In tren accelerat

I.L.Caragiale

Doamna X…,o vaduva respectabila, cunoscuta in

societatea noastra pentru spiritual sau totdeauna present,
ne-a povestit urmatoarea aventura, ,,a carei eroina, n-am
fost eu-dar la care am asistat. Crez ca o sa se potriveasca
in foaia dv.”
Iata povestirea doamnei X…:
,,Plecasem din Bucuresti cu acceleratul;ma aflam
singura intr-un vagon de clasa intaia si incepusem sa
motai. La o statie apropriata, se urca in cupeul meu
inchis-era un vagon de moda veche,care se-ncuia lateral
pe din afara-o pereche tanara, un domnisor si o
domnisoara foarte aprinsi la fata si emotionati.
Conductorul trente unsa , o incuie, si ,,gata!”trenul
pleaca.
Tinerii s-au asezat cu geamantanasul lor in
extremitatea cealalta a cupeului si vorbesc pe –nfundate
foarte agitate…Fiindca sunt discreta de felul meu,vum
ma stiti,ca sa nu-i deranjez , ma fac ca dorm si trag cu
urechea si cu ochiul.
Deodata tanarul,dup ace se uita lung la mine,toc!o
saruta.
Eu nu ma misc. Inca o data …De multe ori…Eu
dorm…In fine, se scoala, scoate batista , o indoieste, ca
si cum ar vrea sa se lege pe sub falci,si ridicandu-se
hotarat,porneste spre mine …Se-n-sera si lampele
vagonului nu se aprinsesera.Atunci trec prin imaginatia
mea toate reniminiscentele romantice, toate istoriile de
briganzi in drum de fier…vrea sa ma sugrume
bandutil!..
si n-apuca junele nostru sa intinza mana cu batista spre
gatul meu si sar in picioare si incep sa tip desperata.
Tanarul ramane incremenit,dar dupa o pauza, lundu-si
inima-n dinti, in timp ce tovarasa lui de calatorie isi
ascunsese capul in maini, imi zice solemn:
- Doamna ,ma iarta;nu vreau sa va fac niciun rau…
Iata de ce e vorba.Eu am rapit pe domnisoara de la
mosia parintilor ei, unde o tineau inchisa pentru a o
face sa ma uite. Sunt sigur ca depesile trebuie sa
curga pe urma noastra:la prima statie,poate,politia
infama va veni san e desparta…Ei?...Ei!...intelegeti
bine ca pana la statia apropriata(si,febril,se uita
ceasornicul sau) mai avem 15 minute,pana la statia
apropriata trebuie sa fie nevasta mea”.
…………………………………………………………
-Si dumneata pana la statia apropriata ce-ai facut?
intrebai eu pe d-na X…
-Ce sa fac?...Eu sunt discreta:m-am facut ca ma uit pe
geam…Ce campie frumoasa!O minune priveliste va
asigur.
-Ei,la statia urmatoare?
-La statie,noii mei prieteni,dup ace m-au salutat
cerandu-si cu multa naivitate iertare(pentru ce,nu stiu),
s-au coborat desigur ca sa dejoace urmaririle…Dar –
adaoga d-na X…cu un suras particular-din norocire
orice urmarire ar fi fost tarzie:tren accelerat!...