Profesor Iulian Negură

Limba şi literatura română

Fişă de lucru – 22 aprilie

SUBIECTUL I
Citește, cu atenție, următorul fragment:

Când trec pe strada Câmpineanu îmi aduc aminte de cenaclul Lovinescu, adevărat stup literar, roi
de idei scânteietoare agitate în jurul apolinicului amfitrion, așezat la un modest birou acoperit cu
manuscrise. Ochii mari și negri priveau la tinerii scriitori îngrămădiți în fața lui, cu o atenție lentă,
pasională și ironică. Ședințele rezervau adeseori câte o surpriză. Și atunci stăpânul cenaclului
„Sburătorul” își primea oaspeții cu un surâs malițios, grăbindu-i să se așeze: „pentru că astă-seară citește
maiorul”. O rumoare de încântare se răspândea ca o briză primăvăratecă, și un bărbat înalt, cu trăsături
de sculptură greacă se desprindea din grup. Era Gheorghe Brăescu, favoritul cenaclului, talent viguros,
îndrăzneț, captase în mod sintetic taina slăbiciunilor omenești, le exprima într-un stil înrudit cu schițele lui
Caragiale, dar afirmând o originalitate unde hazul și necazul compuneau plămada psihologică, turburând
până la emoție sufletească auditoriul, purtându-l și la râsul nestăpânit al veseliei pure. Citea admirabil
scriitorul, cu un fel de candoare, care înaripa textul, dezlipindu-l de autor. Se uita la public cu un surâs
ușor asimetric, și ochii rotunzi și mari luau o expresie de vroită nevinovăție. […]
Viața lui Eugen Lovinescu a fost un apostolat dăruit literaturii. Timp de 40 de ani s-a dedicat
promovării talentelor în care întrevăzuse licăririle creației. Cu o energie neobosită, răbdare de om de
știință genial, sonda – cu spirit de arheolog – meandrele creației pentru a-i corecta expresia. Astfel, apărea
ca un înger păzitor, indicând, la virajele inspirației, drumul cel mai favorabil unei dezvoltări artistice.
Critica lui se transpunea în psihologia operei literare, sprijinind-o cu o dezinteresare care lumina atâta
generozitate a lui, cât și cultul purtat literaturii. În anii când scriitori ca Ion Barbu, Arghezi, Bacovia și alții
erau huliți de critică, Lovinescu îi socotea marile personalități ale viitorului. Scria despre Ion Barbu:
„Versuri cu strofe ca arcuri de granit”. De Hogaș spunea că plutește peste rasă și timp. Pentru Arghezi,
căruia i-a purtat un cult fidel, scrie în Bilete de papagal: „Nu ești numai un artist, ci și un vraci…” și
conchide: „înfiorați, ne strângem uneltele sărace de lut și ascultăm torsul stelelor”. În aprecierea aceasta
se întrevede adevărata natură a marelui suflet care a trăit departe de onoruri și succese trecătoare,
păstrând o linie dreaptă care și-a marcat semnul în inimile tuturor scriitorilor de azi care au avut cinstea să
fie remarcați de el. Pe mormântul lui s-ar putea înscrie, după Alfred de Vigny, „Grandoare și servitudine
către Artă”.
(Cella Delavrancea, Dintr-un secol de viață. Eugen Lovinescu)

A. Pornind de la textul citat, scrie răspunsuri pentru fiecare dintre următoarele cerințe:
1. Indică sensul din text al expresiei păstrând o linie dreaptă.
2. Menționează numele scriitorului care era favoritul cenaclului.
3. Precizează un motiv pentru care scriitorul Gheorghe Brăescu era apreciat în cadrul cenaclului.
4. Explică, justificând răspunsul cu o secvență din textul dat, afirmația autoarei potrivit căreia Eugen
Lovinescu a fost un apostol al literaturii.
5. Prezintă, în 30-50 de cuvinte, atitudinea păstrată de criticul Eugen Lovinescu față de scriitorii
desconsiderați în epocă, așa cum reiese din finalul textului citat.

B. Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă modestia poate sau nu poate
fi o trăsătură a unui caracter nobil, folosind informațiile transmise de fragmentul din lucrarea Dintr-un
secol de viață de Cella Delavrancea, dar și experiența personală sau culturală.
În redactarea acestui text, vei ține cont de următoarele repere:
- formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție, enunțarea și dezvoltarea corespunzătoare a
două argumente adecvate opiniei și realizarea unei concluzii pertinente;
- utilizarea corectă a conectorilor în textul argumentativ și respectarea normelor limbii literare, așezarea în
pagină, lizibilitatea.

Pagina 1 din 2
Profesor Iulian Negură
Limba şi literatura română

SUBIECTUL al II-lea

Prezintă, în minimum 50 de rânduri, tipul de perspectivă narativă, valorificând fragmentul de mai jos:

Într-o dimineață de primăvară cu un soare strălucitor și cer albastru în care cântau mierle,
Davida ceru să se scoată din grajd victoria lăcuită cafeniu, la care Nicolae, vizitiul, bărbat mustăcios cu
favoriți și cu anteriu lung de catifea înhămă cei doi trăpași suri rotați; Vasile, unul din feciorii din curte,
îmbrăcat în vestă scurtă, cu cravată albă și ghete cu nasturi până peste genunchi, cu joben ca și vizitiul,
deschise portiera și lăsă scara jos; Davida, urmată de mademoiselle Marchand, coborâră treptele cu pași
mici și repezi, ținându-și fustele cu vârful degetelor; Vasile le ajută să urce și închise portiera; apoi sări pe
scândura din spate. Nicolae pocni din bici și echipajul ieși pe poarta mare în trapul ritmic al cailor, care
ridicau genunchii și dădeau din cap, nerăbdători, gata să izbucnească în galop.
(Petru Dumitriu, Cronică de familie)

Pagina 2 din 2