Săptămânal al scriitorilor din Republica Moldova

Joi, 22 Ianuarie 2009. Fondat la 3 octombrie 1954

Nr. 3 (3307)

PublicaţIe de limba română

La est de vest

Fratele lui Eminescu

A murit fratele lui Eminescu.
În aceste clipe el stă la sfat cu autorul
„Luceafărului” şi-i spune că Basarabia lor
şi a noastră încă n-a murit, chiar dacă-i mor,
rând pe rând, cei mai destoinici fii şi fiice:
Ion şi Doina, Vatamanu, Sulac, Usatiuc-
Bulgăre, Nicolae Costin, Damian, Loteanu,
Victor Ciutac…
Grigore Vieru a fost mai mult decât un
poet.
El a fost un stegar.
A căzut în bătălia pentru Adevăr şi
Dreptate.
Dar drapelul dus de el a fost pe dată
preluat de generaţiile de luptători pe care
i-a crescut cu abecedarele, cu „Albinuţa”,
cu poeziile, cu eseurile şi cântecele sale.
De sus, din cer, Vieru şi Eminescu îi pri-
vesc cu nădejde şi încredere.
Şi îi îndeamnă să continue lupta. Pentru
că un neam care naşte din când în când un
Eminescu sau un Vieru nu poate ca până la
urmă să nu învingă.
Primele noastre Mari Adunări Naţionale
au luat naştere la seratele de poezie ale lui
Grigore Vieru de la începutul anilor ‘80.
Ulterior ele au curs în stradă, transfor-
mându-se în manifestaţii cu sute de mii de
participanţi.
Vieru a ajutat (înainte de 1989) genera-
ţiile tinere să-şi regăsească Ţara, dar şi Ţării
(după 1989) – să-şi regăsească Basarabia,
cea a culturii şi a poeziei.
Mai puţin pe cea a politicii.
Deşi cred că dacă, la începutul anilor
‘90, neamul nostru de pe ambele maluri ale
Prutului ar fi avut ceva mai multă încredere
în poeţi decât în politicieni, Grigore Vieru
ar fi putut fi un Alexandru Ioan Cuza.
Altul ar fi fost destinul nostru azi, sunt
convins de asta, dacă Grigore Vieru ar fi
acceptat în 1991 să candideze la postul de
preşedinte al Basarabiei din partea Frontu-
lui Popular, care era pe atunci al nostru.
Dar el nu avea nevoie de nici o funcţie.
Vieru preferase să rămână preşedintele
Poeziei.
Prezenţa lui la Marile Adunări Naţiona-
le încuraja mulţimile.
A jucat rolul unui conducător de oşti în
lupta noastră pentru Limba Română, pentru
Alfabetul Latin, pentru Identitate, Demnita-
te şi Conştiinţă Naţională.
În noaptea accidentului, la ora 1.30,
m-am trezit din somn şi n-am putut închide
un ochi până s-a făcut zi albă, ca şi cum s-ar
fi întâmplat ceva grav cu o rudă apropiată.
Grigore Vieru mi-a fost mai mult decât
o rudă de sânge. L-am considerat dintotdea-
una un părinte spiritual.
Acum e ca şi cum am rămas orfan şi de
el.
Şi nu numai eu.
Vom descoperi mult mai târziu ce-a în-
Pentru ce a fost iubit Grigore Vieru?!
Pentru talent, curaj, dârzenie, omenie,
demnitate, credinţă, bunătate, curăţenie,
verticalitate…
Pentru ce a fost urât Grigore Vieru?!
Pentru talent, curaj, dârzenie, omenie,
demnitate, credinţă, bunătate, curăţenie,
verticalitate…
Exact aceleaşi calităţi unii le considerau
defecte. Şi viceversa.
Grigore Vieru a fost de o blajinătate
proverbială. Fusese prieten cu toată lumea.
Chiar şi cu cei care-i doreau moartea.
Era urât cel mai mult nu pentru omenia
şi poezia lui (deşi avea şi aici destui invidi-
oşi), ci pentru că visa România.
Grigore Vieru avea tot dreptul să moară
de moarte bună şi la o vârstă cât mai înain-
tată. Dar n-a fost să fie.
El a fost asasinat.
Asasinii lui se numesc: Iurie Roşca, per-
sonajul care cu ziarul Flux (prin acele arti-
cole ticăloase care îl învinuiau că ar fi pus
la cale asasinarea lui I. Roşca, el, care la
viaţa lui nu strivise o muscă, reproşându-i-
se „că nu mai moare odată”, că ar fi „vier”
– porc necastrat ş.a.) i-a provocat primul in-
farct, şi cetăţeanul român Mihai Conţiu cu
articolele din Moldova suverană, ziarul lui
Voronin, care i-a provocat al doilea infarct.
Ei sunt autorii morali ai decesului pre-
matur al marelui poet.
În urma celor două atacuri de cord, ini-
ma i-a fost susţinută de 5 stenturi.
Al treilea infarct, care i s-a întâmplat în
noaptea de 18 ianuarie, i-a fost fatal.
Academicianul Gheorghe Ghidirim şi
echipa de medici care au vegheat la căpă-
tâiul poetului două zile şi două nopţi afirmă
că – dacă n-ar fi fost celelalte două infarcte
– poetul ar fi supravieţuit.
Cu atât mai mult cu cât în ziua de 17
ianuarie starea lui dădea semne evidente de
ameliorare.
În chiar ziua de joi, 15 ianuarie 2009,
când începuse drumul său către cele veşni-
ce, Grigore Vieru publicase în Literatura şi
arta (nr. 2 din 15 ianuarie 2009) un articol
din care citez:
„Atenţionez pe şeful statului, Vladimir
Voronin, la fel Serviciul de Informaţii şi
Securitate că dacă nu vor fi prezentate pu-
blic probe de spionaj şi terorism (Moldova
suverană îl învinuise că ar fi „spion român
cu grade” şi „terorist al moldovenilor” –
n.n.) şi dacă Curtea Supremă de Justiţie nu
va revedea cele două decizii la cererea mea
de dare în judecată a celor două publicaţii
oficiale, Flux şi Moldova suverană (aceas-
ta îl anunţase pe poet că instanţele judiciare
care i-au dat câştig de cauză nu au dreptate
− n.n.), voi fi nevoit să iau o decizie a mea
întru apărarea demnităţii şi onoarei mele de
om”.
“Mai întoarce, Doamne, roata...” Poesis
Grigore VIERU
Urme
pe nisipul auriu
(poveste din bătrâni)
Lui Paul Fuego
Păşeam prin sfânta rourare
Pe-al mării ţărmure frăţesc,
Mirat că două urme clare
Pe ale mele le-nsoţesc.
Păşeam în dimineaţa lină
Atât, atât de fericit,
Părând eu însumi o lumină
În Universul infinit.
Creştin, am înţeles pe dată
Că Cel alăturea păşind
Era chiar Domnul ce se-arată
Prin semne numai ori în gând.
Pe mare încetă furtuna,
Dragi urme mă-nsoţeau ca-n vis,
Voiam să le sărut întruna
Ca pe-al măicuţei mele plâns.
Tristeţea însă ca pe-un laur
O am simţit când am văzut
Că cele două urme de-aur
M-au părăsit, au dispărut.
“Nu-ţi mai sunt drag eu,
Doamne, oare?!”
L-am întrebat pe Dumnezeu.
Şi-am auzit un glas de soare:
“Te duc în braţe, fiul meu”.
Cu ţara-mi de trudită pâine
Păşeşte, Doamne,-alăturea,
Iar dacă merită, Stăpâne,
Tu ia-o-n braţe şi pe ea.
(Ultima poezie publicată de Grigore VIERU
în Literatura şi arta, 4 septembrie 2008)
Mesajul de condoleanţe al Preşedintelui
României, Traian Băsescu, la încetarea Aviz
Forul Democrat al Românilor din Moldova,
din viaţă a lui Grigore Vieru Uniunea Scriitorilor din Moldova
şi Asociaţia Istoricilor
Am primit cu adâncă tristeţe vestea dispariţiei dintre noi a poetului basarabean Grigore Vieru. 
Vă invită la o Adunare Solemnă consacrată aniversării a 150-a a Unirii
Voce a conştiinţei româneşti, Grigore Vieru va rămâne în memoria noastră prin dragostea sa pen-
Munteniei cu Moldova şi constituirii Statului Modern Român şi come-
tru limba şi istoria românilor de pe ambele maluri ale Prutului, prin idealurile pe care le-a slujit
morării poetului Grigore VIERU.
neobosit. Stingerea sa din viaţă reprezintă o mare pierdere pentru cultura română. Pe această cale,
Manifestarea va avea loc în Sala de Festivităţi a Uniunii Scriitorilor
doresc să transmit sincere condoleanţe familiei sale! Dumnezeu să-l odihnească!
(Str. 31 August, 98) la 24 ianuarie, sâmbătă, ora 12.00.
Traian Băsescu,
Vor participa istorici, scriitori, personalităţi culturale şi ştiinţifice, in-
Preşedinte al României
terpreţi, actori, colective artistice din Republica Moldova şi România.
Mesaj de condoleanţe Sunt invitaţi toţi doritorii.
Am primit cu profund regret vestea trecerii la cele veşnice a marelui poet şi patriot Gri-
gore Vieru. Artist şi militant, liric de mare talent şi conştiinţă înaltă, inovator în creaţie dar şi Să fim împreună în această zi sfântă din istoria neamului românesc.
păstrător al tradiţiei, Grigore Vieru şi-a câştigat un loc de cinste în memoria culturală a ţării

semnat dânsul pentru noi toţi.
Şi cât de mult noroc am avut că a scris,
a respirat, a trăit alături de noi.
Ultima frază, prezentată redacţiei, suna
altfel: „Voi declara o grevă a foamei în
semn de protest”.
Declaraţia
noastre. Aduc un omagiu celui care, prin credinţa şi forţa morală cu care s-a dedicat apărării
limbii, spiritului şi valorilor româneşti, a devenit un model de patriotism şi un simbol.Since-
re condoleanţe familiei, prietenilor, tuturor celor care l-au iubit şi admirat!
Emil BOC,

Forului Democrat al
Fiecare basarabean dorea să şi-l aibă L-am convins ca aceasta să apară aşa
prieten. Fiecare dintre cei care l-au cunos- cum e formulată mai sus. Prim-Ministru al Guvernului României

A cântat ca nimeni altul

cut voia să se fotografieze cu Vieru: el fă- Guvernarea cunoştea intenţiile poetului.

Românilor din Moldova

cea orice fotografie frumoasă. A fost prezentă, toată, la funeraliile po-
Ne obişnuiserăm atât de mult cu pre- etului.

zenţa lui, încât credeam că nu va muri nici-
odată. N-am ştiut să-l ocrotim, să-l păstrăm,
să-l avem cât mai mult în preajmă.
Ce blestem pe capul nostru că nu ştim
să ne preţuim marii creatori decât atunci
când nu mai sunt, decât atunci când e prea
târziu.
Vieru a fost un exemplu de omenie şi
cumsecădenie. Era o fire atât de modestă,
încât se străduia să meargă printre noi parcă
mai mult în vârful degetelor, astfel încât să
nu ne deranjeze, astfel încât nici să nu ob-
servăm că îi suntem contemporani.
Era cel mai bun dintre noi, cel mai iubit
dintre pământeni, cel mai cunoscut scriitor
român.
La o manifestare – unde se aşeza Gr.
Vieru – la masa cu oficialităţi, în primele
rânduri sau în fundul sălii – acolo era pre-
zidiul.
Nu existase, cred, nicăieri în lume un alt
poet care ar fi fost iubit atât de mult şi care
ar fi fost urât atât de mult.
Cei care îl urau de moarte îl boceau cu
lacrimi de crocodil.
Cei care l-au împroşcat cu noroi acum îi
vor ridica statui.
Cei care i-au hăituit copiii şi prietenii
vor scrie în cărţile lor de memorii cât de
mult l-au iubit şi apreciat.
Grigore Vieru a fost un model de poet
şi luptător.
Ne va lipsi.
Îl vom găsi de azi încolo în cărţile sale.
Verbul lui va lucra şi în continuare pen-
tru Limba Română, pentru Demnitatea Na-
ţională, pentru Unitatea Neamului Româ-
nesc.
Dumnezeu să-l ierte!
Şi − Dumnezeu să ne ierte, pentru că
n-am ştiut să-l preţuim cât a fost viu.
Să-l preţuim măcar în timpul morţii.
Să facem totul ca să fim demni de me-
moria şi numele lui.
Acum şi în veac.
Nicolae Dabija
Limba română
Trecerea la cele veşnice a poetului naţi-
onal Grigore Vieru este o pierdere fără egal
pentru întreaga cultură română dar, care a
devenit, prin valoarea de simbol a vieţii şi
operei marelui dispărut, expresia puternică a
perenităţii personalităţii acestuia.
Cel mai mare omagiu şi respect pe care le
vom arăta poetului constă în păstrarea memo-
riei sale cu cea mai mare sfinţenie. Va trebui
să ne amintim permanent de El, să nu uităm
nici un moment că Grigore Vieru a fost mai
mult decât un poet, şi-a asumat să fie parte a
sufletului culturii române şi va rămâne mereu
un poet esenţial şi general pentru spaţiul ro-
mânesc. Grigore Vieru a fost un poet implicat
şi nu unul contemplativ, lira lui a avut o stru-
nă civică foarte puternică. El a cântat ca ni-
meni altul limba română, neamul, mama, uni-
versul copilăriei. A scris poezii extrem de fru-
moase şi calde, care au fost imediat îndrăgite
şi preluate de admiratori. A scris texte pentru
muzică, care au avut un succes enorm.
Ne vom aminti cu pioşenie de omul firav,
însă de un spirit foarte tare, singuratic, uşor re-
semnat, cu privirea vie, curioasă şi neliniştită,
cu vorba înceată, moale, bine cumpanită.
Grigore Vieru a fost ales membru de
onoare al Academiei Române, a fost decorat
cu Steaua României, în semn de apreciere a
contribuţiei incontestabile la îmbogăţirea li-
teraturii române.
Poetul Grigore Vieru a anticipat perspec-
tiva veşniciei operei sale încă în poezia „în-
tre Orfeu şi Hristos”, în care spunea: „Pentru
că am văzut, ochiul meu a murit./ Lacrima:
piatra funerară/ Pe mormântul ochiului meu,/
Va veni alt cer,/ în altă lume se va deschide /
Ochiul meu, dând piatra la o parte.”
Dumnzeu să-l odihnească!
Filip Teodorescu,
ambasador al României
în Republica Moldova
La 18 ianuarie 2009, în urma
suferinţelor cauzate de un tragic
accident auto s-a stins din viaţă
poetul academician Grigore Vieru,
personalitate publică de mare va-
loare morală naţională, membru al
Consiliului Director al FDRM.
Trista veste s-a răspândit cu vi-
teza luminii în fiecare localitate,
în fiecare şcoală, grădiniţă, familie
din întreg spaţiul românesc.
Plecarea lui Grigore Vieru în lu-
mea celor drepţi este o mare şi grea
pierdere, una irecuperabilă, ce va
fi resimţită de toată românimea.
În cultura noastră s-a creat un
gol imens. Lucru constatat de cei
care au sosit la Chişinău să-l pe-
treacă pe ultimul său drum. Zecile
de mii de admiratori ce l-au însoţit
spre locul de veci demonstrează o
dată în plus că Grigore Vieru a fost
şi va rămâne un poet cu adevărat
al poporului.
Marele poet, care îşi zicea cu
modestie “lacrima lui Eminescu”,
ne-a lăsat un adevărat tezaur spi-
ritual, prin creaţiile sale literare,
muzicale şi didactice, dedicate în
egală măsură maturilor şi copiilor.
Grigore Vieru a contribuit la for-
marea câtorva generaţii de români.
O deosebită importanţă a avut
activitatea lui Grigore Vieru des-
făşurată în cadrul Mişcării de Re-
naştere şi Eliberare Naţională. El a
fost unul dintre fondatorii şi liderii
spirituali ai acesteia. Poetul repre-
zintă un model de slujire a oameni-
lor, a idealului naţional, a ţării.
Dumnezeu să-l odihnească în pace.
Consiliul Director al FDRM
 2 Grigore VIERU
Literatura şi arta Nr. 3 (3307), 22 ianuarie 2009

Scut şi Armă
Membrii comunităţii filologice şi literare ieşene, cercetătorii ştiinţifici din Institutul de
Filologie Română “Alexandru Philippide” al Academiei Române, au aflat cu adâncă durere
despre trecerea la cele veşnice a celui care a fost Grigore Vieru. Prin stingerea lui, literatura
română a suferit o mare pierdere, deoarece a dispărut una dintre cele mai reprezentative voci
poetice din contemporaneitate. Versurile lui au păstrat nealterată curăţenia limbii române în-
tr-o vreme în care aceasta era, şi încă mai este, oropsită la ea acasă. Cititorii din stânga şi din
dreapta Prutului, fie ei copii, fie adulţi sau vârstnici, le recită cu încredinţarea că află în ele
un scut şi o armă: “Frate, /nu există graniţă/ Prin care Cântecul/ Nu ar putea să răzbată”. Şi de
dincolo de Stix, Cântecul lui Grigore Vieru răzbate neîngrădit, ca “o floare de lumină” pentru
toţi românii. Dumnezeu să-l odihnească în pace pe fratele Grigore!
Prof. univ. dr. Dan Mănucă, directorul Institutului de Filologie Română “Alexandru
Philippide” al Academiei Române

Mesaj din Boston (SUA)

Gorko ponimat´, cito ne stalo velikogo poeta Grigore Vieru. No ostaiutsea s nami ego
mîsli i stihi, pronizannîie liuboviu k Nebu, Materi i Rodnoi Zemle.

Pavel GruŞko
18 ianvarea 2009, Boston

Membrii Asociaţiei Culturale “Pro Basarabia şi Bucovina”, Filiala Neamţ, sunt pro-
fund îndureraţi de trecerea în eternitate a inconfundabilului poet şi luptător Grigore VI-
Adio, Grigore Vieru!
ERU.
Transmitem compasiunea noastră familiei sale şi tuturor prietenilor săi. 20 ianuarie 2008. Marţi. Zi de doliu în în cimitirul Central de pe strada Arme-
Rugăm pe bunul Dumnezeu să-l primească în ceata celor drepţi, iar pe noi să ne ajute toate spaţiile locuite de Limba Română. nească pentru mitingul de comemorare
în a-i realiza idealul vieţii sale. Drapele coborâte în bernă. Cuvinte ne- a poetului: Gheorghe Duca, Preşedintele
Amin! putincioase ca să poată exprima durerea. Academiei de Ştiinţe, Adrian Păunescu,
Preşedinte: ing. Valeriu Eutuşianu-Glodeni A murit Grigore Vieru, Fiul cel mai bun marele poet şi prieten al lui Vieru, Mihai
al Poeziei. Cimpoi, Andrei Strâmbeanu, Valeriu Ma-
A făcut lumea mai bună... Peste douăzeci de mii de admiratori tei, scriitori, Marian Lupu, preşedintele
ai poetului au curs în această zi râuri-râ- Parlamentului R. Moldova, Matei Vintilă,
În acest moment am aflat cu tristeţe de decesul corpului lui Grigore Vieru, care prin uri din toate colţurile Basarabiei, Trans- prieten, Eugen Doga, compozitor, Teodor
prezenţa sa fizică a făcut această lume mai bună şi mai puternică decât noi. Ştim că el nistriei, Bucovinei de Nord, României la Paleologu, ministru al Culturii al Româ-
este un poet care a iubit, dragostea fiind simbolul poemelor sale. Teatrul de Operă şi Balet din Chişinău, niei, Vozghen Oganesian, interpret din
ca să-ş ia rămas bun de la Poetul şi Omul Armenia, Excelenţa Sa Filip Teodorescu,
Fernando Martella, Italia drag. ambasadorul României în Republica Mol-
O mare de flori pentru cel care a fost dova, primarul satului Pererâta, raionul
un alt sinonim al Poeziei. Dar şi al Basa- Briceni Victoria Migalcean ş.a.
La 18 ianuarie 2009, în urma unui tragic accident rutier, a încetat să bată inima
marelui poet Grigore Vieru, personalitate proeminentă a literaturii şi culturii româ-
ne.
Poet al tuturor Românilor... rabiei. Dar şi al luptei pentru emancipare
naţională, limbă, alfabet , istorie, demni-
Golul rămas în urma Poetului este
enorm.
tate. Durerea e mare.
Scriitorii, oamenii de cultură, cititorii de toate vârstele care i-au îndrăgit opera “A fi simplu nu este o treabă uşoară. A fi simplu înseamnă să mori câte puţin în fiecare O ploaie de lacrimi pentru cel care a În timp ce omul devine iarbă, poetul
deplâng decesul prematur al poetului – un adevărat simbol al Renaşterii naţionale zi, în numele celor mulţi, până când te preschimbi în iarbă. Iar mai simplu ca iarba ce poate fost Grigore Vieru. înviază în cărţile sale.
basarabene, al luptei pentru limba română şi identitatea noastră românească. fi? Sunt iarbă, mai simplu nu pot fi”. Sunt cuvintele lui Grigore Vieru, un mare poet, un mare „Am rămas orfani”, acesta a fost şi Adio, frate al nostru Grigore Vieru!
Prin întreaga sa operă, prin activitatea literară şi publică, Grigore Vieru a pro- patriot, un adevărat model pentru noi toţi, un purtător al credinţei şi tradiţiilor româneşti. Sunt laitmotivul discursurilor celora care au Bine ai ajuns în eternitate, poete drag
movat conştiinţa unităţii spaţiului cultural românesc, fiind prezent cu o totală dăru- cuvinte care îi vor sta acum la căpătâi ca să-i vegheze somnul veşnic. Cuvinte care ne vor putut străbate la microfoanele instalate Grigore Vieru!
ire de sine în miezul fierbinte al celor mai importante evenimente desfăşurate pe reaminti nouă, tuturor românilor, de Grigore Vieru, cel care a păstrat vie pentru noi toţi dra-
ambele maluri ale Prutului. Poezia lui Grigore Vieru, lirica sa socială şi de dragos-
te, de o vibrantă modernitate, a contribuit decisiv la reactualizarea tradiţiei marilor
gostea de neam, dragostea de patrie, dragostea pentru poezie. Mai simplu nu putea fi. Pentru
că Grigore Vieru a murit în numele nostru puţin câte puţin, în fiecare zi, până când s-a pre-
La Steaua Poeziei
clasici ai literaturii române, devenind un bun al iubitorilor de poezie de pe întreg schimbat în iarbă. Cât de mult, Doamne, mi-aş fi dorit să rovici a venit cu lacrimă şi recunoştinţă
mapamondul. Profund regret pentru trecerea în nefiinţă a celui care a fost Grigore Vieru. nu scriu aceste rânduri, să nu le citiţi nici poporul… Cel neferit şi el de toate vitre-
Poetul a fost un adevărat pedagog al neamului, modelând în spiritul binelui şi Dumnezeu să-l odihnească în pace! Dumneavoastră… Sau, dacă e de dato- giile prin câte a trecut şi poetul iubit Gri-
frumosului generaţii întregi de copii şi adolescenţi şi devenind un autentic scriitor Petru Movilă, deputat în Parlamentul României
ria jurnaliştilor să scrie, ca şi a medicilor gore Vieru… Şi la Spitalul de Urgenţă,
al poporului. să tămăduiască, să se fi întâmplat aceste şi Biserica Sfânta Teodora de la Sihla, şi
Volumele sale sunt cărţi de referinţă în procesul literar, cultural şi educaţional, evenimente sfâşietor de durute pe la vene- la Teatrul de Operă, şi pe întregul traseu:
rabila vârstă biblică a omenirii, ştiind că bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt – str.
contribuind în mod substanţial la înnoirea mentalităţii şi viziunii privind destinul
istoric al neamului nostru şi locul său în contextul civilizaţiei contemporane.
A semnat peste o sută de cărţi de poezie, multe dintre acestea fiind traduse în
Dor ne va fi şi mai mult de el… pe atunci lumea era capabilă de a-şi naşte
pruncii pe la 999 de ani…
Mitropolit Bănulescu-Bodoni – str. Alexie
Mateevici, şi la Cimitirul Central, poporul
Am rămas orfani de lumina şi căldura a putut să-şi verse lacrima…
limbi de circulaţie universală, precum şi importante lucrări didactice – Abecedarul, Inimile noastre sunt îndurerate şi sufletele lăcrimează. Cel care ne-a învăţat să ochilor săi – rourate petale de floare albas- Înregistrate multe cuvinte înlăcrimate
Albinuţa ş.a. credem în forţa dragostei şi a cuvântului, poetul Grigore Vieru, a pornit pe calea tră, moştenire de la Eminescu – de mierea la reportofon – Valentina Ciobanu, direc-
A fost ales membru al Academiei Române, care în 1992 l-a propus la Premiul eternităţii. Ne rugăm lui Dumnezeu să-i aşeze sufletul printre cele alese de El acolo, cuvântului blajin, părintesc dar şi de sabia torul gimnaziului din Pererita natală a lui
Nobel pentru pace, a fost Doctor Honoris Causa al Academiei de Ştiinţe a Re- în ceruri. Dor ne-a fost mereu de poezia lui şi dor ne va fi şi mai mult de acum înco- ştefaniană a adevărului şi a preciziei „di- Grigore Vieru ne-a spus că acolo, la baş-
publicii Moldova şi al mai multor universităţi, Laureat al Premiului Naţional, al lo. Dumnezeu să-1 odihnească în pace. agnosticului” cu care opera întru apărarea tină, copiii de trei zile plâng în hohote…
Diplomei Internaţionale H. Ch. Andersen, al unor prestigioase premii naţionale şi Valorilor şi a confraţilor loviţi Marele Gri- Poetul Ionel Căpiţă, ai cărui părinţi în tine-
internaţionale, deţinător al Medaliei de Aur a Agenţiei pentru Proprietate Intelectu- Colectivul Bibliotecii Naţionale pentru Copii „Ion Creangă”, familia preotului gore Vieru… Cel cu făptura asemănătoare, reţea lor au hrămuit cu părinţii Poetului…
ală de la Geneva. gemene cu imaginea imaterială din portre- Minunatul Mihai Munteanu, care nu ştie
Teoctist Caia (Târgu-Neamţ), doctor în filologie Catinca Agache (Iaşi)
tul mamei: „Uşoară, maică, uşoară, / C-ai cu cine are să cumpere în fiecare diminea-
A reprezentat societatea noastră civilă în cele mai înalte foruri, inclusiv în Par-
putea să mergi călcând / Pe seminţele ce ţă presa, aşa cum o făcea până acum îm-
lamentul gorbaciovist.
Dispariţia lui Grigore Vieru este o pierdere grea şi irecuperabilă a întregii litera- Veşnicie românească zboară / Între ceruri şi pământ…” Cel cu
credinţa că „Se face flaut / orice os ce doa-
preună cu vecinul său Grig… Poeţii Vasile
Tărâţeanu din Bucovina şi Ion Mărginea-
turi şi culturi române. Rămâne nemuritoare creaţia sa inspirată de tot ce avem mai re”. Cel care a spus printre multe adevăruri nu de la Alba-Iulia, Ion Hadârcă şi Mihai
sfânt: mama, iubirea, limba română, adevărul istoric, neamul românesc. Dacă există o veşnicie românească, că: „Locuiesc la marginea / unei iubiri. / Sultana Vicol de la Suceava, profesorii Ion
Trecut la cele veşnice în chiar ziua Sfântului Grigorie cel Mare, poetul Grigore Această veşnicie ar trebui să se numească Vieru, La mijlocul ei / Trăieşte credinţa mea”. A Melniciucşi Rodion Cucereanu, jurnaliştii
Vieru va rămâne pentru totdeauna în panteonul sacru al spiritualităţii româneşti. Fiindcă ea ne cuprinde pe toţi. plecat la Eminescu în eternitate, Grigore Efim Josanu şi Valeriu Saharneanu… Nu
Dumnezeu să-l odihnească în pace! Ion Miloş, Suedia Vieru la vârsta de platină a Creaţiei, lu- l-am putut găsi pe excepţionalul şi îndure-
ând cu sine capodoperele ce nu au ajuns ratul prieten din Armenia al marelui dispă-

Întoarcere în patria cerească

Mihai Cimpoi, Arcadie Suceveanu, Spiridon Vangheli, Petru Soltan, An- în manuscris, în pagină de ziar, de carte, rut Vozghen Oganesiean, care a cântat în-
drei Strâmbeanu, Nicolae Dabija, Ion Hadârcă, Valeriu Matei, Igor Creţu, poeme şi înţelepte aforisme ce n-au ajuns tr-o perfectă sfântă limbă română unul din-
la microfoanele unei săli arhipline, ale tre imnele cu care ne-am obţinut Alfabetul
Anatol Codru, Anatol Gujel, Leonida Lari, Teo Chiriac, Nicolae Rusu, Mar-
Pieţei Marii Adunări Naţionale! Încredin- Latin, Limba Română, Tricolorul… Şi cu
cela Benea, Andrei Burac, Mihail Gh.Cibotaru, Mihail Ion Ciubotaru, Ion Preşedintele şi Guvernul României îşi ex- orgă”. Pentru el moartea era o întoarcere în pa- ţate ca pe o taină divină soţiei – primului care mai avem de apărat redute şi de reali-
Ciocanu, Argentina Cupcea-Josu, Anatol Ciobanu, Iulian Filip, Alexandru primă profunda întristare provocată de moartea tria cerească: „Mă-ntorc în Dumnezeu./ Cu alte cititor, critic literar şi mare cunoscătoare a zat Idealul reîntregirii Neamului!!! Maes-
Gromov, Nina Josu, Vasile Tărâţeanu, Mircea Lutic, Mihai Morăraş, Tudor tragică a poetului şi omului de cultură Grigore cuvinte,/ în Patrie mă întorc./ Dumnezeu şi Pa- poeziei sale. Poate unui prieten la o cafea trul Ion Ungureanu nu a putut spune decât
Palladi, Vlad Pohilă, Victor Dumbrăveanu, Luminiţa Dumbrăveanu, Victor Vieru. Adresez familiei sincerele noastre condo- tria/ Sunt Una”. sau întâlnit pe stradă… Sau aduse nouă, la un „Vă rog, nu acum…”, Nicolae Dabija
Prohin, Ana Bantoş, Alexandru Bantoş, Alexe Rău, Vasile Romanciuc, Aureli- leanţe. În semn de înaltă preţuire, Preşedintele Aceste cuvinte vor continua, fără îndoială, redacţia săptămânalului Literatura şi arta, undeva prin mulţimea îndurerată era aştep-
an Silvestru, Efim Tarlapan, Gheorghe Bâlici, Larisa Turea, Ianoş Ţurcanu, Băsescu a decis acordarea Ordinului Naţional să ne inspire. Patria lui Grigore Vieru a fost sa- cea de-a doua casă a lui Vieru! Şi împre- tat de aceeaşi mulţime să vorbească la mi-
Gheorghe Urschi, Grigore Botezatu, Ion Vieru, Vlad Zbârciog, Ilie Zegrea, “Steaua României” în grad de Mare Cruce. tul în care s-a născut, ţara în care a trăit, limba ună cu cititorii revistei, am alcătuit, cum crofon, dar nu şi de conducerea de vârf...
Arhip Cibotaru, Nicolae Bileţchi, Alexei Marinat, Valeriu Gagiu, Gheorghe Grigore Vieru a murit întorcându-se de la o căreia şi-a dedicat întreaga creaţie şi, în sfârşit, toată lumea poate mărturisi, cea de-a doua Academicienii Gh. Duca şi Mihai Cim-
Marin, Efim Josanu, Aurelia Borzin, Ion Diviza, Alexandru Burlacu, Nico- manifestare dedicată lui Mihai Eminescu, unin- această credinţă care ne ajută să depăşim sufe- familie a Maestrului… poi, îndoliatul poet tribun şi prieten Adrian
lae Băieşu, Anatol Ciocanu, Valeriu Babansky, Iurie Grecov, Serafim Belicov, Şi soarele a venit să-i sărute fruntea, şi Păunescu, ambasadorul României la Chi-
du-şi destinul, în chip tragic, cu cel al marelui rinţa morţii şi a despărţirii.
stelele şi-au coborât, aidoma florilor, culo- şinău dl Filip Teodorescu, compozitorul
Gheorghe Calamanciuc, Ion Melniciuc, Vasile Căpăţână, Victor Cirimpei, Iu- poet. În fond, moartea sa consacră o viaţă pusă rile şi splendorile şi şi-au potrivit sclipirea Eugen Doga, scriitorul Andrei Strâmbea-
rie Colesnic, Haralambie Moraru, Anatol Gavrilov, Ioan Mânăscurtă, Miros- în slujba moştenirii eminesciene şi a idealurilor Dumnezeu să-1 ierte şi cu drepţii să-1 odih- sub paşii ultimi, pământeşti ai Poetului… nu, poetul Valeriu Matei, primăriţa de la
lava Metleaeva, Elena Vatamanu-Curicheru, Ion Cuzuioc, Gheorghe Ciocoi. pe care aceasta le implică. nească. Zecile de mii de îndureraţi admiratori şi Pererita şi o elevă de la Liceul Teoretic Ion
Lui Grigore Vieru nu i-a fost frică de moar- Theodor Paleologu, apreciatori se fac cu mari eforturi şi treptat- Creangă din Chişinău, preşedintele Parla-

Îngenunchind în faţa sicriului...

te. “Nu am, moarte, cu tine nimic. Eu nici mă- Ministrul Culturii, Cultelor şi treptat încăpuţi în scuarul Operei Naţiona- mentului, Marian Lupu, căruia mulţimea
car nu te urăsc”, spunea el în „Litaniile pentru Patrimoniului Naţional le. Cu siguranţă, Comisia de Stat a avut un i-a rostit cuvântul pe care-l tot ocolea în
scop ascuns de a face totul şi de a nu umple discurs – limba română – şi domnia sa,

O operă cât un imperiu...

Nu am, moarte, cu tine nimic, spunea cu
ani în urmă poetul Grigore Vieru într-un poem
cutremurător de sincer şi de emoţionant. Însă
iată că ea, moartea, are ce are cu neamul ome-
nesc şi loveşte mişeleşte în flori şi, deopotrivă,
în tulpini de brazi, culcându-i la pământ.
Moartea violentă, accidentală a poetului
Grigore Vieru a cutremurat tot neamul româ-
nesc, făcându-ne să ne punem iar şi iar întreba-
rea: cât va mai trebui să plătim cu vieţi ome-
neşti pentru limba maternă, pentru integritatea
noastră spirituală şi demnitatea naţională?
Orice dispariţie dintre cei vii a unui om
este o mare durere şi o pierdere irecuperabilă
pentru rudele şi prietenii defunctului. Moartea
unui scriitor miruit cu geniu, cum este Grigo-
re Vieru, înseamnă o răsturnare a timpului, o
scufundare în întuneric şi o suferinţă pentru
un întreg popor. Şi doar speranţa în vigoarea
vlăstarelor tinere ce răzbăteau spre lumina
soarelui din verbele şi metaforele poetice ale
scriitorului ne dă forţă să învingem întuneri-
cul morţii şi să credem în puterea veşnic vie
a versului său, aşternut pe hârtie timp de peste
5 decenii şi prezent în fiecare suflet de copil
şi de om matur. în această împărăţie a frumo-
sului şi a bucuriei aripa neagră a morţii nu are
nici o putere...
În aceste clipe de grea încercare pentru tot
neamul românesc, suntem alături de îndurera-
ta familie a poetului, de celelalte rude şi le ex-
primăm sincere condoleanţe, dorindu-le forţe
pentru a învinge durerea abătută asupra lor. Iar
pe bunul Dumnezeu îl rugăm să-i ierte poetu-
lui Grigore Vieru toate greşelile cele de voie şi
fără de voie şi să-1 primească în Împărăţia Sa.
Îngenunchind în faţa sicriului îl rugăm şi
pe fratele nostru Grigore Vieru să ne ierte că
nu am ştiut să-1 ocrotim de dureri şi de neca-
zuri şi uneori a fost lăsat de unul singur în faţa
răuvoitorilor săi. Păstrându-i memoria vie,
avem datoria de a trage concluziile necesare
pentru toate zilele pe care ni le va da Puterea
Divină, ca versul său să răsune veşnic în lun-
cile şi crestele munţilor Bucovinei, pe care a
iubit-o atât de mult.
Societatea Scriitorilor Români
din Cernăuţi
încă o dată Piaţa Marii Adunări Naţionale!
De asta nu a fost acceptat traseul „tradi-
ţional” spre Cimitirul Central – de cum se
vedea poporul în Piaţă, se şi vedea că este
Stimate domnule Nicolae Dabija, toată Basarabia cu mici excepţii, cu o bună
Suntem încă sub şocul îngrozitoarei veşti a dispariţiei premature şi nedrepte a celui parte de Românie venită să-şi petreacă pe
care a fost marele Poet, ilustrul Patriot Român şi, mai ales, OMUL de o rară bunătate şi ultimul drum Poetul îndrăgit! Afară de
blânzenie sufletească, GRIGORE VIERU. L-am cunoscut destul de bine. L-am apreciat aceasta, dacă era instalat catafalcul în holul
în mod deosebit pentru verbul său viu şi de cele mai multe ori neaşteptat, pentru gândi- de la parterul Operei, reuşea impresionanta
rea sa profundă şi pertinenţă. Am avut numeroase întâlniri şi discuţii, la Chişinău şi la mulţime să i se închine marelui dispărut!
Bucureşti. Ne-am născut în acelaşi an, 1935, era mai mare ca mine cu câteva luni. Păcat, Televiziunea de buzunar a Preşedintelui ar
mare păcat că s-a dus dintre noi! S-a dus, dar ne-a lăsat o mare moştenire, o Operă de fi relatat cu acelaşi succes şi de la parter.
mare prestigiu, un imens imperiu versificat, dar şi o mulţime de idei, gânduri şi cugetări, Proasta organizare sugerează că guvernării
veritabilă filozofie de viaţă. Tocmai de aceea, cred că Republica Moldova sau Basara- i-a fost frică şi de Viaţa Poetului, dar şi de
Moartea Sa. Şi încă ceva. În mulţime, în
bia lui dragă, cum îi plăcea lui să-i spună, statul european cel mai sărac, potrivit mul-
acea presiune firească, de altfel, oamenilor,
tor instanţe internaţionale, a devenit şi mai sărac din punct de vedere spiritual, odată cu femeilor mai ales, li se făcea rău, iar medi-
trecerea sa în nefiinţă. Ştiindu-vă unul din apropriaţii săi, va adresez profundele noastre cii de la ambulanţele ce stăteau pe margini
condoleanţe cu ocazia acestui foarte trist eveniment şi vă rog să transmiteţi aceleaşi pioa- doar cu elicopterul mai puteau să ajungă la
se gânduri domnilor Mihai Cimpoi, Ion Costaş, Nicolae Matcaş, Ion Ungureanu, Anatol acele persoane! Iar când ajungeam să urcăm
Vidraşcu, ca şi tuturor celorlalte cunoştinţe comune, precum şi întreaga noastră compasi- treptele teatrului, descopeream holul arhi-
une familiei îndoliate. plin şi fără de oxigen… Probabil, ştiind de
Fie ca Bunul Dumnezeu să-l odihnească în pace! milioanele de admiratori ai lui Vieru, preşe-
Maria şi Marcel Dinu dintele s-a cam speriat şi a preferat să plece
(fost Ambasador al României în Republica Moldova în chiar clipa sosirii.
şi prieten statornic al celor de peste Prut) Ca la moartea lui Ştefan cel Mare şi
Sfânt, a lui Ion şi a Doinei Aldea-Teodo-
regretabil, nu a mai putut rosti acest sfânt
cuvânt, Theodor Paleologu, ministru al
Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional
din România. Iar la Bucureşti Academia
Română a organizat un mare simpozion
In memoriam Grigore Vieru, cu mari şi se-
lecte prezenţe ale vieţii literare, culturale,
ştiinţifice şi politice, organizat şi moderat
de academicianul Eugen Simion, cel care
l-a citit, apreciat şi iubit pe basarabeanul
Grigore Vieru, „un poet cu lira-n lacrimi”,
poate cel mai mare poet român al contem-
poraneităţii.
Abia urmează să descifrăm aceste şi
alte mărturii despre Opera şi Viaţa celui
care a fost Grigore Vieru, abia urmează
să-l cunoaştem mai bine pe cel pe care, se
pare, s-a lăsat furat de omeneasca moarte,
cu care, de altfel, a tot dialogat pe parcur-
sul vieţii, dar nu s-a lăsat învins de duş-
mani…
O personalitate ca Grigore Vieru şi-a
alăturat steaua Poeziei de cea a Luceafăru-
lui… Să lumineze Poezia întregii omeniri.
Elena TAMAZLÂCARU
Nr. 3 (3307), 22 ianuarie 2009 Literatura şi arta
Un om predestinat să lumineze...
3
Rugă pentru GRIGORE VIERU Cumplita veste a stingerii fizice a Poetului român Grigore Vieru îmi aduce în minte Mi-i tare dor de tine, Grigore!
Grigore Vieru ne-a adus prin poezia sa Mesajul renaşterii spirituale, al demnităţii na- o poveste gen râsu-plânsu pe care Domnia Sa mi-a încredinţat-o ca pe o taină priete-
nească în faţa unui pahar basarabean: ”Frate Nanea, când aveam 50 de ani şi credeam Îmi este foarte greu, imens de greu să-mi mărturisesc această groaznică şi crudă pier-
ţionale şi al dragostei de mamă, de ţară, de Dumnezeu.
că e timpul să mor, m-am rugat bunului Dumnezeu să mai trăiesc 10 ani. La 60 de ani, dere pe care o suport eu personal, pe care o suportă şi o va suporta de azi înainte cultura,
Şi de Irod a avut parte, nu doar de unul. Ani în şir Conţii, Berlinski şi alde Poiată,
iubind atât de mult viaţa, cu oarecare sfială, m-am rugat din nou. La 70 de ani, mi-a fost literatura, întreaga şi necuprinsa noastră fiinţă românească.
i-au măcinat inima, sufletul, i-au luat somnul.
ruşine să mă mai rog...”. Toată simţirea mea, toată conştiinţa mea, tot cugetul meu sunt brutal lovite de această
Accidentul rutier a fost RĂSTIGNIREA, şi inima-i s-a oprit doar în a treia zi…
Sufletul meu rătăceşte acum îndurerat pe cele două maluri ale Prutului despărţitor de nemiloasă pierdere, de această incomensurabilă durere decretată de Domnul, mântuitorul
Ni l-a luat Dumnezeu şi a plecat tot împovărat de griji pentru noi. S-a dus să ne în-
neam unde, aproape unul de celălalt, am copilărit împreună, dar nu puteam fi alături, ne nostru, ca una din cele mai mari şi pentru totdeauna dureri ale românului basarabean.
toarcă Lumina şi Norocul, care ne-au fost luate la 1812, şi după care stăm la rând atâta
auzeam printre sălcii, dar nu ne vedeam... Nu ştiam atunci că am în preajmă un om pre- De viaţă lungă, de multă sănătate m-am rugat eu cu prietenii, aseară şi alaltăseară, la
amar de vreme. De asta a suferit o viaţă.
destinat să lumineze cu versul său o lume întreagă. căpătâiul suferindului poet. S-au rugat toţi acei care au fost şi au rămas pentru totdeauna
Doamne Dumnezeule, ni l-ai arătat şi l-ai luat.
Condoleanţe familiei şi tuturor românilor care îl vor iubi de-a pururi! de o fiinţă şi de un crez cu bătăile inimii lui, cu sufletul lui candid şi atât de zbuciumat, şi
Nu-ţi cerem decât să-l ţii în loc cu lumină, de unde s-ar bucura când ne vei face, în
Dumnezeu să-l odihnească în pace, în pacea de care a avut atâta nevoie. atât de dăruit celor de un ideal şi de un adevăr cu el. Întru sănătate şi ani mulţi de viaţă ai
sfârşit, parte şi nouă.
poetului s-au rugat la icoane şi au aprins candelele speranţei consătenii mei din Molova-
Vladimir HOTINEANU,
Vasile Nanea, ta Nouă, dar ruga noastră, a tuturor, n-a fost în putere să înăbuşe durerea.
chirurg, prof., dr.
diplomat, fost ministru consilier al Ambasadei României la Chişinău, Ungaria Grigore al nostru, pământeanul şi fratele nostru iubit, a dispărut în Împărăţia cerului,
la mila şi judecata Domnului.
Un mare patriot L-am iubit ca pe un frate, l-am iubit nu numai pentru darurile sale literare, l-am iubit

Dispariţia marelui poet Grigore Vieru este o pierdere pe care o va resimţi cultura ro- La Brăila bat clopotele ca pe un om de cea mai aleasă omenie, curăţenie şi cel mai ales devotament. El, Grigore
Vieru, este însăşi cinstea şi conştiinţa neamului său din care s-au ivit sufletul, trupul şi
marea lui poezie. Or, această bogăţie a spiritualităţii noastre, poezia lui Grigore Vieru,
durerii româneşti
mânească de dincolo şi de dincoace de Prut. În puţinele lui apariţii la Academia Româ-
nă, era un om care vorbea întotdeauna cu suflet, din inimă, despre limba română. Era un mi-a inspirat ideea unui minunat spectacol, a unui spectacol cu valenţe de tribunal jus-
mare patriot şi acest lucru nu se va uita. tiţiar şi de condamnare a tuturor nedreptăţilor ce i s-au făcut poporului basarabean de-a
Consternaţi de vestea tragediei petrecute în noaptea zilei de 18 ianuarie 2009, brăile- lungul celor 2000 de ani.
Ionel Haiduc, preşedintele Academiei Române nilor nu le venea să creadă că pagina în care, spre marea lor onoare, ei scriseseră numele Ne-am respectat şi ne-am preţuit reciproc, sincer şi cu aleasă măsură munca şi pri-
ilustrului CETĂŢEAN DE ONOARE al Brăilei, Grigore Vieru, va fi una îndoliată. nosurile noastre literare. Grigore Vieru a fost pentru mine, pentru generaţia mea omul
Ştiau însă oamenii Brăilei că Grigore Vieru este unul dintre cei care, luându-şi copi- de-a-ntâia luptei noastre pentru adevăr şi dreptate, omul faptelor măreţe şi tot el – cel mai
Un mare poet naţional lul la plimbare, i-a arătat ce ţară mândră are şi l-a învăţat că acel ce luptă pentru ea, chiar aproape de sufletul şi necazurile neamului său.
Am avut un frate întru suflet şi poezie. Şi acest frate al meu a murit şi nu va muri ni-
vrând să moară, nu va mai putea!
Copiii, cărora poetul le-a închinat cea mai mare parte a creaţiei sale literare, vor purta ciodată. El pur şi simplu s-a contopit cu necuprinsul, cu strămoşeştile noastre ţărâne, cu
Grigore Vieru va rămâne pentru români simbolul unui mare poet naţional, iar dis-
cu mânuţele lor de înger cartea lui mereu deschisă, luminoasă precum steaua în calea marile adâncuri ale spiritualităţii şi ale fiinţei noastre româneşti, cu Dunărea, cu Carpaţii,
pariţia sa reprezintă o mare pierdere pentru cultura română. Ne-a zguduit această veste
magilor. cu Luceafărul, cu măicuţa lui dragă.
despre accidentul tragic care i-a curmat viaţa lui Grigore Vieru, care se întorcea de la o
Mântuitor şi nu simplu mânuitor de cuvinte, poetul şi-a asumat textul cântecului po- Mi-i dor, mi-i tare dor de tine, Grigore. Ce faci tu acolo, ce faci tu, neamule, năpăstui-
manifestare consacrată lui Mihai Eminescu. Pentru noi, rămâne un simbol de mare poet
pular românesc. Aşa a descoperit românul de pe Zarand şi Semenic, de pe Iza, Argeş sau tule şi atât de dăruit fiinţei noastre pământeşti?!
naţional, a cărui poezie ne-a impresionat de la început pe toţi.
Olt, din Pererita, Româneşti, Baziaş sau Vama Veche, că nu se vinde casa părintească,
nu se vinde pragul părintesc. Este Grigore Vieru unul dintre acei români care, aşa cum Anatol CODRU
Ion Iliescu, fost preşedinte al României
spunea George Călinescu, te fac să fii mândru că eşti român, că ai vrea să fii un român
filoromân, sentiment care, tot poetul ne-a învăţat şi dovedit, nu ascunde nicio îngustime
Drum bun, frate Grigore... necum vreo ură.
Convins că Biblia este cartea de căpătâi a întregii umanităţi, că prin credinţă se zu-
Ieri, când am primit de la Chişinău ştirea des- sa cu el. Avea un suflet răscolit, care turna lumină grăvesc icoanele-n biserici, Eminescu fiindu-i nu doar model, ci şi duhovnic de la care
pre moartea lui Grigore Vieru, am avut o senzaţie peste fiecare cuvânt rostit. Vorbea mai mult în ne- a înţeles ce înseamnă iubirea de Ţară, Grigore Vieru s-a apropiat de Cuvânt ca un mare
de groază. Ne-am întristat enorm... Am căutat vre- cuvinte şi metafore şi rostea de parcă ar fi vorbit iniţiat.
un e-mail al dnei Raisa Vieru sau de la Uniunea cu sufletul fiecăruia dintre noi. Moldova a pierdut De la el am înţeles noi că în altarul limbii române nu se intră decât în genunchi, dacă
Scriitorilor ca să transmitem mesajul nostru de un om mare şi luminat. Astfel de oameni se nasc o vrei ca rugăciunea ta să devină Poezie şi Cântec.
tristeţe şi durere. Îi mulţumesc prietenului Vlad dată la un secol. Fiind din stirpea celor aleşi, prin modul în care a înţeles, a iubit şi a slujit limba ro-
Pohilă, care m-a îndrumat să scriu ceva pentru re- Drum bun, frate Grigore... Sincere, adânci mână, Grigore Vieru a devenit un simbol, un Luceafăr ale cărui aripi cresc pe măsură ce
vista Literatura şi arta... condoleanţe rudelor, colegilor de breaslă şi citito- el se ridică! În Ceruri!
A plecat în veşnicie un mare om şi poet. Ne rilor celui care a fost şi rămâne a fi Grigore Vieru.
întâlneam rar, însă, ori de câte ori ne vedeam, Leons BRIEDIS Consiliul Judeţean Brăila,
aveam marea şi neţărmurita bucurie de a conver- Riga, 19 ianuarie 2009 Clubul Seniorilor din Învăţământ Brăila, Asociaţia PRO Basarabia

Veghează-ne, de acolo de sus Un nume – Vieru!

Sufletul lui Grigore Vieru s-a dus acasă, la dreapta Domnului, acolo de unde a venit, cu ros- Când inima ta a tăcut
tul de a ne alina inimile şi de a ne arăta drumul spre lumină şi dreptate. scăpând de dureri, s-a născut
Singurele arme ale lui Grigore Vieru au fost cuvintele. o stea, care ştie-adevărul, Pământul ce-atât ai iubit
Puterea lui Grigore Vieru a fost forţa incomparabilă a vorbei făcute să mângâie durerea, să cu nume – Grigore Vieru! şi el te-a trădat, te-a rănit...
pedepsească trădarea, să cheme la lupta pentru ţară, să poruncească nemernicilor, să domolească Să fie de vină misterul
Mulţime de stele-am văzut, că nu mai cuvântă Vieru?
dorul, să nască speranţa. din ele-au tot ars, au căzut...
Cuvintele şi vorbele lui Grigore Vieru au izbucnit din sufletul său nemăsurat, din generozita- A ta va trăi cât şi cerul, Radmila Popovici-Paraschiv
tea sa fără de margini, din neprihănirea dumnezeiască a Creatorului. căci poartă un nume – Vieru!
Puţini ne-am putut ridica acolo unde ar fi dorit el să ne ducă. Puţini am înţeles, atât cât a fost
printre noi, respectul şi onoarea pe care i-o datorăm, ajutorul şi ocrotirea de care ar fi trebuit să
se bucure din partea noastră, a românilor de „dincoace” de Prut, fraţi pe care i-a chemat şi i-a
aşteptat toată viaţa.
Grigore Vieru a luptat pentru Ţara Românească şi pentru români mai mult decât am făcut-o DUMINICA NEAGRĂ A LUI
cu toţii, laolaltă, cei care, de aici, prea puţin şi prea rar, am aplecat privirea la durerile fraţilor
noştri din Basarabia. GRIGORE VIERU
În felul său blajin şi generos, sensibil şi nobil, Grigore Vieru ne obligă să ne înclinăm frunţi-
le în faţa unei lecţii inegalabile de patriotism. Nu se poate să-ţi scoţi din inimă şi din minte că Grigore Vieru nu mai este printre
Lăsând lacrimile sa spele ruşinea uitării de frate, acum, la căpătâiul celui care ne-a trimis noi. Mai ales pentru cei care l-au cunoscut şi ca om, iradiind în jurul său atâta bunătate şi
„Scrisoare din Basarabia”, îngenunchem cu toţii cu smerenie şi-i dăm răspunsul nostru : delicateţe cât să încapă o Românie întreagă „de la Nistru pân’la Tisa” şi dincolo de frun-
„Venim, dragă Grigore, nu e prea târziu şi veghează-ne, de acolo de sus, pentru ca să putem tarii. S-a jertfit pentru ziua de naştere a lui Eminescu într-o vreme când adulmecătorii de
împlini ceea ce tu ai început”. „cadavre din debara” îi doreau şi lui Vieru moartea artistică, pe care unii au şi decretat-o
Deja ne este dor de Grigore VIERU. chiar într-o nouă „biblie” a istoriei literare româneşti, în care poetul cărţii Acum şi în veac
Sever MUREŞAN apare ca „depăşit”. Se vede treaba că tocmai depăşiţii au mania de a se recunoaşte în alţii.
Bucureşti, 18 ianuarie 2009 Aşadar, i-a fost dat lui Grigore Vieru să plece dintre noi în noaptea de 18 ianuarie, în-
tr-o duminică. Nu pot să nu-mi aduc aminte că în urmă cu aproape cinci ani publicam la
Reper pentru generaţiile ce-i vor urma Editura Litera Internaţional cartea Duminica Mare a lui Grigore Vieru. În memoria poe-
tului, va trebui să transformăm această duminică neagră de 18 ianuarie în una a morţii şi
“În aceste triste momente, când poezia universală l-a pierdut pe cel mai mare poet contemporan Chipul tău, mamă învierii unuia dintre marii poeţi ai neamului nostru, conştiinţă şi lacrimă a Basarabiei nă-
de limbă română, ministrul Afacerilor Externe al României aduce un profund omagiu memoriei lui O, mamă, / Spre mine mâinile-ţi întinde: / Spre cel/ păstuite. Cum ar fi putut să-l atingă acea Moarte căreia el îi declara, într-o poemă celebră,
Grigore Vieru, care, prin forţa versului său a ştiut să ilumineze ţara, credinţa şi limba românească,
fiind totodată, prin puterea propriului exemplu, un reper pentru generaţiile ce-i vor urma. Care cu dor te-aşteaptă / Şi ţie apropiindu-mă, Apropie- că nu are cu dânsa nimic, că n-o urăşte şi că îi este milă că nu are copii şi nici mamă ?
Dumnezeu să-l odihnească. mă liniştii ce eşti / Acum şi-ntotdeauna. Grigore Vieru a avut cea mai pură vocaţie a prieteniei din câţi oameni am cunoscut.
Cristian DIACONESCU, ministrul Afacerilor Externe Grigore VIERU În preajma lui, simţeai întotdeauna că iubeşte infinit mai mult decât ai fi vreodată vred-
nic de prietenia lui. Avea în el ceva din sfinţenia şi din bunătatea jertfelnică a lui Alioşa
Un gol imens ducerea pe ultimul drum a MARELUI RO- pierdem oamenii de excepţie, de multe Un mare român Karamazov. Dar era, în acelaşi timp, ştiindu-se lovit, un om complex, care avea în verb,
MÂN GRIGORE VIERU aduc şi eu o fărâmă ori, începem să îi apreciem aşa cum se cuvine. la nevoie, ceva din biciul profeţilor biblici. N-a fost niciodată un resemnat şi, sub frăge-
Plecarea lui Grigore Vieru dintre noi lasă
de recunoştinţă. Noi l-am apreciat foarte mult. A fost un zimea făpturii sale, se ascundea un neobişnuit luptător, îndrăznind să sfideze îndemnul
un gol imens şi ne copleşeşte cu o profundă Doru Ursutiu, prof.dr.,
Fie-i ţărâna uşoară. poet mare şi un mare român. Cu siguranţă, lu- biblic al întoarcerii celuilalt obraz spre a fi lovit de prigonitorii neamului său sau de pri-
tristeţe. El va continua însă să fie un simbol şi Universitatea "Transilvania", Braşov
Gheorghe Mogan, mea noastră va fi mai săracă fără el. gonitorii săi personali de care n-a dus lipsă, deşi mi s-a părut întotdeauna o imposibilitate
mai puternic al identităţii şi cauzei naţionale şi
prof.univ., Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnescă în ca Vieru să poată avea duşmani. Cum să nu aibă, când cei mai mulţi dintre semenii noştri
va rămâne viu în inimile şi conştiinţele noastre,
ale tuturor celor ce cred în perenitatea şi drept-
Universitatea “Transilvania”, Braşov Doi martiri pace! se nutresc din ură pentru tot ce e omenie şi adevăr? Cu câteva zile mai înainte ca inima
De astăzi înainte, Neamul Românesc va Paul Barsanescu, să-i cedeze, fusese nevoit să răspundă unor atacuri imunde din presa oficială semnate de
atea cauzei româneşti.
un pripăşit, din România, pe malurile Bâcului. Replicile lui semănau cu dojana iertării,
Dumnezeu să-l odihnească. Sufletul românităţii avea în calendarul lunii ianuarie 2 Sfinţi: Sfân- prof.univ., Universitatea Tehnică
mergând totdeauna la ţintă, căci nu persoana lui trecătoare era pusă în joc. Grigore Vieru
Grigore Vieru într-adevar a fost sufletul ro- tul Mihai în ziua de 15 ianuarie şi Sfântul Gri- “Gh. Asachi”, Iaşi
gore în ziua de 18 ianuarie, doi martiri răsăriţi a fost omul mizelor mari împotriva vicleniilor istoriei. De aceea, suferea enorm pentru
Alexandru Herlea, mânităţii nu numai al Basarabiei. Ne lasă adânc
din pământul Moldovei lui Ştefan, în două lo- discordia care macină dinăuntru neamul românesc, condamnându-l la o istorie marginală
prof. univ., Universitatea Tehnologică Belfort/ îndureraţi. L-am cunoscut personal.
calităţi apropiate, dar separate vremelnic de
Dumnezeu să-l aibă în pază şi mediocră.
Montbeliard, Franţa Să-i fie ţărâna uşoară.
Prut.... Theodor CODREANU
Clipele grele sper să ne lege mai mult şi mai
Jurământ la Înălţarea lui Grigore Vieru
Adrian BĂsescu, Dumnezeu să-l odihnească în pace pe Sfân-
Generaţii cu Vieru în suflet tul Grigore Vieru!
trainic. Toţi cei care simţim româneşte plân-
Vestea stingerii marelui OM Grigore Vie- prof.univ., Universitatea “Petrol şi Gaze”, gem cu mare jale în suflet stingerea unei stele
Ploieşti Dumitru Olaru,
ru ne-a întristat şi pe noi în Germania. O mare inestimabile, a cărei operă va dăinui. Păcat că
prof.univ., Universitatea Tehnică Comemorarea din Piaţa Universităţii ne pentru odihna Martirului pentru românism,
pierdere! În aceste clipe suntem alături de Dvs. asfel de valori ce formează România profundă
“Gh. Asachi”, Iaşi este o rază din lumina pe care Grigore Vieru Grigore Vieru şi jurând să fim purtătorii cre-
Să sperăm însă că generaţii întregi de tineri vor Cu adâncă plecăciune sunt des sufocate de nonvalorile de suprafaţă,
a aprins-o în sufletele românilor din întreaga zului său şi să continuăm lupta-i pentru regă-
purta ideile sale în suflet. Iubirea, gândul şi vorbirea, credinţa şi fi- buldozere în nesimţire. Trebuie să ne detaşăm
lume. sirea într-o singură Românie pe care s-o lăsăm
Fie-i ţărîna uşoară! inţa noastră este Grigore Vieru. Plângem şi cu Ne-a îmbogăţit sufletele de steril, de balastul care zilnic ne sufocă şi să
Sunt mulţi cei care se află la mare distan- unită urmaşilor noştri.
adâncă plecăciune ne închinăm, rugându-ne ca Suntem îndureraţi cu toţii de trecerea în ne- continuăm să scriem istorie, fiecare în felul său.
ţă de Vatra strămoşilor, dar care trăiesc şi ard Dumnezeu şi Grigore Vieru, şi toţi Eroii
prof. Peter Lorenz, Dumnezeu să-l aibă în pază! fiinţă a marelui poet basarabean Grigore Vieru. Vieru să ne fie simbol de bărbăţie.
pentru România şi care simt durerea Neamu- Neamului sunt şi speranţa, şi călăuzitorii, şi
Universitatea Tehnică din Saarbrucken, El ne-a îmbogăţit sufletele cum a ştiut s-o facă Bunul Dumnezeu să îl aibă în pază şi să-l
lui pentru unul dintre marii Români, Grigore Sfinţii noştri protectori pe drumul spinos şi
Germania Boris Plăhteanu, mai bine şi acum ne veghează împreună cu Mi- aşeze alături de cei sfinţi, să poată lumina de
Vieru, care s-a dus să se mai odihnească puţin. greu al renaşterii româneşti care este idealul
prof.univ., Universitatea Tehnică hai Eminescu şi cu alţi înaintaşi ai neamului de sus - continuu România şi al ei popor vrednic
Românii vor fi împreună, indiferent de suprem al oricărui român.
colo, de sus. de laudă.
M-am trezit mai sărac “Gh. Asachi”, Iaşi
Fie-i ţărâna uşoară şi Dumnezeu să-l odih-
distanţele fizice, cu o lumânare în mână, în Aceasta este moştenirea pe care Grigore
Azi de dimineaţă m-am trezit mai sărac, această Piaţă în care Istoria şi patimile noas- Vieru ne-o lasă. Să fim demni de ea şi să-i
nească în pace! Ion Sandu,
simt că o parte din mine a plecat cu MARELE O mare pierdere Cu tristeţe în suflet, prof.univ., Universitatea “Al. Ioan Cuza”,
tre au fost scrise cu jertfe, cu sânge, cu durere, desăvârşim Crezul.
NOSTRU GRIGORE VIERU la DUMNEZEU. Este într-adevăr o mare pierdere pentru toţi dar şi cu speranţe şi mândrie. Vom fi alături Mircea Popescu,
Tudor Sajin, Iaşi
Consider că prin participarea D-voastră la con- cei care gândesc româneşte! Abia atunci când cu sufletul cernit, cu lacrimi în ochi, rugându- California, SUA, 19 ianuarie 2009
prof.univ., Universitatea din Bacău
 4 Literatura şi arta
“Nu mai pot, nu mai pot!”
Nu ştiu cum să încep, e atât de incredibil ceea
ce s-a întâmplat. Acum, când nu mai eşti, Grig,
întreb şi eu ca puii din cuib:
Cum nu o să vină mama?
Cum să cadă frunza?
Sau ca regele Lear, când îşi vede copila moar-
tă:
Spuneţi-mi pentru ce
Un câine,-un cal, un şobolan trăieşte,
Iar tu n-ai răsuflare?
Tu nu te mai întorci nicicând!
Nicicând!
Ei uite că de azi nu va mai veni mama şi frun-
za va cădea, Grigore, de azi tu nu te vei mai în-
toarce niciodată, niciodată.
Mă străduiesc să-mi măsor cuvintele, să le
aleg de parcă le-ai auzi tu, Grig, şi ele ar putea să-
ţi aline cumplita durere, cu care-ai plecat dintre
noi. Ştiu că toată viaţa ai slujit adevărul, era sin-
gurul lucru pe lume pe care îl preţuiai şi-ţi dădea
puteri, iar adevărul, de data aceasta, este că ai fost
asasinat, dragă Grigore, accidentul cu maşina nu
e decât o întâmplare nefastă, care a grăbit finalul
sălbaticei hăituieli la care era-i supus ani la rând.
Cele două infarcte marcau urmele gloanţelor tra-
se cu sete de călăi în inima ta. Până la urmă, te-au
nimerit şi te-au doborât. În fond, nu le-a fost greu
s-o facă, pentru că erai absolut neapărat.
Eu cred că Nichita Stănescu, cunoscându-te,
te-a avut şi pe tine în vedere atunci când a scris
celebra poezie “Fiind şi strigând”:
Ai grijă, Doamne, de el şi apără-l,
el este al tău,
cu blândeţea lui de miel
şi cu răbdarea lui de taur,
cu omenia lui de floare de zăpadă
ce se vede pe geam…
Ce monstru trebuie să fii ca să ridici mâna îm-
potriva celui care-a scris:
Uşoară, maică, uşoară,
C-ai putea să mergi călcând
Pe seminţele ce zboară
Între ceruri şi pământ.
Lucruri grave de tot se întâmplă în Basarabia
noastră, stimaţi concetăţeni.
Ziarul “unioniştilor” creştin-democraţi de la
Chişinău îi dorea moartea Patriarhului României
Teoctist. Şi noi am tăcut. În acelaşi ziar i se dorea
şi moartea lui Vieru. Şi noi am tăcut. Killerii mo-
rali ai poetului pot fi satisfăcuţi, în sfârşit, au scă-
pat de el, pot dormi liniştiţi. Ani de zile milioane
de creştini asistau neputincioşi iar alţii nepăsători
(printre care şi confraţii de breaslă) la hăituia-
la sălbatică şi asasinarea morală a marelui poet
creştin care a fost Grigore Vieru. Se zice: “Iartă-i,
Doamne că nu ştiu ce fac.” Ăştia ştiu ce fac, deci
pot ei avea iertare?
Dar să nu ne facem griji. Atunci când va bate
ceasul şi lucrurile se vor schimba spre bine (iar
aceasta se va întâmpla neapărat), tot ei vor apuca
prăjina, tot ei vor fi primii la hotare, să-i întâm-
pine pe fraţi, şi împreună să înfăptuiască idealul
nostru naţional.
… În lista asasinilor lui Vieru ar putea fi intro-
duşi şi denigratorii lui Eminescu – din Ţară şi de
la noi. Orice atac împotriva lui Eminescu îi rănea
inima, el suferea fizic. “Ce fel de Românie poa-
te fi fără de Eminescu? – se întreba el. – Ce ţară
urâtă şi netrebnică ar fi!” “O Italie fără Dante? O
Rusie fără Puşkin? O Germanie fără Goethe? O
Anglie fără Shakespeare? Inimaginabil! De ce o
asemenea monstruozitate e posibilă la noi?” “Tră-
im într-o lume dementă – spunea el – dacă un
denigrator feroce al lui Eminescu, al poporului
român e numit de către Preşedintele României
în funcţia de înalt reprezentant al culturii ro-
mâne.”
Grigore Vieru a păşit cu dragoste neţărmurită
spre noi, şi-a deschis inima, dar i s-a răspuns cu
ură viscerală. Iată de ce zic că trebuie să spunem
lucrurilor pe nume: Grigore Vieru a fost asasi-
nat! Accidentul n-a venit decât să grăbească ceea
ce se făcea zi de zi împotriva lui. Sunt inimagi-
nabile chinurile şi suferinţa pe care le îndura în
ultimii ani. De câte ori mi-a trecut pragul casei,
exclamând la capătul puterilor: – Nu mai pot.
Ioane, nu mai pot! Ce vor ticăloşii ăştia de la
mine?
Are dreptate Constantin Tănase atunci cînd
descifrează ultimele cuvinte ale poetului, ca o
intenţie de a declara greva foamei. Care grevă a
foamei, când el şi-aşa se clătina, abia de mergea!
Ar fi fost un gest sinucigaş. Dar el era decis să-l
facă. Cum de-a ajuns la o astfel de situaţie dispe-
rată?
Repet: pentru că s-a simţit neprotejat, părăsit.
Chiar şi ziarele de opoziţie, în afară de “L.A.” şi
“Flacăra” lui Adrian Păunescu din Ţară, îl negli-
jau. Aceasta i-a încurajat pe ticăloşi să-l atace fără
milă, ştiind că nimeni nu-i va pedepsi, nu le va ri-
posta, dimpotrivă, erau îndemnaţi s-o facă.
Asasinilor morali ai lui Grigore Vieru trebuie
să li se spună pe nume. Chiar el, poetul ne-a lăsat
lista asasinilor. Şi această listă trebuie publicată
în mai multe ziare, s-o ştie toată lumea: “strana
doljna znat’ svoih “gheroev” v liţo” (ţara tebuie
să-şi cunoască “eroii” la faţă). Trebuie publicată
o carte, un dosar al tuturor calomniilor, atacu-
rilor perfide împotriva poetului nostru naţio-
nal, atacuri care l-au dus în mormânt.
Dacă nu azi, mâine justiţia îşi va spune cu-
vântul, tot aşa cum îl va spune şi posteritatea, îl
va spune judecata istoriei. ‘Geaba se bucură asa-
sinii lui crezând că i-au astupat gura, că au scăpat
de el. Nu. Vieru va lupta şi după moarte, el va fi
mereu viu, pe când voi sunteţi morţi de pe acuma,
sunteţi nişte cadavre vii care împut atmosfera, de
la voi miroase a hoit. Îmi spunea cineva că dacă
autorităţile nu se grăbeau să declare doliu naţio-
nal, asta ar fi făcut-o poporul cu de la sine putere.
Autorităţile sunt şi ele bucuroase, crezând că au
scăpat de un incomod, au scăpat de acest mare
luptător pentru cauza românismului în Basara-
Evadare
Nr. 3 (3307), 22 ianuarie 2009
Lumină tristă
înfăşuraţi în faldurile toamnei
bia, pentru că lor le repugnă tot ce e românesc. îmbătrînim subit Se unesc regrete-n
Ele vor să vadă în noi nişte mutanţi, care se dezic aproape că murim Toată ţara,
de istoria lor, de trecutul lor, care s-au înstrăinat silabisim Clipele se-nchină
definitiv de neam, sărută mâna cotropitorilor, le dar mai că fără noimă Celui care a fost poet,
înalţă monumente şi-şi zăngănesc fericiţi lanţurile mesaju-nsingurării Şi astăzi e lumină.
robiei. pur
Şi totuşi, oricâte imputări şi acuzaţii am aduce sublim E doliu de la Chişinău
Puterii, să nu uităm că ei au ajuns acolo, pentru La Bucureşti,
că i-a votat majoritatea electoratului. Votându-i pe-o margine de nor ne trecem somnul Tristeţea urcă în cuvânt,
pe cei care ne neagă fiinţa naţională, pe aceşti cădem ca ploaia peste-oraş Şi clopote în ceruri bat,
călăi ai istoriei şi memoriei noastre, pactizând cu în plină zi E doliu Sus, şi pe pământ.
diavolul roşu, am participat şi noi la uciderea înfriguraţi
Poetului. ne scuturăm de colbul Pe unde-a păşit poetul
Ce pământ blestemat şi tragic e Basarabia stelar şi evadăm Iarba răsare bătrână
noastră! Nu întâmplător pe aceste meleaguri tână- în poezii Că n-o să mai vorbească
rul Maxim Gorki a auzit cutremurătoarea poveste Plânge azi limba română.
despre Danko, cel care şi-a smuls inima din piept, Într-un cântec Cu cine oare,
Cu cine oare lumina toamnei
luminând calea, pentru a-şi scoate semenii din Doina DABIJA
Mai caut şi azi anii copilăriei S-a jucat Dumnezeu albă
bezna robiei. Şi cu ce s-a ales? Au uitat de el ime-
diat. Iar cineva i-a călcat inima cu piciorul, ca nu Într-un cântec frumos. În copilăria Sa? ne orbeşte
cumva vreo scânteie să aprindă pădurea din care Grigore VIERU cu destrupaţii printre crengi păşim
au ieşit. mesaju-nsingurării L-am iubit, l-am admirat
sublim
Să aducem ţara acasă
Acum câteva luni vorbeam cu Grig Vieru
despre rezultatele alegerii celor câţiva deputaţi ne-ademeneşte Am aflat cu profund regret vestea des-
în Parlamentul României din partea Basarabiei şi şi nu mai ştim pre trecerea în eternitate a distinsului Om
am rămas stupefiaţi când am aflat că nici Nicolae murim ori viersuim de cultură, a marelui Poet şi Patriot Grigo-
Dabija, nici Ilie Ilaşcu n-au fost votaţi de bravii … nebănuite sunt căile Domnului.
re Vieru.
noştri români basarabeni. Ne-am întrebat, ce mai Cu Vieru ne părăseşte o întreagă epocă, o epocă care aproape şi-a împlinit cer- Leo Bordeianu
O întreagă naţiune este îndurerată pen-
trebuia să facă Ilie Ilaşcu pentru acest popor, pen- cul … rămânea doar să-şi vadă împlinit visul - să tragă în plămâni acelaşi aer la
tru cel ce s-a dedicat, prin credinţă şi forţă
tru care a fost condamnat la moarte? Ce trebuia Pererâta pe care l-a înghiţit cu primul strigăt de nou-născut … aerul Ţării. O, cât
morală, apărării limbii, culturii, spirituali-
să mai facă, pentru a nu fi dat uitării, pentru a nu
ajunge şomer în România, pentru a nu i se da cu
departe încă mai rămâne închiderea cercului, de parcă am trece acest infinit de
mic arc prin aporiile lui Zenon. Cu generaţia Grigore Vieru s-a întors poezia şi în In memoriam tăţii şi valorilor româneşti.
Aducem sincere condoleanţe familiei,
piciorul, cum s-a procedat cu inima lui Danko? acest capăt de Ţară, a revenit graiul în plină splendoare, simpleţe şi profunzime
Spaţiu tragic şi popor ingrat.
În ziua când Grigore Vieru se zbătea între
în cărţi. Nu ştiu cine se potrivea mai mult Vieru Limbii Române sau Limba Ro-
mână … l-a “cules” pentru a-şi atinge perfecţiunea… E mult pentru o Limbă, e
Grigore Vieru prietenilor, tuturor celor care l-au iubit şi
admirat.
Basarabenii angajaţi la Consiliul Europei
viaţă şi moarte, mă aflam la spital şi l-am între- prea mult pentru un Om. Prin Vieru am continuat să fim bucată din corpul Ţării,
bat pe ilustrul nostru doctor Gheorghe Ghidirim Ne-a fost şi ne-a rămas exemplu şi membrii familiilor lor:
aceiaşi la chip şi cuget, aceeaşi în simţire şi credinţă, … sau poate prin El aşa am
ce se mai poate face. – Ioane, doctorii fac tot ce De-a fi şi de-a iubi pe lume Liliana Cecan, Eugen Cibotaru, Li-
dorit să ne ştim. Vieru şi o epocă, zbuciumul căreia nu ne-a lăsat topiţi în Imperiu.
le stă în puteri – mi-a răspuns. – Doar rugăciunile O ţară, o mamă şi un nume lia Cibotaru, Diana Cozaru, Cristina
Oare cât să-i fi costat … zic, şi îi mai amintesc pe Ziedonis şi Emin, pe Draci,
îl mai pot salva, aşa cum odinioară l-au ajutat pe Prin care şi-a-nălţat un templu – Cristiuc, Dragoş Cucereanu, Silvia Cur-
… nume, prieteni, destine şi zbucium. Pare-mi-se că omagiile şi jalea lăsată pes-
Dumitru Matcovschi să învie din morţi. Cuvîntu-nveşnicit în carte, cenco, Cristina Gonţa, Elena Gonţa,
te întreaga Ţară nu îi vor aduce liniştea sufletului, nici Nichita Stănescu şi Ioan
Ne-am rugat şi de data aceasta, dar se vede Care sfidează orice moarte. Rodica Gonţa, Victor Munteanu, Horia
Alexandru n-o să-i şteargă tristeţea de pe chip. Doar dacă reuşim să aducem Ţara
că rugăciunile noastre n-au ajuns la cer. Înseam- Nagacevschi, Radu Panţîru, Octavian
acasă, acasă la Pererâta. Doar dacă închidem acest cerc…
nă că nu ne-am rugat îndeajuns, înseamnă că nu S-a dus, dar n-a murit poetul! Şofranschi, Adriana Turculeţ
… nebănuite sunt căile Domnului.
am fost crezuţi, aşa cum s-a întâmplat în anii ’80,
Dumnezeu să te odihnească, Grigore!
când eram cu toţii uniţi în cuget şi simţiri (s-a vă- Acad. Vasile Micu 19 ianuarie 2009, Strasbourg, Franţa
zut la Marile Adunări Naţionale). Azi – dezbinaţi, Casa lui Liviu şi Ştefan Damian
înrăiţi, încrâncenaţi –, nu mai formăm un popor,
ci o gloată. Doar o gloată îi putea aduce pe comu-
nişti la putere. I-a adus de data asta fără tancuri şi
Dreptul la nemurire
RECVIEM PENTRU
fără trupe armate. ÎN LINIŞTEA LACRIMII SĂ-L AVEM
…Iartă-ne, Grigore Vieru, nu te-am meritat!
Tu ne-ai iubit mai mult decât te-am iubit noi pe
tine, ne-ai iubit ştiind cât de păcătoşi suntem. Îţi
APROAPE PE GRIGORE VIERU FRATELE GRIGORE
imputam cu toţii că nu te mai astâmperi, nu te mai Numai un poet precum a fost Grigore Vieru putea să aibă cutremurătoarea pre- Anul 2009 începe cu o mare nesi- reprezintă şi care ne justifică. Grigore
saturi de onoruri, că alergi după aplauze, după moniţie a plecării sale spre un tărâm predestinat – cel eminescian. Să luăm aminte guranţă în inimile noastre, cu malefice este, cum ne spune chiar el, un verde
succes. Într-adevăr, tot timpul te duceai undeva prevestiri, şi doar cu o mică geană de care ne vede, cu alte cuvinte, un simbol
la primele patru rânduri din zbuciumatul Domniei Sale “ Legământ”:
pentru că, vezi bine, erai chemat ba la un sim- speranţă într-un viitor mai mult sau mai al vieţii şi al reînvierii pe care se adre-
Ştiu: cândva la miez de noapte,
pozion, ba la o grădiniţă de copii, ba la o lansare puţin depărtat. În mijlocul lui ianuarie, sează şi urgisitei naţii româneşti prin Ar-
Ori la răsărit de soare
de carte – aici la Chişinău sau în Transilvania, la un luceafăr a strălucit din nou în cerul maghedonul cultural pe care îl trăim.
Stinge-mi-s-or ochii mie
Academie – la Bucureşti sau te duceai într-un sat eternităţii neamului românesc, dar alt Acest mare poet, de o constituţie fi-
de la marginea lumii – unde mai rămăsese doar Tot deasupra cărţii sale…
Şi a plecat poetul, într-adevăr, “la miez de noapte”, în acel mijloc de gerar, luceafăr s-a stins pe neaşteptate pentru zică firavă, mereu încercat de o serie în-
câteva familii de români. Ce-i cu dânsul, de ce nu
când, exact cu 159 de ani în urmă, se aprindea ingenuu Steaua Marelui nostru Emi- a ne apare în viitor ca o bogăţie perenă treagă de neplăceri legate de sănătatea sa
se-astâmpără, de ce nu se cruţă?, ne întrebam. Şi
nescu. Şi nu se putea ca anume în această zi să fie lipsă la acel miracol al reaprinde- a acestui pământ binecuvântat de zei şi şi de efortul pe care l-a făcut cheltuindu-
nu înţelegeam că tu erai ca un preot, care-şi face
rii pe cerul suferinţelor noastre a Luceafărului Poeziei Noastre Naţionale, el, Grigo- urgisit de oameni. Prietenul nostru, al se pentru cultivarea şi apărarea contem-
apostolatul, erai ca un medic care nu putea refuza
un pacient, pentru că Basarabia noastră bolnavă e re Vieru, însuşi fiind poetul – Lacrimă a Basarabiei. meu şi al tuturor, Grigore Vieru a plecat poranilor săi, era, în realitate, dăruit cu o
şi orfană, are nevoie de căldura părintească pen- Acolo, la Cahul, sub bolta universului infinit cu stele sudice, Grigore Vieru şi-a dintre noi ca o victimă tragică a întâm- energie uriaşă pe care a oferit-o în între-
tru ca să nu-i îngheţe sufletul. Şi te duceai să îl luat Bun Rămas de la Raza Stelei lui Eminescu, acea Rază călăuzitoare ce i-a întărit plării într-un moment în care cultura şi gime pentru frumuseţe sau pentru drep-
încălzeşti. Te duceai acolo unde erai chemat. Pe- şi i-a dus paşii lui tereştri, i-a detectat zborul inspiraţiei dăruite lui de însuşi Demi- chiar dăinuirea propriei identităţi sunt tate şi pentru luminarea marii şi indes-
aceste plaiuri – acum 2 milenii – a păşit Aposto- urg până la ultima-i clipă fatală… puse în discuţie cu o agresivitate din ce tructibile familii româneşti. Evocându-l,
lul Andrei – Cel dintâi chemat. Ferice de cel care Iată că i s-au închis pentru vecie recele-i pleoape, dar a rămas deschisă Cartea în ce mai mare de nenumăraţii noştri ne- ne vin în minte versurile unui altui scrii-
aude această chemare şi se duce să-şi împlinească Poeziei sale, pe care o va citi posteritatea recunoscătoare, aşezându-i-o ca pernă cu prieteni. tor de valoare, adresate lui Eminescu, cu
destinul. Tu ai auzit-o. Şi-acum eşti alături de Al. toţi codrii ei în zbucium… În acea seară, înainte de a pleca din care Grigore Vieru este astăzi contem-
Mateevici, alături de Ion şi Doina. Cahul unde venise la comemorarea ce- poran în Absolut: Făclie, ce-o să-i pese
Pentru tine iubirea de neam a fost o religie, ţi- luilalt Poet Naţional, Mihai Eminescu, lumii că tu te mistui luminând?
ai pus tot harul tău poetic în slujba acestui neam.
N-ai făcut-o în detrimentul altor seminţii. Cum
nu e în detrimentul altor mame, dacă îţi venerezi
Blestem am stat trei ore împreună la o masă. Cu
noi se afla şi tânărul interpret de muzi-
că populară, Paul Fuego, un adevărat şi
Pe Grigore Vieru, o zodie nefastă l-a
răpit pe neaşteptate tocmai când se întor-
cea de la o întâlnire cu Eminescu. L-am
propria ta mamă. (Lipsiţilor de omenie, vânzătorilor sincer admirator al poetului. Ca de obi- implorat să vină cu mine la Galaţi căci
Te-ai născut într-o Basarabie fără munţi, fără de neam şi ideal naţional românesc – bolşevizate cei, Grigore strălucea, fără nici un efort, era târziu şi drumurile Basarabiei erau
mare, doar cu dealuri şi şesuri. Dar te-ai înălţat cei care l-au atacat şi l-au asasinat mo- Voi, stârpituri, din iaduri avortate, prin frumuseţea şi ardoarea cuvintelor cufundate în ceaţă la acea oră. Dar, el se
prin creaţia, prin faptele tale ca un munte, al cărui ral pe marele nostru Grigore Vieru) Pline de rele numai şi păcate sale. Lipsit de orice vanitate, el era tot- grăbea să ajungă acasă la familia sa care
pisc se vede şi-n Ţară, şi hăt departe peste hota- Ce n-aţi ştiut de cinste niciodată! deauna acelaşi om de spirit, egal cu cei era ca o oază pentru mintea lui cutreera-
re. Astăzi toată opera ta devine un testament lăsat Nu veţi scăpa de aspra judecată Sluţenia fie-vă agăţată care-l înconjurau, răspândind cu o mare tă de fermecătoare imagini şi de negrăi-
nouă şi generaţiilor viitoare. Fiece cuvânt scris Voi, javrelor, din zel prea mult Pe veci de gât spre aspra judecată îndemânare toate darurile talentului cu ta armonie a cuvintelor care răsunau ca
de tine capătă o greutate şi o valoare de “piatră dresate, Cu toată stirpea voastră blestemată. care a fost hăruit de la natură. Îl ascul- un cântec în limba poporului său. Aripa
rară pe moşie revărsastă”. Ai scris cândva “De Ce lingeţi scara naltelor palate Amin! Căci mai departe nu se poate! tam cu mirare şi cu o intensă satisfacţie neagră a fatalităţii a curmat drumul său
avem sau nu dreptate – Eminescu să ne judece”. De zgardă duşi, făr’ botniţe-aninate... cum ştie să îmbrace, în cuvinte simple de lumină. Peste cugetele noastre, ves-
Ei bine, astăzi şi numele lui Grigore Vieru devine Buldogi bipezi cu mutre grase,late – Mihai Morăraş,
un criteriu în a aprecia dacă faptele noastre sunt şi adânci, idei şi sentimente de o mare tea a căzut ca un trăznet. Prin plecarea
Păgâne creaturi 18 ianuarie 2009 complexitate. lui eram cu toţii cu un pas mai aproape
bune sau rele.
Grigore Vieru e mai mult poet de- de moarte. Chipul lui inspirat, o privire
Odată cu plecarea ta s-a făcut mai frig în Ba-
sarabia, dragă Grig. Siberiile de gheaţă vor bate Voievod al demnităţiii noastre! cât om, deşi acum, judecând întreaga sa
existenţă, putem spune că el a fost o jert-
care vedea dincolo de realitatea imedi-
ată, dispare pentru totdeauna, lăsând un
mai năpraznic în geamurile noastre...
…Dar viaţa merge înainte. Iată, deseară, după fă conştientă şi benevolă întru mântuirea uriaş gol în inima noastră. Rămâne nu-
Naţiunea română este în doliu. A
ce vor arăta la televizor înmormântarea ta, craini- ferinţe, un sprijin moral de nădejde şi fiinţei şi demnităţii fraţilor săi dintre mai gândul, versul, gestul lui profetic,
căzut la datorie marele poet naţional
cul va anunţa cum va fi vremea în Ţară, la munte, de încredere în momentele de cumpănă Prut şi Nistru, care sunt şi fraţii noştri valori care sunt nepieritoare. Ele sunt
român Grigore Vieru.
la mare. La munte va ninge sau, vorba cântecului: prin care mi-a fost dat să trec. O să-i buni, de aceeaşi mamă. de-acum şi de mai înainte la temelia su-
La munte ninge, plouă, Dispariţia tragică a marelui poet fiu veşnic recunoscător… Pare greşit să ne închipuim că poetul fletului nemuritor a poporului nostru.
La şes cade rouă. Grigore Vieru este o pierdere enormă Destinul a făcut ca să fiu împreună Grigore Vieru a fost doar o jertfă a pro- Exegi monumentum aere perenius,
Roua sunt lacrimile noastre pentru tine, Grig,
pentru tot neamul românesc, dar mai cu poetul Grigore Vieru în epicentrul priului său destin sau al unei conjuncturi spunea marele poet Ovidiu cu aproape
atât de cald, atât de-aproape ne-ai fost şi-.acum
ales pentru “blânda Basarabie, ajun- multor evenimente majore din Basara- nefavorabile pe care o traversează întrea- două mii de ani înainte.
eşti atât de rece şi-atât de departe. să-n ziua de apoi”, vorba genialului bia de la cumpănă de milenii şi de des- ga naţiune. A fost şi rămâne, într-adevăr, Grigore Vieru şi-a înălţat prin ope-
Ai închis ochii “la miez de noapte”, aşa pre-
Eminescu. tin istoric. Acest fapt m-a convins din un mare poet naţional, înzestrat cu mare ra sa un monument mai nepieritor decât
cum ai prezis în poezia “Legământ” încă acum 45 Marele poet şi patriot Grigore Vie- plin că Grigore Vieru a fost nu numai simţire şi cuget românesc, dar şi un sol- arama. La căpătâiul lui, celui plecat pe
de ani. ru a fost şi va rămâne mereu un ade- un mare poet patriot şi politician, dar şi dat luptător pe baricade, hotărât să dea drumul fără întoarcere al veşniciei, orice
Ai murit atunci când s-a născut Eminescu. Îţi
vărat Voievod al demnităţii noastre un Om adevărat. spiritualităţii şi culturii autohtone toc- cuvânt al nostru pare sărac şi neputin-
vor pune oare la creştet cartea-i “cu toţi codrii ei
naţionale, fapt confirmat incontestabil Destinul marelui dispărut este şi mai armele de care avea nevoie în aces- cios în a exprima imensa durere care ne
în zbucium” – aşa cum ţi-ai dorit?
de bogata şi inconfundabila-i operă li- destinul tragic al Basarabiei contempo- te momente de cumpănă: poezia, mai cuprinde. La despărţire, să ne amintim
Tot tu ai spus: “Un scriitor nu poate învia de-
terară, precum şi de vasta-i activitate rane. Şi numele poetului academician puternică decât orice armă ucigătoare de acel frumos vers din versurile shakes-
cât în limba în care a murit”.
culturală şi politică, ce sunt un model Grigore Vieru va fi scris în istoria Nea- şi împotrivirea prin cuvânt, protestul periene care spune:
Dacă vrem, dragi basarabeni, ca sufletul lui să se
de slujire Patriei, de luptă curajoasă mului Românesc cu litere de aur, ca şi necurmat împotriva imposturii istorice şi
odihnească în pace – să înfăptuim Unirea! Mai întâi
şi consecventă pentru Unire, Adevăr,
– noi înde noi, apoi cu tot Neamul. Astfel vom putea numele tuturor martirilor care au căzut a utopiilor internaţionaliste. Nu cultiva Nepieritoare fie-ţi amintirea
Democraţie şi Omenie. L-am cunoscut
păstra această Sfântă Limbă, în care va învia Poetul, la datorie pentru renaşterea naţională şi etichetele aflate la mare cinste în mass- Ce-n pieptul tuturor pe veci se sapă,
personal pe Grigore Vieru încă în anii
limba pe care a iubit-o ca lumina ochilor. Dar pân- democratizarea Basarabiei şi a Trans- media contemporană, dar îl vom perce- Supus ţărânii eu voi zace-n groapă,
studenţiei (1956), apoi familiile noas-
atunci… Îmbracă-te în doliu, Basarabie orfană! nistriei. pe pe Grigore Vieru ca pe o rădăcină de Tu veşnic vei trăi ca şi gândirea.
tre au locuit în blocuri vecine, iar co-
Grig, sau cum ţi se adresau Ion şi Doina, nene Adio, Voievod al demnităţii noastre foc a spiritualităţii româneşti contempo-
Grig, de ce te-ai supărat pe noi?! piii mei, Mircea şi Cezara, au învăţat naţionale! rane. Raportat la elitiştii care scuipă pe Dar cine va fi în locul lui pe baricade?
Iartă-ne. Iartă-ne, dacă poţi! după Abecedarul lui Grigore Vieru. Dumnezeu să te odihnească cu tot ce e românesc, el este deasupra ari-
Pentru mine poetul Grigore Vieru a drepţii, frate Grigore! pei colonialiste tinzând, prin operă, către
Ion UNGUREANU fost un adevărat frate de idei şi de su- Ion BUGA filonul adânc autohton, singurul care ne Viorel DINESCU
Nr. 3 (3307), 22 ianuarie 2009
Vieru,
sufletul
Vieru era stânca, ce ne acoperea pe
toţi de orice vijelie.
Vieru era veşmântul nostru de săr-
bătoare, el însuşi fiind o sărbătoare
pentru fiecare dintre noi, cei pe care ne
lumina de câte ori îl vedeam.
Vieru era sufletul nostru, prin care
vedeam mai clar viitorul.
Vieru era aripile cu care zburam
până în profunzimile fiinţei noastre,
acolo unde se ascund copilul din noi şi
mama.
Vieru era mâna părintească, ce, şi
atunci când îţi arăta cu degetul, era
dulce.
Toate atacurile unor lepre furibun-
de, îndreptate împotriva lui Grigore
Vieru, ne vizau, de fapt, pe fiecare din-
tre noi, iar El ne acoperea cu nemurirea
strălucitoare a verbului său.
Vieru era bunătatea care se dăruia
fără rezerve, era pâinea noastră cea de
toate zilele.
Vieru era cel care ne învăluie şi
acum, din nevăzut, într-o lumină pură,
clară, nevinovată.
Vieru este lacrima noastră, care as-
tăzi, simt, a ajuns la Dumnezeu şi stă
lângă Tronul Domnului.
Vieru este şi rămâne pentru totdeau-
na un mucenic şi un mare apostol al în-
tregului neam românesc.
Nina JOSU
Literatura şi arta 5
Timpul, parcă,
s-a oprit Cel mai mare poet O durere care ne va
Doamne, EL, doar , se ruga,
Ca să-mi cânte ŢARA mea, basarabean face şi mai trişti...
Ca să-şi plângă mama, dorul, Marele poet, patriot şi luptător pentru dreptul sacru al basarabenilor de a fi cine i-a
Casă dragă şi izvorul. Plecarea dintre noi a lui Grigore Vieru, cel mai mare poet basarabean, este o pierdere făcut Dumnezeu, adică români, maestrul Grigore Vieru a plecat dintre noi. A plecat, lă-
irecuperabilă. El a avut însă grijă să lase urmaşilor o zestre literară dintre cele mai preţi- sându-ne moştenire o avere spirituală de nepreţuit, dar şi o imensă durere. O durere care
Timpul, parcă, s-a oprit... îi va face şi mai trişti pe cei cu sufletul curat, o durere care , poate, îi va pune pe gânduri
oase. Opera sa literară este una rezistentă. Ea va dăinui în timp. Pentru că este luminată
Nu-i apus nici răsărit... pe cei care, în numele orgoliilor şi intereselor particulare, au uitat de idealurile pentru
de razele dătătoare de viaţă ale unui talent viguros şi ale unui suflet curat; pentru că este
Curge trist de dor cerescu pătrunsă de spirit umanist şi îşi trage seva din valorile fundamentale ale neamului româ- care s-au sacrificat cei mai buni dintre noi, o durere care ar putea să trezească din som-
Lacrima lui Eminescu. nesc. Grigore Vieru a fost o personalitate exemplară în multe privinţe, inclusiv în ceea nul cel de moarte şi zămislitor de monştri pe urmaşii becistnici ai lui Ştefan cel Mare şi
ce priveşte apărarea cinstei şi onoarei cititorilor, a tuturor conaţionalilor săi. Regretatul Sfânt.
A plecat fără să-şi vadă visul împlinit, adică cele două maluri ale Prutului unite, fără
Plânge Prutul, codrul plânge, poet a fost un scutier sigur al demnităţii noastre naţionale, virtute ce s-a manifestat în pe-
Plâng izvoarele-n suspine rioada grea a totalitarismului, precum şi în anii regimurilor postsovietice din Republica să reuşească să-şi smulgă din suflet profunda şi istovitoarea tristeţe, generată de crudul
adevăr că realitatea noastră a fost şi a rămas alta decât şi-a dorit-o poetul, că basarabea-
Vatra,doina-n hohot plânge, Moldova, ce s-au inspirat din ideologia şi politica sovietică.
nul nu şi-a însuşit lecţia de demnitate naţională, că frumosul deseori este doar o iluzie, că
Dârzenia lui ne încuraja, ne întărea spiritual, ne alimenta speranţa într-un viitor mai
Mi-a murit Poetul drag... bun. Lichelele şi lepădăturile de tot soiul, trădătorii de neam au dezlănţuit atacuri furi- adevăratele virtuţi sunt proprii visătorilor naivi, că nobleţea există doar în inima unei mi-
norităţi predestinate suferinţei şi decepţiilor, că nu există decât puţini indivizi care să-ţi
Plânge frunza cea de fag... bunde împotriva Poetului. El a ripostat voiniceşte, apărându-şi nu doar propria demnita-
ofere certitudinea corectitudinii, moralităţii, verticalităţii şi dăruirii în numele idealurilor
te, ci şi pe cea a tuturor românilor din stânga Prutului.
Veronica Bumbu sacre. Toate acestea sunt condiţia existenţei doar a personalităţilor avansate spiritual, a
În urma accidentului tragic din 18 ianuarie a.c. inima poetului a cedat prima. Era
intelectualilor oneşti şi conştienţi de misiunea lor istorică, a martirilor în numele viitoru-
prea puternic traumatizată de ciomăgarii regimului actual, ca să mai poată rezista. Re-
Vieru ni-i comoară gimul a făcut însă un “gest”: a organizat funeralii naţionale, admiţând că poetul plecat
dintre noi nu mai prezintă niciun pericol. În schimb, “gestul” respectiv, în viziunea co-
lui neamului pe care ţi l-a hărăzit Dumnezeu. O astfel de personalitate a fost şi va rămîne
pentru totdeauna poetul Grigore Vieru. A plecat... şi ne-a lăsat săraci şi pustiiţi, jenaţi de
muniştilor, ar putea aduce profit politic partidului de guvernământ în viitoarea campanie ineficienţa, indiferenţa, vanitatea, laşitatea şi deşertăciunea noastră. Ne-a lăsat trişti şi
Din cer o stea coboară
electorală. Aşa să fie oare? Vor accepta democraţii din Republica Moldova să le fie în- derutaţi în încercarea de a răspunde la dureroasa întrebare: am meritat oare să-l avem pe
Pe-acest pămînt durut
gropate, în 2009, speranţele pe care le nutrea şi Grigore Vieru? GRIGORE VIERU?
În lacrimi e o Ţară –
Adio, maestre! Zina Gane
Aici, şi peste Prut.
Acad. Alexandru MOŞANU
Din cer o stea coboară
Cu foc mistuitor – A DOUA MARE ADUNARE
Regrete eterne
NAŢIONALĂ la CHIŞINĂU
Poetu-i plîns de Ţară
Prelung, tînguitor.
Cercetătorii de la Institutul de Filologie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei sunt pro-
Din cer o stea coboară fund îndureraţi de plecarea la cele veşnice a poetului Grigore VIERU. Un adevărat spirit O inimă mare ai avut, Grigore, şi ai îm- Sunt mulţi dintr-aceia care fac totul ca să
Şi alta azi se naşte –
renascentist şi un mare bărbat al neamului românesc, neobositul şi talentatul Grigore VI- părţit-o toată Neamului tău! Astăzi au alergat uităm de Marea Adunare Naţională şi iată că
Vieru ni-i comoară
ERU a adus contribuţii esenţiale în literatura română, fiind, totodată, iniţiatorul şi pro- mii şi mii de oameni la Chişinău să-ţi întoar- tu, de unul singur, sacrificîndu-te, ai făcut as-
Pîn’ dincolo de aştri!
motorul aspiraţiilor naţionale ale basarabenilor. Opera Sa rămâne un capitol important că inima înapoi, dar era prea tîrziu. tăzi a Doua Mare Adunare Naţională la Chi-
Mihai LESCU
al culturii noastre. Prin trecerea în nefiinţă a poetului, comunitatea academică pierde un O, Grigore! De la Ştefan cel Mare încoa- şinău! Te auzeam de multe ori spunînd: „Nu
model al omului de cultură, cu alese calităţi intelectuale şi morale, a cărui generozitate ce nu s-a văzut atîta lume la o înmormîntare! moare Basarabia!” Şi, într-adevăr, nu moare,
ne va aminti mereu că doar „dăruind vei dobândi”. Dacă ai putea să deschizi ochii, să vezi oa- Grigore! Deschide ochii şi vezi!
Regrete eterne şi sincere condoleanţe familiei. Dumnezeu să-i primească sufletul în menii care s-au adunat în jurul tău, veniţi de Poeziile, cîntecele, cugetările tale renasc
binecuvântata-i odihnă de veci! pe toate drumurile Basarabiei, Bucovinei şi Neamul şi-l aşază pe temeliile sale fireşti,
Colectivul Institutului de Filologie al AŞM ale României, ţi s-ar vindeca multe din rănile eşti o apă vie întrupătoare pentru noi; tu, Gri-
cu care ai plecat la Domnul! gore, ai deschis în sufletele celor mulţi f e r e

El a plecat
De trei zile şi trei nopţi b u r e a z ă cu s t r e către Dumnezeu.
La moartea Poetului lacrimi în Chişinău şi în toată Ţara. Tu ai
plîns cu lacrimile oamenilor, acum ei plîng
Noi, cei care am rămas în viaţă, adunaţi
aici, în jurul tău, şi încă sute şi sute de mii
cu lacrimile tale! care n-au putut veni să-şi ia rămas-bun de la

Valul, frunza
Trist de ce-aş fi oare şi cu gura mută?! / Valul mă cuprinde, frunza mă sărută.
Un sfânt al neamului românesc
L-am cunoscut de pe când era student la
Institutul Pedagogic din Chişinău. Impresia
pe care mi-a lăsat-o când l-am văzut mi-a
rămas pe o viaţă întreagă – un înger coborât
din ceruri: emana bunătate, vorbă dulce, lu-
mină. Tot acolo am cunoscut-o şi pe viitoarea
consoartă a regretatului Grig cel Mare, dom-
nişoara Raisa.
Mai apoi, întrevederile noastre avură
loc în anturajul lui Ion Druţă, care, dacă nu
dau greş, a fost primul care îl dezmierda cu
numele Grig. Prin anii ’60, Druţă spunea că
Grigore Vieru e cel mai bun poet de la noi,
adică din Basarabia. Mai târziu, pe când în-
cepusem şi eu să prind gustul literaturii, po-
eziile, cântecele Marelui Grig le simţeam ca
pe nişte podoabe coborâte din Sfânta Scrip-
tură şi chipul lui, pentru mine, semăna cu un
Înger matur ce cântă bucuriile şi durerile nea-
mului nostru românesc.
La începutul anilor ’80 îi invitasem la noi
acasă pe soţii Vieru la o seară de Crăciun (pe
stil nou).
Trecând pragul, ei ne făcură sărbătoarea
Naşterii Domnului şi mai sărbătoare. Chiar şi
bradul împodobit zâmbea de bucurie.
Clipa în care pot muri fericir
Da, trebuie să fac / Ordine în viaţa mea / Înainte de a pleca.
Să pândesc clipa / În care pot muri fericit.
Grigore VIERU
Grig Vieru ne înmânează o cărţulie care
încăpea într-un buzunar de sacou:
Cel mai scump dar al nostru.
Era vorba despre volumaşul de poezii al
maestrului Grigore Vieru, editat la Bucureşti
în 1981, în colecţia Cele mai frumoase poezii.
Vieru risca făcând cadouri – volumaşe
de felul acesta editate în grafia latină şi, mai
ales, editate la România. Profesorul Dan Pa-
puc a încercat să facă aşa ceva şi cu o lucrare
de-a mea, însă n-a reuşit, transmiţându-mi că
o pot păţi rău.
Volumul cu vreo 200 de splendide poezii
e prefaţat de alt mare poet, Marin Sorescu,
clasic al literaturii române. Această prefaţă
îl aşază pe Grigore Vieru în familia marilor
poeţi ai lumii.
Doar versurile din acest volum cu titlul
Izvorul şi clipa îi fac umbra unui sfânt. Dar
dacă examinăm cu atenţie măreaţa lui Operă,
atât pentru copii, cât şi pentru cei în vârstă –
din adâncul text filosofic al acesteia rezultă
că gânditorul Grigore Vieru e un dascăl fără
pereche, un sfânt al Neamului Românesc.
Acad. Petru SOLTAN
Cu prietenul Andrei Tamazlâcaru
Grigore VIERU
împlinit
Am aflat cu profundă tristeţe subita
trecere Dincolo a poetului nostru Grigo-
re Vieru. Cerul eternităţii Neamului Ro-
mânesc a devenit mai bogat cu un Spirit,
iar noi am rămas şi mai singuri, şi mai
săraci. Grigore Vieru nu a fost poetul pe
care l-am învăţat la şcoală noi şi copiii
noştri, pe care îl vor silabisi, învăţa, cân-
ta, nepoţii şi strănepoţii noştri. El a fost
pentru noi toţi, în firescul şi omenescul
mesajului său, în melosul dulce şi ar-
monios a tot ce a scris, în vraja senină
şi limpede a cuvântului matern în care
ne-a învăluit, aerul pe care l-am respi-
rat, mantia de lumină în care, ocrotiţi,
am crescut, ca să ajungem nevătămaţi la
anul 1989, la Limba Română. Ne-a fost,
fără ca să ne-o spună, fără ca să înţele-
gem noi înşine până azi, un părinte. Tre-
buia să trăiască etern, să reziste etern şi
să fie etern de ceva vinovat. Cu adevă-
rat, „în viaţă totul e să învingi, ca apoi
să ceri îndurare”. Să cerem îndurare noi,
cei rămaşi, el nu mai are nevoie de ni-
mic. El a Plecat Împlinit. Dumnezeu să-l
odihnească şi să-i respire peste răni.
În numele mai multor basarabeni imi-
graţi în Italia,
Eugenia Bulat şi Iurie Bojoncă.
Veneţia, 18 ianuarie 2009
Poeţii
Pentru Grigore Vieru
Poeţii sunt
ca şi pruncii.
Lumea lor,
altfel croită,
o simţi de departe…
Când vii către ei,
gându-n jur e candid,
ozonat,
se respiră profund şi uşor
ca în codru…
Printre ramuri răzbat
raze drepte şi clare,
rădăcini în adânc,
încleştate de stânci,
intuieşti.
Lumea lor
e o pace de rouă
neatinsă,
o pace de leagăn,
albastră şi
trist-veghetoare…
Ca pruncii,
ca pruncii,
poeţii.
Aproape că gânguresc…
Ce lume urlândă-înafară…
Eugenia Bulat,
Veneţia
Plânge ţara,
Plîng mamele pe care le-ai mîngîiat via- tine, ne cerem iertare că nu te-am putut salva
Plânge neamul,
ţa întreagă aşa cum numai tu ai ştiut, plîng şi-ţi promitem că nu-i vom lăsa pe cei care
Plâng maturii şi copiii,
copiii, ei încă nu înţeleg ce s-a întîmplat şi înnegresc sufletele noastre să astupe aceste
Plânge cerul,
te aşteaptă să mai vii în şcoala lor, plîng băr- f e r e s t r e către Dumnezeu, pe care le-ai
Plâng salcâmii,
baţii, Grigore! Tu ai scos spinii din sufletul deschis tu!
Plânge soarele şi luna,
Neamului şi Neamul plînge că nu mai are N-ai avut odihnă în viaţă, aşa ţi-a fost
Plânge candela-n biserici,
cine să-l apere cu aceeaşi vehemenţă, aceeaşi destinul. Odihneşte în Împărăţia şi în paza
Plâng izvoarele întruna…
statornicie şi jertfire de sine. Domnului, frate Grigore!
Plâng că a murit Poetul,
Dar oare e destul astăzi să plîngi numai,
Plâng că a murit Vieru…
cînd tu ai fost un mare luptător?! Spiridon Vangheli
Gr. Belostecinic,
prof. univ., dr. hab., rector al ASEM
Basarabie orfană
Cu plecarea maestrului-patriot Grigore Vi-
eru în lumea celor Drepţi Basarabia a devenit
şi mai orfană.
Grigore Vieru a fost şi va rămâne în istorie
Lacrima Curată o, Basarabiei cu care Domnia
Sa a trudit la protejarea românilor basarabeni
de păgânism şi mancurtism, îndreptându-i şi
îndrumându-i pe calea dreaptă a strămoşilor
ce a dus şi duce la unificarea celor două ma-
luri ce încă ne despart.
Opera lui Grigore Vieru, poeziile sale
sunt şi ar fi citite şi răscitite, cântate şi plân-
se la timpuri bune şi grele, ele vor servi drept
izvor spiritual nesecat de verticalitate şi iden-
titate românească pentru multe, multe gene-
raţii, pentru care Măria Sa a luptat toată viaţa ­Grigore Vieru împreună cu Spiridon Vangheli lucrînd la Abecedar
conştientă şi le-a demonstrat cum poate fi în-
lăturată sârma ghimpată de la Prut şi neamul
întregit.
Dumnezeu să-l odihnească în împără- Trecut prin toate încercările
ţia Sa!
A căzut din cer încă o stea. Cred că cea liniştite, privirile mereu întrebătoare ale ochi-
mai luminoasă stea care a luminat vreodată lor lui, cărţile cu căldura versurilor sale. De
Acad. Sergiu Ion CHIRCĂ
pe bolta cerului mult pătimitei noastre Basa- parcă îl văd grăbit pe străzile Bucureştiului ori
rabiei. Razele luminii acestei stele aprinse de ale Chişinăului. El să grăbea mereu să-i cu-
geniala poezie a lui Grigore Vieru au pătruns prindă pe toţi prietenii, toată lumea bună. Nu
UNU ŞI TREIZECI – continentele, munţii, mările, gheţarii polari, am să-l mai văd sprijinit cu braţele pe pian,
18.01 2009 arşiţa africană, ca să străbată calea spre Tatăl ascultând cântecele din „Maria-Mirabela” ori
Omagiu Marelui Poet Grigore Vieru nostru cel din cer, spre mamele noastre dătă- cele despre mama. El nu va mai apăsa pe bu-
toare de viaţă, spre copiii noştri alergând prin tonul soneriei casei mele, pentru a-mi aduce
iarba proaspătă şi verde, spre îndrăgostiţi, noi poezii. Voi sta singur în faţa versurilor sale
În astă noapte a căzut o stea, spre bunici, spre toţi cei care iubesc pământul înmărmurite pentru veşnicie şi voi încerca ast-
A căzut întru noi idealuri, strămoşesc, limba, poporul şi omenia. Inima fel ca din cremene să scot măcar o scânteie de
S-a stins... cel mai Mare Poet, acestui Marele Om al neamului românesc a acolo pentru a o pune apoi pe note.
Plânge Prutul cu ambele maluri. adus noi ritmuri, noi melodii, o nouă căldură El a trecut prin toate încercările grele ale
în pieptul fiecăruia dintre noi. El ne întorcea vieţii unui copil, rămas fără tată, a unui artist
Basarabia-i stoarsă de lacrimi, mereu la casa părintească, acolo unde nucul neobişnuit, care nu se încadra nicidecum în
Lumânări se aprind în sobor, singuratic se uita în ferestrele pustii şi întreaba canoanele diabolice ale vremurilor de nu de-
Plânge Ţara cu lacrimi amare, mereu: „mamă, unde eşti?”. El ne-a îndreptat mult. Toate obstacolele le-a depăşit cu dem-
După cel mai iubit scriitor. privirile spre zborul liei-ciocârliei, spre soare, nitate şi onoare. De un singur obstacol nu a
spre bunătatea omenească. El era acela care nu putut scăpa, acela pe care l-au pus, hapsânii şi
Pământul în alb peste noapte, s-a împăcat niciodată cu răufăcătorii, trădăto- neînduplecaţii de bani, în calea lui „de la Emi-
rii de neam, cu laşii, mincinoşii ce îl înconju- nescu” spre casă la mijlocul de drum de lângă
Vestmânt pentru-n ultim onor,
rau şi i-au stricat viaţa, i-au scurtat zilele, i-au Ialoveni. A răsunat ultima şi fatala explozie
Vieru de astăzi va scrie din cer, rupt inima din piept. El a fost acela care până care i-a luat viaţa şi i-a ridicat sufletul spre
Poeţii sunt veşnici, poeţii nu mor. la ultima suflare a cântat libertatea, indepen- îngeri, cum am citit într-un reportaj apărut la
denţa şi integritatea poporului nostru, strivind Bucureşti. Veşnica pomenire, iubitul nostru
De sus se aud zvonuri de clopot, hotarele de fier şi zidind poduri de flori nu nu- prieten, poet şi cetăţean, pentru că ai fost, eşti
În dangătul lor e a noastră durere, mai între malurile râurilor, ci şi între milioane şi vei fi veşnic pentru generaţiile ce vor veni
La unu treizeci a plecat un Poet, de inimi înstrăinate de ceaţa vremii. să aspire la marea Dragoste de Viaţă, de Lu-
Adio ne-a Grig... la re-ve-de-re. Eu am pierdut un Mare Prieten, un Mare mină, de Mamă.
animator al creaţiei, un Mare concetăţean. Mi-
Victor Cobzac au rămas numai imaginea lui, ecoul vocii sale Eugen DOGA
 6 Literatura şi arta Nr. 3 (3307), 22 ianuarie 2009

Basarabia în LA O PARTE! Conştiinţa neamului

ceaţă şi în lacrimi
Grigore Vieru a murit.
A murit acum, deşi a fost omorât de mai
multe ori în timpul vieţii.
Vieru s-a dus la Dumnezeu, lăsând în
urmă o Basarabie ruptă în două: una tristă,
sătulă de comunism, înlăcrimată, zguduită
de moartea Poetului, şi alta intoxicată de co-
munism, chiuitoare şi făţarnică, lovită brusc
de lacrimi… electorale în legătură cu dispa-
riţia lui Grigore Vieru.
Joia trecută, care pentru poet a fost ulti-
ma, săptămânalul „Literatura şi arta” publica
articolul său (cine putea crede că e ultimul?)
„Noi atacuri golăneşti în presa oficială”,
pe care îl preluăm alăturat. Lovit recent de
„Moldova suverană” a lui V. Voronin, Vieru
îl avertiza pe acesta că, citez, „voi fi nevoit
să iau o decizie a mea întru apărarea drep-
tăţii şi onoarei mele de om”. Noi, cei care
eram mai apropiaţi lui Vieru, ştim ce se avea
în vedere când a zis „o decizie a mea”…
Ne-a trecut de mai multe ori pragul re-
dacţiei, mâhnit şi epuizat de „atacurile golă-
neşti din presa oficială”. Mai fiind şi bolnav,
suferea adânc în urma acestor atacuri din
„Flux”-ul lui Roşca şi „Moldova suverană” a
lui Voronin. Ştiindu-l grav bolnav de inimă,
killerii acestora loveau intenţionat în el, ca
să-l doboare, să-l bage în mormânt. Astfel,
până a fi doborât de blocul de beton, ascuns
în ceaţă, Gr. Vieru a fost doborât de atâtea
ori de alte blocuri de beton, numite „Flux”
şi „Moldova suverană”, ascunse în ceaţa
deasă a comunismului adus de Voronin peste
Basarabia.
De multe ori, după ce era lovit de aces-
te blocuri de beton ale lui Voronin şi Roşca,
intra pe la mine în redacţie. Era decis să de-
clare greva foamei - aceasta şi era acea „o
decizie a mea”. Atacurile „românului” Con-
ţiu îl răneau adânc. Era prea sensibil pentru
o Basarabie atât de cinică. Îl sfătuiam insis-
tent să nu citească aceste porcării şi să nu re-
acţioneze la ele, spre satisfacţia animalică a
killerilor săi. Mă asculta în tăcere şi se uita
visător la covorul de pe perete cu chipul lui
M. Eminescu, şi parcă era de acord cu mine.
A doua zi însă, dimineaţă, cineva mă suna şi
îmi spunea că l-a văzut pe Vieru mergând cu
un braţ de ziare subsuoară…
Ceaţa din noaptea de joi spre vineri,
când s-a produs tragicul accident, nu a fost
deloc mai deasă decât cea care i-a fost orga-
nizată de oficialităţi şi prin care i-a fost scris
lui Vieru să treacă ultimii ani. L-au omagiat
fariseic, la nivel naţional, ca să-l asasineze
moral în presa lor chiar a doua zi după ju-
bileu. Au crezut că îl vor putea atrage de
partea lor. Pentru ei, Vieru a avut şi are doar
valoare electorală, nu artistică şi morală. Ei
s-au temut şi se tem de aceste valori. Vieru
este Basarabia română. Vieru şi Basarabia
Cernăuţii îl deplâng pe Vieru...
Cernăuţiul lui Eminescu îl deplânge pe Marele poet al contemporaneităţii Grigore Vi-
eru, numit de unii exegeţi „un Eminescu al zorilor, al dimineţii”.
Aşa i-a fost destinul să plece în eternitate, în noaptea fără de zori, exact în zilele Emi-
nescu, căci anume poetul nostru naţional a fost „rădăcina de foc” a substanţei poetice a
lui Grigore Vieru.
Vizitând Cernăuţiul de mai multe ori, Grigore Vieru spunea că, fiind copil, credea că
pe lume există un singur oraş: Cernăuţii. Şi acest oraş, unde se simte divinitatea şi se
poate crede în ea, este alături de toată suflarea românească, profund îndurerată de vestea
tristă despre încetarea din viaţă a poetului.
Îl deplângem pe Grigore Vieru şi noi, profesorii, elevii de la Şcoala Medie Nr. 10, cu
predare în limba română, din suburbia Roşa, una dintre cele mai vechi şcoli, unde ilustrul
om de litere basarabean a fost aşteptat pe 3 octombrie 2008 cu prilejul jubileului de 600
de ani al Cernăuţiului.
română sunt o singură dramă. Lovind în Vie-
ru, ei loveau în această Basarabie. Ei nu i-au
iertat niciodată credinţa pe care Vieru o pro-
povăduia zilnic, ca un apostol: că este român
şi că suntem români.
De aceea, l-au ţinut mereu în ceaţă, sco-
ţându-i în faţă blocuri de beton şi aici, în Ba-
sarabia, dar şi peste Prut. Asasinii lui morali
nu au fost pedepsiţi. Conţiu de la „Moldova
suverană”, Roşca de la „Flux”, asistat de un
Burciu şi un Praporşcic, sunt sănătoşi şi vo-
ioşi, mereu pe linia întâi a partidului lui Vo-
ronin, în lupta împotriva lui Vieru şi a Basa-
rabiei române. Naivul - marele naiv şi copil
- Vieru mai credea că există dreptate şi i se
adresa după dreptate lui Voronin, celui care
a stat şi stă în spatele tuturor asasinatelor
morale organizate împotriva celor care nu
gândesc ca el. Presa lui Voronin (M-1, NIT,
Eu TV, „Moldova suverană”, „Flux”, „Co-
munistul”) chifteşte de minciuni, de atacuri
banditeşti la adresa politicienilor, ziariştilor,
scriitorilor neconvertiţi la ideologia oficială.
Cine l-a oploşit la sânu-i pe renegatul Con-
ţiu, care a lovit cu atâta ticăloşenie morală
în marele Poet? Cine protejează plutonul de
execuţie care trudeşte non-stop, făcând ceaţă
şi scoţând blocuri de beton în calea celor in-
comozi regimului? Zeci, sute de oameni, cei
mai de valoare oameni ai Basarabiei, sunt
asasinaţi moral, executaţi în fiecare zi sub
ochii Stăpânului şi cu blagoslovirea lui.
Acum îl veţi „plânge”, dar îl veţi „plân-
ge” electoral, veţi declara doliu naţional, vă
veţi băga lângă sicriul lui să vă vadă lumea
la televizor, veţi vrea să stoarceţi dividende
şi din ultimul drum al lui Vieru… Nu-l plân-
geţi pe Vieru, fariseilor! Voi l-aţi omorât de
atâtea ori, înaintea tragicului accident. Dum-
nezeu l-a luat la El pentru a-l apăra de tică-
loşeniile voastre.
La moartea lui Mihai Eminescu, marele
basarabean B. P. Hasdeu scria în necrologul
dedicat nefericitului dispărut: „El va trăi,
deşi a murit nebun; vor muri însă pentru ve-
cie nenumăraţii înţelepţi, care au lăsat, lasă
şi vor lăsa totdeauna să înnebunească un
Eminescu”.
„Nenumăraţii înţelepţi” n-au dispărut
nici astăzi. Numele lor vor fi uitate chiar
mâine. Sau vor fi blestemate de posteritate.
Ce va rămâne mâine din numele lui Voronin,
Roşca, Conţiu sau Praporşcic? Nimic. Le
vor mânca uitarea şi dispreţul.
Numele lui Grigore Vieru nu va fi înghi-
ţit de uitare. Pentru că Grigore Vieru nu a
murit, el nu a avut nimic cu moartea. Vieru
a avut ce a avut cu Viaţa. De aceea, Grigore
Vieru va fi atâta timp cât este şi cât va fi Ba-
sarabia română, acest „copil înfăşat în sârmă
ghimpată”…
Constantin Tănase
Ticăloasa şi greţoasa putere comunistă de
la Chişinău, susţinută, din păcate, de o bună
habă de vreme şi de cei care s-au erijat pînă
mai ieri-alaltăieri în aprigi apărători ai româ-
nismului în Basarabia, l-a urât de moarte, or-
ganic şi patologic, pe Marele Dispărut – Gri-
gore Vieru. L-a urât nu de ieri, de azi, ci din-
totdeauna, înainte chiar de a se naşte. Ţinta
atacurilor mârşave ale vrăjmaşilor Neamului
Acasă
O, neamule, tu! / Adunat grămăjoară, / ai putea să-ncapi /
Într-o singură icoană!
Grigore VIERU
a fost, bineînţeles, însăşi ideea de românism,
de demnitate etnică.
Soarta a vrut să-l aleagă anume pe El, pe
muritorul şi nemuritorul Grigore Vieru, să ne
poarte nouă, românilor basarabeni, crucea
aspiraţiilor noastre naţionale. A acceptat con-
ştient şi cu supunere povara acestei misiuni.
Mulţi dintre confraţii de condei şi toţi oame-
nii de suflet i-au stat alături la bine şi la greu.
Trebuie însă să avem astăzi tăria şi să recu-
noaştem un adevăr trist şi amar, şi anume: în
ultimii ani, mai ales după venirea nefastă a
comuniştilor la putere, rândurile susţinători-
lor inimoşi de care El avea atîta nevoie s-au
rărit încetul cu încetul.
Caracatiţa roşie şi cozile de topor au
simţit momentul prielnic şi s-au pus vârtos
pe treabă. Din becisnice şi temătoare, aceste
forţe ale întunericului au devenit obraznice
şi agresive. Hărţuirile şi hăituirile fizice şi
morale ale scriitorului s-au succedat cu regu-
laritate şi de cele mai multe ori ele au lucrat
mână în mână. Toată scursura din mass-me-
dia, finanţată adeseori din banii noştri pu-
blici, asmuţată şi încurajată cu lovituri de
harapnic de puterea actuală de la Chişinău,
a început să alcătuiască de zor liste de pro-
scrişi. Mai exact, liste de spioni români şi de
terorişti împotriva statului RM şi aşa-zişilor
moldoveni care locuiesc în „sclipuita din dai
Boje republică”, vorba Poetului.
au fost „Moldova suverană”, “cotidian al şe-
fului de stat Vladimir Voronin”, şi cotidianul Grigore Vieru a fost mai mult decât un poet, ale cărui versuri au fost, sunt şi vor fi ci-
„Flux”, patronat de PPCD. tite şi cântate. El a fost ca o dădacă fidelă, credincioasă, care a purtat prin lume copilul
Poetul Nicolae Dabija a afirmat în aceste pre nume Basarabia, spunându-i cine este el, al cui este el şi cine-i este mama. Grigore
zile că Grigore Vieru a fost asasinat. La au- Vieru a fost, este şi va fi o creşă pentru prunci, o şcoală pentru elevi, o călăuză-n viaţă
zul acestor spuse, gândul m-a dus mai degra- pentru tineri şi maturi, un părinte spiritual, o alinare pentru bătrâni. Grigore Vieru este
bă la tentativa de linşaj şi de asasinat moral un simbol naţional, care trebuie păstrat în conştiinţa naţională a neamului.
al scriitorului din partea puterii comuniste de
la Chişinău. Convingerea mea fermă este că
Poetul e cu noi
(in memoriam Grigore Vieru)
Soarele s-a-ntunecat Lumea a amuţit, S-au topit zăpezile,
Şi-am căzut în abis, A murit poetul. Pămîntul e cu flori,
A murit poetul. Poetul e cu noi.
Luceafărul a coborît,
Pămîntul s-a desfăcut Lumea a-ngenuncheat,
În jur e doar lumină
Şi-am căzut în abis, A murit poetul.
Şi miros de flori,
A murit poetul.
Raze de lumină Poetul n-a murit!
Cerul a-nceput să plouă Au pătruns pămîntul, Poetul e cu noi!
Cu ploaie de stele, Poetul e cu noi.
A murit poetul.
Raze de lumină
Pe pămînt linişte Au urcat la cer, Ion Cuzuioc,
cerească. Poetul e cu noi. medic şi scriitor
Rămîne viu Sîntem alături
Cînd întreg spaţiul românesc
este cuprins de o mare durere,
Rămîne viu în veacuri, Noi, cei risipiţi în diferite
Cuvîntu-i este urmă. colţuri ale lumii,
Plîng stelele în lacuri, Îngenunchem în faţa sufletului
Marelui poet Grigore Vieru.
Copacii-i ţin cunună.
Din Italia,
Erou al naţiunii, Liguria Savona,
Iubit de tot poporul, Iulia Cocieru-Corobca Romano
Pietro Cocieru
Şi-n setea de dreptate
Ne-a fost precum izvorul. Romano Gaetano
Nadia Puşcaşu
Liuda Veveriţă
Igor Bugauko Ana Maria Romano
Augusta Picasso
Mereu ne-om înfrupta din versu-ţi sfânt
Dragă poete Grigore Vieru, pe ultimul Tău drum pe-acest pământ, venim tot cu-n
vers de-al Măriei Tale, doar parafrazându-l: Basarabia şi tot Neamul Românesc „Îşi
această încercare repetată de asasinare mo-
rală a lui Grigore Vieru a suferit un eşec to- presură rana cu pământ/ cu-a Tale urme dulce…”.
tal. Oricât de firav şi de plăpând ca fizic ar
fi putut să pară la prima vedere, Poetul era Eugenia Manea-Cernei,
tare ca o stâncă în credinţa şi în idealurile doctor în biologie
Sale. Veninul şi ura vrăjmaşilor Neamului nu
aveau forţa ca să-l doboare, puteau doar să-l
scârbească. Era prea sus şi prea curat ca sa-l Dăinuim prin versul vierean
înece această scursură roşie.
Atenţie însă! Puterea comunistă n-a izbu- Toţi profesorii de la liceul nostru stau cu săptămânalul „L.A” de la 1 ianuarie curent
tit să-şi pună în practică planul josnic de asa- în faţă, recitind interviul scriitorului Grigore Vieru „Ninsoarea noastră şi curtea lor”.
sinat moral, atâta timp cât a mai fost în viaţă Acuzăm ziarele „Flux” şi „Moldova suverană”, care l-au tratat atât de neomeneşte,
Poetul. Acum însă, când Dânsul nu se poa- lovind de atâtea ori în inima marelui nostru Poet.
te apăra pentru moment ( căci în timp îl va Nu-i adevărat că Vieru n-a fost în Transnistria – Vieru nici n-a plecat; el este prezent
apăra negreşit propria-i creaţie ), să-l apăram în fiecare zi în Transnistria şi în liceul nostru.
noi, toţi cei care l-am preţuit şi l-am iubit în-
totdeauna. Să-l apărăm de cei care i-au dorit
Noi credem că anul acesta poporul se va deştepta. Acesta este ultimul sacrificiu pe
care l-a făcut Poetul ca să înţelegem cine suntem şi unde trebuie să fim.
mereu moartea, iar astăzi şi-au pus veşminte
îndoliate, încercând cu neobrăzare să ne lip-
Şi, cum a spus Eminescu: „Suntem români şi punctum”.
sească chiar şi de dreptul nostru de a-l plânge
şi de a-l conduce pe ultimul Său drum. Colectivul de profesori, elevi şi părinţi de la Liceul „Lucian Blaga” din Tiraspol.
Spre sfârşitul replicii sale din „Literatu-
ra şi arta”, Grigore Vieru l-a atenţionat direct
şi răspicat pe şeful statului, Vladimir Voro- Nu Vieru a murit…
nin, ca acesta să facă publice dovezile care
ar demonstra că Poetul este un spion român. Dacă stăm şi ne gândim bine, sesizăm o greşeală în realitate: nu Vieru a murit
În caz contrar, zice scriitorul, citez: „voi fi – noi am murit.
nevoit să iau o decizie a mea întru apărarea Alexandru-Horaţiu FRIŞCU
dreptăţii şi onoarei mele de om”. Acesta a
fost ultimul Său mesaj adresat puterii comu-
niste.

Killerii cuvântului scris

Din motive de sănătate, Grigore Vieru n-a venit, dar a trimis un mesaj adresat şcolii, „ NOI ATACURI GOLĂNEŞTI ÎN PRE-
numind-o un bastion al românismului din Cernăuţi. SA OFICIALĂ” – astfel şi-a intitulat scrii-
O parte din cărţile scrise de Grigore Vieru se află în biblioteca şcolii. Elevii de azi, torul Grigore Vieru ultima sa replică, ultima
elevii de mâine se vor apleca deasupra Cărţii Sale, învăţând a iubi părinţii, pământul, lim- palmă usturătoare dată regimului Voronin-
ba şi neamul. Roşca, replică publicată în penultimul număr
al săptămâ nalului „Literatura şi arta”. Publi-
Profesorii şi elevii de la Şcoala Nr. 10, caţiile la care a făcut referire expres Poetul
Cernăuţi
Aşadar, la o parte, fariseilor şi asasini-
lor! Nu vă atingeţi de Numele şi Sufletul Po-
etului!
În lături!
O nouă “profesie” a apărut pe meleagu- contemporanilor, iar pierderea poetului, fi-
Ion Caţaveică rile noastre: de killeri sau, în traducere, uci- indcă trebuie să recunoaştem, am pierdut un
gaşi la comandă. Oricît ar fi de paradoxal, Mare Poet, este irecuperabilă. Mă întrebam,
dar primii care s-au “înrolat” în această fiind la postul „Vocea Basarabiei”, dacă cei

Grigore Vieru şi al său Legământ cohortă au fost oamenii scrisului. Aceştia au care l-au atacat în presă pe poet şi i-au grăbit

Închinăciune Un celebru poem scris cu mulţi ani în urmă, încă în tinereţe, de poetul
declanşat în mass-media un adevărat “răz-
boi al cuvintelor”. Au lovit cu necruţare poe-
ţii, ţintind drept în inimă.
moartea, se bucură. „Oare chiar se bucură?”
se întreabă şi domnul Valeriu Saharneanu,
preşedintele Uniunii Jurnaliştilor din Moldo-
O, Poete, Grigore Vieru ne demonstrează, se vede limpede, că este o premoniţie. Întor- Grigore Vieru, spuneau medicii, ar mai fi va. Probabil, se bucură. Sunt killeri şi şi-au
Cum poate în inima ta Cu nemurirea în Patria mea, cându-se de la comemorarea zilei de naştere a marelui Eminescu, ochii Poe- trăit dacă n-ar fi avut 2 atacuri de cord. Inima atins scopul. Nu poate să existe nici o îndo-
Să-ncapă o Ţară întreagă Căci cine-ar putea tului s-au stins „deasupra cărţii Sale”. lui s-a dovedit a fi prea slabă la aceasta nouă ială. Mai este loc de pocăinţă, dar cine i-ar
Cu bucuriile Ceva mai frumos să ne spună Iată primele patru rânduri din poemul Legământ: “Ştiu: cândva, la miez încercare a sorţii. Şi a cedat. Cele două atacuri mai crede?!
Şi durerile toate? Despre o Mamă, de noapte / Ori la răsărit de Soare, / Stinge-mi-s-or ochii mie / Tot deasupra de cord n-au “venit” din senin. Cei care-l cu- În lumea civilizată persoanele care încal-
Sau poate ai două inimi Sau cine-ar putea să ne spună cărţii Sale...”. noşteau pe poet, ştiau cît era de sensibil, mai că etica profesională sau comit greşeli grave
Şi-o mare putere Ceva mai frumos ...Urmărim Postul de Televiziune Realitatea TV, cu care şi în aceste zile ales la loviturile banditeşti din presă. Artico- în exercitarea profesiei, li se ia dreptul de a
Cu care, prin una, absorbi bucurie, Despre o Ţară, am fost tot o speranţă şi cu care suntem acum tot o lacrimă. Un post de tele- le semnate în ultimii ani de pretinşi jurnalişti, practica în continuare profesia dată. La noi
Prin alta, numai durere... Şi chiar despre Moarte, viziune care aduce din oră în oră la ecran cadre cu luminosul chip al lui Gri- certaţi rău cu etica profesională, îi încriminau lucrurile merg cu susul în jos, chiar dacă
Ascult în tăcere Cine-ar putea să ne spună gore Vieru: iată-l între oameni, salutându-se, sărutându-se şi îmbrăţişându- fel de fel de “păcate”. I s-au adus calomnii au fost intentate cîteva procese de judecată
Cântecul tău fără moarte Ceva mai frumos? se cu ei, iată-l şi în scenă, citindu-şi versurile... O televiziune de unde poetul în paginile ziarelor „Flux”,  „Moldova suve- contra atacatorilor sau au fost scrise replici
Şi mă-nfioară o teamă Adrian Păunescu, printre lacrimi şi poezie, vorbeşte despre Grigore Vieru rană”,  „Jurnal de Chişinău”, a revistei „Sud- de răspuns, lucrurile în mass-media nu s-au
Şi-mi pare Silvia Moruz, – poetul, prietenul şi omul politic, despre săptămânalul Literatura şi arta,
Est”, „Contrafort”. Unii colegi de breaslă din schimbat. Killerii îşi desfăşoară nestingheriţi
Că ultimul Mare Poet se însoară stomatolog, or. Râbniţa condus de poetul-academician Nicolae Dabija şi susţinut spiritual, patern,
generaţia dumisale sau mai tineri condeieri activitatea în văzul lumii.
de poetul şi autorul revistei noastre Grigore Vieru... Tot la Realitatea TV,
Sub steaua Eminescu... prin telefon, sunt alături de noi în aceste clipe grele mari personalităţi de pe
ambele maluri şi de pretutindeni ale culturii şi ştiinţei româneşti...
care s-au declarat postmodernişti se întreceau
între ei „trăgînd” în Grigore Vieru cu cuvîntul
Kilerii din presă, mai devreme sau mai
tîrziu, vor fi traşi la răspundere. Pînă se vor
scris, dar şi în alţi scriitori, din motivul, cum întîmpla toate acestea, va trece ceva timp.
Ultimul strigăt de durere al poetului, publicat în numărul din 15 ianuarie curent al Spunea cineva că în clipele grele şi foarte grele “Cuvintele nu spun prea spuneau ei, că aceştia sunt tradiţionalişti, pă- Ceea ce se poate face la moment, este ca nu-
săptămânalului “Literatura şi arta”, a ajuns la cer. În aceeaşi zi a dispărut. Mă gândesc multe...” Iată şi acum se confirmă că ele nu ne pot vorbi despre durerea pier- şunişti şi că în literatura română nu poţi intra mele acestor pretinşi jurnalişti şi autori să fie
acum că dulăii care au muşcat atât de crud şi nemilos din inima Poetului nu-l vor ajunge derii, despre imensitatea ei. Poemul excepţional reprodus mai sus ar trebui cu te miri ce…(Sigur, în literatura română se identificate şi publicate, iar alături să se facă
acolo sus. Acolo unde Tatăl Ceresc L-a luat pentru a-l apăra de ei. să-i convingă doar pe unii că destinul marelui Eminescu a fost şi rămâne intră cu „P….ţ” sau cu „Denunţuri în transpa- trimitere la articolele, romanele şi comen-
A murit sub Steaua Eminescu. Grigore Vieru a învăţat de la Mihai Eminescu a nu strâns împletit cu destinul marelui Vieru în Lumina Poeziei, în Lumina Dra- renţă”). Poezia lui Grigore Vieru, în opinia lor, tariile lor. Cu ele au ţintit în inima poetului
muri vreodată, iar noi să învăţăm a apăra, a iubi şi a preţui valorile noastre. gostei, în Lumina Patriei nedivizate... Şi în lupta înverşunată pentru unitatea era învechită şi depăşită. Oare? Grigore Vieru. Să nu le permitem să ucidă în
Dumnezeu să-l odihnească. românilor. Este o pierdere incomensurabilă şi este simţită pretutindeni în fie- Atunci de ce-l deplînge pe Grigore Vi- continuare.
Ninela Caranfil, care inimă şi casă locuită de români. eru o ţară întreagă? Cum poate fi depăşită, Larisa UNGUREANU,
artistă emerită Elena Tamazlâcaru cînd poezia sa a pătruns adînc în memoria critic de artă
18 ianuarie 2009
Nr. 3 (3307), 22 ianuarie 2009
Dragii mei fraţi,
Sunt din România şi mă adresez cu dragoste revistei noastre de suflet în momente de
mare tristeţe. Moartea poetului nostru naţional m-a răvăşit.
Am lucrat 8 ani la Liceul "Prometeu" şi în nenumărate rânduri mi-am intersectat pa-
şii cu ai marelui poet pe la diferite manifestări de suflet românesc, pe la spectacole, pe
stradă, pur şi simplu.
L-am avut oaspete drag şi într-una din clasele pe care le-am condus.
Nu-l voi putea uita vreodată şi mă voi mândri că în unele momente ale vieţii mele
am fost în preajma marelui poet, respirând aerul dimprejurul său, ocupând spaţiul din
preajma sa.
Dumnezeu să-l ierte!
Literatura şi arta
Botezaţi cu “Numele tău”
În 1967, după o „căsătorie” cu Universitatea de Stat
din Moldova (ce a durat doar 7 ani), este reînfiinţat In-
stitutul Pedagogic „Ion Creangă”.
În 1968, fiind student în anul întâi, am făcut parte
din echipa de tevecişti a Institutului. Concursurile „Ti-
nereţe – vis cutezător”, căci aşa se descifrează TVC,
erau atunci în mare vogă. Ne antrena, ca tevecişti, pro-
fesorul Grigore Grinco; membri ai echipei erau, mai
ales, studenţii din anul doi: actualul doctor habilitat
Vlad Pâslaru, ziaristul Constantin Tănase ş.a.
7
acestui pământ. Întreaga asistenţă din sala Teatrului de
Operă şi Balet (actuala) a înmărmurit, cucerită de vraja
versului vierian. După o linişte profundă, au izbucnit,
furtunoase, aplauze.
Poetul s-a îmbujorat, a dus volumaşul în dreptul ini-
mii şi a coborât în sală.
Noi, teveciştii crengieni, eram în al şaptelea cer de
fericire – nimeni nu-l mai putea eclipsa pe „nănaşul”
nostru!
În ultimii ani am fost de atâtea ori în preajma lui

Frate Grigore, În prima rundă ne-am încrucişat săbiile inteligen-

Cu ţara în gând,
Despărţit între ore,
Mai stai doar un rând,
Frate Grigore!
Cu Prutul neşters,
Din hărţi mincinoase,
Mai stai doar un vers,
Mult-cuvioase!
Intra-vei în Rai
Acum, când treci vama.
În dulcele grai
Sărut-o pe mama!
Să-i duci lui Mihai
O vorbă de-acasă.
Credinţa să-i dai
C-om fi toţi în casă.
ţei şi ale umorului cu studenţii de la Institutul de Arte.
Nu mai ţin minte cine a venit cu ideea să invităm câte
S-avem ce ai vrut o personalitate de calibru care a absolvit Pedagogicul
Şi-n veci ne rămână şi, respectiv, Artele. Aceşti oameni de vază trebuiau
Un Rai fără Prut să se încadreze în scenariu într-un moment de respiro
Şi-o limbă română! şi să fie, totodată, un fel de nănaşi ai teveciştilor. Ne
cam luau fiorii când ne gândeam că „adversarii” noş-
tri, studenţii de la Arte, pot aduce în scenă un actor sau
un cântăreţ faimos. Pe cine putea invita Institutul „Ion
Nelu DumbravĂ, Creangă”, care activa, după redescălecare, abia al doi-
Sydney lea an?!
Invitatul nostru a fost ţinut în secret.
La momentul oportun, a ieşit pe scenă. Un adoles-
Grigore Vieru: la un jubileu al lui Theodor Codreanu,
la Huşi, la o lansare de carte în Arioneşti, când multe
profesoare din raionul Donduşeni s-au îmbogăţit cu
cărţi (date pe gratis) şi autografe ale lui Grigore Vieru,
în alte circumstanţe. Nu prea am îndrăznit să mă vâr în
ochii şi în sufletul Poetului.
În 2004, Vieru a fost oaspete de onoare la o olim-
piadă de limbă şi literatură română (în aceeaşi calitate
au mai fost invitaţi Vladimir Beşleagă şi subsemnatul).
I-am dat poetului o carte de a mea de publicistică peda-
gogică, „Mereu sub steag”. Gestul său a fost prompt –
mi-a dăruit prestigiosul volum „Strigat-am către tine”,
apărut în colecţia „Biblioteca de aur”. M-a înnobilat
cu acest autograf: „Dragului de Ion Iachim, pentru că

Inimi îndurerate cent plăpând, subţirel, cu vocea vibrând de emoţie. Era

poetul Grigore Vieru; avea atunci 33 de ani. A rostit un
cuvânt introductiv, apoi a deschis o cărţulie, care se cui-
Colectivul Asociaţiei „Drepturi de Autori şi Conexe” din R. Moldova (AsDAC) ex- bărea foarte bine în palma sa, şi... a citit – recitat:
primă profunde condoleanţe familiei, rudelor, apropiaţilor, tuturor celor care l-au cunos- Venii târziu acasă Sunt galben ca lămâiul
cut şi l-au citit pe remarcabilul scriitor, membru al consiliului AsDAC, Grigore Vieru, Să văd ce-i zice tu, Să văd ce-i zice tu,
şi se alătură milioanelor de inimi române îndurerate în legătură cu trecerea în nefiinţă a Luai puţin din masă Să mor aş vrea întâiul
unui mare poet al timpurilor noastre. Să văd ce-i zice tu Să văd ce-i zice tu ...
Dumnezeu să-l odihnească în pace. .............................
Versurile erau, în acei ani, uimitor de proaspete, ca
Litanii pentru orgă regina-nopţii, vara, în primele ore ale dimineţii. Le citi-
luptăm sub acelaşi steag al aceleiaşi Limbi, al aceleiaşi
Doine, al aceloraşi Nădejdi şi al aceleiaşi Credinţe cu
izbânda Dreptăţii noastre.
Gr. Vieru
11 martie 2004”.
Naistul Gheorghe Zamfir afirma că Grigore Vieru
este cel mai mare poet după Eminescu. Cert este faptul
că Vieru, alături de alţi doi-trei scriitori, ne-a scos nea-
mul în lume şi ne-a făcut pe noi mari.
Fie-ţi veşnică amintirea, Mărite Poet!

Cele mai mari valori Tristă dimineaţă

se din cartea „Numele tău”, abia ieşită de sub tipar, vo-
lum care l-a afirmat ca unul dintre cei mai mari poeţi ai Ion IACHIM
De duminică mare.
Marelui poet
Constatăm cu mare regret decesul marelui poet Grigore Vieru. Îmi izvorăşte pe faţă
Vestea accidentului stupid ne-a lovit ca un trăsnet. Dar ne întrebăm: de ce oare cele
mai mari valori ale neamului sunt implicate în asemenea accidente?...
Steaua cea de sare.
Grigore Vieru
La despărţirea de
Sincerele noastre condoleanţe familiei şi prietenilor poetului din partea familiei Mi-
hai Grati.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Plâng colegiile din ţară,
Şcoli, licee, academii Grigore Vieru
c-ai să vi la dânşii iară
Poetul sufletului meu tu din ceruri să le scrii. Viaţa unui mare român s-a cur- cugetul său, la Cahul.
Grigore Vieru este poetul sufletului meu. Eu am crescut cu poezia marelui mat în acest ianuar, la cumpăna Grigore Vieru, care a făcut din
Valeriu MATEI Te plâng ape curgătoare timpului, între două ceasuri astrale unirea tuturor românilor idealul
nostru poet. ale destinului nostru: naşterea po- operei si a vieţii sale, n-a mai apu-
Nistru, Dunărea şi Prutul
CĂMAŞA LUI GRIGORE VIERU Nimeni nu le-a scris ca tine, etului naţional Mihai Eminescu, cat sa-l evoce si pe Al. I. Cuza.
Doina BRĂGARU, masterandă, ASEM Te-a durut şi le-a durut? la 15 ianuarie 1850 si naşterea Viaţa poetului a fost încărcată
La balconul de unde Poetul privea cerul, României moderne, întrupată prin de dureri si nelinişti, însă Dumne-
ca un drapel frânt într-o luptă nedreaptă,
cămaşa lui sinilie prinsă de gerul
Grigore Vieru face parte din Te plâng drumurile toate
Numai unul tace mut
alegerea Domnului Unirii, Al. I.
Cuza, la 24 ianuarie 1859. Grigore
zeu i-a hărăzit o misie pe care n-o
împărtăşeşte decât celor aleşi: să-şi

tezaurul nostru românesc

iernii cumplite, ca un ostaş fidel aşteaptă
s-o îmbrace Poetul; dar el a plecat de-acasă
punându-şi cămaşa morţii – grea povară
pentru inima lui rănită şi arsă
Trista veste despre dra-
de minciuna trufaşă, de otrava barbară
maticul accident rutier din
aruncate asupra-ne de trişorii de farsă
noaptea lui 16 ianuarie în
ajunşi la putere – urâciunea fără suflet, fără cuget,
spân roşcat, pardosit cu lozinci patriotarde, care a fost implicat ilustrul
poet Grigore Vieru a ajuns
cu privirea-mpăroşată şi la fălci umflat şi buget,
în familia mea imediat, fi-
scribul slinos în slujba hidoaselor hoarde…
ind anunţat de către medicii
Ca o rază de soare în bezna fără sfârşit Eugen şi Traian Beschieru,
Poetul venea să-ţi aducă adevărul, prietenii noştri dragi. Aceas-
aşchie de neam, divizat şi nedreptăţit, tă tulburătoare veste mi-a
copil orfan căruia i s-a furat viitorul. zguduit inima şi mintea, de
teamă că ar putea să ne
Poetul înfrunta viscole şi furtuni,
părăsească marele poet şi
ploi cu piatră şi surpări de pământ
să-ţi aducă icoana adevăraţilor tăi străbuni,
prieten. L-am sunat atunci
pe Andrei Strâmbeanu, care
să te înalţe din beznă prin crez şi cuvânt.
mi-a reproşat că e imposibil
Nu iarna l-a strivit, nu negura nopţii – să se întâmple aşa ceva, fi-
hăul minciunii şi-al urii inima i-a sfâşiat, indcă în ajun, la 14 ianuarie,
cuţitul lui Iuda pieptul lui firav l-a-njunghiat, fusesem la spectacolul lui
timpul sugrumat de mişei Fuego de la Teatrul de Ope-
l-a făcut să-mbrace cămaşa tatălui mort la răscrucile ră şi Balet şi ne despărţeam
sorţii, cu exact 25 de minute îna-
cămaşa însângerată a morţii cu toate durerile ei… inte de accident. Dimineaţă
ne-am deplasat împreună la
La balconul Poetului razele soarelui pal şi cernit
mângâie firul de viaţă rămas în cămaşa de stele,
Spitalul de Urgenţă, unde
ca o pasăre a cerului ea se zbate şi flutură-n infinit… erau deja soţia poetului,
doamna Raisa, cu fiul Călin,
Spune-i, mamă îndurerată, lui Dumnezeu că Poetul a Nicolae Dabija, interpretul
murit, Vadim Gheorghelaş, Mihai
Spune-i, maică Maria, lui Dumnezeu că versul lui n-a Vicol, corespondent la “Fla-
murit!
căra” lui Adrian Păunescu,
Valeriu Matei, Ion Ungurea-
Duminică, 18 ianuarie 2009 nu, ex-ministru al Culturii,
şi alţii.
De noi s-au apropiat dl
Gheorghe Ghidirim, ex-mi-
nistru al Sănătăţii, şi alţi me-
dici, care au făcut tot ce se
putea întru scoaterea poetu-
lui din comă. Am fost mar-
tor la telefoanele pe care le-
au dat Ambasadorul Româ-
niei, Filip Teodorescu, poe-
tul Adrian Păunescu, Victor
Crăciun, preşedintele Ligii
Culturale a Românilor de
Pretutindeni, Eugen Simion,
ex-preşedinte al Academiei
Române, care se interesau
de soarta poetului.
Pe la orele 20.00 ale ace-
leiaşi zile dramatice a sosit
de la Bucureşti, cu un avion
special, o echipă de medici
cu renume pentru a-l exami-
na pe Grigore Vieru.
Doctorii au făcut tot ce
se putea face ca să-l readu-
că pe Grigore Vieru, fratele
nostru, la viaţă, dar, cu re-
gret, nu se mai putea face
nimic.
Grigore Vieru a plecat
la Mihai Eminescu, Nicolae
Sulac, Ion Vatamanu, Ion şi
Doina Aldea-Teodorovici,
Nicolae Costin şi mulţi alţi
prieteni de-ai săi.
Bunătatea sa, cuvântul
său ales, lăsat nouă ca tes-
tament, ne vor călăuzi şi-n
continuare. Cu o zi mai îna-
inte de acest accident am
participat, invitat de poet, la
spectacolul lui Fuego şi am
avut fericita ocazie să-l cu-
prind frăţeşte pe poet, să-i
înmânez un buchet de tran-
dafiri şi să-l spun de pe sce-
nă: “Grigore Vieru face par-
te din tezaurul nostru româ-
nesc şi este ca cea mai mare
bogăţie naţională a noastră”.
Aceste aprecieri aduse Poe-
tului au fost reconfirmate
de aplauzele furtunoase ale
celor prezenţi la concert.
Îţi zicem adio, frate Gri-
gore, vei rămâne în suflete-
le noastre cu toate poeziile,
cântecele şi aforismele, şi
nu în ultimul rând cu publi-
cistica luptătoare, orientată
împotriva fariseilor neamu-
lui nostru.
Alexei MARULEA
Care-atunci în neagra noapte
Să te cruţe n-a putut.
Alexandru VIŞNEVSCHI
Arhitectul Unirii
Întreaga suflare şi fiinţă românească din
Bălţi se simte mai singură şi mai orfană de
Ţară odată cu trecerea la Domnul a marelui
poet Grigore Vieru, cel care poate fi numit
arhitectul punţilor spirituale între cele două
maluri de Prut. Suntem siguri că ne va ve-
ghea de acolo, de sus, şi-l asigurăm că ideea
căreia şi-a dedicat viaţa se va realiza. Dum-
nezeu să-l odihnească în linişte.
Vasile DOBROGEAN,
profesor de istorie, Bălţi
Vieru, care i-a iubit pios pe cei doi
dascăli de simţire românească si
împlinire a rostului nostru major,
va fi să fie purtat întru veşnicie de
umbra lor.
Aşezarea noastră în lume s-a
încărcat, în acest ianuar, cu un
simbol tragic: poetul pătimirii nea-
mului românesc din Basarabia a
fost ales de destin să le fie alături
lui Eminescu si Cuza. Grigore Vi-
eru n-a putut să se despartă de noi
înainte de a-şi lua rămas bun de la
cea mai nobilă făptură si cea mai
înaltă conştiinţă a românilor din
toate timpurile, Mihai Eminescu.
Poetul, care i-a fost dascăl în toate,
l-a chemat la el, nu înainte de a-i
fi inspirat ultima mare experienţă
a vieţii sale: întâlnirea cu versul şi
Ne naştem
o singură dată,
iubim o singu-
ră dată, mu-
rim o singură
dată. Toate ce-
lelalte naşteri,
iubiri şi muriri
nu sunt decât
nişte năzăriri.
Grigore
Vieru
înalţe neamul in ochii Lui. Mângâ-
iat pe creştet de El, poetul trece în
lumea umbrelor asemenea soldatu-
lui ce şi-a împlinit datoria, înnobi-
lând-o prin jertfa sa.
Românii au pierdut un mare
poet si un caracter exemplar, dar
s-au îmbogâţit cu un nou mit. In
Panteonul neamului, între Emi-
nescu si Cuza, din acest ianuar
începând, ne vom reaminti, de-a
pururi, si de Grigore Vieru.
Dumnezeu să-i odihnească în
pace sufletul lui nemângâiat.
Societatea Culturală “Plai
Mioritic”- Iaşi – Chişinău -
Cernăuţi
În ziua despărţirii de poetul
nostru prea iubit, Grigore Vieru
Ion Hadârcă
CEL MAI
TRAGIC POEM
In memoriam Grigore Vieru
Poetul şi-a scris
Cel mai tragic
Cel mai straşnic
Şi cel mai strivit
Între maluri Poem –
Cel mai tragic
Pentru că şi-a scris
poemul
Cu Necuvintele fratelui

Iartă-ne NE-A PĂRĂSIT SIMBOLUL NAŢIONAL AL ROMÂNISMULUI – GRIGORE VIERU

său Nichita
Dar şi cu Neluminile
Dar şi cu Nefiinţa
Grigore Vieru a fost şi va rămâne în cul- Totuşi nu-l atingeţi
tura contemporană nu numai ca un mare poet, „Sunt un om al nemâniei, de scrierea superbelor sale poezii, care post TV, a găsit doar 2 minute pentru a-l rut în această zi cu o emisiune cu totul Cu negura
dar şi ca un talentat şi inimos publicist, un Lumii astea nestrăin...” roiau în capul poetului şi-şi aşteptau tim- comemora pe Gr. Vieru în programul de ieşită din comun despre organizarea de Atingeţi-l
mare cercetător al istoriei şi al filosofiei ro- (Gr. Vieru) pul să fie rânduite pe hârtie. Dar „această ştiri „Monitor”: „PPCD, alături de toată către S. Urecheanu a asasinării „mare- Cu vergura
mânismului basarabean. Cu ajutorul opere- nelinişte socială” i-a luat prea mult timp suflarea românească, regretă plecarea în lui conducător” Roşca, atunci când doar
lor sale, el a fundamentat şi a propagat idei- Pe data de 18 ianuarie 2009, la ora şi forţe. Deseori îl auzeam cum spunea ceruri a marelui poet”. Cât de făţarnic a cu o zi înainte de moarte poetul a cerut Până-n culmile cerului
le naţionale, a ţinut aprinsă candela gândirii 1.20, medicii de la Spitalul de Urgenţă că încă din copilărie privea peste Prut şi sunat această „declaraţie de dragoste” a FLUX-ului şi Moldovei suverane să adu- dumnezeiesc de aproape
istorice, a conştiinţei naţionale româneşti, a din Chişinău au constatat decesul poe- visa la clipa când îşi va vedea Patria re- ppcd faţă de Marele Poet, cunoscând că dovezi referitoare la presupusa impli-
încurajat şi a dirijat lupta românilor basara- Până-n miracolul În-vierii
tului Grigore Vieru după un stupid acci- întregită. Din cauza acestui accident ruti- foarte bine atacurile banditeşti ale între- care a domniei sale în pregătirea asasină- Din copil în copil
beni pentru Reunirea Basarabiei cu România. dent rutier. Întreaga suflare românească a er, a atacurilor mârşave ale „ultranaţiona- gului imperiu propagandistic al lui Roş- rii (iarăşi) a lui Roşca (acest om nu era în
Considerăm că eroismul luptei sale politice, pierdut un Bard al românismului. A pier- listului” Roşca şi veneticului Conţiu n-a ca asupra firavei fiinţe a Poetului din ul- stare să ucidă o gâză, barem un om, fie el
românismul său filosofic, etic şi romantic, Cât mai este
dut un Mare Poet şi Patriot. A pierdut un ajuns să trăiască acest moment. timul timp. În rest, pe parcursul întregii şi un ticălos). Cum poate fi numit acest
creaţia sa poetică şi publicistică, metodologia Simbol Naţional în viaţă. „Trei culori şi-o Postul de televiziune „Realitatea TV” seri Roşca i-a delectat pe telespectatorii comportament al lui Roşca şi al praporş- Vie-ru-şinea cea
sa teoretică, filosofică şi naţională vor rămâne singură iubire, Romanească; Trei culori a fost primul şi cel mai apropiat de tele- îndureraţi cu o emisiune în limba rusă (la cicilor săi? Numai creştinesc nu poate fi Sacră de Om
pentru totdeauna ca parte componentă a ştiin- şi-o singură vorbire, Romanească! Trei spectatorii îndureraţi de această cumpli- cel mai românesc post?) cu o vrăjitoare, numit.
ţei contemporane româneşti şi europene. Iar- culori şi-o singură credinţă, Romanească, tă pierdere, dând în direct interviuri cu cu repetarea de zeci de ori a unor infor- Ce ne rămâne nouă să facem în conti- Cât mai adânc
tă-ne, Maestre, că n-am avut posibilitatea să Trei culori şi-o singură fiinţă, Romaneas- mari personalităţi ale culturii şi politicii maţii publicitare cu conotaţie electorală nuare? Poate acest simbol naţional „Gri- Să-ncolţească
Vă apărăm de propaganda şi calomniile odi- că!”. Iubirea, gândul şi vorbirea, credinţa româneşti, care l-au cunoscut pe mare- (a găsit şi timpul potrivit!). „Poporul tre- gore Vieru” ne va uni, în sfârşit, să facem Viersu-i nemuritor
oase, românofobe venite din partea ziarului şi fiinţa noastră sunt Grigore Vieru. Pre- le poet. Oricare ar fi subtextul însă, şi buie să ştie pe cine să aleagă” - ne lumi- totul pentru a-i păstra curată amintirea
„Moldova suverană” şi a celorlalte publicaţii zint doar câteva crâmpeie din confesi- postul de televiziune M1 a prezentat pe nează „marele politician, publicist şi pa- Poetului, dacă nu am fost în stare să-l Cât Limba Română
comuniste şi imperialiste. unile Domniei sale. „Nu sunt născut un parcursul întregii seri din ziua ridicării în triot” Roşca. Da, desigur, dar în nici un apărăm în timpul vieţii lui.
Dumnezeu să-l odihnească în pace! Cât lumea
om luptător, dar n-am avut încotro. Eu ceruri a marelui Poet splendide momen- caz pe tine. Să fie oare acest popor atât Fie-i ţărâna uşoară! Măcar acolo va Cât e-vii-ru-mănităţii
abia aştept ca timpurile să revină la nor- te din activitatea de creaţie a maestrului. de întunecat să nu înţeleagă unde bate avea pace, şi nu l-or mai mânca "priete-
Anton Moraru, mal. Să avem o linişte socială”. Nu a mai 20 ianuarie 2009, ora 2.00, Biserica
Numai postul lui Roşca, EuTV, care sea- acest iuda? Dacă ar fi avut un elementar nii".
doctor habilitat în istorie, prof. univ. ajuns să vadă acele timpuri, să se ocupe Sfânta Teodora de la Sihla
ră de seară se erijează cel mai românesc bun-simţ, acest intrus Burciu n-ar fi apă- Valeriu Dulgheru
 8 Literatura şi arta
De ce, moarte, nu
l-ai crezut pe Poetul
Grigore Vieru că nu
are cu tine nimic?
- Este Grigore Vieru, este, uite-l aici!
Eu îl am la mine acasă, bunicuţo, mi-a
răspuns la telefon, de la Bucureşti, cu voce
zglobie, nepoţica mea, atunci când am în-
cercat să-i spun că Grigore Vieru nu mai
este.
Întrebându-mi fiica ce înseamnă
În faţa redacţiei revistei Literatura şi arta
această afirmaţie veselă, dânsa, neştiind ce
i-am vorbit Măriucăi, mi-a spus că micuţa
a alergat în grabă şi a adus „Albinuţa” lui
Grigore Vieru şi că răsfoieşte cartea pagină
cu pagină şi tot arată cu degeţelul la fiecare
poezie, strigând cu multă însufleţire: „Este
Grigore Vieru, este! Iată-l, bunicuţo!”
Nepoţica mea are doar patru anişori,
vârstă la care cei maturi nu discută cu ea
despre moarte. Astfel că îmbinarea de cu-
vinte „nu mai este omul”, în înţelegerea
ei, nu înseamnă ceea ce cunoaştem noi. De
aceea, atunci când a auzit că „nu mai este
Grigore Vieru”, ea a înţeles că nu este la
noi acasă. Dar asta nu înseamnă că el nu
este şi la dânsa acasă. Fiindcă pentru ea
Grigore Vieru este de când a început să
silabisească primele cuvinte, de atunci
părinţii, citindu-i versurile lui, de fiecare
dată îi amintesc şi numele autorului. Şi tot
aşa zi de zi, încât poeziile scrise de poetul
Grigore Vieru pentru nepoţica mea sunt si-
nonime absolute cu însuşi Poetul. Aşa că
chiar dacă nepoţica mea ar fi pregătită să
vorbească despre moarte, în situaţia dată,
ea nu ar înţelege ce înseamnă „a murit Gri-
gore Vieru”. Cum poate să moară Poetul
Grigore Vieru dacă El este mereu prezent
în casa ei prin cartea izvorâtă din sufletul
lui?
Iar noi considerăm că expresia „a mu-
rit Grigore Vieru” exprimă cea mai mare
nedreptate care i s-a adus Poetului. Dar e
şi cea mai gravă încălcare a normelor ling-
vistice. Fiindcă „a murit” şi „Grigore Vie-
ru” nu pot face bună vecinătate, expresia
aducând în sufletele noastre suspin, triste-
ţe, durere. Şi noi vrem să strigăm şi să în-
trebăm: „De ce, moarte, nu l-ai crezut pe
Poetul Grigore Vieru, când încerca să te
convingă că nu are cu tine nimic? Dacă el
nu a avut cu tine nimic, tu de ce ai vrut să
ai cu el atât de mult, încât l-ai vrut doar al
tău?” De ce l-ai luat dintre noi şi l-ai dus
acolo sus? Acolo este însăşi Dumnezeirea,
acolo sunt mulţime de apostoli şi îngeri
şi noi ne bucurăm pentru că sunt, fiindcă
avem cui ne ruga.
De Grigore Vieru neamul nostru a avut
nevoie aici, pe pământ. Eu n-am să alerg
după cuvinte mari, răsunătoare, după citate
Plecat în veşnicie
Grigore Vieru a fost cântăreţul Unirii. El ne chema mereu la unirea noastră. Pe toate
căile posibile. Îi citeam articolele, îl ascultam la diverse manifestaţii, la şedinţele FDRM.
Tuturor le spuneam că Poetul ne oferă o şansă. Dar şansele nu durează veşnicii. Nu
vreau să fac nici o aluzie, dar poate acum, în ceasul al doisprezecelea, mai avem şansa
de a-i asculta şi a-i realiza doleanţa.
Da, şansele nu durează o veşnicie. Veşnicia însă nu-l va uita pe acest Geniu. Noi să
fim demni de a-i urma şi a-i realiza cauza. Cât naşte asemenea personalităţi, un neam nu
poate dispărea.
Grigore Vieru a fost un Munte, pe care în zadar au încercat să-l roadă nişte şoareci.
Iar muntele, cum se spune, tot timpul a fost frate cu românul...
Adresa
redacţiei:
“Literatura şi
arta”
str. Sfatul Ţării
nr.2,
2009, or.
Chişinău
Tipografia “Universul”
sofisticate, precum că Grigore Vieru este
însuşi Universul, că este însăşi eternitatea.
Indiscutabil că aşa este. Altfel nici nu poa-
te fi, fiindcă el a fost întruchiparea harului
divin, coborât printre noi, predestinat nouă,
lăsat nouă de către Tatăl Ceresc. Oamenii
dăruiţi cu această calitate sunt însăşi desă-
vârşirea rătăcită printre noi, care se iroseşte
pentru a ne ajuta să vedem dincolo de ceea
ce desluşesc ochii noştri, să auzim dincolo
de sunetele care ajung la urechea noastră,
să simţim cum oftează pământul…
În vara anului trecut familia mea a
suportat o mare pierdere, a trăit o dramă
cumplită. Una dintre primele uşi la care am
bătut a fost cea a casei Poetului Grigore
Vieru şi a doamnei Raisa Vieru. La dom-
niile lor am găsit înţelegere, compasiune,
ajutor şi alinare. Atunci nu am alergat la
Poetul Grigore Vieru. În acea clipă aveam
nevoie de ajutorul unui Om adevărat. Şi
aveam absoluta certitudine că acesta este
Omul Grigore Vieru. Vestea aflată acum
o săptămână m-a frânt. Eram conştientă
că acum Grigore Vieru are nevoie de aju-
tor, dar nu i-am putut întoarce binele făcut,
rămânându-i veşnic îndatorată. Datoare
Omului Grigore Vieru pentru omenia lui.
Omul, pentru ca să poată rezista, ca să
poată trăi, are nevoie să fie înconjurat tot
de oameni… Ce trist este să conştientizăm
că Grigore Vieru acum se uită la noi de sus
plin de mâhnire că nu a reuşit să facă lu-
mea mai bună, că această lume a refuzat să
se lase şlefuită pentru a-i da strălucirea cu
care dânsul a fost hărăzit, dar că răii, prin
imperfecţiunea lor, au tot tras de el, încer-
când să-l târâie prin noroiul în care li-e dat
să se bălăcească.
Sufletele noastre sunt pline de durere,
dragă Poete, pentru că ne părăseşti. Însă
toată viaţa ai trudit, te-ai îngrijit ca în ul-
timul Matale ceas să nu rămânem nişte
orfani săraci, dar ca la plecare să ne laşi
averi din care să ajungă întregului neam
să se tot înfrupte, şi ele, aceste averi, să nu
mai sece, deoarece moştenirea pe care ne-
ai lăsat-o, cu cât mai mult vom lua din ea,
cu atât mai mult va spori.
Dragul nostru Poet Grigore Vieru, Lu-
ceafărul să-ţi lumineze calea spre stele, ca-
lea spre Eminescu, calea spre Dumnezeu,
dacă strigătul nostru nu a fost suficient de
puternic pentru ca să te putem opri din dru-
mul neîntoarcerii!
Raisa CIOBANU
Aureliu BENU,
membru al FDRM
“Literatura şi arta” apare la
Chişinău în fiecare joi în limba
română.
Indice general de abonare - 6778l.
Indice de abonare privilegiată
(pentru pensionari, studenţi şi
invalizi) - 67881
Nr. 3 (3307), 22 ianuarie 2009
Ne-a făcut copilăria frumoasă…
Două pierderi imense, irecupera-
bile s-au împletit în una şi ne-au lăsat
mai săraci, mai vulnerabili, mai în-
Grigore Vieru - nume de care este legată copilăria fiecăruia dintre noi, un nume la au-
zul căruia nu poţi rămâne indiferent! Îmi este greu să vorbesc la trecut despre acest mare
om, care a luptat până în ultima clipă pentru dreptate. Dar, totuşi, viaţa mă obligă să
singuraţi...
Doi rapsozi ai spiritualităţii noas-
tre au plecat spre eternitate, văduvind
rostesc la trecut cuvinte înălţătoare despre marele poet al romanilor Grigore Vieru. Copi-
lăria mea a fost mult mai frumoasă datorită poeziilor domniei sale, datorită „Albinuţei”.
A ştiut foarte bine prin ce metode să educe copiii, le-a citit gândurile, scriind despre ceea
cultura neamului românesc.
Colectivul Teatrului Naţional „Mi-
hai Eminescu” este profund îndure-
ce doreau ei. Impresionată am fost mereu de poeziile dedicate mamei, poetul fiind mereu
rat de tragicul deces al Marelui Poet
un exemplu pentru mine personal în ceea ce priveşte atitudinea copiilor faţă de mamă, o
atitudine plina de afecţiune, dragoste, respect. A trezit în mine şi mai mult simţul patrio-
Grigore Vieru şi trecerea în nefiinţă a
tismului, m-a determinat să-mi iubesc şi mai mult patria şi să mă bucur de comoara cea Eminentului Actor Victor Ciutac.
Dumnezeu să-i odihnească în lu-
mai de preţ - limba noastră cea romană. Versurile lui şi personalitatea sa puternică ne-au
trezit cele mai ascunse părţi ale sufletului nostru. Rătăcim prin lume în căutarea unor mea celor drepţi.
comori, fără să ne dăm seama că comoara este lângă noi. Fiinţa sa urcă la cer alături de
persoanele pe care le-a iubit şi cărora le-a dedicat atâtea poezii de o valoare inestima- Teatrul Naţional „Mihai
bilă. Generaţiile care au crescut cu el în suflet, precum şi cele viitoare îl vor cunoaşte pe Eminescu”
poet ca pe un mare iubitor de frumos. Avem de îndeplinit multe dorinţe pe care poetul nu
a reuşit să le realizeze. Ne va fi greu, dar amintirea despre el ne va ajuta mereu. Să lup-
tăm pentru acest pământ, pentru acest popor, astfel ca, privindu-ne de sus, Grigore Vieru
să fie mândru de urmaşii săi.
Ala Rotaru,
elevă la Colegiul Naţional de Comerţ
Cu numele lui…
„Adio, iubite domnule
Marele nostru poet, tribun al durerii naţionale. Sărmanii de noi, nu-l mai avem, l-am
pierdut. El ne era drapelul de luptă. El ne era clopotarul care ne chema la luptă pentru
dreptate, conştiinţă naţională şi demnitate de om. Opera sa ne-a trezit conştiinţa naţiona-
lă în anii ‘89-’90. El ne chema în Piaţa Marii Adunări Naţionale. Cu el ne-am recâştigat
Grigore Vieru!” independenţa, alfabetul nostru latin, limba de stat, tricolorul, imnul de stat “Deşteaptă-te,
române!”. Chiar dacă a fost traumatizat, el ar mai fi trăit, dar inima lui n-a rezistat celor
două infarcte provocate de duşmanii noştri naţionali şi duşmanii lui. Ei loveau în el cu
Dumneavoastră, dragi cititori, vă vine Tot de-al nostru drag pământ. ură patologică şi fără milă. Blestemaţi fie ei de către Dumnezeu şi de noi toţi. Pierderea
a crede că de azi înainte despre dragul nos- Nu sunt sigură dacă am reprodus întoc- lui Grigore Vieru ne va uni, ne va trezi la demnitatea de neam. Ca semn de răzbunare
tru poet Grigore Vieru se va vorbi la tim- mai versul vierean dar adevăr vă spun că pentru inima zdrobită a lui Grigore Vieru, să ne răzbunăm pe comunişti, procomunişti
pul trecut? Întreaga mea fiinţă protestează, anume aşa mi l-am memorizat în vis. şi toţi părtaşii lor la alegerile din primăvara anului 2009. Să ridicăm un val de indignare
se împotriveşte acestei nenorociri naţiona- Eu sunt convinsă că marea poezie a şi protest aşa cum l-am avut în anii ’89-’90, fiind călăuziţi de numele lui Grigore Vieru.
le, de care este cuprinsă întreaga suflare lui Grigore Vieru – şi cea pentru copii, şi Să-i zdrobim pe răufăcători aşa cum l-au zdrobit ei pe G. Vieru. Să-i înlăturăm de la
românească. cea pentru adulţi – va rămâne pe canavaua cârma ţării şi să-i împingem cu grebla la râpa cu gunoi, că acolo li-i locul. Să obţinem o
L-am visat pe domnul Vieru chiar în timpului, a generaţiilor care vor veni după biruinţă a forţelor naţionale, pentru care a luptat G. Vieru şi ne chema să nu mai stăm în
noaptea fatală când i s-a curmat viaţa în- noi. Să-i păstrăm memoria, să-i cinstim genunchi şi să ne îndreptăm spatele încovoiat.
tr-un groaznic accident rutier. Se făcea că numele şi poezia, să învăţăm de la Grigore Dar lupta lui G. Vieru nu s-a terminat aici. Mai departe vor lupta poeziile şi cânte-
maestrul era în mijlocul nostru, cei de la Vieru cum trebuie preţuită, cinstită şi ve- cele sale, preluate de cei pe care el i-a crescut şi educat din grădiniţe până la facultăţi
prin opera sa patriotică şi prin lupta sa corp la corp cu forţele păgâne şi străine neamului
românesc.
Ne pare tare rău de ce s-a întâmplat. Am devenit cu totul săraci fără Grigore Vieru.
Cu mare durere în suflet şi cu lacrimi în ochi...
Nu ştim de ce Dumnezeu ni-i ia pe cei mai scumpi şi pe cei mai necesari...
E doliu naţional, dar nu şi pentru comunişti.
Tudor CUCOŞ,
FDRM Chişinău
LITANIE minează şi mie calea prin noaptea durerilor
Lui Grigore Vieru in memoriam şi a viselor neîmplinite.
Strigat-am către Tine la sfârşitul zilei de
Plângi suflete, plângi. Cu lacrimi de
naştere a fratelui nostru mai mare întru toate
gheaţă şi foc. Plângi suflete plângi. Din ochi-
cele bune şi nemuritoare, Mihai, şi Tu, dragă
mi îndoliaţi de plecarea ta, bădiţă Grigore,
frate Grigore, nu m-ai auzit. Izvoarele s-au
atât de devreme şi atât de stupidă cadă flă-
cutremurat. Şi clipele toate. Şi tu nu mă au-
cări şi ţurţuri brăzdându-mi sufletul şi fata
zeai. Strigat-am către Tine şi simţeam cum
întristată.
Rădăcina de foc a poeziei tale îmi pătrundea
Plângi, suflete, plângi. Cu lacrimi de foc
întreaga fiinţă. Şi aşa va fi acum şi în veac.
şi de gheaţă.
Pentru că Hristos nu are nici o vină.
Numele tău meu e şi numele meu. Este
Pentru că Taina lui, sfintele taine ne apă-
şi numele nostru. Este numele Basarabiei şi
Scriitorii Grigore Vieru şi Nicolae Dadija în ospeţie la Gră- ră.
al Bucovinei mele. Şi al Ţării întregi. Rugă-
Iar tu, pentru că n-ai putut fi niciodată
diniţa “Îngeraşul” din Chişinău ciunile pentru
mama, pe care le-ai rostit cu lacrima su- mai simplu decât iarba, ca firul de iarbă spar-
ge-vei peste veacuri betonul prostiei celor
grădiniţa „Îngeraşul”, şi ne recitea o poe- nerată Patria, Mama, Femeia. Să însuşim fletului sunt şi ale mele. Sunt şi ale noastre.
mulţi care te-au ponegrit şi atacat de atâtea
zie. cea mai de preţ lecţie pe care ne-a lăsat-o Sunt ale tuturor celor care am avut sau încă
ori fără milă. Pentru că un Verde ne vede
M-am trezit şi m-am uitat la ceas: era marele poet: iubirea de ţară, de limbă, de mai avem mame. Şi a mamelor ce duc����� ���
do-
dinspre viaţa cea veşnică. Şi tu de azi înain-
ora trei şi ceva după miezul nopţii. Nu-mi Dumnezeu. rul copiilor cărora le-au dat viaţă. Şi noi le
te aflat la loc cu verdeaţă, de unde a dispărut
pot explica nici până acum miracolul: bu- Adio, iubite Grigore Vieru, îţi spun cu vom rosti mereu. Ziua sau noaptea. Pentru
toată durerea şi întristarea şi suspinul. ne vei
zele îmi şopteau o poezioară pe care când- inima strânsă de durere toţi copilaşii de la că până la urmă tot duminicile cuvintelor vor
veghea fiinţarea. Întru cuvânt românesc şi
va o declamase un puşti de-al nostru la un Grădiniţa „Îngeraşul” şi întregul nostru co- marca învierea neamului nostru.
credinţă românească. Întru acelaşi Neam şi
matineu, chiar în prezenţa autorului. Ca- lectiv de educatoare şi angajaţi. Plângi, suflete, plângi. Cu lacrimi de foc
aceeaşi Ţară. Aproape .Atât de aproape...
trenul sună astfel: şi de gheaţă.
Plângi, suflete, plângi. Cu lacrimi de foc
Păsăruicile din codru Oltiţa BOJESCU, Păşesc pe aceleaşi drumuri şi mă bucur
şi de gheaţă...
Când în ţări străine sânt, directoarea Grădiniţei „Îngeraşul” că Steaua de vineri ce ţi-a luminat mintea şi
Vasile TĂRAŢEANU
Ele cântă tot de codru, sufletul prea plin de răni de cuvinte îmi lu-
Îndureraţi... Grigore Vieru—
îngerul copilăriei mele
Colectivul revistei pentru copii şi adolescenţi NOI este adînc îndurerat de plecarea în lu-
mea celor drepţi a scriitorului Grigore Vieru, fost colaborator literar şi membru al colegiului
redacţiei. Exprimăm condoleanţe rudelor şi celor apropiaţi. Pe când aveam vreo 5 ani, m-am dus Copiii şi nepoţii mei o să mă întrebe
Dumnezeu să-l odihnească în pace. cu mama la un recital de poezie, unde cu invidie:
1-am văzut prima dată pe bunul Grigore - Ai avut ocazia să-1 vezi pe Grigore
Revista NOI
Plînge „Albinuţa” Vieru. Ca mulţi dintre cei prezenţi, m-am
apropiat să-mi ofere un autograf pe cartea
Vieru?
Cu lacrimi în ochi o să mă gândesc: „Da!
Poetului Grigore Vieru Condoleanţe ce se lansa în acea seară. Mi-amintesc că Am avut acest noroc, dar n-am ştiut să profit
mama ne-a făcut o poză (o am şi acum). de el”. În cei 13 ani împliniţi, nu l-am văzut
Plînge Prutul, I-a fost doar milă
Răsfoiam puţin mai târziu volumul şi am decât de 3 ori...Deşi ocazii am avut mai mul-
Tristă veste, Că moartea nu are Colectivul Catedrelor găsit pe paginile lui prima poezie pe care te... Dar e prea târziu pentru regrete...
Că poetul mamă. Fiziologie sunt alături de
am recitat-o: A plecat dintre noi. A fost, probabil,
Nu mai este...
Pana lui măiastră
profesorul universitar, şef „Mama ne mângâie, mult prea bun pentru această lume cu su-
Catedră Fiziologia Omului, Soarele luceşte. flet deşert.
Suspină Moldova Va trăi milenii,
Soarele e unul, Dumnezeu avea nevoie de el şi 1-a
Şi ne trec fiori, Punîndu-l pe Emi- Aurel Saulea, şi-I exprimă Mama una este”. luat pe Grigore Vieru în ceruri, iar noi
Că s-a stins o floare nescu sincere condoleanţe în Era o carte de poezii pe care le ştiam pe 1-am pierdut pe unul dintre cei mai mari
Din Podul de Flori. Mai sus decît zeii.
legătură cu trecere la cele de rost cu mult înainte de a fi învăţat să ci- poeţi români.
veşnice a mamei sale tesc. Atunci am descoperit bucuria lecturii. Să se odihnească în pace, căci, deşi
Chinuit, poetul, Plînge „Albinuţa” Elevă fiind, mult mai ocupată, citeam s-a dus de pe pământ, nu a putut să plece
LUTERIA.
S-a stins în dureri, Cu lacrimi paterne, doar poeziile lui Grigore Vieru care erau şi din inimile noastre! Ştiu că va rămâne
Purtînd mereu visul A rămas orfană Dumnezeu s-o odihnească incluse în manuale (acum îmi dau seama pentru totdeauna îngerul Copilăriei Mele!
Unei singure ţări. Şi limba maternă. cu drepţii. că sunt mult prea puţine).
Radu Nacu, Tragica moarte a lui Grigore Vieru Cristina Arhiliuc,
Nu i-a fost frică, elev al Şcolii Primare mi-a amintit cât a însemnat pentru mine, elevă, clasa a VII-a „B”, Liceul
Nu i-a fost teamă, Nr. 16, Chişinău pentru copilăria mea. „Prometeu”
Telefoane: Redactor-şef: Nicolae DABIJA
Redactor-şef: 23.82.l7, 2l.02.l2. Secretar general de redacţie: Raisa CIOBANU
Secretar general de redacţie: 2l.02.l2.
Secţia literatură, publicistică,
stilizator, fotoreporter: 23.82.l6.
Publicistică şi informaţie: Elena TAMAZLÂCARU, Aleutina
SARAGIU; Literatură: Nina JOSU; Arte: Doina DOBZEU;
Contabil: 23.85.46
Cultură: Iulius POPA; stilizator: Valentin GUŢU; Machetare şi design: Andrei Dorgan;
e-mail: literaturasiarta@yahoo.com
relaţii cu publicul: Eugenia CIOBANU; ilustrator: Leonid POPESCU; contabil: Cristina
http://www.literaturasiarta.md/
FRUNZĂ; corector: Ana SURDU; fotoreporter: Victor LAVRIC.
Comanda nr.: 104