Din patrimoniul Memorialului Ipotești – dulapurile din zestrea Aglaei

La căsătoria fiicei sale, Aglae, cu profesorul Ioan Drogli, Gheorghe Eminovici își ia
drept „sarcină de înzestrare (…) soma de 2200 galbeni ”. Se pare că promisiunea neonorată și
insistența ginerelui său îl determină pe căminar să vândă moșia Ipotești.
În actele de vânzare ale moșiei e consemnat: „d. Christea Marinovici va avea a elibera
2000 galbeni, dota fiicei mele Aglaia Drogli, care capital va sta în depozit la d. Christea
Marinovici fără procent, până ce ginerele meu Ion Drogle ca plasa acest capital cu garanție
solidă ți legală în alt loc” (Gh. Ungureanu, Eminescu în documente de familie. Ediție îngrijită
de Gh. Ungureanu, București, Minerva, 1972, p. 408-409).
Din zestrea Aglaei Drogli se mai păstrează la Memorialul Ipotești două dulapuri
pentru haine, stil Biedermeier, primite la căsătoria cu Ioan Drogli (Ion Drogle), în 1870.
După moartea lui Ioan Drogli, în 1887, Aglaia Se recăsătoreşte în 1890 cu Heinrich
Gareiss von Dollitzsturm.
După moartea Aglaiei, în 1900, obiectele ei (printre care și cele două dulapuri) au
rămas în posesia soţului ei, Heinrich Gareiss von Dollitzsturm, pe care le-a moștenit, la rândul
său, fiul său din a doua căsătorie – Heinrich Gareiss, medic chirurg, stabilit în Câmpulungul
Moldovenesc. Probabil, de la el, dulapurile au ajuns la Muzeul Lemnului din Câmpulung, iar
de aici – la Memorialul Ipotești .
Dulapurile sunt confecționate din lemn de nuc, fiind furniruit cu furnir din rădăcina
aceluiași copac. În partea superioară, dulapurile sunt sculptate în relief cu motiv floral – doi
trandafiri încunjuraţi de frunze. Decorul floral e aplicat şi pe uși.