă a desenului. Mai des sunt utilizate
următoarele scheme de amplasare: în spic, în pătrate şi de-a lungul. Când parchetul se
84
amplasează în pătrate şi de-a lungul lucrările pentru instalarea lui se încep de la peretele cel
mai îndepărtat de la ieşire şi merge spre ieşire. În cazul amplasării parchetului în spic
instalarea se începe de la mijloc. Pentru aceasta se trasează longitudinala de simetrie şi de-a
lungul ei se întinde aţa.

a – placa de parchet, b – scut de parchet

в – scut de parchet mosaic, г - parchet

a – г – pardosele din placi de parchet, 1-placa de parchet, 2- grinda de support, 3- strat

din nisip, 4- placaj, 5- planseu cu goluri, 6- planseu fara goluri, 7- hidroizolatie di ruberoid,
8- garnitura din lemn.

д – к – pardosele din parchet. 1- parchet pe mastic

sau batut in tinte, 2- podea din scindura, 3- grinda
de suport, 4-grinda, 5- strat de nisip, 6- mortar din
argila, 7- asteriala, 8- carton sau pergamat, 9- pat
de mortar, 10- planseu cu goluri, 11,12- strat din
material moale, 13- planseu fara goluri.

Pardoseli din materiale sintetice în suluri. Cele mai răspândite materiale în suluri
utilizate pentru acoperirea pardoselilor sunt linoliumuri sintetice. Procesul de instalare a
linoliumului include următoarele operaţii: croire, fixarea marginilor şi încleierea. Înainte de
executare a lucrărilor baza se curăţă de praf şi impurităţi; apoi pe suprafaţa ei se aplică
soluţia de grunduire. După uscarea grundului pe suprafaţa bazei se aşterne linolium şi se
instalează în poziţia de proiect. Apoi jumătate din rulou se rostogoleşte, se aplică mastică în
locul amplasării lui şi se aşterne înapoi cu îndesarea concomitentă. Apoi se repetă aceleaşi
operaţii cu a doua jumătate. După încleierea linoliumului pe întreagă suprafaţă se fixează
plintă pe perimetrul încăperii.

85
 22. Tehnologii de realizare a acoperisurilor de tip terasa cu invelitori turnate si din
membrane rulante. Verificarea calitatii lucrarilor.
Pantele acoperişurilor terasă sunt cuprinse între 2...7%, fiind condiţionate de
îndepărtarea cât mai rapidă a apei şi de faptul că acestea sunt circulabile sau necirculabile.
Cele circulabile au panta de 2 ... 3%.
Elementul de rezistenţă la acoperişul terasă se realizează sub formă de planşee din beton
armat monolit sau prefabricat, a căror alcătuire constructivă depinde de structura de
rezistenţă a clădirii, de mărimea sarcinilor transmise, de forma în plan şi mărimea
deschiderilor clădirii etc.
În raport cu sistemul de scurgere al apelor distingem:
- acoperişuri terasă cu scurgere spre exterior, prin jgheaburi şi burlane, întâlnite la
clădirile cu un număr redus de niveluri;
- acoperişuri terasă cu scurgere spre interior, când pantele de scurgere şi doliile
colectoare sunt orientate spre partea centrală.

Învelitoarele din materialele rulante. Aceste acoperişuri posedă un şir de avantaje:

masa proprie mică, impermeabile la apă, conductibilitate scăzută, posibilitatea utilizării la
pante maximale şi nule (orizontale), şi de asemenea forma materialelor comodă pentru
executarea rapidă a lucrărilor (fâşii lungi înfăşurate în rulou).
Dezavantajele de bază a învelitoarelor din materiale rulante pot fi numite
inflamabilitatea şi rezistenţa mecanică scăzută.
În componenţa lucrărilor de acoperiş a clădirilor industriale sunt incluse executarea
termoizolaţiei şi barierei de vapori, bazei sub învelitoare, stratului de hidroizolare şi
stratului de protecţie. Pentru clădirile de locuit, civile şi alte tipuri cu acoperişul şarpantă
se execută învelitoarea din materialele rulante pe podină continue sau pe plăci uşoare.
În calitate de bază sub învelitoare pot servi şapă din mortar de ciment-nisip, asfaltul
monolit turnat, panouri prefabricate din beton sau asfalt-beton. Şapă trebuie să fie
executaă din mortar de ciment-nisip cu componenţa 1:3 de marca nu mai mică de 50 şi
grosimea de 1 – 3 cm.
Înainte de încleiere a materialului rulant baza se grunduieşte cu soluţie de grunduire
rece cu ajutorul instalaţiei cu presiune.
Baza din asfalt-beton se admite la pante până la 20%; peste fiecare 4 m în ambele
direcţii se execut rost de dilatare-tasare cu lăţimea de 0,5 – 1 cm, grosimea 1,5 – 2,5 cm.
Baza sub învelitoare trebuie să fie rigidă; înainte de executare a stratului rulant baza
se curăţă de murdării şi colb.
Pentru excluderea formării undelor la încleiere, toate materialele rulante se curăţă de
material presărat mineral şi sunt păstrate în forma desfăşurată nu mai puţin de 20 ore.
La executarea pe straturi a acoperişurilor plane valoarea suprapunerii fâşiilor pe
lăţime se stabileşte 10 cm pentru învelitoarele cu panta mai mică de 5%; pentru
învelitoarele cu panta mai mare de 5% suprapunerea straturilor inferioare constituie 7 cm,
dar celor superioare – 10 cm. Încleierea învelitoarei din patru straturi se începe de la
cornişă (în cazul pantei până la 15%) sau de la frontonul (în cazul pantei mai mare de
20%).
86
 Cu ajutorul ruloului-desfăşurător se încleie fâşii cu lăţimea de 25 cm, apoi 50, 7, 100
cm (fâşia plină). Încleierea ulterioară se execută cu fâşii întregi cu decalarea de 22 cm de
la muchie longitudinală.
Metoda încleierii materialelor rulante prin arderea gazului cu instalaţie constituită
din dispozitiv pneumatic, compresor şi îmbutelia cu gaz lichefiat. Aceasta metodă practic
complect exclude prepararea şi livrarea masticii bituminoase pe acoperiş. Stratul inferior
se lipeşte cu arzător cu gaze, dar cu flacăra gazului ars parţial se topeşte substanţă
îmbibată bituminoasă din materialul rulant şi concomitent se lipeşte al doilea strat cu
ajutorul ruloului. În rezultat materialele rulante se sudează.

Acoperis tip terasa

1.strat hidroizolant
2.sapa din mortar
3.invelitoare din material rulant
4.panta din beton sau mortar
5.sipca din lemn
6. strat din mortar sau beton
8. element de protectie
9. strat de protectie

Executarea învelitoarelor din mastici permit mecanizarea lor completă. Emulsii şi

mastici se pregătesc centralizat şi se livrează la şantier în ambalaje speciale. Manopera
executării învelitoarelor din mastici este mai mică şi costul lor este mai mic, ca celor
rulante.
Învelitoarele din mastici pot fi nearmate, armate cu steclo-materiale sau fibre de
sticlă şi combinate – cu stratul de protejare din materiale rulante.
Pentru executarea învelitoarelor din mastici se utilizează emulsii bitum-polimerice,
bituminoase şi mastici bitum-cauciuc, rezistenţa termică şi la îngheţ-dezgheţ a cărora este
asigurată prin adausuri de cauciucuri sintetice. Tipul emulsiilor , numărul straturilor
hidroizolării şi armarea ei se determină de proiect.
Învelitoarele din mastici nearmate se execută din emulsii bitum-latex, care joacă
rolul hidroizolaţiei pe baza din şape din ciment-nisip. Învelitoarele sunt executate pe
acoperişuri din beton armat monolit şi prefabricat cu panta mai mare de 15%. Rosturile

87
 dintre panourile de acoperiş se lipesc cu fâşii din materiale rulante cu lăţimea de 15 – 20
cm.
Pâlniile, doliile, jgheaburi şi alte racordări ale acoperişului se execută la fel ca şi în
cazul învelitoarelor din materiale rulante, utilizând în acest scop ruberoid, ţesătură
sticloasă şi plase din sticlă. După executarea stratului de hidroizolare se aplică stratul de
protecţie cu grosimea de 1 cm din mastică fierbinte cu prundiş cufundat.
Învelitoarele din mastici armate se execută din emulsii bitum-polimerice, armate cu
plasă de sticlă, din mastici bituminoase şi bitum-cauciuc, armate cu ţesătură sticloasă.
Înainte de aplicare a stratului de mastică baza se grunduieşte cu emulsie bituminoasă sau
bitum-polimerice. Stratul de hidroizolare se execută din trei – patru straturi de emulsie.
Fiecare strat de mastică după întărire se armează cu plasă de sticlă.
Învelitoarele combinate se execută pe acoperişuri cu panta mai mare de 10%.
Straturile inferioare se execută din mastică, dar cele superioare – din materiale rulante.
Verificarea calitatii. La executarea învelitoarelor din materialele rulante şi din mastici
este necesar de efectuat recepţie intermediară a elementelor finalizate şi recepţie finală a
învelitorii în integral. Rezultatele controlului sistematic se introduc în registrul executării
lucrărilor. În procesul de recepţie a învelitorii este necesar de stabilit corespunderea
lucrărilor executate cu desenele tehnice şi pantele prescrise. La recepţia învelitorii finalizate
este necesar minuţios de verificat racordările acoperişului cu părţile clădirii.
La recepţie finală a lucrărilor se verifică calitatea montării şi rezistenţa materialelor,
aderenţa de stratul inferior, corectitudinea racordării cu pereţii, ţinând cont de datele
controlului de laborator privind calitatea materialelor primare, pastelor şi masticilor.
Recepţia învelitorii finalizate se autentifică prin actul, în care obligatoriu se indică
calitatea lucrărilor executate.

88
 23. Tehnologii de realizare a acoperisurilor sarpante cu invelitoari din tigla, foi
ondulate sau table cutata si din sindrila bituminata. Verificarea calitatii lucrarilor.

Destinaţia de bază a învelitorii este protejarea clădirilor şi edificiilor de intemperii,

vânt, acţiunii razelor solare şi temperaturii.
Învelitorile trebuie să fie impermeabile, rezistente la apă, îngheţ-dezgheţ, ermetice şi
rezistente, pentru a prelua eforturile de la greutatea zăpezii şi acţiunii mecanice în timpul
reparaţiilor.
Învelitoarea se instalează pe astereală de podină, susţinută de construcţiile portante
(ferme, căpriori, etc.) sau pe podină continue, numită partea portantă inferioară a
acoperişului.
Ţiglă se utilizează pentru realizarea acoperişurilor clădirilor de locuit şi agricole.
După destinaţia sa, se deosebeşte ţigla obişnuită şi de coamă. Ţigla obişnuită se
utilizează pentru învelirea pantelor acoperişurilor, dar cea de coamă – pentru realizarea
muchiilor şi a coamei.
La ţiglă obişnuită se atribuie ţigla din argilă arsă (plană, cu flanţuri şi presată, olan) şi
ţigla din ciment cu flanţuri.
Ţigla plană se aşează în două straturi sau în forma de solzi, dar cea cu flanţuri – într-un
singur strat.
Acoperişurile din ţiglă sunt trainice în timp, rezistente la foc şi la îngheţ-dezgheţ; nu
necesită cheltuieli mari la păstrare şi exploatare. Şi totuşi aceste acoperişuri se deosebesc
prin pante cu înclinare mare şi greutate proprie mare. Din această cauză este important de a
tras o deosebită atenţie construcţiilor portante a acoperişului (căpriorilor).
Căpriorii se aşează la distanţa de 1 – 1,5 m unul faţă de altul; astereala se realizează din
grinzişoare (şipci) 5050 mm şi 6060 mm, aşezate pe căpriori la distanţa egală cu lungimea
de acoperire a ţiglei. La aşezarea asterelii trebuie de ţinut cont de faptul că pe pantă în
direcţiile cât transversală aşa şi longitudinală se încapă un număr întreg de ţigle. Aşezarea
asterelii se începe de la coamă. Prima grindă (şipcă) se fixează în aşa mod ca ţiglele pantelor
învecinate să nu se ating la coamă. Ultima şipcă se fixează cu 50 – 60 mm mai aproape ca
celelalte, pentru a forma consola de cornişă. Distribuirea şi fixarea şipcilor se realizează după
şablon.
Pe pantele acoperişurilor ţigla se aşează în rânduri orizontale de jos în sus cu
suprapunerea rândurilor după direcţia scurgerii apei.
După finisarea lucrărilor pe pantele principale se trece la realizarea coamei şi muchiilor
învelitorii.
După terminarea tasărilor clădirii, rosturile acoperişului, indiferent de tipul ţiglei
folosite, este necesar de astupat cu mortar de var şi nisip cu raportul 1:3.

89
 Tehnologia executării acoperişurilor din foi ondulate. Acoperişurile clădirilor
proiectate se adoptă de o formă simplă – cu o pantă sau două. Acoperişurile şarpante pentru
clădirile de locuit şi administrative se execută cu o pantă minimă admisibilă (33%).
Executarea asterelei din şipci. Ca bază pentru învelitorii din foi ondulate serveşte
astereala din şipci de lemn 6060 mm. În calitate de grindă de cornişă se şipcă obişnuită
6060 mm cu instalarea la reazeme a garniturilor cu grosimea de 6 mm. Grinzile se
distribuie şi se fixează în direcţia de la cornişă la coama acoperişului.
Ca urmare a profilului ondulatoriu foile din azbociment au o rigiditate mare, de aceea
ele sunt montate pe o astereală rară, ceea ce permite de a micşora costul învelitorii.
Astereala se execută în aşa fel, ca pe ea să se monteze un număr întreg de foi cât în
direcţia perpendiculară aşa şi în direcţia longitudinală. Dacă aceasta nu este posibil , se
utilizează bucăţile de foi, care se montează în direcţia transversală pe-n ultimul rând, dar în
90
cea longitudinală – lângă coamă. Margina de jos a învelitorii primului rând trebuie să fie
ridicată faţa de celelalte cu 6 mm şi se formeze o consolă de cornişă de 100 mm pentru
acoperişuri fără organizarea scurgerii apei şi 50 mm în cazul montării jgheaburilor pentru
colectarea apei.
Foile de azbociment cu profilul obişnuit sunt montate după schema de rezemare în două
deschideri, după care fiecare foaie trebuie să se reazeme pe trei grinzi (şipci).
În direcţia transversală foile sunt montate în rânduri paralele de la dreapta la stânga cu
suprapunerea unei foi peste alta cu o undă, dar în direcţia longitudinală - de jos în sus cu
suprapunerea rândului superior cu cel inferior cu 140 mm în cazul pantei până la 58%.
Acoperişul din foi din azbociment sunt montate prin două metode :
- cu suprapunerea muchiilor longitudinale în toate rândurile a pantei;
- cu decalarea muchiilor longitudinale a foilor cu o undă faţă de muchiile foilor rândului
precedent.
După primă metodă la foile sunt tăiate colţurile – atunci linia longitudinală de
racordare o să fie dreaptă. Acoperişurile din foi cu colţuri tăiate se recomandă pentru
pantele cu lungimi mari în direcţia longitudinală şi scurte în direcţia cealaltă. Interspaţiu
dintre colţurile racordate trebuie să fie de 3 – 4 mm.
După metoda a doua rândul următor montat se decalează în raport cu rândul
precedent cu o undă. Pentru aceasta se pregăteşte numărul necesar de foi, tăiate cu una,
două, trei şi patru unde. În aceste caz linia longitudinală de racordare a foilor va fi în
trepte.
Panta acoperişului se recomandă de acoperit cu foi în direcţia de la dreapta la stânga.
Fiecare foaie se fixează de astereală cu cuie sau şuruburi (se recomandă ultimele).
Găurile necesare pentru fixare se execută cu maşina de găurit manuală. În acest caz
diametrul burghiului trebuie să fie cu 2 mm mai mare ca diametrul cuiului sau şurubului.

Tabala cutata este un material utilizat frecvent pentru invelitori mai ales datorita
faptului ca poate lua diverse forme si poate fi procesat relativ usor chiar pe santier. Ea poate
fi cu profil trapezoidal sau sinusoidal.
Ea constituie o varianta simpla si eficienta de rezolvare a invelitorilor industriale, care
s-a extins ca utilizare si la cladiri rezidentiale. Poate fi fabricata din otel zincat, aluminiu sau
titan-zinc, mai rar din cupru sau otel inox.
Panta minima in mod uzual este de 4,5° (10%) sau, in cazul in care se foloseste un
singur panou de la coama pana la streasina, de 2,7° (5%).
Ca forma de finisare tabla poate fi utilizata atat vopsita, cat si acoperita cu diverse
pelicule granulate.
Montarea se poate face direct pe pane (la deschideri calculate in functie de grosimea
tablei, inaltimea cutei si de distantele intre pane), pe sipci sau pe astereala, prinderea
facandu-se cu suruburi autofiletante cu garnitura de etansare. Racordarile la coame, muchii,
91
dolii etc. se pot face cu sorturi, profile de tabla prefabricate. Pentru racordari curbe pot exista
profile speciale, de obicei facute pe comanda.

Sindrile bituminoase sunt materiale pe baza de bitum cu protectie din granule

ceramizate sau folii metalice din cupru sau titan zinc. Constituie o varianta foarte utilizata
pentru invelitori mai ales in Statele Unite si Canada, dar au inceput sa fie utilizate pe scara
larga si in Europa. Avantajul il constituie o greutate relativ redusa, montajul usor pe orice tip
de suprafata.
Panta minima: este de este de 9° (20%), pot avea diverse forme, rectangulare, romboidale, cu
muchii tesite sau nu, si mai multe variante de culori.
Se monteaza direct pe astereala, prin lipire cu adezivi pe baza de bitum si cu prindere
suplimentara in cuie cu floare lata.

92
 Verificarea calitatii:
La executarea învelitoarelor din materialele rulante şi din mastici este necesar de
efectuat recepţie intermediară a elementelor finalizate şi recepţie finală a învelitorii în
integral. La executarea învelitorii din materialele în bucăţi se efectuează numai recepţie
finală.
Rezultatele controlului sistematic se introduc în registrul executării lucrărilor. În
procesul de recepţie a învelitorii este necesar de stabilit corespunderea lucrărilor executate cu
desenele tehnice şi pantele prescrise. La recepţia învelitorii finalizate este necesar minuţios
de verificat racordările acoperişului cu părţile clădirii.
La recepţie finală a lucrărilor se verifică calitatea montării şi rezistenţa materialelor,
aderenţa de stratul inferior, corectitudinea racordării cu pereţii, ţinând cont de datele
controlului de laborator privind calitatea materialelor primare, pastelor şi masticilor.
Recepţia învelitorii finalizate se autentifică prin actul, în care obligatoriu se indică
calitatea lucrărilor executate.

93
24.Clasificarea hidroizolatilor. Executarea hidroizolatilor: prin vopsire, prin incleiere,
prin tencuire, din foi de masa plastica si foi de metal. Verificarea calitatii lucrarilor.

Construcţiile clădirilor şi edificiile din materiale poroase (beton, cărămidă, etc.), aflate
sub acţiunea umidităţii, sunt protejate prin acoperiri din materiale hidrofuge. Aceste acoperiri
se numesc hidroizolaţii, dar executarea lor – lucrările de hidroizolare.
Volumul lucrărilor de hidroizolare poate fi micşorat prin organizarea drenajelor,
coborârea nivelului apelor subterane şi, de asemenea, prin consolidarea solului, silicatizare,
cimentare, bitumizare şi alte măsuri.
Clasificarea hidroizolatiilor:
1.după locul amplasării:
- în spaţiu – în aer liber, subterană şi submersată;
- în plan – verticală, orizontală şi înclinată;
- în corpul construcţiei – exterioară şi interioară;
2.după destinaţie – împotriva infiltrării apei, termo- şi hidroizolaţie;
3.după modul de executare:
- prin vopsire (grosimea de 5 mm);
- prin tencuire (prin lipire), include torcretul, acoperiri cu ciment, asfaltice, etc.,
- prin încleiere (din materiale în soluri şi pelicule), monolite, impregnate, prin injectare, de
umplutură (din nisipuri şi prafuri hidrofobe), din prefabricate (din foi şi elemente profilate);
4.după tipul materialului – din ciment, asfaltice, bitum, din polimeri şi metalică;
5.după construcţie – într-un strat şi în multe straturi, armată şi nearmată, cu strat de protecţie
şi fără, în pană sau de compensare; de ventilare.
Hidroizolaţiile pot fi:
1.Rigide - acoperiri din ciment-nisip, asfaltice, prin tencuire şi din foi.
2.Plastice - izolaţii prin lipire, prin vopsire, încleiere şi monolite, la cele rigide.
În funcţie de materialele folosite, hidroizolaţiile se clasifică în:
- hidroizolaţii bituminoase;
- hidroizolaţii pe bază de polimeri;
- hidroizolaţii metalice;
- hidroizolaţii realizate din tencuieli (rigide);
- hidroizolaţii sub formă de soluţii;
- hidroizolaţii mixte.
Hidroizolaţiile plastice se caracterizează prin impermiabilitate sporită, aderenţă,
siguranţă şi simplicitate relativă la executare. Particularitatea acoperirilor rigide este
rezistenţă şi siguranţă majoră la presiuni hidrostatice a apelor freatice şi în medii agresive,
dar cu toate acestea, costul şi manopera considerabile la realizarea acestor izolaţii. Acoperiri
prin tencuire se utilizează pentru protecţia construcţiilor neacţionate de sarcini dinamice şi
sunt executate după finalizarea tasărilor a clădirilor şi edificiilor. Acoperiri din foi sunt
executate în condiţii dificile de exploatare şi la acţiunea sarcinilor dinamice asupra
construcţiilor.
Executarea hidroizolatiilor:
La executarea lucrărilor de hidroizolare se utilizează materiale bituminoase (ruberoid,
pergamin), gudronate (carton gudronat, carton gudronat fără strat de protecţie), în baza de
bitum şi cauciuc (isol, brisol, hidroisol), de mastică, sintetice şi polimerice sub formă de

94
mortare, emulsii, răşini, lacuri, paste, pelicule, foi de viniplast, polietilenă, ţesătură de sticlă,
foiţă metalică şi, de asemenea, betoane şi mortare impermiabile, izolaţie metalică.
În calitate de materiale de armare se utilizează carton, fibre de azbest, plase metalice,
plase din sticlă, ţesături din sticlă, fibre artificiale, sintetice şi din sticlă.
Hidroizolarea prin vopsire: se utilizează, în principal, pentru protecţia construcţiilor de
umiditate capilară. Stratul de baza pentru izolaţie trebuie să fie continuu, nivelat şi rigid.
Hodroizolarea se realizează prin aplicare uniformă a masticului bituminos rece sau
fierbinte pe suprafaţa izolată în, cel puţin, două straturi şi, de asemenea, masticurilor
preparare în baza gudroanelor sintetice. Mastica se aplică în modul mecanizat cu ajutorul
duzelor şi pulverizatoarelor în straturi cu grosimea aproximativ 2 mm (fiecare ulterior strat –
pe stratul anterior după întărirea lui).
Executarea hidroizolaţiei prin vopsire include urmatoarele operaţii tehnologice:
- pregătirea suprafeţilor,
- aplicarea hidroizolaţiei prin vopsire,
- formarea acoperirii (uscarea, întărirea, finisarea decorativă).
În procesul de pregătire a suprafeţelor urmele mortarului, produsele coroziunii şi a altor
substanţe fără grăsimi se înlătură cu răzuitoare, discuri de rectificat de şmirghel, apoi
suprafeţele se spală cu get de apă se usucă. Impurităţile cu grăsime pot fi înlăturate cu soluţie
de acid 2%, după care suprafaţa, de asemenea, se spală şi se usucă.
Modul de executie:
La aplicarea hidroizolaţiei prin vopsire prin metoda pneumatică este necesar de a
menţine presiunea aerului comprimat în limitele 0,3 – 0,4 Mpa; de asigurat distanţă constantă
de la duza pulverizatorului până la suprafaţa izolată (250 – 300 mm); de a deplasa
pulverizatorul uniform cu viteza de 14 – 18 m/min; de a menţine pulverizatorul
perpendicular pe suprafaţă.

Hidroizolaţiei prin încleiere: se utilizează hidroisol, isol, brisol, ţesături din sticlă,
materiale gudron-bituminoase, realizate în formă de pânze în suluri, materialele polimerice
în suluri şi foi, pelicule de polietilenă, poliamidă. Numărul de straturi se determină în
dependenţă de categoria construcţiei de îngrădire şi mărimii presiunii hidrostatice. Masticile
pentru încleiere se utilizează în corespundere cu structura materialului:
- bituminoase – pentru materiale în baza bitumului;
- cleiuri speciale în baza răşinii epoxidice – pentru materialele polimerice.
Suprapunerea pânzelor în îmbinările longitudinale şi transversale trebuie să constituie
100 mm, dar însăşi îmbinarea să se amplaseze alternativ la distanţa nu mai mică de 300 mm
unul faţă de altul.
Pe suprafeţele verticale si înclinate (unghiul > 25º) materialele în suluri se încleie de jos
în sus pe sectoare cu lăţimea de 1,5 – 2 m. Mastica se aplică întâi pe suprafaţa izolată, apoi
pe materialele în suluri cu grosimea 1 – 2 mm.
Cu dezvoltarea producerii materialelor în suluri cu stratul de încleiere, a fost introdusă
tehnologia executării hidroizolaţiei prin încleiere cu stratul de încleiere topit cu focul deschis
la arderea combustibilului gazos şi lichid sau radierii infraroşii de la radiatoare din ceramică
sau fontă încălzite, şi, de asemenea, prin diluarea acestui strat cu dizolvant organic.

95
 Hidroizolarea prin tencuire cu mortar de ciment-nisip:
Domeniul de utilizare:
Se utilizează pentru protecţia construcţiilor rigide, rezistente la fisurare, asupra cărora în
procesul de exploatare nu acţionează sarcini dinamice. Izolarea se execută după tasarea
completă a edificiului.
Pentru prepararea mortarului de ciment-nisip se utilizează cimentul rezistent la apă fără
contracţie, ciment rezistent la apă expansiv sau ciment Portland cu adausuri hidraulice şi
compresiune. Înainte de începere a lucrărilor de izolare suprafaţa se umezeşte, dar cea din
beton, în afară de această, se buciardează. Mortarul se aplică în straturi separate cu grosimea
6 – 10 mm prin metoda de torcretare. Numărul de straturi se stabileşte în dependenţă de
mărimea presiunii hidrostatice. Fiecare strat următor se aplică după întărirea celui precedent,
dar nu mai târziu de 30 min în cazul utilizării cimentului expansiv sau fără contracţie.
Suprafaţa stratului aplicat anterior înainte de aplicare a celui ulterior se curăţă prin suflare cu
get de aer comprimat şi se umezeşte cu apă.
Hidroizolaţie din mortar de ciment-nisip în perioada de întărire este necesar de protejat
de deteriorări mecanice şi timp de două săptămâni de umezit de 2 – 3 ori pe zi (24 ore) cu get
de apă pulverizată.
Hidroizolarea prin tencuire asfaltică se execută din mastici şi mortare asfaltice fierbinţi
sau reci prin aplicarea lor în straturi pe suprafaţa izolată.
Pe suprafeţe orizontale izolarea se execută în straturi cu grosimea 7 – 10 mm pe
sectoare cu lungimea până la 20 m, lăţimea 2 – 2,5 m. La izolarea suprafeţelor verticale
amestecuri asfaltice se aplică de jos în sus pe înălţimea 1,4 – 1,8 m, în straturi cu grosimea 5
– 7 mm. Fiecare strat următor trebuie de aplicat după răcirea celui precedent. Racordările
dintre sectoarele de lucru se efectuează prin suprapunerea lor în fiecare strat pe lăţimea 200
mm, dar locurile racordărilor în straturi învecinate – alternativ la distanţă nu mai mică de 300
mm.

Hidroizolarea din foi de masă plastică şi din metal: se realizează în forma de acoperire
continue din foi metalice sau masă plastică.
Domeniul de utilizare:
Hidroizolarea metalică se utilizează la edificii de importanţă majoră şi se realizează din
foi metalice, fixate între ele prin sudare. În cazul, când construcţia izolată se execută din
betonul monolit, hidroizolarea metalică este utilizată în calitate de cofraj. Hidroizolarea se
execută, de obicei, pe suprafeţe interioare a construcţiilor şi edificiilor şi se fixează cu
ajutorul ancorelor sau prin sudare. Între foile izolaţiei şi suprafaţa izolată se lasă un rost de
25 – 30 mm, care se umple cu mortar de ciment sub presiune. Suprafaţa deschisă a
hidroizolaţiei metalice se protejează contra coroziune, vopsind cu substanţe anticorozive.

Acoperirile din masă plastică sunt utilizate, în principal, pentru protecţia construcţiilor de
apele agresive,mai exact pentru infrastructura cladirilor. Foile sunt croite după forma
suprafeţei izolate şi fixate de ea cu ajutorul cleiului. Între ele foile se unesc sau cap la cap sau
prin suprapunere. În primul caz foile sunt sudate, dar în al doilea – încălzite cu aer fierbinte
la temperatura 200 – 220 ºC.

96
 Controlul calitatii a lucrarilor de hidroizolare:
Formele de bază a controlului calităţii lucrărilor de hidroizolare sunt următoarele:
- controlul calităţii de laborator a materiei prime,
- controlul calităţii a suprafeţei izolate şi controlul hidroizolaţiilor realizate,
- verificarea impermeabilităţii hidroizolaţiei edificiului integral sau părilor lui separate.
Pregătirea suprafeţelor pentru izolare este supusă recepţiei intermediare în prezenţa
beneficiarului şi completarea procesului verbal de lucrări ascunse.
Recepţia intermediară a hidroizolaţiilor cu completarea proceselor verbale de lucrări
ascunse se desfăşoară după controlul calităţii fiecărui strat a hidroizolaţiei cu multe straturi,
hidroizolaţiei rosturilor de deformaţie, rosturilor elementelor prefabricate.
Etanşitatea rosturilor poate fi verificată prin metoda electrostatică sau dispozitiv cu
vacuum, dar rezistenţa – prin încercări cu epruvetele.
Permeabilitatea hidroizolaţiei edificiului (rezervorului) se verifică prin metoda hidraulică.
La recepţia termoizolaţiilor se verifică grosimea şi uniformitatea stratului termoizolant,
aderenţa lui faţă de suprafaţa izolată, corectitudinea amplasării rosturilor, aspectul exterior a
construcţiei termoizolante. Despre calitatea termoizolaţiei exploatate se judecă după mărimea
pierderilor de căldură de pe suprafaţa ei.

97
 25. Clasificarea termoizolatiilor. Executarea termoizolatiilor: din prefabricate,
monolite, de umplutura, prin infasurare.

Izolaţie termică în formă finală, numită construcţie termoizolantă, include în sine

stratul de termoizolare, acoperire de protecţie, elementele de fixare, dar în caz de
necesitate – hidroizolare şi acoperire anticorozivă. De obicei, construcţia termoizolantă ia
denumirea după tipul materialul stratului de bază de izolare.
Stratul de termoizolare se execută din materiale poroase organice şi neorganice,
având densitate mică şi rezistenţă termică sporită. Ea se clasifică după tipul şi structura
materiei prime, densitate, temperatură şi domeniul de aplicare, valorile coeficientului
rezistenţei termice. Industria produce materialele termoizolante în formă de produse de
diferită formă: în bucăţi (panouri, blocuri, cărămizi, cilindri, segmente); în suluri (saltele,
fâşii); în şnururi (şnur, toron); pulverulente.
Stratul de acoperire a construcţiei termoizolante se execută pentru protejarea
stratului de termoizolare de deteriorări mecanice, umezirii, acţiunii razelor solare şi, de
asemenea, pentru redarea izolaţiei formei finite. La materialele de protecţie sunt atribuite
foi de oţel subţire sau foi din aliajele de aluminiu, foi din azbociment, materialele
hidroizolante în suluri, tencuieli din mastici. În scopul protecţei suplimentare a
construcţiei termoizolante şi pentru redarea formei estetice a ei, uneori, stratul de
acoperire se finisează cu soluţii de ulei sau lacuri.
Elementele de fixare servesc pentru racordarea construcţiei termoizolante cu
suprafaţa izolată. La această categorie se atribuie: fâşii de oţel, bandaje, cârlige, şaibe,
prezone, şurube cu autofiletare, sârmă şi alte piese.
Construcţia termoizolaţiei se stabileşte de proiectant. În dependenţă de tipul şi
tehnologia de executare se deosebesc următoarele construcţii termoizolante: de
umplutură, monolite, prefabricate în bucăţi de diferită formă. La determinarea formei
raţionale a construcţiei termoizolante o importanţă majoră are forma geometrică şi
dimensiunile suprafeţei izolate.
La momentul începerii lucrărilor de izolare trebuie să fie finalizate lucrările de montaj, de
sudare. În afară de aceasta, este necesar de instalat echipamentul de proiect (console,
mufe de cuplare, suporturi ş. a.), sprijinire pentru termoizolare. Suprafeţele metalice
trebuie de uscat, curăţit de rugină şi impurităţi, dar în caz necesar – şi de protejat de
corozie. În procesul de pregătire a suprafeţelor din beton armat monolit sau prefabricat se
monolitezează rosturile, se nivelează suprafeţele, se fixează echipamentul pentru
montarea utilajului tehnologic.
Termoizolarea din panouri rigide (prefabricate) se utilizează pentru elemente de
construcţii, utilajul tehnologic de dimensiuni mari, rezervoare. Panourile se instalează în
rânduri de jos în sus cu acoperirea rosturilor; pentru trecerea barelor de fixare în panouri
se străpung sau se taie găuri. Fixarea se realizează cu strune din sârmă şi tiranţi de bare de
fixare îndoite. Panourile alese după grosime sunt instalate pe uscat, dacă pot fi compact
amplasate unul faţă de altul, sau încleiate de suprafaţa cu mastică de izolare, umplând
rosturile cu aceeaşi mastică.

98
 La termoizolarea aparatelor verticale, în afară de barele de fixare, peste 3 – 4 m pe
înălţime se sudează poliţe inelare de
descărcare din foi de oţel.
Acoperirea stratului de izolare finit din
panouri se efectuează din foi metalice,
panouri speciale cu nervuri de rigidizare.
Cea mai efectivă este utilizarea
construcţiilor produse la uzină, compuse
din panouri termoizolante şi acoperire
metalică cuplată de ele.

Termoizolatie din panouri mari:

1 - foaie metalica;
2 – material termoizolant;
3, 11 – element de ancorare;
4, 5 – elemente de rigidizare pe orizontala;
6 – element de sutinere pe verticala;
8 – nit de imbinare;
10 – perete exterior.
Termoizolarea monolită în prezent capătă tot mai largă răspândire în construcţie.
Aceasta se datorează posibilităţii mecanizării procesului de executare, utilizării lor pentru
diferite suprafeţe, utilizarea materiei prime neorganice de toxicitate redusă.
Unul din procedee mecanizate de executare a termoizolaţiei monolite este pulverizarea
suprafeţei protejate amestecului de azbest sau azbest-perlit. Prepararea şi pulverizarea
amestecului se realizează pe instalaţii speciale, care constă din maşină de dezagregare a
azbestului, pulverizator, rezervoare şi furtuni. Amestecul uscat de perlit şi azbest
dezagregat prin furtun se pompează către pulverizator. La ieşirea din pulverizator
amestecul se umezeşte cu soluţie de sticlă lichidă. Cantitatea sticlei solubile, viteza
amestecului la ieşire, presiunea aerului, lungimea jetului se regulează în dependenţă de
densitate necesară a stratului de termoizolare (200 – 220 kg/m). Termoizolarea monolită
poate fi obţinută prin turnarea (acoperirea) suprafeţelor cu poliuretan expandat. Pentru
executarea lucrărilor se utilizează instalaţiile speciale, care formează presiunea de 0,5
MPa, cu productivitatea de 1,5 – 10 l/min. Instalaţia constă din dispozitivul de dozare a
componentelor lichide şi pompe pentru livrarea lor prin furtuni de presiune către camera
de amestecare. Timpul de formare a spumei amestecului este 60 – 90 s, dar timpul de
întărire din momentul de turnare – 100 – 180 s. Ţinând cont de acest fapt, în cazul

99
volumelor mari de lucru turnarea straturilor se execută continuu, dar la volume mici – cu
întreruperi. Densitatea spumei întărite este 35 – 45 kg/m3.
Turnarea se realizează în următoare succesiune. Pe suprafaţa destinată izolării se aşează
acoperire metalică, pentru fixarea căreia în poziţia necesară se instalează montanţi de
fixare din lemn. Spaţiul format are dimensiuni egale cu grosimea stratului de izolare.
Amestecul se introduce prin găuri sfredelite în acoperire metalică; gradul de umplere a
spaţiului se verifică prin găuri de control.
Termoizolarea de umplutură deseori se utilizează în construcţie la zidirea pereţilor din
cărămidă, la termoizolarea pardoselii etajului parter, planşeelor şi acoperişurilor.
Executarea ei constă în descărcarea pe straturi, nivelarea şi compactarea uşoară a
materialului. Ca dezavantajele izolaţiei de umplutură pot fi menţionate manopera ridicată
a lucrărilor, necesitatea în stratul de protecţie rezistent, dificultatea atingerii densităţii
uniforme a materialului pe toată suprafaţă izolată, predominarea proceselor manuale şi
tasarea termoizolaţiei în procesul de exploatare.
Termoizolarea suprafeţelor cu temperaturi negative se deosebeşte considerabil de
termoizolarea suprafeţelor calde. La temperaturi pozitive termoizolarea împiedică
transmiterea căldurii de la suprafeţele încălzite către mediul înconjurător, dar la suprafeţe
rece se dezvoltă procesul de transmitere a aerului exterior încălzit în interiorul
construcţiei termoizolate. În legătură cu aceasta, stratul de termoizolare din exterior
trebuie să fie protejat cu barieră de vapori. Pentru termoizolarea suprafeţelor reci se
utilizează materialele cu conductibilitate termică micşorată şi pori închisi. Deoarece
dispozitivele de fixare metalice formează punţi de trecere a căldurii, piesele de fixare nu
trebuie să unească acoperire metalică cu suprafaţa
izolată.
Termoizolarea prin înfăşurare din saltele
perforate, fâşii se utilizează pentru construcţii
supuse vibraţiilor şi deformaţiilor şi, de asemenea,
pentru izolarea suprafeţelor de formă complicată, la
izolaţii frecvent montate şi demontate. Acest tip de
izolaţii are nevoie în asigurarea rigidităţii şi
protecţie prin acoperire.
Construcţiile termoizolante prefabricate se
utilizează pentru conductele cu diametru până la
1020 mm. La şantier construcţia termoizolantă se
livrează asamblată, de aceea la locul de lucru ea
parţial de dezasamblează, se montează pe conducte
în poziţia de proiect, se contractează cu dispozitiv
de strângere şi se fixează. Stratul de termoizolare se
confecţionează din semicilindre rigide sau segmente
cu acoperire metalică.
Termizolatia conductelor:
I – strat de protective (foi din metal, plastic)
II – strat termoizolant (vata mineral, etc.) III – strat de protective impoatriva coroziei

100
 26. Demolarea constructiilor: cauzele demolarii constructiilor, particularitatile
executarii lucrarilor de demolari, etapele demolarii unei constructii. Tehnologii de
demolare a diferitor tipuri de constructii.

Cauzele demolarii constructiilor:

- Uzura fizica – are loc distrugerea constructiilor sub actiunea mediului ambiant in timp,
se atinge limita de exploatare.
- Uzura morala – cladirea este distrusa din punct de vedere estetic si functional.
- Accidentare – in urma unor factori externi ( cutremure s.a. ).
- Decizia proprietarului
- Constructii neautorizate

Particularitatile lucrarilor de demolari:

1. De regula aceste lucrari se executa in spatii inguste, aceste lucrari impun elaborarea
unor masuri minutioase in ceea ce priveste proiectarea locurilor de munca si a masurilor de
securitate a muncii.
2. Din demolari rezulta cantitati mari de gunoi si deseuri,prafuri,comparative cu alte
activitati, acest lucru poate avea un impact negativ asupra mediului ambiant si vecinatatilor.
Acest lucru impune proiectarea unor masuri adecvate pentru protectia vecinatatilor in timpul
demolarii, evacuarea operativa a gunoiului din santier si utilizarea si depozitarea acestuia
fara folosuri majore ale mediului ambiant.
3. In cazul executarii demolarilor partiale in cadrul lucrarilor de reconstructie a
obiectivelor este necesar corelarea in timp cu regimul de activitate a intreprinderii.
4. Lucrarile de demolari necesita de multe ori utilizarea unor echipamente specific si
special.
5.Apar probleme de ordin tehnic si organizator.
Executarea lucrarilor de demolare:
Faza 1 – dezafectarea
1. Incetarea lucrarilor din interiorul cladirii.
2. Suspendarea utilitatilor.
3. Evacuarea din constructie a inventarului si echipamentului.
Faza 2 – demolarea constructiei prevede:
1. Demolarea elementelor de timplarie si a altor elemente.
2. Demolarea sau demontarea elementelor structural prin diferite metode.
Faza 3 – eliberarea santierului de gunoiul de constructie provenite din demolari.

Autorizarea proiectelor de desfiintare:

Orice lucrare de demolare a imobililor capital trebuie sa fie executate conform unei
proceduri autorizate, se elaboreaza de catre autoritatile publice locale autoritati de
desfiintare. Procedura desfasurarii legale obiectivelor este reflectata in legea #163 din
09.07.2010 in capitolul 6.

Pentru obtinerea autorizatiei de desfiintare, proprietarul depune la primarie urmatoarele

documente:
1. Cerere privind decizia de demolare a constructiei.
2. Extras din registru organul cadastral privind imbilul ce urmeaza a fi desfiintat.
101
 3. Proiectul organizarii lucrarilor de demolare acordat cu arhitectorul sef.
4. Buletin de identitate – pentru persoane fizice, sau certificate de inregistrare – pentru
persoane juridice.
5. Expertiza tehnica.
6. Acordul notarial al vecinilor.
7. Dovada de achitare a taxei de demolare.
In baza acestor documente autoritatea publica locala elibereaza autorizatia de
desfiintare timp de 10 zile de la depunerea cererii.

Tehnologii de demolare:
In practica se utilizeaza o gama larga a tehnologiilor de demolare. Tehnologia se alege
in functie de :
1. Conditiile amplasamentului.
2. Schema constructiva, forma in plan, materialele constructiei.
3. Dotarile antreprenorilor cu echipament, utilaje de demolare.
4. Eficienta economica.
Cele mai raspindite sunt:
1. Prin desfacere manuala.
2. Demolarea prin metoda “element cu element” in ordinea inversa montarii.
3. Demolarea mecanizata a constructiei (cu bila).
4. Demolarea prin implozii dirijate.
5. Metoda de jos in sus.

Reciclarea deseurilor:
Reciclarea deseurilor provenite din demolari poate fi efectuata sau direct in santier sau la
depozite in afara santierului. Alegerea metodei de reciclare depinde de natura deseurilor,
distanta de transport si termenii de eliberare a santierului. In cazul cind din desfiintare rezulta
o cantitate mare de materiale reciclante acestea se transmit din santier la depozitele
beneficiarului, iar deseurile inrecuperabile la depozitele de deseuri indicate de autoritatile
publice locale.
Ciclul de reciclare consta din:
1. Separarea si sortarea materialelor pe tipuri ( metal, piatra, mase plastice s.a.)
2. Prelucrarea deseurilor in linii tehnologice de producere a materialelor de constructie.
3. Evacuarea deseurilor ce nu pot fi folosite la locurile de depozitare si conservare in
scopul diminuarii impactului negativ asupra mediului ambiant.

102
 27. Cartea tehnica a contructiei: destinatia, continutul, modul de completare si
pastrare.

Cartea tehnică a construcţiei (C.T.C.) cuprinde toată documentaţia tehnică

privind realizarea construcţiei începînd cu etapa de proiectare şi pînă la punerea în
funcţiune a obiectului, oglindind, totodată, şi exploatarea ulterioară a obiectului,
inclusiv toate
modificările ce se vor opera în procesul exploatării lui.
Cartea tehnică a construcţiei are ca scop reflectarea documentară a mersului execuţiei
construcţiei. Ea oferă posibilitatea de a urmări şi cunoaşte calitatea lucrărilor de
construcţie, principalele caracteristici şi parametri ai obiectului, precum şi evoluţia lor
după predarea lui în exploatare şi, nemijlocit, în timpul exploatării lui.
Cartea tehnică a construcţiei se întocmeşte pentru toate obiectele de construcţie,
indiferent de natura proprietăţii lor.
Cartea tehnică a construcţiei se elaborează pentru fiecare obiect de construcţie şi este
eliberată împreună cu documentaţia de proiect şi de deviz ca parte integrantă a proiectului.
Cartea tehnică a construcţiei este alcătuită din 4 capitole: A, B, C şi D, care cuprind
următoarea documentaţie tehnică:
Capitolul A: Documentaţia tehnică privind proiectarea construcţiei,
Capitolul B: Documentaţia tehnică privind execuţia construcţiei,
Capitolul C: Documentaţia tehnică privind recepţia construcţiei,
Capitolul D: Documentaţia tehnică privind exploatarea, repararea,întreţinerea şi
urmărirea comportării în timp a obiectului construit.
Fiecare capitol va cuprinde borderoul documentaţiei unde se va consemna denumirea
documentului, numărul mapei sau a dosarului, numărul de file şi cuprinsul fiecărei mape.
Cartea tehnică a construcţiei se întocmeşte pentru obiectele noi de către investitor
împreună cu unităţile de proiectare, executantul şi unitatea de exploatare. Proiectantul
obiectului de construcţie întocmeşte şi predă investitorului, pe măsura elaborării, însă cel
tîrziu cu 3 zile înainte de data admiterii recepţiei la terminarea lucrărilor, documentaţia
prevăzută în capitolul A
Cartea tehnică a construcţiei se prezintă comisiilor de recepţie la terminarea lucrărilor
după efectuarea recepţiei finale a obiectului de construcţie, apoi se predă pentru păstrare
investitorului (în cazul cînd investitorul este în acelaşi timp şi unitatea de exploatare) sau
unităţii de exploatare.
După recepţia finală a obiectului, Cartea tehnică a construcţiei se păstrează la
investitor,
conducătorul unităţii investitorului sau conducătorul unităţii de exploatare este persoana
responsabilă de Cartea tehnică a construcţiei. Cartea tehnică a construcţiei se păstrează pe
toată durata existenţei construcţiei, pînă la demolarea ei.

103
 28. Receptia constructiilor: receptia la terminarea lucrarilor si receptia finala.

Recepţia constructiilor constituie o componentă a sistemului calităţii în construcţii şi

este actul prin care comisia de recepţie declară că acceptă şi preia lucrarea definitivată de
construcţie şi instalaţiile aferente acesteia, cu sau fără rezerve, şi că aceasta poate fi dată în
folosinţă.Prin actul de recepţie se certifică faptul că executantul şi-a îndeplinit obligaţiile în
conformitate cu prevederile contractului şi ale documentaţiei de execuţie, asumîndu-şi,
totodată, pentru lucrările executate răspunderea prevăzută de lege.
Receptia constructiilor se realizează în două etape:

A) Recepţia la terminarea lucrărilor

1. Executantul este dator să notifice investitorului data terminării tuturor lucrărilor
prevăzute în contract
2. Comisiile de recepţie a construcţiilor şi a instalaţiilor aferente acestora vor fi
desemnate de către investitor într-o component de cel puţin 5 persoane. Preşedinte al
comisiei de recepţie a lucrărilor de construcţie la obiectele social-culturale şi blocurile
locative, finanţate din surse bugetare sau extrabugetare, va fi desemnat reprezentantul
organelor administraţiei publice locale. Preşedinte al comisiei de recepţie a construcţiilor
situate pe teritoriul municipiului Chişinău, indifferent de sursa lor de finanţare, va fi
reprezentantul administraţiei publice locale. La lucrările comisiei va fi prezent, în calitate
de executant al lucrărilor de construcţie, reprezentantul executantului (al organizaţiei
respective de antrepriză).
3. Investitorul va fixa data începerii recepţiei în maximum 15 zile calendaristice de la
notificarea terminării lucrărilor şi o va comunica:
- membrilor comisiei de recepţie;
- executantului;
- proiectantului.
Reprezentanţii executantului şi ai proiectantului nu fac parte din comisia de recepţie, ei
au calitatea de invitaţi.
4. Proiectantul, în calitate de autor al proiectului construcţiei, va întocmi şi va
prezenta în faţa comisiei de recepţie punctul său de vedere privind execuţia de facto a
construcţiei.
5. Investitorul prezintă comisiei de recepţie avizele serviciilor de pompieri, sanitare,
al Departamentului Protecţiei Mediului Înconjurător şi ale altor organe de control cu
punctul de vedere privind execuţia de facto a construcţiei.
6. Comisia de recepţie poate funcţiona în componenţă deplină sau fiecare membru al
comisiei va lucra separat în cadrul termenului stabilit de preşedintele acesteia care este
numit de investitor.
7. La terminarea examinării, comisia îşi va consemna obiecţiile şi concluziile în
procesul-verbal de recepţie, care se va întocmi după modelul prezentat în anexa nr. 1 la
prezentul Regulament şi îl va înainta investitorului în termen de 3 zile lucrătoare
împreună cu recomandarea de admitere cu sau fără obiecţii a recepţiei, amînarea sau
respingerea ei.
8. Comisia de recepţie recomandă admiterea recepţiei în cazul în care nu există
obiecţii sau în situaţiile cînd cele care s-au consemnat nu sînt de natură să afecteze
utilizarea lucrării conform destinaţiei sale.
104
 9. Comisia de recepţie recomandă respingerea recepţiei dacă constată vicii care
nu pot fi înlăturate şi care, prin natura lor, împiedică realizarea uneia sau a mai multor
exigenţe esenţiale, caz în care se impun expertize, reproiectări, refaceri de lucrări etc.
10. Absenţa executantului de la recepţie nu constituie motiv pentru amînarea şi/sau
anularea actului de recepţie. În cazul în care executantul nu se prezintă la recepţie,
investitorul poate solicita asistenţa pentru recepţie unui expert tehnic independent atestat
care va consemna, separat de procesul-verbal, starea de fapt constatată.
11. Situaţiile de absenţă a unor persoane sau delegaţi convocaţi vor fi consemnate în
procesul-verbal de recepţie.
12. Preşedintele comisiei de recepţie va prezenta investitorului procesul-verbal de
recepţie cu observaţiile sau obiecţiile participanţilor şi cu recomandarea comisiei.

B) recepţia finală la expirarea perioadei de garanţie

1. La recepţia finală participă:
- investitorul;
- comisia de recepţie desemnată de investitor;
- proiectantul lucrării;
- executantul.
2. Comisia de recepţie finală se întruneşte la data, ora şi locul fixate şi examinează
următoarele:
- procesele-verbale de recepţie la terminarea lucrărilor;
- lichidarea viciilor depistate în cadrul recepţiei după terminarealucrărilor;
- concluzia investitorului privind comportarea construcţiilor şi instalaţiilor aferente
acestora în exploatare în perioada de garanţie, incluzînd viciile depistate şi remedierea lor.
3. Comisia de recepţie poate cere, în cazuri foarte bine justificate şi/sau în
cazul apariţiei unor vicii, executarea de încercări şi expertize.
4. La terminarea recepţiei, comisia de recepţie îşi va consemna observaţiile şi
concluziile în procesul-verbal de recepţie finală, întocmit conform modelului prevăzut
în anexa nr. 2 la prezentul Regulament, pe care îl va înainta investitorului în termen de 3
zile lucrătoare împreună cu recomandarea de admitere cu sau fără obiecţii a recepţiei, de
amînare sau de respingere a ei.
5. În cazul în care comisia de recepţie finală recomandă admiterea recepţiei cu
obiecţii, amînarea sau respingerea ei, ea va trebui să propună măsuri pentru înlăturarea
neregulilor semnalate.Comisia de recepţie finală recomandă respingerea recepţiei finale în
cazul în care nu au fost respectate una sau mai multe din exigenţele esenţiale.
6. Lucrarea, a cărei recepţie finală a fost respinsă, va fi pusă în stare de conservare
prin grija şi pe cheltuiala investitorului, iar utilizarea ei va fi interzisă. În atare situaţii,
investitorul este în drept să pretindă recuperarea pagubelor factorilor implicaţi în
executarea construcţiei, vinovaţi de viciile constatate cu ocazia recepţiei, cît şi a
prejudiciului decurgînd din nefuncţionarea construcţiilor şi/sau a instalaţiilor aferente
acestora. Investitorul hotărăşte admiterea recepţiei pe baza recomandării comisiei de
recepţie finală şi notifică executantului hotărîrea sa în termen de 3 zile de la primirea
procesului-verbal de recepţie finală.
7. Data recepţiei finale este data notificării de către investitor a hotărîrii sale.

105
 29.Sistemul calitatii in constructii (destinatie si continut).

Sistemul calitatii in constructii reprezinta ansamblul de structure organizatorice,

raspunsuri, regulamente, preceduri si mijloace care concureaza la realizareaa calitatii
constructiei in toate etapele de concepere, proiectare, realizare, exploatare si postutilizare
acestora si este compus din:
a) Documente normative in constructii sunt elaborate de organul national de dirijare in
constructii prin aceste documente se stabilesc conditiile minime de calitate ,precum si modul
de verificare a acestora
b) Certificarea produselor folosite in constructii se efectuiaza prin grija producatorului
sau a furnizorului
c) Agrementele tehnice p-u produse si echipamente in constructii.Se elaboreaza de
INCERCOM
d) Verificarea proiectelor de executie a lucrarilor prin grija beneficiarului
e) Licentierea societatilor comerciale-orice firma cu activitatea in domeniu
constructiilor trebuie licentiate in domeniile respective de activitate
f) Atestarea specialistilor cu activitati in constructii(proiectanti,dir de santier,resp
tehnic,experti tehnici,laborantii)
g.) conducerea si asigurarea calitatsii in constructive specialist in domeniu constructiei
plus inspectia de stat in constructive
h.)Autorizarea si acreditarea laboratoarelor de incercari in constructive.Se efectueaza in
conformitate cu prevederile legislatiei in vigoare
i.) Asigurarea activitatii metrologice in constructive.
Se realizeaza conform prevederilor legislatiilor privind etalonarea, verificarea si
mentinerea de masurare si control utilizate in constructive.
j.) Receptia constructiilor (dupa exploatare) se face de catre investitor in prezenta
proiectantului si executantului, precum si a specialistilor notari din domeniu constructiei.

Receptia constructiei se face in doua etape:

1.Receptia la terminarea lucrarilor
2.Receptia finala ( dupa expirarea perioadei ce este indicate in contract)

Membrii comisiei de receptive:

1. Presedinte (reprezentatoru administratie publice locale)
2. Responsabilul ethnic
3. Specialist notoriu

k.) Urmarirea comportarii in exploatarea si interventiile in timp la constructii,

se efectueaza de catre proprietarul investitiei sau de responsabilul ethnic.
l)Postutilizarea constructiei cuprinde activitatea de desfacere de montare si demontare a
constructiilor,de reconditionare si refolosirea a elementelor si produselor
recuperabile,precum si de reciclare a deseurilor neutilizabile,asigurind protectia mediului
ambient si poluarea aerului
m) Controlul de stat al calitatii in constructii se efectuiaza de catre inspectia de stat in
constructii.

106
30. Criteriile de asigurare a calitatii constructiilor pe durata vietii (exigentele esentiale
A,B,C,D,E,F).

Criteriile de asigurare a calitatii se verifica si se receptioneaza comform prezentelor

Instructiuni, lucrarile ascunse in faze determinante care conditioneaza respectarea
urmatoarelor exigente esentiale:
A-Rezistenta si stabilatate
Constructia trebuie sa fie conceputa si realizata in asa mod incit sa nu conduca la
prabusiri partiale sau integrale a structurii de rezistent,deformatii inadmisibile.

B-Siguranta in exploatare
Constructia nu trebuie sa prezinte riscuri vitale pentru cei care o exploateaza

C-Siguranta la foc
Construct trebuie sa fie conceputa si realizata in asa mod incit in caz de incendiu
structura de rezistenta sa reziste o perioada de timp.Extinderea focului spre cladiri adiacente
trebuie limitat

D-Igiena ,sanatatea oamenilor,refacerea si protectia mediului inconjurator

Construc nu trebuie sa prezinte o amenintare p-u sanatatea oamenilor cu ar fi
poluarea mediului inconjurator

E- Izolatie termica,hidrofuga si economie de energie

Prevede ca instalatii de incalzire,racier ventilare ,iluminare sa fie concepute in asa
mod incit consumul de energies a ramina moderat fara ca prin aceasta sa se prejudecieza
confortul omului

F- Protectia impotriva zgomotului

Prevede ca orice constructive sa fie conceputa si executata in asa mod incit zgomotul
perceput de persoanle care exploateaza constructia sa le permita sa activeze sis a se
odihneasca in conditii satisfacatoare

Verificarea se face sub raportul incadrarii in conditiile dimensionale si de calitate,

prevazute in documente normative in constructii, precum si in proiecte si prescriptii tehnice
specifice.
Pentru lucrarile care nu intra in categoria celor definite, verificarea conditiilor de
calitate se efectuiaza permanent de catre responsabili tehnici atestati din partea
beneficiarului,si de catre diriginti de santier atestati din partea antreprenorului in
conformitate cu reglamentarile in viguare.

107
 31.Obligatiile si responsabilitatile benificiarului (investitorului) si ale antreprenorului .

Investitorul- este autorizat sa emita dispozitiile pe care considera nencesare executarii

lucrarilor cu respecatarea drepturilor Antreprenorului.
Trasarea axelor principale, bornelor de referinta, cailor de circulatie si limita terenului
pus la dispozitia antreprenorului, precum si materializarea cotelor de nivel in imediata
apropiere a terenului sunt in sarcina investitorului.
Investitorul este obligat sa obtina toate autorizatiile si avizele prevazute de lege.

Pe parcursul executarii lucrarilor Investitorul are dreptu sa dispuna in scris:

1. Indepartarea de pe santier a oricaror material care sunt calitativ necorespunzatoare.
2. Inlocuirea materialelor necorespunzatoare calitativ cu alte care corespund
normativelor.

Investitorul trebuie sa puna la dispozitie antreprenorului fara plata urmatoarele:

1. Suprafetele de teren necesare p/u depozite si activitatea muncitorilor
2. Caile de acces rutiere
3. Racordurile p/u utilitati pina la limita amplasamentului santierului

Antreprenorul are obligatia sa stabileasca toate relatile ce reglamenteaza raporturile cu

subantreprenorii de specialitate, este raspunzator fata de investitor, penru respectarea de catre
subantreprenori a prevederilor din contract.
In caz ca antreprenorul are dubii cu privire la modul de executie a lucrarilor , la calitatea
materialelor, trebuie sa comunice obiectiile in scris, Investitorului.
In timpul executiei lucrarilor antreprenorul aer obligtatia sa mentina caile de acces
libere, sa retraga utilajele sa indeparteze surplusul de material deseuri.
Lucrarile ce devin ascunse nu pot acoperite fara aprobarea responsabilului ethnic,
proiectantului si inspectiei de stat in constructive.
Antreprenorul trebuie sa notifice investitorului, primariei si inspectiei de stat in
constructie data inceperii effective a lucrarilor.
Pe parcursul executiei lucrarilor antreprenorul e obligat sa respecte prevederile legii
calitatii in constructii,trebuie sa respecte urmatoarele regulamente:
1. Regulament privind calitatea produselor in constructie.
2. Regulament privind verificarea si expertizarea tehnica de calitate si executie a
constructiilor
3. Regulament privind conducerea si asigurarea calitatii in constructii
4. Regulament pentru receptia cinstructiilor si instalatiilor aferente
5. Regulament privind post utilizarea constructiilor
6. Regulament privind controlul de stat al calitatii constructiilor.

108
 32.Asigurarea calitatii de catre diriginte de santier. Obligatiile si responsabilitatile
dirigintelui de santier.

Executia oricaror lucrari de constructie si verificarea calitatii lor, care se efectuiaza in

baza uni proiect verificat, in mod obligatoriu sa se efectueze de catre executant prin persoane
de specialitate, denumite “diriginti de santier atestati”.
Functia de diriginte de santier atestat poate fi indeplinita numai de persoanele atestate
prin comisiile de atestare specializate si organizate de Departamentul Arhitecturii si
Constructiilor.
Atributiile dirigintelui de santier atestat se exercita:
1. Perioada premergatoare inceperii executiei
2. Perioada executiei lucrarilor
3. Perioada de executie a remedierilor, stabilite la receptia lucrarilor

Perioada Premergatoare
1) Sa verifice daca investitorul dispune de autorizatia de construire si daca lucrarile ce
urmeaza a fi executate corespund cu cele mentionate in autorizatie
2) Sa preia amplasamentul(cota 0.000, reperele, axele geodezice) lucrarilor de baza si a
celor de organizare de santier
3) Sa solicite R.T. atestat sa indice daca pe amplasament sunt lucrari subterane sau
retele si ce se intimpla cu acestea; masurile pe care trebuie sa le ia, ca sa nu aduca prejudicii
vecinatatilor; locul de depozitare a stratului fertile
4) Sa preia de la R.T. amplasamentul depozitului de pamint sau cariera de umpluturi
5) Sa preia de la R.T. racordurile retelelor pentru utilitatile organizarii de santier
6) Sa cunoasca temeinic proiectul si graficul de executie a lucrarilor pe care le va
executa
7) Sa anunte R.T. daca unele prevederi din proiect nu corespund cu situatia reala la fata
locului pentru solutionarea neconcordantelor
8) Sa-si intocmeasca un plan propriu de control al executiei lucrarilor de constructive
9) Sa cunoasca prevederile studiului geotehnic
10) Sa fie asigurat cu instrumente de masurare si control certificate
11) Sa intocmeasca lista lucrarilor ascunse cu avizul R.T. sis a dispuna de formularele
necesare pentru documentatia de executie

109
 Perioada Executiei Lucrarilor
1) Urmareste in mod continuu ca executia lucrarilor si calitatea lor sa corespunda
proiectului, documentelor normative in vigoare
2) La terminarea sapaturilor pentru fundatii, intocmeste impreuna cu specialistul
geotehnician si R.T. un proces verbal, prin care se constata ca terenul de fundare corespunde
cu cel indicat in proiect si ca se poate trece la executia fundatiilor(probe de laborator)
3) Intocmeste impreuna cu R.T. procesele verbale de receptive a lucrarilor ascunse
4) Urmareste ca toate materialele introduse in opera sa dispuna de certificatele de
conformitate
5) Urmareste ca produsele sau procedeele noi in constructive sa dispuna de agremente
tehnice
6) La cererea R.T. in caz de nerespectare a prevederilor din proiect e obligat sa testeze
lucrarile, sa demoleze daca e posibil cu avizul proiectantului pe cheltuiala proprie
7) Sa anunte R.T. despre neconformitatile din proiect sau aparute pe parcursul
construirii pentru ca acesta sa dea solutii pentru continuarea lucrarilor
8) Sa anunte R.T. si Inspectia de Stat in Constructii despre producerea unor accidente
tehnice in termen de 24 ore
9) Intocmeste si semneaza cantitatile de lucrari executate si documentele de plata
10) Sa intocmeasca si sa tina la zi documentatia tehnica de executie a
constructiei(capitol B al Cartii Tehnice)
11) Sa puna la dispozitia organelor de control toate documentele necesare sis a elibereze
conditiile optime de lucru
12) Sa anunte R.T. asupra indeplinirii conditiilor pentru efectuarea receptiei lucrarilor in
faza determinante
13) Sa continuie lucrarile numai dupa executarea receptiei in faza determinante
14) Sa indeplineasca in termenii stabiliti masurile dispuse prin actele de control

In perioada de executie a remedierilor stabilite la receptia lucrarilor D.S. are

obligatia sa execute in termenii stabiliti remedierile, completarile si neajunsurile cerute de
comisia de receptive (nu mai mult de 90 zile)

110
 33. Verificarea calitatii de catre responsabilul tehnic. Obligatiile si responsabilitatile
responsabilului tehnic.

Executia oricaror lucrari de constructii,care se efectuiaza in baza unui proiect verificat

si stampilat trebuie verificata in mod obligatoriu de catre investitor prin persoanele de
specialitate numite “responsabili tehnici atestati”.
Atributiile respon. Tehn. Atestat se exercita :
1.perioada premergatoare inceperii constructiei
2.perioada de executie a lucrarilor
3.perioada de receptie la terminarea lucrarilor
4.perioada de executie a remedierilor stabilite de comisia de recepttie la terminarea
lucrarilor
5.receptia finala dupa expirarea perioadei de garantie.

Obligatiile si responsabilitatile responsabilului tehnic.

Perioada 1:
- sa verifice existent autorizatiei de contructie,sa verifice daca AC coincide cu
constructia care urmeaza a fi consruita
- sa prea amplsamentul de la investitor si sal transmita dirigintelui de santier .
- obtine de la proprietarii retelelor (union fenosa s.a.)avizele necesare pentru conectare
- obtine de la primarie locul depozitarii stratului fertil sau a pamintului pentru umpluturi
- trebuie sa analizeze temeinic proiectul si graficul de executie a lucrarilor
- sa verifice ca proiectul sa cuprinda toate piesele cerute si ca aceasta sa fie stampilate
de catre verifocatorii de proiect
- sa verifice daca prevederile proiectului corespund cu situatia reala la fata locului sis a
anunte proiectantul de despre eventualele neconformitati
- sa cunoasca planul de control al calitatii executii (verificari si incercari)
- sa-si intocmeasca un plan propriu de control al calitatii
- sa cunoasca prevederile studiului geotehnic

Perioada 2 :
- urmareste si verifica ca calitatea executiei lucrarilor sa corespunda proiectulu I,doc
normative si prescriptiilor tehnice
- la terminarea sapaturii pentru fundatii intocmeste impreuna cu specialist geotehnician
si executant un process verbal prin care se constata ca terenul de fundare corespunde cu cel
indicat in proiect .
- intocmeste si semneaza impreuna cu dirigintele de santier procesele verbale la lucrai
ascunse
- urmaareste ca toate materialele introduse in opera sa dispuna de certificatul de
conformitate sau agrement tehnic
- la orice nerespectare a prevederilor proiectului de catre executant este obligat sa
sisteze lucrarile pina la rezolvarea situatie aparute
- transmite imediat proiectantului sesizarile primite de la dirigintele de santier asupra
neconformitatilor din proiect sau aparute pe parcursul executiei lucrarilor
- verifica si semneaza situatiile cu cantitatile de lucrari efectuate de catre executant

111
 - urmareste ca dirigintele de santier sa intocmeasca si sa tina la zi capitolul B al cartii
tehnice al contructie
- la sesizarea de catre dirigintele de santier verifica daca sunt indeplinite toate
conditiile pentru receptia lucrarilor in faze determinante
- urmareste ca lucrarile sa fie continuate numai dupa semnarea procesului verbal al
fazei determinante
- urmareste aducerea la indeplinirea in terminile stabilite a masurilor dispuse prin
actele de control
- complecteaza pe parcursul executie cartea tehnica
- semneaza fise tehnologice si scheme de executia a lucrarilor

Perioada 3:
- Urmareste ca la receptie de terminarea a lucrarilor sa fie supuse numai contructiile
care corespund cerintelor de calitate si celor 6 exigente esentiale ,intocmeste actele pentru
receptia si convoaca membrii comisiei de receptie.

Perioada 4:
- Urmareste sa realizeze de catre factori interesati remedierile complectarile si
masurile date de comisia de receptie , indeplineste procesele verbale care dovedesc
indeplinirea acestora.

Perioada V:
- Dupa incheierea receptiei de terminare a lucrarilor si rezolvarea tuturor masurilor
cerute de comisia de receptie,organizeaza receptia finala dupa expirarea perioadei de
garantie, pune in ordine toata documentatia referitoare la constructie si incheie situatia
financiara.
- Completeaza cartea tehnica privind comportarea constructiei pe perioada de garantie.
- Preda investitorului toata documentatia tehnica si economica p/u pastrare.
- Asigura transmiterea actelor de receptive finala a organelor administratiei publice
locale comform reglementarilor in vigoare,(inregistrarea imibolului la oficiul cadastral).

112
 34.Planul general de constructie (PGC): destinatie, tipuri de PGC, principii de
proectare si continutul PGC.

Prin plan general de constructie (PGC) se subintelege planul terenului de constructie pe

care sint trasate santierele si cladirile existente, depozitele si cladirile mobile sau provizorii,
drumurile permanente si provizorii, retelele de aprovizionare cu apa, energie si de canalizare,
caile rulante a macaralelor, punctele de stationare a macaralelor, locurile de preasamblare a
elementelor de constructie s.a.
Destinatia PGC este sa prevada o organizare optima a lucrarilor de constructie pe
santier, ca sa creeze conditii necesare pentru depozitarea constructiilor si miscarea
nestingherita a masinilor de constructie, aprovizionarea permanenta cu resurse tehnico-
materiale si respectarea securitatii muncii.
Planul general de constructie constituie o parte importanta a proiectului de executie a
lucrarilor, si este actul de baza ce reglementeaza organizarea santierului de constructie,
precum si volumul de lucrari provizorii.
Tipuri de PGC
- plan general de organizare a santierului de constructie
- plan general de organizare a obiectului de constructie

Planul general de organizare a santierului de constructie sistematizeaza solutiile

principale a gospodaririi integrale a santierului de constructie si se elaboreaza de catre
institutia de proiectare.
Planul general de organizare a obiectului de constructie reflecta nemijlocit gospodarirea
terenului din imediata apropiere a lui. Se elaboreaza de catre antreprenorul general sau la
solicitarea lui de catre o institutie de proiectare specializata.
Principii generale de proiectare a PGC:
- solutiile planului general de constructie trebuie sa corespunda normelor in constructie
sa tina cont si de tehnica securitatii
- cladirile, edificiile si instalatiile provizorii (in afara celor mobile) se amplaseaza pe
terenurile care nu sunt menite pentru executia constructiilor capitale
- solutiile de proiectare trebuie sa asigure circulatia rationala a incarcaturilor pe santier,
sa fie micsorata manipularea si numarul de incarcari-descarcari

Cerintele respective se refera mai ales la materialele voluminoase si de dimensiuni

mari:
- amplasarea reusita a mecanismele de ridicare
- amplasarea statiilor de producere a betoanelor si mortarelor in raza de actiune a
macaralelor (dupa caz)
- planul general de constructie trebuie sa asigure personalului muncitor conditii sanitare
de munca si o amplasare cit mai riguroasa a unitatilor provizorii si drumurilor de acces
- costurile de realizare a constructiilor provizorii trebuie sa fie redus la minim.

113
 Continutul PGC
Planul general de constructie trebuie sa contina toate datele necesare pentru redarea in
realitate a proiectului.
Memoriul tehnico-explicativ contine:
- calculele definitivate a necesarului de resurse
- unitati provizorii
- piese de executie
- solutii tehnice de selectare a instalatiilor, edificiilor provizorii, drumurilor, retelelor de
iluminare, apa, caldura, telecomunicatii, etc.

La selectarea acestor elemente se iau in consideratie posibilitatile antreprenorului.

Lista unitatilor provizorii serveste ca document de apreciere a volumului cheltuielilor ce
trebuie achitat de catre beneficiar.
Necesarul de resurse se extrage din PEL, de exemplu numarul de muncitori, dupa acest
numar se calculeaza necesarul de unitati administrative, sociale si de deservire.
Din graficele de aprovizionare cu materiale obtinem datele referitoare la stocurile de
materiale si a suprafetei depozitelor.
In primul rind se efectueaza racordarea mecanismelor de montare, cu amplasarea
mecanismelor in cauza, echipamentelor, totodata aratindu-se directiile de miscare a lor,
gabaritele, zonele de lucru, imprejmuirile, etc. Dupa racordarea depozitelor se amplaseaza
constructiile provizorii care trebuie sa se pozitioneze in imediata apropiere a obiectului.
Pe planul general de constructie a obiectului se precizeaza cerintele tehnicii securitatii
muncii si activitatii vitale. Se pozitioneaza imprejmuirile zonelor periculoase de lucru a
mecanismelor si a retelelor de tensiune inalta. Se mai precizeaza si ale elemente necesare
gospodaririi de santier.

114
 35. Proiectul de organizare a constructiilor (POC): destinatie, date initiale pentru
elaborare,continutul si indici tehnico-economici.

Pentru construirea noilor obiecte, sau reconstruirea celor vechi se intocmeste proiectul
organizarii constructiilor (POC), elaborat de catre organizatiile specializate de proiectare.
POC este un document obligatoriu pentru beneficiar, executor si pentru organizatiile ce
finanteaza si furnizeaza resursele tehnico-materiale necesare constructiei.
POC este destinat pentru stabilirea duratei construcţie integrale, urgenţelor de
construcţii a complexelor şi a obiectelor mari aparte în corespundere cu normele duratei de
construcţie. În POC sunt determinate volumele de lucrări pregătitoare pentru toată
construcţia, iar pentru obiectele principale este prevăzută lista lor.
Este stabilită consecutivitatea, ritmurile şi metodele de execuţie a lucrărilor, este determinată
necesitatea cadrelor de muncă, lucrărilor tehnico-inginereşti, sunt determinate resursele
tehnico-materiale şi sursele de asigurare cu ele. Materialele POC sunt baza pentru alcătuirea
capitolelor divizului general şi pentru elaborarea PEL.
Pentru realizarea unei investiţii concret determinată, în general, beneficiarul, până la
încheierea (semnarea) contractului cu antreprenorul general, organizează în prealabil
lucrările de proiectare a obiectivului.
Proiectul de organizare a obiectivului cuprinde:
- documentatia de argumentare
- fundamentarea tehnico-economica
- piese scrise si desenate
- memorii
- instructiuni si alte documente normative.

Pentru elaborarea POC sint necesare urmatoarele date initiale:

- studiul tehnico-economic
- rezultatul lucrarilor de explorari si prospectiuni
- solutiile de utilizare a materialelor si elementelor de constructii, precum si a
mijloacelor de transport si mecanizmelor
- conditiile de furnizare si transport a materialelor de constructie si utilaj
- divizarea obiectivului in sectoare
- informatia despre sursele de aprovizionare cu energie electrica si apa
- alte cerinte ale beneficiarului si antreprenorului (case de locuit, cladiri industriale s.a.)
- termenii directivi si normati de executie a lucrarilor.

Determinarea volumurilor de lucru, calculele privind necesitatea in resurse tehnico-

materiale si energetice sint efectuate printr-o metoda simplificata folosind:
- proiectele tehnologice ale santierelor asemanatoare
- indrumarul nomelor marite de deviz si de cheltuieli a resurselor
- devizele normative marite pentru constructii
- indicii costului de deviz si cheltuirii resurselor materiale si a altor normative.

115
 Calculul necesitatii in masini, transport, energie si al altor resurse este efectuat dupa
normativele pentru o suma determinata de resurse banesti de lucrari de constructie si montaj.
Numarul necesar de muncitori se calculeaza reiesind din volumul de munca efectuat in
decursul unui an de un muncitor.
POC trebuie sa contina:
- planuri generale de constructie pentru etapa pregatitoare si etapa principala
- planul calendaristic necesarului in forta de munca, masini, mecanisme, utilaje, graficul
de aprovizionare cu materiale si prefabricate
- nota explicativa care contine caracteristica laconica a conditiilor de constructie,
descrie metodele de executie, calcule, argumentari si indicii tehnico-economici.

Pe baza planului calendaristic (PC) sint elaborate urmatoarele documente tehnice:

- PC al diferitor obiecte
- schemele organizational-tehnologice ale construirii diferitelor obiecte cu indicarea
succesivitatii efectuarii lucrarilor
- volumele de lucru de pe santier, de montare si speciale
- cantitatile necesare de materiale de constructie, semifabricate si utilaj
- graficul utilizarii masinilor de constructie de baza si al transportului
- graficul utilizarii bratelor de munca
- memoriu explicativ, ce contine o caracteristica laconica a conditiilor create la santier
si descrierea metodelor de efectuare a lucrarilor de baza, calculele necesare, justificarea si
indicii tehnico-economici (ITE).

116
 36. Proiectul executarii lucrarilor (PEL): destinatie, date initiale pentru elaborare,
continutul si indici tehnico-economici.

Proiectul de executie a lucrarilor (PEL), de regula, se elaboreaza de executorul

lucrarilor de constructie sau la cerinta lui de catre organizatiile specializate de proiectare
tehnologica. Plata pentru elaborarea PEL este efectuata din contul sumelor prevazute pentru
aparatul administrativ.
PEL este baza pentru planificarea operativă, control, reglarea şi evidenţa producţiei de
construcţie. PEL se întăreşte de către inginerul şef al organizaţiei antreprenorului general, iar
compartimentele de montare şi specializate se întăresc de către inginerul şef al organizaţiilor
subantreprenorii.
Pentru elaborarea PEL sint necesare urmatoarele date initiale:
- proiectul constructiei in prealabil, aprobat si POC elaborat;
- devizele
- date privind aprovizionarea cu utilaj tehnologic, energetic si cu alt utilaj
- date privind aprovizionarea cu prefabricate, detalii si semifabricate
- date privind indestularea cu masini de constructie si transport a organizatiilor de
constructie si posibilitatea sporirii numarului lor
- documentele normative in vigoare.

PEL consta din urmatoarele parti componente:

- planuri calendaristice
- planuri generale de constructie
- harti tehnologice.

In dependenta de complicitatea obiectelor ce se construiesc, partile componente ale PEL

pot fi mai mult sau mai putin detaliate.
Volumele de lucru in PEL sint determinate dupa desenele tehnice si devize, calculul
tuturor felurilor de resurse este efectuat dupa normele de productie.

In componenta PEL pentru instruirea santierului intra:

- planul calendaristic al santierului
- planul general de constructie
- graficul aprovizionarii santierului cu materiale de constructie, semifabricate,
prefabricate si utilaj
- graficul aprovizionarii santierului cu brate de munca si masini de constructie de baza
- harti (fise) tehnologice
- schemele geodezice
- masurile privind organizarea in flux a lucrarilor de pe santier
- hotarirea privind construirea retelelor provizorii de aprovizionare cu apa, caldura,
energie s.a.
- lista utilajului tehnologic si a mijloacelor de agatare cu schemele de agatare a
incarcaturilor
- memoriul explicativ cu justificarea hotarоrilor primite, a metodelor de luctru, calculul
resurselor si ITE, care contine:

117
 1) argumentarea soluţiilor de producere a LCM, inclusiv cele care se îndeplinesc în
perioada de iarnă
2) necesitatea de resurse energetice şi soluţiile pentru asigurarea lor
3) calculul necesitaţii de edificii şi instalaţii temporare, descrierea condiţiilor de
reperare a lor în plan
4) masurile pentru păstrarea bunurilor materiale
5) măsurile pentru protecţia clădirilor existente şi mediul ambiant
6) indicii tehnico-economici de bază adoptaţi pentru măsurarea productivităţii muncii
şi eficienţii producerii

PEL pentru perioada pregatitoare este indeplinit ca si pentru construirea santierului, dar
intr-o componenta mai restrinsa.
Pentru santierele tehnice simple PEL poate contine numai planul calendaristic, planul
general de constructie si un memoriu explicativ laconic.
Pentru santierele, ce sint construite dupa proiectele-tip, in componenta PEL intra
regulile de baza ale efectuarii lucrarilor de constructie si montare.

118
 37.Principiile si succesiunea elaborarii planului calindaristic in componenta POC si
PEL. Graficile de aprovizionare a santierului cu materiale, masini si utilaje de
constructii si cu forta de munca.

Planificarea calendaristica in constructie consta in elaborarea planurilor calendaristice

care pe baza cantitatilor lucrarilor de constructie si instalatii a solutiilor organizatorice si
tehnologice va determina consecutivitatea si durata proceselor de constructii necesarul de
resurse umane, materiale, mecanisme.
Planul calendaristic reprezinta un element final in planificarea executiei obiectului de
constructive si este un document principal in component POC si PEL .
El se anexeaza la contractul incheiat intre beneficiar si antreprenor.
Structura si gradul de detaliere a planului calendaristic depind in mare masura de
destinatia lui.
- PC poate fi realizat pentru construirea unui complex de obiecte
- PC pe obiecte
- PC pentru perioada de pregatire
- PC pentru executia infrastructurii.
In planul calendaristic trebuie sa fie incluse toate procesele de punere in opera,
corespunzator articolelor de deviz, care recomanda si ordinea includerii lor.
Parametrul principal al planului calendaristic este perioada de timp.
Planul calendaristic (PC) pentru constructia unui obiect intra in componenta PEL si se
elaboreaza conform desenelor tehnice. In el este determinat termenul construirii obiectului,
termenii si succesivitatea indeplinirii anumitor procese de montare si constructie.
Planul calendaristic elaborat corect serveste ca baza pentru dirijarea zilnica si controlul
asupra efectuarii lucrarilor.
De asemenea PC este folosit la planificarea operativa a lucrarilor de constructie si
montare. La elaborarea PC este necesar de a tine cont ca termenul construirii obiectului sa nu
depaseasca termenul normativ. Termenii de executie a lucrarilor se stabilesc in rezultatul
suprapunerii rationale in timp a lucrarilor, la fel se iau in consideratie si conditiile specifice
ale santierului.
In planul calendaristic se indica termenii necesari la indeplinirea tuturor lucrarilor, de la
valorificarea terenului de constructie (lucrarile pregatitoare) pina la lucrarile de amenajare si
de dare a obiectelor in exploatare.
La elaborarea PC este necesar de a prevedea efectuarea lucrarilor, utilizind metode si
tehnologii moderne, o maximala economie a resurselor tehnico-materiale si folosind
mecanizarea complexa. Metodele elaborate trebuie sa contribuie la efectuarea calitativa a
lucrarilor si securitatea muncii.
Anumite feluri de lucrari de constructie si montare pot fi suprapuse in timp in asa
masura, in care o face posibila tehnologia constructiilor si conditiile de securitate a muncii.
Masinile de constructie alese trebuie sa corespunda cerintelor pentru lucrarile de
constructie si montare. In primul rind trebuie indeplinite lucrarile de constructie care
precedeaza lucrarile complicate si care necesita un termen indelungat de indeplinire.

119
 Datele initiale pentru planul calendaristic sunt urmatoarele:
- proiectul de organizare a constructiei
- durata directiva de executie
- contractul de executie a lucrarilor
- fisele tehnologice de executie
- documentatia de proiect, inclusiv devizele
- informatiile despre posibilitatile intreprinderii sau firmei care va executa lucrarile.

Graficul calendaristic de executie a lucrarilor pe obiect

Denumi Volum de lucru

Volu
Mecanisme Numărul Comp
Terme Numarul Graficul
rea
mul de onenţ
de nul de (zile,
lucraril unitatea cantit volumul muncitor a
munc denu execut schimbur saptamini,
or de de mas- i pe echip
atea mirea ie i luni)
măsură a ore schimb ei
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

Consecutivitatea intocmiri planului calendaristic:

- se determina nomenclatura si consecutivitatea tehnologica a lucrarilor
- se determina volumul de munca
- se selecteaza masinile, mecanismele si utilajele
- se determina termenii de executie si suprapunerea in timp a lucrarilor
- se analizeaza si se compara durata de constructie calculate cu cea directiva, si daca
este cazul se fac corectiile necesare
- pe baza graficului calendaristic de executie a lucrarilor se intocmesc graficele de
aprovizionare cu resurse umane si tehnico-materiale.
Elaborarea partii grafice reprezinta desfasurarea grafica in timp a articolelor de lucrari
conform antemasuratorii. Perioada de timp in care se programeaza executarea lucrarii se
arata printr-o linie. Cu alte cuvinte pentru fiecare activitate se materializeaza printr-un
segment de dreapta care reprezinta perioada dintre timpul minim de incepere si timpul
maxim de finalizare a lucrarilor in cauza. Se incepe elaborarea partii grafice cu procesele
cheie (critice), de care depinde toata durata de executie a obiectului.

120
 Planul calendaristic de executare a lucrarilor

Graficul miscarii fortei de munca

Graficul de aprovizionare cu materiale si prefabricate

Graficul de aprovizionare cu masini, utilaje si echipamente

121
 38. Procedura legala de concepere a unei constructii. Certificatul de urbanism
pentru proiectare (CUP): destinatie, procedura de emitere si continutul
certificatului de urbanism pentru proectare CUP.

In procedura legala de concepere a unei constructii intra o lista de documente,unul din

ele ar fi:
Certificatul de urbanism pentru proiectare:
Destinatie: certificat de urbanism pentru proiectare – act cu caracter reglementator,
eliberat de către primaria localitatii,fara de care nu este posibila elaborarea documentatiei de
proiect-situarea terenului, dreptul de proprietate asupra imobilului/terenului,folosinta
actuala,echipaea cu retele edilitare, s.a.
Creintele pentru obtinerea certificatului de urbanism pentru proiectare sunt:
Pentru a obtine certificatului de urbanism pentru proiectare beneficiarul depune
o cerere la primaria localitatii. In afara de cerere beneficiarul prezinta, in original si in
copii,urmatoarele documente:
- extrasul din registrul bunurilor imobile, eliberat de către oficiul cadastral
teritorial, însoţit de planul cadastral şi/sau planul imobilului;
- buletinul de identitate (pentru persoană fizică) sau certificatul de înregistrare
(pentru persoană juridică);
- raportul de expertiză tehnică, în caz de reconstruire, restaurare, modificare sau
consolidare a imobilului existent, elaborat de către experţi tehnici atestaţi;
- acordul autentificat notarial al coproprietarilor de imobil/teren ale căror interese
pot fi afectate nemijlocit în procesul executării lucrărilor de construcţie şi în perioada
exploatării obiectului construit;
- schiţa de proiect avizată de arhitectul-şef, în cazul amplasării construcţiei în zonă cu
regim special stabilit prin documentaţia de urbanism şi de amenajare a teritoriului.
Solicitarea altor documente decît cele prevăzute nu se admite.
În cazul în care nu au fost anexate toate documentele prevăzute , primaria va refuza
primirea setului de documente la momentul depunerii cererii.
După verificarea copiilor de pe documentele prevăzute , originalele se restituie
beneficiarului.
Dovada privind achitarea plăţii se prezintă în momentul eliberării certificatului de
urbanism pentru proiectare.
Elaborarea CUP:Toate activitatle si responsabilitatile pentru a elabora CUP revin
doar primariei,indifferent de faptul daca exista sau nu documentatia de urbanism si
amenajare a teritoriului.
Durata obtinerii:Primaria elaboreaza si elibereaza solisitantului CUP in cel mult 20
zile lucratoare de la data inregistrarii cererii. In cazuri exceptionale (in lipsa documentatiei
de urbanism,terenuri cu regim special)termenul de emitere a CUP nu va depasi 30 de zile
lucratoare.
Toate semnaturila de pe CUP, inclusive ale arhitectului-sef al autoritatii
administratiei publice locale, vor fi realizate de primarie, fara implicarea solicitantului.
La CUP, primaria la momentul eliberarii,va anexa:
- planul de amplasare a imobilului/terenului,cu indicarea dimensiunilor/hotarele
acestuia.

122
 -avizul sanitar.
-avizul ecologic.
-avizul serviciul pompieri si salvatori
Solicitantul nu trebue sa fie implicat sub nici o forma in obtinerea acestor
documente.
Organele supravegherii de stat elibereaza gratuit primariei, in termen de pina la
5 zile lucratoare ,avizile respective.

123
 39.Procedura legala de executare a unei constructii. Autorizatia de construire (AC):
destinatie, procedura de emitere si continutul AC.

In procedura legala de executare a unei constructii intra o lista de documente,unul din

ele ar fi:
-Autorizatia de constructie este un document, eliberat de către primăria localităţii, prin
care se permite executarea lucrărilor de construcţie în temeiul şi cu respectarea certificatului
de urbanism pentru proiectare şi a documentaţiei de proiect elaborate, avizate, verificate şi
aprobate.
Cerintele pentru obtinerea autorizatiei de constructive sunt:
Pentru obtinerea AC,solicitantul depune o cerere la primaria localitatii,anexind
urmatoarele documente:
- extrasul din registrul bunurilor imobile, eliberat de către oficiul cadastral teritorial, cu
anexarea planului cadastral şi/sau a planului imobilului;
- certificatul de urbanism pentru proiectare;
- extrasul din documentaţia de proiect care cuprinde compartimentele:
memoriu explicativ,
plan general,faţade,
soluţii cromatice,
proiect de organizare a executării lucrărilor de construcţie, avizate de către
arhitectul-şef;
- avizele de verificare a documentaţiei de proiect (compartimentele: plan general,
arhitectură, rezistenţă) sau raportul unic de verificare a documentaţiei de proiect;
- buletinul de identitate (pentru persoane fizice) sau certificatul de înregistrare (pentru
persoane juridice);
- contractul privind supravegherea de autor, semnat de către beneficiar şi proiectant.
Solicitarea altor documente decît cele prevăzute nu se admite.
Documentele prevăzute se prezintă în original şi în copii
După verificarea copiilor de pe documentele prevăzute , originalele se restituie
beneficiarului.
În cazul în care nu au fost anexate toate documentele prevăzute , primaria va refuza
primirea setului de documente la momentul depunerii cererii.
Dacă primaria nu a respectat termenul stabilit şi nu a informat în scris beneficiarul
despre refuz, autorizaţia de construire se consideră eliberată. În acest caz, beneficiarul este
în drept să înceapă executarea lucrărilor, informînd în scris emitentul şi Inspecţia de Stat în
Construcţii.
Primaria eliberează necondiţionat autorizaţia de construire în cel mult 3 zile lucrătoare
de la data primirii informaţiei despre începerea executării lucrărilor.
Lucrările de intervenţie urgentă, în cazuri de forţă majoră, se autorizează imediat,
urmînd ca documentaţia de proiect să fie definitivată pe parcursul executării lucrărilor.

Inregistrarea AC va fi realizata de primarie fara implicarea solicitantului.

Primaria este obligat să transmită pentru înregistrare autorizaţia de construire la
Inspecţia de Stat în Construcţii, care va efectua, în cel mult 3 zile lucrătoare, înregistrarea
prin aplicarea semnăturii şi ştampilei.

124
 AC va fi semnata de catre primar,secretarul consiliului local si architect-sef,
respectindu-se termenul mentionat.
AC contine urmatoarele date:
- locul amplasarii imobilului/terenului
- conditiile special de executare a lucrarilor de constructive
- institutia de proiectare
- termenul de incepere a lucrarilor de constructive
- durata executarii lucrarilor de executie
Primaria, la eliberarea AC, poate impune conditii speciale pentru perioada executarii
lucrarilor autorizate cum ar fi:
- domeniului public (devieri a circulatiei,inchiderea de drumuri publice,etc.)
- protectia prorietatilor din vecinatate
- protectia mediului
Termenul de incepere a lucrarilor de constructie:
In AC este stabilit termenul de incepere a lucrarilor de constructie pina la 6 luni din
data eliberarii acestia. Neinceperea lucrarilor in termen stabilit prin AC aduce la pierderea
valabilitatii acestia, fiind necesara emiterea unei noi autorizatii.
In conditii motivate, daca lucrarile de constructive nu pot fi incepute in termenul
stabilit, se poate solicita, se poate solicita, cu cel putin 10 zile lucratoare inaintea expirarii
AC,prelungirea termenului de incepere a lucrarilor de constructive, care poate fi efectuata o
singura data sip e un termen de pina la 6 luni.
Durata de executie a lucrarilor de constructive:
In AC se stabileste se stabileste si durata executarii lucrarilor.In cazul unor motive
argumentate ,durata executarii lucrarilor poate fi prelungita pe un termen calculate in functie
de volumul lucrarilor de constructive,executata la momentul solicitarii prelungirii, si de
interesul public.
In cazul cind lucrarile incep in termen stabilit, autorizatia de constructive se considera
valabila pentru toata durata executarii lucrarilor.
Fara autorizatie de construire se pot executa urmatoarele lucrari:reparatii,lucrari de
finisare interioare si exterioare,etc.

125
 40. Procedura legala de demolare a unei constructii. Autorizatia de desfiintare (AD):
procedura de emitere si continutul AD.
Autorizaţia de desfiinţare – act, eliberat de către primaria localitatii, prin care se autorizează
executarea lucrărilor de demolare, totală sau parţială, a unei construcţii/amenajări;
Procedura legala de demolare a unei constructii
Titularul autorizatiei lucrarilor este obligat:
1. Sa anunte comitetului executiv raional sau primariei, dupa caz, data inceperii
lucrarilor autorizate, prin trimiterea cu cel putin 5 zile inainte a formularului anexat la
autorizatie.
2. Sa anunte inspectiei zonale a Inspectiei de Stat in Constructii data inceperii lucrarilor
autorizate, prin trimiterea cu cel putin 30 zile inainte a formularului anexat la autorizatie.
3. Sa pastreze pe santier in stare perfecta autorizatia de desfiintare si documentatia
vizata spre neschimbare, pe care le va prezenta la cerere, pe toata durata executarii lucrarilor,
organelor insarcinate cu executarea controlului, potrivit legislatiei in vigoare.
4. In cazul in care pe parcursul lucrarilor se descopera vestigii arheologice (fragmente
de ziduri,ancadramente de goluri, fundatii, pietre cioplite sau sculptate, oseminte, inventar
monetar, ceramic etc.), sa sisteze lucrarile, sa ia masuri de paza si sa anunte imediat
emitentul autorizatiei. Reluarea lucrarilor se va face numai cu acordul organismului de
specialitate.
5. Sa respecte conditiile impuse de utilizarea si protejarea domeniului public,
monumentelor, ansamblurilor si siturilor istorice, precum si a mediului, potrivit normelor
generale si locale.
6. Sa transporte la materialele care nu se pot recupera sau valorifica, ramase in urma
desfiintarii, in limita termenului stabilit prin autorizatia de desfiintare.
Autorizatia de desfiintare (AD): procedura de emitere si continutul AD.
1. Autorizaţia de desfiinţare se emite în baza cererii, în cel mult 10 zile lucrătoare de la
data înregistrării acesteia. La cerere se anexează următoarele documente:
a) extrasul din registrul bunurilor imobile, eliberat de către oficiul cadastral teritorial, cu
anexarea planului cadastral şi/sau a planului imobilului;
b) proiectul de organizare a executării lucrărilor de desfiinţare, avizat de către
arhitectul-şef;
c) buletinul de identitate (pentru persoană fizică) sau certificatul de înregistrare (pentru
persoană juridică);
d) expertiza tehnică, în cazul desfiinţării parţiale a imobilului;
e) acordul autentificat notarial al coproprietarilor de imobil/teren, ale căror interese pot
fi afectate nemijlocit în procesul executării lucrărilor de desfiinţare totală sau parţială a
imobilului.
2. Solicitarea altor documente decît cele prevăzute nu se admite.
3. Documentele prevăzute se prezintă în original şi în copii, cu excepţia documentului
prevăzut la lit. b), care se prezintă doar în original.
4. După verificarea copiilor de pe documentele prevăzute la alin. (1), originalele se
restituie solicitantului (beneficiarului).
5. În cazul în care nu au fost anexate toate documentele prevăzute la alin. (1),
emitentul va refuza primirea setului de documente la momentul depunerii cererii.
6. Dacă emitentul nu a respectat termenul stabilit la alin. (1) şi nu a informat în scris
126
solicitantul (beneficiarul) despre refuz, autorizaţia de desfiinţare se consideră eliberată. În
acest caz, solicitantul (beneficiarul) este în drept să înceapă executarea lucrărilor, informînd
în scris emitentul şi Inspecţia de Stat în Construcţii.
7. La survenirea situaţiei prevăzute la alin. (6), emitentul eliberează necondiţionat
autorizaţia de desfiinţare în termen de cel mult 3 zile lucrătoare de la data primirii
informaţiei despre începerea executării lucrărilor.

127
 CUPRINS:(bleadi).
1.Pregatirea inginereasca a santierului.Scopul si componenta lucrarilor pregatitoare.
Ingradirea provizorie a santierului, crearea cailor de acces, devierea retelelor, crearea
retelelor topometrice de santier, defrisarea stratului vegetal._________________________1.
2.Prigatirea ingenereasca a santierului.Evacuarea apelor de suprafata si denivilarea pinzei
friatice. Epuizmente directe si indirecte._________________________________________5.
3.Executarea mecanizata a sapaturilor cu excavatoare dotate cu diferit echipament de lucru
(cupa inversa, cupa dreapta, draglina, graifer), screipere si buldozere in functie de conditiile
hidrogeologice ale amplasamentului si parametrii constructiilor.______________________9.
4.Executarea umpluturii (in spatii largi si inguste). Compactarea paminturilor
umpluturilor.Sprijinirea malurilor sapaturilor (in spatii largi si inguste)._______________20.
5.Tehnologia de realizare a edificiilor supterane adinci din beton armat monolit prin metoda
,,Pereti mulati’’.___________________________________________________________30.
6.Tehnologia de realizare a edificiilor supterane adinci din elemente prefabricate prin metoda
,,Pereti mulati’’.___________________________________________________________33.
7.Tehnologia de realizare a edificiilor subterane prin metoda caminelor afundate (cheson
deschis si cheson inchis).____________________________________________________36.
8.Clasificarea zidariilor. Regulile de baza de alcatuire a zidariilor. Executarea zidariilor din
materiale naturale si artificiale si a zidariilor complexe. Particularitatile executarii zidariilor
pe timp friguros si metodele de executie._______________________________________40.
9.Tehnologia realizarii halelor industriale tip parter cu carcasa din elementele prefabricate de
beton armat si a halelor cu carcasa din elemente prefabricate din otel.________________46.
10.Tehnologii de realizare a edificiilor ingineresti de inaltimi sporite (metodele: rotirea in
jurul articulatiei, liftarea constructiilor, edificarea constructiilor de jos in sus)__________50.
11.Tehnologia de realizare a rezervoarelor cilindrice din otel._______________________52.
12.Tehnologia de realizare a rezervoarelor sferice din otel._________________________55.
13.Tehnologia realizarii cladirilor si edificiilor din beton armat monolit in cofraje
glisante_________________________________________________________________58.
14.Tehnologia realizării clădirilor din beton armat monolit în cofraje spaţiale mobile(tunel
orizonal)_________________________________________________________________62.
15.Tehnologia realizării clădirilor din beton armat monolit în cofraje din blocuri spatiale
(tunel vertical).___________________________________________________________65.
16.Tehnologia realizării clădirilor multietajate cu schema constructivă cu schelet din
elemente prefabricate (seria IIS)._____________________________________________68.
17.Prepararea, transportarea si punerea in opera a amestecului de beton la realizarea
diferitelor tipri de elemente monolite. Metodele traditionale de compactare a amestecului de
beton. Executarea rosturilor de lucru. Masuri de protejare si intretinere a betonului in curs de
priza. Decofrarea elementelor monolite.________________________________________71.
18.Particularitatile betonarii constructiilor monolite si metodele de protejare si intretinere a
betonului in curs de priza pet imp friguros.______________________________________76.
19.Tehnologiile placarii suprafetelor verticale si orizontale ale elementelor constructive din
interiorul si exteriorul cladirilor cu materiale naturale si artificiale (granit, piatra de
„Cosauti”, gresie, faianta,etc.)._______________________________________________78.
20.Tencueli. Clasificarea si tehnologiile de executare a tencuelilor. Verificarea calitatii
tencuelilor_______________________________________________________________81.

128
21.Tehnologii de executarea a pardoselelor turnate (din beton, mozaice),din materiale
lemnoase (cherestea, parchet) si din linoleum.___________________________________83.

22.Tehnologii de realizare a acoprisurilor de tip terasa cu invelitori turnate si din membrane

rulante. Verificarea calitatii lucrarilor._________________________________________86.
23.Tehnologii de realizare a acoprisurilor sarpante cu invelitori din tigla, foi ondulate sau
tabla cutata si din sindrila bitumata. Verificarea calitatii lucrarilor.__________________89.
24.Clasificarea hidroizolatiilor. Executarea hidroizolatiilor:prin vopsire, prin incleiere, prin
tencuire, din foi de masa plastica si foi din metal. Verificarea calitatii lucrarilor._______94.
25.Clasificarea termoizolatiilor. Executarea termoizolatiilor: din prefabricate monolite, din
umplotura, prin infasurare._________________________________________________98.
26.Demolarea constructiilor: cauzele demolarii constructiilor, particularitatile executarii
lucrarilor de demolari, etapele demolarii unei constructii. Tehnologii de demolare a
diferitelor tipuri de constructii.______________________________________________101.
27.Cartea tehnica a constructiei: destinatia, continutul, modul de completare si pastrare._103.
28.Receptia constructiilor:receptia la terminarea lucrarilor si receptia finala.__________104.
29.Sistemul calitatii in constructii (destinatie si continut)._________________________106.
30.Criteriile de asigurare a calitatii constructiilor pe durata vietii (exigentele esentiale
A,B,C,D,E,F).___________________________________________________________107.
31.Obligatiile si responsabilitatile benificiarului (investitorului) si ale antreprenorului.__108.
32.Asigurarea calitatii de catre diriginte de santier. Obligatiile si responsabilitatile
dirigintelui de santier._____________________________________________________109.
33.Verificarea calitatii de catre responsabilul tehnic. Obligatiile si responsabilitatile
responsabilului tehnic._____________________________________________________111.
34.Planul general de constructie (PGC): destinatie, tipuri de PGC, principii de proectare si
continutul PGC.__________________________________________________________113.
35.Proiectul de organizare a constructiilor (POC): destinatie, date initiale pentru
elaborare,continutul si indici tehnico-economici.________________________________115.
36.Proiectul executarii lucrarilor (PEL): destinatie, date initiale pentru elaborare, continutul
si indici tehnico-economici.________________________________________________117.
37.Principiile si succesiunea elaborarii planului calindaristic in componenta POC si PEL.
Graficile de aprovizionare a santierului cu materiale, masini si utilaje de constructii si cu
forta de munca.__________________________________________________________119.
38.Procedura legala de concepere a unei constructii. Certificatul de urbanism pentru
proiectare (CUP): destinatie, procedura de emitere si continutul certificatului de urbanism
pentru proectare CUP.____________________________________________________122.
39Procedura legala de executare a unei constructii. Autorizatia de construire (AC):
destinatie, procedura de emitere si continutul AC.______________________________124.
40.Procedura legala de demolare a unei constructii. Autorizatia de desfiintare (AD):
procedura de emitere si continutul AD.______________________________________126.

129