Memoriu Justificativ

privind acordarea numelui scriitorului oltean ,,Pan M. Vizirescu”

Şcolii Gimnaziale Braneţ - Bîrza, judeţul Olt

Motto:
,,Socotesc o binecuvântare că am venit pe lume în acest neam, că n-am fost
deviat în altă parte. Apartenenţa mea la neamul românesc este într-adevăr, o bucurie
şi un dar ceresc”
Pan. M. Vizirescu

Remarcabil poet şi prozator, distins eseist şi dotat cu talent oratoric

desăvârşit, Pan. M. Vizirescu face parte din galeria marilor personalităţi ale culturii
române din veacul trecut. Întreaga sa creaţie ca şi întreaga sa viaţă s-au desfăşurat sub
imperiul a două comandamente: credinţa de nezdruncinat în Puterea Divină şi iubirea
faţă de naţia şi patria română.

Pan Marin Vizirescu a fost unul dintre cei mai mari scriitori români ai
secolului trecut. Fiu de ţărani, Pantelimon Vizirescu s-a născut în familia lui Marin
Grigore şi al Mariei, fiind unul dintre cei opt copii ai familiei. A văzut lumina zilei în
satul Braneţ din judeţul Olt (actualmente parte componentă a comunei Bârza) în data
de 16 august 1903. Marin Vizirescu, ţăran analfabet, a învăţat singur să scrie şi să
citească, cunoscând astfel atracţia cărţilor şi a insuflat dorinţa de a învăţa şi copiilor
săi. Pan M. Vizirescu face şcoala primară în comuna natală şi la Slatina. În 1915
începe Liceul Militar ,,D.A. Sturdza” din Craiova, iar ca refugiat, în timpul războiului,
frecventează liceul mutat la Iaşi; continuă apoi la Liceul „Radu Greceanu” din Slatina,
pentru ca, abia în 1925, să promoveze bacalaureatul la Colegiul Naţional ,,Carol I” din
Craiova. Urmează Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti (1925-1929) şi, în
paralel, cursurile Facultăţii de Drept, fără să le încheie. Obţine doctoratul ,,Magna cum
laude” cu teza ,,Poezia specificului naţional” (1938).
A fost profesor la Liceul Militar ,,Ştefan cel Mare”, la alte licee din Cernăuţi
(1930-1937) şi la Liceul Comercial ,,Carol I” din Bucureşti, subdirector la Radio
România (1940-1944), director de cabinet al lui Nichifor Crainic la Ministerul
Propagandei Naţionale, prim-redactor al revistei ,,Curierul Serviciului Social”, editată
de Institutul Social Român al lui Dimitrie Guşti, redactor, apoi director la ,,Muncitorul
naţional român” (1941-1942), publicaţie a Ministerului Muncii. Membru al Societăţii
Scriitorilor Români din 1941, el va fi exclus în septembrie 1944. După un an, într-un
lot al aşa-zişilor ,,ziarişti naţionalişti”, cu Nichifor Crainic, Pamfil Şeicaru, Ilie
Rădulescu, Radu Gyr, Stelian Popescu, Alexandru Hodoş, Romulus Dianu ş.a., el este
condamnat de un ,,Tribunal al Poporului” la detenţie grea pe viaţă, degradare civică şi
confiscarea averii sub învinuirea de ,,criminal de război”. Din fericie, Pan M. Vizirescu
reuşeşte să se ascundă, chiar înainte de pronunţarea sentinţei, în casa părinţilor şi a
fraţilor săi din Slatina, unde a supravieţuit timp de 23 ani, într-un ,,exil de taină” –
cum însuşi l-a numit. În 1967, denunţat de un vecin, Pan M. Vizirescu a fost arestat de
Securitate. După ce au verificat şi s-au convins că, în toată perioada în care a stat
ascuns, nu s-a implicat în nicio acţiune împotriva regimului, securiştii l-au eliberat pe
baza prevederii unui decret de amnistie generală din 1964. După anul 1967, el a
încercat să publice, dar editurile l-au refuzat una câte una. Ceva mai târziu, scrie Horia
Brad în 2006 în revista ,,Rost”, datorită sprijinului Cellei Delavrancea şi a lui Şerban
Cioculescu, Editura Eminescu i-a publicat trei volume: ,,Poeme” (1982), ,,Sunet peste
culmi” (1985), ,,Călătorie de taină” (1988). La recomandarea lui Zaharia Stancu, cu
care era în relaţii amicale din 1940, a fost primit în Uniunea Scriitorilor, moment din
care participă la viaţa literară publică - întruniri, cenacluri, conferinţe, dezbateri.
Dar harul său literar şi simţirea sa românească s-au regăsit în mod fericit la
Gândirea (1931), ajunsă, prin colaborarea atâtor vestiţi scriitori şi
creatori, precum: Nichifor Crainic, Lucian Blaga, Ion Petrovici, Mircea Eliade, Mihail
Dragomirescu, Ion Pillat, Dumitru Stăniloae, Tudor Vianu, D. Caracostea, şi încă alţi
creatori de seamă, un adevărat institut Naţional de creaţie culturală centrat pe
triunghiul ontologic al românilor: credinţa în Dumnezeu, Neam şi Ţară. Pe aceste
coordonate ale existenţei noastre, trecutul fructifică în prezentul ziditor de viitor.

Valorificarea tradiţiei,folclorului, stimulează creativitatea făcând loc modernităţii

vegheate etic şi estetic încât să se înscrie autentic, armonios şi peren în sfera valorilor
spirituale europene. Poetul i-a rămas fidel Gândirii până la plecarea sa din această lume
a contrastelor şi imprevizibilului. Ca o datorie de conştiinţă, după decembrie 1989, a
iniţiat şi patronat, ca director onorific, renaşterea, în serie nouă, a acestei reviste care a
fost incomparabil mai mult decât atât. Ea a fost liantul sapienţial, creator şi exemplar
al poporului roman.

După anul 1990 a publicat o serie de cărţi de poezii, teatru etc. Pan M.
Vizirescu a lăsat în manuscris o operă vastă, alcătuită din poezii, nuvele, un roman
(,,Păcătoasa”), lucrări dramatice, eseuri, articole critice, memorii. O parte din ele au fost
tipărite postum de către Editura Fundaţiei ,,Universitatea pentru Toţi” Slatina, în
semn de omagiu la împlinirea unui secol de la naşterea scriitorului: ,,Ţărmul însingurării
mele (poezii inedite, 2002), ,,Armonii” (versuri, 2003), ,,Orizonturi lirice” (versuri,
2003), ,,Udroaica” (piesă de teatru, 2003).

Trecut printr-o experienţă extremă, supravieţuind mulţi ani exclusiv în

meditaţie solitară, rugă şi speranţă, Pan. M. Vizirescu a îmbogăţit literatura română cu
două locuri poetice originale: podul şi grădina. Poemele lui Pan. M. Vizirescu
reprezintă un elogiu continuu al universului natal, fiind inspirate de locuri şi
evenimente precise: satul natal, părinţii, fraţii şi surorile, prietenii, întâmplări
biografice, iubiri, visuri, speranţe, gânduri, revelaţii. În lunga sa claustrare de 23 de ani,
poetul a scris, între altele, poezii de oconvingere ortodoxă şi simţire românească rar
întâlnite.
Pentru poet înţelepciunea poeziei, ca şi pentru Schiller (Künstler 23), este
lumina care ameliorează lumea şi care, pentru sacerdotul Pan M. Vizirescu este, aşa
cum mărturiseşte în Spovedanie (vol. Prinos de lumină şihar), ,,rod al iluminării prin
trăirea creştină", precizând: ,,întru aceasta s-a plămădit sufletul neamului nostru
şi prin mucenicie şi-a creat drumul spre veşnicie"... ,,Şi eu sunt fiul neamului meu din
vatra străbunilor mei". Poetul insistă asupra acestui adevăr întrucât şi în tinereţea sa,
ca şi în anii sfârşitului de secol XX, şi mai departe ,,noţiunea de neam fusese înlocuită
cu cea de societate...” A respecta ierarhia ontologică: Dumnezeu - Neam -Ţară
înseamnă a te situa pe făgaşul trăirii în eternitate.
A cunoaşte şi trăi trecutul, spaţiul românesc, tradiţiile milenare, specificul
naţional, limba şi credinţa a cultiva calităţile înaintaşilor şi a fructifica experienţa lor
înseamnă accelerare a paşilor spre viitorul în care nu putem intra în mod imitativ şi
fraudulos cu cartea de vizită a altora. Creaţia scriitorului Pan M. Vizirescu are atribut
unificator a tot ce este vital pentru poporul român şi, la modul principial, pentru oricare
alt popor.
Poetul Pan M. Vizirescu a fost binecuvântat de Dumnezeu cu suflu iniţiatic,
ziditor, care i-a dat seninătatea metafizică de a parcurge roditor, aproape un sfert de
secol dificil. Convins de timpuriu că „înţelepciunea poeziei este rodul iluminării prin
trăirea creştină” el a asociat - o rugăciunii şi, cu amândouă, a făcut lumină în
întunericul care tindea să nu se mai sfârşească: „În exilulmeu de taină m-am simţit sub
ocrotirea lui Dumnezeu.” El ştie că poezia, mâna şi condeiul sunt de la Dumnezeu, prin
această convingere, afirmând originea divină a artei;Poezia lui Pan M. Vizirescu nu est
e un experiment ci o creaţie cu temelii profunde în
spiritualitatea românească. Ea îşi are
originalitatea, unitatea şi diversitatea ei.
 Asemenea fiinţe precum Pantelimon Vizirescu trebuie date ca exemplu de
urmat pentru ca noi, cei care astăzi suntem contaminaţi de ignoranţă şi asimilaţi dacă
nu chiar seduşi până la sânge de orientalisme şi periferisme şi goliţi de nobleţe, să
renaştem şi să nu mai murim ca nişte laşi .
Atribuirea numelui scriitorului ,,Pan M. Vizirescu” originar din satul Braneţ,
comuna Bîrza, Şcolii Gimnziale Bîrza, începând cu anul şcolar 2015 -2016, constituie o
onoare şi un privilegiu acordat instituţiei noastre, păstrându-se astfel vie amintirea
acestuia pentru eternitate. Drept încheiere la aceste rânduri găsim necesar să cităm din
propriile sale gânduri, definitorii: „A gândi etic la nivel naţional înseamnă a gândi
durabil în perspectivă universală. Aici se întâlnesc marile spirite, proorocii popoarelor şi-
ai lumii”. Pan M. Vizirescu

,,Scrisul făuritor de valori artistice este o chemare şi nu un destin, pe care nu tu îl

alegi, ci el te alege...”
Pan M. Vizirescu

Întocmit,
Prof. drd. Iulian Viorel Călugăru