Pan M Vizirescu –ultimul poet gandirist

Pirvu Laurentia Alina

Profesor de Limba si literatura romana
Scoala Gimnaziala Carna, judetul
Dolj

Motto:” Socotesc o binecuvantare ca am venit pe lume in

acest neam, ca n-am fost deviat in alta parte”

Gandirism- curent filozofic din Romania, de orientare esentialist- ortodoxa,

format in jurul revistei „Gandirea” in primele decenii ale secolului al XX-lea.
Curentul gandirist este legat de numele lui Nichifor Crainic (1889-1972)- pseudonim al
lui Ion Dobre- care a exercitat o influenta puternica asupra mediului spiritual romanesc.
Crainic s-a angajat intr-o reabilitare a spiritului ortodoxist, criticand tendintele rationaliste
si individualiste pe care le punea pe seama catolicismului si a curentelor neoprotestante.
Gandirismul s-a conturat ca o teorie asupra fenomenului romanesc, pornind de la
ideea ca ortodoxia si traditia spirituala cristalizata pe acest suport reprezinta componenta
fundamentala a spiritului romanesc. In consecinta, gandirismul a respins violent
influentele occidentale considerand ca acestea au deturnat spiritualitatea romaneasca de la
matca ei traditionala.
Remarcabil poet si prozator, distins eseist si dotat cu talent oratoric desavarsit,
Pan Vizirescu face parte din galeria marilor personalitati ale culturii romane din veacul
trecut. Acesta s-a nascut in satul Branet, judetul Olt la 16 august 1903. A urmat scoala
primara in comuna natala, apoi la Slatina. Studiile secundare si le-a efectuat la Colegiul
National din Craiova. A absolvit cursurile Facultatii de Litere din Bucuresti, obtinand
licenta in anul 1929. In anul 1938 si-a luat doctoratul cu mentiunea „magna cum laude”
Pan M Vizirescu a fost ultimul reprezentant al „Gandirii” lui Nichifor Crainic,
calitate in care s-a simtit obligat sa gireze, dupa revolutie, aparitia unei noi serii a revistei,
initiata de un grup de tineri de isprava ce s-au strans in jurul sau.
Intreaga viata a lui Pan Vizirescu a stat sub semnul dragostei: pentru Dumnezeu si pentru
nemul romanesc. Om al Bisericii luptatoare, intelectual constient de „misiunea” sa in
lume- aceea de a transmite generatiilor viitoare repere sanatoase, un mesaj crestin si o
nemarginita devotiune fata de tot ce-i romanesc- poetul a fost iubit si respectat.
Unul dintre cei mai longevivi scriitori romani sau „decanul de varsta” al acestora
–cum i s-a mai spus, a lasat mostenire nemului sau o opera vasta ( cea mai mare parte a
ei fiind in manuscris din cauza oranduirii sociale al carui contemporan a fost).
In tot ce a scris Vizirescu se dovedeste, ca si in viata,un spirit artist, care contempla si
mediteaza, pune intrebari esentiale si cauta raspunsuri, daca nu certitudini, cel putin
consolare. Ca un veritabil gandirist, el crede ca omul este imperfect fara intregirea prin
credinta si iubire, mistuit de „infrangeri si pacate”, dar aspirand spre „desavarsirea
inalta”.Versurile ilustreaza astfel o neincetata inaintare in „misterul tacerii”, in extaz si in
vis, uneori „joc de naluci” in cautarea eului, insa in toate ipostazele o cale spre mantuire.
Iar esenta- „floarea luminii”- este cuvantul care intrupeaza eternitatea „Cuvantul muma,
Cuvantul tata”, prin care poetul se simte „intaiul facut”
In cel mai bun spirit goethian, poemele lui Vizirescu sunt ocazionale inspirate de
locuri si evenimente precise: satul natal, parintii, fratii si surorile, prietenii, intamplari
biografice, iubiri si visuri, sperante, ganduri, revelatii, uneori datate exact. Poetul isi afla
sorgintea in anii copilariei, lirica lui este un elogiu continuu al universului natal, imaginat
rotund , ca intreaga tara, ca soarele si painea, un dialog tainuit si initiatic cu natura in
curgerea ei ciclica „de la stramosi pana la noi”
Dincolo de un anume panteism, mai degraba o comunitate straveche intre om si
fire- caci „zeul Pan el insusi te destrama in fulguirea viselor terestre”- scrisul lui
Vizirescu se asimileaza credintei ortodoxe cu o vizibila coloratura gandirista: „Dumnezeu
a coborat in Romania/ Si-n tara asta si-a facut ograda” („ Tara veche”); Sfantul Gheorghe
apare ca un „Fat-Frumos, un voievod al sfintei libertati”, martir al lui Hristos, apoi
„ Inchinare Sfintei Fecioare Maria” se intoneaza ca un imn inchinat suferintei, jertfei,
visului si minunii, semereniei omului care tenteaza atingerea „Celui ce-n tot este, / Si-n
totul pretutindeni se ascunde”.
Poezia religioasa- adunata cu precadere in volumul „Prinos de lumina si har”
(1995), supaintitulat „in duhul adevarului”.Crez si marturii” si care cuprinde multe teme
biblice ritmate uneori in vers si imagini populare („Cina cea de taina”, „Invierea
Domnului”) il apropie de Nichifor Crainic, Vasile Voiculescu, fara a avea vreo urma de
indoiala sau tagada prezente la Tudor Arghezi.
Pan M Vizirescu nu a dus o viata imbelsugata si nici nu a facut avere din cartile
sale. Trecut printr-o experienta extrema, supravietuind multi ani exclusiv in meditatie
solitara, ruga si speranta, el a imbogatit insa literatura romana cu doua locuri poetice
originale- podul si gradina. Oarecum similar mansardei lui Mircea Eliade, podul devine
un spatiu vital impus, inchis si intunecat in plina zi, in care „timpul s-a oprit”. In schimb,
gradina este loculsfant unde noaptea tainuieste libertatea, singuratatea omului, altar de
ruga si pridvor al cerului.
In istoria literaturii romane, Pan M Vizirescu nu ocupa un loc fruntas. Este si aici
retras, ocultat, asa cum a trait ascuns de prieteni intre 1945 si 1957. cel care a intrezarit
armonii, spatii senine, taramuri nepangarite, a trait modest, asumandu-si mai degraba
conditia de martor decat pe aceea de patetic marturisitor. Fata de Crainic, dominat de un
ego puternic, ale carui suferinte in detentie au fost coplesitoare, el a avut alta chemare. Pe
lumea cealalta fiecare suflet este ocrotit, doar ca unuia i se daruieste odihna si altuia
lumina...

Bibliografie:
Dictionarul Explicativ al Limbii Romane, autori acad Ion Cotenu, dr Luiza Sche, dr
Mircea Seche
Istoria culturii romane, autor prof univ dr Grigore Georgiu