Biserica Sfanta Treime din Pitesti - Schitul Bestelei

Mareste imaginea.

Biserica Sfanta Treime din Pitesti, monument istoric din secolul al XVII-lea, cunoscuta si cu denumirea
de "Schitul Bestelei" sau "Biserica de pe Scoroboaia", uitata de timp si redescoperita de oameni, isi
recapata incet-incet locul intre monumentele istorice reprezentative ale judetului Arges.

In centrul orasului Pitesti, usor de gasit, puncte de reper fiind Muzeul Judetean Arges, Hotelul
Victoria, Hotelul Muntenia si Liceul Zinca Golescu, Biserica Sfanta Treime ofera un cadru linistit, intim,
de rugaciune celui care ii trece pragul. O curte interioara imprejmuita de un gard de zid, cu un spatiu
verde generos (400 brazi, trandafiri, flori, altar de vara, bancute), ofera si un moment de respiro
grabitului trecator al zilelor noastre.

Biserica Sfanta Treime din Pitesti - Schitul Bestelei - este deschisa zilnic, intre orele 08.00 si 17.00,
asteptandu-si credinciosii la slujbele zilnice si vizitatorii care nu cunosc inca acest sfant locas.

Biserica Sfanta Treime din Pitesti sau "Schitul Bestelei" - scurt istoric

In Tara Romaneasca, in secolul al XVII-lea, in timpul domniilor lui Matei Basarab si Serban
Cantacuzino (1678-1688) se inaugureaza o noua etapa de cautari si de experiente in domeniul
arhitecturii bisericesti. Aceste experiente nu privesc tipurile structurale de baza, ce vor fi pastrate in
continuare, ci in primul rand modificarea proportiilor si a aparatului ornamental, sub semnul unei
viziuni marcate de eleganta si de rafinament.

Biserica Sfanta Treime se inscrie in arhitectura vremii cu turla pe pronaos, armonia volumelor
construite, admirabil puse in valoare de vesmantul alb al tencuielilor pe a caror suprafata se lasa
descifrate cu usurinta modenaturile arhitectonice si ancadramentele inflorite din piatra la ferestre si
la usa de intrare a biserici.

Biserica nu se impune nicidecum prin marimea sa, ci tocmai prin faptul ca nu este o constructie
grandioasa, timida rasarind in calea trecatorilor la rascruce de drumuri. Constructia se inscrie in tipul
de plan trilobat, fiind construita din caramida, cu ziduri groase de un metru.

Constructia prezinta mai multe faze:

1. Etapa originara (1679-1684). Biserica se compune din altar, naos si pronaos (legate spatial). Altarul
este alcatuit dintr-o absida semicirculara la interior si pentagonala la exterior, acoperita cu o
semicalota spre est si in continuare doi semicilindri decalati. Arcul triumfal survoleaza catapeteasma
de lemn, dar tesirea laturilor sale inferioare poate indica, ori ca in vechime a fost o alta catapeteasma
de lemn mai ingusta, ori ca a fost chiar una de zid.

Altarul este luminat printr-o fereastra amplasata in axul est, marginita la exterior de ancadrament de
piatra, iar la interior de glafuri drepte acoperite de un arc tronconic. Acest ansamblu al ferestrei este
putin retras fata de linia peretelui interior prin intermediul unei nise plate dreptunghiulare specifice
acestui monument si o dovada (arhitectonica) de vechime.

Exista nisa proscomidiei scobita in peretele nordic, iluminata de o ferestruica si acoperita cu un arc in
semicerc si o nisa diaconicon acoperita cu arc, in acolada, de asemenea o firida cu arhivolta pe
peretele dinspre sud si o alta lunga pentru cadelnita, la nord. In timpurile moderne a fost practicata o
usa de acces spre exterior langa diaconicon. Altarul are pardoseala ridicata (la nivelul soleei) cu o
treapta fata de naos.

Naosul este incununat de o bolta semisferica ce reazama prin intermediul pandantivilor pe 4 arce in
plin cintru pe directia punctelor cardinale. Cele patru arce pomenite mai sus se descarca in patru
colturi prin pile de zidarie dupa modelul "Manastirea Cozia". In mod suplimentar, arcele nord si sud
sunt intarite cu cele doua abside ale naosului (acoperite cu semicalote) ce preiau impingerile laterale
ale boltii.

In axul nord - sud al celor doua abside sunt amplasate ferestre de tip arhaic, dupa modelul altarului
ce au deasupra cate o supralumina simpla fara retrageri din planul peretilor si astupata cu zidarie
catre exterior.

Zona de vest a naosului, deschisa direct spre pronaos aminteste de spatiul unei "gropnite", fara a
indeplini aceasta functiune. Este acoperita cu bolta in leagan, penetrata la sud si nord de arce in plin
cintru (ca niste lunete) ce sprijina pe pile de zidarie.

Acest spatiu este luminat prin doua ferestre identice celor prezentate, la nord si sud.

Pronaosul propriu-zis se pare ca era izolat mai mult de naos decat in prezent, prin existenta unui zid
despartitor si a unei usi (concluzie reiesita din sondajele arheologice). Este acoperit tot cu o bolta
semisferica ce se sprijina pe 4 arce laterale cu bazele in console infipte in zidurile vecine si e luminat
prin doua ferestre (la nord si sud) dupa modelul originar.

In peretele nord (mai gros, de 1,40 m) este usa si scara spre turnul clopotnita precum si un alt gol ce
reprezenta vechiul acces la clopotnita, acum dezafectat De mentionat ca pronaosul este putin
decrosat in exterior fata de naos - model Manastirea Argesului.

Intrarea in biserica se facea prin partea de vest a pronaosului, se pare fara pridvor, printr-un superb
portal din Piatra de Albesti. Fatadele au fost realizate in stilul epocii prin doua registre de panouri
aliniate unele langa altele si separate de ciubuce semirotunde complexe, dupa modelul de la conacul
Golestilor, (avand, se pare acelasi mester). Ferestrele prezinta ancadramente cioplite din piatra de
Albesti. Forma initiala a turnului - clopotnita nu se cunoaste, cea actuala fiind proiectata in stilul
epocii (la restaurarea de dupa 1975).

2. Etapa 1862. In fata pronaosului s-a construit o extindere a acestuia (numita in documente si al
doilea pronaos ori exonartex) cu dimensiunile in plan de 5,60 x 5,10 si acoperita cu o bolta
semisferica ce reazama pe patru arce descarcate in patru pile de zidarie (ca la naos).

Interiorul este luminat de 6 ferestre, cate doua la sud si nord in partea inferioara si cate o
supralumina pe aceiasi pereti. In acest spatiu s-a construit un balcon din lemn pentru cor cu o scara
de acces pe peretele nord. Intrarea in biserica se facea printr-o usa taiata in peretele vest. In fata
bisericii exista un pridvor mic cu doi stalpi de sprijin.

3. Etapa secolul XX (dupa 1975). In fata bisericii a fost demolat vechiul pridvor si a fost zidit un altul,
mult mai spatios, avand in fata 4 stalpi de piatra (inclusiv capitelele si balustrada) si cinci arcade in
forma de maner de cos (trei la vest, cate unul la sud si nord). Executia acestui pridvor, deosebit de
ingrijita, preia din arhitectura fazei initiale (modenatura, cornisa, etc.) Spatiul interior e acoperit cu o
bolta manastireasca foarte pleostita fiind inaltata in mijloc de o bolta semisferica. Ancadramentele
originare ale ferestrelor au fost reamplasate la locul lor, iar pentru celelalte ferestre s-au cioplit
ancadramente de piatra similare, dar simplificate.

Portalul originar a fost amplasat la intrarea in exonartex (1862), completandu-se piesele lipsa. A fost
refacut turnul clopotnita si modenatura fatadelor, inclusiv cornisele. De mentionat ca fatadele etapei
1862 au fost decorate in stilul initial al bisericii cu registre si ciubuce semirotunde, solutie
corespunzatoare din punct de vedere estetic, dar nu si istoric. Au fost inlaturate tencuielile de la
soclu si trotuarul gros de beton.