CoFoTerm - Raport - Tehnic - Etapa1 B PDF

Program CEEX
UNIVERSITATEA VALAHIA DIN TÂRGOVIŞTE

DEPARTAMENTUL DE CERCETARE ENERGIE-MEDIU
coordonator
COMITETUL ELECTROTEHNIC ROMÂN
UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAŞOV
UNIVERSITATEA TEHNICĂ
DE CONSTRUCŢII
UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM

„ION MINCU” DIN BUCUREŞTI
INSTITUTUL DE CERCETĂRI ŞI MODERNIZĂRI ENERGETICE
INSTITUTUL DE CERCETARE ŞI PROIECTARE PENTRU

ELECTROTEHNICĂ
S.C. ALFA-BIT S.R.L.
RAPORT ŞTIINŢIFIC DE ETAPĂ

Etapa I: Studii privind dezvoltarea metodelor şi tehnicilor de operare,
monitorizare şi încercare a instalaţiilor PV şi solar-termice
CUPRINS
Etapa I a proiectului “COMPLEMENTARITATEA SURSELOR FOTOVOLTAICE ŞI A

CAPTATOARELOR TERMICE ÎN ARHITECTURA CLĂDIRILOR ŞI ASIGURAREA
UTILITĂŢII DE ENERGIE ELECTRICĂ ŞI CLIMATIZARE” este structurată în şase
capitole.
CAPITOLUL 1 prezintă o scurtă introducere referitoare la utilizarea surselor regenerabile de

energie şi la avantajele pe care aplicaţiile solare le presupun.
CAPITOLUL 2 este reprezentat de contribuţiile aduse de partenerii de proiect UVT şi CER în
studierea adaptării standardelor europene şi internaţionale la nivel naţional, în domeniul solar
electric şi solar termic, specificaţii privind utilizarea energiilor regenerabile în electrificarea
ruralã cât şi prevederi de integrare a panourilor fotovoltaice în clădiri.
CAPITOLUL 3 urmăreşte
CAPITOLUL 4 reprezintă
CAPITOLUL 5 prezintă
STUDII PRIVIND DEZVOLTAREA METODELOR ŞI TEHNICILOR

DE OPERARE, MONITORIZARE ŞI ÎNCERCARE A INSTALAŢIILOR
FOTOVOLTAICE ŞI SOLAR-TERMICE
1. INTRODUCERE
Energia solară este disponibilă pe tot globul, cu mici diferenţe regionale, în cantităţi mai mult
decât suficiente. Suprafaţa pământului este încălzită anual de o energie de aproximativ 8 x 108
TWh. Omenirea consumă energie primară doar în cantitate de 1 x 105 TWh anual. Deci oferta de
energie solară este de 8000 de ori mai mare decât cererea de energie a lumii.
Utilizarea ei în scopuri tehnice este o soluţie potrivită pentru multe probleme urgente, oferind noi
posibilităţi de furnizare a energiei electrice distribuite şi o reorientare a structurii energetice de
furnizare de energie.
Proiectarea modulară a generatoarelor fotovoltaice permite implementarea sistemelor de
furnizare a energiei regenerabile într-un domeniu foarte larg de putere – de la câţiva miliwaţi la
mai mulţi kilowaţi pentru alimentarea consumatorilor izolaţi (de exemplu cabanele montane),
sau chiar instalaţii fotovoltaice de putere, conectate la reţea, de mai mulţi megawaţi.
Piaţa echipamentelor solare pune la dispoziţie procedee de fabricaţie din ce ĩn ce mai
performante pentru realizarea acestora. Ĩn acelaşi timp, sistemele solare ĩnlocuiesc cu succes
sistemele convenţionale având ĩn vedere următoarele avantaje:
Conservarea resurselor fosile;
Energie regenerabilă;
Procesul nu este poluant, astfel se reduce emisia de bioxid de carbon;
Protecţie ĩn funcţionare; evitarea producerii căderilor de tensiune şi a scurt-circuitelor;
Instalare şi utilizare accesibilă;
Confort;
Independenţă energetică;
Securitate ĩn aprovizionare.
Pieţele de energie liberalizate si creşterea necesităţii pentru surse de energie regenerabilă au
condus la schimbări radicale în ceea ce priveşte obţinerea energiei electrice şi a structurii
reţelelor din zilele noastre. Noi tipuri de tehnologii ecologice sunt introduse la o scară largă
pe piaţa programelor de stimulare şi dacă acordurile internaţionale asupra schimbărilor
climatice vor fi respectate, această tehnologie trebuie să aducă o contribuţie importantă în
viitor privind reducerea emisiei de gaze la casele ecologice şi conservarea resurselor.
2. DOCUMENTARE ASUPRA MODULUI DE ADAPTARE LA
CONTEXTUL NAŢIONAL A STANDARDELOR EUROPENE DE
MĂSURARE ŞI TESTARE A SISTEMELOR FOTOVOLTAICE ŞI
TERMICE
Standardizarea contribuie la accelerarea introducerii acestor tehnologii pe piaţa schimbului de

mărfuri, prin dezvoltarea unor sisteme de certificare, destinate să încurajeze cooperarea
internaţională în domeniul producerii de generatoare de energie neconvenţionale de înaltă
calitate şi compatibilizarea acestora cu sistemele energetice tradiţionale. În acet fel,
standardizarea în domeniul generării energiei pe căi neconvenţionale comportă un număr mare
de domenii asociate, cum ar fi, de exemplu, siguranţa în funcţionare, securitatea instalaţiilor,
distribuţia de energie în reţele complexe.
Un rol deosebit revine standardizării electrotehnice în politica de protejare a mediului
înconjurător. Principiile generării energiei pe căi neconvenţionale conduc la o reducere
substanţială a poluării mediului. Cooperarea între organizaţiile internaţionale de standardizare –
în primul rând, Comisia Electrotehnică Internaţională (CEI) şi Organizaţia Internaţională de
Standardizare (ISO) – contribuie la asigurarea unei politici de protejare a mediului înconjurător,
pe întreg ciclul de producţie şi exploatare a surselor de energie neconvenţionale.
2.1. Standardizarea în domeniul solar electric
Sistemele fotovoltaice pătrund din ce în ce mai mult în reţelele de tensiuni mici, creând aspectul
de „generare distribuită", cu asigurarea succeselor de durată ale sistemelor din punct de vedere
tehnic, juridic şi economic, astfel:
Efectul sistemelor fotovoltaice asupra calităţii furnizorilor de energie, calitatea şi
siguranţa tensiunii furnizate şi tehnologii de protecţie în cadrul instalaţiilor;
efectul asupra controlului reţelei şi aşa numitele „serviciile sistemului".
Drepturile şi obligaţiile operatorilor de sistem şi operatorilor de reţea dacă
apar probleme tehnice; noi modele de afaceri.
Efectul sistemelor fotovoltaice asupra economiei instalaţiei si valorii energiei
electrice prin utilităţile energiei electrice; o combinare a sistemelor
fotovoltaice cu alte sisteme de generare de energie electrică pentru a forma
staţii de distribuţie a energiei.
O analiză a costului total a unui sistem fotovoltaic este bazată pe determinarea costurilor totale
ale sistemului pe întreaga durată de viaţă. Rezultatul este suma tuturor cheltuielilor financiare
planificate, cumpărarea, instalarea şi punerea în funcţiune a sistemului, perioada de garanţie,
repararea în condiţiile limită. Analiza totală a costurilor unui astfel de sistem este legată de
următoarele cerinţe:
Ce tip de sistem este ieftin pentru o lucrare specificată?
Cum poate fi optimizat un sistem existent (cum ar fi îmbunătăţirea
managementului sau mărirea generatorului PV)?
Cu cât va fi mai scump sistemul când satisface necesităţile suplimentare (cum ar
fi o proporţie mare a acoperirii energiei solare sau securitatea alimentării cu
energie)?
Cum se vor schimba costurile energiei produse când iese din perioada de
funcţionare în condiţii limită (cum o să fie atunci când avem nevoie de mai multă
energie decât cea planificată)?
Răspunsurile la aceste cerinţe sunt direct influenţate de prescripţiile tehnice şi de normele
introduse la nivel de standardizare a domeniului solar electric.
În anul 1981 a fost constituit Comitetul Tehnic TC82, unul dintre cele mai importante structuri
care elaborează standarde internaţionale pentru sistemele fotovoltaice, de conversie a energiei
solare în energie electrică cât şi pentru toate elementele componente ale sistemelor fotovoltaice.
Comitetul tehnic TC 82 cuprinde câteva echipe de lucru, fiecare fiind specializată şi
responsabilă într-un anumit domeniu de standardizare cum ar fi de exemplu: module fără
concentrarea radiaţiei solare, sisteme de stocare a energiei fotovoltaice, module cu concentrare
de radiaţie solară).
Alte structuri şi instituţii importante care elaborează standarde în domeniul conversiei
fotovoltaice şi testează echipamentele acestor sisteme sunt:
International Organisation for Standardisation, Geneva – ISO
International Electrotechnical Comission, Geneva – IEC
European Commission for Electrotechnical Standardization, Brussels
Institute of Electrical and Electronic Engineers – IEEE
Deutsches Institut für Normung – DIN
European Committee for Electrotechnical Standardisation – CENELEC
American Society for Testing and Materials – ASTM
The University of New South Wales – ACRE Standards Database
Pentru îndeplinirea cerinţelor utilizatorilor a fost realizată o repartiţie a standardelor domeniului
de conversie solară electrică în trei grupe principale:
A. Siguranţă
B. Performanţă
C. Calitate
La elaborarea acestor standarde au fost luaţi în consideraţie un număr însemnat de factori care
influenţează fenomenul în sine de conversie fotovoltaică cât şi impementarea sistemul
fotovoltaic şi a fiecărui element component al acestor sisteme. Dintre aceşti factori enumerăm:
radiaţia solară, ca element principal al conversiei fotovoltaice;
factorii de mediu: vânt, gheaţă, zăpadă, grindină, ca elemente ce pot periclita suprafaţa
celulelor şi modulelor fotovoltaice
temperatura, cu influenţă directă în performanţa celulelor şi modulelor fotovoltaice
umiditatea şi precipitaţiile, considerate în realizarea hidroizolaţiilor;
solicitările mecanice la transport;
suprasolicitările datorate fulgerelor, inducţia electromagnetică;
interferenţele electromagnetice şi cele termice.
În figura 2-1 sunt prezentate interacţiunile cel trei tipuri de componente prezentate mai sus.
Fig.2-1. Interacţiunile componentelor ce influenţează implementarea şi funcţionarea sistemelor fotovoltaice
O altă clasificare a standardelor poate fi făcută după generalităţile sau particularităţile pe care le
abordează la nivel de element component sau de sistem conform [1], astfel:
2.1.1. Standarde generale în domeniul solar electric

Această categorie cuprinde standarde care prescriu procedee de măsurare a radiaţiei solare,
calibrarea istrumentelor de măsură şi modul în care această calibrare poate fi realizată.
STANDARD DOMENIU DE APLICAŢIE
ISO 9845-1 Solar energy - Reference solar spectral irradiance at the ground at different
receiving conditions, Part 1: Direct normal and hemispherical solar irradiance
for air mass 1,5
DIN 5034-2 Daylight in interiors; principles.
IEC 61725 Analytical expression for daily solar profiles

2.1.2. Standarde referitoare la celule şi module fotovoltaice
În această categorie de standarde sunt prezentate măsurători şi teste pentru celule solare,
module solare şi alte standarde referitoare la producţia de celule şi module solare, testarea
mecanică şi electrică a modulelor, determinarea caracteristicii I-V a modulelor.

EN 50380 Datasheet and nameplate information of photovoltaic module.
IEC 60891 Procedures for temperature and irradiance corrections to measured I-V
characteristics of crystalline silicon photovoltaic devices
IEC 60904-1 Photovoltaic devices. Part 1: Measurement of photovoltaic current-
voltage characteristics
IEC 60904-2 Photovoltaic devices. Part 2: Requirements for reference solar cells
IEC 60904-2/A1 Photovoltaic devices. Part 2: Requirements for reference solar cells,
Amendment 1
IEC 60904-3 Photovoltaic devices. Part 3: Measurement principles for terrestrial
photovoltaic (PV) solar devices with reference spectral irradiance data
IEC 60904-5 Photovoltaic devices - Part 5: Determination of the equivalent cell
temperature (ECT) of photovoltaic (PV) devices by the open-circuit
voltage method
IEC 60904-6 Photovoltaic devices - Part 6: Requirements for reference solar modules
IEC 60904-6/A1 Photovoltaic devices - Part 6: Requirements for reference solar modules,
Amendment 1
IEC 60904-7 Photovoltaic devices - Part 7: Computation of spectral mismatch error
introduced in the testing of a photovoltaic device
IEC 60904-8 Photovoltaic devices - Part 8: Measurement of spectral response of a
photovoltaic (PV) device
IEC 60904-10 Photovoltaic devices - Part 10: Methods of linearity measurement
IEC 61277 Terrestrial photovoltaic (PV) power generating systems - General and
guide
IEC/PAS 62011 Specifications for the use of renewable energies in rural decentralised
electrification
IEC 61215 Crystalline silicon terrestrial photovoltaic (PV) modules - Design
qualification and type approval
IEC 61345 UV test for photovoltaic (PV) modules
IEC 61646 Thin-film terrestrial photovoltaic (PV) modules - Design qualification
and type approval
IEC 61701 Salt mist corrosion testing of photovoltaic (PV) modules
IEC 61721 Susceptibility of a photovoltaic (PV) module to accidental impact
damage (resistance to impact test)
IEC 61721 Susceptibility of a photovoltaic (PV) module to accidental impact
damage (resistance to impact test)
JRC-ISPRA 503 Qualification Test Procedures for Crystalline Silicon Photovoltaic
Modules
IEC 61829 Crystalline silicon photovoltaic (PV) array - On-site measurement of I-V
characteristics
IEEE 929 Recommended practice for utility interface of residential and
intermediate PV systems
IEEE 1262 Recommended practice for qualification of PV modules
IEEE 1513 Recommended practice for qualification of concentrator photovoltaic
modules
2.1.3. Standarde pentru sisteme fotovoltaice
Această categorie cuprinde diferite moduri de supervizare a funcţionării, de planificare şi

implementare a sistemelor fotovoltaice. Sunt incluse şi categorii care prezintă reguli de siguranţă
la implementarea sistemelor.

IEC 60364-7- Electrical installations of buildings - Part 7-712: Requirements for special
712 installations or locations - Solar photovoltaic (PV) power supply systems.
IEC 61194 Characteristic parameters of stand-alone photovoltaic (PV) systems
IEC 61702 Rating of direct coupled photovoltaic (PV) pumping systems
IEC 61724 Photovoltaic system performance monitoring - Guidelines for measurement,
data exchange and analysis
IEC 61727 Photovoltaic (PV) systems - Characteristics of the utility interface
IEC 61683 Photovoltaic systems - Power conditioners - Procedure for measuring
efficiency
IEC/TR2 61836 Solar photovoltaic energy systems - Terms and symbols
IEC 62124 Photovoltaic Stand-Alone Systems – Design Qualification and Type
Approval.
IEEE 928 Recommended criteria for terrestrial PV power systems
IEEE 1373 Recommended practice for field test methods and procedures for grid-
connected PV systems
IEEE 1374 Guide for terrestrial PV power system safety
2.1.4. Standarde pentru alte componente ale sistemelor fotovoltaice
În acestă categorie sunt prezentate prescripţii referitoare la baterii, protecţii pentru supratensiuni
şi alte componente de sistem care nu au fost prescrise în standardele de mai sus.
IEC 61173 Overvoltage protection for photovoltaic (PV) power generating systems -
Guide
IEC 61683 Photovoltaic systems - Power conditioners - Procedure for measuring
efficiency
IEC 61427 Secondary cells and batteries for solar photovoltaic energy systems -
General requirements and methods of test
IEEE 937 Recommended practice for installation and maintenance of lead-acid
batteries for PV systems
IEEE 1144 Sizing of industrial nickel-cadmium batteries for PV systems
IEEE 1145 Recommended practise for instalation and maintanance of nickel-cadmium
batteries for PV systems
2.1.5. Standardele ASTM în domeniul solar electric
Această categorie de standarde elaborată de American Society for testing and Materials
cuprinde specificaţii privind testarea celulelor fotovoltaice şi a dispozitivelor fotovoltaice, a
performanţelor electrice, a parametrilor privind neadaptarea spectrală.

ASTM E 927 Standard Specification for Solar Simulation for Terrestrial Photovoltaic
Testing
ASTM E 948 Standard Test Method for Electrical Performance of Photovoltaic Cells
Using Reference Cells Under Simulated Sunlight
ASTM E 973 Standard Test Method for Determination of the Spectral Mismatch
Parameter Between a Photovoltaic Device and a Photovoltaic Reference
Cell
ASTM E 973M Standard Test Method for Determination of the Spectral Mismatch
Parameter Between a Photovoltaic Device and a Photovoltaic Reference
Cell
ASTM E 1021 Test Methods for Measuring Spectral Response of Photovoltaic Cells
ASTM E 1036 Standard Test Methods for Electrical Performance of Nonconcentrator
Terrestrial Photovoltaic Modules and Arrays Using Reference Cells
ASTM E 1036M Standard Test Methods for Electrical Performance of Nonconcentrator
Terrestrial Photovoltaic Modules and Arrays Using Reference Cells
ASTM E 1038 Standard Test Method for Determining Resistance of Photovoltaic Modules
to Hail by Impact with Propelled Ice Balls
ASTM E 1040 Standard Specification for Physical Characteristics of Nonconcentrator
Terrestrial Photovoltaic Reference Cells
ASTM E 1125 Standard Test Method for Calibration of Primary Non-Concentrator
Terrestrial Photovoltaic Reference Cells Using a Tabular Spectrum
ASTM E 1143 Standard Test Method for Determining the Linearity of a Photovoltaic
Device Parameter with Respect To a Test Parameter
ASTM E 1171 Standard Test Method for Photovoltaic Modules in Cyclic Temperature and
Humidity Environments
ASTM E 1328 Standard Terminology Relating to Photovoltaic Solar Energy Conversion
ASTM E 1362 Standard Test Method for Calibration of Non-Concentrator Photovoltaic
Secondary Reference Cells
ASTM E 1462 Standard Test Methods for Insulation Integrity and Ground Path Continuity
of Photovoltaic Modules.
ASTM E 1596 Test Methods for Solar Radiation Weathering of Photovoltaic Modules
ASTM E 1597 Standard Test Method for Saltwater Pressure Immersion and Temperature
Testing of Photovoltaic Modules for Marine Environments
ASTM E 1799 Standard Test Method for Saltwater Pressure Immersion and Temperature
Testing of Photovoltaic Modules for Marine Environments
ASTM E 1799 Standard Practice for Visual Inspections of Photovoltaic Modules
ASTM E 1802 Standard Test Methods for Wet Insulation Integrity Testing of Photovoltaic
Modules
ASTM E 1830 Standard Test Methods for Determining Mechanical Integrity of
Photovoltaic Modules
ASTM E 2047 Standard Test Method for Wet Insulation Integrity Testing of Photovoltaic
Arrays
ASTM E 2236 Standard Test Methods for Measurement of Electrical Performance and
Spectral Response of Nonconcentrator Multijunction Photovoltaic Cells and
Modules
ASTM G 173 Standard Tables for Reference Solar Spectral Irradiances: Direct Normal
and Hemispherical on 37° Tilted Surface
Standardizarea contribuie la accelerarea introducerii acestor tehnologii pe piaţa schimbului de

mărfuri, prin dezvoltarea unor sisteme de certificare, destinate să încurajeze cooperarea
internaţională în domeniul producerii de generatoare de energie neconvenţionale de înaltă
calitate şi compatibilizarea acestora cu sistemele energetice tradiţionale. În acet fel,
standardizarea în domeniul generării energiei pe căi neconvenţionale comportă un număr mare
de domenii asociate, cum ar fi, de exemplu, siguranţa în funcţionare, securitatea instalaţiilor,
distribuţia de energie în reţele complexe.
La nivel naţional sunt asigurate informaţii publice în domeniul standardizării europene şi
internaţionale cât şi standarde naţionale realizate de institute naţionale de cercetări de trei
organisme importante:
Institutul Român de Standardizare ;
Asociaţia de Standardizare din România, ASRO, este membru afiliat al CEN - Comitetul
European de Standardizare si CENELEC - Comitetul European pentru Standardizare în
domeniul Electrotehnicii, membru al ISO - Organizaţia Internaţională de Standardizare şi
CEI- Comisia Electrotehnică Internaţională ;
Comitetul Electrotehnic Român, CER, Comitetul Tehnic CT 82.
Un rol deosebit revine standardizării electrotehnice în politica de protejare a mediului
înconjurător. Principiile generării energiei pe căi neconvenţionale conduc la o reducere
substanţială a poluării mediului. Cooperarea între organizaţiile internaţionale de standardizare –
în primul rând, Comisia Electrotehnică Internaţională (CEI) şi Organizaţia Internaţională de
Standardizare (ISO) – contribuie la asigurarea unei politici de protejare a mediului înconjurător,
pe întreg ciclul de producţie şi exploatare a surselor de energie neconvenţionale.
2.1.6. Standardelor europene din domeniul solar electric, adoptate

în România

SR EN 60904-5:2003 Dispozitive fotovoltaice. Partea 5: Determinarea temperaturii
celulei echivalente (ETC) la dispozitive fotovoltaice (PV) prin
metoda tensiunii în circuit deschis.
SR EN 60904-6:2003/A1:2003 Dispozitive fotovoltaice. Partea 6: Prescripţii pentru module de
referinţă
SR EN 60904-7:2003 Dispozitive fotovoltaice. Partea 7: Calculul erorii de
neadaptare spectrală care apare la încercarea unui dispozitiv
fotovoltaic (PV)
SR EN 60904-8:2003 Dispozitive fotovoltaice. Partea 8: Măsurarea răspunsului
spectral al unui dispozitiv fotovoltaic (PV)
SR EN 61194:2003 Parametri caracteristici ai sistemelor fotovoltaice (PV)
autonome
SR EN 61215:2003 Module fotovoltaice (PV) cu siliciu cristalin pentru aplicaţii
terestre. Autorizarea concepţiei şi omologare
SR EN 61277:2003 Sisteme fotovoltaice (PV) terestre. Generalităţi şi ghid
2.1.7. Specificaţii pentru utilizarea energiilor regenerabile în electrificarea

ruralã
Specificaţia Tehnicã IEC/PAS 62111 este o publicaţie ISO/CEI disponibilã public alcãtuitã în
conformitate cu toate regulile prevãzute de Directivele ISO/CEI 1, 2, 3 privind modul de
întocmire a standardelor internaţionale. In aceastã etapã aceastã publicaţie nu a întrunit toate
cerinţele pentru a fi votatã ca IS (standard internaţional) urmând ca urmãtoarele publicaţii ale
acestui PAS sã facã posibilã transformarea lui în standard.
Directivele Generale pentru utilizarea energiei regenerabile în electricitatea ruralã au luat forma
a 24 documente care descriu specificaţiile funcţionale pentru proiectarea, implementarea şi
exploatarea pãrţilor componente ale sistemelor de electrificare.
Directivele generale conţinute în acest PAS se intituleazã “specificaţii DRE” aceastã denumire
fiind o formã abreviatã ce provine de la Descentralized Rural Electrification.
Specificaţiile DRE se împart în 5 secţiuni principale:
Part. A: De la Cerinţele pentru energie la Sistemul de Electrificare
Part. B: Ghid pentru Sistem de Proiectare şi Operare
Part. C: Specificaţia Tehnicã a componentelor
Part. D: Ghid de specificare a sistemului pãrţii specifice
Part. E: Specificaţii pentru produs
Sistemele de electrificare ruralã descenralizatã sunt folosite în urmãtoarele cazuri:
- locuinţe private izolate
- grupuri de locuinţe în oraşe mici
- servicii publice (iluminat public, staţii de pompare, centre de sãnãtate, construcţii
publice etc.)
- centre cu activitate economicã (microindustrie, ateliere etc.)
Aceste sisteme se subdivid în 3 categorii :
- sisteme de electrificare de proces (ex. pompe)
- sisteme de electrificare private PES (pentru un singur utilizator)
- sisteme de electrificare pentru servicii publice PEES
Sistemele de electrificare de proces şi sistemele private au la rândul lor douã subsisteme:
- un subsistem de producere a energiei electrice
- un subsistem de consum a energiei electrice
In cele ce urmeazã se prezintã cele 24 specificaţii însoţite de câteva elemente explicative.
A1. From the Requirements to be mat to the Proposals for a Range of Electrification
Systems
Documentul oferã o abordare iniţialã a seriei de sisteme de electrificare descentralizatã ruralã,

bazatã pe o analizã teoreticã a cerinţelor de utilizare şi a datelor ce apar din anchetele socio-
economice. Au fost selectate 8 tipuri de sisteme ce rãspund la 3 tipuri de necesitãţi. Sistemele de
electrificare identificate au fost în fluxul energiei regenerabile sisteme de proces de furnizare,
sisteme private şi sisteme de servicii.
A2. Results expected from the process of system design

(Rezultate aşteptate din sistemul de proiectare al procesului)
Acest document conţine propuneri pentru informaţia ce trebuie furnizatã în dosarul ce estimeazã
capacitatea sistemului şi reguli comune pentru sistemul de proiectare.
A3. Contractual framework governing the relationships involved

(Cadrul contractual în interiorul parteneriatului)
Documentul descrie principalele clauze tehnice şi relaţiile dintre diferitele pãrţi ce participã la
procesul de electrificare ruralã sau în locaţii izolate.
Aceste pãrţi sunt:
Proiect Supervisor: principala parte ce dezvoltã proiectul de electrificare. El rãspunde
de întocmirea specificaţiei tehnice a proiectului şi de finanţarea lucrãrii de construcţie.
Project Contractor: aceasta este persoana desemnatã de cel care supervizeazã proiectul
sã garanteze cã lucrarea de construcţie este realizatã conform specificaţiei. El rãspunde pentru
generarea cã instalaţia este în conformitate cu specificaţia întocmitã de supervizorul Proiectului.
El mai rãspunde de estimarea mãrimii sistemului în confomitate cu specificaţia
supervizorului de Proiect.
Sub-Contractor: responsabil de unele aspecte ale lucrãrii conform celor descrise în
cererea de oferte publicatã în legãturã cu proiectul; el rãspunde în faţa Furnizorului de Proiect
pentru executarea eficientã a activitãţilor contractate.
Operator: agentul economic, operatorul sau persoana care rãspunde de operaţie,
managementul şi întreţinerea instalaţiei. In anumite situaţii acesta poate fi un deţinãtor de licenţã.
Maintainer: agentul economic, compania, operatorul sau persoana desemnatã de
operator cu întreţinerea instalaţiei.
Utilizator: persoana care utilizeazã instalaţiile pentru necesitãţile sale casnice sau
profesionale.
A3. Contractual Framework governing Relationships Involved

Cadrul Contractual de Lucru care Reglementeazã Relaţiile Implicate
Rezumat: Acest document listeazã diferitele pãrţi implicate într-o acţiune de electrificare
dintr-o zonã ruralã sau din locaţii izolate. El defineşte relaţiile contractuale între ele şi detaliazã
responsabilitãţile speciale pe care fiecare dintre ele trebuie sã le preia pentru a produce un
rezultat de succes pentru operaţie.
A4. Quality Assurance for Project Design and Implementation

Asigurarea Calitãţii pentru proiectarea şi implementarea proiectului
Rezumat: Acest document se referã la principiile generale de asigurare a calitãţii pentru a
fi puse în practicã în sisteme de electrificare ruralã descentralizatã.
B1. Architecture of electrification systems

Structura sistemelor de electrificare
Rezumat: Acest document descrie structura sistemelor de electrificare al cãror tip a fost
descris în documentul DRE-A1. Schemele furnizate sunt scheme bloc semioperaţionale şi nu
planuri electrice de ansamblu. Ele permit diverşilor operatori (Supervizor Proiect, deţinãtor de
licenţã, utilizator etc.) sã utilizeze sistemul care corespunde cel mai bine cerinţelor ce vor fi
satisfãcute şi configuraţiei dorite.
B2. Guidelines for Production Sub-System Design
Indrumãri pentru Proiectarea subsistemelor de Producţiei
Rezumat (planificat)
B5. “Rules for data acquisition”

“Reguli pentru achiziţia de date”
Rezumat: Acest document descrie datele ce vor fi obţinute în diferitele sisteme definite
în documentul B1: “Structura sistemelor de electrificare”. El defineşte o gamã de sisteme de
achiziţie de date corespunzãtoare cu diferite tipuri de structuri.
B6. Guidelines for the Protection of Persons and Property from Electrical Hazards
Indrumãri pentru Protecţia Persoanelor şi Proprietãţii de pericolele electrice
Rezumat: Scopul acestui document este de a descrie caracteristicile estimate ale
dispozitivelor de protecţie a persoanei şi proprietãţii împotriva pericolelor electrice în instalaţiile
de electrificare ruralã descentralizate.
B7. Guidelines for Operation, Maintenance and Renewal

Indrumãri pentru Operare, Intreţinere şi Recondiţionare
Rezumat: Acest document propune regulile de operare pentru folosirea diferitelor pãrţi
implicate în funcţionarea, întreţinerea şi renovarea sistemelor de electrificare ruralã
descentralizate.
C1. Photovoltaic array

Sistem fotovoltaic
Rezumat: Acest document conţine toate condiţiile de certificare şi implementãri pentru
sistemele fotovoltaice folosite în electrificarea ruralã descentralizatã.
C2. Building-integration of Photovoltaic Arrays

Integrarea constructivã a sistemelor fotovoltaice
Rezumat: Acest document acoperã toate condiţiile pentru instalarea sistemelor
fotovoltaice în construcţii. El specificã din nou regulile adaptate de CSTB.
C4. Electrogenerator set

Grup electrogenerator
Rezumat: Scopul acestui document, în contextul electrificãrii rurale descentralizate, este
de a furniza utilizatorilor nivelele corespunzãtoare de fiabilitate şi siguranţã în acest echipament
pentru toatã durata sa de service estimatã.
C6. Converter
Convertizor
Rezumat: Acest document constituie un cadru de lucru al specificaţiilor pentru
convertizoarele electronice proiectate sã furnizeze energie site-urilor izolate alimentate cu
energie reconvertibilã. Specificaţia cu privire la invertor (convertizor c.c.-c.a.) este cea mai
detaliatã. Aceastã specificaţie va fi folositã ca bazã pentru completarea specificaţiilor pentru alte
convertizoare cum ar fi încãrcãtorul de acumulatoare, convertizorul de c.c.-c.a. de putere sau
unitatea de condiţionare a panourilor solar/baterie.
C8. Climatic and Environmental Testing
Testare climaticã şi de mediu
Rezumat: Acest document împacã toate testele generale funcţionale şi de mediu care pot
fi aplicate instalaţiilor de electrificare ruralã descentralizate ca şi echipamentelor din care sunt
fãcute.
D1. Methods for Characterising Needs

Metode pentru Caracterizarea Nevoilor
Rezumat: (planificat)
D4. Typical Functional Description of a Public Service Electrification System: Micro

Power Stations
Descriere Funcţionalã Reprezentativã a Sistemului de Electrificare pentru Serviciul
Public: Staţii de Micro Putere
Rezumat: Acest document oferã o descriere a unei staţii hibride mici de puteri. El
descrie rezultatele estimate pentru o staţie de micã de putere care foloseşte o schemã funcţionalã
bloc.
D5. Typical Functional Description of a Public Electrification System: Micro grids

Decsriere Funcţionalã Reprezentativã a Sistemelor de Electrificare pentru Serviciul
Public: Microreţele
Rezumat: Acest document oferã o descriere a unei microreţele electrice. El propune o
reţea electricã standard ce va fi conectatã la o staţie standard micã de putere şi foloseşte schema
bloc pentru a descrie rezultatele estimate pentru o microreţea electricã.
2.1.8. Integrarea panourilor fotovoltaice în clãdiri şi standardizarea
2.1.8.1 Probleme generale
In ultimii ani, numãrul instalaţiilor fotovoltaice integrate în clãdiri a crescut, stimulat de un

numãr important de proiecte din care cele mai cunoscute au fost legate de “suta de mii de
acoperişuri”, proiect dezvoltat în Germania.
Si alte ţãri au dezvoltat la diverse scãri proiecte asemãnãtoare, rezultatele obţinute stimulând
dezvoltarea unor instalaţii integrate în clãdiri, atât captatoare solare termice cât şi fotovoltaice.
Preocuparea de a ieftini costul surselor noi de energie, prin atribuirea unor funcţii suplimentare
celor de bazã pe care acestea le prezintã, a impus constructorilor de echipamente sã stimuleze
integrarea lor în clãdiri ca elemente constructive, sau decorativ funcţionale prin aceasta scãzând
costul lor de achiziţie.
In mod firesc, componentele prevãzute a fi integrate în clãdiri-captatoare sau panouri
fotovoltaice trebuiau sã respecte anumite restricţii şi reguli impuse de constructori, de unde şi
necesitatea de a elabora norme de instalare a acestora, de testare şi exploatare.
Este cunoscutã preocuparea CEI de a elabora standarde, Comitetul Tehnic al CEI 82, având ca
domeniu de preocupãri standardizarea în domeniul fotovoltaicului, elaborând pânã acum
numeroase standarde.
Cunoscut fiind timpul mediu de elaborare a unui standard ca fiind de 4-5 ani, iar nevoia de
promovare a unui produs dovedindu-se mult mai rapidã, CEI prevede ca în urma înţelegerii între
producãtor şi utilizator, sã poatã fi promovate noi instrumente de standardizare -PAS-ul-
document normativ, având aceeaşi greutate ca şi standardul, dar având capacitatea de a fi
promovat mai rapid, -deci aplicat- înainte de intrarea lui oficialã ca standard, pe piaţã.
Aceasta a fost şi situaţia unor specificaţii pentru utilizarea energiilor regenerabile în reţelele de
electricitate descentralizate pentru mediul rural apãrute înainte ca noile componente sã fie
standardizate, Electricité de France erijându-şi rolul de a elabora IEC/PAS 62111-07-1999, un
document care reglementeazã multe probleme din domeniul surselor regenerabile de energie,
convenite cu constructori, instalatori, operatori şi contractori de servicii de mentenanţã,
producãtori de echipamente. 24 de norme au fost elaborate şi un alt numãr este planificat a fi
abordat în viitor.
Din rândul celor intrate în vigoare existã 4 familii mari de norme care trateazã urmãtoarele
aspecte:
(A) Cerinţele unui sistem energetic de acest tip (cu 4 standarde)
(B) Ghid pentru proiectarea sistemului şi modului de aplicare (7 standarde)
(C) Specificaţii tehnice pentru componente (8 standarde)
(D) Ghid de specificaţii ale unui sistem, pentru un sit predeterminat (5 standarde)
In anexa 1, sunt prezentate aceste standarde din cadrul IEC/PAS 62111.
Semnalând necesitatea ca cei care lucreazã în acest domeniu sã le cunoascã, fiindu-le
utile în studiile lor de promovare a surselor regenerabile de energie, respectiv: realizare, montaj
şi exploatare, am ales din rândul acestor standarde pe unul care este foarte important şi de care
trebuie ţinut seama atunci când vorbim de o integrare a surselor regenerabile în clãdiri.
Rostul acestei abordãri pe care o voi dezvolta în aceastã comunicare, este de a atrage atenţia ca
integrarea surselor fotovoltaice sau a captatoarelor tehnice în clãdiri – nu se face la buna
dispoziţie a fiecãruia, ci trebuie respectate reguli care vizeazã multiplele aspecte privind
integrarea în clãdiri, funcţiile de asigurat, restricţiile, exploatarea. Acesta a fost motivul pentru
care am selectat din aceastã serie de standarde, specificaţia “Integrarea în clãdiri a panourilor
fotovoltaice”, sperând cã din analiza ei, vor rezulta o serie de elemente care vor trebui însuşite de
cei care lucreazã în acest domeniu.
2.1.8.2. Prevederi ale standardului: “Integrarea în clãdiri a panourilor

fotovoltaice
Prevederile standardului sunt deosebit de importante întrucât se referã la numeroase
aspecte ce vizeazã integrarea surselor fotovoltaice în clãdiri, respectiv: configuraţia instalaţiilor,
probleme de montaj, reguli de integrare, mentenanţa instalaţiilor, echipamente şi reguli de
exploatare, siguranţa lor, efectul unor factori externi: vânt, foc, sarcini statice sau dinamice,
efecte sinergetice asupra instalaţiilor.
Reguli de respectat
Normele prevãd o serie de reguli care vor fi amintite în cele ce urmeazã.
a) Reguli funcţionale
Doi parametri privind instalaţia sunt determinanţi în atingerea parametrilor captatoarelor solare;
expunerea la soare şi rãcirea lor.
Expunerea la soare a captatoarelor depinde de orientarea lor, gradul de înclinare şi urmãrirea lor.
In anumite cazuri - captatoarele pot fi orientate spre sud, cu o înclinare adecvatã a schimbãrilor
dintr-un an şi cu evitarea umbririi. In cazul instalaţiilor plasate pe faţada construcţiilor, orientarea
şi panta captatoarelor nu poate fi optimizatã şi poate exista o umbrire, dar admisibilã,
constrângerile arhitecturale având prioritate.
Performanţa modulelor fotovoltaice depinde de temperatura lor, în sensul cã o scãdere a
temperaturii captatorului cu 100C, creşte puterea colectatã cu cca. 5%, ventilarea captatorului
putând conduce la creşteri importante de putere, motiv pentru care se recomandã un asemenea
sistem de rãcire, chiar dacã la captatorii individuali poate exista şi o ventilaţie naturalã realizatã
de vânt sau circulaţia aerului. In orice caz normele recomandã un spaţiu de cel puţin 5 cm în
spatele modulelor.
b) Reguli privind siguranţa

Instalarea panourilor fotovoltaice pe acoperişuri sau faţade precum şi operaţiile de mentenanţã,
trebuie efectuate în condiţiile prevãzute de standarde privind protecţia muncitorilor care lucreazã
cu echipamente electrice, întrucât cei care lucreazã la montarea panourilor fotovoltaice sunt
expuşi riscurilor de electrocutare.
Riscul de electrocutare este specific echipamentelor fotovoltaice în sensul cã expuse la soare, ele
pot debita tensiuni periculoase la bornele lor. De aceea se recomandã ca la instalarea panourilor
fotovoltaice acestea sã nu fie conectate pânã când nu sunt toate montate. Trebuie reţinut faptul cã
la înserierea modulelor se pot obţine tensiuni ridicate, de unde restricţia de a le conecta înainte de
finalizarea montajului, recomandându-se chiar acoperirea lor în anumite situaţii.
c) Reguli privind mentenanţa acoperişului sau a faţadei

Prezenta captatorilor pe un acoperiş poate favoriza apariţia muşchiului sau acumularea de
gunoaie, de unde şi nevoia de a asigura o corectã mentenanţã a echipamentelor.
De asemenea montajul lor, nu trebuie sã împiedice accesul uşor al personalului de întreţinere, fie
în cazul în care panourile sunt dispuse pe acoperişuri sau faţade. Montarea unor panouri este
permisã doar în cazul în care acest lucru este prevãzut de proiectantul instalaţiei, fãcut cu unelte
specifice şi evitând riscul de electrocutare.
d) Reguli privind siguranţa echipamentului

Componentele sistemului nu trebuie sã se deterioreze în cadrul operaţiilor de montaj sau al unor
factori precum greutatea, agenţii atmosferici, dar nici ele la rândul lor nu trebuie sã afecteze
structura acoperişului sau faţadei.
Solicitãrile periculoase pentru instalaţii sunt: greutatea, vântul, zãpada variaţiile de temperaturã
şi umiditatea, cutremurele, sarcini accidentale (suprasarcini, vibraţii, dezechilibre).
e) Evaluarea diverşilor factori
e.1) Efectul vântului şi al zãpezii
Valorile presiunii şi vibraţiilor cauzate de acţiunea vântului, sunt calculate şi introduse în norme,
dupã verificãri fãcute în tunel aerodinamic simulând diferite condiţii de expunere, înãlţimea şi
forma clãdirii. Sarcinile cauzate de zãpadã pe acoperişuri şi faţade sunt date în norme.
e.2) Efectul variaţiilor de temperaturã şi umiditate

Limita de temperaturã a materialelor folosite este -200C ... + 800C; variaţiile dimensionale ale
elementelor s-au evaluat prin experienţã şi dacã a fost nevoie, prin calcul. Totuşi, o variaţie durã
a temperaturii pereţilor exteriori, rezultat al unei însolieri puternice (cca. 500C), urmatã de o
bruscã rafalã de ploaie, nu trebuie sã producã nici o problemã faţadei sau acoperişurilor de sticlã.
Anumite condiţii constructive, cele legate de spaţiul de aer necesar ventilãrii, din spatele sticlei
neopace spre exemplu, impun precizarea temperaturilor extreme şi consecinţele asupra siguranţei
şi durabilitãţii construcţiei - în special asupra izolaţiei şi componentelor.
e.3) Efecte generate de sarcinile care acţioneazã

Intr-o construcţie, existã sarcini statice sau dinamice, având un caracter temporar.
Pentru sarcinile şi presiunea exercitatã de om asupra elementelor de construcţie sunt date
reglementãri speciale, iar sarcinile dinamice (cu caracter excepţional), altele decât cele provocate
de om, sunt specificate de contractor.
e.4) Solicitãri combinate

Pentru verificãri generale, se prevãd specificaţii de verificare combinatã a efectului vântului şi
zãpezii, iar în cazul particular al cutremurelor, verificarea se completeazã cu unele încercãri
specifice. Efectele fiecãrei solicitãri ori combinaţia dintre acestea, nu trebuie sã depãşeascã
valorile permise pentru solicitãrile mecanice.
Pentru solicitãrile mecanice ale faţadei sau acoperişului având elemente de sticlã şi
componente de conectare, existã reglementãri speciale, ca şi solicitãrile caracteristice la
acţiunea vântului. Incovoierea admisibilã a structurilor secundare şi celei de bazã este datã în
norme, de altfel ca şi la calculul grosimii sticlei.
e.5) Siguranţa în caz de impact

Siguranţa personalului trebuie asiguratã în cazul unor şocuri excepţionale, care apar în
funcţionare, trebuind luate în considerare şi riscurile posibile.
Sub efectul acestor şocuri, componentele fotovoltaice pot fi deteriorate dar acest lucru nu trebuie
sã primejduiascã siguranţa personalului.
Nivelurile energiei de impact la care componentele pot sã reziste este prevãzut în norme şi
depind de poziţia lor, relativ la structura clãdirii.
e.6) Protecţia la foc

In cazul incendiilor, ocupanţii unei clãdiri trebuie sã fie capabili sã se evacueze, iar persoanele
care au suferit din cauza cãderii de material sau apariţia unor gaze toxice sã poatã fi transportate.
Materialele ce reprezintã componentele instalaţiilor fotovoltaice nu trebuie sã favorizeze
propagarea focului sau degajarea de gaze toxice.
Elementele de fixare ale instalaţiilor fotovoltaice de structurã principală trebuie sã reziste la foc
limitat la un apartament sau etaj.
Faţadele nu trebuie sã constituie un risc de transmiterea focului la etajele superioare.
e.7) Electrosecuritatea
Ocupanţii unei clãdiri nu trebuie sã sufere nici un accident în cazul utilizãrii instalaţiilor electrice
fotovoltaice. Punerea la pãmânt face obiectul unor reglementãri speciale. Conductele electrice
nu trebuie sã treacã de la un etaj la altul, prin faţade. Operaţiunile normale de curãţare şi
mentenanţă nu trebuie sã prezinte riscuri pentru operator.
f) Reglementãri privind condiţiile de locuit

Implementarea instalaţiilor fotovoltaice nu trebuie sã constituie un neajuns în ceea ce priveşte
rezistenţa la apã şi ermeticitatea faţã de circulaţia aerului. Conceptul “ermeticitate” se referã nu
numai la aer şi la pãtrunderea prafului, zãpezii, insectelor, iar rezistenţa la apã se referã la
capacitatea de a rezista la pãtrunderea apei.
In situaţia în care componentele fotovoltaice sunt integrate în acoperiş cu elemente discontinui,
se aplicã reglementãrile privind rezistenţa la apã. Dacã ele reprezintã un element de faţadã, sau
acoperiş de sticlã, se prevede şi rezistenţa la permeabilitate a aerului.
f.1) Permeabilitatea aerului

Peretele care suferã o diferenţã de presiune între mediul exterior şi interiorul clãdirii cauzatã de
acţiunea vântului sau a presurizãrii sau depresurizãrii clãdirii, nu trebuie sã cauzeze interstiţii
prin care aerul trebuie:
- Să reducã confortul ocupanţilor clãdirii sau
- Sã reprezinte, o sursã suplimentarã şi excesivã de costuri pentru a menţine
temperatura
f.2) Rezistenţa la apã

Faţada sau acoperişul sunt astfel proiectate încât o diferenţa de presiune P corespunzând la 50%
din presiunea care corespunde presiunii normale sã rãmânã sigure împotriva ploii, cu
îndeplinirea criteriilor de mai jos:
- suprafeţele interne accesibile utilizabile nu sunt umezite de ploaie
- caracteristicile termice, permeabilitatea aerului, rezistenţa mecanicã, nu sunt afectate
- materialele faţadei sau acoperişul de sticlã nu sunt degradate de variaţii rapide de
timp, asociate cu staţionarea apei din cauza unei proaste scurgeri
f.3) Confortul higrotermic

Echipamentul fotovoltaic montat, trebuie sã contribuie la o politicã de economisire a energiei.
Pereţii din interior trebuie sã rãmânã la un nivel de umiditate care sã nu afecteze confortul
ocupanţilor.
Condensarea pe pereţii interiori, în condiţiile în care clãdirea este corect încãlzitã şi ventilatã
sau dispunând de aer condiţionat, este limitatã.
Condensarea este direct legatã de condiţiile efective de umiditate interioarã. Condiţiile interne
care se iau în considerare la proiectarea componentelor fotovoltaice sunt: iarna 180C, umiditatea
relativã 50%.
Inainte de stabilizarea structurii principale, un nivel ridicat al umiditãţii relative, poate cauza
temporar un grad mai ridicat de condensare.
f.4) Confortul acustic

- zgomotul produs sã nu fie de nesuportat pentru locuitorii clãdirii (cf. normelor uzuale).
- evitarea zgomotelor cauzate de circulaţia aerului (cf. normelor uzuale).
f.5) Aspect exterior

Pereţii exteriori trebuie sã aibã un aspect normal (atât în interior cât şi în exterior). Aspectul
aluminiului analizat trebuie sã respecte specificaţiile ISO 7599. Fãrã alte specificaţii, rezistenţa
aluminiului analizat, mãsuratã dupã ISO 2813 la 600C, trebuie sã fie între 13-21.
Reflectarea produselor emailate se mãsoarã cf. ISO 2813 la un unghi de 600C, fiind posibile 3
categorii pentru aceastã reflectanţã.
Categoria 1: 0-30 ± 45 unitãţi
Evaluarea calitãţii aspectului altor materiale în special glazurile utilizate pentru faţade, depind de
aceste produse şi trebuie fãcute dupã criteriile prevãzute în norme. Evaluarea trebuie fãcutã la o
distanţã nu mai micã de 3 m.
g) Sãnãtate. Comportarea componentelor fotovoltaice nu trebuie sã emitã în condiţii normale

gaze toxice, radiaţii sau praf, sã aibã o bunã stabilitate fizico-chimicã în condiţii normale sau
temeperaturi externe permise.
2.2. Standardizarea în domeniul solar termic
Energia solara termica este bine cotata in Europa de Sud dar si in cea de Nord. Mii de
scandinavi, olandezi si germani utilizeaza echipamente solare, astfel incat, in aceste regiuni piata
echipamentelor solare care traverseaza Marea Baltica a depasit in 1996, mai mult de 400.000 m2,
de doua ori mai mult decat in zonele mediteraneene.
Peste 600.000 de familii europene au instalate captatoare solare pentru producerea apei calde.
Captatorul solar este elementul esenţial al unei instalaţii care transformă energia radiantă solară
într-o altă formă utilă de energie, căldură, energie mecanică şi electrică.
Termenul de „captator solar” este utilizat pentru a desemna un convertor heliotermic, al cărui
scop primar este conversia energiei solare în căldură.
Domeniul de aplicaţie al acestor captatoare este cel al temperaturilor moderate, de ordinul a
100°C peste temperatura ambiantă, şi anume:
instalaţii solare de încălzire a apei menajere sau pentru unele procese industriale;
instalatii de încălzire şi climatizare a clădirilor;
instalaţii de uscare;
instalaţii de distilare a apei;
instalaţii de conversie a neregiei solare în energie mecanică şi electrică prin ciclu
termodinamic.
Două exemple ale aplicatiilor instalatiilor de incalzire solara sunt prezentate in figurile
următoare :
Fig.2-2. Sistem solar termic pentru locuinţe Fig.2-3. Piscina incălzită
Între anii 1994 şi 2000, Comitetul Tehnic 312 al Organizaţiei Europene de Standarde (CEN TC
312) a elaborat câteva standarde cu referire la captatoarele şi instalaţiile solare termice bazate pe
standardele internaţionale ISO (International Organization for Standardization).
Astfel, standardele EN 12975-1/26/ şi EN 12975-2/23/ au fost aplicate încă din anul 2001 în
Europa. Astfel, criteriile de verificare şi evaluare a rezultatelor testării captatoarelor solare cât şi
informaţii referitoare la siguranţa produsului conform documentaţiei de realizare şi de
identificare a acestuia sunt prezentate în standardul EN 12975-1. Mai mult decât atât sunt
prezentate în acest standard informaţii referitoare la materiale şi rezistenţa acestora, la factori
ecologici şi la repetarea testelor în cazul modificărilor constructive.
Standardul 12975-2 prezintă procedurile de testare aplicabile pentru captatoarele neacoperite
numite şi captatoare pentru piscine şi pentru captatoarele cu acoperiri transparente. Secţiunile
acestui standard descriu siguranţa în funcţionare şi procedurile de măsurare a eficienţei termice
ce includ determinări de pierderi de presiune şi debit.
2.2.1. Standarde internaţionale ISO, solar-termice, conform datelor

prezentate de Technical Committee / subcommittee: TC 180/SC 5

Test methods for solar collectors -- Part 1: Thermal performance of
ISO 9806-1:1994
glazed liquid heating collectors including pressure drop
ISO 9806-2:1995 Test methods for solar collectors -- Part 2: Qualification test procedures
Solar heating -- Domestic water heating systems -- Part 1: Performance
ISO 9459-1:1993
rating procedure using indoor test methods
Solar heating -- Domestic water heating systems -- Part 2: Outdoor test
ISO 9459-2:1995 methods for system performance characterization and yearly
performance prediction of solar-only systems
ISO/TR Solar energy -- Water heating systems -- Guide to material selection
10217:1989 with regard to internal corrosion
ISO 9806-1:1994
glazed liquid heating collectors including pressure drop
ISO 9806-2:1995 Test methods for solar collectors -- Part 2: Qualification test procedures
ISO 9806-3:1995 unglazed liquid heating collectors (sensible heat transfer only) including
pressure drop
Solar water heaters -- Elastomeric materials for absorbers, connecting
ISO 9808:1990
pipes and fittings -- Method of assessment
Solar energy -- Reference solar spectral irradiance at the ground at
ISO 9845-1:1992 different receiving conditions -- Part 1: Direct normal and
hemispherical solar irradiance for air mass 1,5
Standardele romaneşti de energie solară prezintă conform [2] principalii termeni, definiţii şi
simboluri utilizate în cercetarea, proiectarea, utilizarea şi execuţia componentelor solare privind:
Producerea directă a apei calde cu ajutorul instalaţiei solare;
Prepararea indirectă a apei calde;
Climatizare solară;
Instalaţie solară de încălzire;
Instalaţie solară cu sistem activ de încălzire;
Instalaţie solară cu sistem pasiv de încălzire;
Instalaţie solară de uscare a aerului;
Concentrator de radiaţie solară, de tip conic, parabolic, cilindric, piramidal, sferic.
Determinarea curbei caracteristice de randament termic în condiţii standard;
Determinarea influenţei unghiului de incidenţă a radiaţiei solare directe asupra
randamentului termic al captatorului ;
2.2.2. Standardelor româneşti referitoare la captatoare solare şi instalaţii
solar-termice

STAS R 12234-85 Resurse energetice refolosibile. Terminologie.
STAS 12903-90 Captatoare solare plane. Clasificare şi simbolizare.
STAS 12745-89 Captatoare solare plane cu agent termic gazos sau lichid.
STAS 12972-91 Captatoare cu absorbţie directă cu ţeavă ovală plată din oţel.
STAS 12925-90 Module de acoperiş cu agent termic gazos.
Rezervoare de acumulare a apei calde. Determinarea caracteristicilor
STAS 12738-89
termice.
Captatoare solare plane cu agent termic lichid. Determinarea
STAS 12456/1-86
randamentului termic în condiţii naturale.
Captatoare solare plane cu agent termic gazos. Determinarea
STAS 12626-88
randamentului termic în condiţii naturale.
Captatoare solare plane cu agent termic gazos sau lichid. Metoda de
STAS 12625-88
verificare a caracteristicilor mecanice.
Instalaţii de preparare a apei calde de consum, cu funcţionare prin
STAS 12739-89
gravitaţie. Determinarea randamentuli termic.
BIBLIOGRAFIE
[1] ∴∴∴ IEC Home Page, Geneva Switzerland

[2] ∴∴∴Echipamente şi Instalaţii pentru Energii neconvenţionale, Catalogul Standardelor
Romane, ediţia 2000
[3]∴∴∴www.asro.ro
[4]∴∴∴ational Renewable Energy Laboratory www.nrel.gov/
[5]∴∴∴U.S. DOE - Energy Efficiency and Renewable Energy Network www.eren.doe.gov/
[6]∴∴∴U.S.A. - Million Roof Program www.millionsolarroofs.com/
[7]∴∴∴Sandia National Laboratories - Photovoltaics www.sandia.gov/pv/
[8]∴∴∴PVPower.com www.pvpower.com/
[9]∴∴∴Clean Energy www.cleanenergy.de
[10]∴∴∴PV Portal www.pvportal.com
3. ELABORAREA DE METODE OPTIME DE MONITORIZARE A
PARAMETRILOR DE PRODUCERE A ENERGIEI REGENERABILE
(SOLAR-ELECTRIC, SOLAR-TERMIC)
3.1. Metode optime de monitorizare a sistemelor fotovoltaice

Energia solară oferă noi posibilităţi de furnizare a energiei electrice distribuite şi o reorientare a
structurii energetice de furnizare de energie. Clădirile noi şi facilităţile acestora de infrastructură
pot fi utilizate pentru instalarea echipamentelor solare. Această metodă nu impune un spaţiu
adiţional iar calea între generarea de energie şi consum, este scurtă.
Potenţialul spaţiului de acoperiş corespunzător este foarte mare. Studii realizate în diferite
ţări au arătat că, teoretic, este suficient spaţiu pentru a acoperi cu ajutorul fotovoltaicelor ,10
- 50% din producţia netă anuală de energie electrică.
3.1.1. Factori care influenţează performanţele sistemelor fotovoltaice şi

condiţii de integrare în clădiri a modulelor PV
Clădirile noi şi facilităţile acestora de infrastructură pot fi utilizate pentru instalarea
echipamentelor solare. Această metodă nu impune un spaţiu adiţional iar calea între generarea
de energie şi consum este mai directă. Avantajele integrării sistemelor PV în clădiri sunt:
dublă utilizare a suprafeţei terenului;
suprafeţe întinse disponibile;
interes arhitectural privind opţiuni de proiectare urbanistică;
aspecte de modernizare şi ecologice;
producerea energiei electrice dedicată consumatorilor;
pierderi mici;
integrare în clădiri noi;
economia costurilor materialelor convenţionale de construcţie.
Performanţele sistemelor fotovoltaice sunt influenţate de un număr diversificat de factori cum ar
fi:
a) Factori meteorologici
• Radiaţia solară
• Temperatura ambiantă
• Viteza vântului
• Precipitaţii
În figura 3-1 este prezentată caracteristica I-V pentru câteva valori ale densităţii de putere
radiantă.
Fig.3-1. Caracteristica I-V pentru diferite valori ale densităţii de energie radiantă. Preluare din Proiectul
SOLTRAIN, UVT în colaborare cu Fraunhofer ISE, Freiburg, Germania
b) Factori de amplasament
• Orientarea şi înclinarea
• Umbrirea generatorului solar
• Gradul de poluare
• Reflexiile locale
c) Factori la nivelul generatorului fotovoltaic
• Performanţele modulelor / dispersia caracteristicilor
• Interconectarea modulelor
• Elementele de protecţie
• Modul de integrare (regimul termic: pierderi de putere 0,5%/grd K)
d) Factori la nivelul sistemului de conversie
• Pierderi de adaptarea la sarcină
• Pierderi la nivelul sistemului de stocare
• Pierderi la nivelul sistemului de condiţionare a puterii
• Pierderi Joule / Căderi de tensiune
• Relaţia dintre: Producţia de energie
Curba de consum
Capacitatea (posibilitatea) de stocare
e) Factor de performanţă:
• EAC energia la consumator (ieşire invertor) [kWh]
• EGS energia solară în planul de captare [kWh]
• ηSTC randamentul modulelor în condiţii standard de testare
E AC
PR = ⋅100 %
η STC ∗ EGS
Parametrii de evaluare pot fi calculaţi din bilanţul energetic al sistemului şi pot fi utilizaţi pentru
a identifica pierderile şi cauzele acestora, şi pentru a estima cât de eficient este utilizată energia
solară disponibilă. Aceşti parametri determină compararea rezultatelor diferitelor concepte
asupra gestionării metodei de funcţionare a sistemelor în diferite locaţii.
Figura 3-2 prezintă schematic tipurile de pierderi la nivelul unui sistem fotovoltaic
Fig.3-2. Conversia fotovoltaică şi pierderile de energie. Preluare din Proiectul SOLTRAIN, UVT în colaborare cu
Fraunhofer ISE, Freiburg, Germania
3.1.2. Orientarea modulelor PV

Energia maximă de ieşire a unui generator solar este strâns legată de orientare. În mod ideal,
generatorul solar trebuie orientat direct către soare. Din fericire, pierderile de energie datorate de
o mai puţin optimă orientare, nu sunt mari. În Europa Centrală, unde acţiunea radiaţiei difuze
este relativ mare, un generator solar staţionar poate produce mai mult de 70% din energia
teoretică de ieşire posibilă, dacă acesta ar fi urmări soarele.
Orientarea este determinată de doi factori : înclinarea (sau unghiul) şi azimutul (patru puncte ale
compasului). Înclinarea α este unghiul dintre planul orizontal şi planul modulului. Azimutul,
unghiul β, indică cu exactitate orientarea către sud a modulului. Sudul este 0 °, vestul este 90 °,
estul este -90°. Conform datelor prezentate de specialiştii institutului Fraunhofer ISE, în Europa
Centrală, cea mai mare energie este produsă la o înclinare de 30° şi un azimut de -5°, aproape
exact orientare sudică. Orientarea poate varia în mare măsură fără vreo reducere considerabilă a
energiei de ieşire. Energia de ieşire nu va depăşi 95 % din nivelul optim dacă azimutul este
cuprins între -45 şi +45° (de la sud-est la sud – vest) şi înclinarea este între 10° şi 50°.
Orientarea sudică, suprafeţele verticale, de exemplu faţadele, produc în jur de 70 % din energia
de ieşire posibilă.
3.1.3. Umbrirea
Dacă o singură celulă dintr-o conexiune serie este parţial umbrită, efectul este acelaşi cu cel în
care toate celulele conectate în acel rând au fost umbrite : energia de ieşire a şirului având un
obstacol de neînvins. Umbra copacilor şi a altor clădiri sau chiar de la coşurile (hornurile) de
ventilaţie, şeminee, etc. poate scoate din funcţiune, în cel mai rău caz, un şir complet.
Din nefericire, umbrirea parţială nu poate fi întotdeauna prevenită pentru protejarea unui
generator solar. Efectele unei astfel de umbriri parţiale pot fi, de obicei, reduse prin utilizarea
unei diode de bypass sau prin proiectarea generatorului cu mai multe conexiuni în paralel.
3.1.4. Temperaturile modulului PV

Celulele solare se încălzesc sub razele soarelui, deoarece ele absorb cea mai mare parte a
energiei razelor incidente luminoase dacă modulele sunt izolate termic, de exemplu cu sticlă
izolatoare – temperatura celulei poate creşte cu până la 60 °C faţă de temperatura ambiantă.
Eficienţa unei celule solare este mai bună la temperatură scăzută. În timp ce este necesară
înlăturarea căldurii, modulele PV au nevoie de ventilare naturală pe faţa posterioară. Faţadele
“reci” şi umbrarele sunt astfel în mod special potrivite pentru integrarea generatoarelor solare în
clădiri. Dacă nu există posibilitatea unei ventilări pe partea posterioară, este de aşteptat ca
temperaturile celulei să fie ridicate. Astfel, într-o structură de fenestraţie a unei faţade cu
modulele faţadei lipite direct într-un înveliş izolator termic, nu există posibilitatea unei ventilări
pe partea inferioară. Toamna, când soarele bate pe faţadă, radiaţia solară creşte temperatura
modulului până la 85°C.
3.1.5. Posibilităţi arhitecturale de integrare

Generatoarele solare pot fi integrate în clădiri într-o mare varietate de moduri. Ele pot fi incluse
de la început în proiectele clădirilor noi sau îndeplinesc funcţii suplimentare cum ar fi cel de
înveliş de protecţie, umbrire, protecţie la supraîncălzire şi la radiaţia directă a soarelui şi în
primul rand mai permit setarea trăsăturilor arhitecturale. Ele pot fi adăugaţi cu uşurinţă clădirilor
deja finalizate.
Soluţiile de amplasare a modulelor PV sunt:
Deasupra acoperişului înclinat;
În acoperişul înclinat;
Pe acoperişul plan;
În acoperişul plan;
Pe faţada frontală;
În faţada frontală;
Acoperiş sub formă de dinţi de ferăstrău;
Sub formă de umbrar.
Fig.3-3. Integrare PV în acoperiş înclinat şi în faţadă înclinată
Fig.3-4. Integrare PV semitransparent în atriu
Fig.3-5. Integrare PV tip umbrar mobil

Modulele destinate integrării în clădiri au particularităţi specifice fiecărui tip de integrare :
dimensiuni şi forme variabile, cu suprafaţă maximă de 6 m2;
conectarea în şir a celulelor, pentru valori arbitrare ale tensiunii şi curentului;
celule de diferite mărimi, forme şi culori;
culori de la negru, albastru închis, albastru, violet, verde, gri şi bronz;
module cu straturi subţiri în negru şi maron;
transparenţă variabilă;
Conditiile de instalare ale modulelor fotovoltaice sunt prezente in tabelul urmator:
Module Independente Integrate
fotovoltaice
Configuratii de • Ataşat pantei acoperisului cu • Integrat pantei acoperisului cu
instalare acoperiarea elementelor discontinue acoperirea elementelor discontinue
• Pe acoperisuri plane sau • Integrate in luminatoare (lucarne)
acoperisuri protejate prin hidroizolatie
• Faţada opacă intr-un perete
• Fixate pe pereti fara izolare cortină
externă
• Faţada semitransparentă integrată
• Fixate pe pereti cu izolaţie externă unei faţade de izolaţie
• Fixate pe faţade neportante • Perete semitransparent cu rol de
faţadă
• Umbrar pentru balcoane
• Integrat pe un perete de beton
• Fixate in perimetrul deschiderii
balcoanelor
Echipamente Panouri colectoare, elemente de Elemente PV de acoperire
fixare (suport)
Reguli de Reguli legate de funcţionarea sau/şi Reguli legate de funcţionarea sau/şi
instalare performanţele colectoarelor: performanţele colectoarelor:
• Expunerea la soare • Expunerea la soare
• Răcirea colectoarelor • Răcirea colectoarelor
Reguli de securitate: Reguli de securitate:
• Stabilitate (instalarea • Stabilitate (instalarea
suporţilor) suporţilor)
• Pericol electric • Impact
• Siguranţa muncitorilor • Pericol de incendiu
Reguli legate de pastrarea • Pericol electric
caracteristicilor funcţionale ale
• Intrusiune, explozie
elementului de faţadă
• Siguranţa în operare
• Intreţinerea acoperisului sau a
faţadei Reguli referitoare la confortul
locatarilor:
• Penetrarea suporţilor la
nivelul acoperişului • Stabilitate
• Traseul cablurilor electrice • Izolare hidro-termică
prin clădire
• Confort termic
• Confort acustic
• Design
• Sănătate
Reguli referitoare la durabilitate:
• Impactul accidentelor
• Intreţinere
• Hidro-termic
• Protecţie solară
Module independente
Configuraţii de instalare:
1. module independente la suprafaţa pantei acoperişurilor cu rol de elemente dicontinue;
2. module independente pe acoperişuri plane şi hidroizolate;
3. module independente fixate pe pereţi exteriori neizolaţi;
4. module independente fixate pe pereţi exteriori izolaţi;
5. module independente fixate pe faţade cortina;
6. module umbrar la balcoane sau lucarne;
7. module montate la marginea balcoanelor
Colectoare
Modulele fotovoltaice sunt subiectul unor standarde de testare si a unor fişe tehnice menite a
garanta utilizarea lor (standarde NF 57-100, NF C 57-101, NF C 57-102 si NF C 57-103).
Suporţi şi elemente de fixare
Suporţii şi componenetele de fixare vor fi protejate la coroziune, spre exemplu:
- vopsea de protecţie definită de DTU 59.1 “vopsele”;
3.1.6. Clasificarea sistemelor fotovoltaice

Sistemele conectate la reţea, numite şi bazate pe reţea, alimentează cu energie reţeaua publică,
prin intermediul unor invertoare. Aceste sisteme pot fi mici, aşa numitele sisteme distribuite, în
general montate pe acoperişuri, care au putere de ieşire de câţiva kW, sau pot fi sisteme mari, cu
puteri de ieşire de ordinul megawaţilor. Sistemele distribuite folosesc pentru montarea panourilor
fotovoltaice, de obicei, avantajul unei structuri deja existente, cum ar fi acoperişurile sau faţadele
sau panourile ce se montează pe suporturi de sine stătătoare, montate în exterior.
Figura 3-6 prezintă structura schematică a unui sistem fotovoltaic conectat la reţea. Cablurile de la
modulele fotovoltaice individuale conduc la cutia de conectare a generatorului, care poate conţine de
asemenea diode şi dispozitive de protecţie primară. Dacă un invertor este instalat pentru fiecare rând
al modulelor sistemului fotovoltaic, cutia de conectare a generatorului nu mai este necesară.
Invertorul converteşte curentul continuu (CC) de la modulele fotovoltaice în curent alternativ
(CA) monofazat sau trifazat. Curentul alternativ (CA) este apoi debitat în reţeaua utilitară sau în
reţeaua operatorului de putere.
Proiectarea modulară a generatoarelor fotovoltaice permite ca sistemele de generare a energiei să
fie instalate pentru un domeniu foarte larg de puteri de ieşire. Dar, indiferent de puterea de ieşire,
proiectarea de bază a acestor sisteme este foarte asemănătoare.
2 1
generator fotovoltaic /suprafaţă 1

cutie de conexiuni generator 2
invertor (CC to AC) 3
contoare 4 4 3
cutie de conexiune cu reţeaua şi de siguranţe 5
Fig.3-6. Schema reţelei mici conectate la un sistem fotovoltaic

pentru o casă particulară
3.1.6.1. Sisteme fotovoltaice pentru alimentarea dispozitivelor şi a

consumatorilor mici
Fig.3-7. Sistem fotovoltaic pentru alimentarea unui dispozitiv sau a unui consumator mic.
Pentru alimentarea anumitor produse sau aplicaţii se fabrică module standard, care furnizează o
cantitate mai mică sau mai mare de energie. Aceste module standard sunt dimensionate să aibă o
tensiune nominală între 15 şi 17 volţi astfel încât să fie capabile să încarce un acumulator cu
tensiunea nominală de 12V.
Pentru a preveni supraîncărcarea bateriei sau descărcarea completă a acesteia se foloseşte un
regulator (controler) de încărcare, montat între generatorul fotovoltaic şi acumulator. Regulatorul
de încărcare conţine, de obicei şi o diodă de protecţie la descărcare, care previne descărcarea
bateriei pe timp de noapte prin generatorul fotovoltaic. Un regulator de încărcare bun consumă
foarte puţin şi are o tensiune de mers în gol scăzută, ceea ce protejează acumulatorul să nu se
descarce.
Acumulatorul înmagazinează energia produsă de generatorul fotovoltaic şi o furnizează
consumatorului în caz de vreme rea sau pe timpul nopţii.
Dispozitivele care se alimentează de la generatorul fotovoltaic folosesc pentru stocare cel mai
des baterii nichel – cadmiu (NiCd) sau nichel – metal hidrid (NiMH). Totuşi se folosesc şi baterii
cu plumb, baterii litiu – ion sau condensatori (numiţi şi condensatori dublu strat).
În sistemele fotovoltaice care alimentează reşedinţe permanente, care au cicluri de
încărcare/descărcare zilnice, se folosesc, de obicei, baterii cu anozi tubulari („OpzS”). Acestea
au un număr mare de cicluri şi, prin urmare, durata de viaţă mai lungă. Adesea, se folosesc
baterii normale de maşină deoarece sunt mai uşor de procurat şi sunt mai ieftine.
Pentru adaptarea tensiunii de ieşire a generatorului la tensiunea necesară consumatorului se
foloseşte un regulator de tensiune. Pentru dispozitivele alimentate de celule fotovoltaice,
regulatorul este, de obicei, un transformator c.c./c.c., care transformă un curent continuu de o
anumită valoare în curent continuu cu altă valoare.
3.1.6.2. Sisteme fotovoltaice pentru alimentarea consumatorilor care nu sunt

cuplaţi la reţea sau din locuri izolate, cu puteri medii şi mari
Fig.3-8. Sistem fotovoltaic cu ieşire de curent alternative

Dacă sunt necesare nivele de ieşire mai mari sau dacă se folosesc aparate electrocasnice sau
industriale, sistemele trebuie să furnizeze tensiuni de ieşire de 230V c.a. Pentru a se obţine aceste
tensiuni de ieşire, sistemului i se adaugă un invertor (figura 4). Invertorul transformă direct
curentul continuu produs de generatorul fotovoltaic sau pe cel preluat de la baterie în curent
alternativ.
Dacă radiaţia solară este bună, generatorul fotovoltaic poate satisface întreaga cerere de energie,
într-un mod prietenos cu mediul, fără emisii toxice sau zgomote. Energia produsă în exces este
înmagazinată în acumulator. Noaptea sau pe timp de vreme rea, bateriile acoperă cererea de
energie. Când bateria este în pericol de a se descărca, motorul generator – de exemplu unul
diesel sau cu gaz lichefiat – porneşte pentru a acoperi necesităţile de alimentare cu energie
electrică şi, în acelaşi timp, reîncarcă bateriile.
În zonele cu vânt, sistemului i se poate adăuga şi o turbină eoliană.
Fig.3-9. Schema bloc a unui sistem hibrid care constă dintr-un generator fotovoltaic
şi un motor generator
3.1.6.3. Sisteme fotovoltaice conectate la reţea

Sistemele fotovoltaice pot debita energie în reţeaua publică prin intermediul unui invertor.
Avantajul este acela că nu este necesară stocarea energiei, care poate fi folosită oriunde şi ca
urmare se reduce încărcarea reţelei convenţionale. Cantitatea de energie electrică furnizată în
reţea este mică.
Companiile subvenţionate de stat (cum este Programul celor 100.000 de acoperişuri din
Germania) estimează că puterea livrată în reţea va fi suficientă pentru a acoperi costurile, iar
reglementările legale (cum este Actul Energiei Regenerabile din Germania) promovează lansarea
acestui sistem pe piaţă.
Fig.3-10. Sistem fotovoltaic conectat la reţea

În zilele însorite, ele furnizează putere consumatorilor din casă, iar excesul de putere este livrat
în reţea şi contorizat. Dacă vremea este nefavorabilă, casa ia putere din reţeaua convenţională.
Puterea de ieşire a unui astfel de sistem este de câţiva kW.
Caracterul modular al sistemelor fotovoltaice permite construirea unor instalaţii de mare putere,
conectate la reţea. Ele livrează putere direct în reţeaua de medie sau de înaltă tensiune prin
intermediul unui invertor.
3.1.7.1. Monitorizarea operării sistemelor PV

Rolul sistemului de monitorizare
Evaluarea performanţelor
Control în funcţionare
Gestiune energetică
Predicţia producţiei de energie
Întreţinere şi depanare
Optimizare Generator PV
Modularizare
Validare tehnologii
Optimizare funcţională
3.1.8. Studiu de caz: Monitorizarea sistemul PV de 10kWp integrat în

Amfiteatrul Solar
Eficienţa integrării în clădiri a fost demonstrată prin instalarea unui generator fotovoltaic de
10kWp la Facultatea de Inginerie Electrică a Universităţii VALAHIA din Targoviste.
Pentru realizarea faţadei sudice a Amfiteatrului Solar, materialele de construcţie obişnuite au fost
înlocuite prin integrarea a 65 de module PV semitransparente Optisol SFMX72Bx, desfăşurate
pe o suprafaţă de 100 m2 şi 24 de module PV cu straturi subţiri (CIS) Siemens ST40, costurile de
construcţie fiind reduse prin utilizarea ramelor de lemn. Astfel, faţada sudică a Amfiteatrului
Solar nu constitue doar suportul structural de amplasare a modulelor fotovoltaice ci
interacţionează în mod activ cu climatul interior al clădirii. Figura 3-11 prezintă faţada sudică a
Amfiteatrului Solar.
Fig.3-11 Faţada sudică a Amfiteatrului Solar – vedere din interior
Modulele fotovoltaice semitransparente, de tip OPTISOL SFM 72Bx, produse de firma germană
PILKINGTON Solar International GmgH, conţin 72 celule policristaline. Realizate cu ajutorul
unor technologii moderne modulele respectă normele de calitate ESTI/ISPRA Nr. 503. Figura 3-
12 prezintă imaginea unei celule fotovoltaice aflată în componenţa unui modul de tip OPTISOL
SFM 72Bx şi tabelul 3-1 prezintă datele de catalog ale modulului.
Fig.3-12. Celula fotovoltaică a modulului OPTISOL SFM 72Bx.
Tabel 3-1. Caracteristicile tehnice ale modulelor PILKINGTON OPTISOL SFM 72 BX.
Caracteristici U.M. Valoare
Putere maximă PMPP Wp 144
Tensiune maximă VMPP V 34,2
Curentul maxim IMPP A 4,2
Dimensiuni m2 1,620 x 0,850
În figura 3-11 sunt reprezentate cele 8 subsisteme ale generatorului PV conform poziţionării lor
pe suprafaţa faţadei sudice a Amfiteatrului Solar iar tabelele 3-2 şi 3-3 prezintă informaţii
referitoare la codificarea celor 8 subsisteme şi a parametrilor monitorizaţi pentru fiecare
subsistem în parte.
Fig.3-13. Reprezentarea schematică a generatorului PV de 10kWp integrat în faţada sudică a Amfiteatrului Solar
Tabel 3-2. Codificarea celor 8 subsisteme ale generatorului PV şi a mărimilor globale ce

urmează a fi înregistrate
Energia Energia Randament
Suprafaţă Tip
COD Şir radiantă De ieşire [%]
[m2] invertor
[kWh] [kWh]
4 x SFM 5.51
R1 SWR700
R2 6 x SFM 8.26 SWR700
R3 5 x SFM 6.89 SWR700
R4 5 x SFM 6.89 SWR700
S5 5 x SFM 6.89 SWR700
T6 18 x SFM 24.79 SWR2000
S7 22 x SFM 30.29 SWR2500
T8 24 x ST40 10.2 SWR1100
65 x SFM
TOTAL 99.7
24 x ST40
Tabelul 3-2 reprezintă de asemenea formularul de raportare sintetică a informaţiilor astfel, din
baza de date pot fi extrase şi calculate date în funcţie de intervalul de interes. Timpul de integrare
uzual este ziua, luna şi anul, astfel încât pentru fiecare subsistem se poate crea o bază de date
specifică acestor perioade de raportare.
În tabelul 3-3 sunt prezentaţi parametrii înregistraţi la nivel de subsistem preluaţi din măsurători
directe prin intermediul sistemului de achiziţii de date. La nivelul sistemului de achiziţie,
semnificaţia canalelor este următoarea :
Vpv – tensiunea la bornele generatorului PV
Vpv – Setpoint – tensiunea la bornele generatorului, în mod de lucru tensiune de intrare fixă
Iac – curentul la ieşire invertor
Vac – tensiune la bornele invertorului pe partea de curent alternativ
Fac – frecvenţa la ieşirea din invertor
Pac – puterea activă
Zac – impedanţa liniei (pe partea de current alternativ)
Ipv – curentul generatorului PV
E-total – energia totală debitată pe intervalul de integrare considerat
Mode – timp de funcţionare al invertorului: urmărire punct de putere maximă, respectiv tensiune
fixă
Error – indicator de eroare datorat:
1. rezistenţei de izolaţie slabă;
2. tensiunii pe curent alternativ în afara limitei prescrise ;
3. frecvenţa în afara limitei prescrise ;
4. funcţionarea necorespunzătoare a invertoarelor.
Pentru invertorul SWR 2000 şi SWR 2500 se indică suplimentar şi rezistenţa de izolaţie pe
partea de c.c., Riso, şi eroarea de curent pe partea generatorului PV.
Tabel 3-3. Canalele dispozitivului de prezentare a parametrilor înregistraţi pentru fiecare
subsistem
Codul Tipul Tipul Denumirea Unitatea
dispozitivului invertorului şirului canalului de măsură
R1 SWR700 invertor 4 SFM Vpv V
conectat la reţea
Vpv-Setpoint V
Iac mA
Vac V
Fac Hz
Pac W
Zac Ohm
Ipv mA
E-Total kWh
Mode -
Error -
conectat la reţea
Vpv-Setpoint V
Iac mA
Vac V
Fac Hz
Pac W
Ipv mA
E-Total kWh
Mode -
Error -
conectat la reţea
Vpv-Setpoint V
Iac mA
Vac V
Fac Hz
Pac W
Ipv mA
E-Total kWh
Mode -
Error -
conectat la reţea
Vpv-Setpoint V
Iac mA
Vac V
Fac Hz
Pac W
Zac Ohm
Ipv mA
E-Total kWh
Mode -
Error -
S5 SWR700 invertor 5 SFM Vpv V
conectat la reţea
Vpv-Setpoint V
Iac mA
Vac V
Fac Hz
Pac W
Zac Ohm
Ipv mA
E-Total kWh
Mode -
Error -
T6 SWR2000 2 x 9 SFM Vpv V
invertor conectat (două şiruri Vpv-Setpoint V
la reţea conectate în
Iac mA
paralel)
Vac V
Fac Hz
Pac W
Zac Ohm
Riso kOhm
Ipv mA
Fault Current mA
E-Total kWh
Mode -
Error -
S7 SWR2500 2 x 11 SFM Vpv V
invertor conectat (două şiruri
Vpv-Setpoint V
paralel) Iac mA
Vac V
Fac Hz
Pac W
Zac Ohm
Ipv mA
E-Total kWh
Mode -
Error -
T8 SWR1100 2 x 12 ST40 Vpv V
invertor conectat (două şiruri
Vpv-Setpoint V
paralel) Iac mA
Vac V
Fac Hz
Pac W
Zac Ohm
Riso kOhm
Ipv mA
E-Total kWh
Mode -
Error -
SBC Sunny Boy N/A Pac kW
Control +
(Controler de E-Total kWh
achiziţie de date)
E-today kWh
Structura sistemului de monitorizare va fi prezentată în capitolul 4 iar parametrii înregistraţi sunt
comparaţi cu valori înregistrate prin intermediul staţiei portabile Delta T.
Tabel 3-4. Senzorii staţiei portabile Delta –T
Domeniu
Nr. Denumirea senzorului Factor de conversie
de lucru
1 Pluviometru Nedefinit 0.2 mm de precipitaţii/tip
Senzor pentru măsurarea

2 0 … 2 kW⋅m-2 10 mV/kW⋅m-2
fluxului de energie solară
0 … 356.5 0
3 Traductor de viteza vântului 2.664 Ohms/ 0
4 Anemometru 0.2 … 75 m/s 0.802 Hz/m/s
Sondă pentru temperatura

5 -20 … +80 0C Neliniaritate
solului
Senzor de umiditate relativă şi 0…100 % RH 10 mV/ %RH
6 de verificare cu precizie a
temperaturii aerului -20 … +80 0C Neliniaritate
Senzor de temperatură cu
7 -30 … +80 0C Neliniaritate
acţionare rapidă
0V uscat
8 Senzor pentru suprafeţe umede Uscat / Umed
>1V umed
9 Sonda Theta (conductor bară) 0 … 1 m3⋅m-3 0-1 V DC for 0-0.5 m3⋅m-3
0 … 2500
10 Senzor pentru radiaţie solară 1 mV per μmoll⋅m-2⋅s-1
μmoll⋅m-2⋅s-1
Cu Soare /
0V fără Soare
fără soare
3.3V cu Soare (TTL)
(algoritm)
3.2. Metode optime de monitorizare a sistemelor solare termicecu captatoare

solare plane pentru producerea de apă caldă menajeră
3.2.1. Clasificarea captatoarelor solare
Captatoarele solare pot fi utilizate cu concentrarea sau fără concentrarea radiaţiei solare.
Captatoarele fără concentrarea radiaţiei solare sunt captatoare la care aria suprafeţei ce absoarbe
o anumită cantitate de radiaţii solare este identică cu aria suprafeţei care interceptează acea
cantitate de radiaţii solare.
Principalele avantaje ale acestor captatoare sunt:
utilizează atât radiaţia solară directă cat şi radiaţia difuză;
nu necesită orientarea precisă spre Soare;
au o construcţie mai simplă decat a captatoarelor cu concentrarea radiaţiei;
necesită o întreţinere uşoară.
După forma suprafeţei absorbante, captatoarele fără concentrarea radiaţiei solare pot fi:
1. plane;
2. cilindrice;
3. semicilindrice.
Elementele componente ale unui captator solar plan sunt:
suprafaţa neagră absorbantă a radiaţiei solare, înzestrată cu mijloace de transfer a energiei
absorbite către un fluid purtător de căldură;
una sau mai multe suprafeţe transparente pentru radiaţia solară (geamuri), aşezate
deasupra suprafeţei absorbante, care au rolul de a reduce pierderile de căldură prin
convecţie şi radiaţie către mediul ambiant;
izolaţia termică a suprafeţei absorbante, prevăzută pentru a reduce pierderile de căldură
prin conducţie;
racorduri de admisie şi de evacuare;
carcasa.
Figura 3-14 prezintă schematic trei tipuri de captatoare solare plane.

Captator plan
Captatoare
cu tuburi
exterioare şi
tuburi sub
formă de
serpentină
Captatoare de
încălzire a
aerului
Fig.3-14. Captatoare solare plane

O instalaţie clasică este compusă din mai multe captatoare solare, conectate la un sistem de
circulaţie care distribuie căldură în funcţie de utilităţi. Căldura este transportată de un fluid
calorific, de obicei apă sau aer.
Echipamentele unei instalaţii solare numite şi echipamente active constau într-un ansamblu de
echipamente specifice şi clasice.
Cantitatea de căldură furnizată de echipamentul solar termic depinde de intensitatea radiaţiei
solare şi de tipul de captator utilizat. Radiaţia absorbită depinde în egală măsură de nivelul de
însorire, de poziţia şi orientarea captatoarelor în raport cu Soarele. Un captator dezvolta o
energie maximă daca este orientat în faţa Soarelui şi este înclinat cu un unghi egal cu latitudinea
poziţiei respective.
Cele trei tipuri de sisteme de amplasare a captatoarelor solare plane sunt prezentate în figura 3-
15.
a) Sistem independent b) Sistem integrat în acoperiş c) Sistem amplasat pe acoperiş

Fig.3-15. Sisteme de amplasare a captatoarelor solare
3.2.2. Bilanţul energetic al captatorului plan

Funcţionarea captatorului plan se bazează pe încălzirea suprafeţei absorbante sub acţiunea
radiaţiei solare (directe sau difuze). Căldura este transmisă fluidului aflat în contact termic –
direct sau indirect – cu suprafaţa absorbantă. Prin circularea acestui fluid, căldura este
transportată spre alte elemente ale instalaţiei în care este integrat captatorul. Fluidul purtător de
căldură este de obicei apa sau aerul.
Performanţa oricărui captator solar este descrisă de bilanţul său energetic care indică modul în
care este distribuită energia solară incidentă în energie utilă şi diverse pierderi.
Bilanţul energetic al unui captator plan
Sc [(EkD A )d + (EkD A )dif ] = Q u + Q p + Q a

• • •
unde: Sc = aria suprafeţei absorbante (active) a captatorului;

E = densitatea de putere radiantă incidentă la o surafaţă orizontală;
K = factorul de raportare a densităţii de putere radiantă din planul orizontal la planul
captatorului;
DA = produsul echivalent al transmisiei –absorbţiei în ansamblul geamuri – placă
absorbantă. (D = factorul energetic de transmisie, A = factorul energetic de
absorbţie, R = factorul energetic de reflexie, 1=R+A+D). Se admite că fluxul de
radiaţie incident se împarte în trei: o parte care se reflectă, o parte care se
absoarbe şi o parte care trece prin placa respectivă)
∞
D⋅A
DA = D ⋅ A ∑ [(1 − A )R dif ] =
N
N =0 1 − (1 − A )R dif
Qu = căldura utilă, transmisă fluidului purtător de căldură în unitatea de timp;
Qp = pirderile de căldură, în unitatea de timp, de la captator la mediul ambiant;
Qa = căldura acumulată în captator, în unitatea de timp.

Randamentul captatorului constitue o măsură a performanţei acestuia, şi se defineşte prin
raportul dintre căldura utilă obţinută într-o perioadă oarecare de timp şi energia solară incidentă
pe suprafaţa captatorului, în aceeaşi perioadă de timp.
τ2 •
∫ Q u dτ
τ1
η= τ2
Sc ∫ (Ek )dτ
τ1
În cazul analizei detaliate a unui captator plan se admit următoarele ipoteze simplificatoare:
1. Regimul termic al captatorului este staţionar;

2. Proprietăţile de material sunt independente de temperatură;
3. Energia solară absorbită de geamuri este suficient de redusă pentru a nu afecta pierderile
termice din captator;
4. Propagarea căldurii prin geamuri are loc doar după direcţia perpendiculară pe suprafaţa
geamurilor;
5. Căderile de temperatură în geamuri sunt neglijabile;
6. Propagarea căldurii prin izolaţie faţă de carcasă are loc doar după direcţia perpendiculară
pe suprafaţa fundului carcasei;
7. Gradienţii de temperatură în direcţia de curgere a fluidului purtător de căldură şi între
tuburi pot fi trataţi indepedent;
8. Gradienţii de temperatură pe circumferinţa tuburilor pot fi neglijaţi;
9. Pierderile termice prin suprafaţa inferioară şi superioară a captatorului au loc la aceeaşi
temperatură ambiantă;
10. Conductele colectoare acoperă o suprafaţă mică a captatorului, încat prezenţa lor poate
fi neglijată;
11. Conductele colectoare asigură o curgere unifrmă a fluidului purtător de căldură spre
tuburi;
12. Efectele murdăririi şi umbririi captatorului sunt neglijabile.
Determinarea randamentului termic al captatoarelor solare impune măsurarea următorilor
parametri:
- Densitatea fluxului de energie radiantă;
- Temperatura : - temperatura agentului termic la intrarea în captator ;
- diferenţa de temperatură a agentului termic între ieşirea şi intrarea în
captator ;
- temperatura ambiantă
- Debit masic de agent termic ;
- Viteza aerului înconjurător;
- Unghiul de incidenţă a radiaţiei solare directe pe suprafaţa captatorului.
Echipamentele unei instalaţii solare numite şi echipamente active constau într-un ansamblu de
echipamente specifice şi clasice. Cantitatea de căldură furnizată de echipamentul solar termic
depinde de intensitatea radiaţiei solare şi de tipul de captator utilizat. Cantitatea de radiaţie
captată este direct proporţională cu suprafaţa de captare a captatoarelor utilizate. Comparaţia
între două sisteme solare se face prin raportul suprafeţelor de captare instalate. Radiaţia absorbită
depinde în egală măsură de nivelul de însorire, de poziţia şi orientarea captatoarelor în raport cu
Soarele. Un captator dezvoltă o energie maximă dacă este orientat în faţa Soarelui şi este înclinat
cu un unghi egal cu latitudinea poziţiei respective.
3.2.3. Studiu de caz: monitorizarea instalaţiei solare termice de preparare a

apei calde menajere cu captatoare solare plane
Instalaţia de preparare a apei calde menajere este alcătuită din două tipuri de captatoare solare
plane, SOLARTERM si WAGNER, totalizând o suprafaţă de captare de 24,5 m2, conectate
fiecare la un sistem de circulaţie care distribuie căldură în funcţie de utilităţi. Figura
Căldura dezvoltată de captatoarele solare este preluată de un fluid calorific, propilen glicol în
amestec cu apa, în proporţie de 50%.
Fig.3-16. Captatoare solare plane SOLARTERM şi WAGNER
Tabelul 3-5 prezinta caracteristicile tehnice ale colectorului SOLARTERM.
Tabel 3-5. Caracteristici tehnice ale colectorului SOLARTERM

Dimensiuni (mm) 3400 x 2100 x 110
Suprafata de colectare 7,4 m2
Performante ηo = 65 %
K = 4,5 W/m2K
Capacitatea de caldura = 1588 kJ/m2h
Policarbonat Grosime = 10 mm, dublu strat
Factor de transmisie, τ = 80 %
Termoizolatie 50 mm
Tabla neagra Crom – Nichel, strat selectiv:
absorbtie α = 96 %
emisie ε = 40 %, la 0°C
Capacitate 33 litri
Presiune de functionare 2,5 bar
Temperatura de oprire 140°C
Agent termic DC 20 – propilen glicol cu inhibitori
Colector solar german, LB – WAGNER este folosit, in general, in cazul instalaţiilor solare mari.
Avand o suprafaţă de captare de 5m2 şi prezentând o tubare a suprafeţei de captare, colectorul
german beneficiază de un sistem de montaj rapid.
In figura 3-17 este prezentat, în vedere şi secţiune, colectorul LB – WAGNER având
următoarele elemente componente:
• sticlă solară – 4mm grosime;
• tablă neagră cu strat selectiv;
• vată minerală - 30 mm grosime;
• placă din fibre termoizolatoare - 30mm grosime;
• barieră izolatoare.
Fig.3-17. Colector LB – WAGNER

Placă absorbantă, acoperită cu un strat selectiv, prezentată în figura 3-18, este caracterizată de
absorbţia radiaţiei solare de 95% şi emisie termică de 12%.
Fig.3-18. Placă absorbantă
In tabelul 3-6 sunt prezentate caracteristicile tehnice ale colectorului german Lb – WAGNER.
Tabel 3-6. Caracteristici tehnice ale colectorului LB – WAGNER
Dimensiuni (mm) 3835 x 1480 x 140
Suprafaţa de colectare 5,0 m2
Performanţe ηo = 76,4%
K1 = 3,071 W/m2K
K2 = 0,023 W/m2 K2
C = 4 m/s
Factor de corecţie al unghiului de cadere
= 0,91
Capacitatea de caldură = 4,43 kJ/m2
Sticlă solară Grosime = 4 mm
Factor de transmisie, τ = 91 %
Termoizolaţie Grosime = 60 mm
Tablă neagră Crom – Nichel, strat selectiv:
absorbţie α = 95 %
emisie ε = 12 %
Capacitate 2,6 litri
Presiune de funcţionare 10 bar
Temperatura de oprire după DIN 4757-3 189°
Agent termic DC 20 – propilen glicol cu inhibitori
În figura 3-19 sunt prezentate curbele de randament ale colectorului LB – WAGNER în funcţie
de radiaţia solară şi diferenţa de temperatură, ΔT [K] = tKoll – tUmg, dintre temperatura de
alimentare si temperatura de distributie a colectorului, pentru o viteza a agentului termic de 4m/s.
Fig.3-19. Curbele de randament ale colectorului Lb – WAGNER în funcţie de radiaţia solară

şi diferenţa de temperatura ΔT
În figura 3-20 este prezentată căderea de presiune a colectorului LB – Wagner în funcţie de debit
pentru un agent termic cu 40% glicol si 60% apă, în amestec, la temperatura de 30°C.
Fig.3-20. Căderea de presiune a colectorului LB – WAGNER în funcţie de debit
Fiecare colector solar, SOLARTERM si WAGNER, este cuplat prin intermediul unei staţii
CIRCO 4 la un câte un rezervor ECO plus de 500 de litri care prezintă urmatoarele elemente
componente:
schimbător de căldură al circuitului solar, AG 5/4″, poziţionat în partea inferioară a
rezervorului şi utilizat pentru încălzirea apei menajere, cu cele două racorduri, intrare si
ieşire;
schimbător de caldură pentru instalaţie de încălzire, poziţionat în partea superioară a
rezervorului, cu cele două racorduri, intrare şi ieşire ;
protecţie anodică anticorozivă privind eliminarea depunerilor, situată în partea superioară a
rezervorului;
racord pentru utilizarea opţională a încălzitorului electric, IG 11/2 ″;
termoizolaţie exterioară.
În figura 3-21 este prezentat în sectiune rezervorul ECO plus.
Fig.3-21. Rezervor solar ECO plus

3.2.3.1. Parametrii de funcţionare monitorizaţi
Parametrii care trebuie urmăriţi în funcţionarea unei astfel de instalaţii sunt :
turaţiei pompei circuitului solar;
temperatura de funcţionare a rezervorului (încărcarea uniformă a rezervoarelor se
realizează prin diferenţele constante de temperatură, limitele temperaturilor de
funcţionare ale rezervorului situându-se in intervalul (20, 95)°C, valoarea standard de
funcţionare este de 85°C);
temperatura placii absorbante a captatorului solar;
temperatura agentului termic pentru captatorul solar (la intrare si iesire);
timpului de funcţionare;
contorizarea căldurii în circuit
3.2.3.2 Aparatura utilizată pentru monitorizarea instalaţiei
Senzori de temperatură Pt 1000
Intervalul de funcţionare al senzorilor de temperatură este (–50, 180)°C cu toleranţe maxime de
+/-0,8°C.
Domeniul de reglare a temperaturilor este prezentat astfel:
Parametru Domeniu Valoare de bază

ΔTsol 7 – 30 K 10 K
ΔTaux 2 – 18 K 3K
Ts max 20 - 95°C 85°C
Turaţie 30 – 100%
minimă
Regulator solar SUN GO XL
Indicatorul text al regulatorului SUN GO XL prezintă următoarele moduri:

a) Modul de prezentare:
Tk (temperatura colectorului) şi Ts (temperatura în partea inferioară a
rezervorului);
Tk (temperatura colectorului) şi Tm(temperatura în partea superioară a
rezervorului);
Totalul orelor de funcţionare;
Temperatura maximă a colectorului, cu reset (R – Tk max);
Temperatura minimă a colectorului, cu reset (R – Tmin);
Temperatura maximă a rezervorului, cu reset (R – Ts max);
Temperatura minimă a rezervorului, cu reset (R – Tmin);
Ora de fucţionare, cu reset (R – Betrieb).
b) Modul de reglare:
Temperatura maximă a rezervorului, Ts max;
Diferenţa de temperatură de decuplare, dTaus;
Turaţia minimă (%);
Diferenţa de temperatură pentru reglarea turaţiei dTsol;
Contorizarea căldurii (WMZein).
c) Comutator
1. Capăt de meniu
2. Rezultatul măsurării: TKol
Tspu
Tspo
3. Semnalizare: Senzorul 1 deschis
4. Valoarea bilanţului
Funcţionare (h);
Ora de funcţionare, cu reset (R – Betrib);
Temperatura maximă a colectorului, cu reset (R-Tkol max).
5. Valoarea de reglare;
Timp ( h );
Temperatura maximă de funcţionare a rezervorului Tsp1 – max ( 85°);
Diferenţa de temperatură pentru reglarea turaţiei ΔT1 soll ( 10 K).
6. Funcţionarea instalaţiei
Schema instalaţiei ( 6 );
Termostat nu;
Tspo de verificare nu.
7. Punerea în funcţiune
Reglarea ceasului ( Timpul );
Alegerea instalaţiei ( Schema instalaţiei );
Alegerea opţiunii ( Opţiunea ).
d) Valori măsurate
Tk = temperatura specifică colectorului (necesară pentru alimentarea circuitului solar);
Ts = temperatura specifică rezervorului (necesară pentru alimentarea circuitului solar);
Tm = temperatura specifică celui de al treilea senzor opţional (temperatura măsurată în partea
superioară a rezervorului sau contorizarea cantităţii de căldură, refulare).
e) Bilanţul valorilor
Funcţionare – număr total de ore de funcţionare de la punerea în funcţie a instalaţiei;
Energie – kWh, de la punerea în funcţie a instalaţiei;
R – Tk max = temperatura maximă a colectorului, resetarea barei la temperatura actuală
înregistrată;
R – Tk min = temperatura minimă a colectorului, resetarea barei la temperatura actuală
înregistrată;
R – Ts max = temperatura maximă a rezervorului, resetarea barei la temperatura actuală
înregistrată;
R – Ts min = temperatura minimă a rezervorului, resetarea barei la temperatura actuală
înregistrată;
R – Betrib = număr ore de funcţionare de la ultima resetare, repunerea barei la nul;
R – Ertrag = număr ore de funcţionare de la ultima resetare, repunerea barei la nul;
f) Măsuri de reglare
Ts max = temperatura de delimitare a funcţionării rezervorului; domeniu de funcţionare (20 -
95°C); valoare de referinţă 85°C;
dTsoll = diferenţa limită de temperatură dintreTK şi Ts ; domeniu de funcţionare (8 – 30)K;
valoare de referinţă 10K;
dTaus = diferenţa de temperatură de decuplare rezervor (pompă); domeniu de funcţionare (2 – 13
K); valoare de referinţă 3K;
MinDrehzahl = cea mai mică turaţie a pompei, 10%; domeniu de funcţionare 30 – 100%, valoare
de referinţă 30%;
WMZ = contorizarea căldurii în circuit (conectat)
Pentru verificarea şi înregistrarea parametrilor de funcţionare ale celor două sisteme solare
termice a fost utilizat regulatorul solar sun Go XL, prezentat în figura 16.
Fig.3-22. Regulatorul solar sun Go XL

Pe langă toate funcţiile de reglare el asigură funcţionarea eficientă şi sigură a instalaţiei solare,
circuitul solar poate fi astfel controlat automat sau manual.
Aparatul prezintă trei elemente de acţionare:
Două taste;
Un comutator manual.
Cele două leduri de control şi afişorul cu 16 caractere dau informaţii privind starea conexiunilor
instalaţiei solare.
Un sistem simplu de control supraveghează instalaţia solară astfel încât timpul de întrerupere a
funcţionării să fie minim.
Indicatorul display
Linia - display indică temperatura senzorului colectorului şi respectiv temperatura senzorului
rezervorului. Temperatura celui de al treilea senzor, ales opţional, este afişată prin intermediul
comutatorului.
Reglarea turaţiei pompei circuitului solar

Reglarea turaţiei pompei circuitului solar şi încărcarea uniformă a rezervoarelor se realizează
prin diferenţele constante de temperatură, limitele temperaturilor de funcţionare ale rezervorului
situându-se în intervalul (20, 95)°C, valoarea standard de funcţionare este de 85°C.
Contorizarea timpului de funcţionare şi valoarea bilanţului

Contorul orelor de fucţionare poate să indice valoarea minimă, maximă, cât şi valoarea resetată
corespunzatoare.
Senzorii de temperatură 3Pt 1000

Intervalul de funcţionare al senzorilor de temperatură este (–50, 180)°C cu toleranţe maxime de
+/-0,8°C.
Domeniul de reglare al temperaturilor
ΔTsol: 7 – 30 K Valoare de baza: 10 K
ΔTaux: 2 – 18 K Valoare de baza: 3 K
Ts max: 20 - 95°C Valoare de baza: 85°C
Turaţie minimă: 30 – 100%
Indicatorul text prezintă următoarele moduri:
2. Modul de prezentare:
Tk (temperatura colectorului) şi Ts (temperatura în partea inferioară a
rezervorului);
Tk (temperatura colectorului) şi Tm (temperatura în partea superioară a
rezervorului);
Totalul orelor de funcţionare;
Temperatura maximă a colectorului, cu reset (R – Tk max);
Temperatura minimă a colectorului, cu reset (R – Tmin);
Temperatura maximă a rezervorului, cu reset (R – Ts max);
Temperatura minimă a rezervorului, cu reset (R – Tmin);
Ora de fuctionare, cu reset (R – Betrieb).
3. Modul de reglare:
Temperatura maximă a rezervorului, Ts max;
diferenţa de temperatură de decuplare, dTaus;
Turaţia minimă (%);
Diferenţa de temperatura pentru reglarea turaţiei dTsol;
Contorizarea căldurii (WMZein).
Comutator
8. Capăt de meniu
9. Rezultatul măsurării: TKol, Tspu, Tspo
10. Semnalizare: Senzorul 1 deschis
11. Valoarea bilanţului
Funcţionare (h);
Ora de funcţionare, cu reset (R – Betrib);
Temperatura maximă a colectorului, cu reset (R-Tkol max).
12. Valoarea de reglare;
Timp ( h );
Temperatura maximă de funcţionare a rezervorului Tsp1 – max ( 85°);
Diferenţa de temperatură pentru reglarea turaţiei ΔT1 soll ( 10 K).
13. Funcţionarea instalaţiei
Schema instalaţiei ( 6 );
Termostat nu;
Tspo de verificare nu.
14. Punerea in funcţiune
Reglarea ceasului ( Timpul );
Alegerea instalaţiei ( Schema instalaţiei );
Alegerea opţiunii (Opţiunea).
Valori măsurate
Tk = temperatura specifică colectorului (necesară pentru alimentarea circuitului solar);
Ts = temperatura specifică rezervorului (necesară pentru alimentarea circuitului solar);
Tm = temperatura specifică celui de al treilea senzor opţional (temperatura masurată în partea
superioară a rezervorului sau contorizarea cantităţii de căldura, refulare).
Bilanţul valorilor
Funcţionare – număr total de ore de funcţionare de la punerea în funcţie a instalaţiei;
Energie – kWh, de la punerea in funcţie a instalaţiei;
R – Tk max = temperatura maximă a colectorului, resetarea barei la temperatura actuală
inregistrată;
R – Tk min = temperatura minimă a colectorului, resetarea barei la temperatura actuală
inregistrată;
R – Ts max = temperatura maximă a rezervorului, resetarea barei la temperatura actuală
inregistrată;
R – Ts min = temperatura minimă a rezervorului, resetarea barei la temperatura actuală
inregistrată;
R – Betrib = număr ore de funcţionare de la ultima resetare, repunerea barei la nul;
R – Ertrag = număr ore de funcţionare de la ultima resetare, repunerea barei la nul;
Măsuri de reglare
Ts max = temperatura de delimitare a funcţionării rezervorului; domeniu de funcţionare (20 -
95°C); valoare de referinţă 85°C;
dTsoll = diferenţa limită de temperatura dintre TK şi Ts; domeniu de funcţionare (8 – 30)K;
valoare de referinţă 10K;
dTaus = diferenţa de temperatură de decuplare rezervor (pompă); domeniu de funcţionare (2 – 13
K); valoare de referinta 3K;
MinDrehzahl = cea mai mică turaţie a pompei, 10%; domeniu de funcţionare 30 – 100%, valoare
de referinţă 30%;
WMZ = contorizarea căldurii în circuit (conectat)
Analiza şi prelucrarea datelor achiziţionate

Calcularea randamentului captatoarelor solare Solarterm si Wagner
Pentru calcularea randamentului am folosit datele achiziţionate de sistemul SunGo şi Sunny Data
Control. Ziua din care s-au preluat datele a fost 9 iunie 2002, începând de la ora 0:04 şi până la
23:54.
WC
Formula randamentului este: η = unde WCsW/m2t este energia furnizată de 1m2 de colector
WS
2
solar, iar WSsW/m t este energia furnizată de soare.
Energia cedată de colector se calculează după formula WC=D⋅C⋅(Ties-Tint)/S, unde:
- D - este debitul de agent termic vehiculat prin schimbătorul de căldură exprimat în
sl/mint
- C – este căldura specifică a agentului termic (apa+glicol în proporţii egale) care nu
variază prea mult cu temperatura
- Ties – temperatura de ieşire din colectorul solar s°Ct
- Tint – temperatura de intrare în colectorul solar s°Ct
- S – reprezintă suprafaţa în m2 a colectorului solar sm2t
Energia soarelui a fost măsurată cu un senzor de radiaţie solară şi achiziţionat-o cu sistemul
Sunny Data Control.
Debitul a fost înlocuit în formulă cu volumul de agent termic vehiculat în unitatea de timp de
eşantionare (10 minute), realizând astfel o integrare a debitului pe întreaga zi.
Datele achizitionate în ziua de 9 iunie 2002 de la captatorul Wagner
BIBLIOGRAFIE
[1] ∴∴∴Photovoltaics, Harvesting the Sun in the Urban Landscape, EUREC Tutorial, IEA
Task VII – PV in the Built Environment
[2] ∴∴∴Analiză economică a duratei de viaţă, Proiect SOLTRAIN, UVT în colaborare cu
Fraunhofer Institute for Solar Energy Systems ISE, Germania
[3] ∴∴∴Noţiuni generale despre sistemele de alimentare cu energie fotovoltaică, Proiect
SOLTRAIN, UVT în colaborare cu Fraunhofer Institute for Solar Energy Systems ISE,
Germania
[4] Alexandru Dănescu, Sorin Bucurenciu, Stoian Petrescu, Utiliyarea energiei solare, Editura
tehnică, Bucureşti, 1980
[5] ∴∴∴Wagner & Co, Produktkatalog
[6] ∴∴∴Creşterea Utilizării Tehnologiilor Solare Termice, Seminar Trapec S.A., Bucureşti, 10
Martie, 2004
4. ELABORAREA PROPRIU-ZISĂ A METODELOR ŞI TEHNICILOR DE
TESTARE A SISTEMELOR PV ŞI SOLAR-TERMICE
4.1. Testarea performanţei sistemelor fotovoltaice

Pentru testarea performanţelor sistemelor solare electrice este necesară realizarea unor
laboratoare de încercari adaptate diferitelor condiţii de încercare specificate în standardale
adoptate.
De exemplu, pentru testarea modulelor PV în conformitate cu testul ISPRA, standardul IEC
61215 / 61646 prezintă următoarele proceduri de testare:
inspecţie vizuală a stratului laminat, cadrului de prindere şi a interconexiunii tehnice;
determinarea puterii nominale; necesitatea existenţei unui simulator solar sau a unor
proceduri de calibrare corespunzătoare
determinarea coeficienţilor de temperatură (α, β, γ);
testul nivelului de punct fierbinte;
izolare electrică şi testul curentului de pierdere prin dispersie umedă;
testul încărcării statice;
test de cablare;
test de grindină cu bile de gheaţă de 25 mm cu viteza de 23 m/s ;
testul ciclului termic;
testul de căldură umedă;
testul de humificare – îngheţ.
Prin modelarea sistemelor fotovoltaice este analizată atât funcţionarea cât şi performanţele
sistemului, urmărindu-se în principal aspecte referitoare la:
puterea maximă de ieşire;
energia anuală dezvoltată;
temperatura maximă a celulei fotovoltaice;
pierderile de performanţă datorate orientării greşite a şirurilor de module fotovoltaice.
Metodele de testare a funcţionării sistemelor PV urmăresc în principal următoarele caracteristici:
randament CC/CA
eficienţa urmăririi punctului de putere maximă (Maximum Power Point - MPP)
conţinutul de armonici
factor de putere
domeniul de funcţionare în CC
componentă continuă injectată
teste la variaţii de tensiune şi de frecvenţă a reţelei
4.2. Testarea invertoarelor
Simple, sigure si usor de instalat, invertoarele asigură un randament optim, simplifică mult
configuraţia sistemului şi reduc substanţial costurile de instalare. De exemplu, invertoarele de
tip Sunny Boy prezintă următoarele avantaje:
sunt echipate cu varistori monitorizati termic pe linia de curent continuu, functionarea
defectuoasă a acestora este indicată optic şi poate fi supervizată de un sistem de
monitorizare de la distanţă;
au un randament mai bun la putere nominală;
au fiabilitate ridicată, durata de viaţă garantată fiind mare;
în funcţie de tipul invertorului asigură conversia energiei produse de un numar de 5 până
la 22 de module;
pot fi conectate în orice punct al reţelei de distribuţie de curent alternativ;
suportă condiţii grele de funcţionare:
• carcasa de oţel inoxidabil asigură o clasa de protecţie IP 65;
• temperatura ambiantă este cuprinsă între -250C ÷ 600C;
valorile măsurate şi mesajele sunt transmise la un PC pe linia de tensiune existentă
printr-un modem de priză.
În funcţie de modul de conectare cu sistemul PV, invertoarele sunt de trei tipuri:
Invertoare pentru frecvenţe joase, de exemplu 50 Hz ( LF);
Invertoare pentru frecvenţe înalte (HF);
Invertoare fără transformatoare.
Eficienţa unui invertor este dependentă de variaţia densităţii de putere radiantă în timpul
funcţionării sistemului PV. Pentru o determinare a eficienţei globale la nivelul sistemelor
instalate în Europa la diferite încărcări, s-a definit eficienţa Europeană după formula:
Fig.4-1. Eficienţa invertorului pentru Pnca < 2kVA

În figurile 4-2, 4-3 şi 4-4 sunt prezentate cele trei tipuri de configuraţii de sistemelor PV cu
invertoare
Fig.4-2. Configuraţie de sistem PV cu invertor central
Fig.4-3. Configuraţie de sistem PV tip şir cu invertor
Fig.4-4.Configuraţie de sistem PV cu invertor de putere
4.3. Caracterizarea convertoarelor pentru energii neconvenţionale

Principiul de funcţionare al convertoarelor diferă datorită faptului că ieşirea este de curent
alternativ sau curent continuu. O unitate des întălnită în sistemele trifazate este puntea de tiristori
de 6 pulsuri complet comandată. Ea este arătată în figura 4-5, datorită popularităţii sale, şi este
folosită în ilustrarea tehnicilor analizei armonice.
Fig.4-5. Puntea de tiristori de 6 pulsuri

Puntea de 6 pulsuri este folosită ca sursă pentru motoarele de curent continuu şi ca unitate de
conversie curent alternativ / curent continuu pe intrare în PWM, pentru obţinerea undelor
cvasipătratice şi alimentările în curent alternativ. Din punctul de vedere al modelării, tiristorii în
punte sunt trataţi ca comutatoare perfecte a căror funcţionare este controlată în aşa fel încât să
conecteze sarcina de curent continuu, de 6 ori pe fiecare ciclu, sincronizat cu fazele reţelei de
alimentare în curent alternativ. Momentul comutării tiristorului este definit în figura 4-5 în
functie de unghiul de deschidere a tiristorului, α, a cărui variaţie reprezintă mijlocul prin care
este controlată tensiunea de curent continuu pe ieşire.
Fig.4-6. Convertorul ca sursă de curent
4.3.1. Funcţionarea magistralei infinite

Cea mai simplă analiză a convertorului de 6 pulsaţii presupune, ca în Fig. 4-5, o inductanţă de
linie de curent contnuu infinit de mare (Ld) şi un curent de linie de curent continuu (Id) a cărei
formă de undă este aplatizată, de amplitudine Id şi este lipsita de alternanţe (bucle). În plus,
pentru că sursa de alimentare are o inductivitate infinită, inductanţa sursei nu are influenţă în
limitarea creşterii şi descreşterii curentului de linie în curent alternativ, iac, în momentul
comutării tiristorilor. Ca rezultat, iac are o formă de undă cuprinzând blocuri rectangulare de
amplitudine Id , cum arată Fig. 1. Seriile Fourier ale acestei forme sunt date de:
[cos ω t − 15 cos 5ω t + 17 cos 7ω t − 111 cos11ω t + ...]

2 3I d
iac =
π (1)
unde ω = 2π × frecvenţa tensiunii alimentării. Din această ecuaţie se vede că armonicile lui iac
sunt mai întâi de ordin n=6k±1, unde k este un integrator, şi fiecare are o amplitudine de
2 3I d
Iˆac ( n ) =
nπ (2)
În condiţia în care aceste considerente sunt reale pentru aplicaţia particulară considerată,
Iˆ
convertorul poate fi privit ca o sursă de curent de ieşire ac ( n ) care este conectată în lungul reţelei
de curent alternativ, ca în Fig. 4.2. Armonicile sistemului pot fi atunci calculate în termeni de
Iˆac ( n )
şi de impedanţele sistemului.
4.3.2. Circuitul de curent continuu
Pentru a reflecta mai realist condiţiile, Ld este finit, atunci curentul de linie în curent continuu va
căpăta oscilaţii şi este, în consecinţă, dat de Ec. 3:
∞
id = I d + ∑ Iˆdn sin(6nωt − φ n )
n =1 (3)
Din figura 3 se vede că ondulaţia pe id apare şi în semiundele pozitive şi negative ale lui iac. De
aceea este posibil ca iac să fie egal cu produsul dintre id şi o funcţie de comutare de amplitudine
unitară S(ωt) care defineşte starea de conducţie a tiristorilor convertorului, exemplu:
r ≤ 0.1λ / 2π (4)
Ecuaţia care defineşte S(ωt) este identică cu cea dată pentru iac, sub condiţia ca Ld să fie infinit şi
Id unitar (1), şi astfel se poate obţine direct din Ec. 1, ca:
S (ωt ) =
2 3
[cos ω t − 15 cos 5ω t + 17 cos 7ω t − 111 cos11ω t + ...]
π (5)
Fig.4-7. Funcţia de comutare

Pentru determinarea lui id şi implicit a lui iac, mai întâi este necesară obţinerea unei ecuaţii care
defineşte tensiunea de ieşire vd a convertorului. Aceasta este relativ uşor dacă numărul de bucle
prezente în componenta lui id nu este atât de mare încât să facă id să devină discontinuu.
Modurile discontinue ale curentului pot apărea, de exemplu, când α este mare, Ld este mic şi /
sau convertorul este încărcat cu o sarcină mică. Aceasta rezultă în perioadele de blocare care, pe
ieşirea convertorului, sunt evidenţiate ca spaţii (pauze) în forma de undă a lui vd arătat în Fig.4-5.
În această situaţie, modelul sistemului trebuie să fie capabil sa detecteze apariţia acestei situaţii
şi de a putea rearaja unda tensiunii vd.
Dacă componenta continuă predomină atunci forma undei vd este distorsionată. Componenta
continuă depinde de unghiul de aprindere α şi de tensiunea de linie pe partea de curent alternativ
(Vac) şi este independentă de sarcina convertorului (7). La fel de adevărat este şi din seriile sale
Fourier care, prin aplicarea de formule standard pentru coeficienţii lor armonici, pot fi exprimate
ca:
∞
v d = Vd + ∑ Vˆdn sin(6nω t − θ n )
n =1 (6)
unde
3 2Vac
Vd = cos α
π (7)
Vˆn =
6 2Vac
{(6 n ) sin 2 α + cos 2 α }
1/ 2
{ }
2
π (6n ) − 1 2
(8)
⎛ 1 ⎞
θ n = tan −1 ⎜⎜ ⎟⎟
⎝ 6n tan α ⎠ (9)
unde am considerat ca ω t = 0 corespunde momentului comutării tiristorilor.

În ecuaţiile de mai sus există toate datele necesare, împreună cu datele despre sarcină cât şi
despre circuitul de curent continuu, ca să să definească pe deplin id. Dacă, de exemplu sarcina
este un circuit de curent continuu de tip activ, iar reprezentarea este Ld în serie cu rezistenţa Rd
a înfăşurării şi t.e.m. Ed a curentului continuu, atunci prin aplicarea superpoziţiei componentele
individuale ale curentului (id) pot fi găsite ca:
Vd − E d
Id =
Rd (10)
Vˆn
Iˆdn =
{R 2
d + (6nω Ld ) }
2 1/ 2
(11)
⎛ 6nω Ld ⎞
φ n = θ n + tan −1 ⎜⎜ ⎟⎟
⎝ Rd ⎠ (12)
ˆ
Condiţionat de asumarea liniarităţii magnetice, armonicile individuale de cuplu, Tn , de exemplu
la o acţionare cu motor de curent continuu pot fi calculate în funcţie de constanta de curent K,
astfel:
Tˆn = KIˆdn
(13)
O utilizare suplimentară a ecuaţiilor de curent este pentru evaluarea gradului în care ar trebui
ˆ
crescut Ld dacă apare cazul în care I dn trebuie scazut pentru a satisface o situaţie de reducere a
cuplurilor oscilante. Aceste calcule sunt valoroase în aplicaţiile de zgomot mic pentru că orice
buclă de cuplu apărută in circuit va fi transmisă aparatelor asociate.
În cazul lui iac, id este acum cunoscut în întregime şi poate fi multiplicat de S(ωt) ca:
∞
⎧ [sin ((6n + 1)ω t − φ n ) + sin ((6n − 1)ω t − φ n )] − ⎫
3ˆ ⎪ 1 ⎪
iac = I d S (ω t ) + ∑ I dn ⎨ 5 [sin ((6n + 5)ω t − φ n ) + sin ((6n − 5)ω t − φ n )] + ⎬
n =1 π ⎪ 1 [sin ((6n + 7 )ω t − φ ) + sin ((6n − 7 )ω t − φ )] − ...⎪
⎩7 n n ⎭ (14)
Merită notat că în ecuaţia de mai sus IdS(ωt) defineşte iac atunci când Ld este infinit. În această
relaţie nu am luat în considerare alte frecvenţe şi nici nu au fost introduse de termenii ecuaţiei. În
consecinţă, aceştia definesc doar modificările în amplitudine a armonicilor individuale datorate
noilor condiţii de circuit, iar ordinul armonic rămâne 6k±1.
4.3.3. Sisteme izolate de putere

Crestăturile aparute în procesul de comutaţie, au tendinta de a produce cât mai puţine probleme
în sistemele mari de putere, faţă de cele izolate precum cele de pe vapoare sau instalaţii
petroliere marine. Frecvenţele naturale din sistemele mari sunt de obicei mai înalte iar energiile
implicate mai mici. Ca rezultat, pulsaţiile oscilatorii care apar datorită apariţiei crestăturilor în
procesul comutaţiei sunt mici şi uşor filtrate de către capacitatea sistemului adiacentă
convertorului. În sistemele izolate capacitatea (valoarea sa) şi raporturile LIR sunt mult mai
mari. În consecinţă, oscilaţiile au o energie mai mare şi o frecvenţă mai joasă şi de aceea nu sunt
absorbite în acelaşi grad, ci sunt distribuite în tot sistemul, în detrimentul acestor sarcini. Din
acest motiv, problemele care apar sunt deseori rezultatul efectelor oscilatorii adică:
deteriorarea izolatiei la supratensiune;
reglarea incorectă a tensiunii de către regulatoarele automate de tensiune (AVR);
interferenţe pe frevenţe in domeniul audio;
apariţia de supracurenţi în cicuitele cu caracter capacitiv;
funcţionarea necorespunzătoare a echipamentului datorită faptului că instalaţia de
automatizare determină eronat mărimile de reglaj datorită existenţei crestăturilor în
undele de tensiune şi curent în momentul comutaţiei şi fonomenelor datorate trecerii prin
zero a curenţilor şi prin urmare se stabileşte eronat unghiul de aprindere al tiristorilor în
conducţie.
In ultimii ani s-au cercetat anumite sisteme electrice pentru dezvoltarea unor modele mai
complexe de surse de energie regenerabile, bazate pe luarea în calcul a efectelor sarcinii
convertorului.
Ecuaţiile folosite pentru definirea relaţiei v-i a acestui sistem sunt arătate în continuare.
Valabilitatea acestor ecuaţii nu este restricţionată de un mod de analiză particulară şi de aceea
poate fi folosit şi în situaţia când sarcina are caracter dublu atât de receptor cât şi generator
comandat de un convertor electronic.
Fig.4-8. Reprezentarea multi-bobină a unui alternator
⎡− vR ⎤ ⎡ Ra + La p Ma p Ma p Maf pcosω t Maq psinωt ⎤ ⎡iR ⎤

⎢− v ⎥ ⎢ Ra + La p Ma p Maf pcos(ω t −120) Maq psin(ωt −120)⎥⎥ ⎢⎢iY ⎥⎥
⎢ Y⎥ ⎢
⎢− vB ⎥ = ⎢ Ra + La p Maf pcos(ω t +120) Maq psin(ωt +120)⎥ ⎢iB ⎥ (15)
⎢ ⎥ ⎢ ⎥⎢ ⎥
⎢ v f ⎥ ⎢symetricalabout Rf + Lf p ⎥ ⎢i f ⎥
⎢⎣ 0 ⎥⎦ ⎢⎣leadingdiagonal Rq + Lq p ⎥ ⎢iq ⎥
⎦⎣ ⎦
Sarcina impusă de convertor şi maniera de analiză a acestor ecuaţii pot fi explicate în termenii de
circuit din Fig. 4-9. Aceasta ilustrează caracterul de conducţie al fazelor generatorului în punctul
de funcţionare pe o perioadă a mărimilor de c.a., la care R şi Y sunt fazele implicate în conducţie.
Închiderea cicuitului prin intermediul comutatorului, mărimea S apare la producerea impulsului
de comandă a următorului tiristor şi rezultă iniţierea procesului de comutaţie, determinând
conectarea fazei B.
Această situatie persistă până când comutaţia este completă, moment în care a treia fază va lua
locul uneia din fazele R sau Y. Apoi procesul poate fi repetat, cu redefinirea adecvată a fazelor în
conducţie, pentru a parcurge cât mai multe cicluri.
Ecuaţiile prezintă variaţia mărimilor electrice în conducţie cu circuitul S închis sau deschis.
Aceste ecuaţii se pot aranja într-o ecuaţie matricială.
Fig.4-9. Ilustrarea modului de comutaţie

4.3.4. Interferenţa electromagnetică
Un circuit de analiză este circuitul EMI va face ca acest curent să parcurga o impedanţă la intrare
de 50 Ohm acolo unde căderea rezultantă de tensiune echivalentă este de cca. 1μV şi este
exprimată în decibeli, ca unitate de măsură dBμV. Valoarea obţinută pentru acest exemplu este
98dBμV care, cu toate că nu ia în calcul lăţimea benzii acestui sistem de măsurare şi se stabileşte
un ordin de mărime a amplitudinii în funcţionare.
Fenomenul interferenţei electomagnetice este tratat mai jos. Examinând mai întâi procesul de
emisie EM, dacă acesta este controlat de:
- radiaţie
- conducţie.
şi dupa care se iau în considerare procedurile la proiectarea EMC şi, bineînteles, tehnicile de
verificare necesare asigurării compatibilităţii cu standardele de testare.
4.3.5. Emisiile radiante

Conceptul de interferenţă in conductie nu este greu de înţeles, tot ce se cere în acest proces
pentru a funcţiona, este existenţa unei legături galvanice între sursa de emisie şi receptor.
Inteferenţa radiată este mai complexă, conceptual prin aceea că ecuaţiile care dau puterea
câmpului în funcţie de distanta (r) faţă de sursă ; acesta se va schimba de la un punct la altul
conform cu amplasarea receptorului fată de sursa.
Nu putem avea treceri bruste deoarece între aceste regiuni tranziţia este mai degrabă graduală.
Totuşi, poate fi arătat că distanţa dintre centrul acestei zone de tranziţie şi sursa emisivă este
aproximativ λ / 2 π , unde λ este lungimea de undă a undei propragate de sursă.
În consecinţă, se consideră că amplitudinea este proporţională cu distanţa şi este egală cu λ /
2π : π λ
r ≤ 0 .1 λ / 2 π
(16)
r ≥ 10 λ / 2 π
De exemplu, dacă apare o emisie importantă de la un convertor electronic de putere, la 1 MHz,
atunci efectul său asupra mediului înconjurator trebuie considerat doar în termenii unui model de
câmp apropiat, dacă receptorul este poziţionat la o distanţă mai mică decât:
0.1 × 3 × 10 8
≈ 5m (17)
2π × 1 × 10 6
Dacă sursele se află la distanţe mai mari de 500 m faţă de receptor, vor fi necesare ecuaţii
aplicabile pentru ambele câmpuri.
În vecinatatea câmpului, mecanismul de control este o combinaţie între cuplajul capacitiv şi
cuplajul inductiv definind intensităţile de câmp din componente care se supun unei descreşteri
de 1/r2 sau 1/r3. Dacă sunt cunoscute aceste date ca: tensiunea sursei, impedanţa sursei şi a
sarcinii, capacitatea faţă de pământ şi între conductoare şi inductanta proprie şi mutuală, atunci
nivelele de tensiune şi curent la receptor pot fi cunoscute folosind un model al tensiunilor de
linie funcţie de timp conform modelului din figura 4-10.
Fig.4-10. Modelul de transmitere a mărimilor electrice în circuitele din vecinătatea câmpului magnetic
Se poate simplifica acest model dacă unul din caracterul inductiv predomină sau dacă predomină
caracterul capacitiv. De exemplu, dacă tensiunile mari de pe suprafeţele conductoare se
constituie ca surse de emisie, atunci cuplarea devine în esenţă capacitivă, în timp ce o cauză o
constituie si existenţa unor curenţi mari, motiv pentru care circuitul poate căpăta caracter
inductiv. A ştii când şi unde să se facă aceste simplificări defineşte una dintre principalele calităţi
ale unui inginer EMC competent.
În zonele de câmp îndepărtat, transferul de energie este prin radiaţie EM şi e caracterizat de
câmpurile E (electric) şi M (magnetic) fiecare putând fi descompus în funcţie de 1/r şi puterea
lor fiind proporţională cu raportul E / M = 377 Ω . Pentru aproximare dacă amplitudinile
câmpului îndepărtat sunt semnificative, este important dacă sursa este un emiţător eficient.
Aceasta este valabilă, atunci când dimensiunile structurii sunt mai mari decât lungimea de undă a
undei fundamentale.
Un alt tip de structură radiantă sunt deschiderile din grilajele protejate precum grătarele de
ventilaţie sau etanşări imperfecte în jurul panourilor de acces. Acestea se pot comporta ca antene
cu fantă de la care va fi transmisă o cantitate radiantă semnificativă, dar numai dacă perimetrul
deschiderii măsoară cel puţin o lungime de undă. În compunerea convertorului aceste dimensiuni
vor fi de ordinul a 1m sau mai puţin – astfel că un proces de radiaţie tip antena cu fanta va fi
asociat cu emisii având frecvenţa peste 300MHz. În compunerea convertorului aceste dimensiuni
vor fi de ordinul a 1m sau mai puţin – astfel ca un proces de radiaţie tip antenă cu fantă va fi
asociat cu emisii având frecvenţa peste 300 MHz.
4.3.6. Metode de verificare
Există un număr mare de standarde naţionale şi internaţionale pentru EMI. Scopul lor este
definirea nivelelor de acceptabilitate pentru emisile EM generate de sistemul de convertor
construit, comercial, industrial, militar.
Ca de exemplu, in tabelul 2 sunt evidenţiate câteva din standardele adoptate de C.E. care sunt
folosite la implementarea Directivei EMC. Sunt arătate şi standardele naţionale echivalente.
Odată identificat cel mai relevant pentru instalatia electrică, următorul pas logic este organizarea
celei mai bune procedurii de măsurare.
4.3.7. Testarea emisiei radiante

Nivelele de emisie radiată măsurate, sunt cuantificate în funcţie de puterea câmpului electric,
folosind unitatea dBμV/m.
Măsurătorile EMI se pot face în mai multe medii de testare unul dintre acestea fiind testarea în
câmp deschis (OATS). Aceasta metodă este favorabilă multor standarde pentru că dacă instalaţia
este bine construită şi comandată radiaţia E-M nu va mai apărea. Nu apar reflecţii de câmp şi, din
acest motiv, datele testului OATS sunt compatibile cu analizele teoretice prezentând o bună
corelare cu condiţiile de testare realizate.
Figura 4-11 prezintă schema bloc a unui stand de testare a invertoarelor.
Fig.4-11. Stand de testare a invertoarelor. Preluare de la Fraunhofer ISE, Freiburg, Germania; Solarpraxis AG,
Berlin, Germania
4.4. Testarea sistemului PV de 10 kWp integrat în Faţada Sudică a
Amfiteatrului Solar
Sistemul PV de 10 kWp realizat la Facultatea de Inginerie Electrică a Universităţii VALAHIA
din Târgovişte este structurat în opt subsisteme PV conectate la reţea prin intermediul a opt
invertoare de tip Sunny Boy în domeniul de putere de 700-2500W.
După simularea umbririi faţadei sudice de către clădirile învecinate a fost stabilită configuraţia
diferită a celor 8 subsisteme. Figura 4-12 prezintă schema de conectare a sistemului PV la cele
trei faze ale reţelei electrice.
Întreg sistemul este monitorizat la nivelul subsistemelor (tensiunea CC, curentul CC, tensiunea
CA, curentul CA, puterea CA, frecvenţa de reţea, impedanţa reţelei), datele fiind înregistrate din
10 în 10 minute de controler-ul Sunny Boy Control Plus.
Fig.4-12. Configuraţia GPV 10kWp

În figura 4-13 este prezentat invertorul Sunny Boy 700 iar caracteristicile acestuia sunt
prezentate în tabelul 4-1.
Fig.4-13. Invertor Sunny Boy 700

Tabelul 4-1: Caracteristicile tehnice ale invertorului SUNNY BOY 700.
Caracteristici U.M. Valoare
Interval tensiune c.c. V 196 - 253
Putere la intrare WP 1500
Curent maxim de intrare A 8,5
Putere nominală a.c. W 1000
Putere la ieşire W 1100
Interval tensiune a.c. V 196 - 253
Frecvenţa Hz 49,8 – 50,2 (optional 60)
Consum intern de putere în W 4
funcţionare
Consum intern de putere în W 0,1
stand-by
Dimensiuni mm 322 x 320 x180
Pentru monitorizarea analitică a fost utilizat un sistem automat de achizitie date care indeplineşte
următoarele condiţii:
sistemul este usor de folosit;
poate fi reprogramabil, printr-un terminal dedicat sau cu ajutorul unui PC portabil;
sistemul este suficient de rezistent la acţiunile mediului înconjurător în timpul operării.
Figura 4-14 prezintă controler-ul Sunny Boy şi cele 8 invertoare conectate la reţea iar schema de
principiu privind utilizarea acestuia este prezentată în figura 4-15.
Fig.4-14. Controlerul Sunny Boy şi invertoarele
Sunny Boy Control este un dispozitiv central de achiziţii de date măsurate şi diagnosticare pentru
maxim 50 de invertoare. Controller-ul achiziţionează date şi de la o serie de senzori conectaţi pe
două interfeţe (una analogică şi alta digitală) ale acestuia. El stochează informaţia monitorizată şi
poate fi interfaţat cu un computer pentru prelucrarea datelor.
Fig.4-15 . Schema de monitorizare şi cuplare la reţea a sistemelor fotovoltaice
Serviciul informatic ce deserveşte Amfiteatrul Solar, are ca scop:
Monitorizarea valorilor de funcţionare a instalaţiei solare;
Achiziţia parametrilor de funcţionare ai instalaţiei solare;
Prelucrarea şi stocarea datelor provenite în urma achiziţiei;
Structura informatică realizează operaţiuni de monitorizare, achiziţie de date şi prelucrare pentru
toate caracteristicile Amfiteatrului Solar.
Monitorizarea se realizează prin intermediul Sunny Boy Control+. Pentru aceasta există staţia
(reprezentată în diagramă), ce efectuează achiziţia datelor în timp real. Sunny Data Control
foloseşte o conexiune pe linie serială RS232 cu SBC+ şi progra-mul Sunny Data Control pentru
achiziţia informaţiilor stocate în SBC+, monito-rizarea şi controlul acestuia.
Achiziţia şi prelucrarea se efectuează local şi în procese separate. Pe staţia Sunny Data Control
rulează programul SDC, care achiziţionează datele în format Excel pentru a oferi o procesare
simplă, ulterioară achiziţiei.
Valorile achiziţionate sunt divizate în două categorii: valori totale şi valori zilnice. Acestea sunt
achiziţionate de la controler şi stocate în fişiere separate.
Local prezentarea grafică a caracteristicilor şi a parametrilor de funcţionare ai instalaţiei solare
precum şi a canalelor de comunicaţie deschise cu Sunny Boy Control se realizează prin
intermediul taburilor “Data Chanels” şi “On-line” conform figurii 4-16
Fig.4-14. Serviciul On-line al sistemului PV
Funcţia de Server Internet a programului Sunny Data Control permite afişarea online a oricăror
valori măsurate pe o pagină interactivă în format html. Aplicaţia în sine este un server internet în
acest caz. Datele măsurate sunt afişate prin intermediul SDCAgent care rulează pe Solar Server
şi a unui script java într-o pagină HTML pe o arhitectură client/server, conform figurii 4-17.
Fig.4-17. Schema serverului Solar

4.4. Testarea sistemelor solare termice cu captatoare solare
Procedurile de verificare a calităţii captatoarelor solare sunt: de tip, periodice şi de lot.
Verificările de tip se fac la omologarea produsului sau de ori câte ori apar modificări
constructive sau funcţionale care pot influenţa caracteristicile de calitate ale produsului. În cazul
înlocuirii materiilor prime sau materialelor componente, inclusiv a celor de protecţie , verificările
tip se execută numai pentru condiţiile tehnice care pot conduce la modificarea caracteristicilor de
calitate ale produsului.
Verificările periodice se fac la intervale de doi ani iar verificările de lot se fac pe fiecare produs
din fabricaţia curentă după cum urmează :
4.4.1. Verificările de tip, periodice şi de lot la care se supun captatoarele solare conform
standardelor româneşti
Verificarea calităţii materialelor;
Verificarea dimensiunilor;
Verificarea aspectului exterior;
Verificarea masei nete;
Verificarea pierderilor hidraulice de presiune;
Verificarea la presiune a elementului absorbant;
Verificarea rezistenţei la şocuri mecanice;
Verificarea rezistenţei la smulgere;
Verificarea rezistenţei la deformare;
Verificarea rezistenţei la şocuri termice;
Verificarea rezistenţei la îngheţ-dezgheţ ;
Verificarea etanşeităţii la ploaie ;
Verificarea comportării la temperatura maximă în stare de repaus ;
Verrificare randamentului termic ;
Verificarea acoperirilor de protecţie.
4.4.2. Determinarea temperaturii maxime în stare de repaus, în condiţii naturale

Această metodă permite determinarea temperaturii în stare de repaus a celui mai cald punct al
suprafeţei absorbante a captatorului şi determinarea curbei caracteristice în stare de repaus,
conform standardului românesc STAS 12745-89.
Determinarea temperaturii maxime în stare de repaus impune măsurarea următorilor parametri :
a) Densitatea fluxului de energie radiantă ;
b) Temperatura :
a. în stare de repaus ;
b. ambiantă ;
c) viteza aerului înconjurător ;
d) unghiul de incidenţă al tradiaţiei solare directe cu suprafaţa captatorului.
Pentru eliminarea urmelor de umezeală, captatoarele care funcţionează cu agent termic lichid se
supun acţiunii radiaţiei solare pe o perioadă de 90 de minute. După o inspecţie vizuală, se
poziţionează captatorul astfel încât unghiul de incidenţă a radiaţiei solare directe pe suprafaţa
absorbantă să fie de ±5º.
Perioada de determinare este reprezentativă dacă timp de 30 de minute parametrii măsuraţi
variază în următoarele limite :
c. densitatea fluxului de energie radiantă : ±50 W/m2 ;
d. temperatura ambiantă : ±1ºC ;
e. temperatura maximă în stare de repaus : ±1ºC ;
Curba caracteristică în stare, reprezentată de dependenţa gradientului de temperatură şi

densitatea fluxului de energie radiantă, se obţine pentru cinci valori distincte ale fluxului de
energie radiantă care trebuie să fie peste 600W /m2.
4.4.3. Metode de verificare a caracteristicilor mecanice ale captatoarelor

solare plane
4.4.3.1. Verificarea la presiunea statică a elementului absorbant
În conformitate cu standardul STAS 12625-88 elementul absorbant se verifică la o presiune
statică egală cu 1,5 x presiune maximă a agentului termic, la temperatura convenţională, pe o
perioadă de 1440 de minute, pentru captatoare solare cu agent termic gazos şi 300 de minute
pentru captatoare cu agent termic lichid
4.4.3.2. Verificarea rezistenţei la şocuri

Această metodă constă în lansarea asupra captatorului poziţionat vertical a 20 de bile de lemn
la intervale scurte de timp, pe o linie orizontală ce trece prin centrul captatorului solar. Bilele
având diametru de 29±0,5 mm şi masa de 12,75±0,5g se lansează cu viteze de 10, 15, 20 şi 25
m/s.
4.4.3.3. Verificarea rezistenţei la smulgere

Atât suprafaţa vitrată a captatorului poziţionat pe verticală cât şi elementele de prindere sunt
verificate la o forţă de smulgere pornind de la 200 Pa până la 3000 Pa,.
4.4.3.4. Verificarea rezistenţei la deformare

Verificarea constă în aplicarea unei forţe de 50 N, timp de 1 minut, în centrul geometric al
suprafeţei vitrate.
4.5. Testarea bunei funcţionări a captatoarelor solare conform standardelor

europene
Alături de testele de bună funcţionare a captatoarelor solare standardele EN prezintă şi teste de
presare mecanică şi aşa numitele teste de încărcare după următoarele proceduri:
Examinarea produsului de recepţie;
Examinarea pentru completitudine a documentaţiei de produs (desene, instrucţiuni de
instalare şi funcţionare);
Testarea absorberului la rezistenţa la compresiune a absorberului prin compresiunea
acestuia cu o forţă de 1,5 ori mai mare decât compresiunea maximă în funcţionare;
Faza de expunere, în timpul căruia colectorul este expus factorilor climatici (încercare
climatică fără o răcire a colectorului), timp de 30 de zile de expunere solară (mai mult de
4 kWh/m2/zi) şi 30 de ore de expunere solară (mai mult de 850 W/m2). Testul de
temperatură ridicată se realizează tot în timpul fazei de expunere şi este importantă şi
determinarea temperaturii de expunere;
Încercarea la şocuri interne şi externe prin răcirea colectorului cu apă rece, în interior şi
exterior, în timpul fazei de expunere;
Testul de verificare la impermeabilităţii la ploaie în timpul celor două faze de expunere
cât şi printr-un test separat la ploaie;
Testul rezistenţei la îngheţ. Acest test este omis în cazul captatoarelor solare care au ca
agent termic o mixtură cu un fluid antirefrigerator;
Testarea mecanică:
a) testarea geamului
b) testarea ramei de susţinere la o presiune de 1000 N/m2
c) testarea ramei, suportului şi geamului la comprimări de până la 1000N/m2. În mod
opţional se pot realiza şi încercări la rezistenţă, în care sfere de oţel sau fier lovesc
colectorul;
Testele sunt completate cu o inspecţie exterioară a colectorului cât şi demontarea
conform desenelor de execuţie pentru verificarea eventualelor distrugeri apărute în timpul
încărcărilor.
Testul temperaturii de stagnare, considerată fiind temperatura cea mai ridicată în condiţiile unei
densităţi de putere radiantă de 1000W/m2, temperatură ambiantă de 30°C şi viteză mică a
vântului, este important deoarece temperatura de stagnare este decisivă în alegerea materialelor
colectorului, a tehnologiei conexe şi influenţează direct procesul de transferul de căldură a
fluidului.
Acest standard este utilizat în zonele cu climă moderată şi în condiţii de referinţă cu densitate de
putere radiantă de 1000W/m2, temperatură ambiantă de 30°C şi viteză mică a vântului.
Standardul ISO-9806-2 se referă la alte două zone cu încărcări climaterice mai mari (1100W/m2
cu temperatura de 40°C şi 1200 W/m2 cu temperatura ambiantă de 40°C). Astfel, dacă în zona
moderată temperatura de stagnare a colectorului este de 200°C, în celelalte două zone climatice
sunt de 223°C respectiv 236°C.
4.6. Test privind producţia de energie a captatorului solar termic

O procedură de testare a producţiei de energie a captatoarelor solare este standardul ASHRAE
93-77/28/ elaborat în SUA. Acest standard prezintă şi procedura de determinare a pierderilor de
căldură în condiţii de întuneric.
Standardul ISO 9806-1/24/ se referă tot la procedurile de măsurare a randamentului în condiţii
de radiaţie solară.
Pentru simplificare, există posibilitatea de a reduce măsurătorile la o singură valoare
caracteristică care este producţia de energie (descriere). Astfel, cu ajutorul programelor de
simulare se poate realiza un colector teoretic eficient sau se verifică producţia de energie minimă
a colectorului ţinând cont de câteva argumente:
Valorile limită calculate diferă în funcţie de tipul instalaţiei, de amplasament, de
aliniament, de suprafaţa de colectare, de necesarul de căldură şi de detaliile instalaţiei
conform specificaţiei din proiect;
Utilizarea mai multor programe de simulare duce la obţinerea de rezultate diferite;
rezultatul obţinut cu un program de simulare este bun numai dacă sistemul a fost simulat
corect de către operator. În general, programele de simulare mai complexe necesită
experienţă din partea operatorului.
4.7. Metoda de determinare a randamentului instalaţiei solare termice

Se recomandă ca determinarea randamentului unei instalaţii solare termice să se efectueze numai
în zile însorite cu o densitate zilnică medie a fluxului total de energie radiantă de 600…700
W/m2.
Termenii specifici utilizaţi în cadrul metodelor de determinare a randamentului termic al
captatoarelor solare plane sunt prezentaţi în tabelul următor.
Nr. Termen Definiţie
1. Factor de Randamentul termic al captatorului în condiţii de stare standard
conversie când temperatura medie a agentului termic în intrarea în captator
este egală cu temperatura aerului ambiant
2. Randament termic Raportul dintre puterea termică medie utilă obţinută din captator
şi fluxul mediu de energie radiantă interceptat de aria totală a
în condiţii
captatorului în condiţii de stare standard
standard
3. Stare standard Stare de încercare a captatorului solar caracterizată prin
constanţa debitului şi temperaturii agentului termic la intrarea în
captator şi printr-o variaţie a temperaturii agentului termic la
ieşirea din captator cauzată doar de micile variaţii acceptate ale
fluxului incident de energie radiantă pe suprafaţa captatorului
Parametri de măsură ce intervin în determinarea randamentului sunt :
Densitatea medie orară a fluxului total de energie radiantă ;
Temperatura iniţială a apei ;
Temperatura finală a apei ;
Intervalul de măsurare ;
Viteza aerului înconjurător.
Aparatura utilizată în cadrul determinării:
- senzori de temperatură;
- anemometru (cu paletă, cu cupă, cu fir cald, tub Pitot);
- debitmetru ;
Acest capitol prezintă exemplul de monitorizare a unei instalaţii solare termice realizate la
Facultatea de Inginerie Electrică a Universităţii VALAHIA din Târgovişte.
Elementele componente ale instalaţiei solare termice de preparare a apei calde sunt prezentate
schematic in figura 3-14, astfel:
captator solar plan pentru lichide;
rezervor de acumulare a apei calde cu schimbator de caldură;
staţie de pompare a agentului termic în circuitul primar, CIRCO 4;
vas de expansiune;
robinete şi supape de siguranţă;
conducte de vehiculare a agentului termic şi a apei calde menajere.
Fig.3-14. Instalaţia solară termică pentru producerea apei calde menajere

Funcţionarea eficientă a acestei instalaţii poate fi controlată automat sau manual prin intermediul
unui regulator diferenţial de temperatură comandat de un microprocesor.
Algoritmul următor stabileşte metoda de determinare, în condiţii naturale, a randamentului
termic al instalaţiei de preparare a apei calde de consum cu ajutorul energiei solare.
În cazul în care instalaţia funcţionează cu sau fără consum, randamentul termic global este:
1 N
η g = ∑ η yz ⋅ I z (3.6.1)
I z =1
Qz
η gz = Tz
şi Qz = mz ⋅ c ⋅ (t fmz − t imz )
3600 ⋅ AT ∑ I h
h =1
Randamentul termic util este:

1 N
ηu = ∑ η uz ⋅ I z
I z =1
(3.6.2)
Quz
ηz = Tz
şi Quz = mz ⋅ c(t fmz − 30)
3600 ⋅ AT ∑ I h
h =1
unde:
ηu - randament termic util;
ηuz - randament termic util zilnic;
ηg - randament termic global;
ηgz - randament termic global zilnic;
I ( W/m2) - densitatea medie a fluxului total de energie radiantă pe perioada de
determinare;
Iz ( W/m2) - densitatea medie zilnică a fluxului total de energie radiantă pe perioada
de determinare;
Ih ( W/m2) - densitatea medie orară a fluxului total de energie radiantă;
Qu (J) - cantitatea de căldură utilă acumulată în rezervor în perioada de
determinare;
Quz (J) - cantitatea de căldură utilă acumulată în rezervor într-o zi;
AT (m2) - aria totală de captare a instalaţiei;
N (zile) - perioada de determinare;
Tz (ore/zi) - număr întreg de ore de determinare într-o zi;
mz (kg) - masa de apă din rezervorul de acumulare;
c (J/(kg °C) - căldura specifică a apei la temperatura medie a acesteia;
timz (°C) - temperatura iniţială medie a apei din rezervorul de acumulare;
tfmz (°C) - temperatura finală medie a apei din rezervorul de acumulare;
Randamentul instalaţiei solare termice e influenţat de mărimea suprafeţei de captare. Când
randamentul scade sub 30-35% instalaţia e ineficientă.
Pierderile termice se datorează faptului că elementul absorbant are o temperatură ridicată
"saturată" refuzând asimilarea simultană a întregii cantităţi de căldură rezultată din transformarea
energiei luminoase în energie calorică. Pierderile optice rezultă din reflexii la suprafaţa
elementului reflector respectiv absorbant. Gradul de înclinare e determinant pentru randament.
Prin murdărire se pierde 10% din energia absorbită. Stratul de acoperire reduce convecţia.
Elementul de absorbţie e selectiv reducând pierderile prin radiaţie.
BIBLIOGRAFIE
[1] Willi Vaaßen, Standards as a Basis for Quality in the PV sector, TÜV Immissionsschutz und
Energiesysteme GmbH
[2] Miguel Alonso Abella, Faustino Chenlo Romero, Testing PV grid connected inverters,
CIEMAT PVLabDER, Madrid
[3] N. Olariu, F. Ispas, A. Ivan, D. Leţ, G. Măntescu, E. Văduva, L. Olteanu, Testing results of
the first romanian BIPV application, 19th European Photovoltaic Solar Energy
Conference and Exhibition, 7-11 June 2004, Paris, France
[4] ∴∴∴Proiect ICOP –DEMO, Building Integration of Solar Technology, Universitatatea
VALAHIA din Târgovişte în parteneriat cu WIP, Germania

CoFoTerm - Raport - Tehnic - Etapa1 B PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CoFoTerm - Raport - Tehnic - Etapa1 B PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Program CEEX

UNIVERSITATEA VALAHIA DIN TÂRGOVIŞTE

COMITETUL ELECTROTEHNIC ROMÂN

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAŞOV

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM

INSTITUTUL DE CERCETĂRI ŞI MODERNIZĂRI ENERGETICE

INSTITUTUL DE CERCETARE ŞI PROIECTARE PENTRU

S.C. ALFA-BIT S.R.L.

RAPORT ŞTIINŢIFIC DE ETAPĂ

Etapa I a proiectului “COMPLEMENTARITATEA SURSELOR FOTOVOLTAICE ŞI A

CAPITOLUL 1 prezintă o scurtă introducere referitoare la utilizarea surselor regenerabile de

STUDII PRIVIND DEZVOLTAREA METODELOR ŞI TEHNICILOR

Standardizarea contribuie la accelerarea introducerii acestor tehnologii pe piaţa schimbului de

2.1. Standardizarea în domeniul solar electric

2.1.1. Standarde generale în domeniul solar electric

DIN 5034-2 Daylight in interiors; principles.

IEC 61725 Analytical expression for daily solar profiles

STANDARD DOMENIU DE APLICAŢIE

2.1.3. Standarde pentru sisteme fotovoltaice

Această categorie cuprinde diferite moduri de supervizare a funcţionării, de planificare şi

STANDARD DOMENIU DE APLICAŢIE

2.1.4. Standarde pentru alte componente ale sistemelor fotovoltaice

2.1.5. Standardele ASTM în domeniul solar electric

STANDARD DOMENIU DE APLICAŢIE

Standardizarea contribuie la accelerarea introducerii acestor tehnologii pe piaţa schimbului de

2.1.6. Standardelor europene din domeniul solar electric, adoptate

STANDARD DOMENIU DE APLICAŢIE

2.1.7. Specificaţii pentru utilizarea energiilor regenerabile în electrificarea

Documentul oferã o abordare iniţialã a seriei de sisteme de electrificare descentralizatã ruralã,

A2. Results expected from the process of system design

A3. Contractual framework governing the relationships involved

A3. Contractual Framework governing Relationships Involved

A4. Quality Assurance for Project Design and Implementation

B1. Architecture of electrification systems

B5. “Rules for data acquisition”

B7. Guidelines for Operation, Maintenance and Renewal

C1. Photovoltaic array

C2. Building-integration of Photovoltaic Arrays

C4. Electrogenerator set

D1. Methods for Characterising Needs

D4. Typical Functional Description of a Public Service Electrification System: Micro

D5. Typical Functional Description of a Public Electrification System: Micro grids

2.1.8. Integrarea panourilor fotovoltaice în clãdiri şi standardizarea

2.1.8.1 Probleme generale

In ultimii ani, numãrul instalaţiilor fotovoltaice integrate în clãdiri a crescut, stimulat de un

2.1.8.2. Prevederi ale standardului: “Integrarea în clãdiri a panourilor

b) Reguli privind siguranţa

c) Reguli privind mentenanţa acoperişului sau a faţadei

d) Reguli privind siguranţa echipamentului

e.2) Efectul variaţiilor de temperaturã şi umiditate

e.3) Efecte generate de sarcinile care acţioneazã

e.4) Solicitãri combinate

e.5) Siguranţa în caz de impact

e.6) Protecţia la foc

f) Reglementãri privind condiţiile de locuit

f.1) Permeabilitatea aerului

f.2) Rezistenţa la apã

f.3) Confortul higrotermic

f.4) Confortul acustic

f.5) Aspect exterior

g) Sãnãtate. Comportarea componentelor fotovoltaice nu trebuie sã emitã în condiţii normale

2.2. Standardizarea în domeniul solar termic

Fig.2-2. Sistem solar termic pentru locuinţe Fig.2-3. Piscina incălzită