Curs de acordare a primului ajutor

Acordarea primului ajutor reprezinta atat un act de solidaritatea sociala cat si o obligatie a
fiecarui participant la trafic. Pentru a oferi un ajutor eficient este nevoie de o pregatire temeinica,
o atitudine prompta si eficienta. Trebuie avut in vedere faptul ca de acordarea primului ajutor si
de modul corect de aplicare depind multe vieti omenesti. O intarziere de cateva minute poate sa
se soldeze cu pierderea de vieti omenesti, iar o interventie neadecvata poate sa inrautateasca
starea victimelor.

1. Aspecte generale
1.1 Preluarea controlului
Dacã sositi primul la locul unui accident si aici nu este nimeni însãrcinat cu organizarea
asistentei, trebuie sã preluati controlul asupra situatei. Pentru ca munca sã se desfãsoare eficient,
este necesar sã actionati cu calm, hotãrat, sa organizati munca si sã dati ordine directe si
clare. Ajunsi la locul unui accident, veti acorda prioritate urmãtoarelor trei aspecte:

1.2 Marcarea locului accidentului.

Pentru a preveni implicarea altor persoane în accident, este necesar sã se marcheze in mod
corespunzator locul accidentului. In accidentele rutiere, acest lucru se face prin instalarea
semnelor de avertizare sau prin semnale luminoase de avertizare. De asemenea sa se opreasca
motoarele masinilor implicate în accident si sa se deconecteze daca este posibil alimentarea de la
baterie.
In caz de pericol de foc, explozie sau avalanse, persoanele accidentate trebuie puse la adãpost,
departandu-le de locul accidentului acolo unde este posibil.

1.3 Realizarea unei imagini de ansamblu asupra situatiei.

In timp ce evaluati gravitatea accidentului si numãrul persoanelor accidentate, asezati toate
persoanele care si-au pierdut cunostinta, în pozitie lateralã, stabilã.
Evaluati cît mai rapid cu putintã nevoia de ajutor. Repartizati pe cei care vã ajutã pe lîngã
persoanele afectate.

1.4 Masuri de siguranta

Este foarte important sa va creati conditii sigure în care sa acordati primul ajutor. Pentru aceasta
trebuie sa procedati dupa cum urmeaza:

a) sa va protejati:
• neintrand în contact direct cu fluidele pacientului (sânge, saliva) deoarece se pot transmite
boli;
• folosind echipament de protectie: masti, manusi;
• în anumite situatii – înec, intoxicatie cu monoxid de carbon – daca exista persoane mai
pregatite care pot sa rezolve situatia, atunci trebuie sa-i lasati sa intervina primii, apoi
acordati ajutorul de care este nevoie.
b) sa va asigurati ca victima este într-o zona lipsita de pericole (trafic auto, pericol electric,
termic, de prabusire, etc.);
c) daca victima este într-o situatie potential periculoasa, cel mai bine este sa fie mutata într-o
zona sigura;

A TENTIE - mutarea victimei se va face astfel încât sa nu îi fie agravate leziunile existente.

1.5 Raportarea accidentului

Raportarea accidentului se face sunand la numarul de telefon - 112

Etapele raportarii accidentului la 112 sunt:

• apelantul formeaza 112
• dispecerul de serviciu primeste apelul, moment în care îi sunt afisate numarul de telefon al
apelantului si adresa apelantului, locatia de unde suna acesta.
• dispecerul raspunde: 112. Ce urgenta aveti?
• în functie de natura urgentei apelul va fi redirectionat spre Ambulanta, Politie sau
Pompieri
Daca sunati la 112 trebuie sa transmiteti urmatoarele informatii:
• Ce urgenta aveti;
• Adresa locului accidentului;
• De la ce numar de telefon sunati;
• Cum va numiti.
Dupa furnizarea acestor date trebuie sa ramâneti la telefon pentru a primi eventuale recomandari
legate de modul în care se poate acorda primul ajutor la fata locului.
 2. Examinarea si evaluarea stãrii persoanei accidentate sau bolnave
Nu este posibil sã se acorde o asistentã corespunzãtoare fãrã o corectã perceperea stãrii persoanei
accidentate. Evaluarea traumatismelor corporale trebuie finalizatã înainte ca cineva sã treacã la
actiune. Dacã aceastã evaluare nu este fãcutã, traumatismele corporale se pot agrava.
Toate examinãrile trebuie sã se efectueze în pozitia în care este gãsit accidentatul de cãtre
personalul de prim ajutor. Imediat ce este posibil sau recomandabil, accidentatul trebuie sã fie
asezat în pozitia culcat pe spate, pentru o examinare suplimentarã. Printr-o examinare rapidã a
tuturor accidentatilor, se poate obtine o imagine aproximativã a traumatismelor. Evaluarea trebuie
sã se efectueze rapid. Dacã mai multe persoane au avut de suferit, cele mai serios afectate vor fi
separate, pentru a li se acorda de urgentã primul ajutor, în scopul salvãrii vietii.
In felul acesta, prima evaluare trebuie sã se concentreze asupra selectãrii persoanelor cel mai grav
accidentate si ale cãror traumatisme le pun viata în pericol.
Concluziile rezultate din evaluarea rapida trebuie sã rãspundã, în primul rînd, la urmãtoarea
întrebare: se aflã în pericol functii vitale cum ar fi: starea de constientã, respiratia si
circulatia sanguinã?

2.1 Evaluarea starii de constienta

Pacientul se poate afla in una din urmatoarele stari:

1. pacient alert - pacient constient, cooperant
2. pacient care raspunde la stimuli verbali - pacientul va fi scuturat usor de umeri, adresându-i-se
intrebari simple: cum te numesti?; câti ani ai?; unde locuiesti?
3. pacient care raspunde la stimul dureros (Pain) = se va ciupi de brat sau alta zona (mamelon,
regiune supraclaviculara) pentru a observa reactia la durere.
4. pacient care nu raspunde la nici un stimul - neresponsiv (unresponsive)

2.2 Evaluarea si eliberarea cailor aeriene

O persoanã fãrã cunostintã se aflã întotdeauna în fata pericolului întreruperii respiratiei. De

retinut ca urmãtoarele semne pot indica posibile probleme respiratorii:
-respiratie imperceptibilã;
-respiratie greoaie, gemete si bolboroseli;
-culoarea albastrã a fetei;
-dureri în zona toracelui;
- traumatisme localizate in zona pieptului.
Pentru eliberarea caii aeriene, se procedeaza in modul urmator :
• hiperextensia capului si ridicarea barbiei.
• controlul vizual al cavitatii bucale.

În caz de traumatism, pentru a nu se produce leziuni ale coloanei cervicale si maduvei spinarii, nu
se va efectua hiperextensia capului si ridicarea barbiei. Singura manevra permisa este
subluxatia mandibulei: cu palmele de o parte si de alta a capului victimei, se tractioneza
mandibula spre anterior cu ajutorul degetelor 2 – 5 sprijinite de ramurile mandibulare, În acelasi
timp se deschide gura cu cele doua police aflate la nivelul barbiei.

2.3 Evaluarea respiratiei

Tinând caile aeriene deschise, PRIVESTE, ASCULTA si SIMTE respiratiile normale dar nu mai
mult de 10 secunde.

Asa cum rezulta din figura de mai sus se priveşte mişcarea toracelui si anume dacă se ridică sau se
coboară pieptul, se ascultă zgomotele respiratorii ale victimei prin aplicarea urechii deasupra gurii
victimei si se simte respiraţia victimei pe obraz.

2.4 Evaluarea circulatiei

Se realizeaza prin cautarea pulsului central timp de maxim 10 secunde. La adult se prefera
palparea pulsului carotidian, iar la copilul sub 1 an – cel brahial, deoarece are gâtul scurt si gros
si este dificil de gasit pulsul carotidian.

Atentie! Nu se palpeaza pulsul la ambele carotide simultan!

Urmãtoarele semne si simptome pot indica o posibilã problemã circulatorie:
-piele palidã, rece si umedã;
-puls absent, rapid sau slab;
-pulsul normal al unui copil este de 120 bãtãi/minut, iar al unui adult de 70 bãtãi/minut.
Urmând acest protocol de evaluare primara, cu durata de maxim 30 secunde: evaluarea starii de
constienta – 10 secunde, evaluarea respiratiei – 10 secunde, evaluarea circulatiei – 10 secunde, se
va putea aprecia gradul deteriorarii functiilor vitale ale pacientului.

Pacientul se poate afla în una din urmatoarele situatii:

• constient, situatie in care se poate obtine anumite informatii de la persoana accidentata;
• stare de constienta alterarata mergând pâna la coma profunda.
• stop respirator. Dupa eliberarea caiilor aeriene, pacientul are puls dar NU respira.
• Stop cardio-respirator. Dupa eliberarea caiilor aeriene, pacientul NU are puls si NU
respira.

3. Primul ajutor pentru salvarea vietii

3.1 Primul ajutor in cazul opririi respiratiei

In situatia in care accidentatul este inconstient si nu respira normal, atunci se procedeaza in

modul urmator. Se deschid cãile de acces ale aerului, aplecandu-se capul spre spate si ridicandu-
se gîtul. Se indepãrteaza din gurã corpii strãini vizibili. Dacã pacientul continuã sã nu respire se
incepe respiratia artificialã care consta in:
• respiratia gurã la gurã;
• respiratia gura la nas;

3.1.1 Respiraţia gură la gură

Cea mai folosită metodă de ventilaţie artificială este metoda “gură la gură”. Aceasta se va face
cu victima in poziţie de decubit dorsal (victima aşezată pe spate) după ce i s-au indepartat
eventualii corpi străini din cavitatea bucală. Aşeazati-va lângă victimă pe partea laterală a
capului.Ţinetii capul in hiperextensie şi pansatii nasul in vedrea opturarii cailor de accea ale
acestuia. Cu cealaltă mână ridicatii bărbia, dar in acelasi timp trebuie sa-i permiteti gurii ăs se
deschidă.Trageti aer adânc in piept, poziţionativa gura peste gura victimei asigurând etanşeitate şi
suflati cu forţă de două ori .
Pentru a fi siguri în realizarea acestei manevre trebuie avuta in vedere următoarea schemă memotehnică
avand urmatoarele initiale H.E.L.P. care provin de la : Hiperextensia capului ; Evacuarea cavităţii bucale
“Luxarea mandibulei ” (ridicarea bărbiei şi deschiderea gurii) ; Pansarea nărilor (astuparea nărilor)

Fiecare respiraţie trebuie să fie atât de puternică incât să producă ridicarea toracelui. După fiecare
insuflaţie se menţine capul victimei in hiperextensieşi bărbia ridicată, se îndepartează gura de la gura
victimei şi se priveşte revenirea toracelui in poziţia iniţială , pe măsură ce aerul iese afară.

3.1.2 Respiraţia gură la nas

Aceasta se practică atunci când nu se poate efectua respiraţia gură la gură: răniri ale gurii, încleştarea
gurii(înec, electrocutare, epilepsie). Caşi în cazul respiraţiei gură la gură se elibereaza căile respiratorii
prin extensia capului şi ridicarea bărbiei ţinând gura victimei închisă (peste care se poate aplica o
compresă de tifon). Apoi se inspiră adânc, se realizează o cuplare intre gura persoanei care acorda primul
ajutor şi nasul victimei şi se suflă puternic pe nări, după ce in prealbil sa verificat permeabilitatea nărilor
şi evacuarea eventualelor cheaguri de sânge sau corpi străini.

Observatie: Respiraţiile artificiale „gură la gură” şi „gură la nas” prezintă un risc minim de
transmitere de infecţii şi de aceea nu ar trebui să eziţi niciodată să le execuţi in cazuri de urgenţă.
Din motive igienice se poate folosi un tifon sau batistă aşezată pe gura victimei. Ar fi de preferat
utilizarea batistei persoanei care acorda primul ajutor, din trusa standardizată auto de prim ajutor
a acestuia.

3.2 Primul ajutor in cazul stopului cardiac

Compresiile toracice externe se executa cu victimă în decubit dorsal (culcată pe spate), pe o suprafaţă
plană şi dură, apăsând ritmic pe stern (osul lat al pieptului) . Persoana care acorda primul ajutor se aşează
in genunchi lângă victimă si aplica podul palmei dominante în zona centrală a toracelui şi cealaltă mână
deasupra. Frecventa compresiunilor toracice este de100 / minut. Se menţin braţele întinse (cu coatele în
extensie) şi în contact cu osul stern se poziţionează umerii astfel încât să fie deasupra pieptului victimei şi
se efectuează 30 apăsări.

In timpul compresiilor toracice externe se realizeaza o deplasare a sternului cu 4-5 cm, dar fără a pierde
contactul cu peretele toracic si permitandu-i acestuia revenirea in pozitia normala.Se continua cu
aceastã manevrã pînã cînd inima pacientului incepe sa functioneze. Reluarea functionarii inimii
se poate constata dupa aparitia pulsului, recolorarea pielii si miscarea pupilei.

In multe situatii stopul cardiac coincide si cu cel respirator(stop cardio-respirator). In acest caz
vor alterna compresiile toracice externe (30 compresii) cu respiratia artificiala (2 insuflari).
3.3 Primul ajutor in cazul hemoragiilor

Hemoragiile reprezintă pierderea de sânge în afara sistemului vascular. În funcţie de tipul

vasului din care curge sângel hemoragiile pot fi:
• arteriale - sângele este roşu deschis şi curge ritmic în plagă;
• venoase - sângele este roşu închis şi curge în valuri;
• capilare - sângele musteşte în plagă.

După locul unde se scurge sângele, hemoragiile se împart în:

• interne - sângele se scurge într-o cavitate închisă;
• externe - sângele apare la suprafaţa corpului în mod direct;

Pentru o localizare corecta a eventualelor hemoragii se prezinta in figura urmatoare sistemul

vascular fomat din inimă şi vase de sânge (artere,vene, capilare).

Dupa cantitatea de sânge pierdut, hemoaragia poate fi:

• mica: se pierde o cantitate de sânge de pâna la 500 ml; tensiunea arteriala si frecventa
cardiaca se mentin în limite normale.
• medie: se pierd 500 - 1000 ml de sânge si apar urmatoarele semne: agitatie, ameteli în
ortostatism, tegumente palide, reci.
• mare: cantitea de sânge pierduta - 1000 - 1500 ml, iar semnele clinice sunt urmatoarele:
paloare, transpiratii reci, tahicardie si hipotensiune arteriala.
 • foarte grava: pierderi de sânge de peste 1500 - 2000 ml, puls slab, greu perceptibil,
pacient inconstient.

Semnele de recunoaştere ale unei hemoragii interne sunt: ameţeli; transpiraţii reci; tensiune
arterială scăzută; respiraţie accelerată; puls rapid; frisoane; agitaţie; convulsii; lipotimie;
dilatarea pupilelor.

Primul ajutor în cazul hemoragiilor presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

1) scoaterea victimei din vehicul;
2) poziţionarea victimei pe spate, iar daca hemoragia nu este localizata in apropierea capului,
capul victimei se pozitioneaza mai jos decât nivelul trunchiuluişi cu picioarele ridicate cu 20-30
cm, pentru a uşura irigarea cu sânge a creierului;
3) stabilirea tipului de hemoragie;
4) efectuarea hemostazei prin:
• compresiune manuală la distanţă, mai sus de plagă. Aceasta compresiune este corect
efectuată atunci când face să dispară pulsul arterial de pe artera pe care o comprimă;
• pansament compresiv, care se realizează prin aşezarea unor comprese groase direct pe
plaga sângerândă, aplicându-se apoi, direct peste comprese, un bandaj de presiune, care
nu trebuie strâns prea tare, pentru a nu opri circulaţia arterială;
• aplicarea unui garou, numai atunci când gravitatea hemoragiei pune în pericol via ţa
victimei şi când sângerarea nu poate fi oprită prin alte mijloace. Garoul trebuie să fie
suficient de lung pentru a înconjura membrul respectiv de două ori. El se aşează
întotdeauna deasupra rănii (între rană şi corp), dar fără a atinge rana. Garoul se strânge,
eventual cu ajutorul unui băţ, până când sângerarea se opreşte. Odată aplicat, garoul nu se
mai lărgeşte şi nu se mai mişcă. Se ataşează un bilet în care se menţionează ora şi minutul
în care a fost aplicat garoul, care nu se acoperă cu alte pansamente.

În vederea transportării victimei la spital, aceasta va fi aşezată cu capul mai jos decât nivelul
corpului (daca hemoragia nu este localizata in apropierea capului), lateral dreapta sau stânga
pentru inconştienţi, iar membrele inferioare vor fi ridicate la 30-45 grade. Pe timpul transportului,
victima va fi învelită, pentru evitarea frisoanelor şi, dacă este conştientă, va fi hidratată.

3.4 Primul ajutor in cazul fracturilor, entorselor şi luxaţiilor

De regula accidentele rutiere afectează de cele mai multe ori sistemul ososşi articular. Persoanele
accidentate sunt afectate de urmatoarele leziuni, fracturi care presupune ruperea osului, entorse si lucsatii
care presupune alterarea integrităţii articulaţiei. În cazul entorselor avem rupturi, mai mari sau mai mici,
ale ţesutului care încojoară articulaţia, iar in cazul luxaţiei, aceste rupturi sunt mult mai mai mari, astfel
incat încât oasele care se întâlnesc în interiorul articulaţiilor accidentate ies din locul lor, pierzând parţial
sau total contactul dintre ele.

Identificarea leziunilor mentionate se face usor, deoarece fiecare leziune are caracteristici distincte.In
practica medicala fracturile sunt de doua feluri: fractura completă si fractura incompletă.
Fractura completă se caracterizeaza prin:
• deformarea zonei;
• mobilitatea anormală a osului lezat unde în mod normal este fix;
 • prezenţa sau perceperea crepitaţiilor
• durere vie.
Fractura poate fi închisă sau deschisă. Trebuie avuta atenţie mare la imobilizare, pentru a nu fi
transformata din fractura închisă în fractura deschisă.

Fractura incompletă se caracterizeaza prin:

• inexistenta deplasarii;
• tumefierea sau deformarea leziunilor;
• durerea este în punct fix asemenea cu leziunile prin lovireşi contuzii fără leziuni osoase;

Dacă pacientul acuză dureri violente, chiar dacă nu suntem siguri că are o fractură, ca masura de prim
ajutor se poate proceda ca in cazul unei fracturi.

Luxaţiile se caracterizeaza prin:

• deformarea regiunii şi durere violentă;
• scurtarea membrului;
• dispariţia rontunjimii normale a suprafeţii articulare;
• poziţia anormală a membrului afectat (rotaţie interioară sau exterioară).

Obiectivele in cazil primului ajutor sunt prevenirea complicaţiilor leziunilor iniţiale şi dimunarea
suferinţei.
Principalele complicaţii în cazul fracturilor şi luxaţiilor sunt:
• perforarea pielii de către os;
• transformarea fracturii sau luxaţiei din închisă în deschisă;
• comprimarea şi lezarea ţesutului, vaselor şi organelor din vecinătate (dacă e vas provocăm
hemoragie, dacă e nerv provocăm paralizie);

3.5 Acordarea primului ajutor in cazul fracturilor si luxatiilor

În cazul unei fracturi de claviculă se aduce antebraţul îndoit la 90º , lipit de toracele victimei apoi fie
cu pansament triunghiular sau cordon de halat de baieşi se înoadă înapoi în jurul gâtului. – vezi foto
În cazul fracturarii umărului, indiferent de natura leziunii se poate apela la pansamentul triunghiular
sau batista salvatorului sau o simplă faşă. Se execută la fel ca la claviculă .

În cazul fracturarii braţului – se imobilizează cu metoda sandwich între 2 scânduri. Atenţie! Scândura
trebuie să fie învelită cu un material moale, pentru a nu veni în contact cu osul sau cu membrul lezatşi a
nu accentua durerea. După ce am fixat cu faşă, cele 2 puncte se leagă între ele, una în interior şi una în
exterior şi se fixează cu cele 2 scânduri. Se aduce braţul în poziţia de 90º şi se aplică pansament exact ca la
fractura de claviculă sau umăr.

Dacă nu avem scândură la îndemână, putem folosi carton sau alt material uşor. Dacă nu avem nimic la
îndemână aplicăm pansament triunghiular (batistă).

\
În cazul lezarii cotului, acesta se imobilizează în poziţie de flexie şi îndoit la 90º cu ajutorul
pansamentului triunghiular. Pansamentul va cuprinde braţul şi antebraţul.
În cazul fracturarii antebraţului se foloseste metoda sandwich. Cu o scândură se prinde faţa palmară
de la vârful degetelor până la cot, se leagă cele două scânduri în 2 puncte şi se aplică pansamentul
triunghiular . Atenţie! o atelă trebuie să cuprindă două articulaţii: una deasupra şi una dedesupt.

In cazul unei fracturi de bazin, singurul ajutor pe care il putem acorda este aşezarea victimei pe un plan
dur în decubit dorsal.
In cazul unei fracturi de şold se imobilizează cu ajutorul a două scânduri lungi, una se fixează pe exterior
ce va cuprinde 5 – 10 cm deasupra taliei până la călcâi. Cea din interior mai scurtă va cuprinde rădăcina
piciorului (la coapsă) până la călcâi. Cele 2 atele se fixează între ele în patru puncte cu ajutorul feşelor sau
a benzilor textile. Partea liberă a atelei din exterior va fi fixată de bazin şi de talie cu ajutorul unei curele
sau pânze textile.
 In cazul unei fracturi de genunchi se imobilizează cu ajutorul unei atele aplicate pe faţa posterioară a
membrului. Lungimea atelei va fi de la glezna pana deasupra genunchiului cu 10-15 cm asa cum este
ilustrat in figura urmatoare.

3.6 Acordarea primului ajutor in cazul leziunilor la nivelul coloanei

vertebrale

Daca victima a suferit o fractură la nivelul coloanei vertebrale, aceasta nu trebuie mişcata.
Orice mutarea a victimei de la locul accidentului poate agrava ireversibil starea victimei.
In cazul in care victima se plânge de durere la nivelul cefei sau simte amor ţeala sau chiar
paralizia membrelor superioare sau inferioare, acesteia i se imobilizeaza corect gâtul cu un guler
cervical sau cu două pături rulate ca într-o menghină. Victima este transportată obligatoriu pe un
plan dur sau targă de lemn. Capul şi gâtul se menţin în ax.

3.7 Acordarea primului ajutor in cazul plagilor

Plaga este o lipsă a continuităţii pielii. Traumatismul este un eveniment frecvent întâlnit în cazul
accidentelor rutiere. Plaga trebuie considerată o urgenţă medicală care trebuie îngrijită din primele
momente, deoarece aceasta devine în primul rând poarta de intrare a microbilor în organism care poate
infecta şi complica starea generală a pacientului.

Acordarea primului ajutor in cazul plagilor consta in spălarea cu apă şi săpun a mainilor celui care acorda
primul ajutor şi se dezinfectarea mărginilor plăgii cu alcool şi iod. Se toarna apa oxigenata pe rana si apoi
solutie de rivanol. Se acoperă rana deja dezinfectata cu comprese sterile. Nu trebuie sa se foloseasca vată
în contact direct cu rana. Apoi se aplică o faşă rulata in jurul zonei sanatoase apropiata plagii si se fixeaza
compresa sterila cu fasa.

4. Trusa de prim ajutor

In conformitate cu ordinului ministerului sanatatii nr.427 din 14 iunie 2002, trusa de prim ajutor
trebuie sa contina urmatoarele:
• cutie din material plastic, etansa, cu colturi rotunjite – 1 buc.;
• foarfece cu varfuri boante – 1 buc.;
• garou 50cm – 1 buc.;
• deschizator de gura din material plastic – 1 buc.;
• dispozitiv de respiratie gura la gura – 1 buc.;
• pipa Guedel marimea 4 – 1 buc.;
• pipa Guedel marimea 10 – 1 buc.;
• manusi de examinare, pereche – 4 buc.;
• pahare de unica folosinta – 5 buc.;
• batiste de hartie cu solutie dezinfectanta – 10 buc.;
• atele din material plastic – 2 buc.;
• fese din tifon mici 5cm/4m – 5 buc.;
• fese din tifon mari 10cm/5 m – 3 buc.;
• bandaj triunghiular l = 80mm – 2 buc.;
• vata hidrofila sterila, pachet A 50 g – 2 buc.;
• ace de siguranta – 12 buc.;
• leucoplast 5cm/3m – 1 buc;
• leucoplast 2,5cm/2,5m – 1buc.;
• alcool sanitar 200ml – 1 buc.;
• comprese sterile 10cm/8cm – 10 buc.;
• pansament individual 2cm/6cm – 10 buc.;
• pansament cu rivanol 6cm/10cm – 5 buc.;
• plasture 6cm/50cm – 1 buc.;
• creion – 1 buc.;
• caiet 50 pagini – 1 buc.;
• brosura cu instructiuni de prim-ajutor – 1 buc.;
• rivanol solutie 10/0. 200ml – 1 buc.;
• apa oxigenata sau perogen – 1 buc.;
• alcool iodat – 1 buc.