Pentru alte sensuri, vedeți Frunză (dezambiguizare).

Frunză de tei

Frunza este un organ vegetativ lateral al tulpinii sau ramurilor, de formă plată, care îndeplinește
funcția fundamentală în procesul de fotosinteză, dar servind și la respirație și transpirație.

Cuprins

 1Caracteristici
 2Funcții
 3Morfologie
o 3.1Părțile componente
o 3.2Filotaxie
o 3.3Tipuri de frunze
o 3.4Nervațiunea frunzelor
 4Anatomie
o 4.1Structura pețiolului
o 4.2Structura limbului
 5Fiziologie
o 5.1Eliminarea apei din plante
o 5.2Fotosinteza
o 5.3Asimilația
o 5.4Respirația
 5.4.1Respirația aerobă
 5.4.2Respirația anaerobă
o 5.5Adaptarea frunzei la mediu
 6Bibliografie
 7Legături externe
 8Vezi și
Caracteristici[modificare | modificare sursă]
Forma plată a acestui organ vegetativ este o caracteristică a spermatofitelor și reprezintă o adaptare
și o perfecționare pentru ca țesutul asimilator propriu-zis să se organizeze pe o suprafață cât mai
mare. Frunza se deosebește net de celelalte două organe vegetative normale (rădăcina și tulpina)
nu numai prin formă, ci și prin simetria bilaterală, creștere definită (limitată), durată scurtă de viață,
structură dorsiventrală. Frunzele au dimensiuni mult mai reduse decât celelalte două organe
vegetative ale majorității plantelor, dar, prin numărul lor foarte mare, însumează o suprafață uriașă,
pentru a-și putea Îndeplini rolurile principale.
După apariție, frunzele se maturizează în câteva zile și ating dimensiunile specifice unor frunze
mature: toate țesuturile meristematice suferă diferențiere celulară, trec în țesuturi definitive și
creșterea încetează. Astfel se explică una dintre proprietățile frunzei, aceea de a prezenta o creștere
limitată. Singura excepție este reprezentată de frunza de Welwitschia mirabilis, care crește continuu,
pe toată durata de viață a plantei.
În dezvoltarea filogenetică cele dintâi expansiuni ale talului, asemănătoare frunzelor (filoide) au
apărut la algele brune, dar acestea nu sunt omologe frunzelor plantelor superioare. Frunzele mici ale
mușchilor reprezintă cea mai simplă frunză din punct de vedere morfologic și structural. Acestea au
un țesut liberian primitiv, nu au vase lemnoase și deci nu sunt omologe frunzelor plantelor
superioare. Frunza propriu-zisă apare la ferigi, iar la spermatofite ea are cea mai evoluată
organizare.

Funcții[modificare | modificare sursă]
Funcțiile principale ale frunzei sunt: fotosinteza, transpirația și respirația. Fiind cel mai plastic organ
vegetativ al plantei, frunza se poate metamorfoza, adaptându-se pentru îndeplinirea altor funcții: de
protecție, de absorbție, de depozitare a substanțelor de rezervă și a apei, de înmulțire vegetativă.