Salutare.

Putin despre Somatopatie -

Ce este? Este legatura dintre corp, dimensiunea psihoemotionala a corpului si dimensiunea

transpersonala a acestuia. Este de fapt osteopatia informationala craniana.

O sa va spun doar cateva cuvinte:

Pentru cei care simt foarte bine impulsul ritmic cranian, ati observat ca uneori puneti mana pe creniu si
gasiti zone complet blocate. Cum interpretam asta? Spunem in somatopatie - ca fiecare os al craniului
complet blocat inseamna o durere emotionala veche. Fiecare os al craniului e legat de o anumita emotie
astfel: Tineti minte: vorbesc de os complet blocat - inghetat -

Occiput - probleme de separare

Parietal - Abandon sau frica de moarte

Frontal - probleme ascunse in familie, tabuuri

Etmoid - probleme de identitate

Maxilar - Abuzuri - chiar sexuale vechi

Zigomatic - nedreptate

Sfenoid - hipercontrol, hiper-vigilenta

Palatine - vinovatie...

Tehnici avansate de diagnosticare disfunctii osteopatice:

La scoala de osteopatie invatam diferite teste pentru diagnosticarea disfunctiilor osteopatice. In viata
reala, in cabinet, multe dintre ele nu pot fi aplicate. Din punctul meu de vedere, osteopatia este foarte
usoara, daca iti dezvolti anumite capacitati. Sa nu credeti ca e ceva supranatural - oricine poate ,daca se
dedica si practica si in primul rand, crede.

Una din modurile de diagnosticare este prin ascultarea CRI (cranio-sacral impulse). Este una din cele mai
simple metode, dar trebuie sa simti bine ritmul cranio-sacral.

O alta metoda pentru incepatori, mai ales cand pacientul vine si nu stiti daca problema e structurala sau
viscerala. Poate nu stiti ,dar 95% din durerile de spate nu vin din coloana. Tehnica va ajuta foarte mult .
Tineti pacientul in picioare, ii spuneti sa inchida ochii si il loviti usor in vertex (punctul cel mai inalt al
craniului) , observati tendinta pacientului de a se inlina spre inainte sau spre inapoi. Daca pacientul are
tendinta de a se inclina spre inainte , problema e viscerala; daca are tendinta de a se inclina spre inapoi,
problema e structurala. Cu aceasta tehnica, deja stiti unde sa cautati. Puteti acum sa faceti un test de
atractie fasciala pentru a vedea si locul problemei.

O alta tehnica pe care eu o folosesc foarte des este scanarea campului energetic. Aici e mai greu de
explicat dar o sa fac un video sa va explic. Un alt test foarte bun este testul de atractie fasciala.....Pui
mana oriunde pe pacient si te vei simti atras intr-o anumita zona.
Practic eu va recomand sa ascultati corpul pacientului si nu ce va spune el...

Salutare dragilor. Un articol pentru toti terapeutii manuali. Nu o sa intru in detalii privind energetica insa
iata ceva ce cu siguranta va intereseaza.

Daca esti terapeut manual, probabil ca ai avut experienta de a lucra cu cineva care avea o anumita
afectiune sau durere; dupa ce ai lucrat acea persoana, aceasta nu mai avea acea durerere dar aparent ai
capatat-o tu. Aceasta se intampla deoarece clientul formeaza un cordon de atasament cu terapeutul.
Energia terapeutului curge in client iar durerea clientului curge in terapeut. Este foarte important sa stii
ca ,daca preiei o afectiune ori starea de la vreun client - nu este vina acelei persoane. Nu ai absorbi nimic
daca in interiorul tau nu ar exista o potrivire - o vibratie. Daca e sa existe o vina - si nu exista- aceasta
este doar viziunea ta ca acea persoana nu este bine sau nu este intreaga. Cand avem o empatie
profunda pentru bolile sau necazurile celorlalti ,nu este iesit din comun sa le absorbim starile in noi
insine. Cel mai adesea se intampla pentru ca esti o persoana amabila si intelegetoare. Totusi ,mai
inseamna si ca iti vezi clientul din perspectiva bolii sau necazurilor sale... in loc sa il vezi ca pe o persoana
intreaga, majestuoasa, remarcabila - asa cum este de fapt.

Daca, in schimb, il vezi pe celalalt ca nu este bolnav sau nu este anormal, ci ca este o fiinta glorioasa si
puternica - interactionezi cu persoana in consecinta si nu mai preiei problemele ei. Mai mult, cand
tratezi o persoana ca si cum ar fi sanatoasa - aceasta va fi o chemare pentru ea sa-si aminteasca cine
este si sa-si asume mai multa vitalitate. Daca tratezi pe cineva ca si cum ar fi bolnav sau dezavantajat,
asa tinde sa se vada acea persoana pe sine insasi si poate deveni o profetie autoimplinita.

Osteopatia cranio-sacrala
W.G. Sutherland
Fondatorul conceptului de Miscare Respiratorie Primara (MRP) si de miscare cranio-sacralà este W.G.
Sutherland (1873 – 1954). Originar din Middle Westul american, acesta începe prin a deveni ucenic într-
o tipografie, apoi jurnalist. Asa, aude vorbindu-se în 1897 de Osteopatie. Povestile i se par atât de
contradictorii încât decide sà meargà la Colegiul de la Kirskville pentru a se làmuri singur. Este deosebit
de impresionat de ceea ce vede – de numàrul de pacienti care vin din toate pàrtile si de rezultatele
obtinute – si decide sà devinà osteopat. Isi începe formarea în 1898 si primeste diploma din chiar
mâinile lui Still în 1900.

Nastrusnica idee
In cursul studiilor sale, plimbându-se pe culoarele scolii din Kirskville si observând un craniu dezarticulat
a avut o intuitie care îi va modifica viata:

« Anatomia zonei temporale, este aidoma branhiilor de peste, este facuta sa respire ( felul în care sunt
îmbinate oasele craniului par sà îndice existenta unei miscàri) ». Va numi aceastà intuitie « Ideea nebunà
».

Intr-adevar, regiunea scoamei temporale sugereaza o mobilitate articulara construita pentru un

mecanism repirator. Este momentul declansator al unei perioade de studiu detaliat al craniului, pe care
l-a întreprins în mod paradoxal, pentru a-si dovedi ca ideea care îl obseda era falsa si ca oasele craniene
sunt sudate asa cum îl învatasera cartile de anatomie.

Intrigat, aprofundeaza cercetarile studiindu-si pacientii. Progresiv îsi face o idee despre miscarea fiecarui
os cranian si despre cea a ansamblului.

Pentru a-l întelege mai bine si a-l experimenta, a folosit o cascà din piele pe care si-a fabricat-o singur si
care comprima la alegere diferitele parti ale craniului împiedicându-le astfel mobilitatea. Astfel constatà
cà atunci când miscarea este redusa la nivelul capului imediat are loc o repercursiune la nivelul sacrului.
Aceasta demonstreaza faptul ca miscarea craniana se trasmite prin intermediul coloanei vertebrale
bazinului si membrelor inferioare (dar si invers).

Sutherland devine constient de faptul ca un os a carui mobilitate este diminuata produce atât stari de
depresie, de anxietate, semne de psihoza, tulburari de memorie si somn, dar si disfunctii în tot restul
corpului si în special la nivelul organelor digestive.
In momentul în care casca era data la o parte, oasele îsi reluau locul si îsi recapatau miscarea normala,
iar simptomele dispareau încetul cu încetul.

Sutherland defineste miscàrile « normale » ale sistemului craniosacral, anumite tipuri de leziuni si
miscàrile asociate, precum si tehnici de manipulare corectiva
Dupa douàzeci de ani de cercetari, a trebuit sa accepte o evidenta: toate suprafetele articulare indicau
existenta unui mecanism precis care permite oaselor craniene o miscare cu o amplitudine foarte mica.

La putin timp dupa aceste experiente Sutherland stabileste conceptul cranian în osteopatie si publicà în
1939 o scurtà monografie « The Cranial Bowl ».
Osteopatia cranianà se bazeazà pe recunoasterea unei mobilitàti microscopice perceptibile manual la
nivelul întregii structuri vii dar cu o aplicabilitate terapeuticà majorà al nivel cranian.

Sutherland pune accentul pe utilizarea terapeuticà a puterii intene a sistemului viu si nu pe aplicarea
unei forte externe:
« permiteti functiei vitale interne sà-si manifeste puterea fàrà de gres mai degrabà decât sà aplicati o
fortà oarbà venità din afarà ».

Asadar mecanismul cranio sacral este animat din interior de o respiratie celularà care antreneazà o
fluctuatie de lichid (« Suflul de viata ») repercutatà de un sistem membranos de tensiune reciprocà
(MTR). Aceastà fortà motorie interioarà pàtrunde toate tesuturile si toate organele si le impune pulsul
sàu ritmic: miscarea respiratorie primarà (MRP).
Conceptul cranian, dupa un parcurs îndelungat, este integrat si predat în conceptul global al osteopatiei
din anul 1940.

Rollin Becker (1910-1996)

Il întâlneste pe W.G. Sutherland în 1948, practicà împreunà cu el si mentine viu învàtàmântul sàu dupà
moartea acestuia.
Marea sa contributie este:
“Existà celule peste tot, lichide peste tot, membrane peste tot. Si toate aceste elemente au cu sigurantà
proprietàti similare: o unitate globalà de functionare.”
Alti mari continuatori ai operei lui Sutherland în SUA sunt John Harakal, Edna Lay, Jim Jealous, Herbert
Miller, Robert Fuhlford, osteopati D.O. si membri sau presedinti ai “American Cranial Academy – ACA”.
Dar si Harold Magoun, Viola Frymann si Thomas Schooley, osteopatie D.O. care au venit succesiv în
Anglia si Franta pentru a prezenta conceptul de osteopatie cranianà încà din 1964.
In 1970 John Upledger D.O. predà pentru prima data terapia craniosacralà unor elevi neosteopati.
In Franta, acest model este promovat în prezent de Renè Briend D.O.
Toate aceste lucràri si cercetari fac astazi posibil ca terapia craniosacralà si modelul biodinamic sà poatà
constitui o terapie de sine stàtàtoare.

Sistemul cranio-sacral este un fluid

Sistemul craniosacral este compus din oasele craniului, din coloana vertebralà, sacru, meningele
craniene (duramater, arahnoida, piamater, falx cerebri, tentorium cerebelli, falx cerebelli) si rahidiene,
din lichidul cefalorahidian (LCR) si din diferitele structuri de productie, absorbtie si stocare ale LCR-ului,
precum si din sistemul ventricular cranian.
Sistemul craniosacral protejeaza sistemul nervos central de eventualele socuri sau rani si are o functie
de transport de informatii si nutrimente. Sistemul craniosacral este în relatie de influentà reciprocà cu
alte sisteme: sistemul nervos, muscular, osos, fascial, hormonal, limfatic, sanguin, respirator
Miscarea ritmica a craniului si a sacrului pe care o simtea W.G.Sutherland, aceastà miscare a sistemului
nervos si fluctuatie a lichidului cefalorahidian în sistemul membranos al creierului si al coloanei
vertebrale sunt provocate de Respiratia Primara (notiune dezvoltatà de osteopatie biodinamicà).

O miscare uniforma ca un val se deplaseazà în interiorul sistemului craniosacral, transmitându-se

scheletului, fasciilor si lichidelor, precum si ansamblului organismului.
Ansamblul acestor miscari este numit mecanismul respirator primar (MRP).
In realitate aceste ritmuri sunt mult mai complexe si nu pot fi abordate în detaliu aici.

Capacitatea organismului si a diferitelor structuri pentru a exprima aceasta miscare este un factor
determinant al stàrii de sànàtate a corpului.

Un terapeut experimentat poate sà simtà prin palpare restrictiile sau blocajele în structurile sistemului
craniosacral, ale fasciilor dar si în structurile înconjuràtoare cum sunt muschii, viscerele sau articulatiile.
Aceste blocaje sau restrictii de mobilitate pot avea diferite cauze:
lovituri, accidente, operatii, boli sau compresii si traumatisme ante sau postnatale. De asemenea pot
avea cauze psihosomatice, emotionale sau datorate stresului.

Printr-o cunoastere profundà a anatomiei, a fiziologiei, a miscàrilor si ritmurilor sistemului craniosacral,

putem elibera blocajele, reda partial sau total amplitudinea de miscare a articulatiilor limitate în
mobilitatea lor prin tehnici mecanice. Acest fel de a lucra l-am putea califica drept biomecanic. Acesta se
concentreazà asupra unui simptom, asupra originii sale structurale sau mecanice si vine cu o tehnicà
adaptatà pentru a-l ameliora sau îndepàrtat.

Articulațiile dintre primele două vertebre cervicale sunt în relație strânsă cu articulațiile temporo-
mandibulare. O postura incorectă a coloanei cervicale superioare și a craniului producând o malocluziei
și invers. Aceste poziționări pot provoca, prin adaptarea corpului, o serie de afecțiuni precum : scolioza,
hipolordoza cervicală, cifoza toracică, lordoza lombară şi rotația şoldului cu efectul concomitent de
membru scurtat. La acestea se pot adăuga dureri ale regiunii cefei, dureri de cap în zona occipitală şi
alterarea sensibilității la nivelul membrelor superioare şi inferioare. Terapeutul osteopat, în urma
evaluarilor gasește cauza dezechilibrului și cu tehnici specifice reechilibreaza întregul sistem.

Principiul sistemului cranio-sacral-mandibular este unul de reciprocitate. Orice medic dentist trebuie să
ştie că o schimbare în anatomia sau mecanica dinților va avea influență asupra pozitiei mandibulei față
de craniu, a craniului şi a coloanei vertebrale. Aceste modificări dentare pot avea ca rasunet simptome
neurologice sau fiziologice. De aceea corectarea dintilor trebuie facuta în parteneriat cu osteopatul si
kinetoterapeutul, ceea ce va duce la obtinerea unor rezultate mai bune, scaderea cazurilor de recidiva
dupa încheierea corectiei si diminuarea efectelor negative.

Ceva ce va priveste pe toti - voi terapeuti manuali😀😀😀

Respiratia pulmonara poate fi foarte diferita de ritmul cranian. Emotiile ne afecteaza respiratia printr-un
sistem complex, care afecteaza inervarea , irigarea cu sange, tonusul si miscarea diafragmei. Postura,
dispozitia, stresul si nivelul energetic, interactioneaza constant si altereaza statusul inimii si diafragmei,
care vor modifica ritmul cranian. Diafragma respiratorie este cea mai importanta structura centrala a
corpului. Inima sta pe tendonul central diafragmatic, de care este atasat ferm si pericardul. Sabloanele
energetice ale inimii spirituale (Anahata) , lasa ecouri in actiunea diafragmei afectand astfel baza
craniului prin arterele care urca spre el dar si prin fascia mediastinului. Aceasta explica o axioma de baza
din munca CranioSacrala. Energetic vorbind, "nu poti aseza creierul pana nu pui inima la locul ei". Mai
mult - "Nu poti aseza inima la locul ei daca nu pui sacrul la locul lui". Miscarea diafragmatica afecteaza
maduva spinarii prin articulatiile dintre coaste si vertebre...

Intelegerea Ritmului Cranian

"Intelegerea completa a unui pacient necesita observare si actiune venita din inima. Filozofii greci din
vechime foloseau termenul "hyparxis" pentru a descrie abilitatea de a percepe totalitatea si
interconectarea tuturor lucrurilor. Folosind hyparxis pentru a intelege ritmul cranian, trebuie sa tinem
cont de 3 aspecte - cele 2 emisfere cerebrale si intuitia. Ritmul cranian este o miscare involuntara ce are
loc intr-un mediu apos. O pulsatie in mediul apos nu va produce in mod absolut miscarile oaselor
craniului asa cum le invatam in scoala de osteopatie. Ci, va produce miscari ca de maree, spirale,
vortexuri si anumite miscari ca si cum am arunca o piatra pe suprafata unui lac. Astfel miscarea craniana
a tuturor va fi diferita. Cum sunt amprentele. Putem interpreta in diferite feluri. Oasele ne pot vorbi
despre traumele lor."