Proiect

Tema:

“Aprecierea potențialului etnocultural al raionului Anenii Noi”

Autor:
Verlan Adrian

Chișinău, 2017
 CUPRINS

INTRODUCERE………………………………………………………………..3
CAPITOLUL I. CARACTERISTICI GENERALE…………………………5
1.1 Poziția fizico-geografică a raionului...................................................................................5
1.2 File din istoria raionului Anenii Noi...................................................................................5
1.3 Particularităţile cadrului natural .........................................................................................8
1.4. Specificul obiectivelor turistice naturale ale satelor din raion ........................................9
1.4.1. Satul Hîrboveț. Rezervația Peisagistică Pădurea “Hîrboveț”…..………..............9
1.4.2. Satul Telița. Rezervația Peisagistică “Telița”......................................................10
1.4.3. Satul Speia-Șerpeni. Complexul Memorial “Capul de Pod Șerpeni”..................12
1.4.4. Satul Bulboaca şi obiectivele sale………………………………...…………….13
CAPITOLUL II. POPULAȚIA – PREMISĂ A TURISMULUI ETNO-CULTURAL ÎN
RAIONUL ANENII NOI..........................................................................................................15
2.1. Specificul structurii populației (structura etnică, natalitatea, mortalitatea)…………….15
2.2. Obiceiurile și tradițiile populației raionului Anenii Noi..................................................16
2.3. Portul popular..................................................................................................................17
2.3.1. Satul Mereni.Muzeul de Istorie și Etnografie........................................................18
2.4. Evaluarea potențialului turistic prin valorificarea obiectivelor turistice.........................20
2.4.1. Sărbătorile de iarnă.Festivalul Raional: „ Florile dalbe”………………….…….20
2.4.2.Sărbătorile de primăvară…………………………………………………..……..26
2.4.2.1. Festivalul Internațional “ Mărțișor ”………………………………………….27
2.4.2.2. Festivalul Raional al cîntecului pascal „ Osanale Domnului”……………..…31
2.4.3. Sărbătorile de vară…………………………………………………………........33
2.4.3.1. Festivalul Naţional de folclor „ La Nistru , la mărgioară”………………......33
2.4.4.2. Festivalul Internaţional de muzică „ Cîntă Inima”.............................................34
2.4.4.3. Festivalul Naţional de folclor „ Flori de măr în toamnă”……………………35
2.4.4. Sărbătorile de familie. Căsătoria.Sărbătoarea nou-născutului……………….…37
2.4.5. Hramul raionul Anenii Noi - ca potenţial etnocultural…………………………41

CAPITOLUL III. Probleme și perspective de dezvoltare a turismului

etnocultural în raion……………………………………………………………43
3.1. Descrierea problemelor de dezvoltare a turismului etnocultural în raion
………….43
3.2. Perspectivele de dezvoltare…………………………………………………………
44
3.3. Evaluarea SWOT a potenţialului raionului…………………………………………
45

2
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI……………………………………………46
BIBLIOGRAFIE/WEBOGRAFIE……………………………………………..48

CAPITOLUL I. CARACTERISTICI GENERALE

1.1. Poziția fizico-geografică a raionului
“Ce interes trebuie să aibă istoria pentru noi
Ea ne arată întîmplările,faptele strămoșilor noștri,
Care prin moștenire sunt ale noastre.”
M.Kogălniceanu

Raionul Anenii Noi este situat la latitudinea 46.8827, longitudinea 29.2304

și altitudinea de 18 metri față de nivelul mării.
Raionul Anenii Noi este amplasat în
sud-estul Republicii Moldova pe un
teritoriu cu suprafaţă de 887,6 km2. În
partea de nord raionul se mărgineşte
cu teritoriul raionului Criuleni, rîul
Nistru ne desparte la est de Unitatea
Administrativ-Teritorială din stînga
Nistrului, la sud – cu oraşul
Bender(Tighina) şi raionul Căuşeni şi
la vest – cu localităţile din
componenţa mun. Chişinău.
Distanţa de la centrul raional pînă în
capitala ţării –Chişinău- 36,0 km, pînă
la cea mai apropiată staţie de cale
ferată –Bulboaca – 5,0 km. Reţeaua de
drumuri auto asigură permanent
legătura atît între localităţile raionului
şi capitală, cît şi cu alte centre
Fig.1.Harta administrativ-teritoriala
raionale.

1.2 File din istoria raionului Anenii Noi

3
 Prima atestare documentară a localității datează cu 27 iunie 1731 și apare
sub denumirea Pășcani pe Bâc, când nimerește în hotarul lui Halil-Pașa.
Localitatea nimerise tocmai pe „hotarul celor două ceasuri”, hotar pus de
turci, de la Nistru și până la Prut, care avea o lățime „de cât ar merge omul
timp de două ore”. Un document vechi, din 27 aprilie 1883, precizeazã cã
Anina este acelasi sat vechi Pășcani, doar că acum cîțiva gospodari din
Tighina se ocupă cu cultivarea pămîntului și creșterea vitelor. Cu același nume
moșia nimerește sub stăpînirea contelui Stuart, care depusese juramînt de
credință Rusiei. Iar în 1856 se afla în arendă la negustorul turc din Tighina, Hasan-
Bei, care avea și cîrciumă în sat.După evacuarea tătarilor din Basarabia cătunul
Aneni rămîne devastat și pustiit – o priveliște jalnică de ruini și stricăciuni, fapt
ce se menține mai mulți ani la rînd. Abia în 1883, după cum relatează
documentele, în Anenii (sau Anina) pustiiți s-au așezat cu traiul niște țărani din
satele vecine. Pe moșia Anenilor (sau a Pășcanilor, sau a Nicolaevcăi) în 1887
vin coloniști nemți în frunte cu Filip Flemer. Apoi se opresc aici și coloniști
ruși, cărora de asemenea le cade pe plac locul, dar se țin separat, în cătunul lor
Nicolaevca Nouă. Recensãmântul din 1910 stabilește că pe aceeași veche moșie
se află două sate – Nicolaevca Nouă rusă și Nicolaevca Veche nemțească.
Pe partea rusească erau 82 de gospodării cu 433 de locuitori, care aveau în
stăpînire 426 desetine; pe partea nemților – doar 66 de gospodării, 319 locuitori
care stăpîneau 1986 desetine. Nemții aveau biserică și școală în limba lor, iar
creștinii ortodocși ruși și moldoveni umblau la biserica din Bulboaca. La 1933
localitățile apar cu
denumirile de Anenii
Noi și Anenii Vechi. În
toamna anului 1940
nemții din Anenii
Vechi au plecat în
patria lor – Germania,
părăsind 106
gospodării cu 120
clădiri frumoase și
1713 ha de pămînt
arabil. Autoritățile ruse
înregistrează la 6 aprilie 1941 s. Anenii Vechi și Noi cu 739 de locuitori. În 1965
localității i s-a acordat statutul de orășel. În 1969 avea 6.500 de locuitori. Această
creștere a populației se datorește apariției mai multor întreprinderi industriale și

4
instituții social-culturale, dar și faptului că în componența orășelului intrau și satele
Albinița, Ruseni Beriozchi, care la 1 iulie 1998 erau localități separate
(Albinița se afla în subordinea primăriei Ruseni). Un factor important în această
privințã l-au jucat fabricile de conserve, de panificație, asociațiile
intercolhoznice de construcții, sectorul rutier, punctele de reparații rutiere, de
amenajări hidraulice, combinatul de deservire socială, etc.
Oraşul Anenii Noi este aşezat în centrul republicii, la o distanţă de 37 km
de capitala ţării Chişinău.
Raionul Anenii Noi a fost fondat în anul 1941 are în total 45 localităţi,
inclusiv: oraşul Anenii Noi şi 11 comune  şi 33 sate.
Nr. Denumirea primăriei Denumirea  satelor  din componenţa  primăriei

d/r
1. or. Anenii  Noi 1.Albiniţa ;  2. Beriozchi ; 3. Hîrboveţul  Nou ;

  4. Ruseni ;  5. Socolonei  
2.  com. Botnăreşti 1. Botnăreşti  ;  2. Salcia
3.  sat. Bulboaca 1. Bulboaca
4. com. Calfa  1. Calfa ;  2. Calfa  Nouă
5. com. Chetrosu 1.Chetrosu ; 2.Todireşti
6. com. Chirca  1. Chirca ; 2. Botnăreştii  Noi
7. com. Ciobanovca 1.Ciobanovca ; 2. Balmaz ; 3. Mirnoe;

4. Troiţa Nouă
8. sat. Cobusca – Nouă sat. Cobusca – Nouă
9. com. Cobusca - Veche 1. Cobusca Veche  2. Floreşti
10. sat. Delacău sat. Delacău
11. sat. Floreni sat. Floreni
12. com. Geamăna  1. Geamăna  2. Batîc
13. sat. Gura  -  Bîcului sat. Gura  -  Bîcului
14. sat. Hîrbovăţ sat. Hîrbovăţ
15. sat. Maximovca sat. Maximovca
16. sat. Mereni sat. Mereni
17. sat. Merenii  Noi sat. Merenii  Noi
18. com. Ochiul   Roş 1. Ochiul  Roş  2. Picus
19. sat. Puhăceni sat. Puhăceni
20. sat. Roşcani sat. Roşcani
21. sat. Speia  sat. Speia 
22. sat. Şerpeni sat. Şerpeni
23. com. Teliţa  1.Teliţa  2.Teliţa Nouă
24. com. Ţînţăreni 1.Ţînţăreni  2. Creţoaia
25. sat. Varniţa sat. Varniţa
26. com. Zolotievca 1. Zolotievca  2. Larga  3. Nicolaevca

5
Tabelul 1. Structura administrativ – teritorială a raionului Anenii Noi

1.3 Particularităţile cadrului natural

Raionul se caracterizează cu o climă

temperat – continentală, cu ierni scurte
şi blînde, cu veri lungi şi calde.
Temperatura medie anuală oscilează
între  90 C – 9,50C. Temperaturi
pozitive se menţin pe parcursul a 9 luni
a anului. Temperatura medie a celei
mai calde luni – iulie,  +220 C, iar a
celei mai reci – ianuarie – minus 200 C.
Cantitatea medie anuală a
precipitaţiilor atmosferice constitue
432 – 486mm şi care preponderent cad
în perioada caldă a anului (aprilie – octombrie).

Fig.2 Harta fizica

Raionul este amplasat în regiunea Cîmpiei Moldovei de Sud, relieful

reprezintă o cîmpie deluroasă, intersectată de multiple vîlcele şi rîpi. Procesele
erozionale şi alunecările de teren au condiţionat formarea hirtoapelor, care
prezintă nişte amfi-teatre în spaţiul cărora sînt situate o bună parte din
localităţile rurale. Estul raionului este amplasat în lunca rîului Nistru şi are
relieful de cîmpie mai puţin fragmentată.

6
 Resursele minerale sint reprezentate prin zăcămintele de nisip, prundiş, piatră
spartă,care sînt folosite în construcţia obiectelor de menire social – culturale şi la
producerea materialelor de construcţie (beton armat, cărămidă ş.a.).

Teritoriul raionului este traversat de cîteva zeci de rîuri, rîuleţe şi pîraie, o parte din
care în perioada Fig 3 Rîul Nistru

caldă a anului se usucă. Cele mai importante din ele sînt rîul Nistru cu lungimea de
68 km în teritoriul raionului şi Bîc – 42 km în teritoriul raionului. În hotarele
raionului se mai află 57 deobiecte acvatice artificiale cu suprafaţa totală de circa
1000 hectare.

Învelişul de sol cuprinde circa 310 varietăţi de soluri. Ciornoziomurile alcătuesc

majoritatea absolută din ele – 86% , circa 9% sînt reprezentate de solurile aluviale.

Terenurile arabile ocupă 55% din suprafaţa totală a raionului, plantele multianuale
– 10,4%, păşunile – 8,8%, vegetaţia forestieră – 13,7%, alte terenuri neproductive
– 12,1%.

1.4. Specificul obiectivelor turistice naturale ale satelor din raion

1.4.1 Satul Hîrboveț. Rezervaţia peisagistică naturală „Pădurea Hîrboveţ”

Rezervaţia peisagistică naturală „Pădurea Hîrboveţ”. Este Arie Naturală
Protejată de Stat. Se întinde pe o suprafaţă de 2218 ha, (fig 4.) între satele
Hârboveţ şi Bulboaca, în ocolul silvic Hârboveţ raionul Anenii Noi. Rezervaţia e
pădure de stejar pufos, gorun şi scumpie caracteristică pentru Moldova. Vârsta
unor copaci atinge 50-130
ani. Pădurea este un loc
natural de creştere a
părului de Dobrogia,
conform descrierii din
tabelul 2.
Fig 4. Harta salitară a
Rezervaţiei peisagistice
naturale „Pădurea Hîrboveţ”
Tabelul 2 . Cracteristici
“Pădurea Hîrboveţ”

7
 Amplasa
Denumirea Supraf Detinatorul Descrierea
mentul
Pădurea 2218 ha Raionul Anenii Gospodăria Pădure de stejar pufos, gorun şi scumpie
Hârboveţi Noi, între satele Silvică de caracteristică pentru Moldova. Vîrsta 50-130
Hârboveţi şi Stat Bender ani. Se întîlnesc multe specii a zonei balcano-
Bulboaca, mediteranene. Loc natural de creştere a
ocolul silvic părului de Dobrogia
Hârboveţi, Aria Naturală Protejată de Stat "Hârbovăţ", a
parcelele 8-32, fost încadrată în etajul de silvostepă (Ss) cu
parcela 33 fără următoarele tipuri de staţiune:
subparcela 29, - Silvostepă deluroasă de stejar pedunculat pe
parcelele 34-36. văi şi treimea inferioară de versant şi pe fund
Amanajamentul de văi cernoziom cambic, vertic, argiloiluvial,
nou:, parcela bonitate mijlocie;
74-79. parcela - Silvostepă deluroasă de stejar pedunculat pe
23-29, parcela platouri şi versanţi moderat înclinaţi cu
31-72, parcela cernoziomuri cambice şi tipice, bonitate
73 inferioară;
- Silvostepă deluroasă de cvercete xerofite
stejar pufos, cernoziom cambic, argiloiluvial,
cernoziom tipic, bonitate inferioară şi
mijlocie. 
A fost identificate trei tipuri de pădure:
- Stejar de silvostepă, productivitate mijlocie;
- Stejar de silvostepă, productivitate
inferioară;
- Stejar pufos de silvostepă, productivitate
mijlocie.

1.4.2 Satul Teliţa . Rezervaţia peisagistică naturală „Teliţa”

Rezervaţia peisagistică naturală „Teliţa”.  Este Arie naturală protejată de Stat.
Se întinde pe o suprafaţă de 104 ha, la est de satul Teliţa, ocolul silvic Anenii Noi.
Peisajul poate fi descris: pantă abrubtă a Nistrului, cu depuneri calcaroase
sarmatice cu grote şi nisip. În mal se găsesc cuiburi de rândunici. Se întâlnesc
mulţi şerpi şi şopîrle. Panta (Fig 5) este acoperită cu pădure de gorun, stejar pufos,
vişin turcesc şi păr de Dobrogia, conform descrierii din tabelul 3.
Tabelul 3 . Cracteristici “Teliţa”
Amplasa
Denumirea Supraf Detinatorul Descrierea
mentul
Teliţa 124 ha Raionul Gospodăria Pantă abrubtă a Nistrului. Depuneri calcaroase
Anenii Noi. la Silvică de sarmatice cu grote şi nisip. În mal se cuibăresc
est de satul Stat rîndunelele de mal. Se întîlnesc mulţi şerpi şi
Teliţa, ocolul Chişinău şopîrle. Panta este acoperită cu pădure de gorun,
silvic Anenii stejar pufos, vişin turcesc şi păr de-Dobrogea
Noi, Hârtop,
parcelele 50- Aria Naturală Protejată de Stat "Teliţa" a fost

8
 Amplasa
Denumirea Supraf Detinatorul Descrierea
mentul
51 încadrată în etajul fitoclimatic FD1 
Etajul de cvercete cu stejărete, ce include patru
tipuri de staţiuni:
- Deluros de cvercete cu stejar de versanţi
şi.platouri cu soluri cenuşii şi cernoziom
argiloiluvial, de bonitate superioară şi mijlocie.
- Silvostepă deluroasă de cvercete cu stejari
xerofiţi, versanţi cu expuneri diferite cu erodisoluri
argiloiluviale de bonitate inferioară";
- Silvostepâ deluroasă de cvercete xerofite cu
stejari xerofiţi de bonitate inferioară
- Silvostepă - luncă de zăvoi de plop alb, pe sol
aluvial, moderat humifer rar şi inundabil de
bonitate superioară şi mijlocie
Au fost identificate cinci tipuri de pădure:
- Stejăreto-şleau de deal de productivitate
superioară;
- Stejăret pedunculat de productivitate inferioară;
- Stejăreto-şleau de luncă din silvostepă de
productivitate mijlocie;
- Zăvoi de plop alb de productivitate superioară;
- Zăvoi de plop alb de productivitate mijlocie;

Fig 5 Harta
Rezervaţia
peisagistică Teliţa

9
 1.4.3 Satul Speia – Şerpeni. Complexul
memorial „Capul de pod Serpeni”
-  Rîul Nistru formează un meandru peizagistic deosebit;
-  Monumentul „ Capul de Pod Şerpeni”;
-  Biserica „Sfîntul Mare Mucenic Dumitru „s. Speia ( 1908-1911);

-  Vinăria „ Leonardo”.
Fig.6.. Complexul Memorial “ Capul de Pod Șerpeni „

Complexul memorial „Capul de pod Serpeni” a fost ridicat malul drept al Nistrului
în amintirea soldatilor sovietici căzuti în timpul operatiunii Iaşi-Chişinău din anul
1944, în cursul căreia trupele sovietice au fortat Nistrul.. Lupta de la Serpeni a fost
una din cele mai sângeroase din istoria celui de-al Doilea Război Mondial ca o
filială a Muzeului Armatei. La 22 august 2004, a avut loc inaugurarea solemnă a
memorialului reconstruit. Acest memorial este asezat pe un petic de pământ el
fiind constituit din câteva elemente de bază: pe de o parte este un altar stilizat care
are în centru un safeu din marmură, edificat în biserică, în care numele celor peste
11 mii de soldati, este imortalizat pe plăcile de granit. Pe mijloc se află focul
vesnic, ce străjuieşte doi piloni înalţi, uniţi la vârf de o cruce. În mormântul frătesc,
din aşa-numita “Grădină boierească”, se presupune că au fost înmormântaţi
aproximativ 20.000 oameni. Complexul reprezintă două valuri de pamânt aranjate
pe cerc, simbolizând două părţi beligerante. Cercul este întretăiat de două axe în
formă de cruce.

10
Fig.7. Biserica Sfîntul Mare Mucenic Dumitru
Biserica „ Sfîntul Mare Mucenic Dumitru „
Biserica Sf. Dumitru din satul Speia, îşi datorează existenţa sa marelui boier
Leonard Gheorghe Pavlovici originar din Sankt Petersburg, avea vilă, moşie pe
aceste meleaguri. Lucrările de construcţie a bisericii au început în anul 1908 iar la
22 octombrie 1911 a avut loc sfinţirea bisericii, a fost deschisă şi a funcţionat pînă
la război(1944). Pe timpul celui de-al doilea război mondial, biserica a fost ciruită
toată de gloanţe.După război, clădirea bisericii a servit ca depozit de grîu, de
cărbune(1948-1968) iar mai tîrziu a devenit şi fermă de iepuri(1968-1979).Biserica
nu a funcţionat timp de 45 de ani(1944-1989) fiind redeschisă la 3 septembrie
1990 de preafericitul Alexii-II, patriarhul Moscovei şi întregii Rusii împreună cu
Înaltpreasfinţitul Vladimir, Arhiepiscopul Chişinăului şi al Moldovei ce
functioneaza si in prezent.

Fig.8. Clopotul din curtea bisericii din perioada celui de-al doilea Razboi Mondial
Sursa: http://batinirina.wordpress.com/2009/08/27/istoria-bisericii-sf-dumitru-din-s-speia/

1.4.4. Satul Bulboaca  şi obiectivele sale

Fabrica de vinuri, amplasată în clădire
istorică –fosta fabrică de vinuri a familiei
Mimi,(fig 9.) construită la sfîrșitul secolului
XIX.
MOTTO: Din generatii în generatii,
din tată în fiu, s-au transmis rețete vechi,
rețete de altă dată, rețete care cer dăruire și
dragoste în procesul de vinificație.
"Agrovin Bulboaca" a fost fondată în
anul 1901 de către Constantin Mimi, albanez
de origine, dar rusificat,
însa cu bune sentimente pentru români, pe

11
terenurile ce le deținea pe aceste teritorii însa pe parcursul anilor a suferit diverse
schimbări. Astfel, în 1998 devine societea pe acțiuni modernă dar cu tradiții
seculare.Aici sunt cultivate soiuri de viţă de vie ca: Aligote,
Pinot Gri, Traminer, Senso, Caberne, Pinot Menie Fig 9. Constantin Mimi

Game neagră, Zaibeli, Noa ş.a din care se produc cele mai bune și gustoase
vinuri, aperitive, lichioruri, divinuri distilate, de curând și alcool etilic.

Fig.10. Emblema Complexului Viti-vinicol

Sursa: http://vin-bulboaca.md/ro/about-us/history/

Pe terotoriul complexului se mai pastrează și vila de iarnă a familiei Mimi

construită în stil neobaroc. Puţin caracteristică clădirilor deja existente. Era
amplasată lângă altă casă frumoasă cea a Zamfirei Kazimir Keşko. Conacul
familiei Mimi, Bulboaca,r. Anenii Noi- se află în stare de degradare, conform
Raportului Agenţiei de inspectare şi restaurare a monumentelor în baza
inspectărilor efectuate în cele 32 raioane şi 2 municipii din Republica Moldova în
anul 2011.

O altă destinaţie nevalorificată dar identificată în registru este: Odaia “Drăgălina” a

familiei Ianovschi, Gura Bîcului, r. Anenii Noi- se află în degradare avansată, este
în proprietate privată. Intrigarea pentru aceste două monumente locative mă va
determina pentru o studiere a lor ulterioară în cadrul studiilor de masterat.

12
 CAPITOLUL II. POPULAȚIA – PREMISĂ A TURISMULUI ETNO-
CULTURAL ÎN RAIONUL ANENII NOI
2.1. Specificul structurii populației (structura etnică, natalitatea,
mortalitatea)
Populația raionului Anenii Noi, conform datelor recensământului populației
din 2004, era de 81.710 persoane, dintre care 8.358 reprezentau populație urbană și
73.352 populație rurală.
Conform aceluiași recensământ, menționat mai sus, naționalitatea de bază în
raion o reprezintă românii, care constituie 84,2% din totalul populației.
Naționalitățile minoritare sunt ucrainenii, rușii și bulgarii care reprezintă respectiv
8%, 5,1% și 0,6%. De asemenea, împreună cu populația acestor naționalități
raionul mai există și găgăuzi, țigani, polonezi, evrei, etc.

Tabelul 4. Numărul populației

Anul 2011 2012 2013
nr. populaţiei 83 144 83 132 83 132
Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Raionul_Anenii_Noi

Principalii indicatori demografici

Natalitatea - 897 (10.8 la 1000 locuitori)
Mortalitatea - 872 (10.5 la 1000 locuitori)
Sporul natural - +25
Tabelul 5. Structura etnică

Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Raionul_Anenii_Noi

13
 2.2. Obiceiurile și tradițiile populației raionului Anenii Noi
Sărbătorile și obiceiurile moldovenești poartă însemne valorice moștenite din
moși-strămoși prin care consolidează naţiunea şi contribuie la  identificarea
noastră. Marcate o singură zi sau cîteva, cu dată fixă sau mobilă, dedicate
divinităților calendaristice, dar și oamenilor, animalelor, păsărilor, plantelor,
fenomenelor terestre și cosmice, sărbătorile și obiceiurile sînt cunoscute și
respectate pînă astăzi. În acest context putem menționa faptul că moldovenii au
reușit pe parcursul istoriei să-și înnobileze viața cu sărbători frumoase și obiceiuri
semnificative. Prin urmare, sistemul de sărbători și obiceiuri este unul destul de
complex, în cadrul căruia s-au intercalat tradiții și ritualuri, credințe și superstiții.
Prin sărbători sînt desemnate zilele în care se comemorează evenimente
importante, acestea fiind marcate prin diferite serbări, solemnități, care de obicei
sînt stabilite în mod oficial drept zile de odihnă. Sărbătorile de peste an mai sînt
numite sărbători calendaristice. Aici țin să menționez sărbătorile recunoscute drept
naționale – cele prin care se celebrează un eveniment important din istoria țării
precum 9 mai − Ziua Victoriei asupra fascismului/Ziua Europei, 27 august − Ziua
Independenţei Republicii Moldova, 31 august – Ziua limbii romîne.
Spre bucuria noastră în Moldova avem multe sărbători oficiale. În categoria
aceasta sînt incluse și unele sărbători cu caracter religios, recunoscute de biserica
creștin-ortodoxă.
Unul din cel mai important obicei este cel de a întâlni oaspeţii cu pâine coaptă
în sobă, sare şi un pahar de vin. În acest mod ne arătăm tot respectul şi căldura cu
care vă primim în casele noastre.
Avem o varietate de tradiţii la capitolul sărbători de iarnă.Pe 19 decembrie
sărbătorim Sfântul Nicolae, această sărbătoare deschizând uşile celor de iarnă.
Specific acestei zi, este faptul că o asteaptă cel mai mult copiii, deoarece în
noaptea de Sf. Nicolae, cei care au fost cuminţi pe tot parcursul anului, şi care îşi
curăţă mereu încălţămintea, găsesc în ea dulciuri sau multe alte daruri.
De Crăciun, maturii, dar în special copiii umblă cu colindatul de la casă la casă,
astfel vestind naşterea Domnului. Copiii fiind mascaţi corespunzător, după colind,
sunt răsplătiţi de către gazdă cu dulciuri sau bani.
De Revelion însă, copiii umblă cu uratul, dorindu-le stăpânilor caselor un an
nou fericit, prosper şi cu cât mai multe realizări frumoase; recompensele pentru
urările copiilor pot fi de asemenea dulciuri.
De Paşti tradiţiile sunt mai numeroase. În ajun de Paşti gospodinele încondeiază
ouăle, culoarea tradiţională fiind roşie, mai apoi coc cozonacul, după care în

14
noaptea învierii Domnului, membrii familiei merg la sfinţirea acestor bucate
specifice. Iar în dimineaţa după sfinţire, fiecare se spală pe obraji cu un ou roşu şi
altul alb, ceea ce simbolizează puterea şi puritatea, acest “ritual” fiind urmat de o
masă la care toată familia sărbătoreşte împreună.
O altă sărbătoare semnificativă este Sfântul Andrei, o zi în care fetele se
distrează făcând mici vrăjitorii. Cu ajutorul lor ele îşi află sortitul. Iar băieţii, în
această noapte, fură porţile de la casele fetelor, pentru ca acestea, trezindu-se
dimineaţa fără ele, să pornească în căutarea lor.
Neamul moldovenesc este bogat în tradiţiile pe care le posedă. Cu ajutorul lor
devenim deosebiţi şi unici.

2.3. Portul popular

Costumul popular bărbătesc
Cămaşa bărbătească conform croielii este cunoscută prin răspîndirea unor tipuri
de bază: „cămaşa dreaptă tip tunică”, „cămaşa cu platcă”, „cămaşa de mire”,
„cămaşa cu fustă”.
Tipic pentru moldoveni erau „iţarii”, care se coseau din țesătură de lînă cu
bumbac şi aveau o lungime de 2 m, dar fiind şi înguşti se încreţeau pe picior de la
gleznă pînă la genunchi. Se purtau vara şi iarna.
Pe timp de iarnă bărbaţii purtau „bernevici” cusuţi din ţesătură groasă de lînă,
lucrată manual și îndesită la piuă, de culoare naturală albă, sură. Se întîlneau
bernevici fără creţi, se purtau în zile de lucru. Li se mai spunea şi „cioareci”.

Fig.11 costum popular bărbătesc

Costumul popular femeiesc

Costumul femeiesc tradiţional este cel
mai decorativ.
Una din piesele funcţional-decorative
este cămaşa din pînză albă. Cea mai
timpurie formă de cămaşă a fost cămaşa
de „tip tunică” croită „de-a’ntregul”,
făcîndu-se numai o tăietură unghiulară,
pătrată sau rotundă la gît. Cămaşa avea
mîneci lungi, se înfrumuseţa la gît, jos la mîneci cu desen geometric simplu sau

15
vegetal stilizat. Partea de sus a cămaşei – „piepţii” se făceau dintr-o ţesătură mai
bună şi mai subţire, iar partea de jos - „poalele” – dintr-o pînză de cînepă sau in.

Catrinţa, fota, şorţul – piesele de la talie în jos. Ele se confecţionau din lînă

curată sau lînă şi fire de bumbac în urzeală. Mai răspîndită şi pentru toate vîrstele
este catrinţa dintr-o singură bucată de ţesătură dreptunghiulară (1,6 x 0,8) cu care
femeia îşi acoperă corpul de la talie în jos. Materialele etnografice au scos la iveală
răspîndirea în Moldova circa zece grupe de catrinţe, care se deosebesc prin decor şi
tehnica de realizare. Avem cea mai răspîndită „catrinţa vrîstată” cu dungi verticale
colorate, „catrinţă cu desene alese”, „catrinţă cu dungi ridicate”, „catrința iţată”,
„catrinţă cu două părţi orizontale” diferit colorate, „catrinţă ţesută şi aleasă”,
„catrinţă brodată” ş.a.

Încălţămintea femeilor depindea de ocupaţie, de anumite împrejurări, de anotimp,

de vîrstă, de starea social-economică ş.a. Femeile sărace în secolele precedente
purtau opinci şi ciorapi de lînă. La sărbători ele purtau pantofi, sandale sau ghete
special cusute de meşteri.

Fig 12. Costum popular femeiesc

2.3.1. Muzeul de Istorie și Etnografie din satul Mereni
Muzeul de Istorie si Etnografie este un alt monument istoric cu care se poate
mândri satul Mereni, fiind inclus în Registrul monumentelor Iistorice Ocrotite de
Stat,acesta este o bijuterie inedită prin istoria ce o poarta peste ani. Clădirea sa,
construită special pentru Banca Populară “Rejep” în 1910-1911, cu arhitectură
foarte interesantă şi unică (a fost ridicat dintr-o compoziție extraordinară de lut, păr

16
de cal si ouă de pasăre), cu podea din teracotă adusă din Germania special pentru
construcția acestuia, este un monument, care nu poate să nu atragă atenția  celor
care trec prin preajmă.
A ținut piept mai multor incercări, căci, după  colectivizare a servit drept Casă
de Cultură, apoi  sală de sport, bibliotecă, apoi din 1989 în această clădire se află
muzeul de Istorie şi Etnografie. 
Muzeul, inițial a fost inaugurat la 22 Aprilie 1980 în incinta bisericii, de către
profesorul de geografie Emilian Baciu.
În anul 1989, în legătură cu cerința creștinilor din sat de a re-deschide biserica,
muzeul  fost transferat în fosta clădire a Băncii Populare din sat (construită în 1907-
1908 cu o arhitectură interesantă cu podeaua din teracotă adusă din Germania).

Muzeul e constituit din următoarele secții:

 Arheologie
 Istoria Satului de la 1475
 ”Memorial al Celui de al II-lea război Mondial”
 Deportările 1940-1949
 Perioada Sovetică 1949-1990
 ”Ograda țărănească”
 ”Cămara” cu stative, cuptor, oale de lut și alte vase
 ”Casa Mare” - amenajată cu covoare, prosoape, perne, țoale și lăicere.
 Etnografie - costume populare pentru bărbați și femei, confecționate de
consătence
anii 1900-
1940.

Fig13. Faţada muzeului, Mereni

17
Fig.14 Interiorul muzeului
Sursa: http://www.mereni.md/index.php/patrimoniu-cultural/muzeu

2.4. Evaluarea potențialului turistic prin valorificarea obiectivelor turistice

2.4.1. Sărbătorile de iarnă. Festivalul Raional: „ Florile dalbe”
Spre bucuria noastră în Moldova avem multe sărbători oficiale. În categoria
aceasta sînt incluse și unele sărbători cu caracter religios, recunoscute de biserica
creștin-ortodoxă.
Prima sărbătoare este cea a Anului Nou − 1 ianuarie .În mod tradiţional,
festivităţile de Anul Nou, au loc în cadrul familiei sau se sărbătoreşte cu prietenii
apropiaţi. Odată începute, festivitățile continuă cu sărbătorile de Crăciun,
sărbătorite de către Moldova Ortodoxă pe 7-8 ianuarie. Din sărbătorile de
primăvară o zi remarcabilă este 1 martie, cînd oamenii dăruiesc rudelor şi
prietenilor mărţişoare – simbol al vieţii noi şi începutului primăverii. Tot în această
lună, la 8 martie, este sărbătorită Ziua Internaţională a Femeii. Primăvara se
serbează şi sărbători religioase mari, datele cărora sînt variabile, adică se modifică
de la un an la altul. Aşadar, Paştele Ortodox este sărbătorit după prima lună plină
care a urmat echinocţiului de primăvară. La o săptămînă după începutul sărbătorii
Paştelui, ortodocşii sărbătoresc Paştele Blajinilor. În această zi sînt comemorați
răposații, se întîlnesc rudele şi merg împreună la mormintele celor dragi.
O categorie importantă a ciclulului sărbătorilor calendaristice sînt cele cu
caracter religios. În primul rînd, aici sînt incluse cele dedicate Domnului Nostru
Isus Hristos: Nașterea Domnului (Crăciunul) Botezul Domnului (Boboteaza),
Învierea Domnului (Paștele), Înălțarea Domnului (Ispasul) etc. Religioase sînt și
sărbătorile care celebrează zilele Sfinților Părinți: Sf. Vasile, Sf. Gheorghe, Sfinții

18
Constantin și Elena etc. Aici este important de menționat și Hramului Localității –
sărbătorirea patronului spiritul al bisericii.
Cele mai apropiate de spiritul moldovenilor sînt sărbătorile de familie:
Căsătoria, Sărbătoarea Noului Născut etc. Anume în această categorie de sărbători
s-au păstrat cele mai spectaculoase obiceiuri și ritualuri tradiționale.
Prin obiceiuri înțelegem diverse manifestări cu caracter folcloric și pitoresc ce
cuprind semnificații profunde asupra omului privind relațiile lui cu natura și lumea
înconjurătoare. Cunoaștem obiceiuri străvechi, obiceiuri noi, obiceiuri de nuntă
etc., acestea pot fi privite ca reguli nescrise a activității umane transmise pe cale
orală, după cum este tradiția.
Obiceiuri inedite respectate și practicate de moldoveni sînt cele de ajutor
reciproc: de clacă la construcția casei, de ajutor la săpatul sau curățatul fîntînii, de
pregătire a zestrei, care în tradiția noastă este numită șezătoare.
În obiceiurile moldovenești s-au păstrat pînă în prezent forme ample de
desfășurare, în care vechile rituri se îmbina cu acte ceremoniale și manifestări
spectaculoase. În acest sens, este important să conștientizăm că avem nevoie să
păstrăm legătura cu trecutul, cu tradițiile seculare, să protejăm și să promovăm
patrimoniul spiritual-imaterial.
Voi începe analiza patrimoniului etnocultural al raionului Anenii Noi cu
sarbătorile, tradițiile și obiceiurile de iarnă.
În Republica Moldova seria de sărbători, declarate oficial zi de odihnă,
debutează odată cu începutul anului calendaristic cu celebrarea Anului Nou (31
decembrie - 1 ianuarie).
În mod tradiţional, festivităţile de Anul Nou se sărbătoresc în cadrul familiei
sau cu prietenii.Toti aşteaptă cu nerăbdare venirea lui Moş Crăciun cu sania plină
de daruri. In ajunul sărbătorii Moșul vine și lasă cadouri pentru fiecare, sub bradul
frumos împodobit. Sărbătoarea a reprezentat dintotdeauna un prilej de bucurie, și
mai ales pentru copii, care așteaptă an de an, zilele în care merg să colinde,
împodobesc bradul, stau la masa îmbelșugată de familie, în mijlocul celor dragi.
Copiii pregătesc scenete teatralizate, costume, poezii, măşti, cîntece şi desigur
dorinţa pentru Moşu.
A devenit deja o tradiţie, ca an de an, spre sfîrșitul lunii decembrie, să ne
adunăm într-un alai mare de colindători în sala mare a Casei de Cultură la
Festivalul tradiţiilor şi obiceiurilor de Crăciun şi Anul Nou „Florile dalbe”,
organizat de Casa raională de cultură, sub egida Secţiei Cultură, Turism şi Sport a
Consiliului Raional Anenii Noi.

19
 Anul acesta au participat mai bine de 20 de colective de artişti amatori şi
solişti din raionul Anenii Noi, un număr semnificativ mai mare decît anul
precedent, ceea ce vorbește despre nivelul crescînd de interes față de festival.
Sărbătorile de Anul - Nou şi Crăciun, vin să ne insufle cele mai curate gînduri.
Însăşi motivul „Florilor Dalbe”, semnifică reîntinerire morală , puritate, sfinţenie,
speranţă. Anume aceste sentimente curate le aduc în scenă colindătorii - artiştii
amatori din raionul Anenii Noi, majoritatea din ele deţinînd titlul de colectiv
model.La finalul sărbătorii aceasta este marcată cu un foc de artificii organizat in
centrul orașului.

Fig.15,16 Ansambluri folclorice

Sursa:http://adevarul.pro/component/content/article/81-tiri/971--festivalulflorile-dalbe-2013.html

Crăciunul (25 decembrie – stil nou, 7 ianuarie– stil vechi) – este una din
principalele sărbători domnești, care are și un important strat precreștin. Deoarece
Evanghelia nu dă nici un detaliu despre data nașterii lui Iisus primii creștini au ales
datele de 25 decembrie sau 7 ianuarie ca moment al nașterii Fiului lui Dumnezeu,
la baza cărora în lumea romană, germanică și orientală se celebrau diverse date de
naștere ale zeilor păgîni. Astfel Crăciunul a însemnat începutul culturii creştineşti.
Ea face parte din cele 12 sărbători domnești (împărătești) ale Bisericilor bizantine.
Sărbătoarea Nașterii Domnului a căpătat o popularitate deosebită, mai ales în Evul
Mediu dezvoltat, odată cu răspîndirea creștinismului în toată Europa și nu numai.
Asupra istoriei sărbătorii în cauză varsă lumină și denumirea ei – Crăciun. Sînt
cunoscute multe explicații ale termenului Crăciun. Dintre toate mai convingătoare
pare a fi cea care vine din străvechea moldovenească „creare”, ce înseamnă

20
„naștere”. În multe localități de la noi, Crăciunul se sărbătorește pe  stil vechi, însă
în ultimul timp împreună cu răspîndirea şi influenţa tradiţiilor din Vest, moldovenii
au început să sărbătorească această sărbătoare şi pe stil nou, ghidîndu-se de
principiul „sărbătorile adevărate nicidecum nu pot fi puţine”. Sărbătoarea
Crăciunului este precedată de o perioadă de post, așa-numitul Post al Crăciunului.
Postul durează şase săptămîni, 15 noiembrie − 24 decembrie pentru cei care
sărbătoresc Crăciunul pe stil nou şi 24 noiembrie − 7 ianuarie pentru cei care
sărbătoresc pe stil vechi, în timpul căruia este interzisă consumarea produselor din
carne, ouă şi lapte. În acest post, creștinii ortodocşi consumă bucate tradiționale
precum: borș gros, borş din legume cu fasole sau cartofi, geandră de mămăligă,
bucate din cartofi, legume, murături, fasole, turte cu mac etc.
Un obicei importat ce are loc cu cîteva zile înaintea începerii ciclului zilelor
“festive”, in comunitatea tradițională romînească are loc sacrificarea porcului, în
ziua de Ignat-(20 decembrie /3 ianuarie). Cu precădere, actul ritual al sacrificării
unui animal marchează trecerea de la timpul profan cotidian la timpul sacru
sărbătoresc, delimiteaza momentul de început al duratei sărbătoresti, purifică și
solemnizeaza timpul, dar, mai ales, creează cadrul spiritual pentru realizarea
contactului imaginar cu divinitatea, pentru căpătarea forțelor benefice supreme.
Porcul este considerat în vechile culturi un animal sacru emblematic. Crestinismul
a acceptat practica sacrificării porcului ca secvența a suitei de obiceiuri ce
pregatesc marea sărbătoare religioasă a Crăciunului. Ansamblul ritual al taierii
porcului este încheiat prin masa comuna, in genere numita “pomana porcului”.

Fig.17 Obicei de Crăciun-colidatul

Sursa: http://www.moldovenii.md/md/section/197
Unul din obiceiurile principale ale Crăciunului este colindatul. În mod
tradițional, obiceiul colindatului în Moldova este practicat numai de către băieți,
flăcăi, care colindă în ziua de Crăciun. Prin obiceiul copiilor de a merge cu
21
colindul și cu Steaua, se vestește Nașterea Mîntuitorului. De asemenea, o veche
tradiție este „mersul cu icoana”, un fel de colindat care se face de către preoții
satului cu icoana Nașterii Domnului, binecuvîntîndu-se casele, gospodăriile și
creștinii.
Colindătorii poartă trăistuţe în care pun darurile oferite de gazde, obiceiul
semnificînd, noroc şi belşug în casa gospodarului. Cadoul tradițional pentru
colindători este pîinea (simbol al belșugului), pentru flăcăi – colaci mari pregătiți
special, pentru copii – colaci mai mici, hulubi, înnodăței, nuci și bomboane.
În ziua de Ajun se prepară un anumit număr de bucate de post, din acele
cereale, legume și fructe, care se cultivă peste an, pentru a rodi din belșug: grîu
fiert îndulcit cu miere și nuci, prune afumate, bob fiert, sarmale cu crupe, vărzare,
ciuperci tocate cu usturoi, fasole făcăluite, toate fiind cu grijă aranjate pe masa din
„casa mare”. Masa din Ajun este considerată una specială, la care participă după
cum se crede în popor nu numai cei vii, ci și cei răposaţi. Masa din prima zi de
Crăciun este mult mai bogată. Moldovenii se străduiesc ca pe masa de sărbătoare
să nu lipsească bucatele preparate din carne de porc, ceea ce simbolizează dorinţa
de a avea un trai îmbelşugat. Tradițional la masa de Crăciun se servesc: friptură și
cîrnaţi de porc, sarmale, răcituri, peşte, pîine, crăciunei, fructe, dulciuri şi băuturi.
În Moldova este atestat și obiceiul de a mînca mămăligă în ziua de Crăciun, căreia
îi sînt atribuite conotații magice.
În raionul Anenii Noi la fel se păstrează aceste obiceiuri sacre și importante
pentru moldoveni practicate în general în satele noaste care au un farmec deosebit
pentru tineri și copii care urmăresc cu sufletul la gură toate reprezentațiile.
Pentru fiecare dintre noi, Craciunul reprezintă un moment deosebit. Este o
sărbătoare care ne adună la casa părintească, lîngă cei dragi. În aceste momente
privim viaţa altfel, îi vedem pe ceilalţi într-o lumină mai favorabilă, ne deschidem
sufletul mai uşor.
O altă sărbătoare importantă bogata în obiceiuri
și tradiții : la 14 ianuarie (01 ianuarie) creştinii
ortodocşi marchează sărbătoarea Sf. Vasile cel Mare.
Vasile din Cezareea Cappadociei, cunoscut sub
numele Vasile cel Mare este unul dintre cei mai
importanţi părinţi ai bisericii ortodoxe şi unul dintre
cei mai mari teologi creştini.

Fig.18 Sfîntul Vasile cel Mare

22
Sursa: http://www.moldovenii.md/md/section/486

Conform tradiţiei, în ajun de Sf.Vasile cetele de urători, mascaţi în Capra

sau Pluguşorul, pornesc pe la casele oamenilor cu uratul. De sărbătoare se
pregătesc mîncărurile din carne de porc, sarmalele sau vinul roşu, se coc prăjituri
de casă şi învîrtită cu nuci, gem sau brînză. Gospodinele se pregătesc din timp să
întîmpine urătorii cu tot ce au mai bun, dulciuri, mere şi nu în ultimul rînd, bani. Se
spune că dacă stăpînul casei primeşte urători, anul care vine va fi unul cu spor, iar
casa îi va fi păzită de cele rele.
În dimineaţa de 14 ianuarie, copii merg cu Semănatul sau Sorcova, aruncînd
cu boabe de grîu, grăunţe de porumb, ovăz şi binecuvînteză familia. Seminţele care
cad în ogradă sau locuinţă simbolizează credinţa într-un an mai prosper şi o roadă
bogată.

Fig.19 Obicei de iarna Plugusorul,Capra.

Sursa:http://diaspora.md/index.php?
pag=news&opa=view&id=171&tip=noutati_diaspora&start=230&l Pe 19 ianuarie Biserica
sărbătorește Botezul Domnului sau Boboteaza (figura 20)
Este vorba de retrăirea momentului în care Mîntuitorul a fost botezat de
Ioan în apele Iordanului la vîrsta de 30 de ani.
Cu Boboteaza, urmată de ziua Sfîntului Ioan Botezătorul, în data de 20
ianuarie, se încheie ciclul tradiţionalelor sărbători de iarnă. Prin ritualul specific
acestui eveniment religios, în această zi se sfinţesc apele mari şi se purifică mediul
înconjurător de forţele malefice.
La sfîrşitul slujbei de sfinţire a apei, crucea este aruncată în apă, iar tinerii
care vor s-o recupereze din apă sînt răsplătiţi cu colaci, cu fructe şi cu bani. Cel
care scoate crucea din apă va avea noroc tot anul.

23
 În noaptea de Bobotează, tinerele fete îşi visează ursitul. Ele îşi leagă pe
inelar un fir roşu de mătase şi pun busuioc sub pernă. Cele care cad pe gheaţă în
ziua de Bobotează se vor mărita în acel an, spun bătrînii.
Tot pentru a afla cine este ursitul, tînăra care vrea să-şi afle destinul
pregăteşte o turtă din făină sărată şi din apă. Tînărul care îi aduce în vis o cană cu
apă este ursitul ei.
Tradiţia spune că, dacă plouă în
ziua de 19 ianuarie, iarna va fi una
lungă, iar dacă este frumos afară se
spune că vom avea parte de o vară
frumoasă. Dacă bate crivăţul,
roadele vor fi bogate, iar dacă
pomii sînt îmbrăcaţi în promoroacă
va fi belşug şi sănătate. De
Bobotează nu se spală rufele. Şi tot
în această zi sînt interzise certurile
în casă şi nu se dă nimic cu
împrumut.
De Bobotează, potrivit tradiţiei, se consumă alimente specifice: grîu fiert cu
miere, iar după apusul soarelui se poate mînca şi piftie.

Fig 20.Sfinţirea apei

(Sursa: http://www.moldovenii.md/md/section/487)

2.4.2. Sărbătorile de primăvară

2.4.2.1. Festivalul Internațional “ Mărțișor ”

Sosirea primăverii în Moldovă este

mărcătă prin diverse obiceiuri,tradiții și
ritualuri. O sarbătoare tradițională
moldovenească este "Mărțișorul" – simbolul
primăverii. In luna martie toată lumea de la noi
iși pune la piept două fire impletite – roșii și
albe, care semnifică renașterea naturii.
Mărţişoarele se agăţau la piept la 1 martie şi se
purtau pînă la 1 aprilie.

24
 De scoaterea mărţişorului de asemenea sînt legate un şir de obiceiuri. Cînd
se lua din piept, mărţişorul se lega de un pom care da în floare, ca fata să fie
frumoasă ca floarea pomului, „să fiu bălaie ca floarea şi rumenă ca vişina”, doreau
ca pomul „să dea roadă bogată”. Frumoasa tradiţie populară a mărţişorului legată
de venirea primăverii şi completată cu nenumărate elemente simbolice şi superstiţii
a căpătat astăzi noi valenţe, fiind lipsită de sensul magic iniţial şi devenind o
sărbătoare comună.

Fig.21 mărţişorul se lega de un pom care da în floare

Sursa: http://adevarul.ro/moldova/actualitate/interviu-etnologul-varvara-buzila-martisorul-fir-
timpului-1_5301bc2ac7b855ff5668e7e0/index.html

Frumosul obicei de a dărui mărţişor şi-a lărgit orizonturile şi şi-a asumat noi
înţelesuri. Dăruiesc mărţişoare unii altora tinerii îndrăgostiţi, soţii, colegii,
prietenii, copiii prind mărţişoare părinţilor, învăţătorilor, fraţilor şi surorilor. Prin
acest simbol nobil şi frumos ne exprimăm respectul şi sentimentul de dragoste,
urările de sănătate şi belşug în toate, de pace şi prietenie.
Cu această ocazie în orașul Anenii Noi este organizat Festivalul
Internațional “ Mărțișor ” la 1martie în incinta Casei Raionale de Cultura.
În cadrul concertului publicul a fost delectat de evoluţiile muzicale deosebite ale
interpreţilor consacraţi din raion: Valeriu Neguţă, Anton Roşu, Anghelina De
Guida, Mariana Stegărescu, Eduard Malareu – cu toţii membri ai studioului
muzical „Perlele Moldovei” (condus de şeful secţiei raionale cultură dl Vasile
Moroşanu).
Pe tot parcursul show-ului de excepţie publicul s-a delectat cu evoluţia
cunoscutului ansamblurilor de dansuri populare „Strămoşeasca” şi „Meleag
basarabean” (conduse de maestru în artă Andrei Baciu). În fiecare an la acest
festival vin colective artistice şi interpreţi de muzică din diferite ţări.

25
Fig.22 Ansamblul de dansuri populare “Strămoșeasca”
Sursa: http://adevarul.pro/component/content/article/80-emisiuni/1059-festivalul-internaional-
mrior-in-anenii-noi.html

A devenit deja un obocei ca la 1 martie citeva grupe de tineri voluntari să impartă

pe stazile orașelului și în sate Mărțișoare trecătorilor și să-i felicite cu sosirea
primăverii și reînvierea naturii.
Astfel „Mărţişorul” a devenit o mare sărbătoare de primăvară a păcii şi prieteniei, a
artei multinaţionale, contribuind la îmbogăţirea reciprocă a culturilor naţionale.
O altă sărbătoare dintre cele de primăvară este Ziua Internațională a Femeii
marcată anual la 8 martie. La început, Ziua Femeii era denumită Ziua
Internaţională a Femeii Muncitoare, care celebra drepturile obţinute de femei pe
plan politic, social şi economic, inclusiv dreptul de vot. Ziua Femeii este
sărbătorită în mai multe ţări din lume, însă în ţările occidentale ziua de 8 martie nu
este văzută la fel ca în ţara noastră.
Sursa:
http://www.moldovenii.md/md/section/750

În prezent 8 Martie este un prilej

de bucurie şi răsfăţ pentru toate
femeile, care primesc flori şi diferite
cadouri. Ziua de 8 Martie este ziua
feminității, a frumuseții, a dragostei,
ziua în care femeia este în centrul
atenției, este sărbătorita de copii, de
soți, de prieteni. Femeia, ființa
delicată, sensibilă este cea care dă

26
viață și poate de aceea, în momentele grele, se dovedește mai tare decît bărbatul,
iar în viața de zi cu zi, nu are voie să obosească nici la serviciu, nici ca mamă, nici
ca soție.
Un obecei recent pus în aplicare în raionul Anenii Noi este acela de a darui flori
tuturor doamnelor și domnișoarelor din partea Administrației Publice Locale pe
străzile centrale ale localitaților și organizarea de concerte festive cu focuri de
artificii.
La fel, primăvara este serbat Paștele – o sarbătoare religioasă populară în
Moldova. Învierea Domnului sau Paștele este una din cele mai așteptate și mai
respectate sărbători religioase care comemorează evenimentul fundamental al
creștinismului, Învierea lui Iisus Hristos – Marele îndrumător al omenirii,
considerat Fiul lui Dumnezeu. Paștele este sărbătoarea cea mai sfîntă din
calendarul creștin, urmată de Crăciun. Pentru ortodocși Paștele semnifică trecerea
de la moarte la înviere și la viața veșnică. Paștele (Pascalia ortodoxă) s-a stabilit în
acord cu criteriile adoptate la primul Sobor Ecumenic (a. 325) de la Niceea, să se
sărbătorească în prima duminică ce urmează după luna plină a echinocțiului de
primăvară, nu mai devreme de 4 Aprilie.Toate bisericile creştine ortodoxe
sărbătoresc Paştele pe stil vechi.
Sărbătoarea Paștelui conține cîteva etape îndelungate de pregătire a trupului și
sufletului pentru întîlnirea și petrecerea acesteia. Sînt respectate un șir de obiceiuri
care se practică în preajma acestei sărbători și care se desfășoară în Postul Mare
timp de șapte săptămîni. Paștele este precedat de sărbătoarea Bunei-Vestiri, care se
serbează la 7 aprilie, este ziua în care i se vestește Maicii Domnului că-l va naște
pe Iisus Hristos. În această zi Biserica Ortodoxă dă dezlegare la pește. În multe
părți ale țării femeile afumă cu tămîie pomii fructiferi ca să nu-i mănînce insectele
peste an. Tot în această zi se dezleagă limba păsărilor în deosebi a cucului.

Ultima săptămînă din Postul Mare, numită Săptămîna Patimilor, începe în

Duminica Floriilor, cînd se sărbătorește intrarea lui Isus Hristos în Ierusalim și
se sfîrșește în Sîmbăta Mare. Este săptămîna în care sînt comemorate patimile
lui Isus, răstignirea și moartea Sa din Vinerea Mare.
La Florii se aduc la biserică ramuri verzi de salcie, care se sfințesc și se
împart credincioșilor, drept semn de bucurie, amintind de sosirea lui Isus Hristos la
Ierusalim. Se crede că însăși Maica Domnului a binecuvîntat salcia, care se aduce
în biserică și se sfințește pentru că ramurile ei au ajutat-o să treacă peste o apă. Se
practică mai multe obiceiuri și credințe specifice Duminicii Floriilor: cine înghite
trei mugurași de salcie va fi sănătos tot anul, este bine să se planteze pomi și flori

27
în această zi, să se pună ramuri de salcie în grădini și vii pentru a le proteja de
vătămători.

Fig.23 Intrarea lui Isus în Ierusalim

Sursa: http://www.moldovenii.md/md/section/489

Pregătirea bucatelor pentru Paști începe în Săptămîna Mare, fiind respectată o

anumită rînduială. Se pregătesc afumăturile din carne: jambonul, pastrama, cîrnații
de casă. Cu o zi înainte de Paști se pregătesc și alte bucate tradiționale.În Joia Mare
gospodinele coc pască. Conform tradiției în Moldova se cunosc două feluri de
pască: pasca cu brînză, și pasca dulce răspîndită și cu termenul cozonac. Pentru
sărbătorile de Paști, creștinii vopsesc ouă roșii. Originea acestui obicei se pierde în
negura vremurilor. Oul este considerat drept simbol universal al nașterii, în cazul
religiei creștine este atribuit mai frecvent simbolului renașterii, al nemuririi, făcînd
parte și din simbolurile reînvierii naturii și vegetației.
În noaptea învierii, credincioşii merg la Biserică pentru slujba religioasă și
sfințirea bucatelor de Paști. În coșul de Paști gospodinele pun ouă roșii, pască,
bucate din carne, caș etc. Alimentele aduse la biserică în această noapte sînt un
simbol al reînvierii și al belșugului. În tradiția strămoșească era primit, ca
întorcîndu-se de la biserică să păstreze focul aprins, aducînd lumina în casă și
gospodărie.Ajunși acasă, înainte de a se așeza la masă creștinii se spală cu apă
proaspătă în care se pun un ou roșu, unul alb și o monedă de argint „ca să fie
curați, sănătoși, rumeni și bogați anul împrejur”.
Așezîndu-se la masă creștinii mănîncă din cele sfințite, nu înainte de a se saluta
cu expresia „Hristos a Înviat!”, răspunsul fiind
„Adevărat a Înviat!”. Tradițional, de Paști

28
 se servește mielul copt. Sacrificarea mielului la această sărbătoare este preluată
din practici precreștine, pentru a marca începutul perioadei de renovare a timpului.
Mielul tăiat la sărbătoarea Paștelui, este identificat simbolic de creștini cu Iisus
Hristos, prin care este reactualizată moartea sa fizică.
În prezent, multe din tradițiile și obiceiurile strămoșești de Paște sînt
valorificate atît în familiile moldovenilor cît
și în cadrul diverselor manifestații
culturale, etnofolclorice.

În cinstea acestei mari sărbători în raionul

Anenii Noi,satul Mereni este organizat
Festivalul Raional al cîntecului pascal
"Osanale Domnului", (fig 24)în curtea
parohiei "Sfinţii Arhangheli Mihail şi
Gavriil"cu participarea tuturor ansamblurilor folclorice din raion. Nu au lipsit nici
coşurile pline cu ouă roşii, pasca şi, desigur, costumele frumoase de sărbătoare.

Fig 24. Evoluarea colectivului GAMA-SONOR a Casei Raionale de Cultura Anenii Noi la
Festivalul cintecului pascal OSANALE DOMNULUI - 2013, s.Șerpeni, r-nul Anenii Noi

Sărbătoarea Învierii Domnului este urmată de Paștele Blajinilor ca origine o

sărbătoare populară veche. În tradiția creştină aceasta are dată mobilă și depinde de
ziua Învierii Domnului. Sărbătoarea este

29
 ținută în prima duminică după Paște sau luni, ziua a opta după Paşte - ziua cînd
imaginar are loc întîlnirea celor vii cu cei răposați. Paştele Blajinilor nu prezintă o
lege concretă bisericească, un canon sau testament, ci o tradiţie sfîntă legată în
special de cultul morţilor, creată din îndemnul şi înţelepciunea creştinilor.
Una din etapele premergătoare acestei sărbători este curăţenia generală în
cimitire, îngrijirea mormintelor etc. După felul cum creştinii îngrijesc de
morminte, poţi judeca despre respectarea credinţei legate de cultul strămoşilor
noştri. Este semnificativă prima zi de joi de după Paşti – numită „Joia Mare”, „Joia
Morţilor” cînd anume în această zi vin sătenii să facă curăţenie în cimitire, aducînd
cu ei copturi, ouă roşii, plăcinte, oferindu-le pomană de sufletul răposaţilor. În
dimineaţa zilei de Blajini în cimitire lumea vine la mormintele părinţilor, rudelor
cu pomeni, vin. Preotul „prohodeşte” mormintele şi sfinţeşte pomenile, acestea din
urmă se dau de pomană de sufletul celor morţi împărţindu-le de obicei copiilor,
rudelor, prietenilor, oamenilor săraci.
Datinile, tradiţiile strămoşeşti legate de Paștele Blajinilor sînt păstrate și respectate
de moldoveni cu sfinţenie.
O altă sărbptoare națională este data de 9 mai - Ziua Victoriei şi a Comemorării
Eroilor Căzuţi pentru Independenţa Patriei ,marcată în majoritatea fostelor ţări
URSS, Ziua Victoriei vine să comemoreze capitularea Germaniei în cel de-al
doilea război mondial, semnată la Berlin, seara tîrziu, la 8 mai 1945. Din cauza
diferenţei de ore, Moscova, pe atunci capitala URSS, a aflat despre capitulare în
primele ore ale zilei de 9 mai.În raionul Anenii Noi, manifestările consacrate Zilei
Victoriei încep la Capela Memoriei.

Fig.25 Ziua Victoriei

Sursa: http://cnan.wordpress.com/galerie-foto

Cu ocazia aniversării victoriei asupra fascismului şi comemorării eroilor căzuţi

pentru independenţa patriei, se pregătește un program complex. Conducerea
raionului, veteranii de război și cetățeni depun flori la plăcile comemorative şi
monumentele „Ștefan cel Mare și Sfînt" și „Maica îndurerată" din centrul raional.
30
 Depuneri de flori și un miting de comemorare are loc şi la Complexul Memorial
„Capul de Pod Şerpeni". La fel și concerte festive, mese de sărbătoare pentru
veteranii celui de-al doilea război mondial sînt organizate în fiecare localitate.
.
2.4.3 Sărbătorile de vară
O sărbatoare religioasă foarte frumoasă ce continue ciclul sărbătorilor de
paști cu obiceiuri deosebite ne mai întîlnite în alte regiuni ale lumii este Duminica
Mare o sărbătoare închinată vegetației pămîntului, naturii dătătoare de viață de
care moldovenii se simt legați cu toată ființa. Pentru biserica creștină Duminica
Mare sau Troița înseamnă Pogorîrea Sfîntului Duh, eveniment care a avut loc la
cincizeci de zile după Paști.

Un semn distinctiv al Duminicii Mari este împodobirea cu rămurele verzi de

salcie, nuc, tei, frasin, scumpie a stîlpilor de
la porți, ușilor și ferestrelor casei și nu în
ultimul rînd a icoanelor. De asemenea se mai
păstrează tradiția ca în această zi copii să fie
trimiși să adune flori de corovatic, cimbrișor,
care sînt aşternute în toată casa. Unele
crenguțe sînt duse la biserică și sfințite, după
care se păstrează cu mare grijă la icoane, de
unde sînt luate și aruncate în curte mai ales
cînd plouă cu piatră.
În preajma acestei sărbători mari în
raionul Anenii Noi este organizat Festivalul
–concurs național folcloric „La Nistru, la mărgioară” o sărbătoare de suflet
pentru iubitorii de folclor. Peste 25 de colective folclorice din Republica Moldova
participă, la festivalul-concurs „La Nistru, la mărgioară”,ce se desfăşoară în satul
Şerpeni, raionul Anenii Noi. Iniţiativa de a desfăşura un astfel de festival a
aparţinut şefului Secţiei Cultură a raionului Anenii Noi, Vasile Moroşanu. Muzica
şi dansurile populare, prezentarea tradiţiilor şi obiceiurilor naţionale, precum şi
expoziţiile de lucrări ale meşterilor populari au încântat participanţii la această
sărbătoare.Un punct important din programul acestui festival este parada
costumelor naționale din toate colțurile Moldovei. Obiectivul urmărit prin
realizarea acestei manifestări culturale este promovarea tradiţiei naţionale.

31
 Fig.26 Formația folclorică Legenda
Sursa: http://www.mereni.md/index.php/all-news/44-festival-foclor-nistru-margioara-mereni

Republica Moldova a minunat

mereu prin dragostea faţă de frumos. A
ştiut să primească oaspeţi de peste mări
şi ţări, să drăgostească şi înveselească.
Moldova noastră şi azi se
deosebeşte de alte ţări, prin căldura ce
o oferă fără de a cere ceva în schimb .
Mică, dar voinică! Acest colţ de Rai a
adunat cele mai vii inimi şi cele mai
melodioase voci de privighetori, dar în
ulcica de vin dulciu s-a scăpat o picătură de oţet. O singură picătură e suficientă,
pentru a deveni ingnorată mierea sa.
Cu un astfel de motto este organizat concursul-festival de această dată de
valoare internațională, în luna iulie, Festivalul Internaţional de cântec “Cântă
inima” ajuns la ediția a IV-a.
Ideea acestui festival îi aparține lui Vasile Moroșanu artist al
poporului,producătorul Studioului “ Perlele Moldovei „ și Şeful Secție Cultură și
Turism Consiliul Raional Anenii Noi,în 1995 cu scopul de a promova tinerele
talente,susținut de colegii săi Nicolae Bortă, regretatul - Tudor Frecauţeanu şi
Sergiu Moldoveanu.La acest festival participă peste 17 țări din toate colțurile lumii
precum Ucraina, România, Russia, Moldova, Polonia,Italia,Bulgaria,SUA chiar și
Argentina. Îmbucurător este faptul că participanţii cu drag acceptă provocarea de a
cînta nu doar în limba lor maternă, ci şi în limba noastră cea română!

32
 Fig.27,28,29 Participanții festivalului
Sursa: http://cafeluta.md/festivalul-international-de-cantec-canta-inima-editia-a-iii-a/

Miroase a toamna, a roade bogate, a mere rosii si galbene. Tabloul viu colorat
al naturii ne incanta ochii si sufletul.Cu acest prilej în satul Mereni,raionul Anenii
Noi are loc un eveniment important in care tradițiile,obiceiurile populare
moldovenești sunt pe primul loc, Festivalului Folcloric “Flori de măr în
toamnă” care de la mic la mare au adus în scenă nemuritoarele perle folclorice,
legende, basme, date istorice, spre mîndria înaintaşilor neamului.În programul
festivalului este inclusa o expoziție de amplare a lucrările meşterilor populari
pornind un tîrg de artizanat de zile mari, suvenire şi păpuşi din pănuşe, ceramică
artistică, obiecte din lemn, obiectelor din fibre vegetale (lozie),..

Fig.30 Păpuși din pănușe Fig.31 Obiecte din ceramică

Sursa:https://www.facebook.com/pages/SatulMereni/341153642571991?
id=341153642571991&sk=photos_stream

La acest festival participă toate colective folclorice, orchestre de muzică

populară, ansambluri de dansuri populare din centrul Moldovei ce au organizat o
paradă a căruțelor și portului popular cu mottoul “Pastrati tezaurul
folcloric,perlele veşnic vii ale neamului nostru, păstraţi şi portul popular şi
căntecul şi inima bună…”

33
Fig.32 Parada căruțelor Fig 33 Ansamblul ”Grădina Dorului”Anenii Noi
Sursa:https://www.facebook.com/pages/SatulMereni/
La finele festivalului toți oaspeții au fost invitați să participe la Hora Mare cel
mai reprezentativ dans al poporului moldav.

Toamna se numără bobocii cum spune vorba populară,astfel i-a amploare cele
mai frumoase ceremonii şi ritualuri din cultura spirituală a fiecărui popor ce sînt
legate de familie şi de membrii ei.
Ciclul familial al vieţii omului cuprinde trei etape importante de trecere:
căsătoria, naşterea, înmormîntarea. Aceste evenimente din viaţa fiecărei familii
includ multiple etape semnificative , care sînt respectate de întreaga comunitate.
Ritul de trecere „Căsătoria” cuprinde un şir de obiceiuri şi ritualuri, care pot fi
sistematizate în cele de pînă la nuntă, nunta propriu-zisă şi cele de după nuntă, dar
şi tot ce ţine de acest rit pe parcursul vieţii.
Un alt rit important de trecere este legat de fenomenul naşterii copilului şi
ceremonialul de sărbătorire, care în mod normal şi firesc este scopul şi încununarea
primului rit de trecere – al căsătoriei. E bine ştiut de poporul nostru proverbul care
spune că „bucuria şi averea omului sunt copii”, la fel, credem, cum pentru fiecare
stat „averea şi bogăţia este poporul şi sănătatea lui”.
Obiceiurile şi credinţele legate de ritul de trecere − noul născut, de
asemenea, cuprinde un sistem complicat de superstiţii, norme, obiceiuri: în
perioada sarcinii; apoi un şir de credinţe, ritualuri legate de noul născut şi
sărbătorirea naşterii lui, trecerea în rîndul creştinilor prin prezenţa martorilor –
cumătri, la botezul copilului − încreştinarea lui, cumătria propriu-zisă şi înmînarea
colacilor şi ţesăturii de cumătri ca simbol de înrudire; etapa creşterii copilului;
după cumătrie pînă la un an şi mai departe cu anumite obiceiuri (primul dinte,
frezarea, înţărcarea etc.).
Un număr impunător de superstiţii şi credinţe, norme, ritualuri, obiceiuri
locale cuprinde a treia etapă de trecere din ciclul riturilor de familie legate de
decesul unei persoane.

34
 2.4.4 Sărbătotorile de familie.Căsătoria. Sărbătoarea nou-născutului
Căsătoria cel mai vesel, mai spectaculos ritual de familie. Căsătoria a doi
tineri cuprinde un ciclu de obiceiuri şi ritualuri: prenupţiale, nupţiale sau nunta
propriu-zisă şi postnupţiale. Deși, Moldova este o ţară mică, însă unele tradiţii
legate de căsătorie diferă de la o regiune la alta: felul de bucate, caracterul logodnei
şi ritualul de luare a zestrei, după numărul legătorilor de nuntă ş.a În centul
Moldovei și raionul Anenii Noi o nuntă se desfăşura o săptămînă după un anumit
mod cu multiple obiceiuri şi ritualuri.
Nunta tradiţională moldovenească începe cu obiceiul „Stărostie”, cînd mirele
cu o rudă mai în vîrstă se duc la părinţii miresei pentru a o cere în căsătorie. Dacă
părinţii miresei sînt de acord, după o săptămînă sau două urmează logodna.
Logodna se face, de obicei, la mireasă. La logodnă se înţeleg despre
căsătoria tinerilor, despre caracterul nunţii, fac propuneri despre nuni, despre
numărul legătorilor pentru oaspeţi, uneori şi despre zestre ş.a. Se mai înţeleg de
ziua nunţii, muzică, bucate, locul unde va avea loc nunta şi cotele de participare ale
oaspeţilor şi contribuția părinţilor în organizarea nunții tinerilor. La cîteva zile sau
o săptămînă după logodnă, acasă la mire are loc „răspunsul” (se înţeleg definitiv –
„se bea răspunsul”). Decizia de căsătorie a tinerilor este întărită prin dăruirea de
colaci, prosop şi baretură din partea părinţilor fetei. Cele mai onorabile persoane la
nuntă sînt mireasa cu mirele, dar și nunii sau „părinţii de cununie”. Rolul naşilor
ţine atît de latura financiară, ei plătind voalul miresei, lumînările si ceremonia
religioasă, cît şi de cea spirituală. Aleşi pe potrivă, naşii sînt cei ce îi îndrumă pe
tineri în viaţa familială, îi sfătuiesc atunci cînd aceştea au conflicte. În proces de
“căutare, selectare”, tinerii merg cu ploconul, sau cu colacii, la naşi. Primirea sau
refuzarea ploconului de către naşi corespunde acceptării sau nu a propunerii pe
care le-o aduc tinerii îndrăgostiţi.
Dacă naşii acceptă, are loc un fel de “consiliu” al părţilor implicate.
Tradiţional spus – o împăcare, unde se pun în dezbatere toate problemele privind
nunta şi, o dată negociată distribuţia de roluri şi buget, încep pregătirile de nuntă.
In tradiţia moldovenească, nunta este începută de vornicei, care împreună cu cîţiva
lăutari merg spre casa mirelui, pe care îl iau şi merg spre casa miresei, împreună cu
naşii.
Mireasa, ajutată de vornicică, prinde în piept bucheţelele (mărturiile)
naşului, naşei, apoi domnişoarele de onoare socrilor, rudelor şi restului tinerilor.
Întreg alaiul porneşte spre biserică.În biserică de obicei mai întîi se ţine
slujba pentru logodnă, apoi urmează cununia religioasă, unde mirii fac schimb de

35
verighete pe veci. După aceasta preotul, mirii şi naşii se iau de mîini şi merg în
jurul mesei dansînd “Isaiia dănţuieşte”. La sfîrşitul ceremoniei mirii ies din
biserică şi peste ei se aruncă grîu, orez şi bomboane în semn de bogăţie şi viaţă
armonioasă.

Fig.34 Cununia
Intrarea în localul (sau curtea în care se va desfăşura nunta) se face
respectînd aceeaşi ordine a intrării în biserică, doar că de data aceasta lumînările
vor fi aprinse. Mirii sînt serviţi de către părinţi cu dulceaţă din cireşe albe, că să
aibă o viaţă la fel de dulce şi aleasă. Nuntaşii, la intrare, sînt serviţi cu vin şi
dulciuri. Acest dans aparţine mirelui si miresei, apoi cu mireasa dansează tatăl şi
naşul.
După ce mirele trece cu mireasa în braţe podul de flori, spre prima masă,
după binecuvîntarea acesteia de către un preot invitat special, se serveşte din
colacul celor doi, pe care l-au rupt folosind fiecare o singură mînă, ca să vadă cui i
se va reuşi întîietatea în familie.
Un obicei plin de umor, care se practica încă, este acela al furatului miresei.
Aceasta este furată de nuntaşi, iar mirele trebuie să o găsească şi să plătească o
răscumpărare. Dacă mireasa nu s-a lăsat furată pentru prea mult timp, iar mirele nu
e prea gelos şi ştie din timp de obicei – aceştia au parte de o regăsire romantică.
Între timp are loc Masa Mare, apoi dansuri, unde după „spălatul mîinilor” naşilor
de către miri, se joacă colacii naşilor, şi sub genericul „turnaţi vin şi daţi găluşte”
toţi ceilalţi nuntaşi înţeleg că se apropie „închinatul”.
Cadoul nu este obligatoriu. El nu poate fi nici cerut, nici comandat , nici sugerat
decit in citeva situatii speciale. Înainte tinerilor se oferea şi cadou şi bani, iar în

36
zilele de astăzi deseori se oferă doar bani ca tinerii să-şi procure sînguri totul ce
este necesar pentru casa lor.
Apoi şi soacrele se încuscresc, adică îşi fac daruri una alteia, începînd cu cîte
o găină la cuptor, foarte „frumos împopoţată”, de parcă i-ar mai păsa…
„Spre dimineaţă se taie tortul miresei. Imediat după aceasta urmează hora „de
adio” a miresei, pe care o joacă împreună cu prietenele (de discotecă), apoi
aruncatul buchetului, apoi scoaterea voalului
miresei şi înlocuirea acestuia cu un batic, semn
că mireasa a devenit nevastă. Voalul este pus
unei tinere necăsătorite, iar buchetul mirelui –
unui viitor mire.

Fig.35 Dezbrăcatul miresei

Momentul dă startul acţiunii „despodobitul

miresei”, unde invitaţii oferă cadourile de casă
nouă şi pleacă, cei mai apropiaţi – spre casa
mirilor, dacă o au, unde petrecerea continuă.
Mirele trebuie să treacă pragul casei (camerei de
hotel) cu nevasta sa în braţe, intrînd astfel împreună în căminul lor. Important e să
se închidă la timp uşa, în „nasul” vorniceilor.
Tradiţiile la sat au prevăzute un pachet întreg de obiceiuri „post nupţiale”,
gen dusul naşilor acasă într-un mod netradiţional şi cam incomod (imaginaţi-vă o
naşă cocoţată într-o roabă trasă de un măgar) sau, ajunşi în sfîrşit acasă, să
găsească porţile încuiate, cu scopul, de a pune naşul să-şi răscumpere accesul spre
propriul cuibuşor. De obicei, situaţiile sînt pe măsura imaginaţiei şi a cantităţii de
lichioare consumate.
Şi în sfîrşit zeama, sau calea, cînd se întîlnesc necondiţionat socrii, naşii, se
bucură cu toţii de lucrul bine făcut, într-o atmosferă degajată.
Sînt şi tradiţii împrumutate, cum ar fi mirele să nu vadă mireasa înaintea
prezentării la altar, costumaţia vorniceilor şi domnişoarelor de onoare sa fie
identică şi în aceleaşi nuanţe cromatice… Sau strigatul “Amar, amar!“, care cere ca
mirii să se sărute. Important e să faceţi astfel încît obiceiul să nu fie în exces sau în
detrimentul evenimentului, să regizaţi minuţios toate aspectele, astfel încît să vă
încadraţi în timp, fiecare să-şi cunoască rolul şi locul.
Sărbătoarea nou-născutului. Naşterea copiilor în familie este unul din scopurile
ei – de a avea urmaşi, de a avea sentimentul împlinirii, de a avea cui să fie lăsate
cele adunate şi agonisite pe parcursul vieţii. Copiii mai au rostul de a-i îngriji pe
37
părinţi cînd aceştia nu mai pot lucra. Fiecare familie îşi doreşte a avea copii
sănătoşi. Din acest motiv naşterea copilului într-o familie este un eveniment foarte
aşteptat şi în acest scop se respectă un şir de obiceiuri, superstiţii, care pot fi
împărţite în următoarele: credinţe şi superstiţii respectate în perioada sarcinii, în
timpul naşterii şi perioada de după naştere, ritualuri legate de ocrotirea şi primirea
nou-născutului în societatea creştină – încreştinarea, ritualuri de purificare a
mamei.
Unul din cele mai importante ritualuri legate de naşterea unui copil este
„botezul”, adică încreştinarea lui conform canoanelor religiei creştine. Pentru
aceasta părinţii copilului din timp stabilesc pe cine vor lua de naşi sau cumătri
pentru copil. O trimit pe „moaşă” sau bunică cu un colac pentru a pofti cumătrii,
pentru aceasta ei i se oferă făină, bani. Acest ritual, „botezul”, însemna şi înrudirea
cu noi persoane.
Botezul, de obicei, se oficiază la biserică, preotul exercită un anumit ritual,
cel al scăldatului în apă sfinţită în prezenţa cumătrilor, care introduc o anumită
sumă pentru acest act de încreştinare. Botezul copilului se face cu lumini aprinse,
toţi cumătrii aduc cadouri – crijmă (o ţesătură de pînă la 2 m), hăinuţe, care sînt
aşezate una peste alta şi peste care se aşează copilul botezat, care apoi este trecut
din braţe în braţe la cumătrii-nănaşi. După botez mamei copilului (ea nu participă
la botez) i se citeşte „molitva”, după care ea are posibilitatea de a comunica liber
cu societatea, de a ieşi din casă şi a efectua unele lucrări. Copilul botezat este adus
de naşi acasă şi este dat în mîinile părinţilor zicîndu-le: „De la noi-fin,de la
Dumnezeu- creștin. Să trăiţi, să-l creşteţi şi să ne bucurăm cu toţii de viitorul fericit
al lui”.
Este tradiția de a organiza după botezul copilului „cumătria”, un ospăţ de
sărbătoare. Importanţa acestei ceremonii de familie este mare şi reieşind din
situaţia de astăzi se afirmă următoarele: „că cumătrie poţi să nu faci, da „să închini
colaci cumătrilor” trebuie, ca copilul legitim să aibă nănăşei”. Unele familii
deodată după botez fac masa de sărbătoare şi „închină colaci de cumătri”. Părinţii
copilului dăruiesc cumătrilor o pereche de colaci acoperiţi cu o ţesătură ca semn de
înrudire cu ei şi drept mulţumire că ei au fost martori încreştinării pruncului lor. La
cumătrie, după „primirea colacilor”, se taie o felie de pîine din unul din ei şi se
pune într-o farfurie peste care cumătrii, în frunte cu nănaşii, dăruiesc copilului şi
părinţilor bani şi cadouri, trecînd finul din braţe în braţe. După tradiţie în cadouri
intră ţesături, vestimentaţie şi alte obiecte textile, ceea ce demonstrează faptul că
pîinea, ţesătura, lumina, apa sînt lucruri sacre la moldoveni. Ţesăturile şi pîinea au
rămas întotdeauna un simbol şi un mijloc de înrudire şi de mulţumire adîncă.

38
 În cadrul cumătriei au loc un şir de obiceieuri şi ritualuri numai cu
participarea femeilor: „scăldatul copilului de cumătri”, în apă îi pun monede (ca să
fie bogat), flori (să fie frumos şi atrăgător) iarăşi i se pun cadouri, în care este
învelit copilul. Ca copilul să aibă sprîncene frumoase cu luminările aprinse de la
scăldat se face un semn negru de funingine la uşă. Scăldătoarea nu se varsă
oriunde, ci la rădăcina unui copac. Există obiceiuri de mulţumire a moaşei şi
bunicii, care sînt mulţumite de către cumătre cu bani. Nănaşii mari devin sprijinul
de bază al finului şi părinţilor, iar dacă se întîmplă ceva tragic cu părinţii copilului
ei sînt datori să crească acest copil. Prin urmare, cît de mic nu ar fi un membru al
societăţii, de el sînt legte sărbători creştineşti de mare importanţă, iar de destinul
lui poartă grijă întreaga societate care l-a primit în sînul ei.
Un alt eveniment important pentru orice localitate este Hramul o sărbătoare
cu tradiție veche în spațiul nostru cultural, care din an în an se serbează cu mult
fast în tot mai multe sate și orașe ale țării.
Sensul termenului Hram semnifică Patronul Bisericii Creștine prin extindere
sărbătorirea Patronului unei biserici. De proveniență slavă, cuvîntul hram − „храм”
înseamnă lăcaș sfînt, biserică, iar sărbătoarea se numește „престольный
праздник”.

2.4.4 Hramul rational Anenii Noi ca potential etnocultural

Hramul localitații se sărbătorește o data pe an păstrînd tradițiile și
obiceiurile specifice, de obicei de hramul bisericii, care a fost construită în sat
prima, deci cea mai importantă. Conform tradiției, la hram nu se invită oaspeții, cu
toate că aceștia din urmă sînt așteptați cu plăcere. De hram în ospeție vin prieteni,
rude, vecini din alte sate, ca urmare a unor relații bune stabilite între sate.Fiecare
localitate are stabilita o zi anume pentru proslăvirea patronului bisericii...De
exemplu în orașul Anenii Noi hramul este sărbătorit la 8 noiembrie de Sfîntul Mare
Mucenic Dumitru.
Această zi începe cu o slujbă festivă în incinta bisericii,urmată de o masă de
pomenire pentru toți enoriașii organizată de soția preotului.După care toți merg pe
la casele lor pentru a sărbători cu întreaga familie,rude și prieteni.În timpul zilei la
Stadionul Raional Anenii Noi sunt organizate concursuri sportive pentru copii
trînta (fig 36) și tineri iar în Piața 31 August spre seara toți locuitorii și oaspeții
orașului sunt invitați la un concert ,urmat de Hora Mare și un foc grandios de
artificii.
Hramul ca fenomen de cultură se înscrie în tradiția ospitalității în spațiul nostru
cultural. În baza documentelor vremii această sărbătoare a fost remarcată ca o

39
trăsătură constantă a moldovenilor pe parcursul ultimilor veacuri. Hramul a devenit
un model cultural de viață pentru toți locuitorii țării noastre.
Neamul moldovenesc este bogat în tradiţiile pe care le posedă. Cu ajutorul lor
devenim deosebiţi şi unici.

Fig 36. Trînta printre copii.

40
 CAPITOLUL III. Probleme și perspective de dezvoltare a turismului
etnocultural în raion
3.1. Descrierea problemelor de dezvoltare a turismului etnocultural în
raion
Raionul Anenii Noi dispune de un variat potenţial cultural care, prin
valoarea sa, prezintă interes pentru activitatea turistică şi poate atrage, fluxuri
turistice.
Potenţialul cultural-turistic al raionuluiAnenii Noi, pe lîngă vestigiile şi
monumentele sale, în număr aproximativ de 170, se suplimentează cu 73
instituţiile de cultură şi artă (29 case şi cămine de cultură; 37 biblioteci publice; 4
muzee; 3 şcoli de artă. ), cu colectivele de creaţie etnografică, folclorică și cu
arhitectura populară.
Folclorul muzical are o valoare deosebită, fiind prezentat de 27 de
ansambluri etno-folclorice cu titlul model, dintre care de mature 11 şi 16 de copii,
precum și 3 orchestre de muzică populară. Colectivele de creaţie se întrunesc la
diferite festivaluri raionale ( Festivalul raional al obiceiurilor de iarnă : „ Florile
dalbe”) ,naționale (“La Nistru , la mărgioară” , „ Flori de măr în toamnă”,
„ Osanale Domnului” etc) și internaționale („ Cîntă Inima”;). Toate acestea, în
ansamblu, pot fi valorificate cu succes în turism.
Patrimoniul construit al raionului Dubăsari cuprinde o gamă vastă de
obiective, începînd cu aşezări din epoca antică , 110 monumente arheologice ,35
monumente istorice, 25 arhitecturale și culturale. Unele obiective s-au păstrat sub
formă de ruine cu un divers grad de conservare, muzee etc.
În raion există 3 muzee care dispun de colecţii etnografice, de artă, istorice,
naturale și comemorative. În muzeele locale se păstrează circa 10000 de piese ce
ţin de patrimoniul local.
Majoritatea personalului din muzee are o calificare înaltă, dar puţini dintre
angajaţii de aici dispun de o instruire specială în domeniul managementului
vizitatorilor şi al marketingului muzeal.
Muzeele necesită investiţii solide pentru activităţi de renovare și finisare a
construcțiilor, a edificiilor în care sînt amplasate, de conservare a exponatelor şi
organizare. Există probleme ce ţin de:
 Imperfecţiunea sistemului de ocrotire a patrimoniului cultural; ca rezultat,
multe obiective (monumente de arhitectură, monumente istorice, obiecte de

41
 artă, case de cultură) se află într-o stare de degradare şi nu pot fi incluse în
circuitul turistic.
 Interpretarea obiectelor expuse.
 Lipsa panourilor informaţionale în apropierea acestor obiective.
 Lipsa sistemului de publicitate a monumentelor.
 Lipsa accesului amenajat pentru vizitatori spre cele mai importante
monumente şi situri culturale.
 Lipsa capacităţilor de primire pentru vizitatori în zonele cu o deosebită
atracţie culturală.
 Lipsa spaţiilor amenajate adecvat pentru organizarea activităţii meşterilor
populari.
 Lipsa sistemului de magazine destinate comercializării obiectelor de
artizanat.
 Lipsa modalităţii de stimulare economică a tinerilor pentru antrenarea lor în
domeniul artizanatului.
 Lipsa oportunităţilor de formare iniţială profesională în domeniul
meşteşugurilor şi artizanatului.
 Lipsesc, de regulă, panouri/scheme informaţionale.
 Prezentarea exponatelor are un caracter demodat, ceea ce dezavantajează
interacţiunea cu potenţialii vizitatori.
 Lipsesc cataloage ale exponatelor.
 Muzeele nu dispun de magazine de comercializare a suvenirelor.
 Lipsesc sau sînt într-o stare neadecvată grupurile sanitare, magazinele de
suvenire, servicii de restauraţie.

3.2. Perspectivele de dezvoltare

 Perfecţionarea şi dezvoltarea activităţilor de protecţie şi restaurare a
obiectivelor patrimoniului cultural.
 Instalarea panourilor informaţionale în apropierea celor mai importante
obiective culturale.
 Elaborarea unui sistem de publicitate a monumentelor.
 Amenajarea căilor de acces spre diferite obiective culturale.
 Construcţia şi amenajarea capacităţilor de cazare a vizitatorilor în zonele
cu un deosebit potenţial cultural.
 Facilitarea creării şi funcţionării atelierelor specializate pentru artizanat
şi meşteşuguri populare, şi includerea acestora în circuitul turistic.

42
  Facilitarea vînzării obiectelor de artizanat prin diferite reţele de
magazine.
 Organizarea instruirii şi a formării profesionale a specialiştilor în acest
domeniu prin intermediul şcolilor polivalente.
 Promovarea şi desfăşurarea evenimentelor culturale în incinta muzeelor.
 A acorda o atenţie deosebită managementului, instruirii personalului şi
marketingului privind muzeele ce prezintă un interes major pentru turism.
 A elabora şi a implementa proiecte-pilot cu privire la prezentarea
colecţiilor muzeelor şi instruirea personalului.
 A introduce taxe diferenţiate de vizitare a muzeelor de către localnici şi
vizitatorii străini.
 A asigura editarea în limba de stat și limbi străine a unor materiale
autoghidaj: pliante, casete audio etc., accesibile pentru a fi închiriate sau
cumpărate în incinta muzeului.
 A asigura colaborarea între muzeele şi meşterii populari, în scopul
promovării şi vînzării obiectelor de artizanat.

3.3. Evaluarea SWOT a potenţialului raionului

Puncte tari Puncte slabe

 Conlucrarea consiliului și a primăriei,  Populație nemotivată;
primăriei și organizațiilor,  Numărul mic de investitori străini;
întreprinderilor din teritoriu în vederea  Elemente de patrimoniu cultural
promovării valorilor naţionale; degradat;
 Existenţa Proiectelor de dezvoltare  Epuizarea tradiţiilor proprii raionului;
comunitară din ultimii doi ani ;
 Includerea în bugetul local a
cheltuielilor pentru cultură, artă,
activități pentru tineret, și pentru
amenajarea și înverzirea orașului;
 Existența ONG-urilor care
îmbunătățesc condițiile de trai prin
acțiuni specific etnoculturale.
Oportunități Constrîngeri
 Motivarea popuaţiei şi implicarea lor în
căt mai multe activităţi de promovarea  Instabilitatea sistemului administrativ;
a valorilor etnoculturale ale raionului;  Instabilitatea legislației, contradicții de
 Atragerea investitorilor în domeniu norme și acte legislative;

43
 pentru restaurarea patrimoniului  Indiferența populației în susținerea
cultural (Vila Mimi, şi Odaia activităților de dezvoltare, de
“Drăgălina” a familiei Ianovschi); participarea în procesul de valorificare
 şi perpetuare a tradiţiilor şi obiceiurilor.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
MOTTO: “ Tradiția nu se uită niciodată!
Folclorul este cartea de indentitate a neamului.”
Tradițiile, obiceiurile, portul popular și folclorul sunt comori inestimabile ce
definesc un popor făcîndu-l unic, statornic și nemuritor în ciuda scurgerii
timpului.Cîți dintre tineri azi cunosc valoarea unui obiect, de o rară frumusețe de
altfel, pe care le privesc cu dispreț, spunînd că sunt ”de cînd bunica era fată” sau
cîți dintre tineri ascută cu placere cîntece populare…?
Într-o lume a infornatizării, a vitezei, a noului, în care de cele mai multe ori
se promovează kith-ul, adevăratele valori culturale, comori inestimabile ale unui
popor încep să se piardă, să se uite asemeni unei vechi lăzi de “ zestre ” cu toți știm
că există, dar este acolo în casa bunicilor de la țară.
Datinile respectate cu sfințenie la Crăciun, Paște, Anul Nou, Marțișor, nuntă
ori la oricare eveniment important de peste an reprezintă moștenirile lasate de
stramoșii noștri spre a fi transmise din generație în generație. Anenii Noi este una
dintre puținele regiuni din Republica Moldova care se mai poate lauda în secolul
XXI cu păstrarea și perpetuarea valorilor tradiționale.
Marțisorul este o sărbătoare care poartă amprentă românească și se mai
numește și Mart sau Marte . Data de 1 martie, ziua de Marțisor, marchează pe
aceste meleaguri și inceputul Zilelor Babei Dochia (Babele), fiecare cu cate o
însemnatate.Daca in multe zone ale țarii baieții sunt cei care daruiesc marțisorul, în
zona din centrul Moldovei obiceiul este inversat – fetele sunt cele care dăruiesc
simbolul primăverii baieților.
Unul dintre obiceiurile stravechi de nuntă, care se mai practică și astăzi este
“chemarea la nunta”. Tradiția spune că în ziua nunții, familiile mirilor – în frunte
cu aceștia – merg din poartă în poartă, cu țuică sau vin, să cheme sătenii la festin.
Printre alte tradiții autentice se mai numără și jucatul găinii sau dusul miresei la
apă.
Sarbătoarea Crăciunului este praznicul încununat cu cele mai multe tradiții și
rituri populare. Pentru satenii locului nu exista Crăciun fară post – care începe
odată cu Lăsarea Secului – colinde ori bucate tradiționale din porc ( carnați, piftie,
sărmăluțe, dar și plăcinte moldovenești sau cozonac ). În ziua de Craciun, mesele

44
sătenilor trebuie să fie pline cu preparate tradiționale pe care gospodinele le
pregatesc cu mare sfințenie și harnicie în Ajun.
Un element central al tradițiilor de Paște la moldoveni il constituie pasca.
Aceasta este facuta cu multa sfințenie de gospodinele care se pregatesc în prealabil
printr-un ritual de curațire și rugaciune. Ea este preparată numai cu ingrediente
alese și “curate”. Pasca se sfințeste la biserică, în noaptea de Înviere – la care
participă toți sătenii – și este mîncată prima la trezire, în loc de anafura sau Paște.
Încondeierea și înroșirea oualor sunt alte ritualuri nelipsite din regiunile
moldovenești, iar bucatele tradiționale din miel și cozonacii tradiționali ieșiți din
mîinile pricepute ale gospodinelor umplu masa pîna la refuz.
Toate aceste obiceiuri și tradiții sunt valorificate și promovate de zeci de
Formații Folclorice de muzica și dans ca Gradina Dorului, Stămoșeasca,
Legenda,Vatra Satului ,Tinereațea ansambluri model cît și de artiști amatori Dora
Cebotari, Familia Ciobanu, Formația Bravii, Grupul de tineri Perlele Moldovei,
Muzeul de Istorie și Etnografie, Meșteri Populari, Biblioteca Publică Raională,
Administrațiile Publice Locale împreună cu localnicii săi.
Dispunănd de potențial etnocultural bogat, raionul Anenii Noi poate fi ușor
integrat în circuitul turistic național pentru a fi cunoscute valorile și perlele sale
incontestabile ale folclorului moldovenesc, ce merită a fi vizitate și dezvoltate nu
numai pe plan local,avînd o serie de avantaje ca apropierea de capitala republicii-
Chișinău,amplasarea la intersecția șoselelor rutiere și feroviare internaționale
Chișinău- Odessa ,prezența structurilor de cazare-hotele pregatite pentru cazarea
turiștilor. Astfel raionul Anenii Noi devine un punct de atracție turistică
etnocultural cu potential deosebit pentru întreaga țară.

45
 BIBLIOGRAFIE / WEBOGRAFIE
1. Aurelia Felicia Stăncioiu “Dicţionar de terminologie turistică”Editura
Economică,1999
2. Agenţia Turismului Republicii Moldova,Strategia de dezvoltare a
turismului “Turism 2020”,Chișinău,2013
3. Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat din Republica
Moldova,nr. 1538 adoptată la 25.02.98,publicat în Monitorul Oficial
nr.066 din 16.07.98.
4. L E G EA cu privire la organizarea şi desfăşurarea activităţii turistice în
Republica Moldova nr. 352-XVI din 24.11.2006, extarsă din Monitorul
Oficial nr.14-17/40 din 02.02.2007
5. Nicolae Băieșu, Tradiții etno-folclorice ale sărbătorilor de iarnă, pag.59
6. ”Localităţile Republicii Moldova”, Vol-3 C-CH ?
7. ”Localităţile Republicii Moldova”,Vol 7 H-Le,Fundaţia
„Draghiştea”2007
8. Serafim Florea ,”Potenţialul Turistic al Republicii Moldova-Patrimoniul
de monumante naturale şi antropice “,Chişinău ,Labirint 2005
9. Turcov Elena „Direcţii de dezvoltare şi promovare a turismului în
Republica Moldova”, Chişinău, 2002, 143p.
10.Valentina Iarovoi, Obiceiuri și bucate în Postul Mare și la Paște, pag.15

11.Vellas Francois, Turismul (tendinţe şi previziune), ed. Walfoth, Bucureşti

12.Zamfir I., Ghid Practic de Informare turistică, Ploieşti, 1997, Ed. Premier
13. http://mediapublic.md/?go=articole&regiune=4&tip=5
14. http://anenii-noi.md/index.php?
option=com_content&view=article&id=132&Itemid=518
15. http://anenii-noi.md/index.php?
option=com_content&view=article&id=131:istoria-
raionului&catid=79:despre-raion&Itemid=492

46
16. http://www.dubasari.md/news/potentialul_turismului_etnocultural_proble
me_si_perspective_in_raionul_dubasari/2011-12-20-602
17. http://blogosfera.md/view-post-v-224618-0-romana.html
18. http://batinirina.wordpress.com/2009/08/27/istoria-bisericii-sf-dumitru-
din-s-speia/
19. http://vin-bulboaca.md/ro/about-us/history/
20. http://ro.wikipedia.org/wiki/Complexul_memorial_"Capul_de_pod_Șerp
eni"
21. http://moldovenii.md/md/section/353/content/580
22. http://www.law-moldova.com/laws/rom/fonde-prirodnyh-territorii-ro.txt
23. http://www.flux.md/editii/2008104/articole/3515/
24. http://www.moldaviantour.ro/index.html
25. http://adevarul.ro/moldova/actualitate/interviu-etnologul-varvara-buzila-
martisorul-fir-timpului-1_5301bc2ac7b855ff5668e7e0/index.html
26. http://www.bisericamereni.md/despre-noi/galeria-foto/category/1-istorie
27. http://obiceiuri.xhost.ro/index.html
28. http://cafeluta.md/festivalul-international-de-cantec-canta-inima-editia-a-
iii-a/

47