Ajati - Ghirlandă A Filozofiei Advaita

Ghirlandă
Înțelepciunii Advaitice
Introducere în Advaita Vedanta și

Selecții de Citate de Seamă din
Învățături Non-dualiste
DE
ajati
PUBLICATĂ
DE
Daya Dharmam, R.O.A. Nagar

Tiruvannamalai – 606 603
Tamil Nadu, India
– E-MAIL –
sagepressindia@yahoo.com
Drepturi de Autor © 2002 Ajati

Prima Ediție: August 2002
Design Carte și Copertă: Ajati
ISBN 81-7525-336-3
IMPRIMATĂ ÎN INDIA
LA
ALL INDIA PRESS
Căsuța Poștală 51,
Kennedy Nagar.
Această Ghirlandă a Cunoașterii
este
Dedicată Guru-ului care a Destăinuit

Revelația Divină
BRAHMAN
ISHVARA
Sri Narayana
Sri Dakshinamurti
Sri Yajnavalkya
Sri V a s i s h t h a
Sri A s h t a v a k r a
Sri Gaudapada
Sri S h a n k a r a c h a r y a
Sri Ramana Maharshi
Sri Swami Shantananda Puri
Cuprins
Mulțumiri 9
Prefață 11
Introducere 13
Transliterație a Termenilor din Sanscrită 15
PARTEA ÎNTÂI – Advaita Vedanta: Origine și Doctrină 17
Vedele și Darshana 19
Vedanta 21
Canon Triplu 21
Școlile de Vedanta 25
Advaita 31
Descendența Advaita 31
Doctrinele Advaita 32
Școlile de Advaita 51
Ordinul Sannyasa 57
Ajati Vada 61
Concluzie 65
PARTEA A DOUA – Înțelepciunea Advaita 67
Upanișadele 69
Brahma Sutra 94
Bhagavad Gita 98
Yoga Vasishtha 101
Ashtavakra Gita 121
Mandukya Karika 134
Ribhu Gita 145
Avadhura Gita 159
Vivekachudamani 165
Upadesha Sahasri 175
Aparokshanubhuti 184
Atmabodha 188
Dakshinamurti Stotra 191
Bhaja Govindam 195
Amritanubhava 200
Panchadasi 205
Diverse Gita 213
PARTEA A TREIA – Înțelepciunea Ramana 219
Învățăturile lui Ramana Maharshi 221
PARTEA A PATRA – Înțelepciunea Zen 237
Învățăturile Maeștrilor Zen 239
PARTEA A CINCEA – Înțelepciunea Tao 259
ANEXE 271
Cele Patru Matha Înființate de Sri Adi Shankara 273
Dasanami și Semnificația Lor 274
Doctrinele Advaita și Vishishtadvaita Vedanta 274
Doctrinele Școlilor Vivarana și Bhamati 280
Clasificarea Analogiilor Advaitice 282
Clasificarea Scripturilor Hinduse 283
Cele Patru Secțiuni ale Vedelor 284
Brahman și Jiva 285
Brahman și Modurile Sale 286
Descrierile lui Ajnana 287
GLOSAR 289
Glosar al Termenilor din Sanscrită 291
SURSE 313
Mulțumiri
În activitatea de dezvoltare și finalizare a acestei cărți m-am bucurat

de ajutor prețios din partea unor persoane cărora aș dori să le mulțumesc
și cărora aș dori să le arăt recunoștința pentru ajutorul acordat.
Sunt profund îndatorat și recunoscător D-lui. V.S. Ramanan,

Președintele Centrului Sri Ramanasramam, pentru permisiunea acordată
de a folosi materiale din cărțile publicate de Sri Ramanasramam.
Mulțumirile mele să îndreaptă și către Dl. A. R. Natarajan, Președintele
Centrului Ramana Maharshi pentru Învățare (Ramana Maharshi Centre
for Learning – RMCL), din Bangalore, pentru permisiunea acordată de a
folosi materiale din cărțile publicate de RMCL.
Îi sunt extrem de recunoscător Guru-ului meu, Swami Shantananda

Puri Maharaj, care a descoperit în mine fascinația și interesul pentru
Advaita Vedanta. Fără îndrumarea sa, fără expertiza sa valoroasă și fără
corecturile sale atente, sunt sigur că această carte nu ar fi văzut niciodată
lumina zilei.
În final, doresc să le mulțumesc prietenilor mei, Chris Boys, Kristin

Davis și lui D. Vasudevan, pentru contribuția lor extraordinară la editarea
și corectarea textului și pentru încurajarea și suportul pe care mi l-au
acordat pe parcursul proiectului. Îi mulțumesc și lui Swami Devananda
Saraswati, care a contribuit cu corecturile și sugestiile sale în Partea Întâi a
cărții.
Vă mulțumesc, din nou, tuturor, pentru ajutorul prețios pe care mi

l-ați oferit!
Prefață
Autorul cărții Ghirlandă a Înțelepciunii Advaitice – Ajati – este un
devotat înfocat al lui Sri Ramana Maharshi și un adept de neclintit al
Advaita Vedanta. În această carte, pune înaintea cititorilor de elită perle de
înțelepciune strânse din diverse Upanișade și multe alte texte standard din
filosofia Advaitică (non-dualistă), precum Ashtavakra Gita, Yoga Vasishta,
Ribhu Gita, lucrări ale lui Sri Shankara și învățăturile înregistrate ale lui Sri
Ramana Maharshi. Includerea unor zicale și istorisiri din Budismul Zen și
din Taoism, pentru a ține pasul cu tendința modernă, aduce un plus de
culoare acestei incursiuni.
Motivul fundamental al acestei cărți este Ajata-vada – doctrina non-

creației – propovăduită în texte precum Mandukya Karika de Sri
Gaudapada și Ashtavakra Gita. Ajata-vada susține că nu a existat nici creație
nici distrugere, că nimeni nu este încătușat și nimeni nu se eliberează
(moksha), că nu există aspiranți (sadaka) către realizare și nici suflete
realizate (jnani).
Partea introductivă oferă o excelentă vedere de ansamblu asupra

Advaita Vedanta și asupra locului ei corespunzător în filosofia Indiană.
Include o descriere concisă a sistemului filosofic al Vedantei în general,
precum și o explicație detaliată cu privire la doctrinele esențiale ale Școlii
Advaita și ale principalelor sub-școli ale acesteia. Această parte întâi îi
oferă cititorului informațiile necesare pentru a înțelege bine și a aprecia
subiectul fundamental al cărții.
Deși aceasta este prima lui carte în domeniul Advaita, autorul a

închegat cu o așa măiestrie o abundență de selecții frumoase, magnifice și
relevante, cu o perspicacitate și o înțelepciune pătrunzătoare, încât îi oferă
delectabile pășuni cu verdeață cititorului însetat de cunoaștere spirituală.
Hari OM!
Swami Shantananda Puri
15 Aprilie, 2002
Vasishtha Guha – Himalaya
Introducere
Ghirlandă a Înțelepciunii Advaitice cuprinde o introducere către

Advaita Vedanta, urmată de o colecție vastă de învățături non-dualiste de
seamă, extrase din vechi scripturi ale Advaita Vedanta, din Budismul Zen,
din Taoism, precum și din învățăturile înregistrate ale lui Sri Ramana
Maharshi.
Prima parte a cărții tratează originea Advaitei, începutul Vedelor,

sistemele filosofice Indiene, concluzionând cu Vedanta. Urmează apoi o
descriere succintă a sistemului filosofic al Vedantei, urmată de o descriere
detaliată a doctrinelor fundamentale ale Școlii Advaita și a sub-școlilor
acestora, Vivarana, Bhamati și Varttika. Prima parte a cărții oferă cititorului
cunoștințele teoretice minime de care are acesta nevoie pentru o înțelegere
corectă a înțelepciunii cuprinsă în cele patru părți de citate.
În cea de-a doua parte a cărții, care este secțiunea principală și cea
mai vastă a cărții, cititorul va descoperi esența înțelepciunii Advaita. În
continuare, în cea de-a treia parte, cititorul va descoperi înțelepciunea lui
Sri Ramana Maharshi. În ultimele și cele mai scurte părți, cea de-a patra și
cea de-a cincea, cititorul va afla înțelepciunea Zen și Tao.
Citatele selectate și prezentate în aceste patru părți sunt sub formă

de versete, zicale și scurte istorisiri. Acestea au fost selectate de-a lungul
ultimilor cinci ani și au fost alese ca fiind cele mai bune exemple pentru
conturarea temelor esențiale ale filosofiilor non-dualiste de Est. Pentru a
beneficia cel mai bine și pentru a deprinde cunoaștere de înțelepciunea
citatelor, cititorul trebuie să păstreze în minte principalele teme cuprinse
în această carte:
14 Ghirlandă a Înțelepciunii Advaitice
Ajati-vada ~ doctrina non-creației,
Paramartika-satya ~ Adevărul Absolut,
Brahman-jiva-jagat ~ identitatea Brahman, Absolutului; jiva,

sufletul individual; și jagat, lumea fenomenală,
Fără de Timp, Fără de Cale ~ realizarea existenței Brahman

este, în esență, dincolo de orice factor ce ține de timp, cale
sau practică.
Sper că cititorul se va amuza și de citatele cu tentă de umor din

Partea a Doua, Partea a Treia, Partea a Patra și Partea a Cincea.
La încheierea celor cinci părți ale corpului principal al cărții,

urmează Anexele, care conțin tabele interesante și utile care compară
doctrinele Advaita și Vishishtadvaita Vedanta, precum și doctrinele celor
două principale școli de Advaita, Vivarana și Bhamati. Anexele mai conțin
și o varietate de scheme descriptive. În continuarea Anexelor este
prezentat un Glosar cu importanți termeni din Sanscrită.
Deși citatele din această lucrare reprezintă esența celor mai

importante învățături non-dualiste, un căutător spiritual serios trebuie să
depună efortul de a citi și de a studia textele complete din care au fost
extrase citatele.
Fie ca studiul să îți fie iluminat și ca înțelegerea ta să fie corectă și

cuprinzătoare! Fie ca niciodată să nu te lepezi de Brahman și fie ca Brahman
să nu te părăsească niciodată!
OM Shanti!
Ajati
25 Mai, 2002
Tiruvannamalai – India
Transliterația Termenilor din Sanscrită
Termenii din Sanscrită sunt redați conform unui sistem simplificat de

transliterație utilizat de regulă în lucrările nescolastice. Se vor observa
următoarele diferențe între forma scolastică și forma simplă folosită în
carte:
Forma Simplă Forma Scolastică
ch (chakra) c (cakra)
n (Sanskrit) ṁ (Saṁskrit)
m (ahamkara) ṁ (ahaṁkara)
Ri (Rig Veda) Ṛ (Ṛg Veda)
Sh (Shiva; Krishna) Ś, ṣ (Śiva; Kṛṣna)
t, d, n, h ṭ, ḍ, ṇ, ḥ
Pronunția literei ”v” se face cu dinții apropiați ușor de buza de jos,

astfel încât sunetul creat să fie undeva între ”v” și ”w” din limba engleză.
PARTEA ÎNTÂI
Advaita Vedanta
Origine și Doctrină
Vedele și Darshana
Advaita Vedanta își are originile și doctrina fundamentală în Vede,

cele mai vechi și mai sacre scripturi ale Hinduismului. Pentru Hinduși,
Vedele sunt textele cu o autoritate incontestabilă; ele se numesc Shruti
(textele auzite) și apaurusheya (relevate, dar fără de autor). Mesajul-cheie al
Vedelor este acela că sinele adevărat al fiecăruia – însuși Sinele – este
absolut, nemuritor, veșnic liber și pur. Toate celelalte lucrări în care sunt
codificate doctrine și practici Hinduse sunt considerate ca având autori
umani și sunt cunoscute ca Smriti (textele amintite) și Purana (povestitori
antici).
Există patru Vede iar primele trei sunt considerate de către tradiția
Hindusă ca fiind principale și de maximă importanță:
(1) Rig Veda ~ înțelepciunea versurilor
(2) Yajur Veda ~ înțelepciunea formulelor sacrificiale
(3) Sama Veda ~ înțelepciunea cântecelor muzicale
(4) Atharva Veda ~ înțelepciunea preoților Atharvan
Fiecare din cele patru Vede conține patru secțiuni care au luat formă
în perioade diferite de timp. Primele secțiuni erau Samhita (colecții),
urmate de Brahmana (discuții despre ritualuri), apoi de Aranyaka (texte
studiate în pădure) și, în cele din urmă, Upanișadele (învățături secrete cu
privire la Brahman, Absolutul). Elaborarea în proză și în versuri a
literaturii Vedice a avut loc din timpul Rig Veda (cca. 1400 ÎEN) până în
timpul Upanișadelor (cca. 1000 – 500 ÎEN).
India Antică a dat naștere unui număr mare de rishi (clarvăzători) și

acharya (învățători), care au fondat și au îmbățișat o mare varietate de
sisteme filosofice. Această tradiție antică cuprinde nouă darshana (sisteme
filosofice), care sunt împărțite în două grupuri:
I. Grupul ortodox sau astika – acele sisteme care acceptă autoritatea

Vedelor:
(1) Sankhya (enumerare) ~ fondat de Kapila
(2) Yoga (uniune) ~ fondat de Patanjali
(3) Nyaya (logică) ~ fondat de Gotama
(4) Vaisheshika (deosebit) ~ fondat de Kanada
(5) Mimamsa (reflectare) ~ fondat de Jaimini
(6) Vedanta (scopul Vedelor) ~ fondat de Badarayana
II. Grupul heterodox sau nastika – acele sisteme născute ca mișcări de

protest împotriva tradiției Vedice:
(7) Buddha-Dharma ~ fondat de Budha
(8) Jaina ~ fondat de Mahavira
(9) Charvaka ~ fondat de Charvaka
Din aceste nouă sisteme filosofice, Vedanda Darshana este subiectul

următorului capitol.
Vedanta
Vedanta este una din cele șase sisteme filosofice ortodoxe (darshana)
și constituie fundamentul mai multor mișcări ulterioare de filosofie
Indiană și practică spirituală. În Sanscrită, Vedanta înseamnă finalul
Vedelor. Alte nume pentru Vedanta sunt: Vedanta Mimamsa (reflectare la
Vedanta), Uttara Mimamsa (reflectare la partea finală a Vedelor) și Brahma
Mimamsa (reflectare la Brahman).
Cele Trei Canoane
Cele trei canoale ale Vedantei – Upanișadele, Brahma Sutra și

Bhagavad Gita – se numesc Prasthanatraya. Upanișadele constituie Shruti-
prasthana (textele ascultate) și marchează apogeul Vedelor, cunoscute ca
Shruti (texte auzite). Acestea sunt izvoarele primare ale metafizicii
Vedantice și sunt privite ca fiind cele mai respectate texte. Brahma Sutra
este nyaya-prasthana (text de logică) deoarece prezintă învățăturile
Vedantice prin utilizarea logicii. Cel de-al treilea din textele canonice,
Bhagavad Gita, are un statut aproape egal cu cel al Upanișadelor. Bhagavad

Gita cuprinde învățăturile lui Sri Krishna și reprezintă totalitatea filosofică,
precum și apogeul dramatic al Mahabharata. Deși face parte din
Mahabharata, care este un Itihasa (text epic), Bhagavad Gita este un Smriti
(text amintit) și se numește, așadar, Smriti-prasthana.
Upanișadele reprezintă concluzia Vedelor și constituie secțiunea

filosofică a Vedelor. În contrast cu părțile anterioare ale Vedelor (Samhita,
Brahmana și Aranyaka), care discută despre ritualuri și sunt cunoscute sub
numele de karma-kanda, Upanișadele sunt cunoscute ca jnana-kanda,
deoarece tratează cunoașterea Absolutului, Upanișadele își merită și
cealaltă denumire, Brahma-kanda, deoarece discută despre Brahman.
Învățăturile cardinale ale Upanișadelor sunt următoarele:
(1) Brahma-vidya ~ înțelepciune în ceea ce privește Brahman
(2) Adhyatma-vidya ~ înțelepciunea de a intui realitatea a tot pătrunzătoare,

a tot cuprinzătoare și peste tot extinsă
(3) Atmaikatva-vidya ~ înțelepciunea de a intui Unicitatea lui Atman
(4) Brahmatmaikatva-vidya ~ înțelepciunea de a intui identitatea identitatea

Atman cu Brahman
(5) Bhuma-vidya ~ înțelepciunea de a intui Realitatea Infinită
Fiecare Upanișadă are legătură cu Vedele în care apare iar învățătura

Upanișadică este prezentată deseori în contextul unui anumit imn sau
ritual Vedic. Există sute de Upanișade, însă 108 dintre acestea sunt bine
cunoscute și considerate cele mai importante din tradiție. Recent, acest
număr a fost dus la 180 iar acestea au fost publicate în cea mai mare
colecție de Upanișade.
Vedanta 23
Scolasticii clasifică Upanișadele în funcție de subiectul pe care îl acoperă.

Astfel, există un număr mare de Upanișade Vedanta care tratează
subiectele principale ale Vedantei și alte Upanișade care se concentrează
asupra altor subiecte. Cele din urmă sunt Yoga Upanishad, Sannyasa
Upanishad, Shaiva Upanishad, Vaishnava Upanishad și Shakta Upanishad.
Shankara și alți învățători au scris comentarii despre zece Upanișade,

care au ajuns să fie considerate cele mai importante, iar acestea sunt:
(1) Aitareya Upanishad ~ (Rig Veda)
(2) Brihadaranyaka Upanishad ~ (Shukla Yajur Veda)
(3) Isavashya Upanishad ~ (Shukla Yajur Veda)
(4) Taittiriya Upanishad ~ (Krishna Yajur Veda)
(5) Katha Upanishad ~ (Krishna Yajur Veda)
(6) Chandogya Upanishad ~ (Sama Veda)
(7) Kena Upanishad ~ (Sama Veda)
(8) Mundaka Upanishad ~ (Atharva Veda)
(9) Mandukya Upanishad ~ (Atharva Veda)
(10) Prashna Upanishad ~ (Atharva Veda)
De asemenea, pe lângă acestea zece, se mai adaugă, de regulă, și

Kaushitaki Upanishad (Rig Veda) și Svetashvatara Upanishad (Krishna Yajur
Veda).
Brahma Sutra reprezintă un mare tratat de Vedanta, care conține o

colecție de sutra sau aforisme (555 aforisme, după spusele lui Shankara).
Apariția acestuia a venit drept consecință faptului că Upanișadele nu oferă
o imagine complet lucidă a diverselor subiecte discutate. Întrucât în
tradiția Vedică Upanișadele reprezintă o scriptură canonică – Shruti – a

devenit un lucru esențial să se reinterpreteze și să se reorganizeze
învățăturile acestora, pentru a le oferi coerență și consistență a
conținutului; iar Brahma Sutra de Rishi Badarayana a îndeplinit perfect
acest scop.
Brahma Sutra și-a primit numele ca urmare a faptului că tratează în

principal subiectul Brahman, Absolutul, așa cum este descris în Upanișade.
Această lucrare mai este cunoscută și sub alte nume: Vedanta Sutra,
întrucât este textul aforistic despre Vedanta; Shariraka Sutra, deoarece
tratează natura și destinul sufletului întruchipat; Bhikshu Sutra, deoarece
aceia care sunt cei mai potriviți să studieze acest text sunt bhikshu sau
sannyasin (cei ce au renunțat); și Uttara Mimamsa Sutra, deoarece reprezintă
o cercetare a ultimelor secțiuni ale Vedelor.
Se cunosc foarte puține lucruri despre autorul acestei importante

lucrări, Rishi Badarayana. În mod tradițional, acesta este identificat ca
Rishi Vyasa, autorul Mahabharata și Purana și, prin urmare, cei mai mulți
înțelepți datează Brahma Sutra ca aparținând perioadei cuprinse între 500 –
200 ÎEN. Cu toate acestea, unii învățați consideră că cele două
”Badarayana” nu aparțin aceleiași perioade și datează Brahma Sutra într-o
perioadă ulterioară (c. 200 EN).
Bhagavad Gita (”Cântecul Divin”) este una din cele mai mari și mai
frumoase dintre scripturile Hinduse. Este scrisă sub formă de dialog între
războinicul Prinț Arjuna și prietenul și vizitiul său Krishna, care este o
avatara (întruchipare) a lui Vishnu. Bhagavad Gita este parte din Cartea VI a
Mahabharata (”Marea Epopee a Dinastiei Bharata”) și a fost, probabil,
scrisă în secolul 1 sau al doilea din era noastră. Este un poem format din
700 de versete în Sanscrită, împărțite în 18 capitole. Capitolele de la 1 la 6
discută despre karma-marga (calea acțiunii), de la 7 la 12 bhakti-marga (calea
devotamentului), iar ultimele șase capitole, de la 13 la 18, povățuiesc
despre jnana-marga (calea cunoașterii).
Popularitatea de care se bucură Bhagavad Gita este evidentă în multe

comentarii, glosare și cărți expoziționale scrise despre aceasta atât în
Vedanta 25
timpurile antice cât și în timpurile moderne. Comentariul cel mai timpuriu

cunoscut este cel al lui Shankara. Alte comentarii importante din timpurile
străvechi sunt cele ale lui Bhaskara, Ramanuja, Madhva, Nilakantha,
Shridhara, Madhusudana și Shankarananda.
Școlile de Vedanta
Mai multe școli de Vedanta au apărut ca urmare a diverselor

interpretări ale Prasthana-traya (Upanișadele, Brahma Sutra și Bhagavad
Gita). Aceste școli sunt diferențiate în principal de viziunile pe care
prezentau cu privire la relația și identitatea sinelui individual (jiva) cu
absolutul (Brahman).
O clasificare a diferitelor școli Vedantice este prezentată mai jos:
I. Vedanta Non-dualistă (Advaita) a lui Shankara și cele trei școli ale sale:
(1) Vivarana ~ fondată de Padmapada
(2) Bhamati ~ fondată de Vacaspati
(3) Varttika ~ fondată de Sureshvara
II. Vedanta Monoteistă și cele cinci școli Vaishnava ale sale:
(1) Vishishtadvaita ~ fondată de Ramanuja
(2) Dvaita ~ fondată de Madhva
(3) Dvaitadvaita ~ fondată de Nimbarka
(4) Shuddhadvaita ~ fondată de Vallbha
(5) Achintya-Bhedabheda ~ fondată de Chaitanya

Dintre școlile prezentate mai sus, sunt bine cunoscute Advaita

(non-dualism) a filosofului Shankara care a trăit în secolul al optulea și
două dintre cele cinci școli ale scolii monoteiste, Visishtadvaita (non-
dualism calificat) a filosofului Ramanuja care a trăit în secolul al
unsprezecelea și Dvaita (dualism) a filosofului Madhva care a trăit în
secolul al treisprezecelea. Acestea trei constituie izvoarele principale ale
Vedantei.
Deși există diferențe filosofice majore între școlile Vedantei, acestea

împărtășesc un număr de concepte comune. Un punct important este acela
că resping în unanimitate concluziile sistemelor filosofice heterodoxe ale
Buddha-Dharma, Jaina și Charvaka. Acestea resping de asemenea concluziile
școlilor ortodoxe, Nyaya, Vaisheshika, Sankhya, Yoga și într-o manieră mai
scăzută cele ale școlii Mimamsa.
Influența Vedantei asupra gândirii Indiene a fost atât de profundă,

încât se poate spune că, într-o formă sau alta, filosofia Indiană a devenit,
în esență, Vedanta.
Advaita (non-dualism) este cea mai influentă dintre școlile de

Vedanta. Doctrinele principale ale Advaita au fost exprimate mai întâi în
Upanișade iar cele din urmă au fost clar sistematizate în Brahma Sutra. Cu
toate acestea, începutul formal al Advaita este considerat ca fiind marele
text Mandukya Karika de Gaudapada (c. secolul 7-8), un text explicativ
despre Mandukya Upanishad. Shankara (c. 788-820 EN) a expus cu măreție
filosofia Advaita, construind fundația doctrinei lui Gaudapada.
Corpul literaturii Advaitice conține un număr foarte mare de lucrări

și este de remarcat că, în timp ce Mandukya Karika este singura lucrare
cunoscută a lui Gaudapada, lui Shankara i se atribuie un număr de
aproape 300 de lucrări. Cele mai importante dintre acestea sunt
considerate comentariile (bhashya) lui Shankara cu privire la Upanișade,
Brahma Sutra și Bhagavad Gita și propriile sale lucrări originale, precum
Vivekachudamani, Upadesha Sahasri, Aparokshanubhuti, Atmabodha, etc. Alte
texte importante sunt Yoga Vasishtha, Ashtavakra Gita și Ribhu Gita.
Vedanta 27
În vremurile moderne, datorită preponderenței de texte Advaitice,

a devenit un obicei popular (mai ales în partea de Vest) să se considere că
Vedanta se referă strict la Advaita, însă acest lucru este incorect. Advaita
nu este sinonim cu Vedanta, ci numai cu una din cele trei școli ale acesteia.
Cu toate acestea, din vremea Înțelepților Rishi Badarayana, trecând prin
perioada lui Gaudapada și a lui Shankara, până la apariția Școlii
Vishishtadvaita, Vedanta putea fi corect identificată numai cu Advaita.
Însă această ecuație nu se mai aplică și astăzi.
Vishishtadvaita (non-dualismul calificat) este cea de-a doua școală a

Vedantei, după importanță. A luat formă din Vaishnava (secta zeului
Vishnu), mișcarea devotată remarcabilă în India de Sud începând cu
secolul al șaptelea. Cea mai impozantă figură a acestei mișcări a fost
Ramanuja (c. 1055 – 1137 EN), care a scris un comentariu despre Brahma
Sutra, Shri Bhashya (”Comentariu Frumos”) și despre Bhagavad Gita,
precum și un tratat despre Upanișade, Vedarthasamgraha (”Sumar depsre
Semnificația Vedelor”).
Ramanuja admite că există non-dualism și o identitate

fundamentală a trinității – Stăpânul Divin, sufletul individual și lumea
fenomenală – însă acest non-dualism este postulat de Stăpânul Divin, care
este calificat (vishishta) prin materie și prin suflet; așadar, această doctrină
este cunoscută ca Vishishtasvaita (non-dualism calificat), opus non-
dualismului lui Shankara.
Ramanuja a fost primul filosof al Vedantei care a pus pe picior de

egalitate Narayana (Dumnezeul personal) cu Brahman (Absolutul) din
Upanișade. Ca și Dumnezeu personal, Narayana posedă toate calitățile
favorabile, iar Ramanuja nu se obosește să menționeze aceste calități. El
interpretează relația dintre Narayana non-dual și infinit și creația plurală și
finită într-un mod original, iar interpretarea sa are ceva suport în
Upanișade. Pentru el, relația dintre infinit și finit este asemănătoare cu
relația dintre suflet și corp; non-dualismul este primar însă tot mai pot
exista diferențe; sufletul și materia sunt total dependente de Stăpânul
Divin pentru a putea exista, așa cum corpul este dependent de suflet.
În Vishishtadvaita, Stăpânul Divin are două aspecte: cauza

(Creatorul) și efectul (lumea fenomenală). Ca și cauză, El este esența
calificată numai prin prefecțiunile Sale divine; ca și efect, El este corpul
Său constituit din jiva (suflete individuale) și jagat (lumea fenomenală).
Pentru Ramanuja, eliberarea din prinsoare nu este finalul rigid și radical al
samsara (ciclul de naștere, moarte și renaștere) ci mai degrabă bucuria de
a-L contempla pe Stăpânul Divin. Bucuria este atinsă având o viață de
bhakti (devotament) total față de Stăpânul Divin: preaslăvindu-I numele,
efectuând acțiuni de devotament în temple, preamărindu-L în intimitatea
casei și lăudându-I în mod constant perfecțiunile. La rândul Său, Stăpânul
Divin Își va revărsa grația, care îl va însoți pe cel devotat în realizarea
moksha (eliberare).
Conform Școlii Vishishtadvaita, eliberarea poate fi de cinci tipuri:
(1) Sarupya ~ cel eliberat are o formă identică cu Stăpânul Divin
(2) Salokya ~ cel eliberat trăiește în aceeași lume cu Stăpânul Divin
(3) Samipya ~ cel eliberat trăiește ca un însoțitor apropiat al Stăpânului

Divin
(4) Sarshti ~ cel eliberat posedă toate siddhi (puterile supranaturale) ale
Stăpânului Divin, cu excepția puterii de a crea
(5) Sayujya ~ cel eliberat devine unul cu Stăpânul Divin
Vishishtadvaita a luat amploare după Ramanuja, însă a avut loc o

schismă privind importanța grației divine. Pentru școala din Sud, care
folosea Sanscrita, Vadakalai, grația divină pentru eliberare este importantă,
însă omul trebuie să depună, de asemenea, toate eforturile în acest scop.
Această școală este reprezentată de gânditorul Venkatanatha, care era
cunoscut după numele onorific de Vedantadeshika (Învățătorul de
Vedanta). Pentru școala din Nord, care folosea Tamil, Tenkalai, este
suficientă și necesară numai grația divină pentru eliberare.
Vedanta 29
Influența lui Vishishtadvaita s-a răspândit până în nord, unde a

jucat un rol în renașterea evlavioasă a Vaishnavismului.
Doctrinele promovate de Ramanuja încă mai inspiră o tradiție

intelectuală vie, iar practicile religioase pe care acesta le-a înfățișat sunt
încă practicate în două dintre cele mai importante centre Vaishnava din
India de Sud: templul Ranganatha din Shrirangam, Statul Tamil Nadu și
templul Venkateshvara din Tirupati, Statul Andhra Pradesh.
Dvaita (dualismul) este cea de-a treia școală importantă a Vedantei.

Fondatorul său, Madhva, denumit și Anandatirtha (c. 1199-1278), provine
din zona Statului modern Karnataka, unde și astăzi mai are o mulțime de
adepți. În timpul vieții sale, Madhva era privit de către adepții săi ca o
întruchipare a zeului Vayu, care fusese trimis pe pământ de către Lordul
Vishnu pentru a salva lumea, iar pentru a stârpi puterile răului acesta l-a
trimis pe filosoful Shankara, promotorul Școlii Advaita.
Madhva arată, în expozițiunile sale, influența filosofiei Nyaya.

Acesta susține că Vishnu este Stăpânul suprem, identificând Brahman din
Upanișade cu un Dumnezeu personal, așa cum a făcut și Ramanuja înaintea
lui. În sistemul lui Mashva există trei ordine eterne, ontologice: Stăpânul
Divin, sufletul și natura neînsuflețită. Existența Stăpânului Divin poate fi
demonstrată prin logică, deși numai scripturile ne învață despre natura Sa.
El este chintesența tuturor perfecțiunilor și posedă un corp nematerial care
constă din Sat-Cit-Ananda (existența absolută, conștiința și fericirea).
Madhva afirmă că Stăpânul Divin este cauza eficientă a universului, însă
refuză ideea că El este cauza materială. Stăpânul Divin nu poate fi cauza
materială a lumii, nici prin diviziunea Sa și nici prin transformarea Sa,
deoarece acest lucru este împotriva principiului unui Stăpân neschimbător
și indivizibil și este o blasfemie să se accepte ideea ca un Dumnezeu
perfect să Se transforme într-o lume fenomenală imperfectă.
Jiva (sufletele individuale) sunt nenumărabile și de dimensiune

atomică; ele sunt ”părți” din Stăpânul Divin și există numai datorită
grației Sale, iar acțiunile lor sunt, în totalitate, subiectul voinței Sale. Cu
toate acestea, Stăpânul Divin permite sufletului, într-o anumită măsură,
libertatea de acțiune; libertatea calificată prin și în proporție cu karma

(faptele) din trecut ale sufletului.
Pentru Madhva, precum și pentru mulți alți filosofi Indieni, ajana

(necunoașterea) este cunoașterea eronată. Aceasta poate fi eliminată prin
intermediul bhakti (devotament). Devotamentul se realizează în diverse
moduri: prin studiul solitar al scripturilor, prin îndeplinirea
responsabilităților cu detașament complet sau prin acțiuni evlavioase.
Devotamentul determină o privire intuitivă și un tip special de cunoaștere
cu privire la natura Stăpânului Divin. Bhakti poate deveni însuși scopul;
pentru acela care este devotat, adorarea lui Vishnu este mai importantă
decât eliberarea consecutivă.
Școala de Dvaita din prezent are ca și centru un complex format

dintr-un templu dedicat Lordului Krishna și șase matha (mănăstiri)
localizate în Udipi, Statul Karnataka. Acest centru a fost înființat de însuși
Mashva și continuă sub o linie de succesori neîntreruptă.
Advaita
Advaita este una din școlile de Vedanta și este binecunoscută drept

o filozofie non-dualistă. Este o filozofie deoarece face o analiză a
Adevărului și a Realității, însă, în contrast cu alte darshana (sisteme
filosofice), aceasta relevă Adevărul care nu este supus modificării în spațiu
și în timp, ci este Realitatea fundamentală, non-dualistă și neschimbătoare,
cu siguranță verificată și verificabilă.
Advaita mai este cunoscută și ca Știința Realității (Brahma-vidya) și

în investigarea sa face uz de șase modalități de realizare a cunoașterii
valabile – percepție, deducere, mărturie verbală, analogie, deducere
indirectă și necunoaștere – și acoperă toate stările și condițiile pe care le
traversează viața.
Descendența Advaita
În Școala Advaita de Vedanta, Guru-Parampara (linia de

descendență a guru) îi include pe: Narayana, Padmabhuva (Brahma),
Vasishtha, Shakti, Parasara, Vyasa, Shuka, Dakshinamurti, Gaudapada,
Govinda, Shankara, Sureshvara Padmapada, Hastamalaka, Totaka și alții.
Tradiția filosofică și religioasă Indiană plasează Brahma-vidya

(cunoașterea Brahman) în perioada zeilor și a înțelepților rishi, care au avut
revelațiile Vedelor. Astfel, Guru-Parampara a Advaita începe cu Daiva-
Parampara, reprezentată de Narayana și Padmabhuva (Brahma); aceasta
este urmată de Rishi-Parampara, care îi include pe clarvăzătorii Vasishtha,
Shakti, Parasara, fiul său Vyasa, Shuka (fiul lui Vyasa) și Dakshinamurti;
mai este și Manava-Parampara (contemporanii lui Manu, legiuitorul), care îi
enumeră pe preceptorii Gaudapada, Govinda, Shankara, Sureshvara,
Padmapada, Totaka și Hastamalaka; și alții. Acești guru umani sunt priviți
ca întruchipări ai diverselor zeități, iar contribuțiile lor tradiționale sunt
înregistrate în textele Shankaradigvijaya.
Însă, în sens strict, tradiția guru în Advaita începe cu

Dakshinamurti, continuă cu Shankara și este urmată de cei mai faimoși
patru discipoli ai săi, Sureshvara, Padmapada, Totaka și Hastamalaka.
Guru-Parampara a Advaita a continuat și până în ziua de azi prin
succesiunea de Shankaracharya, precum și alți guru și sannyasin din ordinul
lui Shankara.
În mod tradițional, Gaudapada, Shankara și doi dintre discipolii săi,

Padmapada și Sureshvara, sunt considerați cele mai importante
personalități din Advaita.
Doctrinele Advaita
Esențială pentru Advaita lui Shankara este doctrina conform căreia

Brahman este Realitatea iar lumea este ireală. Orice schimbare, dualitate
sau pluralitate – fie ea subiectivă sau obiectivă – este o simplă
supraimpoziție (adhyasa) peste Brahman, care se naște din avidya
(necunoaștere) și maya (puterea iluzorie).
Advaita 33
Brahman există în afara timpului, spațiului și cauzalității, care sunt simple

forme ale experienței empirice, iar astfel de experiențe sunt iluzorii și
complet ireale. Shankara, în toate lucrările sale, proclamă cu fermitate că
moksha este realizarea identității jiva, Atman și Brahman; și că Brahman este,
într-adevăr, tot ceea ce există; și că nu este niciodată posibil a discerne în
Brahman sau din Brahman.
Aceste doctrine reprezintă nucleul învățăturii lui Shankara și sunt

tratate în paginile care urmează.
Brahman
Conform Advaita, există o singură Realitate Absolută. Aceasta se

numește Brahman. O clasică afirmație care definește Brahman apare în
Taittiriya Upanishad, II. 1. 3: ”satyam jnanam anantam brahma”, care
înseamnă ”Brahman este Realitatea – Cunoașterea – Fericirea”. Shankara
identifică Brahman cu conștiința pură sau cu martorul, a cărui inexistență
nu poate fi concepută sau imaginată și care nu este supusă schimbării,
deoarece martorul schimbării rămâne neschimbat. Cunoașterea Brahman, a
Realității Absolute, este cea mai veritabilă și mai de seamă pe care un
căutător zelos poate sau trebuie să o realizeze.
Advaita se distinge de alte școli de gândire (monoteiste sau

dualiste) prin premisa conform căreia Brahman este Realitatea non-
dualistă, fără atribute, una cu Atman și jiva (sinele individual). Această
doctrină Advaitică centrală este exprimată cel mai bine prin afirmația
renumită a lui Shankara: ”brahma satyam jagat mithya jivo brahmaiva na
parah”, care înseamnă ”Brahman este real, universul este iluzoriu iar jiva
este același cu Brahman”.
În mintea fiecăruia care este în căutarea adevărului, răsare o

întrebare: Ce este realitatea? Advaita oferă următorul răspuns clar:
Realitatea este Aceea ce rămâne absolut neschimbată în toate stadiile
timpului (trecut, prezent și viitor) și în spațiu, precum și în timpul celor

trei stări (de trezire, de visare și de somn adânc).
Advaita afirmă în continuare că Brahman, Realitatea, este una fără o

a doua; așadar, se numește advaya (non-dualistă). Acest termen nu ar
trebui considerat ca fiind absența dualității, sau ca altceva decât dualitatea,
sau ceva opus dualității. Mai degrabă, advaya înseamnă Tot, Întregul; unde
”Tot” este lipsit de cuantificare iar ”Întreg” nu este compus din părți sau
din lucruri separate aduse împreună.
Maya și Avidya
Așadar, de ce pare că Brahman, Realitatea Absolută și indivizibilă,

este divizat în nenumărate ființe și infinite obiecte?
Upanișadele explică faptul că maya (puterea iluzorie) determină

apariția jagat (universului) iar avidya (necunoașterea) face ca Brahman să
apară ca o multitudine de jiva (suflete individuale). Maya acționează la
nivel cosmic în timp ce avidya funcționează la nivel individual. În sens
primar, maya este puterea iluzorie (cauza) care creează universul, iar în
sens secundar este însuși universul (efectul).
Un aspect important și interesant al avidya (ignoranței) este puterea

dublată a shakti, și anume avarana-shakti (puterea de învăluire) și vikshepa-
shakti (puterea de proiectare). Avarana-shakti acoperă adevărata natură a
Atman iar vikshepa-shakti determină apariția jiva prin aparenta
transformare a Atman. Un asemenea efect aparent este o vivarta
(transformare aparentă) a obiectului original iar teoria aparentei
transformări este cunoscută drept vivarta-vada.
Shankara descrie avidya ca anadi (fără de început) și anirvachaniya

(de nedefinit) și avertizează asupra faptul că a căuta rădăcinile avidya în
sine nu este nimic altceva decât o expresie a însăși avidya de care
căutătorul vrea să se lepede.
Advaita 35
Cu privire la avidya, Shankara a făcut o afirmație foarte clară și

definitorie: avidya este responsabilă pentru kama (dorințe) și karma
(acțiuni), care duc la bandha (încătușare). Astfel, el afirmă că anularea
completă a avidya va duce la moksha (eliberare) sau la starea non-dualistă a
Brahman.
Jiva
Atman liminat sau sinele întrupat se numește jiva, sufletul

individual. Datorită ignoranței inexplicabile (avidya), Atman sau Brahman,
a cărui natură este Sat-Cit-Ananda (Existența Absolută – Conștiința –
Fericirea), se găsește prins într-un complex corp-minte. Acest Atman
încătușat, jiva (sufletul individual), fiind în posesia celor cinci kosha
(învelișuri) și a celor trei sharira (corpuri), trăiește și acționează în lume
ghidat de numeroase dorințe. Experimentând plăcerea și durerea datorită
karma (acțiunilor) din trecut, jiva este supus samsara (ciclului de naștere,
moarte și renaștere) până când este realizată moksha (eliberarea).
Shankara spune clar că, atunci când jiva este lipsit de upadhi
(elemente de limitare) – precum necunoașterea, mintea, corpul – este
complet identic cu Brahman, cu Sat-Cit-Ananda (Existența Absolută –
Conștiința – Fericirea) ca singura sa natură.
Adhyasa și Anirvachaniya
Dacă Brahman este singura realitate, una fără o a doua și aceeași cu

Atman și jiva, atunci cum și de ce nu reușește jiva să își recunoască propria
realitate non-dualistă, ci percepe lumea fenomenală de nume și forme
(namarupa)?
Advaita explică această dilemă prin anirvachaniya-khyati, teoria

cunoașterii eronate indefinibile. Exemplul clasic este oferit de Shankara:
vederea unui șarpe în forma unei frânghii datorită unei lumini slabe. În
acest exemplu există o falsă percepție a șarpelui, care, de fapt, este numai
supraimpoziția asupra frânghiei în condiții favorabile erorii. Astfel,

adhyaropa sau adhyasa (supraimpoziția) este responsabilă pentru mithya-
jnana (cunoașterea eronată sau falsă). Tot așa, este și Brahman confundat cu
lumea de nume și forme.
Șarpele (sau lumea) nu este nici real (sat) nici ireal (asat). Nu este
complet ireal precum ”fiul unei femei sterpe”, deoarece poate fi perceput;
nu este nici real, deoarece dispare imediat ce este văzută frânghia (sau
Brahman), substratul, este perceput sau cunoscut așa cum este. Prin
urmare, cu scopul de a oferi o explicație logică pentru un astfel de
fenomen atipic, Shankara creează o a treia categorie de obiecte percepute,
și anume sad-asad-vilakshana (diferite de real și de ireal). Khyati sau
cunoașterea unui astfel de obiect este descrisă ca anirvachaniya sau ca fiind
indefinibilă.
Vivarta și Parinama
Se folosesc două teorii principale pentru a da o explicație pentru

cauza materială a lumii:
(1) Vivarta-vada ~ teoria transformării aparente
(2) Parinama-vada ~ teoria transformării reale
Cauzalitatea în care însăși cauza materială nu se schimbă în altceva

se numește vivarta. De exemplu, aurul este cauza materială a ornamentelor
din aur. Urmând procesul de creare a ornamentelor, aurul nu își pierde
natura și nu se transformă într-un material diferit. Aurul original este pur
și simplu refăcut sub altă formă, dintr-o masă într-un ornament; însă aurul
rămâne aur. În Advaita, această teorie este promovată de Shankara și de
adepții săi. Cauzalitatea în care cauza materială implică o schimbare
Advaita 37
adevărată se numește parinama. De exemplu, laptele este cauza materială a

brânzei; prin procesul de închegare, laptele devine brânză iar starea
originală a laptelui este iremediabil pierdută. Această teorie este
promovată de filosofia Sankhya și este adesea analizată și refuzată în
textele clasice ale Advaita.
Din cel mai înalt punct de vedere, ambele teorii ale cauzalității,
parinama-vada și vivarta-vada sunt nesatisfăcătoare, deoarece se aplică
numai atunci când conceptul creației este acceptat ca un fapt real.
Concluzia finală și cea mai subtilă a Advaita este ajati-vada (teoria non-
creației), care afirmă că nu există cauzalitate în actul de creație, ci numai
Realitatea neschimbătoare. În Upanișade, această concluzie este sprijinită în
mod clar de numeroase pasaje care afirmă că Brahman nu este niciodată
schimbător și divizibil.
Cele Trei Tipuri de Realitate
Shankara nu prea acceptă realități sau adevăruri multiple. Cu toate

acestea, de dragul căutătorilor, pentru a oferi o înțelegere graduală a
poziției sale fundamentale, el vorbește de trei tipuri de realitate:
(1) Paramarthika-satya ~ Realitatea Absolută
(2) Pratibhasika-satya ~ realitatea iluzorie
(3) Vyavaharika-satya ~ realitatea empirică
Paramarthika-satya este Brahman non-dual, cel Absolut și veșnic

existent. Pratibhasika-satya este aparența eronată a ceva acolo unde nu
există (asemenea șarpelui în forma frânghiei), care dispare imediat ce se
îndepărtează obstacolele din fața cunoașterii corecte. Vyavaharika-satya esre
universul empiric al numelor, formelor și experiențelor, care durează până
în momentul în care este realizat Brahman.
Aceste trei nivele de realitate corespund diferitelor tipuri de

căutători spirituali. Pentru cei mai avansați căutători, Paramarthika-satya
constituie întotdeauna singura realitate acceptată.
Trei Teorii ale Creației
În tradiția Advaita, creația universului este explicată prin trei teorii

fundamentale:
(1) Ajati-vada ~ doctrina non-creației
(2) Drishti-srishti-vada ~ doctrina percepției și creației simultane
(3) Srishti-drishti-vada ~ doctrina creației și percepției graduale
Doctrina ajati este o expresie a paramarthika-satya (Realitatea

Absolută), doctrina drishti-srishti este o expresie a pratibhasika-satya
(realitatea iluzorie), iar doctrina vyavaharika-satya este o expresie a
vyavaharika-satya (realitatea empirică).
Shishya (discipolul) își începe drumul cu credință fermă în srishti-

drishti-vada, apoi continuă cu drishti-srishti-vada și în final culminează cu
înțelegerea ajati-vada. În acest punct el înțelege că nu a avut loc nici un
proces de creație și că Brahman este singura realitate neschimbătoare.
Guru, atunci când predă o disciplină, poate insista asupra uneia sau
alteia dintre aceste doctrine, în funcție de propriile sale opinii, de
capacitatea discipolului și de alți factori.
Ajati-vasa (denumită și ajati-vada) a apărut mai întâi în Ashtavakra

Gita și mai târziu a fost elaborată și dezvăluită complet de către
Gaudapada, paramaguru (marele învățător) al lui Shankara în lucrarea sa
fără seamăn, Mandukya Karika. Versetul 32 din cea de-a doua parte
(Vaitathya Prakarana) din Mandukya Karika este universal acceptat ca fiind
cel mai reprezentativ al acestei doctrine: ”Nimeni nu moare, nimeni nu se
Advaita 39
naște, nimeni nu este încătușat și nimeni nu aspiră către înțelepciune, nici un

căutător nu merge către eliberare și nimeni nu este eliberat. Acesta este Adevărul
Absolut”. Din cele trei teorii ale creației aceasta este considerată ca fiind
opinia absolută și finală și este potrivită numai celor mai avansați dintre
studenți.
Conform ajati-vada, Brahman este Realitatea cea fără de început și

neschimbătoare. Prin urmare, cele trei principii fundamentale considerate
în alte doctrine, și anume jagat, jiva și Ishvara sunt refuzate complet, ne mai
lăsând loc pentru discuții.
Cel de-al doilea punct de vedere, drishti-srishti-vada, a fost

pronunțat de Prakasananda Sarasvati (cca. secolul XV-XVI) în lucrarea sa
Vedanta-Siddhanta-Muktavali. Gaudapada a folosit un punct de vedere
similar și în Mandukya Karika, în expozițiunea sa care duce către ajati-vada.
Acest punct de vedere este apropiat celui al multelor școli de idealism
subiectiv și de punctul de vedere al școlilor idealiste ale Budismului
Magayana, Yogachara.
În esență, punctul de vedere al drishti-srishti-vada este acela că Jagat

(lumea), jiva (sufletul individual) și Ishvara (Dumnezeul personal) sunt
cunoscute și create simultan numai de către văzător și că acestea nu au
existență aparte de văzător. Acest punct de vedere este legat de ceea ce
este cunoscut sub numele de eka-jiva-vada (doctrina existenței unui singur
suflet) și nu poate fi privit independent de aceasta. În cele din urmă, există
un singur văzător sau un singur sine, care este identic cu Brahman, care
creează și vede lumea în mod simultan. Prin urmare, orice altceva în afară
de văzător nu este nimic altceva decât un mit.
Srishti-drishti-vada este punctul de vedere care susține creația

graduală și cunoașterea aceasteia. Admite, mai mult sau mai puțin,
existența Realității Absolute care stă la baza întregii Creații, care este rolul
maya, puterea creativă a Stăpânului Divin (Ishvara). Prin faptul că percepe
lumea de nume și forme în întreaga sa varietate, jiva se consideră subiectul
și numește, de asemenea, un Creator pentru orice. Astfel, totul se reduce la
trei principii fundamentale: jagat (lumea), jiva (sufletul individual) și
Ishvara (Dumnezeul personal). Un jiva descoperă existența Stăpânului

Divin și se folosește de mijloacele corecte pentru a-L descoperi în scopul
de a fi salvat; cu toate acestea, după ce jiva se eliberează, rămân
întotdeauna alți jiva (indivizi încătușați) care trebuie să urmeze calea și să
se elibereze singuri. Acest punct de vedere se găsește nu numai în Advaita
ci și în toate marile religii și sisteme filosofice care descriu creația
graduală, evoluția spirituală și eliberarea.
În Advaita, cele două puncte de vedere cu privire la creație, drishti-

srishti-vada și srishti-drishti-vada sunt oferite acelor studenți care cred cu
putere în creație.
Pramana și Jnana
În filosofia Indiană, pramana sunt definite ca mijloacele de a

dobândi o cunoaștere valabilă (prama). Fiecare pramana are un mod
distinctiv de a transmite și de a oferi un tip diferit de cunoaștere, fără a
contrazice alte pramana. Advaita recunoaște șase pramana:
(1) Pratyaksha ~ percepția
(2) Anumana ~ deducerea
(3) Agama sau sabda ~ mărturia verbală
(4) Upamana ~ analogia
(5) Arthapatti ~ deducerea indirectă
(6) Anupalabdhi ~ necunoașterea
Cea mai importantă cale de cunoaștere este pratyaksha (percepția) și

este de două tipuri: externă și internă. Percepția prin intermediul oricăruia
din cele cinci simțuri (auz, văz, atingere, miros și gust) este considerată
Advaita 41
externă, în timp ce orice tip de percepție mintală (de cunoaștere și

necunoaștere, plăcere și durere, iubire și ură, etc.) este considerată internă.
Percepția externă care vine prin intermediul simțurilor este calea

normală și directă de a cunoaște lumea externă.
Percepția internă este de două tipuri: (1) cu privire la perceperea

sinelui și (2) cu privire la stările minții.
Un exemplu al ultimului tip de percepție este o persoană care

experimentează sentimentul de necunoaștere, care este o stare mintală.
Această persoană este conștientă de sine ca fiind experimentatorul sau
sinele care percepe, lucru evident din expresii precum ”mă simt ignorant”
și ”sunt ignorant”. Cu toate acestea, se identifică cu starea mintală în ciuda
faptului că este sinele care percepe și că este separat de aceasta (starea
mintală). Deși Sinele are strălucire proprie și este liber de relațiile subiect-
obiect iar fiecare persoană este mai mult sau mai puțin conștientă de sine
ca fiind experimentatorul, cu toate acestea, datorită ignoranței (avidya),
nimeni nu reușește să deprindă o auto-recunoaștere clară sau o cunoaștere
de sine permanentă. La fel, deși are cunoaștere de corpul său și de mintea
sa, o persoană se identifică cu ceea ce este cunoscut și se consideră ca fiind
complexul corp-minte, supus nașterii, creșterii, degradării, morții,
foametei și setei, durerii și plăcerii, etc. Incapacitatea de a avea cunoaștere
de sine prin experiență persistă până în momentul dobândirii cunoașterii
corecte.
Cunoașterea corectă cu privire la sine și identificarea acestuia cu

Sinele Absolut este dezvăluită de Shruti (Upanișade) și alte texte vechi.
Atunci când căutătorul aplică această cunoaștere, devine din ce în ce mai
conștient de adevărata sa natură și finalizează cu aparokshanubhuti,
realizarea intuitivă a Sinelui ca fiind conștiința non-dualistă sau Brahman.
În Advaita, cunoașterea intuitivă sau realizarea intuitivă este privită

în mod corespunzător ca fiind apogeul întregii cunoașteri și nu ca un
mijloc (pramana) de realizare a acesteia.
Astfel, cel mai important mijloc de cunoaștere, percepție

(prathaksha) se află în jurul unei triade: (1) Sinele Pur, (2) stările mintale și
(3) obiectele materiale.
Advaita afirmă în continuare că cunoașterea valabilă (prama) are

două aspecte: (1) Conștiința Pură (shuddha-chaitanya) și (2) conștiința
modală (vritti-chaitanya). Cunoașterea ca și Cunoștință Pură este
considerată o cunoaștere metafizică, în timp ce cunoașterea modală este
considerată o cunoaștere empirică. Termenul cunoaștere (jnana) este folosit
în general în sensul empiric al conștiinței modale (vritti-chaitanya sau vritti-
jnana) și nu în sensul Conștiinței Pure (shuddha-chaitanya).
Conștiința Pură și care are strălucire proprie, fiind non-dualistă și

mereu lipsită de relațiile dintre subiect și obiect, este însăși esența sau
substanța Sinelui (Atman) și nu este un atribut. Ființa Pură și Conștiința
Pură sunt unul și același lucru. Sinele existent nu poate fi decât conștient
de sine; nu este auto-dovedit. În realitate, nici începutul și nici conștiința
nu pot fi studiate separat.
Natura conștiinței modale sau a cunoașterii (jnana) este revelatoare.

Nu creează, ci descoperă; nu construiește și nu transformă nimic, ci
cuprinde totul așa cum este. Are unul și același scop – să dezvăluie ceea ce
este.
Anubhava, Tarka și Shruti
În proclamarea și realizarea Adevărului Absolut, un Advaitin se

folosește de cele trei criterii: scriptura (Shruti), rațiunea (tarka) și realizarea
intuitivă (anubhava).
Dintre acestea trei, realizarea intuitivă (anubhava) a Realității oferă

cel mai înalt nivel de certitudine, deși oferă un grad mai mic de claritate
conceptuală. În probleme care privesc realitatea suprasenzorială, rațiunea
singură nu poate oferi certitudine, deoarece fiecare argument stabilit prin
Advaita 43
rațiune este contracarat printr-un argument opus suportat printr-o rațiune

la fel de puternică. Obiectivul scripturilor este să învețe și să transmită
cunoașterea Brahman prin limbaj și prin logică, însă, în mod paradoxal,
înțelepții rishi, cei care au realizat Realitatea Absolută, comunică prin
scriptură ceea ce limbajul și logica nu au fost destinate să comunice. În
consecință, văzătorul, folosindu-se de limbaj și logică și fără a avea
experiența directă a Realității, trebuie să aibă încredere în textele sacre și
să se încreadă în puterea revelatoare a acestora, deoarece ele conțin cele
mai de seamă experiențe ale celor care s-au zbătut să realizeze Realitatea
Absolută.
Realizarea intuitivă (anubhava) a văzătorilor este experiența

spirituală vitală și este comunicată numai prin scriptură (Shruti), codul
scris a cărei formă o îmbracă.
Mărturia spirituală este cunoașterea valabilă deoarece formează

rezultatele celor ce realizează Adevărul, care sunt mereu deschiși către
confirmare prin Realizarea de Sine a noilor văzători ai Adevărului. A
accepta Shruti este a recunoaște cea mai de seamă înțelepciune a sfinților și
înțelepților. A ignora Shruti este a întoarce un ochi fără darul vederii către
cele mai înalte experiențe spirituale ale omenirii.
Realizarea spirituală este o chestiune importantă și nu este

niciodată rezultatul cercetării cauzale și al efortului. În știința fizică omul
studiază și înțelege lucrurile pe care marii oameni de știință le-au verificat;
în muzică, omul studiază și practică neîncetat ceea ce au scris marii
compozitori. La fel, în chestiuni ce privesc Adevărul, omul ascultă și
analizează în profunzime ceea ce marii filosofi și clarvăzători religioși au
comunicat, din vasta lor înțelegere și experiență.
Autoritatea scripturilor derivă din faptul că acestea reprezintă

expresia Auto-Realizării. Acestea sunt considerate ca fiind auto-
explicative, fără a fi nevoie de sprijin din altă parte.
În concluzie, Shruti, ca o sursă de cunoaștere, este etern. Subiectul și

adevărul final sunt ferme și complete și nu pot fi contracarate prin
speculate de nici un om din trecut, din prezent sau din viitor.
Rațiunea (tarka), care funcționează ca un ajutor în sprijinul scripturii

(Shruti) și al intuiției (anubhava), este un instrument critic împotriva
ipotezelor netestate și reprezintă, de asemenea, un principiu creativ care
selectează și înfățișează aspectele Adevărului. Shankara recunoaște nevoia
unei rațiuni pentru a testa opiniilor scripturale, dar declară și faptul că
rațiunii îi trebuie conferită libertate atâta timp cât nu intră în conflict cu
scripturile. Scripturile sacre, care îmbracă forma experienței adevărului
universal, trebuie acceptate ca autoritare. Orice rațiune individualistă
trebuie subordonată adevărului din scriptură, întrucât rațiunea
individualistă nu poate duce, de una singură, la stabilirea adevărului pe
seama nesfârșitei diversități de înțelegere individuală.
Rațiunea este un ghid util într-o anumită măsură. Cu toate acestea,

este predominant un instrument ”negativ” iar realizările sale sunt limitate
în consecință. Aceasta ajută la eliminarea și refuzarea a ceea ce este fals,
însă pentru realizarea Adevărului aceasta este inadecvată. Filosofia, care
se bazează pe rațiune, nu a avut niciodată succes în ceea ce privește
rezultatele negative. Încercările acesteia în cel din urmă domeniu rămân
sub semnul dezbaterii și sunt incapabile să comande acceptarea la nivel
universal.
Adevărul realizat prin scriptură (Shruti), realizarea intuitivă

(anubhava) și rațiunea (tarka) trebuie să fie întotdeauna identice, de
necontrazis și universale. Toate afirmațiile scripturale trebuie să se
conformeze cu realizarea intuitivă și trebuie confirmate printr-o rațiune
profundă și cu discernământ.
Prin aplicarea criteriului triplu despre care s-a discutat mai

devreme., căutătorul poate realiza cu succes falsitatea dualității, falsitatea
a tot ceea ce este prezentat conștiinței ca fiind altceva.
Advaita 45
Mahavakya
Învățăturile cele mai clasice, mai esențiale și mai neprețuite ale

Advaita se găsesc în Upanișade și sunt prezentate succint ca fiind cele patru
mari afirmații sau mahavakya. Acestea sunt afirmații non-dualiste pure,
care identifică sufletul individual (jiva) sau conștiința limitată cu Brahman,
Conștiința Absolută.
(1) Aham Brahmasmi ~ ”Eu sunt Brahman”
Această mahavakya se găsește în Yajur Veda, Brihadaranyaka

Upanishad, I.4.10. Aceasta declară identitatea absolută a jiva, sufletul
individual, cu Atman sau Brahman.
(2) Ayam Atma Brahma ~ ”Acest Atman este Brahman”
Această mahavakya se găsește în Atharva Veda, Mandukya Upanishad,

2. Aceasta declară identitatea Atman cu Brahman, însă într-un mod mai
puțin direct și mult mai obiectiv.
(3) Tat Tvam Asi ~ ”Acela ești tu”
Această mahavakya se găsește în Sama Veda, Chandogya Upanishad,

VI.8.7. Aceasta declară că Brahman Absolut este identic cu sinele personal,
jiva, sau Atman.
(4) Prajnanam Brahma ~ ”Conștiința este Brahman”
Această mahavakya se găsește în Rig Veda, Aitareya Upanishad, V.3.

Aceasta face identificarea conștiinței prezente în individ și în întregul
univers cu Brahman, Absolutul.
În plus pe lângă cele patru mahavakya, două alte afirmații care

exprimă adevărul non-dualist mai sunt cunoscute și folosite ca învățătură
clasică non-dualistă.
(1) Sarvam Khalvidam Brahma ~ ”Toate acestea nu sunt nimic altceva decât
Brahman”
Această afirmație se găsește în Sama Veda, Chandogya Upanishad

III.14.1. Aceasta expune faptul că întregul univers nu este nimic altceva
decât Realitatea Absolută, Brahman. ”Toate acestea” sunt încărcate cu
semnificație absolută care includ Stăpânul Divin, lumea fenomenală,
sufletul individual, mintea, corpul, necunoașterea și cunoașterea, timpul și
spațiul și tot ce mai este cunoscut și necunoscut.
(2) So’Ham ~ ”Eu sunt Acela”
Aceasta este mantra repetată prin sunetul făcut prin mișcarea

naturală a respirației. Aceasta indică identificarea sufletului individual
(jiva) cu Brahman. ”So” este sunetul natural produs în momentul inhalării
și reprezintă Brahman, în timp ce ”Ham” este sunetul expirării și reprezintă
jiva.
Sadhana
Shankara susține că principalul obstacol în eliberarea (moksa)

individului jiva este identificarea falsă (tadatmya) a Sinelui (Atman) cu
complexul minte-corp care rezultă din supraimpoziție (adhyasa). Prin
urmare, calea corectă de a îndepărta obstacolul și de a realiza moksa este
îndepărtarea falsei identificări. Această îndepărtare este realizată prin
procesul invers de îndepărtare a supraimpoziției (apavada).
Textele tradiționale susțin că acela care aspiră la moksha (eliberare)

trebuie să fie înzestrat cu sadhana-chatustaya (patru discipline preliminarii
pentru iluminare):
(1) Viveka ~ discernământ
(2) Vairagya ~ renunțare
(3) Samasi-shatka ~ grupul celor șase sub-discipline spirituale: shama

(liniștirea minții), dama (controlul simțurilor), uparati (oprirea simțurilor),
titiksha (reținerea perechilor de simțuri opuse), samadhana (concentrarea
minții) și shraddha (credință în adevărul scriptural).
Advaita 47
(4) Mumukshutva ~ dorința de eliberare
Discernământul (viveka) este o condiție obligatorie pentru studentul

care urmează jnana-kanda (secțiunea de cunoaștere). Acesta trebuie să
rețină cele mai importante tipuri de viveka.
(1) Avasthatraya viveka ~ diferențierea între cele trei stări – de trezire, de

visare și de somn adânc – și Turiya, cea de-a patra. Se spune că această
viveka este cea mai importantă. Realitatea este realizată atunci când se
descoperă că cele trei stări sunt ireale. Prin negarea celor trei, se ajunge la
Turiya transcendentală.
(2) Nityanitya vastu viveka ~ diferențierea între real și ireal
(3) Drik-drishya viveka ~ diferențierea între văzător și lucrul văzut
(4) Panchakosha viveka ~ diferențierea între cele cinci învelișuri și Atman.
În momentul în care studentul posedă cele patru discipline

obligatorii pentru iluminare (sadhana-chatustaya), acesta trebuie să se
îndrepte către un guru (învățător) care este bine stabilit în Brahman și cu
pricepere în ceea ce privește scripturile sacre ale Vedantei. Apoi, acesta
află adevărul de la guru prin intermediul shravana (ascultare), manana
(reflectare) și nididhyasana (meditație profundă).
Cea mai importantă parte din procesul de învățare este ascultarea,

reflectarea și meditarea profundă la cele patru mahavakya (marile
afirmații).
Ascultarea (shravana) mahavakya implică determinarea semnificației

corecte a acestora din scripturi prin aplicarea shadvidha-linga (cele șase
semne caracteristice): upakrama-upasamhara (început și sfârșit), apurvata
(originalitate), phala (roade sau rezultat), arthavada (eulogie), abhyasa
(repetiție) și upapatti (rațiune, demonstrare).
Prin reflectare (manana), studentul dobândește convingerea

profundă conform căreia acesta nu este complexul corp-minte ci însuși
Atman (Sinele). În acest stadiu, el menține identificarea fermă cu Atman-

Brahman prin îndepărtarea elementelor de limitare, precum necunoașterea
și complexul corp-minte.
Puterea de învăluire a ajnana (avarana-shakti) are două efecte

distincte:
(1) Asattvapadaka ~ ascunderea existenței Brahman
(2) Abhanapadaka ~ ascunderea revelației Brahman
Primul efect al puterii de învăluire este îndepărtat prin cunoașterea

Brahman care rezultă din shravana (ascultare) și manana (reflectare).
Căutătorul devine convins de existența Brahman însă tot nu are o
cunoaștere directă cu privire la Brahman. Cel de-al doilea efect al puterii de
învăluire este îndepărtat prin brahmakara-vritti (modificarea mintală sub
formă de Brahman) generată de nididhyasana (meditarea profundă) la o
mahavakya.
Prin stadiul de nididhyasana, când căutătorul meditează la o

mahavakya (cum ar fi, ”Eu sunt Brahman”), în mintea sa apare o modificare
mintală (vritti), ceea ce îl face să simtă că el este Brahman. Această specială
vritti, diferită de toate celelalte vritti, se numește brahmakara-vritti
(modificare mintală sub forma Brahman). Brahmakara-vritti, fiind iluminată
de Conștiința Absolută a Brahman, distruge toate celelalte modificări
(asemenea celor caracterizate de necunoaștere, de îndoială, etc.) și efectele
lor (stările mintale diferite). În acest stadiu, Brahman este prezent numai ca
brahmakara-vritti, starea specială a minții. Însă, în urma îndepărtării tuturor
celorlalte modificări și stări mintale, această stare mintală de Brahman,
lăsată în pace și copleșită de Conștiința Absolută sau Brahman, este
absorbită și, în cele din urmă, dizolvată în Aceasta.
Astfel, starea mintală de Brahman dispare și ceea ce rămâne este

unicul Brahman pur. Această realizare este moksha (eliberare).
Advaita 49
Moksha
Moksha, sau eliberarea din samsara (ciclul de naștere, moarte și

renaștere) nu este o stare de perfecțiune care trebuie atinsă, ci mai degrabă
realitatea proprie a unei persoane care trebuie realizată; iar aceasta va fi
realizată prin îndepărtarea ignoranței care o ascunde.
Shankara oferă următoarele două definiții pentru moksha, care de

fapt înseamnă următorul lucru:
(1) Brahma-bhava ~ realizarea Brahman
(2) Avidya-nivritti ~ îndepărtarea ignoranței
Pentru Atman, care este veșnic liber, nu mai există problema

încătușării și eliberării. Sinele veșnic liber pare a fi limitat, pare a fi un
executant și pare a fi subiectul samsara (ciclul de naștere, moarte și
renaștere); iar aceste limitări constituie încătușarea. Cunoașterea imediată
intuitivă a sinelui îndepărtează avidya (necunoașterea) iar Sinele este
realizat ca fiind infinit sau veșnic liber; aceasta este Eliberarea. Sinele nu
este nici încătușat, nici eliberat, numai necunoașterea apare și dispare.
Sinele a fost, este și va fi întotdeauna Realitatea veșnic liberă.
Deși trecerea de la necunoaștere la cunoașterea de Sine necesită

efectuarea unor pași pe o scară temporală, în mod paradoxal timpul nu
joacă un rol în apariția ignoranței și în îndepărtarea acesteia, întrucât orice
limitare a Atman care este nelimitat este falsă în orice moment; cunoașterea
Sinelui și îndepărtarea ignoranței sunt două procese simultane. Astfel,
îndepărtarea ignoranței, Realizarea imediată a existenței Brahman și
Eliberarea sunt unul și același lucru.
Cunoașterea intuitivă directă a Realității Absolute

(aparokshanubhuti) nu produce un efect numit eliberare, ci îndepărtează
doar vălul aparent al ignoranței. Astfel, Eliberarea nu este nimic altceva
decât îndepărtarea ignoranței.
Jivanmukti și Videhamukti
Este de remarcat faptul că Eliberarea este una singură, în sensul de

eliberare din încătușare; însă poate avea două fațete corespunzătoare
continuării sau opririi existenței corpului fizic. Moksha realizată în timpul
sălășluirii în corpul fizic este cunoscută ca jivan-mukti (eliberarea în timpul
vieții). Moksha realizată după încetarea prarabdha-karma (acțiuni care
creează și susțin corpul) și după abandonarea corpului este cunoscută
drept videha-mukti (eliberarea după moarte).
Un aspect foarte important al doctrinei lui Shankara este aceea că

Eliberarea este posibilă în timpul existenței fizice. Deoarece încătușarea nu
reprezintă existența sau continuarea existenței corpului, ci numai falsa
identificare a Sinelui cu acesta, Shankara proclamă faptul că eliberarea nu
presupune decât eliminarea ignoranței, sau falsa identificare cu trupul, și
nu abandonarea corpului.
Școlile de Advaita
Cu toate că Shankara a enunțat în mod clar doctrinele principale ale

Advaita, unele dintre acestea au admis mai mult de o singură interpretare,
iar drept consecință, în perioada ce i-a urmat lui Shankara, a avut loc
apariția unui corp vast de literatură Advaitică, ceea ce a dus la apariția
diverselor prasthana (școli de gândite). Cele mai bine cunoscute școli sunt
Vivarana, Bhamati și Varttika.
Vivarana Prasthana este, în prezent, cea mai populară școală de

Advaita și a fost promovată de unul din cei patru discipoli ai lui Shankara,
Padmapada (secolul 8 EN) și, ulterior, de Prakashtma (secolul 12 EN).
Numele vivarana vine din titlul Pancapadikavivarana de Prakashtma, care
este un comentariu extins cu privire la lucrarea lui Padmapada,
Panchapadika.
Următoarele comentarii și sub-comentarii sunt cele mai importante

texte care definesc Școala Vivarana:
 Panchapadika ~ Padmapada
 Panchapadikavivarana ~ Prakashatma
 Tattvadipana ~ Akhanadananda
 Tatparyadipika ~ Chitsukha
 Vivarana Tika ~ Anandapurna Vidyasagara
 Tjuvivarana ~ Sarvajnavishnu
 Darpana ~ Rangaraja Dikshita

 Darpana ~ Amalananda
 Padayojana ~ Dharmaraja Adhvarindra
Principalele doctrine ale Școlii Vivarana sunt:
 Avidya este bhavarupa, ceva pozitiv, dar ireal (satya), deoarece poate
fi distrus prin cunoaștere.
 Avidya este cauza materială (upadana) a lumii, fiind o jadatmika-

shakti (o forță de natură materială).
 Avidya este cauza eficientă (nimitta) a lumii în capacitatea de a fi o

eroare.
 Avidya posedă o putere dublă: de învăluire (avarana-shakti) și de

proiectare (vikshepa-shakti).
 Avidya este sinonim cu maya, prakriti, avyakta, avyakrit, tamas și

shakti.
 Avidya funcționează la nivel individual iar maya la nivel cosmic.
 Avidya (maya) cosmică este una, în timp ce avidya individuală este

diversă.
 Brahman este leagănul pentru avidya cosmică iar jiva este sălașul
pentru avidya individuală.
 Avidya are ca obiect Brahman.
 Atât Brahman cât și maya reprezintă cauza materială (upadana) a

lumii. Cu toate acestea, Brahman reprezintă cauza materială iluzorie
sau aparentă, în timp ce maya este cauza materială reală sau
transformatoare.
 Jiva sunt pratibimba, reflexii ale Brahman în antahkarana (organul

intern). Imaginile reflectate nu au o altă realitate decât bimba
(Brahman) original. Această doctrină se numește pratibimba-vada

(doctrina reflexiei).
 Shravana (ascultarea) este factorul principal pentru Realizare, în

timp ce manana (reflectarea) și nididhyasana (meditația profundă)
sunt auxiliare.
 Moksha se realizează simultan cu jnana iar continuarea existenței

corpului nu impune nici un fel de obstacol. Cu toate acestea, jivan-
mukti (eliberarea în timpul vieții) este cunoscură ca Eliberarea
adevărată.
Bhamati Prasthana este, în prezent, a doua cea mai importantă școală

de Advaita. Este stabilită de Vacaspati Misra (secolul IX EN) iar numele de
școală vine din celebra sa lucrare Bhamati, un comentariu despre Brahma
Sutra Bhashya a lui Shankara.
Unele din lucrările principale care definesc Școala Bhamati sunt:
 Bhamati ~ Vacaspati Misra
 Kalpataru ~ Amalananda
 Parimala ~ Appayya Dikshita
 Bhamati Tilka ~ Allala Suri
 Bhamati Vyakhya ~ Sriranganatha
Doctrinele principale ale Școlii Bhamati sunt:
 Jiva este locașul pentru avidya (maya) cosmică și pentru avidya

individuală deopotrivă. Brahman, fiind de natura vidya (cunoașterii),
nu poate fi locașul avidya.
 Avidya este diferită la fiecare jiva și este, prin urmare, multiplă.

 Avidya posedă numai puterea de învăluire (avarana-shakti).
 Avidya este cauza eficientă (nimitta) a lumii în capacitatea de a fi o

eroare.
 Brahman este cauza materială (upadana) a lumii. Este, de asemenea,

cauza eficientă (nimitta), însă, aici, Brahman este Ishvara – Brahman
particularizat ca și obiectul avidya.
 Maya și avidya sunt doar cauze accesorii (sahakarin) ale lumii.
 Există două tipuri de avidya: mulavidya sau karanavidya (neștiința

primară) și tulavisya sau karyavidya (neștiința rezultantă). Neștiința
individuală rezultantă este îndepărtată prin cunoașterea obiectului
adevărat sau real; în timp ce neștiința primară este distrusă numai
prin realizarea obiectului său, Brahman.
 Jiva sunt reprezentări ale Brahman, limitat de avidya. Așa cum un

vas limitează spațiul infinit, avidya individuală limitează Brahman și
duce la apariția acestuia sub formă de jiva. Această doctrină se
numește avaccheda-vada (doctrina limitării).
 Nididhyasana (meditația profundă) este factorul principal pentru

Realizare, în timp ce shravana (ascultarea) și manana (reflectarea)
sunt auxiliare.
 Moksha nu se realizează simultan cu jnana, deoarece continuarea

existenței corpului impune limitări, implicând existența unei urme
de avidya. Numai moartea corpului pune punct acestei urme și
conferă libertate. Așadar, numai videha-mukti (eliberarea după
moarte) este admisă ca Eliberare adevărată.
Varttika Prasthana este cea de-a treia școală de Advaita și a fost

promovată de Sureshvara (secolul VIII EN), unul din cei patru discipoli ai
lui Shankara și de Sarvajnatma (secolul VIII EN). Școala Varttika și-a luat
numele de la celebrele lucrări varttika (lucrări de critică asupra
comentariilor filosofice) ale lui Sureshvara.
Deși, inițial, era cea mai importantă parte a școlilor Advaitice, în

timp și-a pierdut autoritatea și a fost umbrită de cea mai de succes școală,
Școala Vivarana. De la început, ambele școli au împărtășit viziuni și
doctrine comune însă au prezentat și diferențe.
Școala Varttika este definită de următoarele lucrări importante:
 Brihadaranyaka Bhashya Varttika ~ Sureshvara
 Taittiriya Bhashya Varttika ~ Sureshvara
 Naishkarmya Siddhi ~ Sureshvara
 Samkshepa Shariraka ~ Sarvajntma
 Chandrika ~ Jnanottama
 Bhava Tattvaprakasika ~ Chitsukha
Principalele doctrine ale Școlii Varttika sunt:
 Avidya este una singură și transcende toți jiva.
 Avidya posedă cele două puteri: de învăluire (avarana-shakti) și de

proiectare (vikshepa-shakti).
 Brahman este locașul pentru avidya.
 Brahman și maya reprezintă cauza materială (upadana) a lumii.

Brahman reprezintă cauza materială primară sau directă, în timp ce
maya este cauza secundară sau intermediară.
 Jiva nu sunt decât abhasa sau false reprezentări ale Brahman în

mintea invididuală. Această doctrină se numește abhasa-vada
(doctrina falsei reprezentări).
 Shravana (ascultarea) mahavakya (marilor afirmații) poate produce

cunoașterea imediată a Brahman și, prin urmare, este factorul
principal pentru Realizare. Manana (reflexia) și nididhyasana

(meditația profundă) sunt auxiliare.
 Moksha se realizează în mod simultan cu jnana, iar continuarea

existenței corpului nu impune nici o limitare. Așadar, numai jivan-
mukti (eliberarea în timpul vieții) este acceptată ca Eliberare
adevărată.
Diferențele dintre cele trei școli de Advaita nu există între

principiile Advaitice fundamentale, ci sunt mai degrabă diferențe de
abordare și interpretare a acestora. Deși toate școlile oferă doctrine
excelente precum și răspunsuri la subiecte importante, fiecare școală are
propriile sale probleme logice care rămân nerezolvate.
Mulți autori și comentatori nu aparțin strict nici uneia dintre cele

trei școli de Advaita, printre care: Jnanaghana, Jnanottama, Vimuktatman,
Sriharsha și Chitsukha.
Ordinul Sannyasa
Odată cu Shankara, au apărut două tradiții importante în Advaita,

care mai continuă și azi. Pe de o parte, există tradiția filosofică a unui
număr mare de lucrări Advaitice și, pe de altă parte, există o tradiție
religioasă a Dasanami Sampradaya (linie succesorală de călugări),
înrădăcinată în Upanișade și în lucrările lui Shankara.
Cele două aspecte ale Advaita Vedanta sunt interconectate între ele,
deoarece mulți dintre autorii celebri din tradiția filosofică erau călugări
care aparțineau Ordinului lui Shankara, sau Dasanami Sampradaya. La fel,
ambele aspecte ale tradiției împărtășesc doctrine, aspecte morale și poziții
comune cu privire la scopul fundamental al vieții.
Shankara a organizat Dasanami Sampradaya și a înființat cele patru

matha (mănăstiri) în India; câte o matha la Nord, la Sud, la Est și la Vest.
Conducătorii succesori ai celor patru matha poartă denumirea de
Shankaracharya, preluată după numele fondatorului. Lui Shankara i se
spune, de regulă, Adi Shankara, care înseamnă primul Shankaracharya,
diferențiindu-l de cei patru discipoli ai săi și de succesorii lor.
Cele patru matha înființate de Shankara sunt cunoscute în tradiția

Advaitică drept amnaya matha și fiecărei dintre aceste matha i s-a atribuit
câte una din cele patru Vede. Ordinul organizat de Shankara, Dasanami,
înseamnă zece (dasa) nume (nama), iar aceste nume sunt adăugate ca sufixe
la numele tuturor sannyasin-ilor care au urmat după Shankara. În mod
tradițional, cele zece sufixe pentru dasanami sunt distribuite în rândul celor
patru amnaya matha, după cum urmează:
(1) Jyoti Matha, localizată în India de Nord (Badrinath, Statul Uttaranchal),

este asociată cu Atharva Veda și are alocate trei sufixe, Sagara, Parvata și
Giri.
(2) Shringeri Mathat, localizată în India de Sud (Sringeri, Statul Karnataka),

este asociată cu Yajur Veda și are alocate trei sufixe, Puri, Bharati și Srasvati.
(3) Govardhana Matha, localizată în India de Est (Puri, Statul Orissa), este
asociată cu Rig Veda și are alocate două sufixe, Vana și Aranya.
(4) Sharada Matha, localizată în India de Vest (Dvarka, Statul Gujarat), este
asociată cu Sama Veda și are alocate două sufixe, Tirtha și Ashrama.
Dintre aceste zece sufixe, Aranya, Ashrama, Parvata, Vana și Sagara se

mai întâlnesc foarte rar în prezent.
În plus pe lângă matha menționate mai sus, mai există o matha,

Kamakothi, în Kanchipuram (Statul Tamil Nadu), bine cunoscută și
considerată, în general, la fel de importantă precum cele patru matha.
Mulți autori de seamă ce au urmat după Shankara au fost

conducătorii celor patru matha. Shringeri este singura matha care a avut o
linie neîntreruptă de succesori de la Shankara. Celelalte trei matha au avut
linia succesorală întreruptă în anumite perioade de timp, din diverse
motive. Cea mai lungă ruptură în linia de succesiunea a fost în cazul Jyoti
Matha, unde locul a rămas vacant timp de 165 de ani. În mod tradițional,
fiecare Shankaracharya trebuie să își numească succesorul. Pentru tot în
India Shankaracharya sunt foarte respectați de aproape toate sectele
Hinduse. Matha din India funcționează în mod independent una de alta și
nu interferează una cu alta decât dacă acest lucru este necesar.
Ordinul Sannyasa 59
Un dasanami sannyasin poartă, de obicei, robe de culoare ocru și

poartă pe umeri o piele de tigru sau de panteră pe care să stea. Acesta
poartă un semn (tilaka), făcut cu cenușă din focuri ritualice, format din trei
linii orizontale de-a lungul frunții și pe alte părți ale corpului. Acesta are
capul și fața proaspăt rase și poartă o mala formată din 108 boabe
rudraksha. Toți călugării dasanami aparțin tradiției de ekadandi sannyasa,
care înseamnă că poartă un singur baston din bambus, care reprezintă
identificarea cu Atman și Brahman.
Dasanami Sampradaya nu reprezintă o sectă Shaiva iar dasanami

sannyasin-ii nu sunt în totalitate ascetici Shaiva. Cu toate acestea, de regulă
aceștia se închină și la Shiva și la Vishnu, precum și la alte zeități, precum
Shakti, Ganesha, Lakshmi, etc. Din punct de vedere filosofic, Advaita se
opune școlilor Vaishnava (teiste și dualiste) de Vedanta, precum și școlilor
Shaiva Siddhanta (realistă și dualistă) și Shaiva Kashmira (idealistă și
monistică). Cu toate acestea, prin înfățișarea sannyasa (renunțării) și prin
considerându-L pe Lordul Shiva ca fiind arhetipul asceticului, Asvaita
Sampradaya are mai multe în comun cu tradiția Shaiva decât cu școlile
Shaiva, deoarece acestea sunt mai non-dualiste decât Vaishnava.
Pe lângă binecunoscutele matha Advaitice tradiționale, în ultimul

secol, diverși Sannyasin-i din Ordinul Dasanami au înființat un număr
mare de alte organizații spirituale moderne. Aceste instituții
propovăduiesc despre o Advaita Vedanta mai mult sau mai puțin pură,
deși unele dintre ele o combină cu Sistemul Yoga sau alte convingeri sau
sisteme, iar alții consideră activități precum ajutorul social ca fiind foarte
importante.
Cele mai cunoscute dintre organizațiile moderne sunt: Misiunea

Ramakrishna (Ramakrishna Paramahamsa), Societatea Vedanta (Svami
Vivekananda), Frăția Auto-Realizării (Paramahamsa Yogananda),
Societatea Vieții Divine (Svami Sivananda) și Misiunea Chinmaya (Svami
Chinmayananda). Fondatorii sunt legați de o matha sau alta: Ramakrishna
Paramahamsa și Svami Vivekananda sunt legați de Govardhana Matha
(Puri), Paramahamsa Yogananda de Juoti Matha (Badrinath), iar Svami

Sivananda și Svami Chinmayananda de Shringeri Matha (Sringeri).
Deși un număr mare de înțelepți și sfinți faimoși sau complet

anonimi au realizat existența Brahman-ului non-dualist, realizând adevărul
Advaitic cel mai de preț, mulți dintre aceștia au fost complet independenți
de Ordinul Dasanami. Aceste suflete realizate sunt cunoscute ca atyashrami
și sunt clasați dincolo de sannyasin-i. În decursul ultimului secol, două
mari suflete pot fi date drept exemplu. Unul este marele înțelept
Arunachala, Sri Bhagavan Ramana Maharshi (1879-1950), care nu a depus
niciodată jurământul formal de sannyasa, dar a fost întruchiparea spiritului
Advaitic pur și un mare jivan-mukta. Cel de-al doilea este binecunoscutul
sfânt, Sri Anandamayi Ma din Hridvar (1896-1982), care a dobândit
realizarea fără ajutorul unui guru și fără studiul scripturilor sfinte.
Ajati Vada
Doctrina care declară că Atman este, în sens absolut,

janmadivikararahita (lipsit de schimbare sau mutații precum nașterea,
creșterea, moartea, etc.), precum și prapanchopashama (lipsit de lumea
multiplicității) se numește ajati-vada în limbajul Advaitic. Ajati-vada
(doctrina non-creației) a fost susținută de Acharya Gaudapada în celebra
lui lucrare Karika (tratat explicativ) depre Mandukya Upanishad.
Doctrina de seamă a ajati-vada este inclusă în versetul faimos și

deosebit care se găsește în cea de-a doua parte a Mandukya Karika
(Vaitathya Prakarana, versetul 32):
”Nimeni nu moare, nimeni nu se naște, nimeni nu este încătușat și

nimeni nu aspiră către înțelepciune, nici un căutător nu merge către eliberare și
nimeni nu este eliberat. Acesta este Adevărul Absolut”.
Un alt vers important care indică spre același adevăr fundamental

(paramartika-satya) se poate găsi în Advaita Prakarana, versetul 33:
”Ei susțin cunoașterea lipsită de imaginație, fără de început, care nu este

diferită de ceea ce se cunoaște deja. Brahman este ceea ce este cunoscut, fără de
început, etern. Ceea ce este fără de început cunoaște ceea ce este fără de început.”
Și mai găsim în Alatashanti Prakarana, versetul 71:

”Nici o ființă vie, oricare ar fi ea, nu se naște; nu există transformare a

acesteia. Acesta este adevărul suprem prin care nimic nu se naște.”
La întrebarea – lumea dualității, care este alcătuită din fenomene

văzute și nevăzute, apare în fața noastră și care va fi soarta ei? – răspunsul
oferit în prima parte a Mandukya Karika (Agama Prakarana, versetul 18) este:
”Dacă multiplicitatea ar fi imaginată, aceasta ar dispărea. Această

doctrină are scop pur instructiv. Atunci când este cunoscută, dualitatea încetează
să mai existe.”
Răspunsul este completat mai departe cu un verset din partea a

doua (Vaitathya Prakarana, versetul 34):
”Din punctul de vedere al Sinelui, lumea nu există; nu există nici în mod

independent, nici diferențiat ori nediferențiat. Acest lucru îl știe acela care este
înțelept.”
Gaudapada investigează diverse teorii ale creației și le respinge pe

toate. Unii spun că creația reprezintă expansiunea (vibhuti) lui Brahman.
Alții spun că este asemenea unui vis (svapna) sau a unei iluzii (maya). Unii
că reprezintă voința (ichcha) lui Brahman. Acei care cred în timp afirmă că
această creație a luat formă din timp (kala). Cu toate acestea, alții cred că
acesta reprezintă un act de plăcere (bhoga). Iar unii spun că este activitatea
(krida) pe care o face Brahman. Însă Gaudapada consideră toate aceste
teorii ca fiind inacceptabile și susține că pentru Brahman, care este Întregul
(purna), nu poate exista câștig, pierdere sau diviziunea, din nici un motiv,
oricare ar fi acesta.
Gaudapada afirmă cu tărie că ajati-vada este înrădăcinată în

Upanișade, care susțin cu tărie, în mod repetat și cu statornicie că realitatea
fundamentală este Brahman care este non-dual, are cunoaștere de sine, este
evident prin sine și etern; în timp ce diferența, dualitatea, pluralitatea și
inițierea nu sunt nimic altceva decât o simplă apariție:
Ajati Vada 63
 ”Nu există nimic egal cu Atman” (Brihadaranyaka Upanishad, IV, 3, 23).
 ”Brahman este unul fără un al doilea” (Chandogya Upanishad, VI, 2, 2).
 ”Acest sine este Brahman” (Brihadaranyaka Upanishad, II, 5, 19)
 ”Cum ar putea deziluzia și suferința să îl atingă pe acela care vede Sinele non-
dualist pretutindeni” (Isavashya Upanishad, 7).
 ”Acela care are cunoaștere de Brahman devine Brahman” (Mundaka

Upanishad, III, 2, 9).
 ”Se îndreaptă de la moarte către altă moarte acela care nu vede nici o diferență
aici.” (Katha Upanishad, II, 1, 10).
 ”Se îndreaptă de la moarte către altă moarte acela care vede multiplicitate în
Acesta. Acesta este, cu adevărat, Acela.” (Katha Upanishad, II, 1, 11).
 ”În întuneric cumplit se află cei ce preamăresc actul creației” (Isavashya

Upanishad, 12).
Aceste afirmații din Upanișade aprobă realitatea non-dualistă a

Advaitei prin proclamarea și preaslăvirea lipsei de diferență dintre jiva,
Atman și Brahman.
Nu numai prin autoritatea scripturilor ci și prin rațiune

independentă, spune Gaudapada, poate fi dovedită ajati-vada. Astfel, în
expozițiunea lui cu privire la Advaita, ghidează căutătorul cu ajutorul a
numeroase argumente, pas cu pas, către Adevărul Suprem – că nimic nu
se naște și nimic nu este creat.
Non-creația (ajati) implică ideea conform căreia cauzalitatea este o

iluzie. Însă pentru cine este aceasta o iluzie? Este o iluzie pentru acela care
a realizat adevărul non-dualității. Din punctul de vedere al acelora care
consideră universul pluralist ca fiind real, lumea și schimbările sale,
sufletul și stările sale nu pot fi refuzate cu ușurință sau în mod complet.
Cu toate acestea, înainte de a porni în cercetarea Adevărului, este bine să
se înțeleagă măcar din punct de vedere teoretic faptul că lumea dualistă

nu poate fi reală, deși pare ca fiind astfel.
Căutătorul care a înțeles învățătura Advaitică va realiza că

problema cauzei nu apare niciodată. A considera maya și avidya este doar
un compromis temporar pentru acel căutător imatur pentru a-și satisface
dorința de a primi o explicație cu privire la lume. În fiecare caz individual,
prezența avidya poate fi stabilită ca fiind consecința lipsei de cercetare a
Sinelui sau a Adevărului. Doctrina privind maya și avidya este oferită
numai ca un sprijin oferit aspirantului pentru a se ridica la planul
unicității absolute.
Este de reținut faptul că, din punctul de vedere al Absolutului

(paramarthika-satya), Brahman nu creează și nu distruge niciodată, El doar
există. Astfel, conform Mandukya Karika, Upanișadelor și altor texte
Advaitice antice, adevărul fundamental privind Brahman și creația este
acela că Brahman este fără de Început (aja), în sensul că este veșnic existent
și că actul creației este, de asemenea, ”fără de început” (aja), însă în sens
opus, că nu există cu adevărat.
Concluzie
După lecturarea părții introductive a acestei cărți, este important ca

cititorul să înțeleagă faptul că Advaita își va îndeplini scopul în momentul
în care a demonstrat existența Adevărului Absolut non-dualist, care
rezolvă totul prin Sine. Și dacă se înțelege cu adevărat acest Adevăr
Advaitic și această doctrină, atunci ceea ce îl așteaptă pe căutător este
Realizarea de Sine.
Cu toate că învățăturile Advaitice nu au fost niciodată unele care

pot fi adresate maselor de oameni, totuși, această filozofie extraordinară,
care datează încă din vremea lui Gaudapada și a lui Shankara și care
dăinuie și astăzi, a atras un număr mare de adepți veritabili din toată
lumea, aducând o contribuție deosebită tradiției spirituale a umanității.
Dacă filosofia Advaitică nu este populară în rândul unui număr

mare de căutători spirituali, motivul principal ar putea fi metoda directă și
radicală pe care o folosește pentru stabilirea Adevărului. În timp ce ideea
că totul este Brahman pare a fi interesantă și încurajatoare, afirmația
conform căreia lumea este falsă sau iluzorie este dură și deranjantă.
Negarea lumii este un pas mult prea mare pentru căutătorii fără
experiență. Iar reacțiile și îngrijorările lor sunt firești, luând în considerare
faptul că Advaita este un mijloc de Eliberare de primă clasă și că este
adresată aspiranților avansați.
Dacă aspirantul este copt la minte, cu siguranță va fi în stare să

reflecte asupra naturii lumii și să realizeze că nu este nimic altceva decât
martorul unei drame universale și extraordinare, al unui joc de umbre sub
formă de stări, unde actorii și scenele nu sunt nimic altceva decât expresii
ale Sinelui, fără pierderea Unicității. Atâta timp cât consideră umbra ca
fiind realitate, va fi întemnițat în bucurii și tristeți, în cicluri de nașteri și
morți. Însă, atunci când realizează că acestea sunt simple umbre și că
Realitatea nu poate proiecta umbre, atunci spectacolul cosmic nu îl mai
poate amăgi. Stările, care apar și dispar, nu îl mai păcălesc. Și, în final, se
recunoaște ca fiind Brahman fără de schimbare, care, aparent, proiectează,
conservă și distruge întregul spectacol fenomenal… fără a lăsa nici o
urmă… a acestuia.
PARTEA A DOUA
Înțelepciunea Advaita
Upanișadele
Mandukya Upanishad
1. Această literă care este OM este tot ceea ce reprezintă aceasta. Din
aceasta, (se începe cu) o expoziție clară. Tot ceea ce e trecut, prezent și
viitor reprezintă, fără dar și poate, OM. Și orice este dincolo de cele trei
timpuri este, de asemenea, OM.
2. Toate acestea sunt, cu siguranță, Brahman. Acest Sine este Brahman.

Sinele, așa cum este El, este posedat de patru părți.
3. Prima parte este Vaishvanara, a cărei sferă (de acțiune) este starea de
trezire, a cărei conștiință se rezumă la lucrurile externe, care este posedată
de șapte membre și nouăsprezece guri, care se bucură de lucrurile fizice.
4. Taijasa este cea de-a doua parte, a cărei sferă (de acțiune) este starea de
visare, a cărei conștiință este internă, care este posedată de șapte membre
și nouăsprezece guri, care se bucură de obiectele subtile.
5. Acea stare este starea de somn adânc, în care acela care doarme nu simte
dorință pentru lucruri senzoriale și nu vede nici un vis. Cea de-a treia
parte este Prajna, care are starea de somn adânc drept sferă de acțiune, în
care totul devine nediferențiat, care este o masă de conștiință pură, care
abundă de beatitudine, în care omul este un experimentator al stării de
fericire și care este trecerea către experiență (a stărilor de visare și de
trezire).
6. Acesta este Stăpânul tuturor; acesta este Omniscient; acesta este

Conducătorul spiritual (al tuturor); acesta este Sursa tuturor; acesta este,
cu adevărat, locul de origine și de distrugere a tuturor ființelor.
7. Se consideră că omul în cea de-a patra stare nu este conștient de lumea

interioară și nici de lumea exterioară, deci nu este conștient de nici una din
cele două lumi, nu este nici un depozit de conștiință, nici conștient, nici
inconștient; ceea ce este nevăzut, dincolo de atitudinile empirice, dincolo
de atingerea (organelor de acțiune), imposibil de perceput, imposibil de
gândit, imposibil de descris; a cărei dovadă valabilă constă în credința
unică în Sine; în care toate fenomenele încetează să mai existe; și care este
neschimbător, favorabil și non-dualist. Acela este Sinele, iar Acesta trebuie
cunoscut.
8. Însuși Sinele, considerat din punctul de vedere al silabei (care Îl denotă)

este OM. Considerate din punctul de vedere al literelor (care constituie
OM), părțile (Sinelui) sunt literele (din OM) iar literele sunt părțile.
(Literele sunt): A, U și M.
9. Vaishvanara, având starea de trezire ca sferă de acțiune, este reprezentată

de prima literă, A, datorită (similarității) universalității de a fi prima. Acela
care știe, așadar, va realiza cu adevărat tot ce își dorește și va fi un om de
frunte.
Upanișadele 71
10. Acela care este Taijasa cu starea de visare ca sferă (de activitate) se
identifică cu cea de-a doua literă, U (din OM); datorită similarității cu
excelența și caracterul direct al acesteia. Acela care cunoaște își
îmbogățește, așadar, depozitul de cunoștințe și devine egal tuturor. Acela
care nu are cunoaștere despre Brahman nu lasă nimic în urma sa.
11. Prajna, cu sfera de activitate în starea se somn adânc, este M, cea de-a
treia literă din OM, datorită duratei sau absorbției. Acela care cunoaște
acest lucru are cunoaștere de durata tuturor acestora și devine punctul de
absorbție.
12. OM cel indivizibil este Turiya – dincolo de toate acțiunile

convenționale, limita negării lumii fenomenale, având caracter favorabil și
non-dualist. OM este, așadar, Sinele. Acela care cunoaște acest lucru
realizează Sinele prin sine.
Brihadaranyaka Upanishad
I.4.10. Acest sine a fost, cu adevărat, Brahman la început. Avea cunoaștere

de sine numai ca ”Eu sunt Brahman”. Prin urmare, a devenit totul. Iar cine,
din rândul zeilor, a avut această iluminare, a devenit, de asemenea, acel
Brahman. Este același cu clarvăzătorii (rishi), același cu oamenii. Înțeleptul
Vamadeva, după ce a realizat acest sine ca fiind Acela, a ajuns la
concluzia: ”Eu am fost Manu și soarele”. Și până astăzi, acela care, în mod
similar, deprinde cunoaștere față de sine ca ”Eu sunt Brahman”, devine
întregul univers. Nici măcar zeii nu pot preveni această devenire, deoarece
acesta devine Sinele lor.
Acum, dacă un om se închină unei alte zeități, gândindu-se: ”El este unul
iar eu sunt altul”, acela nu cunoaște realizarea. Este asemenea unui animal
pentru zei. Așa cum multe animale servesc omului, tot așa fiecare om
servește zeilor. Iar dacă omul pierde unul din animalele sale, acesta suferă;
și cât de mult suferă, când pierde mai multe din animalele sale! Prin
urmare, nu este pe placul zeilor ca oamenii să știe acest lucru.
II.3.1. Cu adevărat, există două forme ale Brahman: forma fizică și forma
astrală, forma muritoare și forma nemuritoare, forma limitată și forma
nelimitată, forma definită și forma nedefinită.
II.3.6. …În continuare, descrierea Brahman: ”Nici asta, nici asta” (neti, neti);
căci nu există o altă descriere mai potrivită decât ”Nu aceasta”. Acum,
menirea Brahman: ”Adevărul adevărurilor”. Energia vitală este adevărată
iar Acesta (Brahman) este Adevărul acesteia.
II.4.6. Brahminul îl respinge pe acela care îl socotește ca diferit de Sine.

Kshatriya îl respinge pe acela care îl socotește ca diferit de Sine. Lumile îl
resping pe acela care le socotește ca diferite de Sine. Zeii îl resping pe acela
care îi socotește ca diferiți de Sine. Ființele îl resping pe acela care le
socotește ca diferite de Sine. Întregul îl respinge pe acela care îl socotește
ca diferit de Sine. Acest Brahmin, acest Kshatriya, aceste lumi, acești zei,
aceste ființe și acest Întreg – sunt acel Sine.
II.4.12. ”Așa cum un bulgăre de sare se dizolvă dacă pică în apă și nu mai
poate fi scos de acolo, dar când gustăm apa o simțim ca fiind sărată, tot
așa, dragul meu, această Realitate măreață, nesfârșită, infinită este Pura
Upanișadele 73
Inteligență. Acest sine se distinge ca o entitate separată de acele elemente

și, odată cu distrugerea acestora, și această existență separată ia sfârșit.
După realizarea unicității, nu mai are conștiință. Asta e ceea ce îți spun,
dragul meu.
II.4.14. Căci, acolo unde există dualitate, se pare că, atunci unul îl miroase
pe celălalt, unul îl vede pe celălalt, unul îl aude pe celălalt, unul se
adresează celuilalt, unul se gândește la celălalt, unul în cunoaște pe
celălalt; însă, când totul îmbracă însăși forma Sinelui Celui care Cunoaște
Brahman, atunci pe cine și prin ce unul vede, atunci pe cine și prin ce unul
aude, atunci la cine și prin ce unul gândește, atunci pe cine și prin ce unul
cunoaște? Prin ce cunoaște omul Acel lucru prin care acesta cunoaște
totul? Și iată! Prin ce cunoaște omul pe Cunoscător?
III.4.2. Ushata, fiul lui Chakra, a spus: ”Ai explicat ca și cum cineva ar
spune ”Aceasta este o vacă”, ”Acesta este un cal”. Explică-mi mai exact
despre Brahman, care este imediat și direct – sinele care se află în toate.”
”Acesta este sinele tău care se află în toate.”
”Ce se află în toate, Yajnavalkya?”
”Nu îl poți vedea pe văzătorul lucrurilor văzute; nu îl poți auzi pe cel ce

aude lucrurile auzite; nu te poți gândi la gânditorul celor gândite; nu îl
poți cunoaște pe cel ce cunoaște cele cunoscute. Acesta este sinele tău care
se află în toate. Orice altceva în afară de asta este perisabil.”
După aceasta, Ushasta, fiul lui Chakra, și-a găsit pacea.
III.5.1. În continuare, Kahola, fiul lui Kushitaka, l-a întrebat. ”Yjnavalkya”,

i-a spus, ”explică-mi ce este acest Brahman care este perceput direct și
imediat – sinele care este în toate.”
”Acela este sinele tău care se află în toate.”

”Care sine se află în toate, Yajnavalkya?”
”Este acela care transcende foamea și setea, durerea, deziluzia, bătrânețea
și moartea. După realizarea existenței acestui Sine, Brahminii își pierd
dorința de a avea copii, dorința de a avea bogății și dorința de a se avânta
în lume și duc viața unor călugări cerșetori. Dorința de a avea copii se
reflectă în dorința de a avea bogății, iar dorința de a avea bogății se
reflectă în dorința de a se avânta în lume; toate acestea sunt simple
dorințe.
Prin urmare, un Brahmin, după ce și-a terminat pregătirea, trebuie să
încerce să trăiască folosindu-se de acea rezistență formată în timpul
pregătirii. După ce consumă și acea rezistență formată în timpul pregătirii,
acesta se afundă în meditație, iar după ce dobândește cunoaștere prin
meditație, acesta devine un cunoscător al Brahman.
Cum se comportă un cunoscător al Brahman? Indiferent care este
comportamentul acestuia, acesta are cu adevărat cunoaștere de Brahman.
Orice altceva decât Brahman este perisabil”.
III.7.4. ”Acela care trăiește în apă și sălășluiește în apă, despre care apa nu
are cunoaștere, al cărui corp este apa și care controlează apa dinăuntru.
Acela este Sinele tău, Cel ce controlează Dinăuntru, Cel ce este
Nemuritor.”
III.7.5. ”Acela care trăiește în foc și sălășluiește în foc, despre care focul nu
are cunoaștere, al cărui corp este focul și care controlează focul dinăuntru.
Nemuritor.”
III.7.6. ”Acela care trăiește în cer și sălășluiește în cer, despre care cerul nu
are cunoaștere, al cărui corp este cerul și care controlează cerul dinăuntru.
Nemuritor.”
Upanișadele 75
III.7.7. ”Acela care trăiește în aer și sălășluiește în aer, despre care aerul nu
are cunoaștere, al cărui corp este aerul și care controlează aerul dinăuntru.
Nemuritor.”
III.7.8. ”Acela care trăiește în eden și sălășluiește în eden, despre care

edenul nu are cunoaștere, al cărui corp este edenul și care controlează
edenul dinăuntru. Acela este Sinele tău, Cel ce controlează Dinăuntru, Cel
ce este Nemuritor.”
III.7.9. ”Acela care trăiește în soare și sălășluiește în soare, despre care

soarele nu are cunoaștere, al cărui corp este soarele și care controlează
soarele dinăuntru. Acela este Sinele tău, Cel ce controlează Dinăuntru, Cel
III.7.10. ”Acela care trăiește în porțiuni ale spațiului și sălășluiește în

acestea, despre care porțiunile spațiului nu au cunoaștere, al cărui corp
reprezintă porțiuni ale spațiului și care controlează porțiunile spațiului
dinăuntru. Acela este Sinele tău, Cel ce controlează Dinăuntru, Cel ce este
Nemuritor.”
III.7.11. ”Acela care trăiește în lună și în stele și sălășluiește în lună și în

stele, despre care luna și stelele nu au cunoaștere, al cărui corp este luna și
stelele și care controlează luna și stelele dinăuntru. Acela este Sinele tău,
Cel ce controlează Dinăuntru, Cel ce este Nemuritor.”
III.7.12. ”Acela care trăiește în akasha și sălășluiește în akasha, despre care

akasha nu au cunoaștere, al cărui corp este akasha și care controlează akasha
dinăuntru. Acela este Sinele tău, Cel ce controlează Dinăuntru, Cel ce este
Nemuritor.”
III.7.13. ”Acela care trăiește în întuneric și sălășluiește în întuneric, despre

care întunericul nu au cunoaștere, al cărui corp este întunericul și care
controlează întunericul dinăuntru. Acela este Sinele tău, Cel ce controlează
Dinăuntru, Cel ce este Nemuritor.”
III.7.14. ”Acela care trăiește în lumină și sălășluiește în lumină, despre care

lumina nu au cunoaștere, al cărui corp este lumina și care controlează
lumina dinăuntru. Acela este Sinele tău, Cel ce controlează Dinăuntru, Cel
III.7.23. …”El nu poate fi văzut niciodată, dar El este Cel care Vede; El nu
poate fi auzit niciodată, dar El este Cel care Aude; El nu poate fi gândit
niciodată, dar El este Cel care Gândește; El nu poate fi cunoscut niciodată,
dar El este Cel care Cunoaște. Nu există un altul care să vadă decât El, nu
există un altul care să audă decât El, nu există un altul care să gândească
decât El, nu există un altul care să cunoască decât El. El este Sinele tău, Cel
ce controlează Dinăuntru, Cel ce este Nemuritor. Orice altceva decât El
este perisabil.”
III.8.8. El a spus: ”Asta, O Gargi, este ceea ce acei care cunosc Brahman
numesc Imperisabil. Nu este nici fizic nici astral, nici scurt nici lung, nici
roșu nici ud; Nu este nici umbră nici întuneric, nici aer și nici akasha; Este
fără de atașamente; Este fără gust sau miros, fără ochi sau urechi, fără
limbă și fără minte; Este fără de strălucire, fără de energie vitală sau gură,
fără dimensiune și fără exterior sau interior. Nu consumă hrană și nici nu
este hrana nimănui.”
III.8.11. ”Cu adevărat, Ceea ce este Imperisabil, O Gargi, nu poate fi văzut

niciodată însă este același cu Acela care Vede; nu poate fi auzit niciodată
însă este același cu Acela care Aude; nu poate fi gândit niciodată însă este
același cu Acela care Gândește; nu poate fi cunoscut niciodată însă este
același cu Acela care Cunoaște. Nu există nici un alt văzător decât Acesta,
nu există nici un alt ascultător decât Acesta, nu există nici un alt gânditor
Upanișadele 77
decât Acesta, nu există nici un alt cunoscător decât Acesta. În acesta care
este imperisabil, O Gargi, se află akasha nemanifestată, pătrunsă.”
IV.2.4. ”…Acest sine este Ceea ce este descris ca fiind ”Nici asta, nici asta”.
Este imperceptibil, deoarece nu poate fi niciodată perceput; Este
indestructibil, deoarece nu poate fi niciodată distrus; Este neatașat,
deoarece nu poate fi niciodată atașat; Este neîncătușat, deoarece nu poate
simți niciodată durere și nu poate fi lezat niciodată.”
”Cu adevărat, O Janaka, ai realizat Ceea ce este lipsit de teamă”, a spus
Yajnavalkya.
”Venerabile Yajnavalkya”, spuse Împăratul Janaka, ”fie ca acest Brahman
lipsit de frică să te însoțească de asemenea, fiindcă tu ești acela ce ne-a
deschis ochii în fața neînfricatului Brahman. Mărire ție! Ai Imperiul Videha
și pe mine la picioarele tale.”
IV.3.2. ”Yajnavalkya, ce servește ca lumină călăuzitoare omului?”

”Lumina soarelui, Împărate”, spuse Yajnavalkya, ”căci numai cu lumina
soarelui poate el să stea, să iasă afară, să lucreze și să se întoarcă acasă.”
”Așa este, Yajnavalkya.”
IV.3.3. ”După ce apune soarele, Yajnavalkya, ce servește ca lumină

călăuzitoare omului?”
”Luna îi servește acestuia ca lumină călăuzitoare, căci numai cu lumina
lunii poate el să stea, să iasă afară, să lucreze și să se întoarcă acasă.”
IV.3.4. ”După ce apune soarele și după ce apune și luna deopotrivă,

atunci, Yajnavalkya, ce servește ca lumină călăuzitoare omului?”
”Focul îi servește acestuia ca lumină călăuzitoare, căci numai cu lumina
focului poate el să stea, să iasă afară, să lucreze și să se întoarcă acasă.”
IV.3.5. ”După ce apune soarele și după ce apune și luna deopotrivă și

după ce se stinge focul, atunci, Yajnavalkya, ce servește ca lumină
călăuzitoare omului?”
”Vorba (sunetul) îi servește acestuia ca lumină călăuzitoare, căci numai cu
vorba ca lumină călăuzitoare poate el să stea, să iasă afară, să lucreze și să
se întoarcă acasă. Prin urmare, Majestatea Sa, când ochii nu pot vedea nici
măcar unde este mâna, sunetul îl poate călăuzi pe om să meargă acolo
unde trebuie”
IV.3.6. ”După ce apune soarele și după ce apune și luna deopotrivă, după

ce se stinge focul și s-a oprit și vorba, atunci, Yajnavalkya, ce servește ca
lumină călăuzitoare omului?”
”Cu adevărat, Sinele este lumina călăuzitoare, căci numai cu lumina
Sinelui poate el să stea, să iasă afară, să lucreze și să se întoarcă acasă.”
IV.3.30. ”Iar când pare că, în starea de somn adânc, acesta nu cunoaște
nimic, e adevărat că acesta cunoaște de fapt, deși nu are cunoaștere de
acest lucru; căci nu există oprire a cunoașterii cunoscătorului, căci
cunoscătorul este imperisabil. Așadar, nu există nici un alt lucru aparte de
cunoscător pe care l-ar putea cunoaște.”
IV.3.33. ”Dacă o persoană are un corp perfect și este prosperă în acțiunile

sale, stăpână peste alții și satisfăcută cu tot felul plăceri lumești, aceasta
este cea mai binecuvântată dintre oameni. Această binecuvântare
lumească multiplicată de o sută de ori, face cât un procent din fericirea
Spiritelor Strămoșilor care și-au dobândit propria lume. Fericirea Spiritelor
Strămoșilor care și-au dobândit propria lume, multiplicată de o sută de
ori, face cât un procent din fericirea celor numiți gandharva. Fericirea celor
numiți gandharva, multiplicată de o sută de ori, face cât un procent din
fericirea sfinților prin faptă (cei care ating starea de Dumnezeire prin
ritualuri de sacrificiu). Fericirea sfinților prin faptă, multiplicată de o sută
de ori, face cât un procent din fericirea sfinților prin naștere, precum și a
celora care sunt aprofundați în ceea ce privește cunoașterea Vedelor, cei
Upanișadele 79
fără de păcat și curați de dorințe. Fericirea sfinților prin naștere,

multiplicată de o sută de ori, face cât un procent din fericirea din Lumea
aceluia numit Prajapan (Viraj), precum și aceluia care este aprofundat în
ceea ce privește cunoașterea Vedelor, cel fără de păcat și curat de dorințe.
Fericirea din Lumea aceluia numit Prajapan, multiplicată de o sută de ori,
face cât un procent din fericirea din Lumea aceluia numit Brahma
(Hiranyagarbha), precum și aceluia care este aprofundat în ceea ce privește
cunoașterea Vedelor, cel fără de păcat și curat de dorințe. Aceasta este, cu
adevărat, fericirea și beatitudinea supremă. Aceasta este starea unui
Brahman, Împărate”, spuse Yajnavalkya.
IV.4.19. Numai cu ajutorul minții se poate realiza existența Brahman. În

Acesta nu există diversitate. Acela care vede diversitate în Acesta se va
îndrepta din moarte spre moarte.
IV.4.20. De necunoscut și constant, Acesta trebuie realizat într-o singură

formă. Sinele este neîntinat, transcende akasha, este fără de început, infinit
și neschimbat.
IV.4.21. Un căutător inteligent al Brahman, învățând numai despre Sine,

trebuie să își folosească înțelepciunea (prajna). Acesta nu trebuie să se
gândească la prea multe cuvinte, căci acest lucru este obositor pentru
aparatul de vorbire.
IV.4.22. …Cei care cunosc existența Brahman din vremuri de altădată, se

spune, nu doresc să lase copii în urmă, căci s-au gândit: ”Ce să facem cu
un copil – noi, cei ce am realizat acest Sine, această Lume?” Ei au renunțat,
se spune, la dorința de a avea copii, la dorința de a avea bogății și la
dorința de a se avânta în lume și duc viața unor călugări cerșetori. Dorința
de a avea copii se reflectă în dorința de a avea bogății, iar dorința de a
avea bogății se reflectă în dorința de a se avânta în lume; toate acestea sunt

simple dorințe.
Acest Sine este Ceea ce este descris ca fiind ”Nici asta, nici asta”. Este
imperceptibil, deoarece nu poate fi niciodată perceput; Este indestructibil,
deoarece nu poate fi niciodată distrus; Este neatașat, deoarece nu poate fi
niciodată atașat; Este neîncătușat, deoarece nu poate simți niciodată
durere și nu poate fi lezat niciodată.
Pe acela care cunoaște acest lucru, aceste două gânduri nu îl copleșesc:
”Pentru asta am făcut o faptă rea și pentru asta am făcut o faptă bună.”
Acela le depășește pe amândouă. Lucrurile făcute sau nefăcute nu îl
năpăstuiesc.
IV.4.25. Marele Sine, Cel fără de început, este indestructibil, nemuritor,

imortal, neînfricat; El este Brahman (infinit). Brahman este, cu adevărat,
neînfricat. Acela care știe asta devine însuși neînfricatul Bramhan.
IV.5.6. Și el a spus: ”Cu adevărat îți spun, draga mea, femeia își iubește
bărbatul nu de dragul bărbatului, ci îl iubește de dragul sinelui care, în
propria sa natură, este unul și același cu Sinele Suprem.”
”Cu adevărat îți spun, draga mea, bărbatul își iubește femeia nu de dragul
femeii, ci o iubește de dragul sinelui.”
”Cu adevărat îți spun, draga mea, nu de dragul bogăției este bogăția
râvnită, ci de dragul sinelui.”
”Cu adevărat îți spun, draga mea, omul iubește animalele nu de dragul
animalelor, ci le iubește de dragul sinelui.”
”Cu adevărat îți spun, draga mea, un Brahmin este iubit nu de dragul
Brahminului, ci este iubit de dragul sinelui.”
”Cu adevărat îți spun, draga mea, un Kshatriya este iubit nu de dragul
Kshatriya, ci este iubit de dragul sinelui.”
”Cu adevărat îți spun, draga mea, nu de dragul cuvintelor sunt cuvintele
iubite, ci sunt iubite de dragul sinelui.”
Upanișadele 81
”Cu adevărat îți spun, draga mea, nu de dragul zeilor sunt zeii iubiți, ci
sunt iubiți de dragul sinelui.”
”Cu adevărat îți spun, draga mea, nu de dragul Vedelor sunt Vedele iubite,
ci sunt iubite de dragul sinelui.”
”Cu adevărat îți spun, draga mea, nu de dragul ființelor sunt ființele
iubite, ci sunt iubite de dragul sinelui.”
”Cu adevărat îți spun, draga mea, nu de dragul a Tot este Totul iubit, ci
este iubit de dragul sinelui.”
”Cu adevărat îți spun, draga mea Maitreyi, Sinele care trebuie realizat –
trebuie ascultat, reflectat și meditat. Prin realizarea Sinelui, draga mea,
prin ascultare, reflectare și meditare, se pot cunoaște toate acestea.”
IV.5.15. ”Căci acolo unde există dualitate, se spune, atunci unul îl vede pe
celălalt, unul îl miroase pe celălalt, unul îl gustă pe celălalt, unul îi
vorbește celuilalt, unul se gândește la celălalt, unul îl atinge pe celălalt,
unul îl cunoaște pe celălalt. Însă atunci când, pentru cel ce cunoaște
Brahman, totul a devenit Sinele, atunci ce ar trebui să vadă acesta și prin ce,
ce ar trebui să miroase acesta și prin ce, ce ar trebui să guste acesta și prin
ce, ce ar trebui să vorbească acesta și prin ce, ce ar trebui să audă acesta și
prin ce, la ce ar trebui să se gândească acesta și prin ce, ce ar trebui să
atingă acesta și prin ce, ce ar trebui să cunoască acesta și prin ce? Prin ce ar
trebui omul să cunoască Ceea ce îi aparține și care prin care toate acestea
sunt cunoscute?
”Acest Sine este Ceea ce a fost descris ca ”Nici asta, nici asta”. Este
imperceptibil, deoarece nu poate fi niciodată perceput; Este indestructibil,
deoarece nu poate fi niciodată distrus; Este neatașat, deoarece nu poate fi
niciodată atașat; Este neîncătușat, deoarece nu poate simți niciodată
durere și nu poate fi lezat niciodată. Prin ce ar trebui, O Maitreyi, să
cunoască omul pe Cunoscător?
”Astfel, instrucțiunile ți-au fost oferite. Aceasta este, cu adevărat, calea
către Imortalitate.”
După ce a spus asta, Yajnavalka s-a întors acasă.
VII.1.1. OM. Infinit este Acel Brahman, infinit în acest univers manifestat.
Din Infinitul Brahman reiese ceea ce este infinit. După realizarea Marii
Identități, când infinitatea universului infinit se unește cu Infinitul
Brahman, ceea ce rămâne este Infinitul Brahman.
Chandogya Upanishad
III.14.1. Totul este Brahman. Din Acesta a luat formă universul, în Acesta se
unește universul și în Acesta respiră universul. Prin urmare, omul trebuie
să mediteze la Brahman cu o minte calmă.
Acum, cu adevărat îți spun, omul este format din voință. După dorințele
pe care le înaintează în lume, așa va deveni el în momentul când pășește
în lume. Cu această cunoaște în minte, lasă omul să își formeze voința.”
VI.2.1. ”La început, draga mea, acest univers era Existența (Sat), una fără o
a doua. Unii spun că la început a existat neființa (asat), una fără o a doua;
și din această neființă, a luat naștere Existența.”
VI.2.2. Aruni a spus: ”Dar cum poate fi așa, draga mea? Cum poate
Existența să ia formă din neființă? Nu, dragul mea, numai Existența se afla
la început, una fără o a doua.”
VI.2.3. ”Aceasta (Existența sau Brahman) s-a gândit: ”De ce să nu creez mai
multe; de ce să nu cresc.” A creat focul. Focul s-a gândit: ”De ce să nu
creez mai multe; de ce să nu cresc.” Așa că a creat apa. De aceea, atunci
Upanișadele 83
când unei persoane îi este cald și transpiră, apa este produsă de foc
(căldură)”
VI.8.7. ”Acum, ceea ce este esența subtilă – în aceasta, tot ce există are un
sine. Acesta este Adevărul. Acesta este Sinele. Asta ești tu, Sveraketu.”
”Rogu-te, mărite Domn, dă-mi mai multe instrucțiuni”, a spus fiul. ”Așa
să fie, dragul meu”, a răspuns tatăl.
VI.9.1-2. ”Așa cum albinele, dragul meu, produc miere prin strângerea
polenului din plante din diverse locuri și prin reducerea acestuia într-o
singură formă și așa cum plantele nu sunt înzestrate cu puterea de a
discerne pentru a putea spune: ”Eu sunt esența acestei plante”, sau ”Eu
sunt esența acelei plante” – la fel, dragul meu, cu adevărat îți spun, toate
aceste creaturi, cu toate că realizează Existența pură, nu știu că au realizat
Existența Pură.”
VI.13.1. ”După ce pui această sare în apă, să te întorci la mine în zori”. Și

așa a făcut. I-a spus, ”Dragul meu, adu-mi sarea pe care ai pus-o în apă
peste noapte.” Dar acesta nu a putut-o găsi.
VI.13.2. ”O dragul meu (tu nu o poți percepe), fiind în această formă

dizolvată. Acum, dacă vrei să o percepi, ia o gură de pe suprafața apei. Ce
gust are?”
”Este sărată”.
”Ia o gură de la mijlocul vasului cu apă. Ce gust are?”
”Ia o gură de la fundul vasului cu apă. Ce gust are?”
”După ce arunci această apă, întoarce-te la mine.”
Acesta a făcut în consecință și a spus, ”Acea (sare) există întotdeauna”.

Către el, acesta (tatăl lui) i-a spus, ”O, dragul meu, nu poți percepe
Existența căci este prezentă, cu adevărat, aici și acum. Fără îndoială este
aici.”
VI.13.3. ”Ceea ce este această esență subtilă, are Asta ca Sine. Acesta este
Adevărul. Acesta este Sinele. Asta ești Tu, O Svataketu.”
VII.1.1. OM. Narada s-a apropiat de Sanatkumara spunând, ”Învață-mă, O

venerabile domn.”
Iar acesta i-a spus: ”Ai venit la mine cu ceea ce cunoști. Eu te voi învăța
despre lucrurile care sunt dincolo de acestea.”
VII.1.2. ”O, venerabile domn, am citit Rig-Veda, Yajur-Veda, Sama-Veda și pe

cea de-a patra, Atharva-Veda. Istoria și mitologia, a cincea Vede, gramatica,
ritualurile pentru Spiritele Strămoșilor, matematică, subiectul
dezechilibrelor naturale, mineralogie, logică, etică, etimologie, subiectul
cunoașterii antice cu privire la Vede, știința elementelor, știința tragerii cu
arcul, astronomia, știința șerpilor, subiectul artelor plastice – știu despre
toate acestea, O venerabilule!”
VII.1.3. ”O venerabilule, așa cum sunt, știu subiectele doar textual. Însă nu
sunt un cunoscător al Sinelui. Am auzit, de la oameni venerabili ca tine, că
acela care cunoaște Sinele depășește nefericirea. Așa sunt eu, plin de
nefericire. O venerabilule, te rog ghidează-mă dincolo de nefericire.”
Acesta i-a spus: ”Toate acestea, despre care tu ai învățat, sunt simple
nume.”
Upanișadele 85
VII.23.1. ”Ceea ce este cu adevărat Infinit, aceea înseamnă bucurie. Nu

poți găsi fericire în ceea ce este infinit. Numai ceea ce este Infinit îți oferă
bucurie.”
VII.24.1. ”Ceea ce este Infinit este ceea ce, odată ce devine cunoscut
omului, acesta nu mai vede nimic altceva, nu mai aude nimic altceva, nu
mai înțelege nimic altceva. Așadar, ceea ce este finit este locul în care omul
vede altceva, aude altceva și înțelege altceva. Ceea ce este cu adevărat
Infinit este nemuritor. Pe de altă parte, ceea este finit este muritor.”
VII.25.1. ”Ceea ce este Infinit, este dedesubt. Și este deasupra. Și este în

spate. Și este în față. Și se întinde către sud. Și se întinde către nord. Ceea
ce este Infinit reprezintă, cu adevărat, toate acestea.
În continuare, urmează instrucțiunile cu privire la Ceea ce este Infinit, în
raport cu ”Eu”: ”Eu, cu adevărat, sun dedesubt. Și sunt deasupra. Și sunt
în spate. Și sunt în față. Și sunt către sud. Și sunt către nord. Sunt, cu
adevărat, toate acestea.”
VII.25.2. În continuare îți vor da instrucțiuni cu privire la Ceea ce este

Infinit în raport cu Sinele: ”Sinele este, cu adevărat, dedesubt. Și este
deasupra. Și este în spate. Și este în față. Și se întinde către sud. Și se
întinde către nord. Ceea ce este Infinit reprezintă, cu adevărat, toate
acestea.”
”Cu adevărat îți spun, acela care vede asta, reflectă la asta și înțelege asta
se bucură de realizarea Sinelui, acționează având cunoaștere de Sine, se
bucură având cunoaștere de Sine, descoperă Sinele. Chiar și atunci când își
desfășoară existența în corpul fizic, acesta devine un conducător al sinelui.
Dobândește libertate infinită în toate lumile.”
”Însă aceia care gândesc diferit de aceasta îi au pe alții drept conducători
ai lor; ei trăiesc în lumi perisabile. Ei nu au libertate în toate lumile.”
VII.26.1. ”Pentru acela care vede asta, reflectă la asta, înțelege asta, prana
înflorește din Sine, speranța înflorește din Sine, amintirile izvorăsc din
Sine, akasha înflorește din Sine, focul răsare din Sine, apa curge din Sine,
apariția și dispariția răsar din Sine, hrana reiese din Sine, forța răsare din
Sine, înțelegerea reiese din Sine, meditația reiese din Sine, considerația
reiese din Sine, voința răsare din Sine, mintea ia formă din Sine, vorbirea
izvorăște din Sine, numele răsar din Sine, imnurile sacre izvorăsc din Sine,
sacrificiile iau naștere din Sine – iată, toate acestea izvorăsc din Sine.”
Mundaka Upanishad
I.1.3. Saunaka, mare gospodar, s-a apropiat de Angiras cu milostenir și i-a

spus: ”Venerabile domn, ce este acel lucru prin cunoașterea căruia toate
devine cunoscute?”
I.1.4. Acesta i-a spus: ”Trebuie avute două tipuri de cunoașteri – asta ne
spun cei ce au cunoaștere de Brahman. Acestea sunt Cunoașterea
Superioară și cunoașterea inferioară.”
I.1.5. ”Dintre acestea două, cunoașterea inferioară conține Rig-Veda, Yajur

Veda, Sama-Veda, Atharva-Veda, siksha (fonetica), kalpa (ritualurile),
vyakaranam (gramatica), nirukta (etimologia), chhanda (matematica) și jyotis
(astronomia); iar Cunoașterea Superioară este aceea prin care se realizează
Imperisabilul Brahman.
Upanișadele 87
I.1.6. ”Prin Cunoaștere Superioară, acela care este înțelept vede

pretutindeni Brahman, care altfel nu poate fi văzut sau perceput, care nu
are rădăcini sau însușiri, nu are ochi sau urechi, nici mâini sau picioare;
care este etern și omniprezent, a tot pătrunzător și extrem de subtil; care
este imperisabil și sursa tuturor ființelor.”
I.1.12. ”Lasă-l pe Brahmin, după ce a examinat toate aceste lumi pe care le-
a dobândit prin activități, să își dobândească libertatea din mijlocul
dorințelor: nimic din ceea ce este etern nu poate fi realizat de ceea ce nu
este etern.”
II.2.11. ”Acest Brahman nemuritor este în față, acest Brahman este în spate,
acest Brahman este în stânga și acest Brahman este în dreapta. Numai
Brahman transcende tot ce se află deasupra și dedesubt; acest univers
reprezintă unicul Brahman Suprem.”
III.1.8. ”Neputând fi cuprins cu vederea sau cu alte simțuri, nici prin

vorbire, nici prin penitență, ori prin sacrificii; ci dezvăluit în forma pură
prin iluminare și înțelegere, numai atunci Îl poate percepe omul prin
meditație.”
III.2.5. ”Realizând existența lui Atman, văzătorii se bucură de această

Cunoaștere. Sufletele lor se înalță în Sinele Suprem, se eliberează de
pasiuni, își stabilesc liniștea în minte. Aceste suflete calme veșnic devotate
Sinelui, Îl văd pretutindeni pe Brahman cel omniprezent, iar la sfârșit
pășesc spre lumină, care se află în toate.”
III.2.8. ”Așa cum râurile curgătoare se pierd la vărsarea în mare,

rătăcindu-și numele și formele, așa și un om înțelept, eliberat de nume și
de formă, realizează Purusha, care este ceva mai suprem decât Marele
Adevăr.
III.2.9. ”Acela care cunoaște Supremul Brahman devine, cu adevărat,

Brahman. În familia sa, nimeni nu se naște ignorant față de Brahman.
Acesta pășește dincolo de nefericire; pășește dincolo de răutate; se
eliberează de încătușările inimii, devine nemuritor.”
Taittiriya Upanishad
II.1.3. OM. Acela care are cunoaștere despre Brahman realizează Adevărul
Suprem. Despre cele de mai sus, este consacrată următoarea mantra:
”Acela care are cunoaștere despre Brahman, care reprezintă Realitatea,
Cunoașterea și Infinitatea, ascunse în peștera inimii și în cel mai suprem
eter (akasha) – acela, fiind unul și același cu omniscientul Brahman, se
bucură simultan de toate dorințele.”
Din Atman s-a născut eterul; din eter, aerul; din aer, focul; din foc, apa; din
apă, pământul; din pământ, plantele; din plante, hrana; din hrană, omul.
II.6.1. ”Dacă omul cunoaște Brahman ca fiind inexistent, el însuși devine

inexistent. Dacă el cunoaște Brahman ca fiind existent, atunci el însuși
devine existent.”
…Și-a dorit: ”De ce să nu creez mai multe; de ce să nu cresc.” A făcut

sacrificii. Făcând sacrificii, El a creat toate acestea – orice ar fi El. După ce a
creat toate acestea, le-a pătruns pe toate. După ce le-a pătruns pe toate, s-a
transformat atât în lucruri manifestate, cât și nemanifestate, atât definite
cât și nedefinite, atât sprijine cât și nesprijinite, atât inteligente cât și
neinteligente, atât reale cât și ireale. Satya (Adevărul) devine toate acestea;
orice ar fi acestea. Prin urmare, se numește ”Adevărul”.
Upanișadele 89
II.7.1. ”La început nimic din toate acestea nu exista. Din acesta s-a născut
tot ceea ce există. Acesta S-a creat prin Sine; prin urmare, se spune că este
”Conceput prin Sine”.
… Când omul găsește sprijin de neclintit în Ceea ce este invizibil, fără de
formă fizică, indefinibil și insustenabil, atunci deprinde acesta curajul fără
de frică.
Dacă face și cea mai mică diferențiere în Acesta, tot ce îl așteaptă este frica.
Acesta se transformă în teamă pentru cunoscătorul care nu reflectă.
Kena Upanishad
I.3-4. Ochiul nu își mărește orizontul de percepție și nici vorbirea ori
mintea. Noi nu avem cunoaștere despre Asta; și nu înțelegem cum poate
povățui cineva despre Asta. Este diferit de ceea ce ne este cunoscut; este
dincolo de necunoscut. Așa am auzit de la vechii preceptori care ne-au
povățuit despre Asta.
I.5. Ceea ce nu poate fi exprimat prin vorbire, dar prin care este exprimată
vorbirea – acesta este Brahman și nu ceea ce oamenii preaslăvesc în timpul
vieții.
I.6. Ceea ce nu poate fi perceput de către minte, dar prin care, se spune,
mintea este percepută – acesta este Brahman și nu ceea ce oamenii
preaslăvesc în timpul vieții.
I.7. Ceea ce nu poate fi perceput de către ochi, dar prin care, se spune,
ochiul este perceput – acesta este Brahman și nu ceea ce oamenii
I.8. Ceea ce nu poate fi perceput de către ureche, dar prin care, se spune,
urechea este percepută – acesta este Brahman și nu ceea ce oamenii
I.9. Ceea ce nu poate fi perceput cu ajutorul mirosului, dar prin care, se

spune, mirosul percepe un obiect – acesta este Brahman și nu ceea ce
oamenii preaslăvesc în timpul vieții.
II.3. Lucrul prin care Brahman nu poate fi perceput, are cunoaștere de El;
lucrul prin care Brahman poate fi perceput, nu are cunoaștere de El. Nu
este descoperit de cei ce Îl cunosc; este cunoscut de cei ce nu Îl cunosc.
II.5. Dacă un om are cunoaștere despre Atman în timpul vieții sale, acesta
îndeplinește scopul fundamental al vieții. Dacă nu Îl descoperă în timpul
vieții, îl așteaptă mare năpastă. După realizarea Sinelui din fiecare ființă,
cel înțelept părăsește lumea și devine nemuritor.
Katha Upanishad
I.2.5. Cei care rătăcesc în întuneric, dar care se consideră a fi înțelepți și
erudiți, se învârt în cerc, rătăcesc într-un labirint, asemenea unui orb
condus de un alt orb.
I.2.7. Există mulți care nici nu au auzit vreodată de Atman; și deși au auzit
de El vreodată, mulți nu au înțeles. Minunat este acela care relevă natura
Atman; și cu adevărat, rar este acela care să asculte; cu adevărat, rar este și
acela care să experimenteze Atman povățuit de un preceptor priceput.
Upanișadele 91
I.2.12. Înțeleptul care, prin concentrarea Sinelui, realizează Adevărul

primordial, strălucitor, care este dificil de văzut, nemanifestat, ascuns și
care se stăruiește în buddhi și sălășluiește în corp – acela, cu adevărat, lasă
în urmă plăcerile și nefericirea.
I.2.18. Spiritul nu se naște și nici nu piere vreodată, nu a luat naștere din

ceva și nici nu dă naștere la ceva. Acest Sine Nenăscut, Etern, Veșnic și
Străvechi nu poate fi distrus, indiferent dacă se distruge corpul fizic.
I.2.23. Acest Atman nu poate fi realizat prin studiul Vedelor, sau prin
inteligență sau cel puțin prin ascultarea cuvântului scris în cărțile sfinte.
Este dezvăluit aceluia care alege să i se dezvăluie. Aceluia Atman se
dezvăluie în adevărata formă.
I.3.13. Omul înțelept trebuie să își unească vorbirea cu mintea iar mintea
cu intelectul. Trebuie să își unească intelectul cu Mintea Cosmică iar
Mintea Cosmică să o unească în Sinele în Pace.
I.3.14. Ridică-te! Trezește-te” Apropie-te de marele adevăr și învață. Calea

către adevăr este asemenea părții ascuțite a unei lame, așa că acela înțelept
spune: ”greu de străbătut și dificil de traversat.”
II.1.11. Numai prin minte se realizează existența Brahman; după ce este

realizat, omul nu mai vede multiplicitate în El. Acela care vede
multiplicitate în El va merge din moarte către moarte. Acesta este unicul
Adevăr.”
II.1.15. Așa cum apa pură turnată în apă pură devine una cu aceasta, la fel,
O Gautama, se întâmplă și cu Sinele celui înțelept care Îl realizează.
Isavashya Upanishad
5. Este mobil și statornic; este departe și este aproape. Se află în toate și în

afara tuturor.
6. Acela care este înțelept vede toate ființele din Sine și Sinele din toate
ființele; din acel motiv el nu poate urî pe nimeni.
7. În ochii aceluia care vede, toate lucrurile devin Sinele: cum să mai existe
deziluzie, cum să mai existe nefericire, în viața aceluia care descoperă
această unicitate?
10. Se spune că un lucru se obține prin cunoaștere; un alt lucru, se spune,

prin necunoaștere. Astfel am auzit de la înțelepții care ne-au învățat asta.
Aitareya Upanishad
I.1.1. La început, toate acestea erau Atman, unul fără un al doilea. Nimic
altceva nu mai licărea în existență. Și atunci, Și-a spus: ”Voi crea acum noi
lumi”.
Upanișadele 93
III.1.3. Acesta este Brahman, Acesta este Indra, Acesta este Prajapati; Acesta
este de natura tuturor zeilor; Acesta este în cele cinci mari elemente –
pământul, aerul, akasha (spațiul), apa, lumina; Acesta se află în toate
creaturile mici sau cele asemănătoare acestora; Acesta este originea (celor
mișcătoare și celor statornice) – acelora născute din ou, din pântece, din
trudă sau din muguri; El se află în cai, în vaci, în oameni, în elefanți – în
toate ființele care respiră, fie ele mișcătoare pe pământ sau zburătoare prin
aer sau nemișcătoare. Toate acestea sunt ghidate cu ajutorul Conștiinței
(Prajnanam), toate sunt sprijinite de Conștiință. Fundamentul (universului)
este Conștiința. Conștiința este Brahman.
Brahma Sutra
I.1.1. Așadar, o discuție trebuie purtată cu privire la Brahman.
I.1.2. Acesta (este Brahman) din care (sunt derivate) nașterea, etc., acestuia
(a universului).
I.1.3. (Brahman este omniscient) datorită existenței (Sale) ca sursa tuturor

scripturilor.
I.1.4. Însă acel Brahman (este cunoscut din Upanișade), este obiectul
semnificației depline.
I.1.16. Toate celelalte nu constituie Sinele Suprem, deoarece acest lucru ar

fi ilogic.
I.1.19. Mai mult, scripturile propovăduiesc despre identificarea absolută a

acestuia cu acest (Sine).
Brahma Sutra 95
I.1.22. Spațiul (akasha) este Brahman, căci semnul distinctiv al Brahman este
dezvăluit.
I.4.15. (Inexistența nu este vid), datorită aluziei sale (la Brahman).
II.1.15. (Cauza și efectul nu sunt diferite una de cealaltă), căci efectul este
perceput când și cauza este prezentă.
II.1.19. Iar efectul nu este diferit de cauză în analogie cu o bucată de

material textil.
II.2.25. Iar (un suflet permanent trebuie admis) datorită aducerii aminte
(adică, a memoriei).
II.2.26. Nimic nu se naște din nimic, căci acest lucru nu este în acord cu
experiența.
II.2.42. (Punctul de vedere al Bhagavata conform căruia Samkarsana și alții

își au originea în mod succesiv din Vasudeva și alții este greșit), căci orice
origine (a sufletului) este imposibilă.
II.3.3. (Pasajul din Upanișade despre crearea spațiului are) un sens

secundar, căci creația adevărată este imposibilă.
II.3.6. Aserțiunea (Vedică) (conform căreia ”toate lucrurile devin

cunoscute când este cunoscut principiul unic”) poate rămâne neafectată
numai dacă efectele, toate, sunt identificate cu Brahman; iar acest lucru este
confirmat de textele Vedice.
II.3.9. Însă (originea) Existenței (Brahman) este imposibilă în raport cu

ilogicalitatea.
II.3.17. Sufletul individual nu are origine; deoarece Upanișadele nu

menționează despre asta, deoarece caracterul etern este cunoscut acestora
și datorită altor motive.
II.3.18. Sufletul este veșnic un cunoscător din însuși acest motiv (de a fi
fără de origine și indestructibil).
III.2.14. Brahman este, fără îndoială, fără formă, aceasta fiind trăsătura
dominantă (desprinsă din învățătura Upanișadică).
III.2.15. Și asemenea luminii, Brahman poate (fi considerat că) are diferite
înfățișări, astfel încât scripturile să nu își piardă din semnificație.
III.4.11. Cunoașterea și acțiunea trebuie împărțite în o sută de lucruri.
III.4.16. Mai mult, (din cunoaștere ia formă) distrugerea (întregii lumi).

Brahma Sutra 97
IV.1.5. Soarele, etc., trebuie privite așa cum este privit Brahman, datorită
preamăririi consecvente.
IV.2.16. Identificarea (absolută) (cu Brahman reiese) din autoritatea

afirmațiilor scripturale.
IV.4.1. După realizarea ”Iluminării”, sufletul se manifestă în propria

natură datorită utilizării termenului ”în sinea sa” (în Upanișade).
IV.4.2. Sufletul realizează apoi eliberarea, aceasta fiind afirmația

(Upanișadică).
IV.4.4. Prin eliberare, sufletul există într-o stare de inseparabilitate de

Sinele Suprem, căci așa este descris în Upanișade.
IV.4.6. Audulomi spune că sufletul eliberat se înrădăcinează în însăși

conștiința, aceasta fiind adevărata sa natură.
IV.4.22. Nu există cale de întoarcere pentru sufletele eliberate, dacă este să

se țină seama de afirmațiile Upanișadice; nu există cale de întoarcere
pentru sufletele pline de atașamente, dacă este să se țină seama de
afirmațiile Upanișadice.
Bhagavad Gita
II.16. Nu există existenţă pentru efiinţă şi nici nonexistenţă pentru fiinţă.

Hotarul lor este văzut de cel care cunoaşte adevărul.
II.46. Pe cât folosește un puț înconjurat din toate părţile de apă, pe atât
(folosesc) unui Brahmana înţelept toate Vedele.
III.3. După cum ţi-am spus şi înainte, O tu cel fără de păcat, în această
lume există două căi: cea a şcolii Sankhya cu devotament pentru cunoaştere
şi cea a şcolii Yoga cu devotament pentru acțiune.
IV.24. Brahman este aducerea ofrandei, Brahman este ofranda jertfită; căci
Brahman este ofranda jertfită în focul lui Brahman; acela care meditează la
sacrificiul lui Brahman, acela va realiza existența Brahman.
V.8-9. ”Nu eu făptuiesc ceva”; aşa gândește cel concentrat care cunoaşte
adevărul – atunci când vede, aude, atinge, miroase, mănâncă, merge,
doarme, respiră, vorbește, dă drumul, prinde, închide şi deschide ochii –
Bhagavad Gita 99
amintindu-și că simţurile acţionează prin intermediul obiectelor

senzoriale.
VI.9. Cel cu spiritul egal, când se află între binevoitori, prieteni, duşmani,
străini indiferenți, oameni de ocară, rude, virtuoși sau păcătoși, acela se
deosebește (de ceilalţi oameni).
VI.25. Puțin câte puțin să se oprească cu mintea susţinută prin intelect

(buddhi); cu mintea fixată în Sine, fără să se gândească la ceva.
VII.24. Cei fără minte Mă cred că eu sunt cel nemanifestat intrat în starea
de manifestare; ei nu cunosc natura Mea superioară neclintită, supremă.
IX.24. Eu sunt Cel care are parte de toate sacrificiile şi numai eu sunt
Stăpânul lor; deoarece ei nu Mă recunosc aşa cum sunt, aceştia se pierd.
IX.34. Fii cu gândul la Mine, dăruit Mie, sacrifică-Mi Mie și cinsteşte-Mă

pe Mine. La Mine vei ajunge concentrându-te astfel, avându-mă pe Mine
drept ultim scop.
X.4-5. Inteligența, înțelepciunea, netulburarea minţii, răbdarea, adevărul,

stăpânirea de sine, liniştea, fericirea, durerea, nașterea, moartea, frica şi
neînfricarea; inocența, egalitatea, mulţumirea de sine, austeritatea,
dăruirea, faima buna şi rea – toate sunt numai de la Mine, felurite stări ale
fiinţelor.
XII.5. Cei care-şi îndreaptă mintea asupra celui Nemanifestat au parte, pe

deasupra, de nenumărate greutăţi; căci Scopul, condiția de Nemanifestare,
este cu greu dobândită de cei ce au trup.
XIII.27. Cel care-l vede pe Supremul Stăpân Divin sălășluind la fel în toate
fiinţele, nepieritor când acestea pier, acela este cel care vede.
XIII.29. Cel care vede că pretutindeni toate faptele sunt îndeplinite de

Prakriti, şi că Sinele este nefăptuitor, acela este cel care vede.
XIV.17. Din Sattva se naşte Cunoaşterea, iar năzuința din Rajas; delăsarea
și tulburarea minţii vin din Tamas , la fel ca şi necunoaşterea.
XIV.20. Cel întrupat, trecând dincolo de aceste trei guna care sunt originea
trupului, este eliberat de naştere, moarte, bătrâneţe şi durere și dobândeşte
nemurirea.
XVIII.65. Fii cu mintea la Mine, dăruit Mie, sacrifică-Mi Mie, cinsteşte-Mă

pe Mine; la Mine vei veni. Asta ţi-o făgăduiesc; căci tu Îmi eşti drag.
Yoga Vasishtha
I.18.34. Nu e pe placul meu casa care este locaș al tuturor bolilor, un loc
unde ridurile, bătrânețea și problemele apar împreună cu boala tulburării
minții.
I.19.2. Rușine să le fie celor care, îmbătați cu licoarea înșelăciunii, și-au pus
speranța în corp și scopul în lume!
I.21.1. Care mai este frumusețea unei femei care nu e decât o păpușă din
carne, mușchi, oase și articulații în cușca fizică ghidată de sforile minții?
I.21.2. Caută să vezi frumusețea după ce dai deoparte pielea, carnea,

sângele, lacrimile, ochii, etc. De ce te amăgești în zadar?
I.21.10. Înzestrată cu frumoase mâini precum firicelele unei flori, cu

intenția de a distruge omul, o femeie frumoasă înveninează cu nebunie și
deziluzie asemenea unei ființe târâtoare veninoase.
I.21.12. Chiar și de la mare distanță, femeile sunt cu adevărat

combustibilul plăcut și intens care alimentează focul infernului. Pe cât
sunt de fermecătoare, pe atât de insipide.
I.26.9. Viața e complet efemeră, moartea e absolut crudă, tinerețea-i

nestatornică iar copilăria e înlocuită de necunoaștere.
I.31.12. Cum poate un om, care rătăcește în marea existenței lumești, să fie
deranjat de bolile dorinței și urii, de multitudinile de plăceri și bogății?
III.1.12. Numele pe care le îmbracă Suprema Realitate, precum Legea

Divină, Sinele, Supremul Brahman și Adevărul sunt născocite de oameni
învățați pentru scopul în care sunt utilizate.
III.5.5. Numele precum ”Sine” sunt atribuite celor Absolute, pe care

cuvintele nu le penetrează (nu le pot defini) și care sunt cunoscute Celui ce
s-a Eliberat. Acestea iau formă din natura inerentă.
III.5.6-7. Acela care este Sufletul (sau Purusha) pentru cei ce împărtășesc
opiniile filosofilor din școala Sankhya, Brahman pentru învățătorii de
Vedanta, Vijnana (sau inteligență), absolută și neîntinată pentru aceia care
cunosc Vijnana, Vid pentru cei ce cred în Vid și care dezvăluie razele de
lumină ale soarelui, este veșnic Vorbitorul, Gânditorul, Legea Divină,
Experimentatorul, Văzătorul și Făptuitorul.
III.6.1-2. Pe această cale (de eliberare), Cunoașterea înseamnă practică; de

nimic altceva nu mai e nevoie. Împlinirea cea mai de seamă ia naștere
numai din Cunoaștere; și nu prin durerea cauzată de practicile religioase.
Yoga Vasishtha 103
III.7.20. Aceea este natura Sinelui Suprem, în a cărui ocean imens al

conștiinței nu există decât absența completă a lumii așa cum este.
III.7.22. Aceea este natura Sinelui Suprem, care este gol în prezența
multitudinii de cuvinte, a cărei goliciune este, se spune, opusă golului și în
care se află lumea inexistentă.
III.7.31. Realitatea supremă (sau Absolută) nu este niciodată cunoscută de

nimeni fără (a realiza) imposibilitatea existenței naturale a acestui obiect
vizibil, numit lume.
III.9.14. După ce a renunțat la condiția celui eliberat în timpul vieții, când

corpul este copleșit de timp (sau învins de moarte), acesta dobândește
condiția celui eliberat după încetarea existenței corpului, asemenea
vântului (în urma) stării de repaus a aerului.
III.9.23. Orice ia formă, a luat formă sau va lua formă din această (lume),
El se află în orice obiect vizibil existent în cele trei perioade de timp, trecut,
prezent și viitor.
III.9.25. Rama! Acesta este numele eliberării. Este definită prin Brahman
(sau Realitatea Absolută). Este descrisă ca Nirvana (sau îndepărtarea
individualității și absorbția Spiritului Suprem), având o formă mai
întreagă decât întregul.
III.10.17. Lumina Realității Absolute, care are natura cerului, nu este decât
experiența Sinelui. Ceea ce se află înăuntru este experimentat numai de
către sine; nu de către alt sine.
III.11.5. (Lumea aceasta) nu este nici născută, nici nu merge spre

distrugere. Pentru ceea ce nu există de la început, cum ar putea arăta
facerea sa? Dar ce să mai spunem de cuvântul ”distrugere”?
III.13.40. Nimic nu este îndeplinit, nimic nu este născut și nimic nu este

perceput. Nu există nici falsitate și nici realitate. Nu există decât o entitate
fără de început și indestructibilă care se află în toate.
III.13.48-49. Chiar și când se formează percepția asupra lumii, nimic nu ia

formă de fapt. Văzduhul Suprem (Al Conștiinței), vid pretutindeni și clar,
este unicul stabilit.
III.21.58. Poate exista calea către distrugere și opusul ei numai pentru ceea
ce există cu adevărat. Cum poate exista distrugere pentru ceva ce nu există
cu adevărat?
III.21.72. Așadar, nu există negândire, nici neștiință, nici încătușare, nici

eliberare. Această lume este Conștiința Pură netulburată.
III.22.24. Oamenii înțelepți consideră meditarea la Asta, descrierea

Acesteia, povățuirea cuiva despre Asta și preaslăvirea Acesteia ca Practică.
Yoga Vasishtha 105
III.22.28. ”Lumea asta vizibilă nu s-a născut nici măcar la începutul

creației. Așadar, această lume și eu (sau ego-ul) nu existăm în toate
timpurile.” Astfel este afirmată practicarea cunoașterii.
III.22.31. Percepția absenței lumii vizibile este considerată cunoaștere

precum și Realitatea care trebuie cunoscută. Eliberarea finală (apare) prin
practicare. Așadar, practica este înălțarea primordială.
III.40.44. Astfel, această iluzie despre lume și-a dezvăluit aura de falsitate.
Este asemenea uniunii cu o femeie din vis. Deși este experimentată, este
caracterizată de irealitate.
III.40.57. Universul nu există fără gândire.
III.42.4. Așa cum moartea din vis a individului, care deși ireală seamănă cu
realitate, are loc dând naștere unei acțiuni ce poate fi percepută de simțuri
(precum lăcrimatul, sentimentul de nefericire, etc…), la fel, lumea este
reală pentru cei naivi sau dezorientați.
III.42.18. Dacă orașele și locuitorii orașului sunt ireali într-un vis, atunci,
pentru mine nu au nici o fărâmă de realitate aici (în starea de trezire), care
au aceeași formă (sau natură).
III.42.20. Așa cum eu sunt real pentru tine în existența lumească, însă care
nu este nimic altceva decât un mare vis, așa ești și tu real pentru mine.
Totul (se întâmplă) în vis. Așa este și modalitatea (de cunoaștere).
III.52.42. Căci Brahman (sau Realitatea Fundamentală) este pretutindeni

existentă, când, unde și în ce manieră ia formă totul, astfel și în această
manieră o percepe omul imediat, numai prin puterea (asemănătoare) unui
vis.
III.54.21. Aceasta nu e decât o irealitate care seamănă cu realitatea și care

este o apariție. Este nenăscută, dar totuși este experimentată. Nu este reală,
dar există ca o realitate.
III.54.67. Persoana conștientă sau sufletul nu moare și nici nu se naște. Ci

percepe în mod greșit acest lucru, asemenea unei confuzii (care apare)
într-un vis.
III.54.69. Spune-mi, cine (a văzut) conștiința să moară până astăzi – a cui,

care și cum? Sute de mii de corpuri mor. Conștiința rămâne imperisabilă.
III.57.50. Așa cum este starea de visare, așa este și starea de trezire. Nu e
loc de îndoială. Un oraș ireal apare în vis. La începutul creației, a apărut
lumea ireală.
III.61.24. Așa cum o păpușă, neformată însă, are o existență (potențială) în

lipiciul și în bucata de lemn (folosit pentru fabricarea păpușii) și așa cum
literele au o existență (potențială) într-o călimară cu cerneală, așa există și
lumea în Spiritul Suprem.
III.65.12. Și nu există dualitate (sau diferență) între Sinele Conștient (sau

Brahman) și sufletul individual, la fel, nu există nici o diferență între
Yoga Vasishtha 107
sufletul individual și mintea. Și cum nu există diferență între sufletul

individual și minte, la fel, nu există nici o diferență între corp și acțiunile
(sale).
III.66.8. Așa cum un om beat vede copacii unduindu-se din cauza

intoxicației, la fel și conștiința individualizată percepe lumile închipuite în
minte.
III.67.68. Percepțiile se distrug comparând Brahma (Stăpânul Divin

Creator) cu un vierme, în raport cu cunoașterea corectă.
III.67.76. Aceasta (lume) a apărut în falsitate; s-a dezvoltat în falsitate;

oferă false bucurii; și suferă o falsă distrugere.
III.67.79. Sinele este perceput spontan, ca și cum ar fi un altul, numai de

către sine.
III.95.3. Rama! Dacă e să observi comportamentul oamenilor neluminați,

vei descoperi afirmații cu privire la natură, ”sufletele individuale se nasc
din Brahman”.
III.96.25. Natura esențială a Sinelui este pură (Sau neîntinată). O a doua

opinie, care este întinată, este rostită din cauza necunoașterii. Aceasta este
necunoașterea (avidya).
III.96.29. Reduce imediat realitatea la irealitate sau ființa pură la o ființă

existentă în mod instant. Există o greșeală care se face în legătură cu
realitatea și irealitatea. Din această cauză, este descrisă ca iluzie (maya).
III.100.42. Iluzia încătușării, eliberării și alte asemenea nu există deloc în

mintea unui om înțelept. Rama! Iluzia, încătușarea, eliberarea și alte
asemenea există numai în mintea celui ignorant.
III.114.23. Mintea este înlănțuită de ideea fermă, ”Eu nu sunt Brahman.”
III.119.25. În starea de Pace Absolută, Spiritul Suprem există cu adevărat

în această manieră în această stare. Aici nu se mai poate vorbi despre
creație. Nu există nimic numit ”creație”, nicicând.
IV.1.21. Această lume obiectivă există (în Brahman) asemenea unui mugur
în interiorul seminței în momentul somnului adânc (sau în momentul în
care lumea dispare). Acest lucru nu este decât rodul ignoranței. Aceasta
este (necunoașterea din) copilărie.
IV.2.8. Rama! Așadar lumea nu a existat, nu există și nu va exista (în

Absolut). Numai Spațiul Conștiinței strălucește în propriul Sine, direct în
acest mod.
IV.38.7. Ceea ce face mintea, asta făptuiește corpul; ceea ce mintea nu face,
nu făptuiește nici corpul. Așadar, numai mintea este făptuitorul; și nu
corpul.
Yoga Vasishtha 109
IV.39.21. Aceasta (doctrina conform căreia totul este Brahman), când este
prezentată (sau dezvăluită), nu îi servește la nimic aceluia al cărui intelect
este necopt. Contemplând cu percepția bucuriilor pe care obiectele i le
aduc, această persoană se îndreaptă către pierire.
IV.39.24. Când cineva îi spune celui ignorant, pe jumătate trezit, că totul

este Brahman, acea persoană se va simți cu mult mai presus (sau mai
prejos) de acesta.
IV40.17. Rama! Aceasta aranjare a cuvintelor precum, ”(lumea) a luat ființă

prin Aceasta (Realitate Absolută) sau a luat ființă din Aceasta (Realitate
Absolută)”, se face numai pentru utilizarea în scripturi; și nu pentru a
ilustra realitatea (sau Realitatea Absolută).
IV.40.34. Din sălașul infinit al Brahman care este Totul și a tot pătrunzător,
nimic nu mai ia ființă. Așadar, ce există de aici nu poate fi decât Acesta
(Brahman).
IV.45.45. Ce nu există la început și la sfârșit are aceeași natură și în

prezent. Ce natură poate avea realitatea unui lucru care nu există la
început și la sfârșit?
IV.57.26. Omul trebuie să fie făptuitorul și nefăptuitorul acțiunilor și să

absoarbe Spiritul Suprem (sau samadhi). A deprins realizarea supremă și
este deja eliberat cel care a renunțat la toate eforturile (și speranțele) din
minte.
V.5.1. Ceea ce este constant de la început și până la sfârșit se numește Real;

și nu restul lucrurilor. Ceea ce este real la început și la sfârșit, este real și în
prezent.
V.5.25. Oameni! Nu există nici cea mai mică relație între acest Sine
neîntinat și corp, precum (nu există nici o relație) între aur și noroi, chiar
de am așeza aurul pe noroi.
V.18.62. ”Nu există loc acolo unde eu nu sunt; nu există nimic care să nu
îmi aparțină.” Gândind asta, intelectul celui înțelept (sau al celor ce au
realizat sinele) sunt eliberați de toate învelișurile (sau constrângerile).
V.29.10. Din ce motiv (sau prin ce anume) apare în mine dorința de

eliberare? Ce anume m-a încătușat până acum? Îmi doresc eliberarea, dar
nu sunt încătușat. Ce amăgeală e asta?
V.29.11. Nu există încătușare și nici eliberare. Naivitatea mea a luat sfârșit.

Care este scopul meditației și ce mi s-ar întâmpla dar nu aș mai medita?
V.29.15. Nu sunt mort, dar nici viu nu sunt. Nu am ființă și nici neființă și
nici nu sunt făcut din ceva real. Aceasta (lume obiectivă) nu îmi aparține;
și nici o altă lume nu îmi aparține. Slavă mie! Sunt extensiv (sau infinit).
V.43.16. Dacă un preceptor spiritual înalță o persoană ignorantă fără efort

propriu, din ce motiv nu ajută la înălțarea (sau eliberarea) unei cămile sau
a unui taur îmblânzit?
Yoga Vasishtha 111
V.43.17. Ceea ce este extraordinar este dobândit pentru sinele individual

prin mintea individuală care a fost cucerită, care nu a primit nici măcar
puțin de la Zeul Hari sau de la Guru (sau preceptorul spiritual) sau de la
bogăția agonisită.
V.54.72. Ființele înzestrate cu trup fizic, după ce au realizat, prin inimă

(sau intelect) condiția de Fericire Supremă, nu prețuiesc lumea vizibilă,
precum regii (care nu prețuiesc) sărăcia.
V.74.44. Lipsa de dorință este cea mai mare binecuvântare – mai mare
decât suveranitatea, cerul, luna, primăvara sau uniunea cu o femeie
frumoasă.
V.77.25. Înșfacă și dă drumul oricărui lucru în orice mod și se comportă

precum un copil când nu mai are de unde alege.
V.79.3. Percepția corectă este convingerea că aceste sute de grupuri de

obiecte au forme precum borcane, haine, etc., nu reprezintă decât Sinele și
că nimic altceva nu mai există.
V.89.17. Acum, nu mai înfăptuiește și nu își mai dorește nimic acela care a
descoperit sinele, care a depășit orice, care este liber de inițiative și care
este satisfăcut numai în Sine.
V.89.18. Pentru el, nu mai au nici un rost călătoriile, bucuriile, demnitatea,

onorurile, speranțele, viața și moartea.
VI/1.2.28. Acel Brahman Suprem, care este de natura Conștiinței, este

perceput în lumea inferioară, pe pământ, în ceruri, într-un fir de iarbă și în
inima unei creaturi vii. Cu adevărat, nu mai există nimic altceva.
VI/1.6.6. Sinele nu este legat de corp și nu există nici un corp în Sine.

Acestea se diferențiază în mod reciproc asemenea luminii și întunericului.
VI/1.9.20. Percepția cunoașterii și a ignoranței nu există. Fii acela ale cărui

picioare sunt adânc înfipte în Realitatea reziduală. Nu există nimic
asemănător ignoranței sau cunoașterii. De ajuns cu acest capriciu.
VI/1.11.16. Tot ce se poate vedea în această vastă rețea de lumi, totul este
Brahman neîntinat. Acest lucru este stabilit.
VI/1.11.90. Eu sunt cel neîntinat, care este Conștiința (existentă) mereu

înăuntrul și în afara multitudinii de obiecte precum un munte, sub forma
Existenței generale.
VI/1.29.128. Este necesar să știi asta în timpul închinării la o Zeitate, prin

care Stăpânul Sinelui este preaslăvit cu flori sub forma liniștii și a
conștiinței. Preaslăvirea unei forme nu înseamnă preaslăvire adevărată.
VI/1.33.42. Această falsitate a lumii a apărut numai sub forma unei simple
imaginații. Dar vai! Dispare undeva în lipsa imaginației.
Yoga Vasishtha 113
VI/1.39.50. Sinele trebuie preamărit întotdeauna, prin abandonarea a ceea

ce nu reprezintă o sursă a dorințelor precum și a ceea ce reprezintă o sursă
a dorințelor și prin acceptarea ambelor condiții.
VI/1.42.16. Conștiința, sub forma imaginației, determină tot teatrul din

conștiință. Lumea este asemenea creației, cufundându-se și reieșind din
vis.
VI/1.48.12. Nu există nici existență, nici inexistență și nici calea de mijloc.

Nu există nici vidul sau absența acesteia. Nu se poate spune nici că există,
nici că nu există. Nu se află în aria de cuprindere a vorbirii.
VI/1.49.17. Modalitatea de înțelegere, precum ”asta este avidya (sau

neștiința); asta este jiva (sau sufletul individual)”, a fost înființată de cei
mai buni cunoscători ai lumilor pentru instruirea celor neluminați.
VI/1.49.23. Eu sunt Brahman. Cele trei lumi sunt Brahman. Tu ești, fără
îndoială, Brahman. Universul vizibil (tot Brahman este). Nu există o a doua
percepție. Procedează așa cum dorești.
VI/1.51.13. Numai aceasta este natura Neștiinței care constă din irealitate
care, dacă este observată, își găsește cu siguranță sfârșitul și nu mai poate
fi văzută deloc.
VI/1.93.62. Totul i se oferă aceluia care nu ia nimic la schimb. Totul îl

așteaptă ce acela care renunță la toate.
VI/1.95.3. Cum poate Brahman, Realitatea Absolută, care nu este

făptuitorul, fapta sau mijlocul, care este necauzal, fără origine și care nu
poate fi discutat sau înțeles, să devină creatorul (lumii)?
VI/1.95.17. Dacă vorbim despre absența unei cauze, această lume nu

reprezintă rodul acțiunii nimănui. Datorită absenței cauzalității, există
întotdeauna absența efectului. Este necesar să cunoști această lume (care
apare) ca o consecință a iluziei.
VI/1.96.17. Această Realitate Supremă este atât de extraordinară, încât, în

fața Acesteia, această lume este cât un atom și, uneori, nici măcar nu se
arată deloc.
VI/1.98.8. Cuvintele celui naiv, care spun că Ishvara (sau Stăpânul Divin
Suprem), care este fără de nume, invincibil, fără de formă și Sinele propriu
au creat lumea, nu sunt decât ridicole.
VI/1.99.8. Fiule! Acest spațiu al Conștiinței care strălucește cu claritate,

apare cu adevărat în lume. Nu mai există nici o altă lume (diferită de
Conștiință).
VI/1.108.20. Toate creaturile, indiferent de natura lor, stăruie numai pentru

a găsi fericirea.
VI/1.111.31. A renunța la ego (sau la sentimentul de ”eu” care este cauza

tuturor gândurilor) este mai ușor de făcut decât a rupe o floare sau a clipi
din ochi. Nu există nici cel mai mic impediment în a face asta.
Yoga Vasishtha 115
VI/1.115.36. Este un mare renunțător acela care are convingerea că:

”Pentru mine nu există corp, sau naștere, sau acțiuni bune sau rele.”
VI/1.125.1. Doctrina stabilită a scripturilor, care relevă natura Spiritului

Suprem, nu este decât refuzarea la tot (la orice altceva decât Brahman). Aici
nu există nici Neștiință, nici Iluzie. Acest (Univers) este Brahman cel liniștit
fără un curs al existenței.
VI/2.1.3. Cei care cunosc (procesul de) imaginație identifică numai gândul
de forma ”Eu am crezut” (sau sentimentul de ”eu”) cu imaginația.
Contemplarea la asta (gândul de forma ”Eu am crezut”) în raport cu
spațiul (Conștiinței) se numește renunțare la imaginație.
VI/2.8.3. Dacă privim la ego, aflăm că, fără îndoială, nu există în

permanență. (Dacă îl investigăm prin contemplare interioară, ego-ul
dispare). Cunoașterea acestuia este suficientă. Doar prin aceasta
(investigare), este distrus complet.
VI/2.9.27. Care este folosul utilizări multor cuvinte în acest scop? Este
explicat succint (după cum urmează): ”Imaginația este încătușarea minții.
Absența ei reprezintă condiția de eliberare.”
VI/2.25.12. Obiectul cunoscut prin conștiință este identificat numai cu

conștiința. Conștiința nu cunoaște ceea ce este inconștient datorită
diferenței în natură. Prin urmare, nu există dualitate.
VI/2.37.33. Când se reduce un obiect vizibil la o stare insipidă, nu mai

aduce nici o satisfacție și atunci, nu mai apare nici o dorință, numai atunci,
este realizată eliberarea.
VI/2.52.7. Fără a exprima dubii de tipul, ”Ce este această avidya și cum
(apare ea)?” vei înțelege ceea ce ești prin Cunoașterea (Sau Iluminarea)
prin care nici aceasta (lume) nici aceasta (avidya) nu există.
VI/2.60.28. Instrumentul de acțiune, acțiunea, făptuitorul, nașterea,

moartea și existența, totul este Brahman. Fără Acesta, nu poate exista nici o
idee.
VI/2.62.27. Aceasta (Realitate Absolută) nu poate fi exprimată în cuvinte,

este nemanifestată, dincolo de cunoașterea simțurilor și fără de nume.
Adevărata sa natură nu este, într-adevăr, subiectul învățăturii înțelepților.
VI/2.93.73. Toate bogățiile reprezintă calamități. Plăcerea este doar pentru

(a experimenta) durere. Viața este doar pentru (a experimenta) moarte.
Vai! Ce idee iluzorie!
VI/2.93.84. Splendorile tinereții sunt transiente precum umbrele formate

de norii de toamnă. Obiectele senzoriale aduc plăcere la prima vedere,
(dar) aduc durere în final.
VI/2.149.41. În ceea ce are natura Tuturor, totul există pretutindeni, prin

orice mijloc și întotdeauna. Așadar, în Realitatea Supremă, totul există
pretutindeni, întotdeauna și are natura tuturor.
Yoga Vasishtha 117
VI/2.151.10. Tu ești persoana din visele noastre iar noi suntem oamenii din
visul tău. Astfel, tot ceea ce există (adică, oameni și obiecte) există în mod
reciproc asemenea unui vis (în mintea celorlalți).
VI/2.174.24. (Eliberarea se obține) nu în locuri de pelerinaj, nici prin acțiuni

de caritate, nici prin abluțiune, nici prin învățare, nici prin meditație, nici
prin Yoga, nici prin austerități religioase, nici prin sacrificii.
VI/2.176.5. Așa cum Conștiința Absolută fundamentală strălucește în sine

asemenea naturii lumii într-un vis, la fel, la începutul creației, nu a luat
ființă nimic altceva decât (Brahman).
VI/2.195.38. ”Lumea cu o formă enormă există în Brahman care este fără de

formă, asemenea unei perle într-o scoică.” Acestea nu pot fi decât
cuvintele unui om smintit.
VI/2.195.44. Prin urmare, o apariție ireală asemenea unui vis, prin

multiplicitatea de forme precum creația, există în Sinele conștient. Acest
Sine Suprem este fără de formă.
VI/2.210.11. Tot ce există aici este o simplă impresie.
VI/2.213.11. Fiule! Aceasta (neștiință) nu piere niciodată deoarece nu

există. Nu există existență a ceea ce este ireal. Nu există inexistență a ceea
ce este real.
Povești din Yoga Vasishtha
Povestea celor trei copii nenăscuți
Era odată o mamă care i-a povestit copilului ei următoarea poveste de

amuzament. Într-un oraș care nu a existat niciodată, trăiau trei prinți, doi
dintre ei nefiind născuți iar cel de-al treilea neintrând niciodată în pântecul
nici unei mame. Într-o zi, aceștia au ieșit și s-au îmbăiat în trei râuri, două
dintre care erau deja uscate iar al treilea neavând niciodată apă în el.
Acolo, ei au stat în trei case, două dintre care nu au existat niciodată și una
nefiind construită încă. Apoi, au invitat trei musafiri, doi dintre care nu
avea gură iar al treilea neavând stomac.
Povestea unui Mithya-Purusha (Om Ireal)
Era odată un mithya-purusha (om ireal) care vroia să îngrădească spațiul. În

acest scop și-a confecționat un borcan, însă după ceva timp borcanul s-a
spart, lăsând omul să deplângă pierderea spațiului închis în borcan. Apoi
a săpat un puț, a construit un rezervor și a ridicat o casă cu patru etaje.
Însă toate aceste lucruri au fost distruse, unul după altul. Omul care
deplângea inutilitatea eforturilor sale de a conserva spațiul în formă finită,
moare în final.
Yoga Vasishtha 119
Povestea unui Bloc de Piatră
Odată, însuși Visishtha vroia să mediteze într-un loc solitar. Găsind numai
distragere pretutindeni, chiar și în planul eteric, s-a retras în planul
Shunya. Acolo, el și-a imaginat o colibă în care stă în samadhi. În acea stare,
el experimentează și rătăcește prin nenumărate lumi, fără asemănare.
Trezindu-se din starea samadhi, acesta aude un cântec dulce și melodios și
prin akasha-dharana (meditație în eter), află că sursa cântecului încântător
este o femeie frumoasă care, atunci când acesta îi cere, îi spune că, într-un
colț al lumii imaginate de el, există un munte. Pe un vârf al unei pietre de
pe acel munte, locuiește ea cu soțul ei. Amândoi simțeau nevoia de
cunoaștere a Sinelui, despre care îl întreabă pe Vasishtha. Acesta devine
curios, o acompaniază și îl găsește pe soțul ei acolo. Brahmana, soțul ei, de
când a realizat cunoașterea de Sine, se află în Nirvikalpa-samadhi și, prin
urmare, lumea sankalpa (imaginației sale) se prăbușește. Acest lucru îl vede
Vasishtha prin meditație. Întorcându-se, Vasishtha revine în coliba sa, dar
află că în propriul său corp, pe care l-a lăsat în colibă, a intrat sufletul unui
siddha. Retrăgându-și Vasishtha forța din sankalpa (imaginația sa) care a
creat coliba, aceasta s-a prăbușit odată cu corpul lui care se afla în colibă,
iar siddha a căzut la pământ în consecință. Vasishtha îi explică acestuia
problema și merg împreună în Siddhaloka și trăiesc acolo.
Povestea unei Chintamani (pietre filosofale)
Era odată un om în căutarea pietrei filosofale. Întâmplarea a făcut

ca acesta să o găsească accidental. Însă s-a gândit că piatra filosofală e ceva
prea valoros pentru a fi găsită atât de ușor și că era prea norocos să o
găsească atât de repede. Prin urmare, a aruncat-o, gândindu-se că nu era
decât o bucată de sticlă. Aruncând-o, acesta și-a continuat drumul și a
ajuns într-o pădure unde, în ciuda tuturor eforturilor sale, nu a găsit decât
bucăți de sticlă.
Ashtavakra Gita
I.4. Dacă rămâi în conștiință, privindu-te ca diferit de corp, vei deveni

fericit, liniștit și te vei elibera de încătușări.
I.7. Tu ești singurul martor la toate și ești întotdeauna complet liber. Cauza
încătușării tale este aceea că vezi martorul ca fiind altceva decât aceasta.
I.11. Dacă un individ se consideră liber, acela este liber, iar dacă se
consideră încătușat, atunci acela este încătușat. În această situație este
adevărată zicala, ”Cum e mintea, așa-i și omul”.
I.15. În realitate, nu ești încătușat și nu ești făptuitorul acțiunilor, deja

iluminat în sine și neîntinat. Cauza încătușării tale este aceea că încă mai
încerci să îți liniștești mintea.
I.7. Din ignoranța sinelui, apare lumea, iar prin cunoașterea sinelui,
aceasta încetează să mai apară. Din ignoranța față de frânghie, aceasta
pare a fi un șarpe, iar prin cunoașterea naturii acesteia, iluzia încetează să
mai apară.
II.17. Eu sunt conștiința pură deși prin ignoranță m-am imaginat ca având
mai multe însușiri. Prin reflectarea continuă la acest lucru, locul meu de
sălășluire este Realitatea Neimaginată.
II.18. Nu sunt nici încătușat și nici liber. Odată cu îndepărtarea cauzei,

dispare iluzia. Oh, universul, deși există în mine, nu există astfel în
realitate.
II.20. Corpul, cerul și infernul, încătușarea și eliberarea, precum și teama,

nu sunt decât rodul imaginației. Ce îmi mai rămâne mie să fac, natura mea
fiind conștiința?
II.25. Cât de minunat este că în Oceanul Infinit din mine, valurile ființelor
umane se ridică, se prăbușesc, se joacă și dispar, în armonie cu natura lor.
III.3. Cunoscând că natura ta este Realitatea supremă în care universul

apare ca valuri ale mării, tu de ce alergi odată cu ele asemenea unei ființe
mizerabile?
III.4. După identificarea sinelui cu conștiința pură și cu frumusețea

supremă, mai există dorințe pentru obiecte sexuale sordide?
III.5. Atunci când înțeleptul a înțeles că el se află în toate ființele și toate

ființele se află în el, ar fi surprinzător să mai continue sentimentul
individualității în el.
Ashtavakra Gita 123
III.12. Cu ce îl putem compara pe acela care a realizat sinele, care se

bucură de cunoașterea de Sine și care nu mai tânjește nici măcar după
eliberare?
Janaka a spus:
VI.1. Eu sunt nelimitat ca spațiul iar lumea fenomenală e ca un borcan;
aceasta este cunoașterea. Astfel, nu trebuie renunțat, nici acceptat ori
distrus acest lucru.
VI.2. Eu sunt asemenea oceanului, iar universul este asemenea valurilor;

aceasta este cunoașterea. Astfel, nu trebuie renunțat, nici acceptat ori
VI.3. Eu sunt asemenea sidefului iar iluzia universului este asemenea

argintului; aceasta este cunoașterea. Astfel, nu trebuie renunțat, nici
acceptat ori distrus acest lucru.
VI.4. Eu sunt, cu adevărat, în toate ființele iar toate ființele sunt în mine.
Aceasta este cunoașterea. Astfel, nu trebuie renunțat, nici acceptat ori
VIII.1. Încătușarea apare atunci când mintea tânjește după ceva, jelește
după ceva, respinge ceva, se ține de ceva, se bucură pentru ceva sau se
supără pentru ceva.
VIII.2. Eliberarea are loc atunci când mintea nu mai tânjește după nimic,
nu mai jelește după nimic, nu mai respinge nimic, nu se mai ține de nimic,
nu se mai bucură pentru nimic sau nu se mai supără pentru nimic.
IX.3. Toate acestea sunt transiente și afectate de cele trei tipuri de durere.
Își găsește pacea acela care știe că toate sunt nesubstanțiale, josnice și
demne de respingere.
X.1. Cultivă indiferența pentru orice, după ce ai renunțat la kama (dorință)

care este inamicul, artha (prosperitatea lumească), realizată prin răutăți și
dharma (facerea de fapte bune), care este cauza acestora două.
X.2. Privește la prieteni, câmpuri, bogății, case, soții, daruri și multe astfel
de indicii ale unei averi bune ca la un vis sau ca la spectacolul unui jongler
care durează doar câteva zile.
X.3. Să știi că acolo unde există dorință există și lume. Detașându-te cu

hotărâre de toate atașamentele, pășește dincolo de dorință și fii fericit.
X.4. Încătușarea constă numai din dorință, iar distrugerea dorinței

reprezintă eliberarea. Numai prin detașarea de lume se poate atinge
stadiul de fericire constantă de realizare a Sinelui.
X.5. Tu ești unul, conștient și pur, în timp ce toate acestea sunt inerte și
inexistente. Ignoranța nu înseamnă nimic, așadar care este scopul
încercării de a înțelege?
X.6. Regate, copii, soții, trupuri, plăceri – ai pierdut acestea viață după
viață, fiindcă ai atașament față de ele.
Ashtavakra Gita 125
X.7. Destul cu bogăția, senzualitatea și faptele bune. În pădurea de

samsara, mintea nu a găsit niciodată satisfacție în acestea.
X.8. În câte cicluri de viață ai muncit din greu cu trupul, mintea și cu

vorba? Măcar acum, oprește-te!
XI.6. Realizând că ”Eu nu sunt corpul, iar corpul nu este al meu. Eu sunt
conștiința pură”, omul realizează starea supremă și nu își mai amintește
de lucrurile făcute sau nefăcute.
XI.8. Acela care știe cu siguranță că acest univers multiplu și minunat nu

este nimic, se eliberează de dorințe și devine Conștiința Pură și își găsește
pacea ca și cum nimic altceva nu mai există.
XII.1. Devin intolerant mai întâi față de acțiunile fizice, apoi de vorbirea
extinsă și apoi față de gândire. Numai așa mă voi stabili în Sine.
XIII.3. Recunoscând că, în realitate, nu se comite nici o acțiune, trăiesc

după bunul plac, făcând numai ceea ce îmi aduce soarta în cale.
XIII.5. Nu îmi aduce nici un beneficiu și nici o pierdere faptul că stau,

merg sau dorm, așadar, în consecință, trăiesc după bunul plac, fie că stau,
că merg sau că dorm.
XIV.3. După ce realizez existența Sinelui Suprem, care este Martorul și

Stăpânul Divin și după ce devin indiferent atât față de încătușare cât și
față de eliberare, nu mai simt nerăbdare pentru emancipare.
XIV.4. Diferitele condiții ale aceluia care este pustiit de îndoieli dar care pe
dinafară se comportă după bunul plac ca o persoană smintită, nu poate fi
înțeles decât de cei asemenea lui.
Ashtavakra a spus:
XV.1. În timp ce un om cu o inteligență pură își realizează scopul prin cele

mai comune mijloace, un altul poate rătăci în căutarea cunoașterii toată
viața sa și tot să rămână tulburat.
XV.3. Această conștiință a adevărului transformă un om elocvent,

inteligent și energic într-unul obtuz, idiot și leneș, așadar este evitat de cei
care sunt în căutarea satisfacerii plăcerilor.
XV.7. Natura ta este conștiința, în care se acumulează toată lumea,

asemenea valurilor mării. Asta ești tu, fără îndoială, așa că este timpul să
te eliberezi de toate tulburările.
XV.8. Ai nădejde, fiul meu, ai nădejde. Nu te lăsa amăgit de asta. Tu ești

însuși Stăpânul Divin, a cărui natură este cunoașterea, iar tu ești dincolo
de distrugerea naturală.
XV.9. Trupul, investit cu simțuri, stă drept, vine și se duce. Tu însuți nu vii
și nu pleci niciodată, așadar de ce să îți faci griji pentru acestea?
XV.10. Lasă-ți corpul să își găsească sfârșitul adus de Vârstă sau curmă-i
existența chiar acum. Ce ai câștigat și ce ai pierdut, tu, cel ce ești conștiința
pură?
Ashtavakra Gita 127
XV.11. Lasă valurile lumii să se ridice și să se spargă după propria ta

natură, marele ocean. Nu ai nimic de câștigat sau de pierdut.
XV.12. Fiul meu, natura ta este conștiința pură, iar lumea nu este separată
de tine. Așadar, cine o poate accepta sau respinge și cum și de ce?
XV.13. Cum poate exista naștere, karma sau responsabilitate în conștiința

cea neschimbată, pașnică, imaculată și infinită, care ești tu?
XV.18. Un singur lucru a existat, există și va exista în oceanul ființei. Nu

există încătușare sau eliberare. Trăiește o viață fericită și împlinită.
XV.19. Fiind conștiința pură, nu îți deranja mintea cu gânduri pro și

contra. Păstrează pacea cu tine și rămâi fericit în tine, căci ești esența
fericirii.
XV.20. Renunță total la meditație dar nu îți lăsa mintea să se atașeze de

nimic. Tu ești liber prin natură, deci ce vei obține dacă îți forțezi mintea?
Ashtavakra a spus:
XVI.1. Fiul meu, poți recita sau asculta nenumărate scripturi, însă nu te vei
stabili în adevăr până nu uiți de toate.
XVI.4. Fericirea nu aparține nimănui altcuiva decât aceluia care este

extrem de leneș, pentru care până și a deschide sau a închide ochii este un
deranj.
XVI.11. Dacă Shiva, Vishnu sau Brahma cel născut din floare de lotus ar fi
învățătorii tăi, până nu uiți totul nu te poți stabili în adevăr.
XVII.5. Cei ce își doresc plăceri și cei ce doresc eliberare se găsesc în

samsara, însă acela cu sufletul înălțat, care nu își dorește nici plăcere, nici
eliberare, este cu adevărat un om rar.
XVII.6. Numai cel cu o minte nobilă se eliberează din atracția sau repulsia
față de religie, bogăție, senzualitate, precum și față de viață sau de moarte.
XVII.8. Fiind împlinit prin cunoașterea de Sine și cu mintea absorbită și

mulțumită, cel înțelept trăiește în fericire, făcând, auzind, atingând,
mirosind și gustând.
XVII.9. Nu există niciodată atașament sau aversiune în cel pentru care

oceanul de samsara s-a uscat. Privirea lui este goală, comportamentul său
fără scop, iar simțurile sale inactive.
XVII.13. Omul eliberat este lipsit de dorințe pretutindeni. Acesta niciodată

nu blamează, nu preamărește, nu se veselește, nu este dezamăgit, nu oferă
și nici nu ia nimic.
Ashtavakra Gita 129
XVII.14. La un om cu sufletul înălțat, mintea este netulburată și echilibrată

fie la vederea unei femei pline de dorință fie în preajma morții, acela este
cu adevărat eliberat.
XVIII.5. Sinele care este absolut, fără de efort, neschimbător și neîntinat nu

este niciodată departe sau limitat. Acesta este realizabil oricând.
XVIII.7. Cunoscând totul ca fiind o simplă imaginație și pe el însuși ca

veșnic liber, cum s-ar putea comporta omul înțelept ca un netrebnic?
XVIII.14. Nu există iluzie, lume, meditația la Acesta sau eliberarea unui

suflet plin de pace. Toate aceste lucruri sunt simple roade ale imaginației.
XVIII.28. Cel ce se află dincolo de liniștea și distragerea minții, nu își

dorește nici eliberarea, nici opusul ei. Recunoscând faptul că lucrurile sunt
simple roade ale imaginației, acel suflet realizat trăiește ca Brahman aici și
acum.
XVIII.34. Cel obtuz la minte nu cunoaște renunțarea indiferent dacă

acționează sau abandonează acțiunea, în timp ce omul înțelept își găsește
pacea interioară pur și simplu prin cunoașterea adevărului.
XVIII.36. Cel obtuz la minte nu realizează eliberarea nici măcar prin

practică regulată, însă cel norocos rămâne liber și inactiv pur și simplu
prin puterea înțelegerii.
XVIII.37. Cel obtuz la minte nu realizează existența Brahman deoarece el

vrea să devină Brahman, în timp ce înțeleptul se bucură de Supremul
Brahman fără a-și dori să devină Brahman.
XVIII.56. Chiar și când există plăceri în fața sa, acesta nu se bucură și nici
nu suferă când este rănit. Numai cei asemenea lui cunosc minunata stare
în care se află acest om.
XVIII.57. Există sentimentul că e ceva ce trebuie realizat, acel ceva fiind

samsara. Înțelepții, care au forma goliciunii, care sunt fără de formă,
neschimbători și neîntinați nu văd nimic asemănător.
XVIII.58. Chiar și atunci când nu face nimic, cel naiv este agitat din cauza
neliniștii din el, în timp ce un om priceput rămâne neafectat chiar și atunci
când face ceea ce trebuie făcut.
XVIII.59. Fericit stă, fericit doarme și fericit vine și pleacă. Fericit vorbește
și fericit mănâncă. Aceasta este viața unui om cu pace în suflet.
XVIII.67. Plin de glorie este acela lipsit de dorințe, acela care este
înfățișarea perfectă a fericirii care este propria lui natură și care este
absorbit în mod constant de Sinele necondiționat.
XVIII.70. Omul pur care a experimentat Ceea ce nu poate fi Descris își

găsește pacea prin virtutea propriei sale naturi, realizând că toate acestea
nu sunt nimic altceva decât o iluzie și că nimic nu există.
Ashtavakra Gita 131
XVIII.76. Cel obtuz la minte nu se poate descotorosi de prostia sa nici

măcar la ascultarea adevărului. Pe dinafară poate părea liber de
imaginație, însă pe interior acesta tot tânjește după plăceri senzoriale.
XVIII.77. Deși în ochii lumii el este activ, omul care își canalizează
acțiunile prin cunoaștere nu mai găsește mijloace de a mai face sau de a
mai spune nimic.
XVIII.80. Nu există nici rai, nici infern și nici eliberare în timpul vieții. Într-
o coajă de nucă, în ochii văzătorului, nimic nu există cu adevărat.
XVIII.85. Omul înțelept, care trăiește indiferent ce îi rezervă viața,

cutreierând pe oriunde dorește și culcându-se pe oriunde îl găsește apusul
soarelui, poartă mereu pacea în el.
XVIII.87. Omul înțelept are bucuria de a fi complet în sine și de a nu avea

posesiuni, acționând după bunul plac, lipsit de dualitate și eliberându-se
de îndoieli și trăind fără atașamente față de nici o creatură.
XVIII.96. Niciodată fericit sau nefericit, niciodată detașat sau atașat,

niciodată în căutarea eliberării și niciodată eliberat, acesta nu este nici ceva
nici nimic.
XVIII.97. Fără a fi distras în condiții de distragere, fără dezechilibru în

condiții de tulburare, fără a-și prosti mintea în condiții de prostie
omenească, cel binecuvântat nu este nici măcar înțelept în înțelepciunea
sa.
XIX.1. Folosind cleștii cunoașterii adevărului, am reușit să extrag spinul

dureros al nesfârșitelor opinii din cotloanele inimii mele.
XIX.2. Pentru mine, cel stabilit în propria mea glorie, nu există obligații de
natură religioasă, senzualitate, posesiune, filozofie, dualitate sau non-
dualitate.
XIX.5. Pentru mine, cel stabilit în propria mea glorie, nu există starea de
visare sau de somn adânc și nici starea de trezire ori o a patra stare dincolo
de acestea și, cu siguranță, nu există nici teamă.
XIX.8. A vorbi despre cele trei scopuri ale vieții este nesemnificativ, a vorbi
despre yoga este inutil și a vorbi despre înțelepciune este irelevant pentru
mine, cel ce sălășluiește în Sine.
XX.2. Pentru mine, cel lipsit de sentimentul dualității, nu există scripturi,

nu există cunoaștere de sine, nu există minte detașată de obiecte, nu există
satisfacție și nici libertatea din prinsoarea dorințelor.
XX.3. Nu există cunoaștere sau ignoranță, nici ”eu”, ”aceasta” sau ”mine”,
nu există încătușare, nici eliberare și nici sărăcie sau natură a sinelui.
XX.6. Nu există lume, nu există căutător al libertății, nu există yogi, nu

există văzători, nimeni nu este încătușat și nimeni nu este eliberat. Rămân
în propria mea natură non-dualistă.
Ashtavakra Gita 133
XX.7. Nu există origine sau întoarcere, nu există scop, mijloace, căutători

sau realizări. Rămân același în propria mea natură non-dualistă.
XX.12. Pentru mine, care sunt veșnic statornic și indivizibil, stabilit în

mine, nu există activitate sau inactivitate, nu există eliberare și nici
încătușare nu există.
XX.13. Pentru mine, care sunt binecuvântat și fără limite, nu există inițiere
sau scriptură, nu există discipol sau învățător și nici un scop al vieții
umane nu există.
XX.14.Nu există existență sau inexistență, nu există unitate sau dualism.

Ce ar mai fi de spus? Nimic nu reiese din mine.
Mandukya Karika
I.12. Nici Sinele, nici alții, nici adevărul, nici neadevărul: prajna nu
cunoaște nimic. Turiya este mereu a tot văzător.
I.17. Dacă lumea fenomenală ar fi fost adevărată, ar dispărea fără îndoială.

Toată această dualitate nu e decât maya. Non-dualismul este Realitatea
Supremă.
I.18. Dacă multiplicitatea ar fi fost imaginată, aceasta ar dispărea. O astfel

de doctrină are scop pur instructiv. Atunci când este cunoscută, dualitatea
încetează să mai existe.
I.22. Omul care are convingerea, care știe calitatea egală și comună din
fiecare dintre cele trei stări, el, omul înțelept, merită venerarea și adorația
tuturor ființelor.
I.26. Pranava este, cu adevărat, Brahman inferior și este privit, din punct de
vedere tradițional, ca fiind Brahman superior. Pranava este unic, fără de
cauză, fără de precedent, fără interior, fără exterior, absolut, neschimbător.
Mandukya Karika 135
II.6. Ceea ce nu există la început și nu există nici la sfârșit cu siguranță nu

există la mijloc! Însă, asemenea iluziilor, acestea par adevărate.
II.12. Atman Cel cu iluminează Sinele, prin puterea proprii maya, se

imaginează în sine. El însuși este conștient de obiecte. Aceasta este
concluzia Vedantei.
II.14. Acele lucruri care există la nivel mintal atâta timp cât există
gândurile și lucrurile care există, de asemenea, din punct de vedere
obiectiv – toate acestea sunt simple imaginații. Nu există nici un motiv
pentru a face distincție.
II.17. Așa cum o frânghie, neputând fi observată în întuneric este asemuită

cu lucruri precum un șarpe, un pârâu, etc., la fel este și Sinele imaginat.
II.18. Așa cum imaginația dispare în momentul realizării naturii frânghiei

și că nu există dualitate, ”Aceasta nu este decât o frânghie”, la fel se
întâmplă și când Sinele este realizat.
II.19. Sinele este închipuit ca fiind forța vie (prana) și toate aceste entități
inumerabile. Aceasta este iluzia acestui (Sine) strălucitor prin care
individul este dus în eroare.
II.29. Orice ar apărea în fața noastră, există întotdeauna un lucru pe care îl

vedem. Ne identificăm cu acest lucru și credem că ne aduce bucurie.
Cufundându-ne în acesta, devenim absorbiți de acesta.
II.30. Acest Sine este privit ca fiind diferit datorită acestor obiecte care nu
se deosebesc unul de altul. Cine știe acest lucru cu adevărat își poate
imagina Sinele ca fiind orice altceva, iar asta fără ezitare.
II.32. Nimeni nu moare, nimeni nu se naște, nimeni nu este încătușat și

nimeni nu aspiră către înțelepciune, nici un căutător nu merge către
eliberare și nimeni nu este eliberat. Acesta este Adevărul Absolut.
II.34. Din punctul de vedere al Sinelui, lumea nu există; nu există nici în

mod independent, nici separat și nici altfel. Asta este ceea ce știu oamenii
înțelepți.
II.36. Cunoscând Asta astfel, fixează-ți mintea asupra Non-dualității. După

ce realizezi Non-dualitatea, acționează în lume ca un lucru lipsit de
rațiune.
II.38. După ce realizează Realitatea dinăuntru și lumea dinafară, omul

devine una cu Realitatea, își găsește bucuria în Realitate și nu se mai
întoarce de la Realitate.
III.1. Obligațiile religioase (dharma) asociate cu devotamentul apar în

momentul în care Brahman se presupune că S-a manifestat. Înainte de
naștere totul este fără de început (aja). Prin urmare, obligațiile religioase
sunt privite în mod tradițional ca fiind jalnice.
III.2. Astfel voi vorbi de ceea ce nu este jalnic, fără origine (ajati), care a
căpătat identitate. Astfel acele lucruri, care aparent iau formă peste tot, de
fapt nu se nasc deloc.
Mandukya Karika 137
III.3. Căci Sinele, asemenea spațiului, se apară ca suflete individuale (jiva),

precum spațiile limitate de vase. Agregatele sunt asemenea borcanelor,
etc. Aceasta este iluzia nașterii (jati).
III.4. Atunci când vasele, etc., sunt distruse, spațiile limitate de vase, etc.,
fuzionează complet în spațiu, așa cum sufletele individuale (jiva)
fuzionează, în acest caz, cu Sinele (Atman).
III.13. Identitatea fără distincție a jiva și a Atman este preamărită, iar

diversitatea este condamnată. Căci numai așa se manifestă tot ceea ce este
durabil.
III.14. Separarea, care este afirmată între jiva și Atman înainte ca actul
creației să fie considerat figurativ, făcând referire la viitor. Sensul primar
este, cu siguranță, nerezonabil.
III.15. Creația, care a fost explicată prin exemplul focului, metalului,

scânteilor (de foc) etc. este doar un mijloc de a introduce subiectul. Nu
există de fapt nici o diferență.
III.19. Non-dualismul devine diferit numai prin iluzie, căci ceea ce este
fără de început (aja) nu se schimbă în nici un fel. Căci, dacă s-ar schimba în
realitate, s-ar îndrepta către moarte.
III.24. Shruti declară: ”Nu există diversitate aici, etc.” și ”Indra prin
intermediul iluziei, etc.”, fiind fără de început, se naște numai prin iluzie
în diverse moduri.
III.25. Și prin refuzarea nașterii, se refuză și devenirea. În pasajul din shruti

”Cine i-ar mai da naștere?” cauza nașterii este refuzată.
III.26. În pasajul din shruti ”Nu este asta, nici asta” se refuză ceea ce este
explicat. Așadar, dat fiind că toate lucrurile sunt imperceptibile, acestea
sunt declarate ca fără de naștere (aja).
III.27. Căci nașterea a ceea ce este existent (sat) este rezonabilă prin iluzie și
nu în realitate. Cu adevărat, pentru acela pentru care nașterea este reală,
ceea ce se naște are un început!
III.28. Nașterea a ceea ce este inexistent nu este rezonabilă prin iluzie sau
realitate. Fiul unei femei sterpe nu este născut nici prin iluzie nici în
realitate.
III.31. Această dualitate, indiferent de ce formă îmbracă, fie ea mobilă sau

imobilă, este percepută cu mintea. Căci, numai atunci când mintea
încetează a mai fi minte, dualitatea dispare.
III.32. Când, drept rezultat al realizării adevărului, mintea nu mai

imaginează, intră într-o condiție de inexistență; în absența a ceva
imperceptibil, este imperceptibilă.
III.33. Ei dobândesc cunoașterea lipsită de imaginație, fără de început,

nediferită de ceea ce este cunoscut. Brahman este ceea ce este cunoscut, fără
de început și etern. Ceea ce este fără de început înțelege ceea ce este fără
de început.
Mandukya Karika 139
III.36. Brahman este fără de început, fără de visare, fără de dormire, fără
nume, fără formă, veșnic strălucitor, omniscient. Nu înfăptuiește nimic.
III.38. Nu există comprehensiune sau abandonare acolo unde nu există

gânduri. Atunci, cunoașterea se stabilește în Sine, este nenăscută și intră în
starea de individualitate.
III.43. Păstrând constant în minte faptul că totul suferă, individul trebuie

să se retragă din mijlocul dorințelor senzoriale. Păstrând constant în minte
ceea ce este fără de început, individul nu va mai putea vedea ceea ce este
născut.
III.46. Când mintea nu mai analizează și, din nou, când nu mai este
distrasă, atunci ceea ce este imobil și fără aparență devine Brahman.
III.47. Se spune că este liniștit în sine, calm, Nirvanic, indescriptibil,

fericire supremă, omniscient și fără de început prin caracterul nenăscut
știut.
III.48. Nici un jiva nu este, în fapt, născut. Nu există transformare pentru

acesta. Acesta este adevărul suprem, în care nimic nu se naște.
IV.4. Ceea ce este existent este fără de început; iar ceea ce este inexistent
este tot fără de început. Cei ce cred în dualitate, contrazicându-se între ei,
fără îndoială proclamă ceea ce este fără de început (ajati).
IV.10. Toate dharma sunt, intrinsec, fără de bătrânețe și fără de moarte.

Gândindu-se la naștere și la moarte, cei ce proclamă nașterea și moartea
decad.
IV.22. Nimic nu se naște, nici din sine nici din altceva. Nici un lucru –
existent, inexistent sau atât existent cât și inexistent – nu se naște.
IV.23. Din însăși natura lucrurilor, cauza, fiind fără de început, nu se naște
și nici efectul nu se naște. Dacă un lucru este fără de început, nu se poate
spune că produce efecte.
IV.26. Mintea nu atinge un obiect şi nici nu atinge înfăţişarea unui obiect.

De vreme ce obiectul este inexistent, înfăţişarea obiectului este tot
inexistentă.
IV.27. Mintea nu atinge niciodată un obiect (sau o cauză) în nici una din
cele trei perioade ale timpului. Neputând percepe obiectul (sau cauza),
cum poate fi aceasta înșelată?
IV.28. Prin urmare, nici mintea nici obiectul perceput de minte nu sunt
născute. Cei ce le consideră create, cu siguranță văd o urmă de pas pe cer.
IV.29. De vreme ce se spune că este născut ceea ce este nenăscut,

nenașterea este propria sa natură (prakriti). Nu poate exista nici o
schimbare în natură, în nici un fel.
Mandukya Karika 141
IV.30. Mai mult, samsara nu ar avea un sfârșit și nici un început. Iar

eliberarea (moksha), având un început, nu poate fi fără de sfârșit.
IV.31. Ceea ce nu există de la început și la sfârșit are aceeași soartă și în

prezent. Fiind la egalitate cu lucrurile ireale, acestea sunt considerate
ireale.
IV.38. Fiindcă nu este stabilită ideea creației (utpada), s-a afirmat că nimic
nu are origine. Nu poate exista creație a ceva ce este inexistent din ceva
existent.
IV.43. Cei ce se tem de doctrina nenașterii și care o iau pe un drum greșit

datorită percepției, nu sunt afectați de falsitatea jati (doctrina conform
căreia toate lucrurile sunt create). Falsitatea și efectele acesteia vor fi
neasemuite.
IV.45. Conștiința (vijnana), care poartă înfățișarea creației, mișcării și

ființării este, în realitate, nenăscută, nemișcată, pasivă, non-dualistă
(advaya) și este lipsită de caracterul ființării.
IV.46. Astfel mintea este nenăscută; astfel dharma (entitățile) sunt

considerate, tradițional, a fi nenăscute. Numai aceia care știu asta nu se
lasă induși în eroare.
IV. 54. Dharma nu sunt create de minte și nici nu este mintea creată de
dharma. Astfel, cei înțelepți achiesează caracterul fără de început al cauzei
și al efectului.
IV.55. Atâta timp cât există preocuparea privind cauza și efectul, tot atâta
timp există și ideea apariției (udbhava) cauzei și a efectului. Când ia sfârșit
preocuparea privind cauza și efectul, dispare și ideea apariției cauzei și a
efectului.
IV.56. Atâta timp cât există preocuparea privind cauza și efectul, tot atâta
timp continuă samsara. Când ia sfârșit preocuparea privind cauza și
efectul, nu mai poate exista samsara.
IV.57. Ținând seama de adevărul relativ (samvriti), totul se naște; așadar

nimic nu este etern (sasvata). În realitate, nimic nu este așadar creat; deci,
nimic nu poate fi anihilat (uccheda).
IV.58. Acele dharma despre care se spune că sunt născute, sunt, de fapt,
fără de început. Nașterea lor este asemenea unei iluzii, iar acea iluzie în
sine nu există.
IV.71. Nici o ființă vie nu se naște; nu poate avea nici o transformare a

acesteia. Acesta este adevărul suprem conform căreia nimic nu se naște.
IV.73. Ceea ce există ținând seama de adevărul relativ imaginat, nu există

ținând seama de adevărul absolut. Ceea ce ar exista ținând seama de
adevărul relativ dependent nu există ținând seama de adevărul absolut.
IV.74. Ceea ce este nenăscut ținând seama de adevărul relativ imaginat

(kalpita-samvriti) nu este, ținând seama de adevărul absolut, nici măcar
Mandukya Karika 143
nenăscut. Dar este născut conform adevărului relativ, care este o

”înfățișare dependentă” (paratantrabhinispatti).
IV.75. Există preocuparea persistentă pentru ceea ce este inexistent; însă

dualitatea nu există cu adevărat. Numai prin realizarea inexistenței
dualității se poate realiza caracterul nenăscut, lipsit de cauzare.
IV.79. Când mintea este preocupată cu ceea ce este inexistent, se întoarce

către ceea ce este similar. Numai prin realizarea inexistenței unui lucru,
mintea se depărtează de acel lucru, neinfluențată de nimic.
IV.82. Stăpânul Divin (Bhagavan) este întotdeauna învăluit cu ușurință și

descoperit cu dificultate prin percepția unei dharma sau a alteia.
IV.83. ”Există”, ”nu există”, ” există și nu există” și din nou ”nu este nici
existent și nici inexistent”: un om imatur îl învăluie pe Stăpânul Divin cu
noțiuni de mobilitate, statornicie, ambele și de inexistență a amândurora.
IV.84. Acestea sunt cele patru alternative (kotya chatasra) de percepție prin
care Stăpânul Divin este veșnic învăluit. Stăpânul Divin este neatins de
acestea. Acela care vede acest lucru este a tot văzător.
IV.93. Prin propria lor natură (prakriti) toate dharma sunt pasive în natura
lor, necreate (anutpanna), complet nemodificate, aceleași și fără deosebire.
Realitatea fundamentală este fără de început, uniformă și neînfricată
(visharada).
IV.94. Pentru cei ce sunt fascinați de multiplicitate, rătăcind pe căile

dualității, vorbind mereu despre pluralitate, nu există perfecțiune. Se
spune despre ei că sunt jalnici.
IV.95. Numai cei ce au convingerea fermă cu privire la nenaștere și la

uniformitate devin mari cunoscători ai adevărului. Dar oamenii obișnuiți
din lume nu pot înțelege asta.
IV.96. Se apreciază ideea conform căreia cunoașterea fără de început

(jnana) nu influențează dharma fără de început. De vreme ce cunoașterea
fără de început nu influențează dharma fără de început, este preamărită și
neasemuită cu nici un obiect.
IV.97. Nu poate exista lipsa de atașament pentru cineva care are falsa
convingere că ceva dharmic, chiar și de dimensiunea unui atom, este
născut.
IV.98. Toate dharma sunt neînvăluite, cu natură pură, iluminate de la bun

început (adi-buddha) și deci eliberate (mukta). Se spune că știu asta cei ce îi
conduc pe alții pe calea către salvare (adică, buddha).
IV.100. Trezindu-ne în starea care ne este greu de perceput, foarte

profundă, fără de început, uniformă, neînfricată (visharada), o venerăm cât
putem de bine.
Ribhu Gita
I.19. Cu adevărat, Guru nu există; cu adevărat, nici discipolul nu poate

exista. Căci numai Brahman există, fii sigur că nu există nimic altceva decât
Sinele.
I.23. Nimeni nu e încătușat, nimeni nu e eliberat; în absența încătușării, nu

poate exista eliberare. Dacă există moarte, atunci există și naștere; în
inexistența nașterii, nu poate exista nici moarte.
I.29. Așadar, toate astea sunt inexistente în toate timpurile: nici tu nici eu,
nu aceasta nici aceea. Căci numai Brahman există, fii sigur că nu există
nimic altceva decât Sinele.
I.46. Eu sunt Sinele, care este Însuși Brahman. Eu nu sunt decât o

acumulare a Conștiinței pure. Eu sunt Esența existentă prin sine,
indivizibilă. Eu sunt Brahman.
II.23. Numai tu exiști în regatul Sinelui tău. Te pleci numai înaintea Sinelui
tău. Ai natura finitudinii. Tu ești Brahman. Nu există îndoială.
II.30. Lumea asta fenomenală nu există. Nu a fost niciodată creată și nici

nu există prin sine. A fost numită imaginea lumii; este veșnic ireală.
III.15. Totul este iluzoriu. Lumea este iluzorie. Așa sunt și trecutul,
prezentul și viitorul, iluzorii. Orice atitudine a minții este ireală –
tulburător de ireală. Totul este iluzoriu. Nu există îndoială.
III.44. Nu există încătușare, ci numai Conștiință. Așadar, nu există

”Eliberare” ci numai Conștiință. Numai Conștiința este unica Realitate.
Acesta este Adevărul, Adevărul ce-l rostesc în numele lui Shiva.
IV.48. Sunt eliberat din povara corpului și din povara de a fi posesorul

corpului. Eu sunt fără de însușiri. Eu nu pot fi ”eliberat”; este sunt liber;
Nu am (conceptul de) eliberare, niciodată.
V.15. Toate încătușările, toate ”eliberările”, toate ”cunoștințele”, Ishvara,

tot timpul și toate instrucțiunile sunt asemenea coarnelor unui iepure.
VI.2. Ribhu: Scufundarea în Sine reprezintă marea abluțiune, abluțiunea

de zi cu zi. Nimic nu se aseamănă cu asta. Aceasta este, cu adevărat,
adevărata abluțiune: certitudinea că eu sunt Brahman.
VI.57. Mantra ”Eu-sunt-Brahman-eu-sunt” aduce prosperitate în regatul

Sinelui. Mantra ”Eu-sunt-Brahman-eu-sunt” va duce la distrugerea
irealității.
Ribhu Gita 147
VI.60. Dacă renunță la cele șapte milioane de mantra, care poate duce la
sute de milioane de concepții despre naștere, omul trebuie să recurgă la
japa acestei mantra.
VII.2. Universul multiplu nu există niciodată; și nimic nu poate fi indicat

ca fiind ”aceasta”. Tot ce există este Brahman, veșnic împlinit. Pentru
Brahman există tarpana (îmbătarea cu apă).
VII.11. Totul este Brahman. Nimic altceva nu există, îți spun. Eu sunt Acela;
nu există îndoială. Aceasta este tarpana pentru Brahman.
VII.41. Privește la Guru și la discipol ca fiind ireali; apoi privește la

învățăturile Guru-ului ca fiind ireale. Privește la orice obiect de percepție
ca fiind ireal. Aceasta este rar întâlnita homa.
VII.52. Tot ce există este ireal. Existența și creația sunt ireale. Toate guna
sunt ireale. Aceasta este rar întâlnita homa.
VIII.59. Eu sunt, cu adevărat, Brahman. Eu sunt, cu adevărat, Brahman. Eu

sunt, cu adevărat, Brahman. Este un lucru sigur. Eu sunt Conștiința. Eu
sunt Conștiința. Cine crede asta se numește jivanmukta.
VIII.61. Cel ce se vede numai pe sine în sine, care sălășluiește numai în

sine și care există numai în Sinele individual se numește jivanmukta.
IX.10. Acela care nu ține seama de sine deloc, în orice moment și

pretutindeni. Acela care rămâne în starea sa naturală este videhamukta.
IX.12. Acela care e tăcut, tăcut în toate modurile, tăcut indiferent de loc,
sunt lipsit de orice scop. Așa este videhamukta.
IX.21. Nimic nu există; numai Aceasta există. Numai Conștiința există

pretutindeni. ”Cel iluminat” nu există. Cel ce consideră asta este
videhamukta.
IX.24. Eu sunt Brahman. Eu sunt tot. Nimic altceva nu există pe lume. Cine
crede asta se numește videhamukta.
IX.54. Fericit în esența Fericirii Brahman, veșnic în nectarul neoprit al

Brahman, preafericit în Brahman și veșnic într-o stare de Beatitudine este
videhamukta.
X.29. Privește numai către Sine. Privește-te numai ca fiind Sinele. Există în
Sine. Experimentează tu însuți Sinele. Nimic altceva nu mai există în afara
Sinelui.
X.30. Fericit în Sine, privindu-se numai ca fiind Sinele, omul trebuie să

poată acum să se considere Sinele, percepându-și natura ca fiind Sinele.
XI.37. Toate acestea, de la început și până la sfârșit, sunt ireale. Elita

înțelepților este ireală. Lumile, la fel, ireale. Ce se poate vedea în lume este
ireal.
Ribhu Gita 149
XII.29. Numai Brahman apare sub forma lumii și, la fel, sub forma
oamenilor. Brahman se manifestă ca forme. În Realitate, nu mai există
nimic altceva.
XII.56. Orice altă stare decât Brahman este iluzorie. Absolut nimic nu există
decât Brahman. În afară de Brahman, lumea este o iluzie. Totul este
Brahman.
XIII.60. Eu sunt numai Conștiința. Eu sunt numai Conștiința, toată

Conștiința, toată Conștiința, aici și în veci. Credința adevărată este
Conștiința. Convingerea identității cu Brahman nu este decât Conștiința.
XIV.28. Eu sunt Sinele, cel dorit. Acesta este adevărul. Acesta este
adevărul. Acesta este adevărul, iar și iar. Eu sunt Sinele cel fără de
bătrânețe, cel pătrunzător. Eu sunt unicul și propriul meu Guru.
XV.8. Renunțând la toate, renunțând la Guru și renunțând la orice altceva,

rămâi în Liniște. Numai Brahman – Fericirea există.
XV.22. Tu însuți ești Spațiul Conștiinței. Eu însumi sunt Spațiul

Conștiinței. Spațiul Conștiinței este însăși această Conștiință. Nu mai
există nimic altceva decât Spațiul Conștiinței.
XV.37. Numai Sinele este abluțiunea Sinelui. Numai Sinele este japa
Sinelui. Numai Sinele este bucuria Sinelui. Numai Sinele este stăpânul
preaiubit al Sinelui.
XV.54. ”Totul este Brahman; eu sunt Brahman” ar trebui să fie meditația.

Aceste cuvinte au fost rostite de Stăpânul Divin. Fii sigur că așa este.
XVI.24. Nu există ego pentru mine. Nu există tristețe și nici greșeli pentru
mine. Nu există fericire pentru mine. Nu există cunoaștere pentru mine,
nici gândire pentru mine, nici trup pentru mine și nici simțuri pentru
mine.
XVI.46. Ființele sunt asemenea cadavrelor; grupurile sunt asemenea

cadavrelor. Lumea este veșnic ireală; tot universul este ireal.
XVII.2. Ușoară este Cunoașterea Brahman. Este ușoară, prielnică și bună.

Este ușoară pentru cei ce s-au stabilit în Brahman și oferă Cunoaștere
despre orice.
XVII.37. Eu sunt Brahman. ”Toate acestea” sunt iluzorii. Eu sunt, cu

adevărat, Brahman. Lumea este ireală. Eu sunt Brahman. Eu nu sunt trupul.
Eu sunt Brahman, marele Adevăr Non-dualist.
XVIII.21. Eu sunt Brahman, unicul Brahman și nimic altceva decât Brahman.

Nu sunt aceasta, nu sunt aceasta, nu sunt aceasta – păstrează mereu în
minte asta.
XVIII.22. Eu sunt El-eu-sunt; Eu sunt El-eu-sunt; Eu sunt Brahman –

contemplă la asta. Conștiința sunt eu; Conștiința sunt eu; Eu sunt Brahman;
Conștiința sunt eu; Conștiința sunt eu – rostește asta.
Ribhu Gita 151
XVIII.28. Renunțând la renunțare, abandonează ideea dualismului.

Înconjurându-te cu sine, stăruiește în sine.
XIX.47. După ce ai auzit tot ce se putea despre dualitatea numelor și

formelor, trebuie să uiți totul într-o secundă și să abandonezi ideile acestea
precum o bucată de lemn sau de fier ruginit.
XIX.48. Toate acestea sunt veșnic ireale, precum fiul unei femei sterpe.
Asemenea coarnelor unui iepure de câmp. Asemenea coarnelor unui om.
XX.11. Cei cu înaltă ignoranță vorbesc numai despre dualitate. Aceștia nu

merită să li se vorbească, nu merită să fie onorați și nu merită să fie
venerați.
XX.16. Cunoașterea (conceptuală) cum că dualitatea este reală se datorează

numai unui intelect infestat cu ideea dualității. Aceasta trebuie uitată.
Totul este Brahman; nimic altceva nu mai există. Totul este Brahman.
XXI.19. Indescriptibil, indescifrabil, cu adevărat eu sunt, esența

Supremului Brahman. Eu sunt Brahman. Nu există îndoială. Sunt mai
presus decât cele înalte.
XXII.49. Totul este inexistent, totul este inexistent. Cu adevărat, eu sunt

Conștiința unică. Rostește aceste cuvinte și păstrează-le cu fermitate. Te
vei elibera în mod instant.
XXII.51. Convingerea fermă este, în acest caz, cauza principală. Această

certitudine devine, mai târziu, naturală.
XXIII.49. Acela care este lipsit de Cunoașterea Sinelui este, cu adevărat, un

mare păcătos. Acela care este, astfel, lipsit de Cunoaștere este, cu adevărat,
o persoană bolnavă.
XXIV.30. Se spune în scripturi că lumea de ființe se mișcă prin curgerea

timpului și după reguli prescrise. Aceasta este o noțiune greșită, din cauza
nepăsării lumii. Toate acestea au loc, pe de altă parte, prin voința lui
Ishvara.
XXV.11. Poți avea convingerea imediată că nimic nu există, nimic nu

există. Poți avea convingerea că nimic nu este de văzut, nimic de văzut,
nimic, într-adevăr nimic.
XXVI.67. Toate acestea reprezintă rămășițe ale gândurilor, întinare a

purității. Astfel, renunțând la toate și uitând totul, asemenea unui simplu
lemn mort,
XXVI.68. Trăind alături de un corp asemenea unui cadavru, asemenea

unei bucăți de lemn sau de fier și renunțând chiar și la aducerea aminte, să
sălășluiești numai în Brahman să devină scopul tău.
XXVII.46. Forma jiva, conceptul jiva, cuvântul jiva – nimic din toate acestea
nu există. Forma lui Ishvara, conceptul Ishvara și cuvântul Ishvara nu sunt
decât simple imaginații.
Ribhu Gita 153
XXVIII.42. ”Așadar, eu sunt, cu adevărat, Brahman și toate acestea sunt

false” – astfel reflectă zi de zi, cel care cunoaște cel mai bine Brahman.
XXVIII.46. S-a declarat că ”Acela ești tu” este cel mai mare aforism al
Upadesha (instrucțiunii). În mod asemănător, ”Eu sunt Brahman” a fost
definit ca un aforism de experiență.
XXVIII.47. Ceea ce reiese din afirmația ”Cunoașterea Absolută este

Brahman” se spune că are însemnătate spirituală, pentru practică. Ceea ce
reiese din afirmația ”Acest Sine este Brahman” se spune că este o afirmație
de percepție.
XXVIII.57. După ce ai ajuns în starea ”Eu sunt unul și același lucru cu

Supremul”, vei fi în cea mai înaltă și mai naturală stare. Toate ”acestea” nu
sunt decât o mare iluzie, inexistente, inexistente. Nu există îndoială.
XXIX.15. ”Încătușarea” și ”Eliberarea” sunt stări ale minții. Cum mai pot
apărea acestea în absența acestor stări? Toate sunt iluzorii. Nu există
îndoială. Eu sunt Brahman. Nu există îndoială.
XXX.1. Îți spun ție, nu există decât Supremul Brahman. Această lume nu
este născută. Eu nu sunt decât starea de Existență, Fericirea. Această lume
nu a fost creată.
XXX.18. Având această convingere definită că totul este Brahman, fii fericit
cu certitudinea că totul este Brahman.
XXXI.20. Lumea ar exista dacă și un obiect dintr-un vis ar continua să

existe și în starea de trezire. Dacă această lume ar exista, râurile curgătoare
ar înțepeni.
XXX.23. Lumea ar exista dacă laptele tocmai muls ar intra înapoi (în
mamelon) sau dacă ar exista o oglindă fără reflexie.
XXXI.28. Există atitudinea de dualitate dacă există neștiința, acțiunea,

corpul și așa mai departe. Mintea este marea maladie. Dacă ești tulburat
de aceasta, Brahman este așadar curatorul.
XXXII.31. Cunoașterea este mereu pătrunsă de Sine. Eu sunt, cu adevărat,

ceea ce este Suprem întotdeauna. Toate acestea sunt numai Sinele și nimic
altceva. Eu sunt Sinele indivizibil.
XXXII.32. Dacă ai această convingere întotdeauna, te eliberezi imediat. Tu

ești, cu adevărat, de natura Brahman. Tu ești, cu adevărat, întruparea lui
Brahman.
XXXII.33. Meditând și meditând la fericirea supremă, fii fericit. Toată

lumea este formată din fericire; lumea fenomenală este numai iubire.
XXXIII.25. Ce este, cu adevărat, Cunoașterea Sinelui? Certitudinea

conform căreia ”Eu sunt Brahman” este marele avânt al Cunoașterii
Sinelui.
Ribhu Gita 155
XXXIII.26. Este percepția clară, ”Eu sunt Brahman, eu sunt etern, eu sunt
sălașul etern, eu sunt Fericirea – Fericirea Supremă – eu sunt pur și
neschimbător.”
XXXIII.35. Eu însumi sunt Guru; eu însumi sunt discipolul. Poți avea

această certitudine. Deși ”aceasta” este evidențiată, lumea, care este
limitată, nu există.
XXXIII.37. Având această convingere fermă, fii fericit, eliberat din corp. Eu
sunt Sinele. ”Acestea” nu există, deoarece Conștiința reprezintă totul.
XXXIV.50. Asta este, cu adevărat, în inima înțelepților. Asta este, cu

adevărat, povața zeilor. Asta este, cu adevărat, concluzia stabilită a tuturor
maeștrilor – certitudinea ”Eu sunt Brahman”.
XXXIV.51. Asta este, cu adevărat, marea învățătură pentru toate ființele

din toate timpurile. ”Eu sunt Brahman” reprezintă marea Eliberare. Cea
mai mare învățătură este, cu adevărat, aceasta: Eu sunt eu însumi.
XXXVI.30. Nu există nici o realitate sau irealitate în afară de Brahman, care

transcende ”cea de-a patra stare”. Renunțând la toate, stabilește-te cu
fermitate în propriul Sine.
XXXVI.37. Brahman este unic. Brahman este veșnic. Brahman se află în toate.
Brahman este, cu adevărat, Brahman. Realitatea este Brahman. Dincolo de
aceasta nu există decât Brahman.
XXXVII.5. Tu nu exiști, eu nu exist și nici universul nu există. Tot ce există

este Brahman. Cu adevărat, nu există ființe și nici acțiune. Nu există decât
Brahman.
XXXVII.6. Cu adevărat, nu există zeități, nici activități, nici corp, nici

organe, nici stare de trezire, nici stare de visare, nici stare de somn adânc
și nici o a patra stare.
XXXVII.7. Cu adevărat acest univers nu există. Poți avea certitudinea că

totul este Brahman. Totul este o iluzie. Poți avea certitudinea că totul este
Brahman.
XXXVII.8. Cercetarea neîncetată în Brahman, este numai Brahman. Poți avea

această certitudine. În mod similar, convingerea privind dualitatea este, în
întregime, Brahman. Poți avea această certitudine.
XXXVIII.40. Cuvântul ”Brahman” nu există și nu există nici cea mai mică

Brahman-bhava (convingere cu privire la Brahman). Acest text nu există
pentru mine. Totul există sub forma Brahman.
XXXVIII.42. Astfel, nu există nimic, în nici un moment, în nici un loc.

Toate acestea reprezintă Pacea fără de nefericire. Există doar Una fără o a
doua. Cu adevărat, nu există nici măcar ideea Unicității.
XXXIX.5. Ignoranța de dinainte a minții s-a schimbat acum într-o atitudine

caracterizată de Brahman. Înainte eram o ființă ghidată de intelect. Acum,
sunt umplut cu Realitate.
Ribhu Gita 157
XXXIXI.6. Atitudinea de ignoranță de dinainte a ajuns acum la nivelul

convingerii despre Realitate. Înainte eram ignoranța personificată. Acum,
eu sunt Brahman. M-am ridicat în mijlocul Realității Supreme.
XXXIX.7. Înainte, aveam falsa convingere că eu eram mintea. Acum, eu

sunt Brahman. M-am ridicat în mijlocul Realității Supreme. Toate defectele
au dispărut. Toate diferențele s-au rezolvat.
XXXIX.8. Tot universul s-a prăbușit. Gândul a dispărut de tot. Toate

capacitățile interne au scăzut în intensitate prin convingerea reală în
Brahman.
XL.14. Sinele meu îmi este oferit de către mine, sălășluind cu împlinire în
sine. Tu ești eu, iar eu sunt tu. Cu adevărat, eu sunt tu însuți.
XL.16. Nu există, într-adevăr, nici un loc în care să mergem. Nu există

nimic altceva cu excepția acestei identități. Nu există nici un loc în care eu
să merg.
XL.17. Există o singură Cauză. Există doar Una fără o a doua. Nu există
nimic ce tu poți spune și nu există nimic ce eu pot auzi.
XL.18. Cu adevărat, tu nu ești Guru relevat. Eu nu sunt discipolul. Toate

acestea nu sunt nimic altceva decât Brahman. Eu mă pot măsura prin Asta
(Brahman), fiind plin de Asta.
XL.21. Dacă mă aplec în fața ta, vei spune că sunt un ignorant. Dacă o fac
înaintea mea, devin delimitat.
XL.22. Dacă fac plecăciune în fața mea, acest lucru este fără sens, fiindcă
eu sunt centrat în sine. Nu mă pot pleca înaintea nimănui, niciodată.
XLI.18. Eu sunt universul și lumile. Cu adevărat, eu sunt Sinele spațiului.

Tot ce este condiționat și tot ce este necondiționat – eu sunt toate acestea.
XLII.25. Cel ce cunoaște acest tratat este Brahman. El devine Brahman. Cine
are nevoie de repetiție neoprită? Această Cunoaștere conferă Eliberare.
XLIII.13. Aclamarea și cenzura vor apărea pretutindeni în orice moment.

Prin certitudinea minții fiecăruia, se poate declara, ”Eu sunt eliberat”.
XLIII.14. Eu sunt, cu adevărat, Supremul Brahman; eu sunt, cu adevărat,

scopul suprem – cine are această certitudine se spune că se eliberează în
timpul vieții (jivan-mukti).
XLIV.13. Acum, ai dobândit Cunoașterea de Brahman. Ești, cu adevărat, un

suflet binecuvântat. Nu există îndoială. Poartă veșnic această certitudine
că aceasta este natura Brahman.
XLIV.14. Poți avea certitudinea că nu există altă eliberare decât prin

această certitudine – nici o alta. Certitudinea este cauza Eliberării. Nu
există, cu adevărat, nici o altă cauză.
Avadhuta Gita
I.12. Fii conștient de Atman întotdeauna. Este neschimbat și același

pretutindeni. Tu spui ”Eu sunt cel ce meditează” și ”Cel Suprem este
obiectul de meditație”. Așadar, de ce încerci să divizi indivizibilul?
I.13. Tu nu ești născut și nu vei muri niciodată. Tu nu ai avut nici un corp.

Upanișadele declară în diverse moduri acest adevăr mărturisit: ”Totul este
Brahman”.
I.15. Pentru tine și pentru mine nu poate exista uniune și nici separare. În
realitate, nici tu, nici eu, nici lumea nu există. Numai Atman există.
I.17. Tu nu te naști și nu mori, nu ai amintiri, nu ești încătușat și nici nu te

poți elibera și nici nu ai bine sau rău în tine. De ce lăcrimezi, O dragul
meu? Numele și forma nu ne aparțin, nici mie nici ție.
I.23. Cum poate un om să ajungă la samadhi atâta timp cât se gândește la

altceva decât la Atman? Dar, pe de altă parte, condiția samadhi nu poate fi

realizată de o persoană care se privește ca fiind Atman. Cum poate fi
realizată samadhi atâta timp cât omul se gândește că Atman există și nu
există? Și ce nevoie mai e ca o persoană să realizeze condiția samadhi când
toate sunt unul și sunt libere prin natură?
I.44. Eu sunt fără de început, fără mijloc și fără sfârșit. Nu sunt niciodată
încătușat. Prin natură sunt pur și perfect – aceasta este convingerea mea
fermă.
I.56. O minte de ce suferi? Tu ești cu adevărat Atman. Fii una cu Asta. Bea,
O draga mea, nectarul suprem al oceanului nesfârșit al Brahman non-
dualist.
I.58. Cunoașterea de Sine nu depinde de rațiune sau de practica meditației

sau de povățuirile unui guru sau de orice altceva din spațiu și din timp. Eu
sunt, prin natură, acea Cunoaștere absolută, Realitatea, care este înnăscută,
eternă și nemărginită precum spațiul.
I.59. Eu nu m-am născut și nici nu voi muri vreodată. Eu nici nu acționez –

în bine sau în rău. Eu sunt Brahman pur, fără de însușiri. Cum poate exista
încătușare sau eliberare pentru mine?
I.68. Minte, prietena mea, care este scopul acestei vorbării fără de folos?
Minte, prietena mea, totul este o chestiune de conjunctură. Ți-am spus care
este chintesența: Tu ești, cu adevărat, Realitatea – nemărginită precum
spațiul.
Avadhuta Gita 161
I.73. Avadhuta trăiește fericit singur într-un loc izolat, purificat prin
beatitudinea neîntreruptă a lui Brahman. Renunțând la ego, cerșetorul
Avadhuta umblă și găsește totul în propriul său Sine.
II.1. Un guru poate fi tânăr sau se poate scălda în plăcerile lumești; el poate
fi un analfabet sau o slugă sau un gospodar; însă nici una dintre aceste
însușiri nu trebuie luate în considerare. Renunță cineva la o nestemată
dacă a fost scăpată în noroi?
II.27. Destinul făptuitorilor poate fi descris cu vorbirea, însă scopul

yoginilor este inexprimabil deoarece nu e un obiect ce trebuie dobândit.
II.28. Cunoscând asta, nu trebuie închipuit un anumit traseu al yoginilor. Ei

renunță la dorințe și la îndoieli și, astfel, perfecțiunea lor are loc în mod
spontan.
II.39. Când yoginul realizează Supremul Atman, el transcende injoncțiunile

și interdicțiile scripturilor. Nu mai există ideea de puritate sau impuritate
și nici nu mai poate apărea vreun gând rău în mintea nediferențiată a
yoginului. Tot ce este interzis celorlalți este permis lui datorită faptului că
el este dincolo de toate regulile.
III.3. Eu nu sunt creat, așadar sunt separat de creație, căci eu sunt veșnic
prezent. Eu sunt neumbrit și liber de umbra pe care maya o produce, căci
eu sunt veșnic manifestat. Eu nu împrumut lumină de la o altă sursă de
lumină și sunt, de asemenea, separat de obiectele luminoase, căci eu am
lumina Sinelui. Eu sunt Existența – Cunoașterea – Fericirea și sunt
nemărginit precum spațiul.
III.9. Eu sunt focul cunoașterii, care consumă toate acțiunile Atman celui
fără de acțiune. Eu sunt focul cunoașterii, care distruge toate nefericirile
lui Atman cel fără de tristețe. Eu sunt focul cunoașterii, care arde toate
corpurile lui Atman cel fără de tristețe. Eu sunt Existența – Cunoașterea –
Fericirea și sunt nemărginit precum spațiul.
III.34. De ce lăcrimezi, prietena mea? Căci tu nu ești nici neputință nici

moarte; căci tu nu ești nici naștere nici mizerie. De ce lăcrimezi, prietena
mea? Căci tu nu ești nici boală nici schimbare. Eu sunt Existența –
Cunoașterea – Fericirea și sunt nemărginit precum spațiul.
III.41. Cu adevărat îți spun, nu există nimeni care să mediteze în inima ta;
prin urmare, tu nu ai samadhi. Nu există meditație în inima ta deoarece nu
există spațiu fără asta. Cu adevărat, nu există nici un obiect al meditației în
inima ta, așa cum nu există nici un obiect al timpului. Eu sunt Existența –
Cunoașterea – Fericirea și sunt nemărginit precum spațiul.
III.42. Ți-am spus care este chintesența Realității Supreme. Nu există ”tu”
sau ”eu”, nici superior, nici învățător ori discipol. Realitatea
Fundamentală este simplă și spontană. Eu sunt Existența – Cunoașterea –
Fericirea și sunt nemărginit precum spațiul.
IV.2. Brahman nu este doar liber de încătușare și eliberare, puritate și

impuritate, uniune și separare, dar este, cu adevărat, veșnic liber. Iar eu
sunt acel Brahman – nemărginit precum spațiul.
IV.19. Să știi că sunt complet absorbit în Brahman. Să știi că sunt liber de

scop sau de lipsa unui scop. Cum să vorbesc despre uniune sau separare?
Eu sunt, prin natură, fericit și liber.
Avadhuta Gita 163
IV.21. Eu nu am tată, nu am mamă, nu am familie; eu nu aparțin nici unei

rase. Nu am fost niciodată născut și niciodată nu voi muri. Cum să spun că
simt afecțiune sau deziluzie? Eu sunt, prin natură, fericit și liber.
IV.24. O draga mea, oamenii înțelepți renunță la toate tipurile de meditație

precum și la toate tipurile de acțiune – bune sau rele. Ei beau din nectarul
renunțării. Eu sunt, prin natură, fericit și liber.
V.2. Upanișadele – prin marile aforisme pe care le conțin, precum ”Acela

ești Tu” și ”Eu sunt Brahman” – au declarat că Atman din tine este
Realitatea. Tu ești Individualitatea a tot cuprinzătoare, lipsită de toate
însușirile. Fiind unicul Brahman, O minte, de ce lăcrimezi?
V.15. Brahman transcende în mod egal spațiul deschis, căminul și familia.

Realitatea Supremă nu are nici atașamente și nici opusul, nici cunoaștere și
nici ignoranță. Fiind unicul Brahman, O minte, de ce lăcrimezi?
V.23. Încătușarea și eliberarea, uniunea și separarea, rațiunea și deducția și

alte asemenea perechi de lucruri opuse nu converg în Brahman. Fiind
unicul Brahman, O minte, de ce lăcrimezi?
V.28. Brahman cel a tot pătrunzător este lipsit de plăcere și durere, jale și
bucurie. În acea Realitate Supremă nu există guru și nici discipol. Fiind
unicul Brahman, O minte, de ce lăcrimezi?
VI.15. Este o încăpățânare să te gândești la Brahman ca fiind încătușat sau

liber, ori ca fiind creat sau necreat. Dacă numai Brahman este Beatitudinea
Supremă, cum poate fi muritor sau nemuritor?
VI.22. Uite, ”tu” și ”eu” nu am existat niciodată. Este un non-sens să

consideri pe cineva ca aparținând unei familii sau unei caste. Cu adevărat,
eu sunt Brahman - Realitatea Supremă. Cum să mă închin Acesteia?
VII.10. Atâta timp cât o persoană are atât cunoaștere cât și ignoranță,
precum și un sentiment de dualitate și non-dualitate, cum poate fi aceasta
eliberată? De ce să încerce o persoană, care se bucură de beatitudinea
nealterată și pură a Brahman și a cărei natură înnăscută este liberă de
dorință și ignoranță, să încerce să fie un yogi?
VII.12. Renunțând la orice, Avadhuta este veșnic unit cu Brahman. Prin

transcenderea tuturor elementelor, el este liber. Cum poate exista viață sau
moarte pentru el? Ce contează dacă practică meditația sau nu?
VIII.1. O Brahman, plecând în pelerinaj pentru a te găsi, ți-ai ascuns

omniprezența; meditând la tine, ți-am dat formă în mintea mea și am
refuzat, așadar, natura ta fără de formă; cântând imnuri, te-am descris și
am refuzat, așadar, natura ta indescifrabilă. Iartă-mă pentru aceste trei
ofense.
Vivekachudamani
4. Este un sinucigaș cel ce a atins, cumva, nașterea umană și chiar

umanitatea și cunoașterea totală a scripturilor dar care nu se luptă pentru
eliberarea de sine, căci se distruge prin asemuirea cu irealul.
7. Scriptura declară că nu există speranță pentru imortalitatea prin bogăție,

așadar este evident faptul că eliberarea nu poate fi efectuată prin acțiuni.
11. Acțiunea are rolul de purificare a minții și nu de înțelegere a realității.

Recunoașterea realității se face prin discriminare și prin zece milioane de
fapte.
12. Analiza corectă duce la realizarea frânghiei iar aceasta duce la sfârșitul
durerii cauzate de teama față de marele șarpe, cauzată de necunoaștere.
13. Realizarea adevărului se pare că depinde de meditarea la afirmațiile cu

privire la ceea ce este bine și nu prin îmbăiere sau donații sau prin sute de
exerciții yogine de respirare.
20. Brahman este real; universul este ireal. O convingere fermă conform
căreia așa este reprezintă așa-numitul discernământ între etern și efemer.
31. Dintre toate modalitățile de eliberare, devotamentul este suprem. A

căuta cu sârguință pentru a cunoaște adevărata natură a cuiva – acesta se
spune că este devotamentul.
59. Studiul scripturilor este roditor atâta timp cât Brahman nu a fost
experimentat. Iar când Brahman este experimentat, este inutil să se mai
citească scripturile.
108. Există Una singură – nediferențiată și indivizibilă. Nimeni nu poate

defini ce este, însă are putere Divină. Fără de început și, totuși, denumită
ignoranță, are trei calități: sattva, rajas și tamas. Nu poate fi înțeleasă decât
cu fapta, iar asta, numai de către cei iluminați. A creat tot acest univers – l-
a produs pe tot. Aceasta este Maya.
215. Tu devii martorul a ceea ce vezi. Când nu mai există nimic de văzut,
conceptul unui martor devine irelevant.
216. Însă la ceva ce nu poate fi înțeles – cine poate fi martor? Prin urmare,
Atman este martirul Sinelui, deoarece El cunoaște Sinele.
230. Brahman, este singurul lucru care este real și tot ce reiese din Brahman
este real. Ceva real nu poate da naștere la ceva ce este ireal. Este Asta. Nu
Vivekachudamani 167
poate fi altceva decât Asta. Cel ce spune că este altceva, nu s-a descotorosit
de deziluzie; este asemenea unuia care vorbește în somn.
231. Scriptura supremă a Atharva Veda declară că ”Totul este Brahman”,

așadar totul se reduce la Brahman și orice altceva pe lângă asta este lipsit
de realitate.
232. Dacă are realitate, care constituie sfârșitul oricărei realități eterne
pentru sine, scripturile sunt false iar însuși Stăpânul Divin este un
mincinos – aceste trei lucruri sunt inacceptabile sufletelor elevate.
234. Dacă lumea este ireală, ar trebui să fie percepută și când te afli în
starea de somn adânc. Nu poți înțelege nimic atunci. Prin urmare, nu
există așa ceva. Este asemenea unui vis.
246. În Shruti se spune, ”Nici asta, nici asta”, deoarece acestea sunt
atribute și, prin urmare, nu sunt reale. Așa cum vezi șarpele în imaginea
frânghiei și așa cum vezi lucrurile în vis – ambele ireale – practică așadar
conceptul ”Nici asta, nici asta”.
256. Ceea ce rămâne neschimbat în fața celor șase nenorociri

(îmbătrânirea, moartea, foamea, setea, dorința și ignoranța), la care cel
devotat meditează în inima sa, nerecunoscut de simțuri, necunoscut de
intelect, ești tu, Însuși Brahman. Meditează la asta în inima ta.
265. Numai o conștiință liberă de orice îndoială cunoaște acest lucru,

asemenea regelui în rândul soldaților. Luându-ți locul în Sine întotdeauna,
vei reduce totul la Atman.
293. Tot ce vezi este ireal, veșnic schimbător. Eu nu pot fi asta. Eu sunt
ceva neschimbător. Eu sunt cunoscătorul tuturor acestor schimbări. Există
această conștiință în mine – că eu sunt cunoscătorul tuturor lucrurilor.
Aceste lucruri (ego-ul și alte percepții) nu pot cunoaște totul.
320. Vei reduce lumea, pe care o vezi, la Brahman prin puterea gândului la
acea Realitate unică, corpul tuturor binecuvântărilor; iar prin faptul că
interiorul și exteriorul sunt una, gândește-te la fericire, petrece-ți timpul și
eliberează-te din toate prinsorile.
327. Prin urmare, cu toată grija, individul trebuie să încerce să păstreze în

el tihna sufletească și să nu fie neglijent. Pentru cel ce cunoaște Brahman,
nu există sfârșit mai mare decât această neglijență. Cel ce stăruiește în
Brahman va prospera foarte curând. Prin urmare, fii atent și rămâi în
Brahman tot timpul.
356. Așadar, cei ce sunt angajați în samadhi, numai ei, prin reducerea
elementelor externe (simțuri, gândire, ego și altele) în Conștiință,
eliberându-se din încătușarea nașterii și a morții, realizează Beatitudinea
Supremă – și nu cei ce doar vorbesc despre Atman.
364. A auzi de Brahman este bine, dar a gândi la Asta este de o sută de ori
mai bine decât a asculta. De un milion de ori mai bine decât asta este a
medita. Iar când individul se eliberează de îndoială în acea meditație, este
infinit bine.
369. Mai întâi, îmbină cuvântul cu mintea (tot ce se vede este cuvânt –
nume), apoi mintea cu intelectul, apoi intelectul cu ego-ul, apoi ego-ul cu
Vivekachudamani 169
martorul, apoi martorul cu Brahman care este Sufletul tuturor. Iar prin
această împreunare, bucură-te de Beatitudinea eternă.
379. Nu te mai gândi la nimic, care nu reprezintă adevărata ta natură,

fiindcă acest lucru este degradant și aducător de nefericire, ci gândește-te
în schimb la adevărata ta natură, care este însăși beatitudinea și care este
aducătoare de eliberare.
380. Această comoară de conștiință strălucește fără a păli având propria

lumină drept martor la toate. Meditează necontenit la aceasta, făcând un
scop personal din aceasta, distinctă cum este de ireal.
391. Toate acestea reprezintă Însăși Existența, care este dincolo de cuvânt
și de minte. Nu există nimic dincolo de existența pură în ceea ce se vede în
Natură. Există ceva ce este separat de pământ, într-un ulcior, într-un
borcan, etc., confecționat din pământ? Dacă spune cineva că este separată,
acela este nebun, asemenea unuia îmbătat cu licoarea Maya. Iar cel ce s-a
îmbătat cu licoarea Maya te vede pe ”tine”, mă vede pe ”mine”, etc.
396. Atâta timp cât omul este preocupat cu trupul asemenea unui cadavru,
acesta este impur și suferă din cauza inamicilor săi, care îmbracă forma
nașterii, morții și bolii. Când însă se gândește la el ca fiind pur, de natura
Brahman și imobil, atunci el se eliberează de acei inamici, așa cum
proclamă scripturile.
397. A renunța la toate realitățile aparente din sine, individul devine el

însuși supremul Brahman, perfect, non-dualist și nefăptuitor.
398. Când valurile din minte sunt calmate în propria natură adevărată a
individului, Brahman cel fără de aparență, atunci această falsă presupunere
încetează a mai exista, dar este recunoscută ca vorbărie goală.
403. Cum poate exista distingere într-o realitate supremă, care este prin
natură una? Cine a observat distingeri în fericirea pură din somnul adânc?
404. După realizarea Adevărului Suprem, nimic din toate acestea nu mai
există în adevărata natură a individului care este Brahman cel fără de
aparență. Șarpele nu poate fi găsit în timp, în trecut, în prezent sau în
viitor și nici un strop de apă nu poate fi găsit într-un miraj.
413. Asemenea umbrii unui om este și corpul său, care reprezintă

rezultatul acțiunilor din trecut. Abandonează-l ca pe un cadavru și nu îi
oferi băgare de seamă, O tu, cel ce ești măreț.
414. Realizează Atman. Beatitudinea pură – care este natura Atman.

Renunță la aceste neînsuflețite nume și forme de la distanță și nu te mai
gândi niciodată la ele – așa cum nu te gândești la mâncarea care a fost
vomitată.
417. Cel ce a cunoscut adevărul, Beatitudinea indivizibilă din propriul Sine

– realizând aceasta cu adevărat – din ce motiv ar mai suporta acest corp?
457. Așadar, cel ce stăruiește veșnic în Suprem, nu vede nimic altceva. Cu

toate acestea, tu spui că el rămâne în această lume. Da, așa cum amintirile
lucrurilor se reflectă în vis, așa sunt și acțiunile sale în această lume.
Vivekachudamani 171
464. Complet în sine, fără de început sau sfârșit, infinit și neschimbător,,

Brahman este unul fără un al doilea. Nu există nimic altceva decât Acesta.
465. Esența Adevărului, esența Conștiinței, esența eternă a Beatitudinii și a

neschimbătorului Brahman este una și fără o a doua. Nu există nimic
altceva decât Acesta.
466. Singura realitate din tot, completă, infinită și nemărginită, Brahman,

este una și fără o a doua. Nu există nimic altceva decât Aceasta.
467. Nu poate fi mișcat sau apucat; nu poate fi primit de la altcineva sau

prins cu mâinile. Brahman, este unul și fără un al doilea. Nu există nimic
altceva decât Acesta.
472. Și tu ar trebui să recunoști acest Adevăr suprem despre tine,

adevărata ta natură și esența fericirii și elementul care distruge iluzia
creată prin propria imaginație, care te eliberează, te completează și te
iluminează.
478. Aceasta este decizia fermă a Vedantei: Brahman se află în toate – în jiva
și în lume. Pentru a stărui în mod constant în această stare este ceea ce se
numește libertate. Iar Brahman este Unul fără un al doilea. Scriptura este
mărturisirea acestui lucru.
508. Numai cei naivi, când se mișcă upadhi, cred că subiectul se mișcă.
Subiectul este nefăptuitor asemenea soarelui. Numai cei naivi se gândesc:
”Eu sunt făptuitorul și experimentatorul; Eu m-am născut și eu mor”, etc.
511. Lasă natura să se transforme în sute, mii și milioane de moduri – care

este cea care mă influențează pe mine, eu care sunt neatașat de acestea?
Norii nu ating niciodată cerul întins.
515. Eu sunt nefăptuitor; Eu sunt neschimbător; Eu sunt indivizibil; Eu

sunt fără de scop; Eu sunt etern. Eu nu am nevoie de nici un suport. Eu
sunt Unul fără un al doilea.
522. Ce om înțelept ar abandona experiența fericirii supreme pentru a găsi

plăcere în lucruri fără de substanță? Când luna cea frumoasă strălucește,
cine ar vrea să se uite la o simplă imagine a lunii?
523. Nu există satisfacție sau eliminare a suferinței prin experimentarea

lucrurilor ireale, așadar experimentează acea fericire non-dualistă și rămâi
fericit, stabilit în propria natură.
524. Petrece-ți timpul, tu cel cu suflet nobil, în conștientizarea propriei

naturi pretutindeni, gândindu-te la tine ca fiind non-dual și bucurându-te
de fericirea inerentă din tine.
525. Imaginându-ți lucruri despre natura inimaginabilă și indivizibilă a

Conștiinței este asemenea construirii castelelor în cer, așadar pășind
dincolo de asta, experimentează pacea supremă a liniștii prin propria ta
natură alcătuită din acea fericire non-dualistă.
528. El simte bucurie în propriul Sine și; fie că merge, stă, doarme sau stă
întins pe stare, sau în orice stare ar fi, el rămâne satisfăcut în propriul Sine
– mereu contemplator.
Vivekachudamani 173
530. De ce disciplină este nevoie pentru a recunoaște că ”Acesta este un

borcan”? Tot ce este nevoie este ca percepția să fie într-o condiție bună, și
dacă este, individul va recunoaște obiectul.
531. În mod similar această natură adevărată a noastră este evidentă dacă
percepția este prezentă. Nu necesită un loc sau un timp sau o purificare
specială.
532. Nu există calificări necesare pentru a cunoaște propriul nume, iar

acest lucru este valabil și pentru cel ce cunoaște Brahman, cunoașterea că
”Eu sunt Brahman”.
537. Copilul, uitând de foame și de durere, se joacă cu jucăriile sale. În

mod similar, cel ce cunoaște Brahman, uitând de ”eu” și de ”ale mele”, se
bucură în Atman pentru totdeauna.
538. Oamenii cu realizări trăiesc liberi de preocupări, mâncând hrana

cerută fără umilință, bând apa izvoarelor, trăind liber și fără constrângere,
dormind în cimitir sau în pădure, îmbrăcându-se cu însuși spațiul
înconjurător, care nu au nevoie îngrijire cum ar fi spălarea și uscarea,
pământul fiindu-le patul, mergând pe urmele scripturilor și a învățăturilor
lor în ceea ce privește natura supremă a Brahman.
542. Uneori el arată ca un nebun, alteori ca un om înțelept, uneori ca un

rege – plin de bogății, alteori ca un om ignorant, uneori este tăcut, alteori
are forma șarpelui care atrage cu puterea sa înșelătoare, uneori ca un om
merituos foarte respectabil, alteori ca o slugă, uneori este necunoscut –

înțeleptul rătăcește așadar, veșnic încântat în Fericirea Supremă.
555. Așa cum un actor, indiferent de costumul pe care îl îmbracă, este tot
un om, la fel și cel mai bun dintre oameni, cunoscător al Brahman, este
veșnic Brahman și nimic altceva.
566. Asemenea laptelui turnat în lapte, uleiului turnat în ulei și a apei

turnate în apă, așa și asceticul care se cunoaște pe sine se unește cu
Realitatea din el.
569. Și din nou, ce spui? Această încătușare și eliberare – ambele aparțin

Maya. Realmente, ele nu există în Atman; ca în cazul frânghiei –
neschimbată – nu există venire sau plecare a șarpelui suprapus pe
frânghie.
573. Prin urmare, acestea două – încătușarea și eliberarea – sunt în Maya și

nu în Atman, care este indivizibil, nefăptuitor, liniștit, neîntinat, nepătat,
fără defecte și curat. Cum poate exista imaginație în El care este non-
dualist, suprem și universal precum cerul?
574. Nimeni nu moare, nimeni nu se naște, nimeni nu este încătușat și

nimeni nu aspiră către înțelepciune, nici un căutător nu merge către
eliberare și nimeni nu este eliberat. Acesta este Adevărul Absolut.
Upadesha Sahasri
I.1.7-8. După ce învață despre acestea ar trebui să învețe definiția Brahman

prin texte din Shruti precum: ”Sinele lipsit de păcate”; ”Brahman care este
imediat și direct”; ”Ceea ce se află dincolo de foame și sete”; ”Nici asta,
nici asta”; ”Nici fizic nici astral”; ”Acest Sine nu este asta”; ”Este Însuși
Văzătorul nevăzut”; ”Cunoașterea – Fericirea”; ”Existența – Cunoașterea –
Infinitul”; ”Cel fără de corp și imperceptibil”; ”Marele Sine nenăscut”;
”Fără forța vitală și fără minte”; ”Nenăscut, format din interior și
exterior”; ”Format numai din cunoaștere”; ”Fără interior și exterior”; ”Se
află cu adevărat dincolo de ceea ce este cunoscut precum și dincolo de
ceea ce este necunoscut”; și ”Numit Akasha (Cel cu strălucire proprie)”,
precum și prin texte din Smriti precum cele ce urmează: ”Nu este nici
născut și nici nu moare”; ”Nu este afectat de păcatele nimănui”; ”Așa cum
aerul este veșnic în eter”; ”Sinele Individual ar trebui privit precum cel
universal”; ”Nu este numit nici existent nici inexistent”; ”Așa cum Sinele
este fără de început și lipsit de însușiri”; ”Același în toate ființele” și
”Ființa Supremă este diferită” – toate acestea sprijină definiția dată de
Shruti și demonstrează că Sinele interior se află dincolo de existența
transmigratoare și că nu este diferit de Brahman, principiul a tot
cuprinzător.
I.1.37-38. Prin urmare, tu nu ești diferit de Sinele Suprem într-atât cât ești
lipsit de impurități, precum conexiunea cu impresiile culorilor și alte
asemenea. Întrucât nu există nici o contradicție a dovezii percepționale
etc., Sinele Suprem trebuie acceptat ca sinele individual conform scrierii
Shruti: ”Știa că Sinele pur este Brahman”; ”Trebuie privit ca fiind omogen”;
”Sunt eu, care sunt dedesubt”; ”Este Sinele care se află dedesubt”; ”El știe
că totul este Sinele”; ”Când totul devine Sinele”; ”Toate acestea sunt, cu
adevărat, Sinele”; ”Este indivizibil”; ”Fără interior și exterior”; ”Nenăscut,
cuprinzând interiorul și exteriorul”; ”Toate acestea sunt, cu adevărat,
Brahman”; ”A intrat pe această ușă”; ”Numele cunoașterii pure”;
”Existenta, Cunoașterea, Infinitul Brahman”; ”Din El”;” ”A creat și a intrat
în asta”; ”Cel strălucitor fără un al doilea, ascuns în toate ființele și a tot
pătrunzător”; ”În toate corpurile, El Însuși fiind fără de corp”; ”Nu este
născut și nici nu moare”; ”(Cunoscând) starea de trezire și starea de
visare”; ”El este Sinele meu, astfel trebuie să se știe”; ”Care (cunoaște)
toate ființele”; ”Se mișcă și e statornic”; ”Cunoscând Acesta, individul
merită să fie preaslăvit”; ”Nu este nimic și este foc”; ”Eu devin Manu și
soarele”; ”Intrând în ele, El conduce toate creaturile”; ”Numai existența,
copile”; și ” Acela este real, Acela este Sinele, Acela ești Tu”. S-a stabilit că
tu, Sinele, ești Supremul Brahman, Unicul și Cel lipsit de atribute
fenomenale, tot în Smriti, în pasaje precum: ”Toate ființele sunt corpul
Celui Unic care sălășluiește în inimile tuturor”; ”Zeii sunt, cu adevărat,
Sinele”; ”În orașul celor nouă porți”; ”Același din toate ființele”; ”La un
Brahmana înțelept și curtenitor”; ”Nedivizat în lucrurile divizate” și ”Toate
acestea sunt, cu adevărat, Vasudeva (Sinele)”.
I.2.109. Discipolul: - ”Domnule, dacă este așa, independentă de dovezi cu

privire la Sine, eterna și neschimbata cunoaștere, care este Cunoașterea
Sinelui, cu siguranță este evidentă prin sine iar toate lucrurile sunt diferite
de Aceasta și prin urmare inconștiențe, au o existență numai de dragul
Sinelui întrucât se combină pentru a acționa pentru altele (în ideea în care
evenimentele din univers pot continua în mod neîntrerupt). Numai atâta
timp cât cunoașterea modificărilor mintale dau naștere plăcerii, durerii și

deziluziei, ceea ce este opus Sinelui servește scopului altuia. Și este
asemenea aceleiași cunoașteri și asemenea a nimic ce are o existență.
Asemenea unui șarpe-frânghie, apa dintr-un miraj și alte lucruri asemenea
sunt găsite a fi inexistente cu excepția cunoașterii prin care sunt ele
cunoscute; așadar, dualitatea experimentată în timpul stării de trezire și de
visare nu are, în mod rezonabil, nici o existență cu excepția cunoașterii
prin care este adusă la cunoștință. Așadar, având o existență continuă,
Conștiința Pură, Sinele, este eternă și de neclintit și nu încetează niciodată
să existe în nici o modificare mintală. Este una fără o a doua. Modificările
în sine încetează să mai existe, iar Sinele continuă să o facă. Așa cum în vis
modificările mintale care apar a fi albastre, galbene etc., se spune că sunt
de fapt inexistente, deoarece încetează să mai existe în timp ce cunoașterea
prin intermediul cărora acestea au fost dobândite are o existență continuă
neîntreruptă; așadar, în starea de trezire, și ele sunt inexistente de fapt,
deoarece încetează a mai exista în timp ce însăși cunoașterea continuă să
existe. Deoarece acea cunoaștere nu are nici un alt cunoscător, nu poate fi
acceptată sau respinsă de Sine. Și nu există nimic altceva (cu excepția Mea,
scopul vieții mele este îndeplinit prin grația ta).”
I.2.110. Învățătorul: ”Este exact așa. Din cauza Ignoranței este

experimentată existența transmigratoare care constă din starea de trezire și
starea de visare. Este Cunoașterea care pune capăt acestei Ignoranțe. Prin
aceasta, ai atins starea de Neînfricare. Nu vei mai simți niciodată durere în
starea de trezire și în starea de visare. Ești eliberat din durerea existenței
transmigratoare.
II.1.15. Prin urmare, este imposibil ca un om care dobândește cunoașterea

să aibă Cunoaștere și să întreprindă o acțiune în același timp în care sunt
incomparabili reciproc. Așadar, cel ce aspiră la eliberare trebuie să renunțe
la acțiune.
II.2.1. Imposibil de ”negat”, Sinele este amânat în baza autorității

afirmației din Shruti ”Nici asta, nici asta”. Astfel, Sinele devine cunoscut
odată cu reflectarea, ”Eu nu sunt asta, eu nu sunt asta!”
II.2.3. O cunoaștere consecutivă nu apare fără negarea celei anterioare (de

exemplu, cunoașterea unei frânghii nu vine fără a distruge cea a șarpelui
sub forma unui șarpe-frânghie). Conștiința Pură, Sinele, are doar o
existență independentă și nu este niciodată negat, deoarece reprezintă
rezultatul dovezilor.
II.5.1. Oamenii nu primesc cunoașterea de Sine pe baza temerii că

responsabilitățile lor (conform castelor și ordinelor vieții) vor fi distruse,
asemenea lui Udanka, care nu a acceptat nectarul pur despre care el
credea că era urină.
II.10.3. Eu sunt nenăscut, nemuritor, fără de bătrânețe, imortal, cu

strălucire proprie, a tot pătrunzător și non-dualist. Perfect pur, fără cauză
și fără efect și fericit în condiția de Beatitudine, eu sunt liber. Da.
II.10.6. Însă este adevărat că nu sufăr modificare sau cauză a modificării,

întrucât eu sunt unul fără un al doilea. Fiindcă nu am un trup, eu nu am
nici păcate nici virtuți, nu sunt nici încătușat nici eliberat, nici castă nici
ordin al vieții.
II.11.2. Scripturile neagă acțiunile Vedice cu accesoriile lor spunând,

”Numai cunoașterea este cauza imortalității” și ”nu există nimic care să
coopereze cu aceasta (pentru dobândirea libertății)”.
II.11.15. Fiindcă acțiunile manifestă Ignoranță pentru cauza lor, nu există

speranță privind imortalitatea acestora. Fiindcă eliberarea este cauzată
(numai) de Cunoașterea corectă, nu depinde de nimic altceva.
II.12.4. Spune-mi, cum pot exista în mod concomitent și cu privire la

aceeași persoană două idei contrare, ”Tu fă asta” și ”Tu ești Brahman”.
II.12.17. Forța depinde de principiul făptuirii, de instrumente etc., însă

lipsa de forță este naturală. S-a realizat anterior că principiul conform
căruia individul este un făptuitor și un experimentator este complet fals.
II.14.13. Un individ care cunoaște Sinele va dori să întreprindă acțiuni

dacă individul care a ajuns pe un mal al unui râu dorește să pășească pe
celălalt mal al râului în timp ce se află acolo.
II.14.16. Sinele, a cărui Conștiință nu încetează niciodată să existe, nu își

amintește și nici nu uită se Sine. Că mintea își amintește de Sine este de
asemenea o cunoaștere cauzată de Ignoranță.
II.14.23. Fii în pace. Care este folosul eforturilor dacă Sinele a fost cunoscut
ca fiind, în mod natural, liber de ideile din jurul ”eu” și ”al meu” și care
formează eforturile și dorințele?
II.14.39. Meditând întotdeauna la Sine, individul nu are nimic de făcut cu

timpul etc., așa cum Sinele nu este în nici un mod conectat cu timpul,
spațiul direcția și cauzarea.
II.15.1. Fiindcă un individ nu poate deveni un altul, acesta nu trebuie să

considere Brahman ca fiind diferit de sine. Căci dacă unul devine un altul,
cu siguranță acesta este distrus.
II.15.6. Așa cum se spune în Shruti, plăcerea și durerea (nu îl ating pe cel
fără corp). A fi fără de corp nu este rezultatul acțiunilor. Cauza conexiunii
noastre cu un trup este acțiunea. Prin urmare, un aspirant după
cunoaștere trebuie să renunțe la acțiuni.
II.16.18. Existența transmigratorie constă din starea de trezire și starea de

visare. Rădăcina acestora o reprezintă somnul adânc care este dominat de
Ignoranță. Nimeni din aceste trei stări nu are o existență reală deoarece
fiecare părăsește existența în timp ce altul rămâne în existență. Omul
trebuie, așadar, să renunțe la aceste trei stări.
II.16.39-41. Eliberarea devine artificială și, prin urmare, tranzitorie

conform filosofului care susține că este o schimbare a unei stări în alta pe
partea Sinelui. Din nou, nu este rezonabil că este o uniune (cu Brahman)
sau o separare (de Natură). Deoarece atât uniunea cât și separarea sunt
tranzitorii, Eliberarea nu poate consta din Sinele individual care se
îndreaptă către Brahman sau din Brahman care vine către Sine. Însă Sinele,
adevărata natură a individului, nu este distrus niciodată. Asta fiindcă nu
are cauză și nu poate fi acceptat sau refuzat de sine (sau de alții), în timp
ce alte lucruri (de exemplu stări, etc.) sunt cauzate.
II.16.57. Nu există nici o încătușare în Sine așa cum condiția Acestuia nu

suferă schimbări. Nu există impurități în Sine mai ales de vreme ce este
”neatașat”, așa cum se spune în Shruti.
II.17.6. Având natura de a fi mereu realizat, Sinele nu depinde de nimic

altceva pentru a fi realizat. Achiziția care depinde de alte lucruri (de
exemplu, efort, etc.) se datorează Ignoranței (și la fel dispare când
mijloacele de realizare dispar).
II.17.20. Neperceput în starea de somn adânc dar perceput (în starea de

trezire și în starea de visare) numai de către cei ce sunt ignoranți, întregul
acestui univers reprezintă un rezultat al Ignoranței și este, prin urmare,
ireal.
II.17.49. Rezultatul realizării adevăratei naturi a Sinelui este încetarea

acțiunilor, etc. Sinele nu este nici un scop nici un mijloc. Este, conform
scrierilor din Shruti, veșnic într-o condiție de fericire.
II.17.50. Numai patru lucruri reprezintă rezultatul acțiunilor, și anume,

producția, achiziția, transformarea și purificarea a ceva. Acestea nu mai
produc și alte rezultate. Toate acțiunile cu accesoriile lor ar trebui, așadar,
abandonate.
II.17.64. Pe cine să onoreze acela care are cunoaștere de Sine, dacă el s-a
stabilit în propria sa Glorie care este infinită, non-dualistă și dincolo de
nume, etc.? Acțiunile nu au nici o utilitate pentru el.
II.17.83. Sinele nu poate fi acceptat sau refuzat de Sine sau de alții și nici
nu acceptă sau refuză pe altcineva. Aceasta este Cunoașterea dreaptă.
II.18.2. În cazul în care convingerea, ”Eu nu sunt nimic altceva decât

Existența și sunt veșnic liber” ar fi fost imposibil de dobândit, de ce ne-ar
învăța Shruti acest lucru, cu așa o grijă maternă?
II.18.95. Tot ceea ce este opus Sinelui există numai pentru acei oameni care
au discernământ, însă nu există deloc pentru oamenii ce au dobândit
Cunoașterea.
II.18.159. Intelectului și nu Sinelui care este statornic aparține cunoașterea

”Eu sunt Brahman”. Mai mult, Sinele este neschimbător deoarece nu are
alți martori.
II.18.180. Metoda de acord și contrarietate este pomenită pentru ca

individul să se familiarizeze cu sensurile (implicite) ale cuvintelor. Fiindcă
nu se poate cunoaște semnificația unei propoziții fără a cunoaște
(însemnătatea cuvintelor care o compun).
II.18. 190-191. Numai din propoziție și nicăieri de altundeva individul se

poate considera ca fiind liber. Semnificația propoziției este cunoscută din
cunoașterea semnificației (implicite) a cuvintelor; aceste semnificații sunt,
din nou, cu siguranță înțelese prin metoda acordului și contrarietății.
Astfel, individul se consideră lipsit de durere și de acțiune.
II.18.209. Cunoscând faptul că Libertatea etern existentă este una, cel ce își
dorește să înfăptuiască acțiuni este un om cu un intelect umbrit și
anulează învățătura din scripturi.
II.18.210. Știind că este Brahman, individul nu mai are nici o

responsabilitate; iar cel ce are responsabilități de îndeplinit nu poate fi un
cunoscător al Brahman. Individul se dezamăgește pe sine recurgând la
ambele părți.
II.18.226-227. Asta este Brahman, este cunoașterea corectă. Nu este nici

negată prin concepții false cum că individul este un făptuitor, are dorințe
și este încătușat, care reies din dovezi mincinoase. Această cunoaștere
(greșită) (adică, ”Eu sunt un făptuitor”) precum și identificarea Sinelui cu
trupul devin irezonabile în momentul în care cunoașterea conform căreia
individul este Brahman și nimic altceva decât Acesta este bine înțeleasă, în
armonie cu învățăturile scripturilor.
II.19.8. Cercetând cu atenție prin intermediul rațiunii că realitatea nu este

niciodată distrusă iar irealitatea niciodată născută, tu nu ai nici o existență
(reală). O mintea mea, tu ești, așadar inexistentă în Sine. Având atât
naștere cât și moarte, ești acceptată ca fiind inexistentă.
Aparokshanubhuti
5. Atman este singurul lucru permanent; ceea ce este ”vizibil” este opus
acestuia, iar această convingere fermă este cunoscută ca discernământ.
9. ”Oh! Ocean de Milă, cum pot găsi eliberarea din această lume și
încătușarea acesteia?” – această dorință arzătoare de eliberare se numește
Mumukshutva.
12. Cine sunt eu? Cum a fost această lume creată? Cine este creatorul?
Care este cauza materială a acesteia? Aceasta este calea cercetării.
27. Eu sunt lipsit de calități și fără de acțiuni, etern și veșnic eliberat și sunt
statornic. Eu nu sunt corpul, care este ireal. Aceasta este cunoscută drept
Cunoașterea reală de către înțelept.
29. O Naivule! De ce îți închipui tu că Sinele care este acceptat (de Shruti)
drept Purusha, Cel Favorabil, care se află în și dincolo de corp, rste un
simplu vid inexistent?
45. Substratul întregului univers nu este nimic altceva decât Brahman. Prin
urmare, întregul univers este Brahman și nimic altceva.
47. Shruti, prin propriile afirmații, a negat în totalitate multiplicitatea

universului. În momentul în care cauza Non-dualistă este, astfel, un fapt
stabilit, cum poate exista altceva decât Acesta?
50. Shruti declară că Brahman strălucește prin sine în diverse nume și

forme. Toate activitățile nu sunt nimic altceva decât Brahman.
67. Când se privește un vas, de fapt se percepe lutul din care este
confecționat, la fel, când observăm lumea, se percepe Brahman Cel ce are
strălucire proprie (în și prin obiecte).
68. Așa cum o frânghie este percepută diferit, ca o frânghie sau ca un

șarpe, la fel și Sinele, care este veșnic pur, este văzut diferit, de către cel
înțelept este văzut ca Pur, iar de către cel ignorant ca impur (asemenea
lumii obiectelor).
72. Aurul este confundat cu un cercel, apa din ocean este percepută sub
forma valurilor; la fel, cel ignorant a confundat Atman cu trupul.
89. Oh! Tu Cel cu Inteligență Fără Margini, îți petreci timpul realizând
Sinele în orice moment. În timp ce experimentezi roadele acțiunilor din
trecut, nu trebuie să fii nerăbdător cu privire la nici un lucru.
91. Așa cum visul este ireal pentru cel ce experimentează starea de trezire,
la fel, în urma realizării, corpurile sunt ireale și, prin urmare, nu există
Prarabdha.
92. Acțiunile din (alte) vieți anterioare sunt cunoscute drept Prarabdha.
Pentru cel realizat, nu există întrebare cu privire la alte nașteri, astfel nu
există nici ”Prarabdha”.
113. Ceea ce este foarte cunoscut drept începutul tuturor ființelor, ceea ce
este substratul stabil al întregul traseu al întâmplărilor. Ceea în ce oamenii
realizați se unesc. Aceasta este cunoscută sub numele de ”Siddhasan”.
119-120. Negarea lumii de pluralitate este cunoscută drept ”Rechaka”

(expirare), gândul continuu că ”Eu sunt Brahman” se numește ”Puraka”
(inspirare), iar stabilitatea în acel gând se numește ”Kumbhaka”
(menținerea aerului înăuntru). Aceasta este adevărata ”Prarabdha” pentru
cel înțelept, în timp ce omul ignorant își torturează nasul.
121. A dizolva mintea în Conștiință, cunoscând expresia Sinelui individual

în toate obiectele, se numește ”Pratyhara”. Aceasta trebuie practicată de
toți văzătorii cu sârguință.
122. Indiferent asupra cărui obiect se oprește mintea, având viziunea

Brahman pentru a liniști mintea, acest proces se numește ”Dharana” și este
cel mai înalt nivel de concentrare.
123. Cunoașterea constantă că ”Eu sunt Brahman”, nu concentrarea asupra

a ceva pentru suport este cunoscută sub numele de ”Dhyana” și este
sălașul Fericirii Supreme.
129. Gândindu-se la un obiect mintea se umple numai cu Acela.

Gândindu-se la vid, mintea va deveni vidă. Menținând gândul la Brahman,
mintea se va umple numai cu Acela. Prin urmare, individul trebuie să se
gândească numai la Brahman în tot timpul.
142. Unind cele manifestate cu cele nemanifestate, meditând că totul este

Brahman, căutătorul înțelept se va odihni fericit în starea de Conștiință
Absolută.
Atmabodha
3. Ignoranța nu poate rezulta în îndepărtarea ignoranței, căci acestea sunt

opuse. Cunoașterea de Sine o îndepărtează, așa cum lumina învăluie
întunericul.
9. Lumea de obiecte animate și neanimate este proiectată de imaginație pe

substratul a tot pătrunzător.
10. Așa cum brățările, cerceii și inelele sunt din aur în diverse forme,
formele din această lume nu sunt nimic altceva decât Conștiința.
11. Spațiul pare împărțit și divers din cauza multiplelor forme din el.
Îndepărtează formele și ce rămâne este spațiul pur. La fel se întâmplă și cu
Sinele cel omniprezent.
27. Așa cum lampa iluminează obiectele dintr-o încăpere, Sinele

iluminează mintea, care este compus din materia subtilă inertă și
incapabilă a se ilumina singură.
Atmabodha 189
28. Nu este nevoie de o lampă pentru a ilumina lumina alteia. O a doua

conștiință este inutilă pentru a cunoaște Sinele, Conștiința Pură.
29. Prin negarea condiționărilor folosind cunoașterea ”Eu nu sunt asta” se

realizează identitatea cu Sinele, așa cum se indică în scriptură.
33. Scriptura spune că eu sunt pur, fără gând și dorință și așa și sunt.
34. Eu sunt fără însușiri. Eu trăiesc fără a respira. Eu sunt etern, fără formă
și veșnic liber.
36. Impresia ”Eu sunt Sinele” creată prin practica constantă distruge
ignoranța și agitația așa cum un medicament stârpește boala.
43. Printr-o realitate veșnic prezentă, Sinele nu este realizat din cauza
ignoranței. Realizarea sa este asemenea descoperirii unui obiect pierdut.
45. Ignoranța conceptelor de ”eu” și ”mine” sunt îndepărtate prin

Cunoașterea de Sine, așa cum informația corectă îndepărtează cunoașterea
eronată cu privire la direcții.
47. Numai Sinele există. Universul fizic este Sinele. Așa cum vasele din lut
nu sunt nimic altceva decât lut, totul este Sinele pentru cel iluminat.
52. În momentul în care dispar condiționările, cei iluminați sunt absorbiți

în Realitatea a tot pătrunzătoare, așa cum apa este absorbită de apă iar
lumina de lumină.
53. Trebuie realizat faptul de a fi Sinele, după a cărui realizare nu mai

există nimic de realizat, după a cărui binecuvântare nu mai există nici o
binecuvântare de dorit, după a cărui cunoaștere nu mai există nimic de
cunoscut.
63. Tot ceea ce este perceput sau auzit este Sinele. Cunoscând Sinele,
individul vede totul sub forma Realității, Ființei non-dualiste, Fericirii
absolute, Conștiinței pure.
Dakshinamurti Stotra
1. Atman ca Ego
Pentru Cel care prin iluzia Atman, ca și prin somn, vede universul existent
în El – asemenea unui oraș care există într-o oglindă – ca și cum ar fi fost
manifestat în afară; pentru Cel ce vede, în timp ce este treaz, propriul Său
Sine, Unul fără un al doilea; pentru Cel ce este întruchipat sub forma
Învățătorului; pentru Cel în Chip Strălucitor ce se Îndreaptă către Sud;
pentru El (Shiva) fie această plecăciune!
2. Atman ca Prima Cauză
Pentru Cel care, asemenea unui magician sau chiar unui Yogin măreț,
manifestă prin propria dorință acest univers, nediferențiat la început
asemenea plantei din sămânță, dar creat apoi în mod pitoresc în toată
varietatea sa în combinație cu spațiul și timpul create de Maya; pentru Cel
ce este întruchipat sub forma Învățătorului; pentru Cel în Chip Strălucitor
ce se Îndreaptă către Sud; pentru El (Shiva) fie această plecăciune!
3. Unitatea lui Atman
Pentru Cel în Chip Strălucitor ce se Îndreaptă către Sud, a cărui limină,

care este însăși Existența, strălucește înainte îitrând în obiecte care sunt
aproape inexistente; pentru Cel ce este întruchipat sub forma Guru-ului
care își învață discipolii despre textul Vedic ”Acela ești Tu”; pentru Cel ce,
odată realizat, nu mai există cale de întoarce către oceanul de samsara;
pentru El (Shiva) fie această plecăciune!
4. Atman, Singura Existență și Lumină
Toată această lume strălucește numai prin puterea strălucirii Sale în

conștiința ”Eu știu”, - numai prin puterea strălucirii Sale a cărei conștiințe,
luminoasă ca lumina unei lămpi așezate pe fundul unui vas cu mai multe
găuri, înaintează prin organele de simț precum ochiul. Pentru Cel în Chip
Strălucitor ce se Îndreaptă către Sud; pentru El (Shiva) fie această
plecăciune!
5. False Personificări ale Atman
Cei ce se amăgesc că Ego-ul este corpul, sau vitalitatea, sau organele de

simț sau neschimbătorul buddhi, sau vidul, sunt la același nivel precum
femeile și copiii, cu cei orbi și cei posedați; ei rătăcesc pe căile naivității.
Pentru Cel ce distruge marea deziluzie stabilită prin jocul puterii Maya;
Pentru Cel în Chip Strălucitor ce se Îndreaptă către Sud; pentru El (Shiva)
fie această plecăciune!
Dakshinamurti Stotra 193
6. Atman, Existența Eternă
Pentru Atman care, îndreptându-se către sushupti retrăgând organele de

simț, devine Unica Existență, înfășurată de Maya asemenea soarelui sau
lunii în timpul eclipsei și a cărei existență este recunoscută odată cu
realizarea conștiinței că ”Am dormit până acum”; pentru Cel ce este
întruchipat sub forma Învățătorului; pentru Cel în Chip Strălucitor ce se
Îndreaptă către Sud; pentru El (Shiva) fie această plecăciune!
7. Atman, Lumina Eternă
Pentru Cel care, prin intermediul simbolului sfânt, manifestă înaintea

discipolilor Sinele Adevărat care strălucește întotdeauna înăuntru ca Ego,
constant și variile stări de pruncie, (maturitate și bătrânețe), de jagrat
(svapna și sushupti) și așa mai departe; pentru Cel ce este întruchipat sub
forma Învățătorului; pentru Cel în Chip Strălucitor ce se Îndreaptă către
Sud; pentru El (Shiva) fie această plecăciune!
8. Maya
Pentru Atman care, amăgit cu Maya, vede, în jagrat sau svapna, universul în
varietatea sa, precum cauză și efect, precum stăpân și slujitor, precum
învățător și discipol, precum tată și fiu și așa mai departe; pentru Cel ce
este întruchipat sub forma Învățătorului; pentru Cel în Chip Strălucitor ce
se Îndreaptă către Sud; pentru El (Shiva) fie această plecăciune!
9. Devotamentul pentru Ishvara
Pentru Cel al cărui corp împărțit în opt este acest univers mobil și stabil,
care apare sub formă de pământ, apă, foc, aer, spațiu, soare, lună și suflet –
dincolo de care, fiind suprem și a tot pătrunzător, nu există nimic altceva
decât cei ce investighează; pentru Cel în Chip Strălucitor ce se Îndreaptă
către Sud; pentru El (Shiva) fie această plecăciune!
10. Perfecțiunea
Datorită universalității Atman după cum s-a explicat, așadar, în acest imn,
prin auzirea acestuia, prin reflectarea și meditarea la învățătura sa și prin
recitarea sa, acea Stare Divină care este învesmântată cu grandoarea
măreață de a fi Sinele Universal va lua ființă, prin sine, sub forma Puterii
Divine neîmpiedicată care se prezintă sub formă de opt elemente.
Bhaja Govindam
1. Iubește-l pe Stăpânul Divin, iubește-l pe Stăpânul Divin, iubește-l pe

Stăpânul Divin, Oh netrebnicule! Când vine timpul potrivit (pentru
plecare), repetarea regulilor de gramatică nu te va salva. (Caută Govind,
Caută Govind…).
2. Oh netrebnicule! Abandonează-ți dorința de a strânge bogății; creează-ți

în minte gânduri despre Realitate, lipsite de pasiuni. Ce vei primi, adică ce
ai dobândit prin faptele din trecut – cu asta, bucură-ți mintea. (Caută
Govind, Caută Govind…).
3. Văzând forma seducătoare a femeii, nu te lăsa pradă deziluziei

tulburătoare. Aceea (forma femeii) este (doar) o modificare a cărnii și a
grăsimii. Gândește bine în mintea ta iar și iar. (Caută Govind, Caută
Govind…).
4. Apa de pe frunza de lotus este foarte instabilă; așa este și viața, extrem
de instabilă. Să știi că întreaga lume este devorată de boală și vanitate și
este doborâtă la pământ de nefericire. (Caută Govind, Caută Govind…).
5. Atâta timp cât ai putința de a câștiga bani, tot atâta timp cei ce depind
de tine vor sta cu tine. După aceea, când trăiești într-un corp infirm,
nimeni nu îți spune nici măcar un cuvânt. (Caută Govind, Caută
Govind…).
7. Cât este încă un băiat, individul este atașat de sport; când este tânăr,
acesta se atașează de o femeie tânără; când îmbătrânește, acesta este atașat
de neliniște; Dar vai, nimeni nu e atașat de Supremul Brahman! (Caută
8. Cine e soția ta? Cine e fiul tău? Cu adevărat frumos e procesul empiric!
Al cui ești tu? Cine ești tu? De unde vii? O, fratele meu, gândește-te la
acest adevăr. (Caută Govind, Caută Govind…).
9. Însoțindu-te cu binele, nu vei mai găsi atașamente; prin lipsa de

atașamente apare libertatea din mijlocul deziluziilor; prin libertatea din
mijlocul deziluziilor, apare trăinicia; prin trăinicie, are loc eliberarea în
timpul vieții. (Caută Govind, Caută Govind…).
10. După ce trece tinerețea, ce folos are jocul pasiunilor? După ce se

evaporă apa, ce lac mai e acolo? După ce se termină banii, cine mai
depinde de tine? După ce este cunoscut Adevărul, ce proces empiric mai
are loc? (Caută Govind, Caută Govind…).
11. Nu te mândri cu bogăția, rubedeniile sau cu copiii; timpul le ia pe toate

acestea cât ai clipi. Lăsând deoparte aceasta (lume) care are natura unei
iluzii și cunoscând starea Brahman, intră în aceasta. (Caută Govind, Caută
Govind…).
Bhaja Govindam 197
12. Ziua și noaptea, apusul și răsăritul, iarna și primăvara vin în mod

repetat; timpul zboară, viața curge; și totuși nimeni nu părăsește vântul
dorințelor. (Caută Govind, Caută Govind…).
13. De ce să-ți faci griji pentru soție, avuție, etc., O netrebnicule; nu este
pentru tine Cel ce hirotonisește? În aceste trei cuvinte, există doar
asocierea cu oameni buni, care servește drept vasul cu care individul
traversează marea nașterii. (Caută Govind, Caută Govind…).
14. Asceticul, cu aspect mat, cel cu capul ras, cel cu părul smuls unul câte
unul, cel ce se deghizează în diverse chipuri cu robe de culoare ocru; acela
este un naiv care, deși vede, nu vede. Cu adevărat, el se deghizează în
diverse chipuri de dragul burții. (Caută Govind, Caută Govind…).
15. Corpul a devenit ramolit; părul se albește; gura se golește de dinți;

luând un băț în mână, omul îmbătrânit începe și se plimbă. Și nici atunci
cantitatea de dorințe nu dispare! (Caută Govind, Caută Govind…).
16. În față, există foc; în spate, există soarele; în timpul nopții, (asceticul
stă) cu genunchii la gură; primește milostenie în palmele sale și trăiește
sub umbra copacilor; cu toate acestea, încătușarea datorată dorințelor nu îl
părăsește. (Caută Govind, Caută Govind…).
17. Omul pleacă în pelerinaj în locul în care râul Ganga se varsă în mare;
sau respectă făgăduielile religioase cu sfințenie; sau oferă daruri. Dar dacă
acesta ar fi lipsit de cunoaștere, nu ar dobândi eliberarea – după toate
școlile de gândire – nici într-o sută de vieți. (Caută Govind, Caută
Govind…).
19. Omul trebuie să practice exercițiul concentrării; sau să își satisfacă

poftele senzoriale. Omul trebuie să găsească plăcere în companie; sau în
solitudine. Este fericit, fericit, cu adevărat fericit, cel a cărui minte cunoaște
Brahman. (Caută Govind, Caută Govind…).
22. Cel ce poartă haine făcute din zdrențele aruncate în mijlocul străzii, cel
ce merge pe calea dincolo de merite și pedepse, Yoginul a cărui minte este
cufundată în Yoga se relevă (în Brahman) asemenea unui copil sau unui
om nebun. (Caută Govind, Caută Govind…).
23. Cine ești tu? Cine sunt eu? De unde vin? Cine e mama mea? Cine e
tatăl meu? Cercetează deci, lăsând în urmă întreaga mintea care este
comparabilă cu un vis și care este fără de esență. (Caută Govind, Caută
Govind…).
26. Lăsând deoparte dorințele egocentrice, furia, lăcomia și deziluzia,

cercetează în tine: Cine sunt eu? Netrebnici sunt cei care nu au cunoaștere
de Sine; asemenea celor captivi în Infern, ei sunt torturați. (Caută Govind,
Caută Govind…).
28. Omul cedează rapid poftelor carnale; apoi, iată, corpul devine bolnav.
Cu toate că, în lume, moartea este refugiul, nici măcar atunci omul nu
părăsește căile cele pline de păcat. (Caută Govind, Caută Govind…).
Bhaja Govindam 199
29. Bogăția nu este bună: reflectă la asta mereu. Nu aduce nici măcar un
gram de fericire: acesta este adevărul. Căci acela ce este bogat se teme
până și de propriul fiu; asta este regula generală pretutindeni. (Caută
31. Devotat complet la picioarele de pe flori de lotus ale Stăpânului Divin,

eliberează-te curând din procesul transmigratoriu. Astfel, prin
disciplinarea simțurilor și controlul minții, vei descoperi Zeitatea care
sălășluiește în inima ta. (Caută Govind, Caută Govind…)
Amritanubhava
I. 18. Două bețe nu produc decât un sunet, două flori (din același copac)
produc un singur miros, două lămpi o singură lumină.
I.19. Două buze produc un singur cuvânt, doi ochi oferă o singură viziune
– în mod similar, deși par a fi doar două, ele sunt unul, transcendând
universul. (În efect, sunt unul și același element).
III.19. Are nevoie cunoașterea (Sinelui), care este veșnic pură, de suportul
unei alte cunoașteri? Nu ar fi ca și cum soarele ar depinde de puterea (de a
străluci) a unui altuia?
III.21. Este posibil ca un individ, fără a ști că el se află lângă sine, să afle că
el cutreieră țările una câte una?
V.1. Supremul (Sat-Cit-Ananda) este o triadă a existenței, cunoașterii și

fericirii; cu toate acestea, trebuie să înțelegi că acestea lipsesc din triadă:
asemenea veninului care nu este venin.
Amritanubhava 201
V.8. Cele șaisprezece faze ale lunii sunt în creștere în primele două
săptămâni (ale lunii lunare); cu toate acestea, luna, așa cum este, este în
sine un întreg perfect.
V.9. Când apa de ploaie cade în stropi, poate fi numărată în stropi; cu toate
acestea, în locul în care cade, se preface în apă (aici nu mai poate fi
măsurată).
V.13. Astfel, cuvântul ”Sat-Cit-Ananda”, folosit cu Atman (Sinele) nu prea îl

reprezintă. Trebuie stabilită diferențierea sa de alte atribute precum ”asat”,
”jada” și ”dukta” (adică, inexistența, opacitatea și mizeria).
V.26. Orice se spune despre asta (Supremul) nu este adevărat; și orice ar fi,
nu poate fi rostit; este modul în care se poate măsura înălțimea unui
individ prin măsurarea umbrii sale;
V.45. (Sau) când luna e pe cer la amiază, existența lunii poate fi cunoscută
numai de către lună.
V.50. Cei ce se pot bucura de frumusețea chipului lor fără ajutorul unei
oglinzi pot realiza secretele Supremului evident prin sine.
VI.20. Cel ce spune că lumea distruge ignoranța și că Atman se arată este

(etichetat ca) nebun.
VI.41. Nu este o descoperire a intelectului că Atman distruge ignoranța și

se relevă singur. El este asemenea soarelui care e fără de întuneric (pe care
îl anihilează înainte de a se revela).
VI.55. În ce măsură se poate vorbi despre acest subiect? Ignoranța este

formată din inexistență; cum poate fi aceasta distrusă prin cuvinte?
VI.97. Ignoranța, fiind inexistentă, nu poate fi distrusă; iar Atman, fiind

evident prin sine, ce se mai poate stabili și prin cine?
VII.3. Așa cum măreția visului stă în vis; întunericul este recunoscut în
întuneric; așa este și măreția ignoranței în ignoranță.
VII.54. Așadar, atunci când (ignoranței) nu i se permite nici o dovadă a

existenței și când nu există nimeni care să creadă asta, pornind de la
această discuție realizăm că ignoranța este falsă.
VII.55. Astfel, ignoranța, fiind imposibil de stabilit în mod direct (prin

dovezi) sau indirect prin deducție, rămâne refuzată.
VII.84. Am încercat prin toate metodele să îndepărtăm ignoranța. Dar în

fapt ea nu există. Cât de des ar trebui să ne spunem asta!
Amritanubhava 203
VII.214. Își pierde fața însemnătatea dacă nu se mai vede în oglindă? Chiar
și în lipsa oglinzii, ea există în sine.
VII.215. Mergând pe aceeași idee, dacă Maya (ignoranța) nu relevă Atman

către Atman, atunci care din ele își va pierde însemnătatea, Atman sau
Maya?
VII.252. Aici nici cuvintele nu sunt tolerate și nici cunoașterea acomodată,

ori experiența lăsată să se dea în stambă.
VII.253. Prin urmare, faptul că se vede stă cam așa. De fapt, nimeni nu
vede nimic.
VII.254. Ba mai mult! Atman face lumină numai în folosul Atman și rămâne
treaz fără a fi trezit.
VII.260. În acest fel, Atman nu își rătăcește niciodată sinele individual,

indiferent de rolul preferat pe care și-l asumă pentru distracție.
VIII.7. Nu există dubiu; nu ne putem releva și nu ne putem ascunde.

Starea existenței noastre supraviețuiește cumva.
VIII.18. Cel ce crede că știe, acela nu știe; iar cel ce crede că nu știe, de fapt
știe. Care este rostul de a continua această existență prin cunoaștere și
ignoranță?
IX.66. Oh! Ai trezit ceea ce era deja treaz, ai adormit prin cântec ceea ce
dormea deja și ne-ai adus pe noi înșiși înaintea noastră (ne-ai făcut să ne
realizăm sinele). Ce minune ai adus!
X.8. Ceea ce am rostit este aparent prin sine. Este nevoie de cuvinte pentru
iluminarea a ceea ce este luminat prin sine (Suprem)?
X.11. Nu există nici un alt mister privind Conștiința Pură decât acesta:
exista deja dinainte de a fi enunțat.
Panchadasi
I.53. Aflarea sau descoperirea adevăratei semnificații a identității sinelui

individual și a Supremului cu ajutorul marilor afirmații (Mahavakya) este
ceea ce se numește Shravana. Și a ajunge la posibilitatea validității sale prin
gândire logică se numește Manana.
I.54. Și, când prin Shravana și Manana mintea dezvoltă o convingere fermă
și neclintită și stăruiește în mod necontenit asupra Sinelui astfel realizat, se
numește Nididhyasana (meditație neîntreruptă).
III.19. Cum poate un om să învețe despre scripturi pe cineva care este om

numai în formă dar care este într-atât de opac încât să nu experimenteze
ce este conștiința în fiecare act de cunoaștere a unui lucru?
III.20. Așa cum este rușinos pentru un om a-și exprima îndoiala indiferent
dacă are sau nu darul vorbirii, la fel de rușinos este a spune, ”Nu știu ce
este conștiința, trebuie să aflu acum.”
VI.12. Prin urmare, omul trebuie să cerceteze mereu natura lumii, a Sinelui
individual și a Sinelui Suprem. Când ideile privind jiva și jagat (lumea)
sunt respinse, tot ce rămâne este purul Atman.
VI.130. Maya este privită din trei unghiuri. Din punct de vedere al
cunoașterii și al Shruti, este neglijabilă; din punct de vedere empiric este
indefinibilă (anirvachaniya); iar pentru oamenii de rând este reală.
VI.139. Maya este întruchiparea splendorii și a îndoielii; cel înțelept trebuie

să caute cu grijă și să găsească mijloacele și să depună eforturile de a o
îndepărta.
VI.134. Fără a influența în nici un mod adevărata natură a Atman, Maya

creează lumea. Face imposibilul să pară posibil. Ce putere incredibilă este
Maya!
VI.214. Cei ce nu cunosc natura Brahman, care este fără seamăn și fără de
acțiune, se contrazic cu fermitate cu privire la jiva și la Ishvara, care sunt
creații ale Maya.
VII.20. Când un om are convingerea fermă cu privire la identificarea sa cu

Brahman asemenea unui om care deprinde convingere cu privire la
identificarea sa cu trupul, el este eliberat chiar dacă nu își dorește acest
lucru.
VII.22. Sinele este veșnic cunoscut. Vorbim despre El fiind cunoscut în

mod direct ori indirect, fiind cunoscut sau necunoscut, ca ilustrația celui
de-al zecelea om.
Panchadasi 207
VII.23. Cel de-al zecelea om îi numără pe ceilalți nouă care sunt vizibili lui,
dar uită de el însuși, el fiind cel de-al zecelea, deși se vede mereu pe sine.
VII.28. Se pot distinge șapte stadii în ceea ce privește Sinele: (1) Ignoranța;
(2) Întunecarea, (3) Supraimpoziția, (4) Cunoașterea Indirectă, (5)
Cunoașterea Directă, (6) Renunțarea la Nefericire și (7) Realizarea
Satisfacției Perfecte.
VII.61. Textele Vedice, precum ”Înainte de creație numai Brahman a

existat”, oferă cunoaștere indirectă despre Brahman; însă textele de tipul
”Acela ești Tu” oferă cunoaștere directă.
VII.75. Relația dintre cele două substantive (”tu” și ”acela”) nu trebuie

luată drept una în care unul îl califică pe celălalt sau în care se face o
calificare reciprocă, ci una caracterizată de identitate completă, de
hegemonie absolută. Aceasta este semnificația expresiei, conform spuselor
oamenilor competenți: ceea ce semnifică ”tu” este în totalitate ”acela”, și
ceea ce semnifică ”acela” este în totalitate ”tu” – ambii termeni indică spre
conștiința omogenă absolută.
VII.99. Cauzele pentru care există o lipsă de fermitate în cunoașterea

directă a Brahman sunt: (1) apariția textelor aparent contradictorii, (2)
îndoiala cu privire la posibilitatea unei astfel de cunoștințe și (3)
modalități radical opuse de gândire care indică spre ideea înfăptuirii.
VII.106. Practica meditației la Brahman, consideră înțelepții, înseamnă

reflectarea la Asta, vorbirea despre Asta, producerea de argumente logice
despre Asta – să fim preocupați, deci, în mod constant cu asta.
VII.107. Omul înțelept, cunoscând Brahman fără cea mai mică îndoială,
trebuie să genereze un râu necontenit de gânduri despre El. Acesta nu
trebuie să se angajeze în prea multe discuții, căci acestea au un singur efect
– obosirea organului de vorbire.
VII.139. Bogăția aduce cu ea griji pentru câștig, neliniște pentru îngrijirea

avuției, nefericire când există pierderi și amărăciune când banii se
cheltuie. Vai și amar de această bogăție aducătoare de nefericire!
VII.241. Cel ce a auzit afirmația din Shruti, ”Cel ce cunoaște Brahman

devine Brahman” își fixează mintea asupra Brahman și, în cele din urmă, se
recunoaște pe sine ca fiind Brahman.
VII.255. Lasă oamenii ignoranți din lume să înfăptuiască lucruri lumești și

să își dorească să aibă neveste, copii și bogăție. Eu sunt învăluit în fericirea
supremă. În ce scop să mă avânt în preocupări lumești?
VII.260. Lasă-i pe cei ignoranți față de natura Brahman să asculte la

învățăturile filosofiei Brahman. Eu am cunoaștere de Sine. Așadar, de ce să
le ascult? Cei ce au îndoiala în suflet reflectă la natura Brahman. Eu nu am
îndoieli, așadar eu nu fac asta.
VII.272. Un susținător al acțiunii este preocupat, în principal, de corp, de

aparatul de vorbire, de intelect și de Karma; el este preocupat de martor –
conștiința, în timp ce acei ce au găsit lumina sunt preocupați de martorul
nefăptuitor și nu cu alte lucruri.
Panchadasi 209
VII.291. După ce a realizat tot ceea ce era de realizat și după ce nu îi mai

rămâne nimic altceva de făcut, acesta se simte satisfăcut și se gândește
astfel:
VV.292. Binecuvântat sunt eu, binecuvântat, căci am viziunea constantă a

sinelui meu! Binecuvântat sunt eu, binecuvântat, căci beatitudinea din
Brahman strălucește cu putere asupra mea!
VII.295. Binecuvântat sunt eu, binecuvântat, căci nu există nimic altceva cu

care să compar nemărginita mea fericire! Binecuvântat sunt eu,
binecuvântat, binecuvântat, binecuvântat, iar și iar binecuvântat!
VIII.71. (Căci în kutastha) nimeni nu moare, nimeni nu se naște, nimeni nu

este încătușat și nimeni nu aspiră către eliberare (sadhaka), nici un căutător
nu merge către eliberare (mumukshu) și nimeni nu este eliberat (muktha).
Acesta este Adevărul Absolut.
IX.19. Așa cum cunoașterea Sat-Cit-Ananda a fost dobândită în mod

scriptural, aceasta, prin cunoaștere indirectă, nu este una iluzorie.
IX.43. Impedimentele prezentului sunt (1) atașamentul îngrăditor de

obiectele senzoriale, (2) obtuzitatea intelectului, (3) indulgența în
argumente nepotrivire și ilogice și (3) convingerea profundă conform
căreia Sinele este un făptuitor și un beneficiar.
IX.118. Natura Brahman eternă este relevată prin cunoaștere și nu este

creată prin aceasta, căci chiar și în absența revelatorului, entitatea reală nu
încetează a exista.
IX.121. Este mai bine să înfăptuiești acțiuni hirotonisite în scripturi decât

să fii concentrat în acțiuni lumești. Mai bine decât asta este să preaslăvești
o zeitate personală, iar să meditezi la Brahman cel fără de însușiri este cel
mai bine.
IX.130. Cei ce au renunțat la meditarea la Brahman cel fără de însușiri și

care înfăptuiesc pelerinaje, care recită versuri sfinte și care fac alte fapte
pot fi comparați cu ”cei ce aruncă dulciurile și ling mâna”.
IX.155. Deși nu am avut realizare încă, mă gândesc la ”Eu sunt Brahman”.

Prin meditație omul realizează chiar mai multe lucruri (asemenea
Zeităților), de ce nu și Brahman care este realizat pentru totdeauna?
X.5. Încătușarea este cauzată de dorința de a discerne și este negată prin

discernământ. Căci individul trebuie să mediteze la sinele individual și la
Sinele Suprem.
XI.34. În starea de somn adânc cei orbi nu mai sunt orbi, cei răniți nu mai
sunt răniți iar cei bolnavi nu mai sunt bolnavi, așa spun scripturile. Toți
oamenii știu asta.
XI.83. Tu spui doar cuvântul ”Brahman” sau îi vezi și semnificația? Atâta

timp cât cunoști cuvântul, ține de tine să dobândești cunoaștere în ceea ce
privește semnificația.
XI.87. Există doar trei tipuri de fericire experimentate în lume: (1)

Brahmananda, beatitudinea Brahman; (2) Vasanananda, beatitudinea care
Panchadasi 211
apare în mintea liniștită din impresiile din Brahmananda; (3) Vishiayananda,

beatitudinea care rezultă din îndeplinirea dorinței de a fi în contact cu
obiectele externe.
XII.53. Când un tigru îl înfruntă pe om, acesta este urât; când este departe,
este neglijat; când este îmblânzit și prietenos cu oamenii, acesta aduce
fericire; astfel, este atașat omului și iubit.
XII.55. Concluzia populară este aceea că Sinele este cel mai drag, obiectele
legate de acesta îi sunt dragi iar restul sunt fie neglijate fie urâte. Acesta
este, de asemenea, verdictul Yajnavalkya.
XII.60. Un fiu este mai drag omului decât avuția, corpul îi este mai drag
decât fiul, organele de simț îi sunt mai dragi decât corpul, viața și mintea îi
sunt mai dragi decât organele de simț iar Sinele este cu mult mai drag
decât viața și mintea.
XII.68. După ce a luat seama de toate acestea, discipolul trebuie să se

abțină de la a forma un atașament față de alte lucruri. El trebuie să se
concentreze asupra iubirii sale față de Sine și să contemple la asta zi și
noapte.
XIII.6. Cauza materială este de trei tipuri: (1) Vivarta, care dă naștere
înfățișării fenomenale, nelegată din punct de vedere material de cauză; (2)
Parinama, care dă naștere unui efect care reprezintă o modificare sau o
schimbare a stării cauzei; și (3) Arambha care constă din efect, diferit de
cauze. Ultimele două (care presupun părți) nu au nici un domeniu de
aplicare în ceea ce privește indivizibilul Brahman.
XIV. 25. Astfel, Brihadratha a descris defectele corpului, minții și a

obiectelor aducătoare de bucurii: ”Așa cum nimeni nu simte poftă pentru
terciul de ovăz vomitat de un câine, la fel omul cu discernământ nu simte
nici o dorință față de corp, etc.”
XV.31. În condiția de cunoaștere fermă, existența, conștiința și fericirea

strălucesc asemenea unei entități omogene unice și nu ca entități separate,
diferența dintre acestea dispărând odată cu dispariția Upadhi (atributelor)
lor.
Diverse Gita
Rama Gita
(Tattva-Sarayana)
IV.21. Încătușarea se află în credința conform căreia ”Eu sunt corpul”.

Eliberarea se află în credința constantă ”Eu sunt Brahman”, topind
individualitatea în Absolut.
VII.14. Când omul devine adânc înrădăcinat în Advaita și când Dvaita este
distrusă, atunci lumea este percepută ca un vis, datorită stabilirii în cea
mai înaltă stare a Conștiinței.
XV.46. Cel ce nu consideră că ”asta e bine” și ”aceea e bine” și mănâncă

orice tip de mâncare primește fără atașamente, care vorbește cât de puțin,
dar cu veridicitate, cu binețe și cu folos este, cu adevărat un om fără limbă
în sens spiritual.
XV.47. Cel ce aruncă o privire indiferentă la un bebeluș nou născut, fie la o

față de șaisprezece ani, ori la o femeie în vârstă de o sută de ani, este cu
adevărat un eunuc.
XV.48. Cel ce merge numai de dragul bhiksha (milosteniei) și de dragul de

a răspunde la chemările naturii, care nu merge pe o distanță nu mai mare
de paisprezece sau cincisprezece kilometri este, cu adevărat un om jalnic.
XV.49. Cel ai cărui ochi nu privesc la nimic, indiferent că merge ori stă pe
loc, care nu privesc mai departe de cinci kilometri de corpul său, este cu
adevărat un Bhikshu.
XV.50. Cel ce rămâne indiferent față de lucrurile bune sau rele pe care le
aude, la cuvintele dulci sau dure, care pot aduce fericire sau nefericire,
este, cu adevărat, surd.
XV.51. Chiar și atunci când obiectele senzoriale curg pe la picioarele sale și

când el este capabil de bucurare, care rămâne asemenea unui om în starea
de somn adânc, cu simțurile statornice, se numește un om lipsit de
conștiință.
Rama Gita
(Adhyatma-Ramayana)
10. Înfăptuirea de acțiuni nu distrug nici ignoranța nici atașamentul. Acest

lucru doar duce la mai multă durere în lanțurile încătușării. Prin urmare,
un om înțelept trebuie să abandoneze acțiunea, care este plină de defecte
și să se supună cunoașterii și meditației.
Diverse Gita 215
16. Prin urmare, este bine ca omul înțelept să abandoneze toate acțiunile.
Nu poate exista intercalarea cunoașterii cu munca, din cauză că munca
este opusă cunoașterii. Este bine ca acesta să își retragă simțurile din
mijlocul tuturor obiectelor și să se supună în scopul Realizării Sinelui.
Moksha Gita
3. Principiul Suprem indescriptibil, care este imperisabil, nenăscut, fără de

început, fără bătrânețe, neînfricat, statornic, unul fără un al doilea,
străvechi și infinit – numai acesta există.
7. Brahman nu poate fi definit. A defini Brahman este a nega Brahman.

Singura descriere adecvată pentru Brahman este o serie de afirmații
negative. Acesta este motivul pentru care Upanișadele declară: ”neti, neti” –
”Nici asta, nici asta”.
15. Brahman nu strălucește atunci când dualitățile minții nu sunt distruse.

De aceea, trebuie să distrugi dualitățile; Brahman va străluci în gloria sa
imaculată.
Uttara Gita
II.42. Un asin încărcat cu lemn de santal cunoaște doar care este greutatea
din spinarea sa și nu mireasma lemnului. Chiar și ala, cel ce studiază mai
multe cărți, dar care nu cunoaște Esența, nu cară decât sarcina de cărți.
III.4. Viața este schimbătoare. Numai Existența Imperisabilă (”Viețuirea”)

trebuie cunoscută. Abandonând toate scripturile și cărțile, întoarce-te către
ceea ce este Adevărul.
III.7. Pentru Brahmini, Stăpânul Divin se află în foc; pentru sfinți, acesta se
află în inimă; pentru cei obtuzi la minte, El se află în idoli; pentru cel cu
minte obișnuită, El se află pretutindeni.
III.9. Oriunde se îndreaptă mintea, ici și acolo nu vede decât Adevărul

Suprem. Aici și acolo, pretutindeni, există Absolutul Brahman.
Jivanmukta Gita
5. Se numește Jivanmukta cel care, văzând Unicul Brahman în toate ființele,

nu percepe nici o diferență.
15. Se numește Jivanmukta cel care ia parte la esența beatitudinii Brahman și

se bucură în sine și pentru totdeauna, lipsit de obiceiuri, naturi, etc.
Rishabha Gita
5. Această pierdere a conștiinței de Sine datorită ignoranței durează atâta

timp cât omul nu cercetează Adevărul Sinelui; mintea stăruie atâta timp
cât există acțiune; încătușarea acestui corp muritor este cauzată de acțiune
(Karma).
Diverse Gita 217
18. Nu este un Guru, nu este o rubedenie, nu este tată, nu este mamă, nu

este Zeitate, nu este Stăpân Divin, cel care nu îi arată lui jiva calea către
salvare.
Shruti Gita
25. În Shruti se spune: Cei ce cred că Ființa se naște din Neființă, sau că
Atman moare sau că ființele sunt multe și diferite, sau că ritualurile poartă
cu ele roade adevărate, îi învață pe ceilalți despre propriile lor
neînțelegeri. Noțiunea diferenței conform căreia Purusha este formată din
trei Guna se datorează ignoranței față de Sine (Stăpânul Divin); această
diferență nu există în Ei; și nici ignoranța nu există în Ei, căci Tu ești
Conștiința Absolută;
37. Acest univers nu există la început și nu are existență ulterioară; numai

universul ireal de la mijloc se suprapune pe Aceștia, care este Esența
Unică; prin urmare, se compară cu diverse forme ale materiei, precum
aurul, natura, supraimpoziția, etc.; acest moft fără fundament numit
univers, cel ignorant îl vede ca fiind Real.
Anu Gita
XXXV.30. Unii oameni cu mintea îngustă preamăresc Karma. Cei cu

sufletul înălțat nu preaslăvesc niciodată Karma.
Shaunaka Gita
1. Shaunaka a spus: ”Mii de cauze pentru nefericire și sute de cauze

pentru teamă există zi de zi pentru unul îngust la minte”. Acestea nu
există pentru omul înțelept.
PARTEA A TREIA
Înțelepciunea Ramana
Învățăturile lui Ramana Maharshi
Uitarea adevăratei tale naturi reprezintă adevărata moarte, iar luarea

aminte de aceasta este nașterea pură. Aceasta pune capăt nașterilor
succesive. Viața eternă te va înconjura apoi.
Fericirea și nefericirea relativă a minții răsar din ignoranța tăioasă a

adevărului spiritual. Adevărata natură a omului este fericirea, care este
înnăscută. Căutarea fericirii este o căutare inconștiență a Sinelui. În sfârșit,
găsește ceea ce exista deja acolo. Această fericire-beatitudine nu ia sfârșit.
Este eternă.
Ce este mintea? Dacă omul ar porni în căutarea răspunsului, atunci ar

descoperi să nu există o entitate separată, precum mintea.
Mintea este un conglomerat de gânduri. Acestea sunt dependente de

gândul centrat în jurul”eului”. Află că acest ”eu” este mintea.
Mintea este formată din forme; este înrădăcinată în forme. Are nevoie de
forme, dar ea însăși este fără de formă.
Există acest lucru numit minte? Dacă da, ce formă are? Are ea barbă sau
mustață?
Gândul centrat în jurul ”eului” nu este un gând asemenea altor gânduri.

Căci, spre deosebire de alte vritti, care nu au nici o interconexiune
esențială, gândurile centrate în jurul ”eului” sunt conectate în mod egal și
esențial la fiecare vritti din minte. Fără această legătură nu pot exista alte
gânduri. Poate subzista prin sine fără a depinde de alte gânduri. Gândul
centrat în jurul ”eului” este, așadar, fundamental diferit de alte gânduri.
Căutarea sursei sale este căutarea sursei ”Eu sunt”.
Ce se înțelege prin realizarea completă? Înseamnă transformarea într-o

piatră, într-o masă inertă? Aham-vritti este diferită de aham-sphurti. Prima
este activitatea ego-ului și trebuie abandonată pentru a face loc cele din
urmă, care este expresia eternă a Sinelui. În limbajul Vedantic, aham-
sphurti se numește vritti-jnana. Realizarea jnana este întotdeauna o vritti.
Există o distincție între vritti-jnana sau Realizarea și Svarupa, cel Real.
Svarupa este însăși Jnana, care este conștiința. Svarupa este Sat-Chit, care
este omnipotentă. Aceasta există întotdeauna, realizată prin sine.
Realizarea se numește vritti-jnana. Aceasta se face numai cu referință la
existența ta când vorbești despre realizare, despre jnana. Prij urmare, când
vorbim despre jnana, ne referim întotdeauna la vritti-jnana și nu la
Svarupa-Jnana; însuși Svarupa este Jnana (Conștiința), întotdeauna.
Nu e utilă meditarea la nici un obiect. Trebuie să înveți să realizezi

subiectul și obiectul ca un întreg. Prin meditarea la un obiect, fie el concret,
fie abstract, se distruge sentimentul individualității și se creează dualitate.
Meditează la ceea ce îți dorești în realitate… și vei găsi…
Aici, e imposibil ca tu să o faci fără efort. Când te adâncești, este imposibil

să mai faci vreun efort.
Adevărata asana este ”a fi stabilit” în Realizarea de Sine sau în Sursă. Stai

în Sinele tău. Unde poate Sinele să meargă și să stea? Totul stă în El.
descoperă sursa ”eului” și așează-te acolo. Să nu ai ideea că Sinele nu
poate fi realizat fără ajutorul asana, etc. Nu toate acestea sunt necesare.
Cheia este cercetarea și realizarea sursei ego-ului. Aceste detalii, precum
postura, etc., pot distrage mintea către acestea sau către corp.
Poți citi orice carte dorești. Sinele este adevărata carte. Poți privi în ea
oricând dorești. Nimeni nu ți-o poate lua. Este întotdeauna la îndemână
pentru a fi citită. Citește Sinele în timpul liber și astfel vei putea fi în stare
să citești orice carte.
Înțeleptul privește noțiunea de renunțare la ideea ”Eu sunt corpul” ca

expirarea, cercetarea în sine ca inspirarea și sălășluirea în Inimă precum
subzistența naturală.
Unde are loc transformarea? Gânditorul este, în tot acest timp, același
precum Realul. El realizează, în cele din urmă, acest fapt.
Nu nutri astfel de gânduri de imperfecțiune, de lipsă de calități, etc. Tu

ești perfect. Renunță la ideile de imperfecțiune și la nevoia de dezvoltare.
Nu există nimic de realizat ori de anihilat. Tu ești Sinele. Ego-ul nu există.
Urmează-ți căutarea și vezi dacă este ceva de realizat sau de anihilat. Vezi
dacă este nevoie să controlezi vreo minte. Chiar și efortul este făcut de
către minte, care de fapt nu există.
Tu nu poți fi decât Sinele. A cunoaște Sinele înseamnă a fi Sinele. Rămâi în

starea ta naturală.
(Citând din Biblie el a spus) Opriți-vă și să știți că eu sunt Dumnezeu (a

spus apoi), iar Dumnezeu a spus ”știți” și nu ”gândiți” că ”eu sunt
Dumnezeu”.
În ochii unui jnani nu există alții, așadar el nu se amestecă cu alții.
Adevărata supunere este topirea individualității în sursa sa, în inimă.

Stăpânul Divin nu este dezamăgit la vederea faptelor extraordinare. Ceea
ce vede în inima celui ce Îl preaslăvește este cât de mult ego rămâne la
putere și cât de mult este pe cale a fi distrus.
Când omul se supune, nu mai există sentimentul făptuitorului în el. Ci

există un sentiment de indiferență iar el nu va fi tulburat pentru faptele și
consecințele lor. Acesta nu va întreprinde acțiuni de dragul interesului
propriu. Acest om este acela care a renunțat la toate acțiunile.
Ne-am familiarizat cu un obicei în rândul unor oameni din aceste părți,

care se bazează pe un sentiment de devotament față de Lordul Ganesha.
Închinarea zilnică la imaginea sa, care este așezată în toate templele din
localitate, este un ritual indispensabil pentru acești oameni înainte de
masa de zi cu zi. Un anume călător sărac care respecta cu sfințenie acest
obicei trecea odată printr-o țară slab locuită. Din cauză că nu găsea un
templu de-al lui Ganesha în apropiere unde să își facă ritualul zilnic de
închinare la imaginea Sa înainte de masa de prânz, acesta e recurs la a
confecționa un idol al zeității dintr-o mică bucățică de zahăr brun pe care o
purta la el pentru masa zilnică. După ce a confecționat idolul din zahăr,
acesta și-a făcut cu sfințenie ritualul. Cu toate acestea, când a venit
momentul din ceremonie în care trebuia să ofere o mică ofrandă de hrană
zeității, acesta a aflat că a folosit tot zahărul pentru a-și confecționa idolul.
Și fiindcă nici o închinare nu poate lua sfârșit fără oferirea ofrandei de
hrană, drumețul cel îngust la minte a rupt o bucățică mică din forma din
zahăr și i-a oferit-o zeității. Nu i-a trecut prin minte acestuia că prin
simplul fapt de a rupe o bucățică din idolul confecționat din zahăr l-a
pângărit pe însuși idolul la care dorea să se închine, făcând ofranda să
valoreze nimic. Ideea ta de auto-supunere nu este cu nimic mai bună decât
ofranda făcută de drumeț. Presupunând că existența ta este aparte de
Ființa Supremă, ai pângărit-o. Fie că te supui sau nu, tu nu ai fost
niciodată ceva aparte de acea Ființă Supremă. Cu adevărat, în acest
moment, precum și în trecut și în viitor, numai Cel divin există.
Ego-ul este inexistent, altfel tu ai fi doi în loc de unul – tu ego-ul și tu

Sinele. Tu ești un singur și indivizibil întreg. Cercetează în tine și în
aparentul ego iar ignoranța va dispărea.
Ești perfect, așadar renunță la ideea de imperfecțiune și la nevoia de

dezvoltare. Ego-ul nu este ceva real așa cum nu este nevoie să omori o
frânghie, despre care unul își poate închipui că e un șarpe, la fel, nu este
nevoie să anihilezi mintea. Cunoașterea formei minții face ca mintea să
dispară.
Lumea noastră actuală nu este adevărată. Fiecare vede câte o altă lume
imaginară în funcție de imaginația pe care o are, și așadar, unde este
garanția că noua lume va fi reală? Individul, lumea, Stăpânul Divin, toate
acestea sunt dependente de Adevărata Condiție. Atâta timp cât există
sentimentul individual de ”eu”, tot atâta timp vor exista și acestea. De la
acest sentiment individual de ”eu”, din minte, au apărut acestea trei. Dacă
anihilezi mintea, acestea trei vor dispărea și numai Brahman va rămâne,
așa cum există și sălășluiește în noi chiar acum. Noi socotim ceva incorect.
Această percepție greșită poate fi corectată prin cercetarea în adevărata
natură a individului. Din nou, după supunerea minții, nu mai rămâne
nimic altceva decât Brahman. Indiferent dacă această lume este reală sau
ireală, conștiință sau materie, un loc al fericirii sau un loc al mizeriei, toate
aceste întrebări apar în condiția de ignoranță. Acestea nu sunt utile după
momentul Realizării. Condiția de a fi stabilit în Sine lipsit de sentimentul
individual al ”eului” este starea supremă. În această stare, nu există loc de
gândire obiectivă și nici pentru acest sentiment de ființare individuală. Nu
există nici un dubiu de nici un fel în această stare naturală de Existență –
Conștiință – Fericire.
Ce poate face destinul? Nu va deveni operativ dacă te supui întru totul. Te

vei elibera de griji. Mintea se calmează iar pacea prevalează.
Fiecare plan are propria sa iluzie, care poate fi distrusă numai printr-o altă
iluzie pe același plan. De exemplu, un individ are o masă copioasă și se
duce să se culce. Visează la faptul că îi este foame în ciuda faptului că a
mâncat înainte de a merge la culcare. Pentru a-și satisface foamea din vis,
trebuie să mănânce mâncare în vis. Unul rănit în vis are nevoie de
tratament în vis. Un mare rege a visat odată că era bolnav dar era prea
sărac pentru a-și permite îngrijirea unul doctor. Deși avea o avere
fabuloasă în starea de trezire, aceasta nu îi era de nici un folos în starea de
visare. În mod similar, iluzia ignoranței poate fi distrusă numai prin iluzia
povețelor Învățătorului. Eliberarea este veșnic prezentă iar încătușarea
inexistentă, însă experiența universală este reversul.
Te-ai născut pentru a exista în această viață? Dacă nu te-ai născut în

această viață, atunci de ce să te gândești la următoarea naștere? Cu
adevărat, karma (acțiunea) nu ne îngrijorează, căci nu este decât
sentimentul de înfăptuire care ne preocupă. Ideea de a înfăptui karma sau
ideea de abandonare a karma este falsă. Gândește-te cine este înfăptuitorul
karma.
Toate acestea sunt concepte intelectuale. Nici un concept nu se rezumă la

realizare. Trebuie să lași intelectul în urmă și să fii ferm în intuiția Sinelui.
Nici unul din aceste concepte nu este necesar nici măcar ca ajutor pentru
asigurarea fermității, odată cu atingerea realizării perfecte. Un om nu
merge mai departe spunând, ”Eu sunt un om, eu sunt liber, eu sunt
conștiința” și așa mai departe. Realizarea este deplinătatea conștiinței și nu
este complicată cu gânduri de acest tip.
Însă momentul în care sinele caracterizat de sine încearcă să se cunoască,

își schimbă caracterul, începe să participe tot mai puțin la jada în care este
absorbit și se stabilește tot mai mult în conștiința Sinelui.
Nu există învățător ori cei pe care să îi învețe, prin urmare nu există

învățătură.
Nu există nimic și nimeni care să deprindă iluminarea, deoarece Sinele

este deja realizat.
Absolutul se află veșnic alături de tine, în tine iar tu însuți ești absolutul.
Conștiința, care există deja în oricine, în orice, este imperisabilă și

neschimbătoare.
Responsabilitatea ta este să fii ori să nu fii asta sau aia. Metoda este
rezumată în ”Oprește-te”.
Biblia spune, ”Oprește-te și să știi că eu sunt Dumnezeu”. Oprirea este o

simplă condiție pentru realizarea Sinelui în imaginea Stăpânului Divin.
Numai liniștea este vocea eternă. Singurele cuvinte pe care inima le spune
inimii.
Liniștea este adevărul. Liniștea este fericirea. Liniștea este pacea. Așadar,
Liniștea este Sinelui.
Conștiința este veșnic Conștiința de Sine. Dacă ești conștient de ceva, ești,
în esență, conștient de tine însuți.
Dacă nu exiști nu poți pune întrebări. Așadar, trebuie să îți admiți propria
existență. Acea existență este Sinele. El este deja realizat.
A fi ceea ce altul deja este, e un lucru inutil, deoarece existența este aici și
pretutindeni și experimentată neîncetat.
Chiar și un om învățat trebuie să se aplece înaintea înțeleptului analfabet.

Că este analfabet, înseamnă ignoranță; educația înseamnă ignoranță
învățată. Ambele sunt ignorante față de adevăratul lor scop; în timp ce un
învățat nu este ignorant, deoarece nu există scop pentru el.
Dificultatea este aceea că omul crede că el este făptuitorul. Dar aceasta este
o greșeală. Stăpânul Divin este acela ce face tot, iar omul este un simplu
instrument. Dacă acceptă această poziție se eliberează de toate neliniștile,
altfel le asimilează.
Nu există mister mai mare decât acesta – acela fiind realitatea prin care
căutăm să dobândim realitatea. Credem că există ceva care ne ascunde
realitatea și că acel ceva trebuie distrus înainte ca realitatea să fie
dobândită. Asta e ridicol. Ziua apune atunci când tu însuți râzi de
eforturile tale din trecut. Ceea ce va fi în ziua în care vei râde este, de
asemenea, aici și acum.
Realizarea nu este ceva ce putem dobândi iar și iar; căci ea există mereu.
Tot ce trebuie să facem este să ne descotorosim de gândul că ”Eu nu am
realizat”.
Realizarea nu înseamnă dobândirea a ceva nou și nici nu este o capacitate

nouă. Ea nu este decât îndepărtarea tuturor elementelor de camuflaj.
Sinele este veșnic realizat, nu este nevoie să se caute să se realizeze ceea ce

deja există și ce este deja realizat. Căci nu îți poți nega propria existență.
Acea existență este conștiința, Sinele.
Când vorbești despre o cale, unde te afli? Și încotro vrei să mergi? Dacă
acestea ți-ar fi cunoscute, atunci am putea vorbi despre o cale. Trebuie mai
întâi să cunoști unde te afli și ce ești. Nu există nimic de realizat. Nu există
nici un țel de îndeplinit. Nu există nimic de atins. Concepția că există un
scop și o cale către acesta este greșită. Noi suntem scopul și pacea mereu.
Tu ești Sinele. Tu exiști întotdeauna.
Nu există realizare a Sinelui. Dacă Sinele ar fi trebuit realizat, acest lucru

ar însemna că Sinele nu se află aici și acum și că dobândirea sa are să vină.
Ce am dobândit deja vom pierde în cele din urmă. Așadar, ar fi efemer.
Nu merită străduința pentru ceva ce este efemer, așa că spun că Sinele nu
poate fi realizat. Tu ești Sinele, tu ești deja asta. Tu exiști deja. Ești mereu
așa cum ești cu adevărat. Însă tu nu realizezi asta. Asta este tot.
Gândește-te mereu care este adevărata ta natură; nu te gândi la nimic

altceva.
Nu ai nici o altă alternativă decât să accepți lumea ca fiind ireală dacă ești
în căutarea Adevărului și numai a Adevărului.
Cercetarea în sine este calea directă, toate celelalte nu sunt decât căi
indirecte. Prima duce către Sine, celelalte duc oriunde altundeva. De ce să
irosești timpul?
Din toate gândurile, cel ce se învârte în jurul ”eului” este rădăcina, prin
urmare mintea nu este decât gândul ce se învârte în jurul ”eului”.
Sinele este descoperit prin cercetarea originii ego-ului și prin scufundarea

în inimă.
Sinele este realizat nu prin faptele individului, ci prin înfrânarea

individului de a înfăptui acțiuni, prin oprire și prin simpla manifestare a
ceea ce este cu adevărat.
Nu există nimic altceva asemenea ignoranței. Nu se ridică niciodată. Toți

oamenii au natura înțelepciunii. Dispersarea ignoranței înseamnă
înțelepciune, care există întotdeauna.
Mintea este intangibilă, de fapt ea nu există. Cea mai sigură cale de a o

controla este a o căuta. Atunci, activitățile sale încetează.
Mintea nu se poate anihila singură. Așadar, responsabilitatea ta este de a

găsi adevărata natură a minții. Atunci vei afla că nu există minte. Când se
zărește Sinele, mintea nu se mai arată pe nicăieri. Sălășluind în Sine, omul
nu trebuie să se preocupe cu griji despre minte.
Cercetarea în Sine poate aduce la lumină adevărul că nici ego-ul nici

mintea nu există de fapt și îl va ajuta pe individ să realizeze ființa pură
nediferențiată a Sinelui sau absolutului.
Numai corpul este născut și muritor și este o iluzie. În realitate, nu există

nici naștere nici moarte pentru corp.
Nu există reîncarnare, nici acum și nici înainte nu a existat. Și nici nu va

exista vreodată. Acesta este adevărul.
Chiar și prezentul este rodul imaginației, căci simțul timpului este de

natură pur mintală. Spațiul este, la fel, mintal. Prin urmare, nașterea și
renașterea, care au loc în spațiu și în timp, nu pot fi decât rodul
imaginației.
Tot ce trebuie este să se renunțe la această greșită identitate și, odată făcut
acest lucru, Sinele veșnic strălucitor va fi privit ca singura realitate non-
dualistă.
Ne limităm pe noi mai întâi, apoi căutăm să devenim nesfârșitul care

numai noi suntem. Toate eforturile ar rolul numai de a ne face să
renunțăm la noțiunea cum că suntem nelimitați.
Această cunoaștere că nu există nimic altceva decât Stăpânul Divin sau

Sinele, că ”eu” sau ”al meu” nu există și că numai Sinele există, se numește
jnana.
Îndepărtarea noțiunii că noi nu am realizat existența Sinelui este tot ce

avem noi nevoie. Noi suntem mereu Sinele. Numai că nu realizăm asta.
Adevărata condiție este Sinele non-dualist. Este etern și există înăuntru,

indiferent dacă individul este sau nu conștient de asta.
Corpul este un cadavru. Atâta timp cât e în contact cu un corp, trebuie să

se curețe în apele Sinelui.
Nu există creația în condiția de Realizare. Când individul vede lumea,

acesta nu vede sinele individual. Când individul vede Sinele, lumea
devine nevăzută. Așadar, privește către Sine și realizează că nu a existat
creație vreodată.
Apa din vis potolește setea din vis. Creația din vis este însă contrazisă în
starea de trezire. Creația din starea de trezire este contrazisă în celelalte
două stări. Ceea ce nu este continuu nu poate fi real. Ce poate fi mai ușor?
Sinele este mai intim decât orice altceva. Dacă nu poate fi realizat, este
ușor de realizat ce este aparte și ce este departe?
Ignoranța nu se poate înălța niciodată. Nu are existență adevărată. Ceea ce

există, este numai vidya (cunoașterea).
A cunoaște Sinele înseamnă a fi Sinele, căci nu sunt două individualități

separate.
Dacă tu ești corpul, de ce oamenii ard corpul după moarte? Corpul ar

trebui să refuze să fie ars.
Adevărul fundamental este atât de simplu. Nu este nimic altceva decât

existența în starea primară.
Află ceea ce este imediat, intim, în loc să încerci să afli ce anume este
distant și necunoscut.
Se poate ca orice să fie la fel de direct precum Sinele – veșnic experimentat

fără ajutorul simțurilor?
Mai există vreo cale de adorare a Supremului, care este Totul, decât fixarea
cu fermitatea în Acesta?
Dorm cu toții, visând la lume și lucruri și acțiuni.
Nu fi asta și aia, ci pur și simplu fii. Ființa pură este natura ta.
Fii Sinele; nimic nu te va mai înspăimânta.

Î: Un musulman călător a întrebat despre asana (postura fizică).

R: Sălășluirea la sânul Stăpânului Divin este singura postură adevărată.
Sinele este întotdeauna realizat, privește înăuntru și oprește-te.
Tu ești veșnic Sinele și nimic altceva decât Sinele.
Existența și Conștiința sunt singura realitate.

Conștiința plus trezirea, o numim starea de trezire.
Conștiința plus dormirea, o numim starea de somn adânc.
Conștiința plus visarea, o numim starea de visare.
Î: Realizarea mea îi ajută pe alții?

R: Da, cu siguranță. Este cel mai bun ajutor cu putință.
Însă nu există alți oameni pe care să îi ajuți.
În realitate nu există schimbare și nu există creație.
Nu medita – fii!
Nu gândi la ceea ce ești – fii!
Nu gândi la ființare – tu exiști!
Grația Există întotdeauna și nu este niciodată oferită.

Sinele împresurat de ego nu există deloc.
Fii tu însuți și nimic mai mult!
A realiza Sinele înseamnă a te opri.
Eliberarea este propria noastră natură.
Ceea ce există, este Liniștea.

PARTEA A PATRA
Înțelepciunea Zen
Învățăturile Maeștrilor Zen
Lin-Chi
Cei ce sunt mulțumiți nefiind nimic special sunt oameni nobili. Nu te

strădui. Fii obișnuit.
Fii stăpân pe orice situație și vei fi mereu în locul potrivit.
Cineva a întrebat, ”Care e adevărata natură a minții?”

Învățătorul a răspuns, ”Oficial, nici măcar un ac nu o poate penetra;
neoficial, poți trece cu calul și carul prin ea.”
Prieteni credincioși, în acest timp, după ce am găsit imposibil a refuza, m-

am adresat vouă cu multe vorbe de nimic. Dar nu vă înșelați! În viziunea
mea, nu există nici un număr mare de principii de care să luați aminte.
Dacă vreți să folosiți lucrul, atunci folosiți-l. Dacă nu vreți să îl folosiți,
atunci așa să fie.
Cineva a întrebat, ”Ce este diavolul Buddha?”

Învățătorul a răspuns, ”Dacă îndoiala a încolțit în mintea ta pentru o clipă,
atunci apare diavolul Buddha. Însă dacă nu poți înțelege că cele zece mii
de fenomene nu s-au născut, că mintea este asemenea trucului unui
scamator, atunci nici un grăunte de praf, nici un fenomen nu există. Totul
este curat și pur, iar acela este Buddha. Buddha și diavolul se referă la
două condiții, una pură și una întinată.
”Așa cum văd eu, nu există Buddha, nu există ființe vii, nu există trecut,
nu există prezent. Dacă vrei să realizezi asta, ei bine, o ai deja – nu e ceva
ce necesită timp. Nu există practică religioasă, nu există iluminare, nu
există răsplată, nu există omisiune a nici unui lucru. Niciodată nu există o
altă Dharma decât aceasta. Dacă există cineva care să spună că există o
Dharma superioară față de asta, dă-mi voie să spun că este un vis, o
nălucire. Tot ce îți pot spune este asta.
Fraților care urmați Calea, exisă unii ascetici cu capul ras care își îndreaptă
toate eforturile către interior, căutând astfel să găsească vreun adevăr
transcendental. Dar ei se înșeală amarnic! Căutați-l pe Buddha și îl veți
pierde pe Buddha. Căutați Calea și veți pierde Calea. Căutați-i pe străbuni
și îi veți pierde pe străbuni.
Fraților care urmați Calea, dacă doriți să fiți mereu în armonie cu Dharma,
nu lăsați niciodată loc îndoielii să apară. ”Dispersați-o și va umple întreg
regatul Dharmei, adunați-o și va fi mai subțire de un fie de păr.” Strălucirii
unice a acesteia, dispersând lumina, nu îi lipsește nimic niciodată. ”Ochiul
nu o vede, urechea nu o aude.” Cum să numim acest lucru? Un om bătrân
a spus, ”Spune ceva despre un lucru și imediat îi prinzi ideea.” Trebuie
doar să o vedeți voi înșiși. Ce altă cale mai există? Dar punct de oprire nu
există acestei discuții. Fiecare dintre voi, faceți tot ce puteți. Vă mulțumesc
pentru efort.
Dacă vreți să fiți liberi, cunoașteți adevăratul Sine. Nu are formă, nu are
înfățișare, nu are rădăcini, nu are bază, nu are locaș, dar este viu și plin de
viață. Răspunde cu facilitate versatilă, însă funcția sa nu poate fi localizată.
Prin urmare, când îl căutați, deveniți parte din el, iar când vorbiți despre el
vă îndepărtați tot mai mult de el.
Hui-Hai
După o pauză convenabilă, ei au întrebat, ”Cum poate fi realizată

Mahaparinirvana?
- Prin evitarea tuturor faptelor samsarice – cele ce te țin captiv în ciclul de
naștere și moarte.
- Care sunt acele fapte?
- Ei bine, a căuta nirvana este o faptă samsarică. Renunțarea la impuritate
și aderarea la puritate este o alta. Strângerea realizărilor și a dovezilor de
realizare este o alta, precum și nereușita de a renunța la reguli și precepte.
- Te rugăm, spune-ne cum ne putem mântui?
- Fiindcă nu sunteți încătușați, nu trebuie să găsiți mântuirea. Acționarea
dreaptă și conduita dreaptă nu pot fi surclasate.
- Cum putem percepe propria noastră natură?

- Ceea ce percepe este propria ta natură; fără ea, nu ar putea exista
percepție.
Comoara se află în voi. Are în ea tot ce vă trebuie.
- Ce metodă trebuie să practicăm pentru a primi mântuirea?

- Mântuirea poate fi dobândită printr-o iluminare bruscă.
- Ce este iluminarea bruscă?
- ”Brusc” se referă la renunțarea imediată la gândurile iluzorii.
- ”Iluminare” înseamnă realizarea faptului că iluminarea nu este ceva ce
poate fi atins.
- Ce pot face pentru a mă trezi la adevăr?

- Aceasta vine numai prin adevărată intuiție.
- Cum este aceasta?
- Aceasta nu seamănă cu nimic altceva.
- Dacă este așa, ar trebui să fie, în cele din urmă, inexistentă.
- Ceea ce este inexistent nu este fundamental.
- Prin urmare trebuie să existe.
- Există, dar este fără de formă.
Cei ce și-au perceput adevărata natură nu mai sunt oameni obișnuiți.

Vehiculul Suprem de iluminare bruscă transcende totodată ce este
obișnuit și ce este sfânt. În timp ce oameni ce rătăcesc în gânduri vorbesc
despre ce este obișnuit și ce este sfânt, în timp ce oamenii iluminați sar
peste Samsara și Nirvana – la ambele! În timp ce oamenii naivi vorbesc
despre fapte și despre principiul de la bază, cei iluminați își exercită
funcția fără restricții. În timp ce oamenii naivi caută realizarea, cei
eliminați rămân eliberați din amândouă. În timp ce oamenii naivi își pun
speranța în vreun eon aflat la distanță, cei iluminați le percep pe toate, în
mod instant.
Hui-Neng
Este fără noimă să insistăm asupra faptului că nu putem dobândi

iluminarea fără ajutorul învățătorilor înțelepți și evlavioși. Fiindcă
înțelepciunea este înnăscută, ne putem ilumina cu toții.
Înțelege că Doctrina Abruptă și disciplinele externe sunt inutile.
Adevărul trebuie trăit, nu doar vorbit.
Secretul se află în tine.
De la început nu există nici un lucru.
Hsuen-Feng
Suntem asemenea unei persoane care se scufundă în apă dar care se

plânge că nu are ce să bea.
Studentul: ”Care este calea către eliberare?”

Seng-T’san: ”Cine te oprește să o găsești?”
Studentul: ”Nimeni nu mă oprește”.
Seng-T’san: ”Și atunci, de ce vrei să te eliberezi?”
Sengai
M-am născut singur și voi muri singur. Iar între aceste două momente, eu
sunt singur zi și noapte.
”Toate chestiile astea Zen sunt ilogice”, zise cel sceptic.

”Ai perfectă dreptate”, i-a răspuns învățătorul,
”Dar aceasta e o învățătură pe care o ofer numai
celor mai avansați dintre studenții mei.”
Shen T’sing
Acesta este Marele Mister – tu exiști și nu exiști totodată.
O ființă iluminată este propria sa lumină.

Putem vedea în întuneric.
Ea aprinde lumina numai pentru musafiri.
Își foloselte ideile numai pentru a-i ilumina pe vizitatori.
Chiang Chin-Chi
Pentru cineva cu un dar special sau cu o anumită ascuțire a minții, un gest

sau un cuvânt este tot ce trebuie pentru a comunica o percepție imediată a
Adevărului.
Dogen
Când cineva nu acceptă ceea ce spui, nu încerca să îl faci să te înțeleagă

din punct de vedere intelectual. Nu te angaja într-o dezbatere. Ascultă-i
obiecțiile până când ajunge să își găsească singur greșelile.
D.T. Suzuki
Încă de la început nimic nu a fost ascuns de tine, tot ce ai vrut să vezi a fost
acolo tot timpul ca tu să vezi, însă doar tu ai fost acela ce a închis ochii în
fața faptului.
Bodhidharma
Dacă îți folosești mintea pentru a studia realitatea, nu vei înțelege nici
mintea și nici realitatea. Dacă studiezi realitatea fără a-ți folosi mintea, le
vei înțelege pe amândouă.
Daie
Învățăturile înfățișate în scripturile Taoiste, Confucianiste și Budiste sunt

simple comentarii ale țipătului brusc – ”Ah, Asta!”.
I-Tuan
Vorba e blasfemie; Liniștea e viclenie.

Dincolo de astea e o cale către înălțare, însă gura mea e prea mică pentru a
indica acest lucru.
Dosan
Oriunde aș merge, el e acolo. El nu e nimeni altcineva decât sinele meu,

dar eu nu sunt el.
Ho-Shan
Renunță efectiv la ceea ce este fals și vei realiza imediat adevărul.
Seng-T’san
Când încerci să oprești faptele pentru a realiza ființarea, acest efort te

umple cu acțiune.
Yuan-Wu
Există o singură Cale – dreaptă, deschisă și extrem de pustiită de

obstacole.
Lao Tau
A ști că nu știi este esențial.

A pretinde că știi atunci când nu știi este o boală.
Hashida
A studia Budismul este a te studia pe tine însuți.

A studia propriul sine este a uita de tine însuți.
Huang-Po
Oferă-te în slujba celorlalți.

Oferă-te vieții.
Renunță la sacrificii pentru a găsi semnificația adevărată.
Pur și simplu renunță.
Tao-Shan
E chiar aici, chiar acum.

Gândește-te la Asta și îți va lipsi.
Ikkyu
Eu nu voi muri.
Eu nu voi merge nicăieri.
Nu mă mai întreba nimic.
Învățătura Școlii Kegon
Unul îmbrățișează Totul.

Totul se unește în Unul.
Unul este Totul.
Totul este Unul.
Unul pătrunde Totul.
Totul este în Unul.
Recitări Zen
Când cel curios te întreabă Ce este,

Nu afirma și nu nega nimic.
Tot ce afirmi este neadevărat,
Tot ce negi este neadevărat.
Cum poate spune cineva ce anume este,
Când nu L-a cunoscut încă?
Și cum poate trimite litere
Dintr-un tărâm unde cuvintele nu pot găsi cale de a trece?
La întrebările lor, răspunde-le cu tăcere.
Numai cu tăcere și cu degetul arătător.
Toate lucrurile sunt vide,

Sunt fără de-nceput și fără de sfârșit,
Sunt desăvârșite și nedesăvârșite,
Sunt perfecte și imperfecte,
În această goliciune, formă nu există,
Nici percepție, nici nume,
Nici concepte, nici cunoaștere,
Nici bătrânețe, nici sfârșit,
Nu există Patru Adevăruri Nobile,
Nici suferință, nici început al suferinței,
Nici oprire a suferinței,
Și nici o cale către oprirea suferinței,
Nu există cunoașterea Nirvana,
Nici putința ori neputința de a o obține.
Diverse Învățături Zen
Încă din timpurile străvechi, mulți oameni și-au părăsit casele și pe cei
dragi pentru a trece de porțile Budismului și pentru a studia meditația
Zen. Și-au petrecut o bună bucată de timp și multă energie în disciplină,
formare contemplativă, dar care este câștigul lor? Dacă această întrebare ar
fi adresată marilor iluminați Învățători Zen, ei ar răspunde, cel mai
probabil, ”Nimic”.
Când încetăm să mai facem diferențieri, când ne oprim deziluziile și
punem capăt tuturor gândurilor, cele două piedici ale gândului discursiv
și intenției dispar și, când mintea noastră se umple cu pace, nu mai există
”Nimic” ce noi să nu putem înțelege.
Era odată un om avut care i-a cerut călugărului Zen, Sengai, să creeze o
lucrare de caligrafie pentru el…
- ”Tatăl moare, fiul moare, nepotul moare.”
- Sengai, vroiam să scrii despre ceva favorabil! Ce încerci să spui?
- Asta înseamnă favorabil. Dacă fiii tăi ar muri înaintea ta, sau dacă nepoții
tăi ar muri înaintea fiilor tăi, ai fi extrem de nefericit. Dacă oamenii din
familia ta ar trăi generație după generație și ar muri în această ordine, ce
este mai favorabil decât asta?
- Acest lucru are logică.
”Viața înseamnă sacrificii, moartea înseamnă relaxare” (Zhuangzi).

Moartea este asemenea unui călător rătăcitor care se întoarce acasă. Nu
este acesta cel mai bun lucru care i se poate întâmpla unui om, să moară în
ordinea naturală?
Într-o bună zi, o măicuță pe numele de Wujincang l-a întrebat pe cel de-al
șaselea patriarh Zen, Huneng:
- Am studiat Nirvana Sutra ani după ani și tot mai există pasaje pe care nu
le înțeleg bine. Crezi că mi le poți explica?
- Îmi pare rău, dar nu pot citi. Dacă îmi poți citi pasajele, voi vedea dacă te
pot ajuta să le înțelegi.
- Dacă nu poți citi cuvintele, cum poți înțelege însemnătatea din spatele
lor?
- Adevărul și cuvintele sunt separate unul de celălalt. Adevărul poate fi
comparat cu luna. Iar cuvintele pot fi comparate cu un deget. Cu degetul
pot arăta către lună, dar degetul meu nu este tot unul cu luna și nu ai
nevoie de degetul meu pentru a vedea luna, nu-i așa?
Limbajul este un simplu instrument pentru indicarea adevărului, un
mijloc prin care putem realiza iluminarea. A confunda cuvintele cu
adevărul este aproape la fel de ridicol ca a confunda un deget cu luna.
Un tânăr călugăr și-a întrebat învățătorul, Cishou:

- Cum numești o persoană care simte ceva, dar care nu poate exprima în
cuvinte?
- O persoană mută care mănâncă miere.
- Și cum numești o persoană care nu simte nimic, dar care vorbește
încontinuu?
- Un papagal care strigă după cineva.
Prin practicarea Zen, ar trebui să ne asemănăm cu persoana mută,
dobândind înțelegere dar nesimțind nevoia de a o împărtăși cu nimeni
altcineva. Cel mai rău lucru pe care o persoană îl poate face este să imite
papagalul și să meargă de ici acolo să îi învețe pe alții despre o simplă
înțelegere spirituală cu privire la Zen.
Xuanze l-a întrebat pe călugărul Qingfeng:

- Ce este Buddha?
- Este Zeul focului care vine să caute focul.
- Ha, ha! Am înțeles! Am înțeles!
- În sfârșit am înțeles!
- Ce ai învățat de la Qingfeng?
- Zeul Focului este focul, dar totuși el caută focul la altcineva. La fel cum
eu sunt Buddha și totuși am mers la altcineva să întreb despre Buddha.
- Am crezut că ai înțeles, dar acum văd că m-am înșelat.
- Ce?! Trebuie să fie așa! Cum să mă înșel?!
- Stai, stai… Ce este Buddha?
- Este Zeul focului care vine să caute focul.
- Acum am înțeles! Acum am înțeles! De daca asta chiar am înțeles!
Întrebarea și răspunsul nu reprezintă decât rearanjarea cuvintelor; timpul
în care acestea se petrec este, însă, cel mai surprinzător din toate! Xuanze
putea să fi realizat adevărul în orice moment.
Într-o zi, marele General Kitagaki a mers să își vadă vechiul prieten, care
era Starețul Templului Tofuku.
- Marele general dorește o audiență.
- Nu cunosc nici un mare general.
- Învățătorul a spus că nu te poate primi. Nu cunoaște nici un mare
general.
- Oh, iartă-mă. Te rog întoarce-te și spune-i că a venit Katigaki să îl vadă.
- Bine, voi încerca.
- Ah, Kitagaki, intră te rog.
Numele, poziția, realizările și bogăția ascund deseori Sinele dinăuntru,
făcând omul să se simtă precum un călător care nu își poate găsi drumul
către casă.
Era odată un fermier care a descoperit o neprețuită statuie a unuia din cei
optsprezece Arhat (Sfinți) Budiști pe un deal într-o pădure.
- Asta trebuie să valoreze vreo 50 de kilograme de aur curat!
- Ha, ha! Am destul cât să mănânc și să beau pentru totdeauna!
Familia și prietenii fermierului erau foarte încântați de descoperire. Însă
fermierul se simțea mizerabil și stătea pe ici pe acolo cu o expresie
îngrijorată pe față…
- Ești un om bogat acum. De ce ești atât de îngrijorat?
- De ce, pentru că nu știu unde sunt ceilalți șaptesprezece Arhat!
Bogăția și sărăcia nu sunt funcții care stabilesc câți bani avem, ci dacă
suntem sau nu mulțumiți cu ceea ce avem.
Era odată o femeie bătrână cunoscută ca ”Femeia Plângăcioasă” deoarece

ea plângea tot timpul. În zilele ploioase ea plângea și în zilele seninea ea
plângea…
- Femeie bătrână, de ce plângi tot timpul?
- Deoarece am două fete – una este măritată cu un pantofar iar cealaltă este
măritată cu un vânzător de umbrele. În zilele în care vremea e frumoasă,
mă gândesc la eșecul afacerii cu umbrele a fiicei mele. În zilele în care
vremea este ploioasă, mă gândesc la eșecul afacerii cu pantofi a celeilalte
fiice a mea!
- Dar în zilele senine, ar trebui să te gândești la cât de bine îi merge
afacerea cu pantofi a fiicei tale; iar în zilele cu ploaie, ar trebui să te
gândești la cât de bine îi merge afacerea cu umbrele a celeilalte fiice a ta!
- Să știi că ai dreptate!
Și din acea zi, ”Femeia Plângăcioasă” nu a mai vărsat o lacrimă. În schimb,
a jubilat în sine, indiferent de vreme.
Dacă ”Mintea este Buddha”, atunci, indiferent dacă o situație este bună
sau rea, totul depinde de modul în care privim situația.
Odată, un oficial pe nume Wei a mers să îl vadă pe Învățătorul Zen

Xuansha.
- Oamenii spun că îl folosim mereu, dar eu tot nu știu ce anume este.
- Poftim, ia niște semințe de dovleac mai întâi.
- Mulțumesc!
- Oh, Învățătorule? Tot nu mi-ai spus ce anume este.
- Asta este! Ai parte de el zi de zi, dar totuși nu știi ce anume este!
A ajunge la Dao nu este greu. Ce mai rămâne este alegerea de făcut. A

întreba unde se află drumul este o mare greșeală deoarece nu există drum.
Ne aflăm pe drum (Dao) dintotdeauna.
- Care este însemnătatea Zen?

- Aș vrea să îți spun…
- Dar acum trebuie să merg să mă eliberez.
- Gândește-te la asta – e o afacere atât de nesemnificativă și totuși trebuie
să o fac pentru mine.
- Poți să o faci și pentru mine?
A ajunge să înțelegi marile întrebări în viață este o treabă care trebuie
făcută de către sine – nimeni altcineva nu o poate face în locul tău. A
menține ideile altor oameni este asemenea imitării unui papagal – chiar
dacă vorbește, el nu știe ce spune.
Într-o bună zi, faimosul poet Bai Juyi l-a întrebat pe călugărul Niaowo
despre Zen:
- Cum trebuie să arate viața mea ca să fiu întru totul unul cu Dao?
- Evită răul și fă numai bine.
- Până și un copil de trei ani știe asta.
- O ști el copilul de trei ani, dat nici măcar un om de o sută de ani nu o
poate îndeplini.
Un călugăr bătrân usca legume sub soarele arzător…

- Cât de bătrân ești?
- Am șaizeci și opt de ani.
- De ce încă lucrezi din greu?
- Pentru că sunt aici.
- Dar de ce muncești sub soarele arzător?
- Fiindcă soarele este aici.
Cerul și pământul hrănesc toate lucrurile, dar este bine să acționăm fără a
ne baza pe rezultate și să ne străduim pentru a avea succes fără a stărui
asupra lucrurilor. Dacă muncim din greu fără a ne plânge, putem deveni
una cu cerul și pământul.
- Doi oameni vorbeau în ploaie iar pe unul dintre cei doi nu îl uda ploaia.
Îmi poate spune cineva de ce:
- Fiindcă unul dintre oameni purta pelerină de ploaie.
- Fiindcă ploua în ropote, așa că unul dintre oameni nu era atins de ploaie.
- Fiindcă unul mergea pe stradă iar celălalt pe sub streașinele clădirilor.
- Cu toții vă concentrați asupra frazei ”Pe unul dintre cei doi nu îl uda
ploaia”, așadar, desigur, nu puteți vedea realitatea.
- Uite, dacă spun, ”Pe unul dintre cei doi nu îl uda ploaia”, nu înseamnă
asta că amândoi se udă?
Când degetul arată către lună, luna nu tot una cu degetul; iar când
cuvintele arată către adevăr, adevărul nu se află în cuvinte. Dacă ne
concentrăm numai asupra cuvintelor, cuvintele ne vor înăbuși și nu vom
putea să vedem niciodată adevărul.
Un călugăr l-a întrebat pe Yueh-Shan: ”La ce se gândește omul când stă?”

Învățătorul a răspuns: ”Omul se gândește la negândire”.
Călugărul a întrebat: ”Cum se gândește omul la negândire?”
Învățătorul a spus: ”Fără a se gândi”.
- Ce face omul acela pe munte acolo?

- Să mergem să îl întrebăm.
- Stai aici și aștepți un prieten?
- Nu.
- Atunci ești aici pentru a respira aerul proaspăt, așa-i?
- Nu.
- Ești aici pentru a privi frumosul peisaj?
- Nu.
- Dar atunci de ce ești aici?
- Eu sunt aici doar ca să stau.
Cei mai mulți oameni duc o viață dualistă de câștig și pierdere, sine și
obiect. Dacă peisajul e frumos, eu sunt fericit; dacă nu e frumos, eu sunt
dezamăgit.
Nu poți urma Calea dacă tu însuți nu ai devenit Calea.
”Numai minciuni ies din gura mea”, a spus Învățătorul.

”Uite – vezi?! Am făcut-o din nou.”
Dacă nu Îl găsești în tine, unde Îl vei găsi?
Zăpada căzută cu putere dispare când atinge marea. Ce liniște e asta!
Doi călugări se contraziceau.

Unul spunea, ”Steagul se mișcă.”
Celălalt spunea, ”Nu, vântul se mișcă.”
La auzirea discuției lor, Hui-Neng le-a spus:
”Nici steagul, nici vântul nu se mișcă.
Mintea voastră e aceea care se mișcă.”
Avem tot, nu ne trebuie nimic, noi suntem totul.

Și totul este Unul, numai Unul, fără un al doilea.
Bate la poarta cerului și ascultă cum se aude!
”Dacă Îl cauți, nu Îl poți găsi.”

Studentul: ”Mă simt tare descurajat.

Ce să fac?”
Soen Nakagwa: ”Încurajează-i pe alții.”
Studentul: ”Nu am nimic.”

Învățătorul: ”Atunci scapă de nimic.”
Studentul: ”Ce este Buddha?”

Yunmen: ”Bălegar uscat.”
Nu aceasta,
Nu aceea,
Și nimic altceva!
PARTEA A CINCEA
Înțelepciunea Tao
Învățăturile Maeștrilor Tao
Omul în care Tao acționează fără impedimente nu va leza pe nimeni

altcineva cu acțiunile sale, cu toate acestea nu se cunoaște ca fiind ”bun”,
ca fiind ”gentil”…
(El) nu se zbate pentru propriile interese și nici nu îi disprețuiește pe cei ce
o fac.
El nu se zbate pentru a face bani și nu face o virtute din sărăcie.
El merge pe drumul său fără a se baza pe alții și nu se mândrește cu faptul
că umblă singur. Chiar dacă nu urmează mulțimea de oameni, nu îi
ocărăște pe cei ce o fac.
Rangul și recompensa nu au însemnătate pentru el; dizgrația și rușinea nu
îl opresc.
El nu caută mereu binele și răul și nu decide la tot pasul dacă ”Da” sau
”Nu”.
Strămoșii spuneau așadar:
”Omul cu înțelepciunea Tao rămâne necunoscut.
Virtutea perfectă nu produce nimic.
”Opusul sinelui” este ”Adevăratul Sine”.
Iar cel mai mare om nu este nimeni.”
Într-o zi, când Zhuangzi peiscuia pe malul Râului Pu, doi emisari din Chu
s-au oprit pe lângă el.
- Regele nostru ar vrea să își predea afacerile Guvernului nostru ție. Ai
îndeplini dorința Regelui?
- Am auzit că există o țestoasă magică în Chu. Ea a murit în urmă cu trei
mii de ani, însă capacacea sa a fost amplasată într-un templu și folosită
pentru a face previziuni. Spuneți-mi, ar prefera țestoasa să fie moartă cu
carapacea păstrată cu mare sfințenie… sau ar prefera să fie vie și să își
târască prin noroi coada?
- Desigur ar prefera să fie fie vie și să își târască prin noroi coada.
- Întoarceți-vă. Și eu aș prefera să îmi târăsc prin noroi coada.
A renunța la natura originală pentru a sluji gloriei și puterii lumii este un
caz serios de confuzie.
Într-o altă zi, Yen Huei s-a întâlnit din nou cu Chungni (Confucius) și i-a
spus:
”Eu plec.”
”Cum așa?”
”Pot uita de mine în timp ce stau”, a răspuns Yen Huei.
”Ce vrei să spui?”
”M-am eliberat din trupul meu”, a răspuns Yen Huei. ”Am renunțat la
puterea de gândire. Și prin renunțarea la corpul și la mintea mea, am
devenit Unul cu Infinitul. Asta vreau să spun prin a uita de mine în timp
ce stau.”
Într-o zi, împăratul galben a călătorit înspre nord către Râul Chi și a urcat
pe o pantă a Munților Kunlun. Pe drumul de întoarcere, și-a pierdut
misterioasa perlă…
Învățăturile Maeștrilor Tao 263
I-a ordonat ”Cunoașterii” să plece să o caute, dar nu a putut-o găsi.

Apoi, l-a trimis pe Li Zhu să o caute cu ochii săi ageri, dar nu a putut-o
găsi.
Chi Gou, cel mai bun în dezbateri, a căutat-o, dar nici el nu a putut-o găsi.
- ”Tu Cel fără de formă”, de ce nu mergi să o cauți?
- Sigur, majestate.
În cele din urmă, ”Cel fără de formă” a găsit misterioasa perlă.
Cât de ciudat este că ”Cel fără de formă” a putut găsi perla”
Dao nu poate fi dobândit pe calea cunoașterii, a simțurilor sau a
argumentului. Numai lipsa de intenție și lipsa unui comportament nefirest
o poate găsi – căci Dao este tărâmul de dincolo de intelect și de simțuri.
Dongguozi l-a întrebat pe Zhungzi:

- Acel Dao de care tot vorbești – ce este?
- Este pretutindeni.
- Îmi poți arăta, te rog?
- Dao se află în această furnică.
- Pare un lucru neînsemnat.
- Dao se află în aceste ierburi.
- Chiar mai însemnat.
- Dao se află într-o dală de argilă.
- Te îndrepți către lucruri tot mai neînsemnate.
- Dao se află în defectație.
- Hee, Hee! Ce s-a întâmplat?
- Întrebările tale erau departe de Dao. Observând multitudinea de lucruri
purtând Dao în minte, nu există nivel înalt sau scăzut de însemnătate.
Furnicile, ierburile, dalele de argilă și defecațiile sunt toate la fel. Dacă nu
ar fi fost în armonie cu Dao, nu ar fi existat. De aceea Dao este
pretutindeni.
Când soția lui Zhuangzi a murit, Huizi a mers să își exprime regretele.
Când a ajuns, l-a văzut pe Zhuangzi cântând și bătând din palme.
- În toți acești ani soția ta a avut grijă de casă și de copii și după ce
îmbătrânește și moare, tu nu numai că nu plângi, dar cânți și bați din
palme! E strigător la cer!
- Nu chiar. Când a murit, cu aș fi putut să nu simt nimic? Dar apoi m-am
gândit puțin: la început oamenii nu au viață, nu au nici măcar trup sau
spirit… Apoi, undeva în ceea ce ne este vag și indiscernabil are loc o
schimbare și un spirit merge mai departe și apoi încă o schimbare are loc
și apare un corp, încă o schimbare și apare viața. Acum a avut loc o altă
schimbare iar soția mea a murit. Este la fel de natural ca trecerea
anotimpurilor. Ea se odihnește deja în pace, în gigantica încăpere a naturii.
Așadar, dacă aș începe să jelesc, ar însemna că nu aș înțelege soarta
lucrurilor.
Semnificația vieții se află în confirmarea proceselor naturale. Când ești
copil, fii copil. Când ești adult, fii adult; iar când ești bătrân, fii bătrân.
Trăiește când ai ocazia și mori când vine vremea.
Taiqing a întrebat ”Nemărginitul”:

- Cunoști ce este Dao?
- Nu.
Taiqing a întrebat apoi pe ”Cel fără de acțiune”:
- Cunoaști ce este Dao?
- Sigur.
- Îl poți descrie?
- Da. Îl poți numi prestigios sau neînsemnat. Poți spune că se
întrepătrunde și se dispersează.
- Tot nu înțeleg. Voi întreba de ”Cel fără de început”.
- ”Nemărginitul” nu a știut, însă ”Cel fără de acțiune” a știut. Tu ce crezi?

- Cel ce știe este superficial, iar cel ce nu știe este profund!
- Ah, deci Dao nu poate fi auzit cu urechile, văzut cu ochii ori vorbit cu
gura, Dao e dincolo de orice percepție senzoriaală.
Nu se poate întreba despre Dao; dacă se întreabă despre acesta, nu există
răspuns. A forța o întrebare care nu are răspuns este ca și cum s-ar pune o
întrebare fără noimă. A forța un răspuns când nu există răspuns este fără
însemnătate.
Shun l-a întrebat odată pe Cheng:

- Poate Dao fi posedat?
- Tu nu poți avea posesie nici măcar asupra corpului tău. Cum ai putea
avea posesie asupra Dao?
- Dacă mintea mea nu îmi aparține, atunci cui îi aparține?
- Corpul tău, viața ta, copiii tăi și nepoții tăi nu sunt decât daruri
temporare de la natură. Cum poți spune că îți aparțin?
Pentru o persoană care cunoaște Dao, a crede cu ignoranță că are posesie
asupra corpului este un fel de confuzie. A încerca în mod intenționat de a
poseda Dao este, de asemenea, o confuzie.
- Toată viața mea am spus atât de multe lucrui, dar…

- Eu nu am spus de fapt nici un cuvânt.
Întotdeauna discutăm despre un lucru sau altul, însă ceea ce spunem are
de fapt semnificație? Poate ar fi mai bine să nu spunem nimic și să ne
continuăm cu bucurie calea.
Era odată un om care își ura propria umbră. Când mergea și vedea că
umbra lui era lângă el, începea să meargă din ce în ce mai repede. Însă cu
cât mergea mai repede, cu atât mai aproape venea umbra de el. Așa că
alerga ca un om nebun și, în cele din urmă, a căzut și a murit.
Cei ce nu înțeleg Tao sunt asemenea omului care își ura umbra. Este, de
fapt, foarte ușor să scapi de umbră – odihnește-te sub un copac. Pur și
simplu odihnește-te!
A exercita negândirea și odinirea este primul pas către odihnirea în Tao. A

începe de nicăieri și a urma drumuri către nicăieri este primul pas către
realizatea Tao.
Marea cunoaștere vede totul în Unul. Cunoașterea inferioară împarte totul

în mai multe fragmente.
Tot ce îi trebuie peștelui este să se piardă în adâncul apei.

Tot ce îi trebuie omului este să se piardă în Tao.
Mintea liberă, gândurile departe.

Sprâncenele relaxate, fețele senine.
Chang Tzu
Bucură-te de moment și fii doritor a urma fluxul.
Îmbrățișează toate ființele, căci toate sunt Unul.
Toate teoriile sunt complet false.

Lao Tzu
Odată, Zhuang Zhou a visat că era un fluture, un fluture zglobiu. Cât se

mai distra, făcând ce îi poftea inima! Nici nu știa că el era Zhou. Brusc, s-a
trezit și a aflat că era Zhou. Nu mai știa dacă Zhou a visat că era un fluture
sau dacă fluturele a visat că era Zhou. Între Zhou și fluture trebuie să fi
existat o anumită distincție. Asta se înțelege prin transformarea lucrurilor.
Adevărul nu este plăcut auzului; cuvintele care sunt plăcute auzului sunt
cele neadevărate. O persoană bună nu se contrazice; o persoană care
poartă dezbateri nu este bună. O persoană înțeleaptă înțelege că marele
Tao al Universului se află în propria inimă și că nu este nevoie să alergăm
încolo și încoace pentru a-l găsi.
Cei ce murmură într-una nu înțeleg nimic despre Tao. Nu îți arăta

caracterul ascuțit; elimină toate complicațiile; reține-ți strălucirea; unește-
te cu lumea prăfuită. Acesta este tărâmul identității misterioase.
Când căutăm cunoașterea, experimentăm o amplificare zilnică. Însă, când

căutăm Dao, experimentăm o descreștere zilnică – amplificată zi de zi,
până când ajungem pe tărâmul neînfăptuirii.
A înțelege binele și răul din alți oameni este inteligența curată, în timp ce a
înțelege propria natură este adevărata iluminare.
Modelăm argila până devine un vas, însă vidul dinăuntrul ține laolaltă tot
ceea ce vrem noi.
Nimic nu este mai bun decât învățătura necuvântată și avantajul

neînfăptuirii.
Dacă tu crezi că poți vorbi despre Tao, este limpede că nu ai idee despre ce
vorbești.
Fii în pace. Fii conștient de Sursă. Aceasta este menirea destinului tău.
Cunoaște ceea ce nu se schimbă niciodată. Aceasta este iluminarea.
A încerca să înțelegi este ca și cum ai încerca să vezi printr-o apă mâloasă.

Oprește-te și lasă noroiul să se așeze.
Ceea ce este acceptabil și ceea ce este inacceptabil, ambele sunt acceptabile.
Cel înțelept reușește fără a întenționa să facă asta.

Ceva misterios s-a format,

Născut dinainte de rai și de pământ.
În liniște și în neant,
Stând singur și neschimbat,
Prezent și în mișcare.
Poate că e mama a o sută de lucruri.
Nu îi știu numele.
Spune-i doar Tao.
Hua Ching Ni
Tao este degetul arătător și, totodată, direcția indicată.
Lieh Tzu
Taoiștii râd la convențiile sociale și le ocolesc sau se adaptează la ele.
Hua Hu Ching
Pentru a stăpâni mintea, învață că nu există nimic și apoi eliberează-te de

toate atașamentele față de nimic.
Căci iluminarea și claritatea se află în propria ta natură, acestea sunt

recâștigate fără a mișca un deget.
Ține minte: dacă poți renunța la toate activitățile neobodite, natura ta

integrală se va dezvălui ție.
Li Po
Stăm împreună, Muntele și cu mine, până când… numai Muntele rămâne.
Marea cale este foarte fragilă; însă oamenii iubesc ruta ocolitoare.
Confucius
În antichitate, oamenii studiau pentru ei, astăzi oamenii studiază pentru

(a-i impresiona pe) alții.
OM SHANTI SHANTI SHANTI!

Anexe
Cele Patru Matra Înființate de Shri Adi Shankara
Jyoti Shringeri Govardhana Sharada

Matha
(Badrinath) (Sringeri) (Puri) (Dvaraka)
Giri Puri
Sannyasa Vana Tirtha
Sagara Bharati
Dasanami Aranya Ashrama
Parvata Saracvati
Brahmacharya Nanda/Ananda Chaitanya Prakasha Svarupa
Veda Atharva Yajur Rig Sama
Devata Barayana Adi Varaha Jagannatha Siddheshvara
Devi Purnagiri Kamakshi Vrishala Bhadrakali
Kishetra Badarikashrama Rameshvara Puri Dvaraka
Acharya Totaka Sureschvara Hastamalaka Padmapada
Anandavara: Kitavara:
Bhurivara: Bhogavara:
Eliberarea de Eliberarea de
Sampradaya Eliberarea de Eliberarea de
dorința pentru tendințele care
dorința pentru dorința pentru
plăceri afectează
bogățiile lumești veselire
senzoriale creaturile
Tirtha Alakananda Tungabhadra Mahodadhi Gomati
Ayam Atma Prajananam

Mahavakya Aham Brahmasmi Tat Tvam Asi
Brahma Brahma
Gotra Bhrigu Bhurbhuvah Kasyapa/Avya Agni
Giri Puri
(Mundaka) (Katha) Vana Tirtha
Parvata Bharati (Aitareya) (Kena)
Svadhyaya
(Prasna) (Tittiriya) Aranya Ashrama
Sagara Sarasvati (Kaushitaki) (Chandogya)
(Mandukya) (Brihadaranyaka)
Dasanami și Semnificația Lor
(Zece Sufixe Adăugate Numelor Celor din Sannyasa)
(1) TIRTHA: Cel care se îmbăiază în sfânta uniune a celor trei râuri, și
anume ”Tat Tvam Asi”, cu mintea întreagă concentrată asupra
semnificației ”Tat Tvam Asi” se numește ”Tirtha”.
(2) ASHRAMA: Cel care a dus sannyasa la capăt, cel ce s-a eliberat din
încătușarea dorinței, cel ce nu vine și nu pleacă nicăieri se numește
”Ashrama”.
(3) VANA: Cel care trăiește într-o junglă sau într-o pădure, într-un loc
solitar sau frumos eliberat de toate dorințele se numește ”Vana”.
(4) ARANYA: Cel care se refugiază într-o junglă, o pădure, o grădină
sau un teren liber, renunțând la toată lumea, se numește ”Aranya”.
(5) GIRI: Cel care stă mereu în munți antrenat în studiul Gita, profund,
cu un intelect ferm și neclintit, se numește ”Giri”.
(6) PARVATA: Cel care trăiește între munți, care are o cunoaștere
profundă și care cunoaște Esența se numește ”Parvata”.
(7) SAGARA: Cel adânc scufundat în oceanul adevărului fundamental,
cel ce posedă nestemate ale cunoașterii și cel ce nu depășește
niciodată limitele legii și disciplinei se numește ”Sagara”.
(8) SARASVATI: Cel care este veșnic antrenat în cunoașterea notelor
muzicale, un bun muzician și un bun poet și cel ce anihilează gustul
neplăcut al oceanului acestei lumi fenomenale se numește
”Sarasvati”.
(9) BHARATI: Cel care a abandonat toate celelalte poveri dar care este
plin de cunoaștere și cel care nu cunoaște povara nefericirii se
numește ”Bharati”.
(10) PURI: Cel care este plin de cunoaștere fundamentală a sinelui și care
este stabilit complet în adevărul fundamental și care este angajat în
contamplarea supremului Brahman se numește ”Puri”.
Doctrinele
Advaita și Vishishtadvaita
Vedanta
Doctrinele Școlii Vishishradvaita

Doctrinele Școlii Advaita (non-
(non-dualismului calificat) a lui
dualismului) a lui Shankara
Ramanuja
Realitatea este una singură, este (1) Realitatea este Narayana, care este
Brahman și nimic altceva nu mai calificată de corpul Său (al lumii),
există. format din materie și suflet.
Orice altceva în afară de Brahman nu (2) Narayana este diferit de sufletele
este real; orice aparține aceleiași individuale care apațin aceleiași clase
clase precum Brahman, unei clase precum Sinele în baza faptului că
diferite față de Brahman este, cu sunt conștiente. Narayana este diferit
adevărat, lipsit de cele trei diferențe, de materia primară inertă, care
având ceva ce aparține aceleiași aparține unei clase diferite în ceea ce
clase sau ceva care aparține unei privește faptul de a fi inconștient, iar
clase diferite. Narayana este diferit de calitățile care
produc ceea ce este favorabil și ceea
ce aparține Sinelui.
Brahman este indescriptibil. Nu se (3) Narayana posedă caracteristici.
poate vorbi despre El ca fiind ”astfel Înzestrat cu caracteristici precum
și astfel”. omnisciența, eternitatea,
transcendența, etc., poate fi exprimat
prin cuvinte precum ”a tot
cunoscător”, ”etern”, ”a tot
pătrunzător” etc.
Din acest motiv, Brahman este (4) Narayaha este, prin natură, sălașul
indescriptibil și nici măcar acele numeroaselor grupuri de calități, care
calități care produc ceea ce este produc ceea ce este favorabil, precum
favorabil nu există în Brahman. natura de a fi lipsit de păcat și așa
mai departe. Calitățile care trebuie
abandonate nu există în Narayana.

Ramanuja
O calitate, fie ea și în forma (5) Deși Narayana are natura conștiinței,
conștiinței, nu există în Brahman. este sălașul conștiinței, care este o
Însă conștiința este natura esențială calitate. Însă conștiința, care este o
a lui Brahman. calitate, este cu siguranță diferită de
conștiința care este natura esențială a
Narayana.
Din acest motiv, în realitate (6) Prin urmare, noțiunea cunoașterii
noțiunea de cunoaștere nu există în privind Narayana este cu siguranță o
Brahman. Însă expresia ”El este un realitate. Iar din acest motiv expresia
cunoscător” are caracter figurativ. ”El este un cunoscător” este
adevărată.
Brahman nu este nici măcar un (7) Narayana este, cu siguranță, și un
obiect de cunoaștere. Fiindcă este obiect de cunoaștere. Deoarece
imposibil pentru El să fie conștiința conștiința este o calitate și este
și obiectul conștiinței. diferită de Narayana, prin urmare
este imposibil ca Narayana să fie
sălașul conștiinței, care este o calitate
și obiectul conștiinței.
Brahman este atât existența cât și (8) Narayana este existența, iar
conștiința. Însă conștiința nu are conștiința, care este o calitate, nu este
existența drept obiect. existența, dar are existența drept
obiect.
Brahman este etern neschimbător în (9) Narayana este etern neschimbabil în
propria Sa natură. Iar în acea propria Sa natură. Însă este supus
natură, Acesta este unul fără un al transformătii în sensul că este
doilea. calificat de un corp format din ceea
ce este conștient și ceea ce este
inconștient.
Din acest motiv, se spune: (10) Non-dualismul pe care îl afișează
”Brahman este non-dual (avidya).” Narayana nu este non-dualismul
modurilor (sufletelor individuale și
obiectelor inconștiente), ci non-
dualismul posesorului modurilor,
care este unul.

Ramanuja
Numai Brahman apare ca Ishvara, (11) Narayana este Stăpânul Divin iar clasa
Stăpânul Divin, care are maya drept de suflete individuale și clasa de
element de limitare și numai obiecte inconștiente, care constituie
Brahman este jiva, sufletul corpul Său, sunt cu siguranță diferite
individual, care are avidya drept de El. Așadar, realitatea este de trei
element de limitare. Ceea ce este tipuri, care constau din ceea ce este
inconștient există numai în aparență conștient, ceea ce este inconștient și
și este, cu siguranță, ireal. Astfel, Narayana, Stăpânul Divin.
realitatea este doar una.
Puterea Brahman prezintă trei calități (12) Materia primară care constă din trei
și, deși nu se deosebește de Brahman, calități este, în realitate, diferită de
pare diferită. Poate fi exprimată prin Narayana și este cauza materială
cuvinte precum ajnana, etc. Brahman, primară a lumii.
condiționat de acea putere, este
cauza materială primară a lumii.
Lumea apare în Brahman numai (13) Materia primară se transformă în forma
datorită ignoranței. Aceasta este lumii în ceea ce privește prezența
doctrina falsei apariții (vivarta-vada). Stăpânului Divin, care este controlorul
intern. Aceasta este doctrina
transformării adevărate (parinama-vada).
Această lume, care există numai în (14) Această lume, care reprezintă o
aparență, fiind o apariție falsă a lui transformare reală a materiei primare,
Brahman, este cu siguranță ireală. este cu siguranță reală.
Acesta este adevărul absolut
(paramathika-satya)
Această lume, care este (15) În realitate, lumea este recunoscută
indeterminabilă (ca fiind absolut doar ca fiind reală. Prin urmare, în toate
reală sau absolut ireală), apare locurile există aprehensiunea realului.
datorită erorii numite ”ignoranță”.
Prin urmare, există aprehensiunea a
ceea ce este indeterminabil. Acesta
este adevărul iluzoriu (pratibhasika-
satya).
În cazul sideful de pe o scoică (16) În cazul sidefului de pe o scoică
producătoare de perlă și în vis, etc., producătoare de perlă și în vis, etc.,
obiectele percepute sunt într-adevăr obiectele percepute sunt, cu certitudine,
indeterminabile ca fiind ireale sau reale.
ireal.

Ramanuja
Și scriptura este ireală, deoarece (17) Deoarece scriptura este cu siguranță
este inclusă la un loc cu lumea. Cu reală, reprezintă mijlocul de
toate acestea, ea este cu siguranță cunoaștere a realității. Fiindcă
calea de cunoaștere a realității, ca originarea realului din ireal este
un obiect util într-un vis. imposibilă.
Modalitățile de cunoaștere (18) Mijloacere de cunoaștere (pramana)
(pramana) sunt în număr de șase: sunt în număr de trei: percepția,
percepția, inferența, mărturia deducerea și mărturia verbală.
verbală, comparația, deducerea
indirectă și liniștirea.
Când cunoașterea reiese prin (19) Cunoașterea, care apare prin
intermediul cunoașterii, organul mijloacele de cunoaștere este
intern își manifestă cunoașterea localizată, în realitate, în sufletul
organului intern. individual.
”Entitatea eului”, care a apare ca (20) ”Entitatea eului”, care este sălașul
fiind sălașul conștiinței, nu este conștiinței, este cu siguranță sufletul
sufletul individual. Dar ”entitatea individual. În acest timp ”noțiunea
eului” este ”noțiunea eului”, care eului”, care este diferită de ”entitatea
este un mod al organului intern. eului”, nu este sălașul conștiinței.
Sufletul individual este a tot (21) Sufletul individual este ceva
pătrunzător. minuscul.
Sufletul individual, prin propria sa (22) Sufletul individual transcende toate
natură, transcende toate membrele corpului cu ajutorul
membreme corpului. conștiinței.
Sufletul individului are numai (23) Sufletul individual este, în realitate,
Brahman ca natură esențială și este multiplu. În acest timp non-dualitatea
astfel mereu. În acest timp, sufletelor este non-dualitatea
aparenta multiplicitate a sufletelor posesorului modurilor.
aparține elementelor limitatoare.
Începerea cercetării în Brahman (24) Începerea cercetării în Narayana
urmează realizării celor patru urmează cunoașterea naturii
modalități. ritualurilor.
Chiar și mărturia verbală produce (25) Cunoașterea care reiese din mărturia
cunoaștere preceptuală în prezența verbală este doar intermediară; nu
tuturor cerințelor de percepție. este niciodată perceptuală.

Ramanuja
Renunțarea la ignoranță urmează (26) Narayana este mulțumit cu meditația
imediat după înțelegerea directă a evlavioasă intensă efectuată prin
naturii esențiale a lui Brahman, mahavakya, etc.
cauzată de mahavakya, etc.
În urma înțelegerii Brahman, care (27) Nu eistă eliberare în timpul vieții
este dincolo de fericire și (jiva-mukti). Asta, fiindcă
nefericire, există eliberarea în experimentarea fericirii și a nefericirii
timpul vieții (jivan-mukti), deși este inevitabilă dacă trupul fizic mai
corpul fizic mai continuă să continuă să existe.
trăiască.
În momentul în care corpul fizic (28) În momentul în care corpul fizic este
este abandonat în momentul abandonat în momentul distrugerii
ditrugerii karma, care a început să karma, există o similaritate cu
opereze, individul se retrage în Narayana, datorită dobândirii unui
Brahman, propria natură esențială. corp divin.
Aceasta este eliberaea după (29) Aceasta este eliberarea după moartea
moartea corpului fizic (videha- corpului și este singura cale
mukti), însă adevărata eliberare adevărată de eliberare.
este eliberarea în timpul vieții
(jivan-mukti),
Nu există ”eu” în starea de (30) ”Eul” există chiar și în condiția de
eliberare în timpul vieții (jivan- eliberare după moarte.
mukti).
În Eliberare nu există absolut nici o (31) Diferența dintre sufletul individual și
diferență între sufletul individual Narayaha, Stăpânul Divin, există cu
și Brahman, Absolutul. Ceea ce siguranță, chiar și după Eliberare.
rămâne este doar Brahman.
În această stare supremă nu există (32) În această stare supremă este
urmă de tristețe și nici urmă de experimentată o abundență de
fericire. plăcere, care este complet lipsită de
orice urmă de nefericire.
Doctrinele
Școliilor
Vivarana și Bhamati
Vivarana-Prasthana Bhamati-Prasthana
(a) Brahman este sălașul avidya (1) Jiva este sălașul atât a avidya (maya)
(maya) cosmică. cosmică și a avidya individuală.
(b) Jiva este sălașul avidya Brahman, fiind de natura vidya
individuală. (cunoașterii), nu poate fi sălașul
avidya (ignoranței).
(a) Avidya (maya) cosmică este una. (2) Avidya este diferită în fiecare jiva și
(b) Avidya individuală este este, prin urmare, multiplă.
multiplă.
Obiectul avidya este Brahman. (3) Obiectul avidya este Brahman.
Avidya posedă o dublă putere: (4) Avidya posedă numai puterea de
(a) Puterea de învăluire (avarana- învăluire (avarana-shakti).
shakti).
(b) Puterea de proiectare (vikshepa-
shakti).
Avidya este cauza eficientă (5) Avidya este cauza eficientă (nimitta) a
(nimitta) a lumii în capacitatea de a lumii în capacitatea de a fi o eroare.
fi o eroare și este și cauza materială
(upadana).
Brahman și maya reprezintă cauza (6) Numai Brahman este cauza materială
materială (upadana) a lumii: a lumii, sub forma cauzei iluzorii sau
(a) Brahman este cauza iluzorie sau aparente (vivartopadana).
aparentă (vivartopadana),
(b) Maya este cauza materială reală
sau schimbătoare.
Shravana (ascultarea) este factorul (7) Nididhyasana (meditarea profundă)
principal pentru Realizare, în timp este principalul factor al Realizării, în
ce manana (reflectarea) și timp ce shravana (ascultarea) și
nididhyasana (meditarea profundă) manana (reflectarea) sunt auxiliare.
sunt auxiliare.
Doctrinele Școliilor Vivarana și Bhamati 281
Vivarana-Prasthana Bhamati-Prasthana
Purul Brahman și Brahman asociat (8) Numai Brahman asociat este obiectul
sunt obiectele cunoașterii Vedice. cunoașterii Vedice, și nu purul
Braman.
Conștiința pură nu este nici (9) Conștiința pură este obiectul
obiectul modificătii mintale (vritti), modificărilor mintale (vritti).
nici conștiința reflectată.
Cunoașterea este o acțiune (10) Cunoașterea nu este o acțiune mintală
mintală, dar ea nu vine în limita și nu vine în limita dispozițiilor
dispozițiilor Vedice. Vedice.
Nu există dispoziții în actul de (11) Nu există dispoziții în actul de
studiere (shravana) a textelor studiere (shravana) a textelor
Upanișadice. Upanișadice.
Organele de simț, suprapuse ca și (12) Numai caracteristicile organelor de
cum ar fi pe sinele martor (sakshin), simț sunt suprapuse pe sinele martor
sunt perceptibile. (sakshin) și, drept, consecință, sunt
perceptibile.
Jiva sunt pratibimba sau reflexii ale (13) Jiva reprezintă înfățișări ale Brahman
Brahman în antahkarana (organul limitate de avidya. Așa cum un vas
intern). Imaginile reflectate nu au limitează spațiul infinit, avidya
nici o altă realitate decât bimba individuală limitează Brahman și îl
(Brahman) original. Această face să apară ca jiva. Această doctrină
doctrină se numește pratibimba- se numește avaccheda-vada (doctrina
vada (doctrina reflectării). limitării).
Moksha este realizată simultan cu (14) Moksha nu este realizată simultan cu
jnana iar continuarea corpului nu jnana, fiindcă o continuare a corpului
impune nici o limitare. Astfel, impune limitare, implicând existența
numai jivan-mukti (eliberarea în unei urme de avidya. Numai moartea
timpul vieții) este recunoscută ca corpului pune capăt acestei urme de
adevărata Eliberare. avidya și conferă eliberare. Așadar,
numai videha-mukti (eliberarea după
moarte) este admisă ca Eliberare
adevărată.
Clasificarea Analogiilor Advaitice
I. Analogii explicative II. Analogii efective
1) Analogii cauzale 1) Analogii populare
a) Analogii pentru creație

- magnetită - foc / scânteie
- hipnotist, zei, regi - vas / mal
- vis - vierme / viespe
b) Analogii pentru transformare - barză
- actor - lotus
- fir / material - simpatie
- argilă / vas - tâmplar
- ocean / valuri - eclipsă
c) Analogii pentru realizare
- al zecelea om
- colierul pierdut
- pierderea direcției
- nuci de săpun
2) Analogii structurale 2) Analogii scripturale
a) Analogii pentru Brahman / Lume

- miraj - păianjen
- suprafața cerului - bulgăre de sare
- lemn - argilă / vas
- frânghie / șarpe - lapte / brânză
- stâlp / om - apă / gheață
- scoică / argint - aur / ornamente
b) Analogii pentru Atman / Jiva
- luna dublă
- cristal / culoare
- lumină / obiect
- obiect / imagine reflectată
- spațiu / spațiul vasului
Clasificare Scripturilor Hinduse
Scripturi
Vedele - Shruti Smriti Astika Darshana Tantra
1. Rig Veda 1. Sankhya 1. Mahanirvana

2. Sama Veda 2. Yoga 2. Kulasara
3. Yajur Veda 3. Nyaya 3. Kularnava, etc.
4. Atharva Veda 4. Vaisheshika
5. Purva Mimamsa
6. Uttara Mimamsa
Cărți de Lege Purana Epopei
(I) Brahmana
1. Brahma
2. Brahmavaivarta
1. Manu Smriti, etc. 3. Vamana 1.Ramayana 1.Mahabharata
4. Brahmanda
5. Markandeya
6. Bhavishya
(II) Vaishnava Bhavavad Gita
1. Vishnu
2. Bhagavata
3. Padma
4. Naraga
5. Garuda
6. Varaha
Cele Patru Secțiuni ale Vedelor
I. Rig Veda
Samhita Brahmana Aranyaka Upanishad
1. Rik 1. Aitareya 1. Aitareya 1. Aitareya

2. Kaushitaki (sau Samkhyana) 2. Kaushitaki 2. Kaushitaki
3. Paingi
II. Yajur Veda – 1. Krishna (negru)
1. Krishna 1. Taittiriya 1. Taittiriya 1. Taittiriya

Yajuh 2. Balavi 2. Katha
3. Shatyayani 3. Svetashvatara
4. Maitrayani 4. Mahanarayana
5. Katha 5. Maitrayaniya
II. Yajur Veda – 2. Sukla (alb)
1. Sukla 1. Shtapatha 1. Shtapatha 1. Ishvashya

Yajuh 2. Brithdaranyaka
3. Jabala
4. Paingala
III. Sama Veda
1. Sama 1. Tandya (sau Panchavimsa) 1. Chandogya

2. Talavakara 2. Kena
3. Arsheya
4. Vamsha
5. Daivatadhyaya
6. Mantra
7. Sama vidhana
8. Samhitopanishad Brahmana
IV. Atharva Veda
1. Sama 1. Sama 1. Mundaka

2. Mandukya
3 Prasna
Brahman și Jiva
BRAHMAN
Shuddha Chaitanya
(Conștiința Pură) sau
Turiya (cea de-a Patra Stare)
Condoționat de
viashti ajnana (ignoranța
individuală), apare ca jiva
JIVA
(sufletul individual)
posedă
Trei Sharira Cinci Kosha Trei Avastha

(corpuri) (învelișuri) (stări)
(1) sthula sharira (1) annamaya kosha (1) jagrat-vishva

(corpul fizic) (învelișul de hrană) (starea de trezire)
(2) pranamaya kosha

(învelișul energiei vitale)
(2) sukshma sharira (3) manomaya kosha (2) svapna-taijasa
(corpul astral) (învelișul mintal) (starea de visare)
(4) vijnanamaya kosha
(învelișul intelectual)
(3) karana sharira (5) anandamaya kosha (3) sushupti-prajna

(corpul cauzal) (învelișul ce constă (starea de somn
din beatitudine) adânc)
Brahman și Modurile Sale
BRAHMAN
Shuddha Chaitanya
(Conștiința Pură) sau
Turiya (cea de-a Patra Stare)
În asociere cu samashti ajnana

(ignoranța cosmică) sau
maya
ISHVARA
Numit și Avyakta, Antaryamin și
Jagatkarana
HIRANYAGARBHA
Numit și Sutratman, Prana,
Prajapati
În asociere cu samashti sthula

sharira (totalitatea cu corpuri
fizice)
Descrierile lui Ajnana
Ajnana – Atribute
Anirvachaniya Trigunatmaka Jnanavirodhi Bhavarupa

Indefinibil ca sat Alcătuit din trei Anulat prin Experimentat, dar
sau asat guna jnana ireal
Satva Rajas Tama

s
Ajnana – Puteri
Avarana Vikshepa
Puterea de învăluire; învăluie Puterea de proiectare;
adevărata natură a jiva și proiectează lumea de
determină samsara multiplicitate începând cu akasha
Ajnana – Forme
Glosar de Termeni în Sanscrită
ABHANAPADAKA – Unul dintre cele duă aspecte ale avarana-shakti.

Ascunde revelația Brahman.
ABHASA – Falsa înfățișare a Brahman în antahkarana (organul intern).
ABHASA-VADA – Doctrina falsei înfățișări. Explică înfățișarea sufletului
individual (jiva) conform Școlii Varttika de Advaita.
ABHYASA – Repetiție; unul din cele șase semne caracteristice (shadvidha-
linga) folosite pentru determinarea semnificației corecte a marilor afirmații
(mahavakya).
ACHARYA – Învățător; preceptor.
ACHINTYA-BHEDABHENA – ”Diferența incomprehensibilă – non-
diferență”. Școala teisă de Vedanta înființată de Chaitanya (1485-1533 EN).
ADHYAROPA – Supraimpoziție.
ADHYASA – Supraimpoziție datorită iluziei.
ADVAITA – ”Non-dualism”. Școala non-dualistă de Vedanta înființată de
Shankara (aproximativ 788-820 EN).
ADVAITAM – Non-dualitate.
ADVAYA – Non-dual
AGAMA – Mărturie verbală; este una din cele șase căi de realizare a
cunoașterii valabile (pramana) recunoscute în Advaita. Mai este cunoscută
și ca sabda.
AHAM BRAHMASI – ”Eu sunt Brahman”. Este una dintre cele șase
mahavakya sau marile afirmații din Upanișade și se găsește în Yajur Veda,
Brihadaranyaka Upanishad, I.4.10.
AHAM-SPHURTI – O expresie eternă a Sinelui. Se mai numește și vritti-
jnana.
AHAM-VRITTI – Activitatea ego-ului. În cele din urmă, acesta trebuie
îndepărtat și înlocuit cu aham-sphurti.
AJA – Fără de început; nenăscut sau necreat.
AJATI – Însușirea de a fi fără de început; nenaștere sau non-creație.
AJATI-VADA – Doctrina care sprijină însușirea de a fi fără de început sau
non-creația.
AJNANA – Ignoranță; neștiință.
AKASHA – Eter; spațiu
AMRITANUBHAVA – Scurtă lucrare Advaitică atribuită lui Jnanadeva
(1275 – 1296 EN).
ANANDI – Început.
ANIRVACHANIYA – Indefinibil; nedeterminabil
ANIRVACHANIYA-KHYATI – Teoria cunoașterii eronate nedefinibilă.
ANTAHKARANA – Organul intern; este alcătuit din minte (manas),
intelect (buddhi), ego (ahankara) și memorie (chitta).
ANUBHAVA – Realizarea intuitivă a Realității.
ANUMANA – Deducere; este una din cele șase căi de realizare a
cunoașterii valabile (pramana) recunoscute în Advaita.
Glosar de Termeni în Sanscrită 293
ANUPALABDHI – Necunoaștere; este una din cele șase căi de realizare a

cunoașterii valabile (pramana) recunoscute în Advaita
ANUTPANNA – Necreat
APAROKSHANUBHUTI – (1) Cunoașterea directă a Realității Absolute.
(2) Scurt tratat considerat lucrare standard despre Advaita. Acest text este
atribuit lui Shankara și se încadreză în categoria prakarana grantha (tratat
despre anumite subiecte de filozofie).
APAURUSHEYA – Relevat dar f[r[ de autor. Se referă la Shruti,
considerate texte fără autor.
APURVATA – Originalitate; unul din cele șase semne caracteristice
(shadvidha-linga) folosite pentru determinarea semnificației corecte a
marilor afirmații (mahavakya).
ARAMBHA-VADA – Teoria creației conform căreia efectul este diferit de
cauză. De exemplu: un material care este diferit de firul care îl crează.
ARANYAKA – Text studiat în pădure.
ARTHA – Prosperitate lumească
ARTHAPATTI – Deducere indirectă: unul din cele șase semne
caracteristice (shadvidha-linga) folosite pentru determinarea semnificației
corecte a marilor afirmații (mahavakya).
ARTHAVADA – Elogiu; unul din cele șase semne caracteristice (shadvidha-
linga) folosite pentru determinarea semnificației corecte a marilor afirmații
(mahavakya).
ASANA – Postură a corpului
ASAT – Inexistență; inexistent; irealitate; ireal
ASATTVAPADAKA – Unul din cele două aspecte ale avarana-shakti. Acesta
ascunde existența Brahman.
ASHTAVAKRA GITA – Scurt tratat considerat o lucrare standard standard
despre Advaita, format din 298 versete. Acest text este atribuit înțeleptului
Ashtavakra și este cunoscut sub numele de Ashtavakra Samhita.
ASTIKA – Grup de sisteme filosofice ortodoxe (Sankhya, Yoga, Nyaya,

Vaisheshika, Mimamsa și Vedanta), care acceptă autoritatea Vedelor.
ATMABODHA – Scurt tratat considerat o lucrare standard standard

despre Advaita. Acest text îi este atribuit lui Shankara și se încadrează în
categoria prakarana grantha (tratat despre anumite subiecte de filozofie).
ATMAN – Sinele; identic cu Brahman, Realitatea Absolută.
ATYASHRAMI – Suflet realizat care este clasat dincolo de cele patru stadii
ale vieții (ashrama) în filosofia Hindusă.
AVACCHEDA-VADA – Doctrina limitării; explică apariția sufletului

individual (jiva) conform Școlii Bhamati de Advaita.
AVADHUTA GITA – Scurt tratat Advaitic alcătuit din 193 versete. Acest
text îi este atribuit înțeleptului Dattatreya.
AVARANA-SHAKTI – Puterea de învăluire a avidya sau ajnana

(ignoranței). Aceasta învăluie adevărata natură a Atman.
AVASTHATRAYA-VIVEKA – Diferențiere între cele trei stări de trezire, de

visare și de somn adânc.
AVIDYA – Ignoranță; neștiință
AVIDYA-NIVRITTI – Îndepărtarea ignoranței
AVYAKRITA – Nediferențiat
AVYAKTA – Nemanifestat
AYAM ATMA BRAHMA – ”Acest Atman este Brahman”. Este una din cele
patru mahavakya sau marile afirmații din Upanișade și se găsește în Atharva
Veda, Manudya Upanishad, 2.
BANDYA – Încătușare; starea sufletului individual ignorant

BHAGAVAD GITA – ”Cântecul Divin”. Este cea mai mare și mai frumoasă
dintre scripturile Hinduse, fiind alcătuită din 700 versete împărțite pe 18
capitole sub formă de cvasi-dialog. Este Cartea VI din Mahabharata,
”Marea Epopee a Dinastiei Bharata”.
BHAGAVAN – Stăpânul universului; Ishvara. Cel ce posedă toate cele șase

calități numite Bhaga: (1) samagra (toată bogăția din lume), (2) sharma
(dreptatea), (3) yasa (faima), (4) sriya (tot succesul și prosperitatea în toate
direcțiile), (5) jnana (cunoașterea) și (6) vairagya (indiferența și
detașamentul). Marii înțelepți și învățați sunt deseori denumiți Bhagavan
(de exemplu, Bhagavan Sri Ramana Maharshi).
BHAJA GOVINDAM – Poem foarte scurt atribuit lui Shankara.
BHAKTI – Devotament față de Stăpânul Divin
BHAMATI PRASTHANA – Una din cele trei școli de Advaita, înființată de

Vacaspati Mosra (secolul IX EN)
BHASHYA – Comentariu al textelor antice
BHIKSHU – Unul care a renunțat; călugăr
BHOGA – Bucurie
BHARAMASAMSKARA – Impresie greșită
BIMBA – Obiect original
BRAHMA – Dumnezeu în Treimea Hindusă, considerat Creatorul

Universului.
BRAHMAN SATYAM JAGAT MITHYA JIVO BRAHMAIVA NA PARAH –

Una din cele mai faimoase afirmații ale lui Shankara. Înseamnă: ”Brahman
este real, universul este iluzoriu iar jiva este același ca și Brahman”.
BRAHMA SUTRA – Unul din principalele texte ale Vedantei. Este un

mare tratat alcătuit din 555 aforisme și este atribuit Înțeleptului Rishi
Badarayana.
BRAHMA-BHAVA – A fi asemenea cu Brahman; a exista asemenea cu

Brahman
BRAHMAKARA-VRITTI – Modificare mintală în forma Brahman
BRAHMAN – Absolutul; Realitatea non-duală
BRAHMANA – Casta preoților în societatea Hindusă. Un membru al

castei preoțești.
BRAHMANANDA – Beatitudinea (ananda) din Brahman; este cea mai înaltă

formă de beatitudine.
BRAHMA-VIDYA – Cunoașterea sau înțelepciunea Brahman
BUDDHA-DHARMA – Una din marile religii și sisteme filosofice ale

lumii. Fondată de Siddharta Gautama (secolul V ÎEN) în India de Nord, s-
a răspândit prin toată Asia.
BUDDHI – Intelectul
CHARVAKA – Denumit și Lokayata (viziunea oamenilor de rând). Un

sistem filosofic materialist care respinge noțiunea unei lumi de apoi,
autoritatea Vedelor și nemurirea sinelui. Recunoaște numai percepția
directă (anubhava) drept mijloc de cunoaștere (pramana). Această filozofie a
fost înființată de Charvaka (cca. secolul V ÎEN) și a dispărut până la
sfârșitul perioadei medievale.
CHINTAMANI – Piatra Filosofală
DAKSHINAMURTI STOTRA - Scurt tratat considerat o lucrare standard

despre Advaita. Acest text îi este atribuit lui Shankara și se încadrează în
DAMA – Controlul simțurilor;

DARSHANA – Sistem filosofic
DASANAMI – Ordinul călugărilor (Dasanami Sampradaya) stabilit de

Shankara, prin care zece (dasa) nume (nama) sunt adăugate ca sufixe la
numele celor ce au renunțat (sannyasin). Aceste nume sunt: Sagara, Parvata,
Giri, Puri, Bharati, Sarasvati, Tirtha, Ashrama, Vana și Aranya.
DHARANA – Starea de concentrare fermă.
DHARMA – Natura fundamentală, onestitatea, realizarea de fapte bune și

realizarea responsabilităților religioase.
DHYANA – Starea de meditare
DRIK-DRISHYA VIVEKA – Diferențierea dintre cel ce vede și lucrul

văzut.
DRISHTI-SRISHTI VADA – Doctrina creației și percepției simultane a

lumii.
DUKHA – Suferință, nefericire, mizerie
DVAITA – ”Dualism”. Școala teisă de Vedanta înființată de Madhva (1199

– 1276 EN).
DVAITADVAITA – ”Dualism – non-dualism”. Școală teistă de Vedanta

înființată de Nimbarka (cca. secolul XXI EN).
EKA-JIVA VADA – Doctrina care proclamă existența unui singur suflet

(jiva).
GURU – Maestru; învățător.
GURU-PARAMPARA – Descendență de învățători.

JADA – Lumea fizică
JAGAT – Lumea fenomenală; universul
JAGRAT – Starea de trezire
JAINA – Jainism, o religie și un sistem filosofic care respinge autoritatea

Vedelor. Această tradiție se referă la douăzeci și patru învățători (tirthankara
sau jina) din care cel puțin unul, Mahavira (cca. secolul V ÎEN), a fost
fondatorul. Jainii nu cred în Dumnezeu, dar cred în divinitatea care se află
în fiecare suflet. Eliberarea este realizată prin credința corectă, cunoașterea
și acțiunea, în timp ce atitudinea de evitare a lezării (ahimsa) a tuturor
creaturilor vii este subliniată. Sufletele eliberate sunt venerate ca Spirite
Supreme.
JANMADIKARARAHITA – ”Lipsit de schimbări sau mutații precum

nașterea, creșterea, moartea etc.”. Este un termen care descrie natura
Brahman și Atman.
JATI – Naștere; creație sau început
JIVA – Sufletul individual. În mod esențial, este același cu Atman (Sinele

individual) și cu Brahman, dar are aparente limitări.
JIVAN-MUKTI – Eliberarea în timpul vieții. Eliberarea atinsă în timp ce

sufletul se află în corpul fizic.
JNANA – Cunoaștere; cunoaștere de Sine
JNANA-KANDA – Porțiune din Vede care tratează cunoașterea Brahman.

Este inclusă în Upanișade și diferă de karma-kanda (porțiunea de ritualuri)
cuprinsă în Samhita, Brahmana.
JNANA-MARGA – Calea cunoașterii
JNANI – Cel ce posedă cunoașterea de Sine
KALA – Timp
KALPITA-SAMVRITI – Punct de vedere relativ imaginat

KAMA – Dorință
KARMA – Acțiune sau ritual.
KARMA-KANDA – Porțiune din Vede care tratează ritualurile. Este inclusă

în Samhita și în Brahmana și diferă de jnana-kanda (porțiunea de cunoaștere)
care se găsește în Upanișade.
KARMA-MARGA – Calea acțiunii
KHYATI – Cunoaștere
KOSHA – Înveliș sau strat. Există cinci straturi care acoperă Sinele
(Atman): (1) annamaya-kosha (învelișul de hrană), (2) pranamaya kosha
(învelișul energiei vitale), (3) manomaya-kosha (învelișul mintal), (4)
vijnanamaya-kosha (învelișul intelectual) și (5) anandamaya-kosha (învelișul
ce constă din beatitudine).
KOTYA CHATASRA – Cele patru afirmații care pot fi făcute când se face
referire la un lucru: ”există”, ”nu există”, ”există și nu există” sau ”nu este
nici existent și nici inexistent”. Însă nici una din acestea nu se aplică
pentru Brahman sau Realitatea Absolută deoarece Se află înafara limitelor
oricărei definiții.
KRIDA – Joc; sport
KUMBHAKA – Ținerea respirației
KUTASTHA – Sinele statornic, substratul universului.
MAHABHARATA – ”Marea Epopee a Dinastiei Bharata”; una din cele

două mari epopei Hinduse. Este alcătuită din 106.000 versete structurate
pe optsprezece cărți. Se crede că autorul acesteia este Înțeleptul Rishi
Vyasa.
MAHAVAKYA – ”Marile Afirmații”; acestea sunt folosite pentru

transmiterea învățăturii transcendentale cu privire la identitatea dintre
jiva, Atman și Brahman.
MALA – Simbol de rugăciune alcătuit din margele, utilizat de Hinduşi şi

de Budişti.
MANANA – Reflectare; unul din cele trei stadii de practică în Advaita.
MANDUKYA KARIKA – Tratat Advaitic, considerat ca punctul de plecare

al filosofiei Advaita sistematizată. Acest text îi este atribuit lui Gaudapada
(cca. secolul VII-VIII EN) și este un text explicativ despre Mandukya
Upanishad.
MATHA – Mănăstire
MAYA – Mai întâi este definită ca putere iluzorie (cauza lumii fenomenale)
și apoi este dezvăluit faptul că este, de fapt, însăși lumea fenomenală.
MERU – Muntele sfânt în tradiția Hindusă, care reprezintă centrul

universului.
MIMAMSA – Înseamnă ”reflectare” și este unul din cele nouă sisteme

filosofice Indiene (darshana). Cunoscut și sub numele de Mimamsa, tratează
în principal acțiunile ritualistice care se găsesc în Vede. Principalul text este
Mimamsa Sutra, care a fost scris de fondatorul acestui sistem filosofic,
Înțeleptul Rishi Jaimini (cca. secolul IV ÎEN).
MITHYA-JNANA – Cunoaștere greșită sau falsă
MOKSHA – Eliberare; starea Brahman, realizată de jiva (sufletul

individual), odată cu îndepărtarea ignoranței (avidya).
MUKTA – Suflet eliberat. Cel ce a dobândit cunoașterea de Sine sau a

realiza existența Brahman.
MULAVIDYA – Neștiință primară; este unul din cele două tipuri de

ignoranță în Școala Bhamati. Mai este cunoscută și sub numele de
karanavidya.
MUMUKSHUTVA – Dorința de eliberare
NAMA-RUPA – Nume și formă; lumea fenomenală

NASTIKA – Grup de sisteme filosofice heterodoxe (Charvaka, Jaina și

Buddha-Dharma), care nu recunosc autoritatea Vedelor.
NIDIDHYASANA – Meditație profundă; unul din cele trei stadii de

practică în Advaita.
NIMITTA – Cauza eficientă a lumii
NITHYANITYA VASTU VIVEKA – Diferențierea între real și ireal
NYAYA – Sistem filosofic Indian de logică, fondat de Gotama (cca. secolul

VI-III ÎEN). Mai este cunoscut și sun numele de ”Tarkavidya” sau ”știința
dovezii logice” și oferă un sistem bine fondat pentru cercetarea obiectelor
și subiectului cunoașterii umane. Textele principale ale Nyaya sunt Nyaya
Sutra și Tarka Sangraha.
NYAYA-PRASTHANA – Unul din principalele texte ale Vedantei; este

numele dat pentru Brahma Sutra, un text despre logică (nyaya).
OM – Cea mai sacră silabă și cel mai sacru simbol în Hinduism;

simbolizează Brahmna și mai este cunoscut ca AUM sau Pranava.
PANCHADASI – Tratat considerat lucrare standard despre Advaita. Acest

text îi este atribuit lui Svami Vidyaranya (cca. 1296 – 1386 EN), care era
unul dintre liderii Shringeri Matha și se încadrează în categoria prakriya
grantha (tratat cu privire la modurile fiosofice de a acționa).
PANCHAKOSHA VIVEKA – Diferențiere între cele cinci învelișuri – care

acoperă și ascund Atman – și Atman.
PARAMAGURU – Mare învățător
PARAMARTHIKA-SATYA – Realitatea Absolută sau Adevărul Absolut;

este Brahman non-dual și reprezintă viziunea finală, unică și Absolută a
adevărului.
PARATANTRABHINISPATTI – Adevărul relativ despre lumea aparent

dependentă
PARINAMA VADA – Teoria transformării reale. Tip de cauzalitate

materială care implică schimbarea sau transformarea reală, care dă naștere
efectelor reale. De exemplu, transformarea reală a laptelui dă naștere unui
efect real numit brânză. Această teorie este promovată în filosofia Sankhya.
PHALA – Rod sau rezultat; unul din cele șase semne caracteristice
(shadvidha-linga) folosite pentru determinarea semnificației corecte a
marilor afirmații (mahavakya).
PRAJNA – Conștiință
PRAJNANAM BRAHMA – ”Conștiința este Brahman”. Este una din cele

patru mahavakya sau mari afirmații din Upanișade și se găsește în Rig Veda,
Aitareya Upanishad, V.3.
PRAKRITI – Natură, materie. Materia primată din care este format

universul.
PRAMANA – Modalitatea de a dobândi cunoaștere valabilă. Advaita

recunoalte șase pramana: (1) percepția (pratyaksha), (2) deducerea
(anumana), (3) mărturia verbală (agama sau sabda), (4) analogia (upamana),
(5) deducerea indirectă (arthapatti) și (6) necunoașterea (anupalabdhi).
PRANA – Viața sau forța vieții din univers
PRANAVA – Termenul folosit pentru referirea la sunetul silabei sacre OM.
PRANAYAMA – Controlul prana sau controlul respirației
PRAPANCHOPASHAMA – ”Lipsit de lumea de multiplicitate”; această

afirmație face referire la natura non-dualistă a Atman și Brahman.
PRARABDHA-KARMA – Acțiunile efectuate în viețile anterioare, care au

creat și susțin corpul în viața reală.
PRASTHANA – Școală de gândire
PRASTHANATRAYA – Cele trei canoane ale Vedantei: (1) Upanișadele, (3)

Brahma Sutra și (3) Bhagavad Gita. Textele fundamentale ale Vedantei.
PRATIBHASIKA-SATYA – Realitatea sau adevărul iluzoriu; este

înfățișarea falsă a ceva acolo unde nu există de fapt și reprezintă numai o
viziune preliminară și temporară a adevărului.
PRATIBIMBA – Reflectarea la Brahman în antahkarana (organul intern).
PRATIBIMBA-VADA – Doctrina reflectării. Explică înfățișarea sufletului

individual (jiva) conform Școlii Vivarana de Advaita.
PRATYAKSHA – Percepție; este una din cele șase căi de realizare a

cunoașterii valabile (pramana) recunoscute în Advaita. Este cea mai
importantă din toate cele șase.
PURANA – Scripturi mitologice străvechi scrise sub formă de versete, care

conțin povești și legende despre zei. Principalele optsprezece purana sunt
deseori grupate în funcție de zeul pe care îl preaslăvesc, Vishnu, Shiva sau
Brahma.
PURNA – Plin, complet sau deplin. Definește natura Brahman, a

Absolutului.
PURUSHA – În general, înseamnă spirit sau Sine; Atman sau Brahman.
RAJAS – Unul din cele trei tendințe sau moduri (guna) ale naturii (prakriti).
Reprezintă modul de dorință, acțiune sau neliniște.
RIBHU GITA – O importantă lucrare despre Advaita. Acest text este parte
din Shaiva Upapurana și este alcătuit din dialogul dintre Înțeleptul Ribhu și
Înțeleptul Nidagha.
RISHI – Termen folosit pentru a vorbi despre clarvăzători, înțelepți sau

poeți. În tradiția Vedică, cei Șapte Mari Rishi sunt cei cărora imnurile din
Vede le sunt închinate.
SABDA – Mărturie verbală; este una din cele șase căi de realizare a
cunoașterii valabile (pramana) recunoscute în Advaita. Mai este cunoscută
și ca agama.
SADAKA – Aspirant către eliberare, văzător sau cel ce urmează o

disciplină spirituală.
SAD-ASAD-VILAKSHANA – Categorie de obiecte percepute, diferite atât

de real (sat) cât și de ireal (asat).
SADHANA-CHATUSTAYA – Cele patru discipline obligatorii pentru

iluminare: (1) Discernământul (viveka), (2) renunțarea (vairagya), (3) grup
de șase sub-discipline spirituale (samadi-shatka) și (4) dorința de eliberare
(mumukshutva).
SAMADHANA – Concentrate a minții; una din cele șase sub-discipline

spirituale (samadi-shatka) în Advaita.
SAMADI-SHATKA – grupul de șase sub-discipline: shama (liniștea minții),

dama (controlul simțurilor), uparati (oprirea simțurilor), titiksha (reținerea
perechilor de simțuri opuse), samadhana (concentratrea minții) și shraddha
(credință în adevărurile scripturale).
SAMHITA – Prima parte din fiecare Vede. Conține colecții de imnuri

Vedice.
SAMPRADAYA – Descendență de învățători spirituali
SAMSARA – Ciclul de naștere, moarte și renaștere, la care fiecare ființă

umană este supusă până în momentul îndepărtării ignoranței, după care
este realizată eliberarea (moksha).
SAMVRITI-SATYA – Realitatea sau adevărul empiric; este lumea ”celor

născute” sau ”celor create”. Este sinonim cu vyavaharika-satya.
SANKALPA – Imaginație, intenție sau dorință
SANKHYA – Sistem filosofic Indian fondat de Kapila (cca. secolul VI

ÎEN?). Sankhya adoptă un dualism consistent al legilor materiei (prakriti) și
al sufletului sau al sinelui (purusha) și există credință într-un număr infinit
de purusha similare dar separate, nici una fiind superioară celeilalte.
Purusha și prakriti, fiind suficiente pentru a explica universul, nu mai este
ipotetizată existența unui stăpân divin. Textul principal al Sankhya este
Sankhya Karika.
SANNYASA – Renunțare; cel de-al patrulea și ultimul stadiu al vieții, când

un Hindus renunță la lume și își direcționează eforturile către eliberare
(moksha).
SANNYASIN – Cel ce a renunțat la lume și care trăiește numai pentru

realizarea eliberării (moksha).
SARVAM KHALVIDAN BRAHMA – ”Toate acestea sunt Brahman”.

Această afirmație se găsește în Sama Veda, Chandogya Upanishad, III.14.1.
SAT – Existența Absolută; Brahman
SAT-CIT-ANANDA – Existența – Conștiința – Fericirea Absolută; natura

”trei în unu” sau forma esențială (svarupalakshana) a Atman.
SATTVA – Una din cele trei tendințe sau moduri (guna) ale naturii
(prakriti). Reprezintă starea de spiritualitate, conștiință, lumină și
înțelepciune.
SATYA – Adevărul; adevărat sau real
SATYAM JNANAM ANANTAM BRAHMA – ”Brahman este Realitatea,

Cunoașterea, Infinitatea”. Afirmația faimoasă care descrie natura Brahman,
care se găsește în Taittiriya Upanishad, II.1.3.
SHADVIDHA-LINGA – Cele șase semne caracteristice folosite în

determinarea semnificației corecte a marilor afirmații (mahavakya): (1)
Începutul și concluzia (upakrama-upasamhara), (2) originalitatea (apurvata),
(3) roadele sau rezultatul (phala), (4) eulogia (arthavada), (5) repetiția
(abhyasa) și (6) rațiunea sau demonstrația (upapatti).
SHAIVA – Shivaism; una din principalele trei secte religioase ale

Hinduismului. Celelalte două sunt Vaishnava și Shakta. Adepții Shaiva Îl
consideră pe zeul Shiva drept Ființa Supremă și își dedică existența
preaslăvirii Sale. Sunt binecunoscute două școli Shaiva: Shaiva Siddhanta și
Shaiva Kashmira (sau Pratyabhijna).
SHAIVA KASHMIRA – Școala Nord-Indiană a sectei Shaiva; doctrina

filosofică a sa este idealistă și monistică. Această școală se mai numește și
Pratyabhijna.
SHAIVA SIDDHANTA - Școala Sud-Indiană a sectei Shaiva; doctrina

filosofică a sa este realistă și dualistă.
SHAKTI – Termen care semnifică, de regulă, putere și energie. Este

sinonim cu maya și reprezintă puterea creatoare a Brahman.
SHAMA – Liniștea minții; una din cele șase sub-discipline spirituale

(samadi-shatka) din Advaita.
SHARIRA – Corp, formă perisabilă. Trei corpuri învăluie Sinele (atman):

(1) sthula-sharira (corpul fizic), (2) sukshma-sharira (corpul astral) și (3)
karana-sharira (corpul cauzal).
SHISHYA – Discipol; student
SHIVA – Stăpân Divin în Treimea Hindusă, considerat Distrugătorul

Universului.
SHRADDHA – Credință în adevărurile scripturale; una din cele șase sub-

discipline spirituale (samadi-shatka) din Advaita.
SHRAVANA – Ascultare; unul din cele trei stadii de practică în Advaita.
SHRUTI – ”Textul auzit” sau ”textul relevat”. Numele Vedelor, scripturile

relevate ale Hindușilor. Textele sacre care aparțin acestei categorii nu au
autori umani.
SHRUTI-PRASTHANA – Unul din principalele texte ale Vedantei; este

numele dat Upanișadelor, textele revelate (Shruti).
SHUDDHA-CHAITANYA – Conștiința Pură; Sinele sau Brahman.
SHUDDHADVAITA – ”Advaita Pură”. Școala teistă de Vedanta fondată

de Vallabha (1479-1531 EN).
SHUNYA – Vid sau goliciune; este unul dintre conceptele centrale în

Budism.
SIDDHASAN – ”Postura perfectă”. Postura de așezat a corpului folosită în

timpul meditației.
SMRITI – ”Textul amintit” sau ”Textul din memorie”; scripturile

Hindușilor care vin după Shruti (textele revelate). Textele sfinte care
aparțin acestei categorii au autori umani.
SMRITI-PRASTHANA – Unul din principalele texte ale Vedantei; este

numele dat pentru Bhagavad Gita, un Smriti (text amintit).
SO’HAM – ”Eu sunt Acela”. Aceasta este mantra repetată prin sunetul
creat de mișcarea naturală a respirației.
SRISHTI-DRISHTI-VADA – Doctrina creației graduale și a percepției

acesteia.
SUSHUPTI – Starea de somn adânc
SVAPNA – Starea de visate
SVARUPA – Esența cea mai profundă; Sinele sau propria natură a omului
TAIJASA – Starea de visare
TAMAS - Una din cele trei tendințe sau moduri (guna) ale naturii (prakriti).
Reprezintă starea e ignoranță, inerție și lene.
TARKA – Logică sau raționament

TAT TVAM ASI – ”Acela eși Tu”. Este una din mahavakya sau marile
afirmații ale Upanișadelor și se găsește în Sama Veda, Chandogya Upanishad,
VI.8.7.
TILAKA – Un semn, din cenușă sau pudră colorată, făcut pe frunte și

considerat favorabil.
TITIKSHA - reținerea perechilor de simțuri opuse; una din cele șase sub-
discipline spirituale (samadi-shatka) în Advaita.
TULAVIDYA – Neștiință rezultată; este unul din cele două tipuri de

ignoranță în Școala Bhamati. Mai este cunoscută și sub numele de
karyavidya.
TURIYA – ”Cel de-al Patrulea” plan al Sinelui. Realitatea care transcende

cele trei stări (avasthatraya) de trezire, de somn adânc și de visare.
UPADANA – Cauza materială
UPADESHA SAHASRI – Scurt tratat considerat lucrare standard de

Advaita. Acest text îi este atribuit lui Shankara și se încadrează în
UPADHI – ”Ajutor de limitare”. În Advaita, acest termen se referă la

nume, forme, caracteristici și stări însuite de Atman când se identifică cu
trupul, mintea, simțurile și ego-ul. Upadhi se referă la tot ce se suprapune
pe Brahman.
UPAKRAMA-UPASAMHARA – Început și sfârșit; unul din cele șase

semne caracteristice (shadvidha-linga) folosite pentru determinarea
semnificației corecte a marilor afirmații (mahavakya).
UPAMANA – Analogie; una din cele șase căi de realizare a cunoașterii

valabile (pramana) recunoscute în Advaita.
UPANISHAD – Secțiunile de sfârșit ale Vedelor care conțin filosofia sau

cunoașterea Brahman. Acestea sunt considerate textele cu cea mai mare
autoritate și sunt cunoscute ca jnana-kanda (porțiune de cunoaștere).
UPAPATTI – Raționament, demonstrație; unul din cele șase semne

caracteristice (shadvidha-linga) folosite pentru determinarea semnificației
corecte a marilor afirmații (mahavakya).
UPARATI – Oprirea simțurilor; una din cele șase căi de realizare a

cunoașterii valabile (pramana) recunoscute în Advaita.
VADA – Teorie; doctrină sau punct de vedere
VAIRAGYA – Renunțare; una din cele patru discipline obligatorii pentru

iluminare (sadhana-chatustaya).
VAISHESHIKA – Sistem filosofic Indian fondat de Kanada (cca. secolul II-

IV EN?). Enumeră cele șase categorii de esență reală (padartha) și încearcă
identificarea, inventarierea și clasificarea esențelor reale și a relațiilor lor,
așa cum se prezintă percepției umane. Textul principal al Vaisheshika este
Vaisheshika Sutra.
VAISHNAVA – Vishnuism; unul din principalele trei secte religioase ale

Hinduismului. Celelalte două sunt Shaiva și Shakta. Adepții sectei
Vaishnava Îl consideră pe zeul Vishnu ca fiind Ființa supremă și își dedică
viața preaslăvirii Sale. Sunt binecunoscute două școli Vaishnava, una teistă
și una dualistă: Vishistadvaita Vedantai și Dvaita Vedanta.
VAISHVANARA – Starea de trezire
VARTTIKA – Tip de lucrare care reprezintă o critică a comentariului

filosofic.
VARTTIKA PRASTHANA – Una din cele trei școli de Advaita înființată

de Suresvara (secolul VIII EN) și de Sarvajnatma (secolul VIII EN).
VASANANANDA – Beatitudinea (ananda) care este lăsată în urmă ca

impresii (vasana) ale cele mai înalte forme ale beatitudinii (Brahmananda).
VEDA – Cele mai sacre texte ale religiei Hinduse. Este se numesc Shruti
(texte auzite), privite ca apaurusheya (texte revelate dar fără de autor) și au
o autoritate de necontestat. Există patru Vede iar primele trei sunt
acceptate de către tradiție ca fiind principale și cele mai importante: Rig
Veda, Yajur Veda, Sama Veda și Atharva Veda.
VEDANTA – Înseamnă ”Finalul Vedelor” și este unul din cele nouă sisteme
filosofice Indiene (darshana). Cunoscută și sub numele de Uttara-Mimamsa,
tratează cunoașterea Atman și Brahman așa cum sunt acestea descrise în
Upanișade. Vedanta a fost fondată de Rishi Badarayana (cca. secolul V ÎEN
– secolul II EN?) și are trei canoane ca texte principale: (1) Upanișadele, (2)
Brahma Sutra și (3) Bhagavad Gita.
VIDEHA-MUKTI – Eliberare după moarte. Tipul de eliberare realizat

după moartea corpului fizic.
VIKSHEPA-SHAKTI – Puterea de proiectare a avidya sau ajnana

(ignoranței). Justifică apariția lumii și a sufletelor individuale prin
aparenta transformare a Atman.
VISHIAYANANDA – Beatitudinea (ananda) care rezultă din îndeplinirea

dorințelor lumești și din contactul cu obiectele senzoriale.
VISHISHTADVAITA – ”Non-dualism calificat”. Școala teistă de Vedanta

fondată de Ramanuja (cca. 1055-1137 EN).
VISHNU – Zeu al Treimii Hinduse, considerat Protectorul Universului.
VIVARANA PRASTHANA – Una din cele trei școli de Advaita, înființată

de Padmapada (secolul VIII EN) și de Prakashatma (secolul XII EN).
VIVARTA-VADA – Teoria aparentei transformări. Tip de cauzalitate

materială care implică aparenta schimbare sau transformare, care dă
naștere efectelor aparente. De exemplu, apa din ocean dă naștere valurilor
și spumei, care sunt, în esență, apă și, prin urmare, sunt considerate doar
transformări sau efecte aparente ale apei. Această teorie este promovată în
filosofia Advaita Vedanta.
VIVEKA – Discernământ; una din cele patru discipline obligatorii pentru

iluminare (sadhana-chatustaya).
VIVEKACHUDAMANI – ”Discernământul Spiritual, Bijuteria Cea Mai de

Preț”; tratat considerat lucrare standard despre Advaita. Aceast lucrare îi
este atribuită lui Shankara și se încadrează în categoria prakarana grantha
(tratat despre anumite subiecte de filozofie).
VRITII – Modificare mintală sau val mintal. Mintea este formată din
diferite vritti.
VRITTI-JNANA – Conștiința sau cunoașterea modală (vritti).
VYAVAHARIKA-SATYA – Realitatea sau adevărul empiric; este lumea

empirică a numelor, formelor și experiențelor și reprezintă doar o viziune
preliminată sau temporată a adevărului.
YOGA – Sistem filosofic Indian fondat de Rishi Patanjali (cca. secolul II

ÎEN?). Se bazează pe filosofia Sankya dar diferă prin adoptarea
conceptului lui Ishvara. Influența acestuia s-a răspândit în rândul multor
alte sisteme de gândire Indiene. Textul principal este Yoga Sutra.
YOGA VASISHTHA – Mare text Advaitic atribuit lui Rishi Valmiki, în

care Rishi Vasishtha își învață elevul Tama despre natura Brahman,
Realitatea Absolută și natura lumii fenomenale. Această lucrare este
alcătuită din 32.000 versete.

Ajati - Ghirlandă A Filozofiei Advaita

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ajati - Ghirlandă A Filozofiei Advaita

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ghirlandă

Introducere în Advaita Vedanta și

Daya Dharmam, R.O.A. Nagar

Drepturi de Autor © 2002 Ajati

Dedicată Guru-ului care a Destăinuit

În activitatea de dezvoltare și finalizare a acestei cărți m-am bucurat

Sunt profund îndatorat și recunoscător D-lui. V.S. Ramanan,

Îi sunt extrem de recunoscător Guru-ului meu, Swami Shantananda

În final, doresc să le mulțumesc prietenilor mei, Chris Boys, Kristin

Vă mulțumesc, din nou, tuturor, pentru ajutorul prețios pe care mi

Motivul fundamental al acestei cărți este Ajata-vada – doctrina non-

Partea introductivă oferă o excelentă vedere de ansamblu asupra

Deși aceasta este prima lui carte în domeniul Advaita, autorul a

Ghirlandă a Înțelepciunii Advaitice cuprinde o introducere către

Prima parte a cărții tratează originea Advaitei, începutul Vedelor,

Citatele selectate și prezentate în aceste patru părți sunt sub formă

Ajati-vada ~ doctrina non-creației,

Paramartika-satya ~ Adevărul Absolut,

Brahman-jiva-jagat ~ identitatea Brahman, Absolutului; jiva,

Fără de Timp, Fără de Cale ~ realizarea existenței Brahman

Sper că cititorul se va amuza și de citatele cu tentă de umor din

La încheierea celor cinci părți ale corpului principal al cărții,

Deși citatele din această lucrare reprezintă esența celor mai

Fie ca studiul să îți fie iluminat și ca înțelegerea ta să fie corectă și

Termenii din Sanscrită sunt redați conform unui sistem simplificat de

Forma Simplă Forma Scolastică

Ri (Rig Veda) Ṛ (Ṛg Veda)

Sh (Shiva; Krishna) Ś, ṣ (Śiva; Kṛṣna)

Pronunția literei ”v” se face cu dinții apropiați ușor de buza de jos,

Advaita Vedanta își are originile și doctrina fundamentală în Vede,

(1) Rig Veda ~ înțelepciunea versurilor

(2) Yajur Veda ~ înțelepciunea formulelor sacrificiale

(3) Sama Veda ~ înțelepciunea cântecelor muzicale

(4) Atharva Veda ~ înțelepciunea preoților Atharvan

India Antică a dat naștere unui număr mare de rishi (clarvăzători) și

I. Grupul ortodox sau astika – acele sisteme care acceptă autoritatea

(1) Sankhya (enumerare) ~ fondat de Kapila

(2) Yoga (uniune) ~ fondat de Patanjali

(3) Nyaya (logică) ~ fondat de Gotama

(4) Vaisheshika (deosebit) ~ fondat de Kanada

(5) Mimamsa (reflectare) ~ fondat de Jaimini

(6) Vedanta (scopul Vedelor) ~ fondat de Badarayana

II. Grupul heterodox sau nastika – acele sisteme născute ca mișcări de

(7) Buddha-Dharma ~ fondat de Budha

(8) Jaina ~ fondat de Mahavira

(9) Charvaka ~ fondat de Charvaka

Din aceste nouă sisteme filosofice, Vedanda Darshana este subiectul

Cele Trei Canoane

Cele trei canoale ale Vedantei – Upanișadele, Brahma Sutra și

Bhagavad Gita, are un statut aproape egal cu cel al Upanișadelor. Bhagavad

Upanișadele reprezintă concluzia Vedelor și constituie secțiunea

Învățăturile cardinale ale Upanișadelor sunt următoarele:

(1) Brahma-vidya ~ înțelepciune în ceea ce privește Brahman

(2) Adhyatma-vidya ~ înțelepciunea de a intui realitatea a tot pătrunzătoare,

(3) Atmaikatva-vidya ~ înțelepciunea de a intui Unicitatea lui Atman

(4) Brahmatmaikatva-vidya ~ înțelepciunea de a intui identitatea identitatea

(5) Bhuma-vidya ~ înțelepciunea de a intui Realitatea Infinită

Fiecare Upanișadă are legătură cu Vedele în care apare iar învățătura

Scolasticii clasifică Upanișadele în funcție de subiectul pe care îl acoperă.

Shankara și alți învățători au scris comentarii despre zece Upanișade,

(1) Aitareya Upanishad ~ (Rig Veda)

(2) Brihadaranyaka Upanishad ~ (Shukla Yajur Veda)

(3) Isavashya Upanishad ~ (Shukla Yajur Veda)