LICEUL TEHNOLOGIC „CLISURA DUNĂRII

“MOLDOVA NOUĂ,
Jud. CARAŞ-SEVERIN

Nr... /...

TEMA PROIECTULUI:

STUDIUL ŞI ANALIZA
FILTRELOR PASIVE (L-C) ÎN
CIRCUITE DE ALIMENTARE A
MOTOARELOR ELECTRICE

EXAMEN
DE CERTIFICARE A CALIFICĂRII
PROFESIONALE PENTRU OBŢINEREA
CERTIFICATULUI DE CALIFICARE
PROFESIONALĂ NIVEL III
Îndrumător proiect
Clasa
Candidat Momirov
Învăţământ zi
Profilul
Calificarea profesională
Anul absolvirii 2020

1
 CUPRINS

ARGUMENT 3
CAPITOLUL I FILTRE PASIVE - ELEMENTE DE BAZA 4
CAPITOLUL II CIRCUIT DE FILTRARE DEDICAT PENTRU
FIECARE FRECVENŢĂ 7

2.1 COMPENSAREA PUTERII REACTIVE 8

CAPITOLUL III FILTRE PASIVE (L - C) IN ALIMENTAREA
MOTOARELOR ELECTRICE 9

3.1 NECESITATEA UNUI FILTRU DE LINIE ELECTRICĂ 9

3.2 POZIȚIONAREA UNUI FILTRU DE LINIE ELECTRICĂ 10
CAPITOLUL IV NORME DE SĂNĂTATE ŞI SECURITATE A
MUNCII 13

4.1 PRINCIPII ŞI CRITERII DE ORGANIZARE 15

BIBLIOGRAFIE 16

ARGUMENT

2
 Sarcina principala pe care trebuie să o satisfacă fiecare sistem electroenergetic este
aceea de a asigura alimentarea sigura şi economică cu energie electrică la parametrii calitativi
prescrişi. În general, calitatea energiei electrice se poate privi din punctul de vedere al calităţii
furnizării energiei electrice. Problemele legate de calitatea furnizării energiei electrice se
rezolvă în mod eficace prin acţiuni calitative de planificare şi dezvoltare a reţelei
electroenergetice, iar în privinţa calităţii energiei electrice furnizate există o serie întreagă de
factori care nu se pot prevedea, ceea ce complică mult rezolvarea acestor probleme. Una
dintre cele mai mari probleme este utilizarea necontrolată a diferitelor tipuri de receptori
neliniari (convertizorii energetici electronici, surse luminoase pe bază de descarcare electrică
în gaze, cuptoare cu arc electric etc.), care pot produce un mare numar de defecţiuni în reţea,
cum ar fi: supraîncalzirea motoarelor, defectarea întrerupătoarelor, funcţionarea incorectă a
dispozitivelor de protecţie prin relee, probleme legate de utilizarea aparatelor de măsură,
pierderea unor date din dispozitivele programabile şi altele. În ziua de azi se utilizează un
mare număr de maşini de calcul cu conducere prin microprocesor, precum şi dispozitive care
prezintă o imunitate redusă faţă de schimbarea calităţii energiei electrice furnizate, fapt
pentru care protecţia reţelei electroenergetice faţă de aceste fenomene a devenit o necesitate,
iar problema poluării reţelei se constituie ca o problema ecologică specifică a
electroenergeticii contemporane.

În ceea ce priveşte calitatea energiei electrice, este important să posedăm informaţii

despre calitatea tensiunii în locul de conectare al receptorului, precum şi despre parametrii
acesteia (frecvenţă, amplitudine, formă ondulatorie). Degradarea calitaţii energiei electrice
constă atât în modificarea valorii parametrilor de bază, cât şi în deformarea formei
ondulatorii. În categoria parametrilor de baza intra valorile efective ale tensiunii şi ale
frecvenţei, precum şi fenomenele de asimetrie din reţea, iar deviaţiile acestora sunt definite
prin standarde corespunzătoare. Deformaţiile formei ondulatorii sunt deformaţii de natură
tranzitorie, deformaţii în regimurile tranzitorii, precum şi deformaţiile din regimul permanent.

Cercetările au arătat că în această problemă se pot deosebi patru tipuri principale de

perturbări ale tensiunii din reţeaua electroenergetică :

 Deformaţiile tensiunilor (armonicele);

 Fluctuaţiile tensiunii;
 Căderile de tensiune;
 Asimetria tensiunii.

CAPITOLUL I FILTRE PASIVE - ELEMENTE DE BAZA

3
 Puterea reactivă pe fundamentală este întotdeauna o oscilaţie păguboasă de energie
(datorită defazajului oscilaţiile au şi valori negative). Faptul că curbele de tensiune şi de
curent electric nu variază proporţional, este o condiţie suficientă pentru existenţa puterii
reactive. Dacă se iau în consideraţie şi armonicile de curent nu este clar dacă acestea pot fi
considerate ca o alta formă a puterii reactive.

Armonicile de curent pot să apară în sisteme în care ele nu determină energie şi când
pe întreaga durată a unei perioade, curbele de tensiune şi de curent electric total pot să aibă
acelaşi semn (de exemplu, în cazul variatoarelor de tensiune alternativă pentru controlul
lămpilor cu incandescenţă).

Noţiunea de „curent reactiv” se aplică uneori curenţilor armonici când aceştia nu

determină armonici de tensiune substanţiale, de acelaşi rang, astfel că produsul între curentul
şi tensiunea de acelaşi rang rezultă zero. În calculul puterii instantanee, la un moment dat
poate fi o valoarea momentană redusă a curentului electric (chiar zero ca în cazul
variatoarelor de lumină) înmulţită cu o valoare mare a tensiunii, iar în alt moment ar putea fi
un curent mare şi o tensiune redusă.

La calculul valorii medii a integralei valorilor puterii instantanee rezultă o valoare mai
mică decât produsul valorilor efective ale tensiunii şi curentului electric. Acest lucru
înseamnă că undeva trebuie să existe putere reactivă, deşi în nici un moment nu are loc un
transfer de energie de la receptor spre reţea, aşa cum are loc în cazul puterii reactive pe
armonica fundamentală.

Totuşi armonicile de curent au multe aspecte comune cu puterea reactivă

 ambele conduc la încărcarea suplimentară nedorită a generatoarelor, cablurilor şi

transformatoarelor, deşi nu participă la producerea şi transferul de energie electrică
utilă;
 ambele determină pierderi suplimentare − deoarece căderea de tensiune este
proporţională cu curentul electric, produsul lor este real şi diferit de zero;
 armonicile apar, în cea mai mare parte, la consumator şi se propagă în sens invers
transferului de energie (fig. 1) (cu excepţia surselor distribuite cu energie
regenerabilă, care sunt conectate la reţea prin intermediul unui invertor şi a cărui
armonici se propagă de la sursa de energie). Puterea reactivă pe armonica
fundamentală nu are un sens definit, cu excepţia faptului că absorbţia puterii reactive
inductive se consideră identică cu producerea de putere reactivă capacitivă şi invers.

Ar fi astfel posibil, ca atât puterea reactivă pe fundamentală cât şi armonicile să fie

„compensate” cu aceleaşi mijloace. În realitate chiar aşa şi este şi acest lucru este subiectul
acestei aplicaţii.

4
 Figura 1 : Apariţia armonicilor la receptor şi propagarea în sens invers, spre sursa de
alimentare

Aspectele de bază sunt reluate mai amănunţit în continuare pentru a asigura

înţelegerea informaţiilor prezentate:

 Bobinele de inductivitate L şi condensatoarele de capacitate C au în comun cu

rezistorul de rezistenţa electrică R mult mai puţin decât s-ar putea crede. Practic în
toată literatura tehnică din domeniul electrotehnic, inclusiv acest Ghid, aceste
elemente sunt considerate liniare, adică tensiunea şi curentul electric sunt
proporţionale. În realitate acest lucru corespunde numai în cazul curbelor pur
sinusoidale. Dacă se consideră valorile instantanee, tensiunea la bornele bobinei este
proporţională cu variaţia în raport cu timpul a curentului electric, iar în cazul
condensatorului curentul este proporţional cu variaţia în raport cu timpul a tensiunii la
borne. Aceste observaţii conduc direct la cel de-al doilea aspect:
 Într-un element rezistiv, o tensiune sinusoidală determină un curent sinusoidal şi un
curent sinusoidal determină o cădere de tensiune sinusoidală. Având în vedere
proporţionalitatea acestor mărimi acest lucru este banal. În cazul unui element reactiv
o tensiune sinusoidală determină, de asemenea, un curent electric sinusoidal, iar un
curent sinusoidal determină o cădere de tensiune sinusoidală; acest lucru nu este însă
banal. Strict vorbind acest lucru nu este însă adevărat. O tensiune sinusoidală
determină într-un condensator un curent cosinusoidal şi într-o bobină un curent
cosinusoidal negativ. În practică acest aspect nu conduce la schimbări prea mari,
deoarece curbele sinusoidale şi cosinusoidale au aceeaşi formă, diferind numai în
momentul iniţial, adică au defazaje diferite (în practică, momentul iniţial este undeva
departe în trecut şi nu prezintă nici un interes şi nici o influenţă, numai defazajul
prezintă interes). Energie (putere activă) Armonici PE

5
 Aceste observaţii conduc direct la următoarele aspecte:

 În cazul elementelor reactive, curbele nesinusoidale de tensiune nu conduc la aceeaşi

formă a curbelor de curent electric. Curbele dreptunghiulare devin triunghiulare,
liniile drepte devin curbe, iar cele înclinate devin orizontale. Este invers faţă de
proporţionalitatea indicată mai sus.
 Rezistenţa electrică a unui element rezistiv este în principiu aceeaşi, în cazul unei
tensiuni sinusoidale sau nesinusoidale, continue sau alternative, dacă se neglijeazsă
efectul pelicular. Reactanţa elementelor inductive însă creşte proporţional cu
frecvenţa, iar reactanţa elementelor capacitive scade invers proporţional cu creşterea
frecvenţei. Acest lucru are consecinţe asupra modului de variaţie a curbelor
nesinusoidale de tensiune sau curent electric, care, aşa cum s-a arătat mai sus, sunt
defazate între ele. Aceste curbe pot fi descrise de o sumă infinită de curbe sinusoidale
de diferite frecveţe (aşa numita analiză Fourier). Această comportare conduce la
anumite riscuri cum ar fi, supraîncărcarea condensatoarelor, dar poate fi un avantaj la
utilizarea filtrelor pasive.

6
CAPITOLUL II CIRCUIT DE FILTRARE DEDICAT PENTRU
FIECARE FRECVENŢĂ

O anumită inductivitate L şi o anumită capacitate C determină, într-un circuit, pentru

o anumită frecvenţă, o aşa numită frecvenţă de rezonanţă f0

În afară de aceasta, unul dintre elemente determină un defazaj de 90° şi altul de − 90°,
pentru curenţii electrici prin cele două elemente conectate în paralel şi pentru căderile de
tensiune, dacă cele două elemente sunt conectate în serie. În cazul circuitelor de filtrare sunt
utilizate, în mod obişnuit, circuite LC serie (circuite absorbante), în timp ce circuitele
rezonante paralel (circuite refulante) sunt utilizate numai în unele cazuri speciale. În
continuare sunt analizate numai circuitele cu conexiune serie. Cele două căderi de tensiune, la
bornele bobinei L şi la bornele condensatorului C sunt defazate între ele cu 180°, având astfel
polarităţi diferite. Chiar fără a apela aici la calculul fazorial este clar faptul că reactanţele
bobinei L şi condensatorului C nu se adună ci se scad, sau, altfel spus, se adună dar au semne
diferite, ceea ce conduce la acelaşi rezultat. La frecvenţa de rezonanţă, la care cele două
reactanţe au aceeaşi valoare, diferenţa lor dă zero. În acest fel, un circuit absorbant, pentru
această frecvenţă, este practic un scurtcircuit. Numai rezistenţa electrică a circuitului, în
principiu cea a înfăşurării bobinei, poate fi luată în consideraţie, însă aceasta este foarte mică
în raport cu reactanţele elementelor.

Circuitul serie acordat se comportă ca absorbant (adică prezintă o impedanţă redusă)

pentru curentul electric de frecvenţa pentru care este el acordat. Este utilizat pentru limitarea
armonicilor de curent produse de echipamentul unei instalaţii sau de un grup de echipamente
şi astfel curenţii armonci nu se mai propagă înapoi către sursa de alimentare. Curentul
armonic generat de către sarcină şi care se propagă înapoi către sursă, precum şi curentul care
parcurge circuitul absorbant rezultă, conform teoremei lui Kirchhoff, invers proporţional cu
reactanţele corespunzătoare. La trecerea curentului armonic printr-o impedanţă rezultă o
tensiune armonică care determină distorsiunea curbei tensiunii de alimentare. Rolul filtrului
este de a reduce amplitudinea curentului armonic care se propagă înapoi în reţeaua electrică
de alimentare şi în consecinţă nivelul de distorsiune al curbei de tensiune ar trebui să fie
diferit. Astfel, dacă se doreşte reducerea nivelului tensiunii armonice de la o valoare oarecare
până la mai mult de 50%, cu ajutorul unui circuit absorbant, este necesar ca acesta să aibă o
impedanţă mai mică decât impedanţa de scurtcircuit a reţelei de alimentare, la frecvenţa
specificată.

Pierderile care apar în filtrele pasive şi în instalaţiile de compensare a puterii reactive

conduc la încălzirea circuitelor. În mod obişnuit pierderile se menţin reduse prin creşterea
necesarului de material − secţiuni mai mari ale conductoarelor, material magnetic mai mult şi
mai bun, ceea ce determină creşterea costurilor. În cazurile extreme, utilizând echipamente

7
ieftine (pierderi mari), banii care se economisesc prin compensarea puterii reactive sunt
pierduţi sub formă de pierderi active în elementele echipamentului. Pierderile de magnetizare
şi prin curenţi turbionari în fier, precum şi pierderile active în condensator sunt în mod
obişnuit atât de mici, încât pot fi neglijate, din punctul de vedere al comportării circuitului
absorbant în reţeaua electrică. Aceste pierderi determină însă împreună căldură, determină
creşterea temperaturii echipamentului în funcţionare normală, pot determina o supraîncălzire
sau defectarea acestuia şi sunt importante în proiectare. Pierderile active influenţează calitatea
filtrării, precizia de separare între frecvenţele acceptate şi cele nedorite este mai ridicată dacă
pierderile sunt mai reduse. Pentru definirea calităţii circuitului este utilizat factorul de
calitate, ca raportul dintre reactanţa şi rezistenţa electrică ale circuitului. Filtre pasive 3

2.1 COMPENSAREA PUTERII REACTIVE

Instalaţiile actuale de compensare a puterii reactive sunt afectate de prezenţa

armonicilor şi cele mai multe dintre normele societăţilor de electricitate recomandă şi unele
chiar prescriu ca instalaţiile actuale de compensare a puterii reactive să fie completate cu o
bobină. Acest lucru înseamnă că aceste condensatoare trebuie conectate cu o bobină în serie,
astfel încât circuitul să se comporte pentru armonicile superioare ca un element inductiv, iar
pentru frecvenţa fundamentală să rămână ca element capacitiv.

Condensatorul simplu utilizat pentru îmbunătăţirea factorului de putere este în fond

parte a unui circuit absorbant format cu componentele inductive din reţea, în primul rând cu
inductivităţile de dispersie ale transformatoarelor. Procesele de rezonanţă pot să conducă la
curenţi de rezonanţă foarte mari şi în unele cazuri la supratensiuni în apropiere de
transformatorul considerat.

După cum s-a arătat, la frecvenţa de rezonanţă, căderile de tensiune la bornele

elementului inductiv şi a celui capacitiv sunt egale, dar defazate cu 180°, determinând astfel o
cădere totală de tensiune nulă. Însă, la rezonanţă sau în apropierea acesteia, căderile de
tensiune la bornele fiecărui element, de exemplu la bornele impedanţei sistemului în punctul
comun de conectare, sunt mult mai mari decât cele normale. Considerând fiecare element în
parte, fiecare va avea la borne o cădere mare de tensiune, deşi căderea de tensiune pe
ansamblul elementelor este redusă. Astfel se explică de ce la circuitele absorbante
„accidentale” apar probleme − instalaţiiile sunt conectate la bornele elementului capacitiv şi
sunt supuse la tensiunea ridicată a acestuia. Atunci când elementul inductiv este adăugat în
mod intenţionat, instalaţiile sunt conectate la tensiunea rezultantă a întregului circuit
absorbant. Supratensiunile rămân însă în interiorul instalaţiei de compensare, apar la bornele
condensatorului dimensionat corespunzător, însă la bornele întregii instalaţii nu rezultă
supratensiuni.

Este important de amintit faptul că, în special atunci când este conectată o sarcină
monofazată, neliniară, pentru reţelele de 50 Hz, apar armonici începând cu 100 Hz până la
peste 1 kHz, încât rezultă un câmp larg de rezonanţe care pot fi excitate.

8
 CAPITOLUL III FILTRE PASIVE (L - C) IN ALIMENTAREA
MOTOARELOR ELECTRICE

3.1 NECESITATEA UNUI FILTRU DE LINIE ELECTRICĂ

În prezent, echipamentele electronice folosesc, de obicei, surse de alimentare în

comutație și circuite digitale rapide. Astfel de dispozitive generează, în timpul funcționării lor
normale, tensiuni și curenți cu frecvență ridicată. Fără un filtru pentru de linie electrică, este
aproape imposibil să îndeplinim cerințele standardelor EMC.

Cele două funcții primare ale filtrului de linie electrică sunt:

● Prevenirea generirării semnalelor cu frecvență ridicată în interiorul dispozitivului,
din cauza atingerii cablului de alimentare.
● Prevenirea pătrunderii semnalelor de mare frecvență de pe sistemul de distribuție a
curentului alternativ (perturbații) în echipament.

Fig. 2 Emisii ale unui motor fara filtru

În prezent, echipamentele de tehnologia informației (ITE) trebuie să îndeplinească

cerințele standardului EN55032 privind cerințele de emisie și EN55035 privind cerințele de
imunitate. EN55032 definește limitele pentru nivelul de perturbații conduse la terminalele
principale în plaja de frecvență 150kHz la 30MHz și perturbațiile radiate în plaja 30MHz la
1GHz.

Filtrele de linie electrică de la Schurter sunt optimizate pentru o plajă de frecvențe de

șa 150kHz la 30MHz, unde oferă cea mai bună atenuare, având, în același timp o atenuare de

9
20dB la 400MHz, lucru care ajută la micșorarea radiațiilor la nivelul antenei create de cablul
de alimentare.

Reglementările privind cerințele de emisie sunt menite să controleze radiațiile

sistemelor publice de distribuție a curentului electric, care rezultă din curenții de mare
tensiune ce sunt conduși înapoi pe rețeaua de alimentare. În mod normal, acești curenți sunt
prea mici pentru a cauza interferențe asupra altor dispozitive conectate la aceași rețea de
alimentare, însă sunt suficient de mari pentru a declanșa radiația liniei de alimentare, și a o
face să devină o potențială sursă de interferență, de exemplu cu radio AM. (De exemplu, EN
55032 impune ca perturbația condusă de la dispozitivele din Clasa A ≤ 60dBuV = 1mV în
plaja de frecvență 500kHz la 30MHz.)

Filtrul rețelei de alimentare poate, de asemenea, atenua în mod eficient perturbațiile

RF continue în timpul testărilor, în conformitate cu EN 55035 §4.2.2.3, unde semnalul 3V
RMS RF în plaja 150kHz la 10MHz, 3 la 1V în plaja 10MHz până la 30MHz și 1V în plaja
30MHz până la 80MHz este injectat în rețeaua de alimentare.

În combinație cu protecția la supratensiune, filtrul ajută și la trecerea testelor aferente

EN 55035 §4.2.4 – impulsuri electrice tranzitorii rapide și EN 55035 §4.2.5-supratensiune.

3.2 POZIȚIONAREA UNUI FILTRU DE LINIE ELECTRICĂ

Eficiența filtrului depinde în mod egal, dacă nu chiar mai mult, de locul unde și modul
în care este montat, și modul în care conductorii sunt rutați pe filtru, decât de proiectarea
electrică a filtrului. Figura de mai jos ilustrează trei probleme comune asociate
modului în care instalarea unui filtru de linie electrică îi scade acestuia eficacitatea.

Fig. 3 Filtru de linie montat defectuos

10
1. Filtrul nu este instalat în apropierea punctului în care cablul de alimentare pătrunde în
carcasă. Cablul de alimentare expus (antena) poate prelua zgomotul din câmpurile electrice și
magnetice din interiorul carcasei.
2. Cablul utilizat pentru împământarea filtrului la carcasă are o inductanţă mare, ce scade
eficiența condensatorilor Y din interiorul filtrului. Producătorul asamblează condensatorii Y-
astfel încât legătura la carcasă să aibă o inductanță minimă.

Fig. 4 Cablul utilizat pentru împământarea filtrului la carcasă are o inductanţă mare, ce scade
eficiența condensatorilor Y din interiorul filtrului

3. Cuplajul capacitiv apare între cablajul zgomotos alimentare-filtru și linia de curent

alternativ.
Următoarea figură ne arată un filtru de linie electrică montat în mod corespunzător.

Fig.5 Filtru de linie montat corespunzator

11
 Filtrul este montat în locul unde cablul de alimentare în curent alternativ intră în
carcasă, pentru a preveni cuplajul dintre câmpul electromagnetic și linia de alimentare filtrată.
Carcasa de metal blochează acum orice cuplaj capacitiv dintre cablul de intrare al filtrului și
linia electrică filtrată.

Filtrul este montat într-o manieră în care carcasa din metal a filtrului face contact
direct cu carcasa dispozitivului, lucru care elimină orice inductanță suplimentară în serie cu
condensatorii Y interni. Orice cablu aflat între carcasa filtrului și cea a dispozitivului scade
eficacitatea filtrului, ca rezultat al inductanței sale.

Cablurile aflate între filtru și sistemul de alimentare trebuie rutate în apropierea

carcasei pentru a minimaliza preluările. Nu rutați conductorii de intrare ai filtrului în
apropierea conductorilor de ieșire în curent continuu, deoarece acest lucru va maximiza
cuplajul parazit capacitiv. Conductorii de intrare trebuie, de asemenea ținuți la distanță și de
orice cabluri de semnal (în special cabluri digitale) și nu trebuie rutate peste, sau în
apropierea, unui PCB logic digital.

O îmbunătățire suplimentară adusă aranjamentului prezentat mai sus este instalarea

sursei de alimentare în apropierea filtrului liniei de alimentare.

Faptul descris mai sus subliniază avantajele cazului în care filtrul de linie electrică are
un cablu adaptor pentru curent alternativ.

12
CAPITOLUL IV NORME DE SĂNĂTATE ŞI SECURITATE A
MUNCII

Angajaţii vor desfăşura activitatea în aşa fel încât să nu expună la pericole de

accidentare sau îmbolnăvire profesională persoană proprie sau alţi angajaţi, în conformitate
cu pregătirea şi instruirea în domeniul protecţiei muncii primită de la angajatorul său.

În acest scop angajaţii au următoarele obligaţii:

 să-şi însuşească şi să respecte normele şi instrucţiunile de protecţie a muncii şi

măsurile de aplicare a acestora;
 să utilizeze corecte echipamentele tehnice, substanţele periculoase şi celelalte
mijloace de producţie;
 să nu procedeze la deconectarea, schimbarea sau mutarea arbitrară a dispozitivelor de
securitate ale echipamentelor tehnice şi ale clădirilor, precum şi să utilizeze corect
aceste dispozitive;
 să aducă la cunoştinţă conducătorului locului de muncă orice defecţiune tehnică sau
altă situaţie care constituie un pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională;
 să aducă la cunoştinţă conducătorului locului de muncă în cel mai scurt timp posibil
accidentele de muncă suferite de persoană proprie sau de alţi angajaţi;
 să oprească lucrul la apariţia unui pericol iminent de producere a unui accident şi să
informeze de îndată conducătorul locului de muncă;
 să refuze întemeiat executarea unei sarcini de muncă dacă aceasta ar pune în pericol
de accidentare sau îmbolnăvire profesională persoană şa sau a celorlalţi participanţi la
procesul de producţie;
 să utilizeze echipamentul individual de protecţie din dotare, corespunzător scopului
pentru care a fost acordat;
 să coopereze cu angajatorul şi/sau cu angajaţii cu atribuţii specifice în domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă, atâta timp cât este necesar, pentru a da angajatorului
posibilitatea să se asigure că toate condiţiile de muncă sunt corespunzătoare şi nu
prezintă riscuri pentru securitate şi sănătate la locul său de muncă;
 să coopereze cu angajatorul şi/sau cu angajaţii cu atribuţii specifice în domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă, atâta timp cât este necesar, pentru realizarea oricărei
sarcini sau cerinţe impuse de autoritatea competenta pentru prevenirea accidentelor şi
bolilor profesionale;
 să dea relaţii din proprie iniţiativă sau la solicitarea organelor de control şi de
cercetare în domeniul protecţiei muncii.

Angajaţii nu pot fi implicaţi în nici o situaţie în costurile financiare ale măsurilor de

prevenire referitoare la securitatea şi sănătatea în muncă.

13
 Angajaţii şi reprezentanţii lor în domeniu au dreptul să ceară angajatorului să ia
măsurile cele mai potrivite şi au dreptul să prezinte acestuia propunerile lor de măsuri pentru
eliminarea sau reducerea riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională.

Angajaţii şi reprezentanţii acestora cu atribuţii privind securitatea şi sănătatea în

munca nu pot fi supuşi unor prejudicii din cauza activităţii desfăşurate în scopul prevenirii
accidentelor şi îmbolnăvirilor profesionale.

Angajatul care, în caz de pericol iminent, părăseşte locul de muncă, nu trebuie să fie
supus la nici un prejudiciu din partea angajatorului şi trebuie să fie protejat împotriva oricăror
consecinţe defavorabile şi injuste. Fac excepţie cazurile unor acţiuni nejustificate sau ale unor
neglijente grave ale angajatului.

În caz de pericol iminent, angajatul poate lua, în lipsa şefului ierarhic superior,
măsurile care se impun pentru protejarea propriei persoane sau a altor angajaţi.

Angajatorul se va asigura din timp ca angajaţii sunt apţi, în situaţia precizată la

alineatul precedent, să aplice măsurile corespunzătoare, în conformitate cu cunoştinţele lor şi
mijloacele tehnice de care dispun.

Reprezentanţii angajaţilor cu atribuţii privind securitatea şi sănătatea în muncă vor

beneficia de timpul necesar exercitării atribuţiilor specifice. Timpul alocat acestei activităţi va
fi considerat timp de muncă.

Reprezentanţii angajaţilor cu atribuţii privind securitatea şi sănătatea în munca au

dreptul la o instruire corespunzătoare; instruirea, formarea şi perfecţionarea lor se realizează
în timpul programului de lucru şi pe cheltuiala unităţii, fie în cadrul acesteia, fie în unităţi
exterioare.

Angajatorul va lua măsurile necesare pentru că angajaţii cu atribuţii specifice privind

protecţia muncii, ca şi reprezentanţii angajaţilor pe probleme de securitate şi sănătate în
munca:

 să fie informaţi referitor la riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională,

la măsurile de prevenire şi de protecţie corespunzătoare, inclusiv la cele
privind primul ajutor, prevenirea şi stingerea incendiilor şi evacuarea
personalului;
 să aibă acces la evaluarea riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională
şi la măsurile de protecţie stabilite, la evidenţele privind accidentele de muncă
şi bolile profesionale, la dosarele de cercetare a accidentelor;
 să fie informaţi cu privire la existenţa instituţiilor şi organizaţiilor de profil la
nivel naţional şi local.

Angajaţii şi/sau reprezentanţii lor cu atribuţii privind securitatea şi sănătatea în muncă

pot să apeleze la autorităţile competenţe şi să semnaleze observaţiile lor în timpul inspecţiilor
pe probleme de securitate şi sănătate în muncă, în cazul în care consideră că măsurile luate şi
mijloacele asigurate de angajator sunt neadecvate scopului prevenirii accidentelor şi

14
îmbolnăvirilor profesionale. În timpul controlului efectuat de către inspectorii de muncă,
reprezentanţilor angajaţilor trebuie să li se acorde posibilitatea de a supune atenţiei acestora
observaţiile lor.

4.1 PRINCIPII ŞI CRITERII DE ORGANIZARE

La nivelul angajatorului se vor respecta următoarele principii de organizare a

activităţii de protecţie a muncii:

 obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea angajaţilor, în toate aspectele

referitoare la muncă, revine angajatorului;
 obligaţiile angajaţilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca nu vor
afecta principiul responsabilităţii angajatorului;
 în contextul responsabilităţii sale, angajatorul va lua măsurile necesare pentru
asigurarea securităţii şi sănătăţii angajaţilor, respectiv prevenirea riscurilor de
accidentare, informarea şi instruirea, precum şi realizarea cadrului
organizatoric. Aceste măsuri vor fi periodic adaptate ţinând seama de
schimbarea condiţiilor de muncă, în scopul de a îmbunătăţi situaţia existentă.

Angajatorul va implementa măsurile de asigurare a securităţii şi sănătăţii angajaţilor

ţinând seama de următoarele principii generale de prevenire:

 evitarea riscurilor;
 evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
 combaterea riscurilor la sursă;
 adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priveşte proiectarea locurilor de muncă,
alegerea echipamentului tehnic şi a metodelor de muncă, pentru a evita activităţile
monotone şi cele desfăşurate într-o cadenţă predeterminată şi a reduce efectele lor
asupra sănătăţii;
 adaptarea la progresul tehnic;
 înlocuirea pericolelor prin non pericole sau pericole mai mici;
 dezvoltarea unei politici de prevenire cuprinzătoare şi coerente, care să cuprindă
tehnologiile, organizarea muncii şi a condiţiilor de muncă, relaţiile sociale şi influenţa
factorilor de mediu;
 prioritatea măsurilor de protecţie colectivă faţă de măsurile de protecţie individuală;
 prevederea de instrucţiuni corespunzătoare pentru angajaţi;
 protejarea grupurilor expuse la riscuri de accidentare şi îmbolnăvire profesională.

15
 BIBLIOGRAFIE

1) Al. Vaida s. a- Exploatarea maşinilor unelte, Editura Didactică pedagogică 1988 Bucureşti.

2) H.Grigorescu - Maşini unelte, Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1976, manual pentru licee cu
profil mecanic.

3) N.Huzeem-Masini, utilaje şi instalaţii din industria construcţiilor de maşini, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti 1978.

4) M.Voicu – Utilaje şi tehnologia prelucrărilor prin aşchiere, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
1988, manual pentru şcoli profesionale.

5) S.Pece - Protecţia muncii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1996.

6) I, Gheghea s. a Exploatarea şi întreţinerea maşinilor – unelte cu comanda Program, Editura Tehnică

Bucureşti 1990.

7) Deacu L - Exploatarea Maşinilor-unelte, Cluj Napoca Institutul Politehnic, 1995.

8) Albu A.- Maşini unelte şi agregate. Cluj Napoca, Institutul Politehnic 1990.

16