Metode de previziune cantitative

Metodele de previziune cantitative vizează identificarea punctuală a unor

valori ce se prognozează a se obţine într-un viitor oarecare.
În categoria acestor metode intră:
1. Metoda descompunerii;
2. Metoda reprezentării grafice a evoluţiei parametrului analizat;
3. Metoda mediei mobile;
4. Metoda de nivelare exponenţială;
5. Metoda simulării tendinţelor de evoluţie a parametrilor aflaţi în studiu.
Dintre aceste metode, vor fi discutate metoda descompunerii şi metoda
mediei mobile.
1. Metoda descompunerii are la bază faptul că nivelul cererii se constituie
ca fiind media seriei de date prevăzută la o dată determinată. În mod concret,
metoda descompunerii se realizează ca reprezentând o lege care are în componenţa
ei trei elemente:
a) Tendinţa T;
b) Variaţia sezonieră S, care este datorată modificărilor periodice ce au
în vedere natura produsului comercializat şi utilizarea sa;
c) Elementele reziduale R, care rezultă din condiţii aleatorii sau condiţii
neprevăzute în raport cu o situaţie (exemple: apariţia pe neaşteptate a unui nou
client pe piaţă, elemente legate de modă, modificări climaterice neaşteptate).
Valoarea previzională pentru o anumită perioadă situată în viitor poate fi
obţinută pe două căi:

- forma aditivă
Dn  Tn  Sn  Rn - valoarea previzionată la perioada n;

- forma multiplicativă
Dn  Tn * Sn * Rn

Tendinţa T are, în evoluţia viitoare a unei cereri, o influenţă determinantă.

Pentru a o determina, este necesar a defini o dreaptă de tendinţă care să utilizeze
metoda celor mai mici pătrate. Această metodă constă în a reţine dintre toate
dreptele din planul analizat, pe aceea care minimizează suma pătratelor abaterilor
punctelor observate, în raport cu acea dreaptă.
 cerere

x4

x2
x3

x1

2014 2015 2016 2017 2020 timp

n

x
i 1
2
i  minim.

Ecuaţia dreptei este D  a  n  b .

a şi b au următoarele exprimări:
a
 ( n  D )   n D
N n n

N  n  (n) 2 2

b
D  a  n n

n N
unde: n = numărul de perioade aflate în analiza de previziune;
D n = valorile punctuale pentru fiecare perioadă n care s-au înregistrat
în raport cu parametrul analizat (cererea);
N = numărul de perioade din istoricul de date.
Exemplu. Se consideră umătoarea situaţie:
Perioada n n2 Dn n  Dn
Ianuarie 1 1 20000 20000
Februarie 2 4 21000 42000
Martie 3 9 19000 57000
Aprilie 4 16 22000 88000
Mai 5 25 23000 115000
Iunie 6 36 22000 132000
Iulie 7 49 20000 140000
August 8 64 16000 128000
Septembrie 9 81 20000 180000
Octombrie 10 100 23000 230000
Noiembrie 11 121 25000 275000
Decembrie 12 144 27000 324000
TOTAL 78 650 258000 1731000
 12  1731000  78  258000
a  378
12  650  78 2
258000 78
b   378  19045
12 12
Ecuaţia dreptei de tendinţă: Dn  378  n  19045
Observaţie: În cazul exprimării dreptei de tendinţă, datele istorice incomplete
pot conduce la o dreaptă corectă din punct de vedere matematic, dar care nu
reprezintă cererea reală, mai ales în situaţiile în care se manifestă variaţii sezoniere.
Astfel, este obligatoriu a apela la două măsuri:
a) a încerca obţinerea unor date istorice pentru o perioadă mai mare;
b) a încerca inserarea şi a componentei date de variaţiile sezoniere.

Evidenţierea variaţiilor sezoniere

Variaţiile sezoniere sunt exprimate prin coeficienţi care cuantifică abaterile
de la valorile de bază. În acest sens, se vor calcula nişte indici sezonieri pe baza
unui raport între cererea reală constatată şi media globală evaluată pe un ansamblu.
Se consideră exemplul anterior.
Media globală  258000  21500
12

Trim I Trim II Trim III Trim IV

Cerere 60000 67000 56000 75000
Medie 20000 23333 18666 25000
Indice sezonier 93% 108,5% 86,9% 116,2%

Urmează să se evidenţieze, eventual, şi comportamentul dat de elementul

rezidual.
R reprezintă influenţa tuturor celorlalţi factori a căror influenţă nu mai este
cuantificată individual şi care se referă la evenimente diverse şi neaşteptate. Astfel,
modelul de previziune va cumula doar influenţa dată de tendinţă şi cea datorată
indicilor sezonieri.

Perioada Dn Tn Sn Pn  Tn  Sn
Ianuarie 20000 19421 93% 18062
Februarie 21000 19799 93% 18413
Martie 19000 20177 93% 18765
Aprilie 22000 20555 108,5% 21400
Mai 23000 20933 108,5% 21800
Iunie 22000 21311 108,5% 22200
Iulie 20000 21689 86,9% 18826
August 16000 22067 86,9% 19154
Septembrie … … … …
 Octombrie
Noiembrie
Decembrie
TOTAL

Diferenţele rezultate între valoarea reală (coloana a doua din tabel) şi

valoarea previzionată (coloana a cincea) poate fi pusă pe seama influenţei a două
categorii de factori:
- influenţa elementului rezidual;
- influenţa dată de marja de eroare acceptată pentru modelul propus.

Exemplu de utilizare a metodei prin descompunere:

Perioada n Tn Sn Pn  Tn  Sn
Martie 2005 15 24715 93% 22985
August 20 26605 86,9% 23095
2005

2. Metoda mediei mobile are două utilizări:

a. Permite stabilirea unei previziuni a cererii;
b. Serveşte la nivelarea datelor utilizate cu ajutorul altor metode de
previziune.
În mod concret, se estimează previziunea cererii pentru o anumită perioadă,
pornind de la valorile cunoscute pentru câteva perioade precedente.
Dacă se consideră o medie mobilă calculată pe trei perioade, înseamnă că
cererea din perioada 8 este calculată pornind de la valorile înregistrate în
perioadele 5, 6, 7.

D5  D6  D7
P8 
3

Perioada Cererea Media

reală mobilă
1 31,6
2 30
3 33,9
4 37
5 41,7 31,83
6 42,5 35,45
7 36,7 37,53
8 31 40,3  41,01

medie simplă medie ponderată

 9 35,8 ...
10 40,9 ...
11 38,3 ...
12 36,5 ...
13 42,3 ...
14 38,2 ...
15 35,4
16 38,6 ...
17 38,4 ...
18 --- ...

31,6  30  33,9
P4   31,83
3
30  33,9  37
P5   35,45
3
33,9  37  41,7
P6   37 ,53
3

Există posibilitatea de a calcula media mobilă ponderată, care să ţină seama

de importanţa acordată perioadei ce trebuie să intre în calcul. Dacă se doreşte a
acorda o pondere mai mare perioadei trecute apropiate de momentul calculului în
raport cu alte perioade precedente, acest lucru se poate realiza prin acordarea unei
importanţe oarecare fiecărui termen care face parte din analiză.
2  D4  3  D5  4  D6
P7 ponderat   41,01
9
Metoda mediei mobile poate fi inclusă în foi de calcul din cadrul Excel, astfel
încât orice modificare de pe o coloană să fie realizată în mod automat pe toate
celelalte coloane.