Frica, parazitul care ucide

 Livia Bonarov  Psihologie, Sanatate, The time is now  3 martie 2014 16 minute

O sa va prescriu acum, dragii mei, cea mai simpla si eficienta reteta eliberata
vreodata. O reteta universala. Vreti sa fiti sanatosi? Vreti sa aveti succes? Vreti
sa aveti o viata implinita, fericita, relatii armonioase si orice altceva va doriti?
Reteta e atat de simpla: trebuie sa aveti CURAJ si atat. Curaj sa renuntati la tot
ce v-a impiedicat pana acum sa obtineti tot ce va doriti si curaj ca de acum
incolo sa actionati spre a obtine.

Ce v-a impiedicat pana acum? Frica. Frica este un parazit care ucide. Este un

fapt demonstrat stiintific. Frica de boala ucide mai repede decat boala in sine.
Inversul efectului placebo, efectul nocebo este chiar mai puternic, devastator de
puternic. Ceea ce credem, convingerile pe care le avem, nascute din frica, ne
distrug viata mai repede decat orice altceva. Daca un medic, in care pacientul
are mare incredere, ii spune acestuia ca mai are cateva luni de trait si ca sufera
de o boala incurabila, pacientul isi va instala acest gand si frica il va ucide mai
repede decat boala in sine. Fiindca boala nu exista, de fapt. E doar o
materializare energetica, iar acest proces poate fi reversibil: asa cum l-am creat,
daca devenim constienti de mecanismul prin care l-am creat, la fel de bine il
putem demonta.

Inelia Benz, laolalta cu multi oameni care au ales o noua paradigma spirituala,
considera ca frica este energia fundamentala a intunericului. Altii spun ca
frica este, de fapt, singura forma de intuneric. Maestrul nostru spiritual
autohton, Zamolxe (si nu numai el), spunea ca intunericul nici nu exista, de
fapt. De asta afirm eu ca nici bolile nu exista. Intunericul nu este decat absenta
luminii. Asadar, toate povestile nascocite de religii, precum iadul, precum
demonii, precum toate manifestarile negative, diavolesti, satanice, nu sunt decat
nascociri create din si de frica. O minte infricosata naste demoni si traieste o
viata de cosmar, o viata falsa, ireala, in compania lor.

Acesti demoni ne bantuie zilnic, prin toate manifestarile fricii din noi. Ganditi-
va o clipa, profund, de ce va este frica. Toate motivele noastre de frica ne fura
un pic cate un pic viata, la propriu. Pentru ca ne mananca energia vitala: frica
este energie si se hraneste cu energie. Ne vampirizeaza, pur si simplu. Ne fura
bucuria, libertatea, ne scurteaza viata, ne impiedica sa avem succes, sa ne
manifestam pe noi insine, sa iubim, sa ne vindecam, sa exploram realitatea, sa
indraznim, sa ne adaptam la schimbare, la nou, sa cream, etc.

Frica, la propriu, este un parazit energetic. Se fixeaza in mental si de acolo

se hraneste cu energia noastra. Ca orice parazit, elimina „toxine”, care ne
imbolnavesc, in timp ce ne devoreaza. Aceste „toxine” devin, in timp, blocajele
care ne impiedica sa ducem o viata sanatoasa, implinita, echilibrata, adaptata
realitatii, plina de iubire si succes.

Exista ceva mult mai rau decat moartea: frica. Frica de moarte ne duce mai
repede catre moarte. Frica de actiune ne blocheaza in vieti goale. Frica de iubire
ne rupe de noi insine si de ceilalti. Frica de boala ne imbolnaveste mai repede
decat orice virus cunoscut. E necesar sa constientizam profund ca ceea ce traim,
realitatea fiecaruia, povestea de viata a fiecaruia dintre noi, cu succesele si
insuccesele sale, sunt create de noi insine, fie din iubire, fie din frica.

Iubirea iti da curaj sa infrunti orice, sa fii fericit cu tine insuti in absolut orice
conditii de viata, sa creezi. Frica te blocheaza sa traiesti bucuria chiar si atunci
cand ai toate motivele sa te bucuri, fiindca apar nesiguranta, indoiala, demonul
gandului: „Dar daca…”. Avem nenumarate exemple de oameni curajosi, care si-
au depasit conditionari grave, de tipul infirmitatilor, handicapurilor, reusind sa
duca o viata fericita, abundenta, devenind un exemplu pentru ceilalti si
contribuind astfel la aceasta lume, nu ramanand dependenti de ajutorul altora.
Avem nenumarate exemple de oameni puternici care au esuat si nu si-au mai
revenit din cauza ca nu si-au putut infrunta si demonta propriile frici si au ramas
dependenti de anumite obiceiuri.

Nimeni nu este scutit de frica. Oricat te-ai dezinfecta, nu poti trai intr-un glob de
cristal. Venim zilnic in contact cu bacterii, cu virusi, care pot fi potential fatali.
Tocmai de aceea nu trebuie sa ne ferim, cu frica, cu atat mai putin sa ne invatam
copiii sa se fereasca si sa se teama. Suntem dotati cu un sistem imunitar perfect
adaptabil, care poate infrunta si infrange orice. Trebuie doar sa avem incredere
in el si sa-l lasam sa-si faca treaba. Fiindca ce nu te omoara te face mai puternic,
iar asta este insasi legea evolutiei: sa devenim mereu altii decat am fost.

Unii spun ca frica de moarte este sursa voalata a tuturor celorlalte forme de
frica. Eu as spune ca frica de necunoscut este izvorul tuturor fricilor. Hai sa
gandim logic: de ce ne putem teme? Doar de ceva ce nu stim, corect? Ne temem
mereu de ceva ce nu stim, nu stim cum va fi, cum ne va afecta, ce vom trai, cum
ne vom simti, cum ne vom schimba, samd. Si vrem sa stim, vrem asigurari. Dar
nimeni ne ne poate pregati pentru necunoscut, pentru ceva ce inca n-am
experimentat, pentru surpriza, pentru confruntarea cu noi insine, care ne
transforma. Fiecare noua experienta ne transforma si moare mereu un vechi
„eu” si se naste unul nou, mai evoluat, mai experimentat. Impiedicam aceasta
„nastere” a noului eu din cauza ca ne este frica sa devenim altceva decat suntem
si ne-am obisnuit sa fim, ne e teama sa invatam ceva nou, care ne schimba, sa
facem altceva decat ne-am obisnuit. Daca am refuza schimbarea si adaptarea din
frageda pruncie, atunci toata viata ne-am tari de-a busilea si am continua sa ne
sugem degetul.

Inlocuieste frica de necunoscut prin curiozitate

Viata, in sine, e o calatorie in necunoscut. Asta e esenta ei. De o astfel de

calatorie nu poti decat sa te bucuri, entuziasmat de surpriza necunoscutului, sau
sa te temi, imaginand mereu scenarii periculoase. Daca pruncul s-ar teme mereu,
in mintea sa, de faptul ca va cadea si se va lovi, n-ar mai incerca iar si iar sa se
ridice in doua picioare si sa mearga. Copilul nu gandeste astfel, fiindca nu are
mintea astfel antrenata, nu are informatii despre pericol, asa ca, instinctiv,
continua pana reuseste. Plange in mod firesc atunci cand cade, isi sterge
lacrimile, apoi rade si continua sa incerce. Adultul are o groaza de informatii
setate in mintea sa, instalate de educatie, mass-media, etc, samd, asa ca nu mai
reactioneaza ca un copil, si adeseori, cand cade, nu se mai ridica, abandoneaza,
nu mai incearca. Ba chiar incepe sa se „protejeze” de posibile esecuri si nu mai
incearca deloc sa exploreze necunoscutul, cautand mereu zona de confort.
Iar zona de confort este cea mai crunta himera.

Zona de confort este zona obisnuintelor noastre. Acolo ne simtim comod si in

„siguranta”, chiar daca suntem profund nemultumiti, nefericiti, bolnavi. Ca sa
iesi din zona de confort trebuie sa iti infrunti frica, asadar sa te infrunti pe tine
insuti, fiindca tu ai creat frica. Asta e singura lupta pe care o aveam de purtat in
aceasta viata, lupta cu noi insine. Nimeni si nimic nu ne poate impiedica sa
credem si sa incercam imposibilul. Asa au reusit oamenii sa transforme ce era
considerat „imposibil” in posibil. Asta este singura forma de „miracol” din
aceasta realitate.

„Nu trebuie sa ma tem. Frica este ucigasul mintii. Frica este moartea cea mica,
aducatoare a anihilarii complete. Voi infrunta frica. O voi lasa sa treaca peste
mine si prin mine. Si dupa ce va fi trecut, ma voi intoarce si voi privi in urma ei.
Pe unde a trecut frica, nu va mai fi nimic. Numai eu voi ramane.” (Bene
Gesserit: Litania impotriva fricii, din cartea „Dune”)

Iubirea este manifestarea luminii, a divinitatii, a esentei din care suntem creati.
Frica este manifestarea intunericului, este anti-creatia. Atat iubirea, cat si frica,
singurele sentimente/emotii din care izvorasc toate gandurile si actiunile
noastre, sunt forme de energie. Energia iubirii este o expansiune creatoare.
Energia fricii este e o contractie limitativa. Frica sufoca, la propriu. Ganditi-
va, ce se intampla atunci cand va temeti? Simtiti ca va sufocati, ca respirati mai
greu, ca vi se pune un nod in gat, arterele vi se ingusteaza, muschii se contracta.
Dar cand simtiti iubire? Atunci traiti cu deplina incredere, respiratia este
profunda si relaxata, muschii sunt complet relaxati, iar arterele se largesc,
asigurand un flux optim de sange. Iubirea deschide, largeste, frica inchide,
ingusteaza.

Oamenii care se tem isi limiteaza actiunile, incercand sa evite ceea ce le

provoaca teama. In cazuri extreme, devin incapabili sa se miste, sa vorbeasca, sa
actioneze, ca si cum ar fi paralizati, de altfel exista si vorba „a paraliza de frica”.
Oamenii care au incredere se misca liber, vorbesc fluent si au curaj sa mearga
unde vor si sa faca ce vor in viata.

Toti crestem cu frici inoculate, frica e o parte din experienta noastra

umana. In copilarie, am fost invatati sa nu facem asta sau aia, altfel vom fi
pedepsiti. Sau am avut experiente traumatizante pe care nu vrem sa le
retraim. Frica noastra primordiala este legata de supravietuire. E
programata in corpul nostru, de aceea suntem dotati cu instincte. Cand suntem
coplesiti de manifestarea unei energii, a unui eveniment sau a unei situatii de
viata, corpul si sufletul reactioneaza prin eliberarea fricii, incercand astfel sa
blocheze ceea ce ne copleseste sau sa ne ajute sa evadam de acolo. Toate
actiunile noastre se bazeaza pe aceasta dualitate primitiva de iubire si
frica. Intreaga noastra existenta se bazeaza pe frica. Ne temem de atat de
multe: de moarte, de dezaprobare, de neacceptare, de pedeapsa, de vina, de
excludere, de conflict, de boli, de esec, etc.

Manifestarea fricii in corp

Frica este o energie care contracta. In corp, se manifesta in mod evident, la

nivel muscular. Frica si trauma se stocheaza in muschi. Energia experientei
traumatizante, energia fricii se instaleaza in muschi, avand ca efect o contractie
permanenta sau o tensiune in muschiul respectiv. Dupa o vreme, corpul se
obisnuieste cu acea contractie si nu mai trasmite semnale de durere, iar noi
ramanem toata viata cu acea contractie, cel mai adesea in mod inconstient. De
aceea masajul este extrem de benefic, detensionand muschii incordati din cauza
energiei stocate a fricii. Toate tehnicile de vindecare pornesc de la relaxare
musculara si respiratie profunda, libera.

Tot ce facem devine, pana la urma, un obicei. Obiceiul este acea energie care
se tot repeta. Cu cat se repeta mai mult, cu atat creaza un tipar, un sablon al
existentei noastre. Cu cat devine mai puternic acest sablon, cu cat creste
intensitatea, prin repetare, a energiei care alimenteaza acest sablon, cu atat mai
hotarat va curge intreaga noastra energie directionata prin canalul creat de acest
sablon. In acest mod putem constientiza cum si unde ne canalizam energia
vitala. Frica este si ea un obicei, unul nedorit. In istoria omenirii, frica pentru
supravietuire a devenit un obicei extrem de puternic, fiind necesar existentei.
Fricile pe care ni le-am creat singuri, de-a lungul vietii, sunt mai usor de
anihilat, desi procesul in sine poate fi dificil sau de durata.

Precum spuneam, frica se stocheaza in muschi, dar nu numai, poate sa se fixeze

in orice alta parte a corpului. Acupuntura este foarte eficienta in acest sens, ca
metoda de vindecare si de re-fluidizare a energiei. Frica creeaza blocaje
energetice, astfel incat noi nu mai dispunem de intregul potential al energiei
noastre vitale. De aceea ne imbolnavim, de aceea simtim ca nu mai avem putere,
speranta, de aceea suntem paralizati in a actiona sau amanam mereu. Ganditi-va
ca energia noastra este limitata, oricum. Frica blocheaza mare parte din aceasta
energie. E ca si cum am porni la drum cu o masina careia nu i se alimenteaza
bine acumulatorul. Alimentarea energiei noastre, purificarea sa, reciclarea sa se
fac de la sursa. De exemplu, prin somn. Sau prin tehnicile de meditatie. Sau prin
constientizarea sentimentelor de iubire si de compasiune profunda. Atunci ne
„depasim” pe noi insine, ego-urile noastre, fiindca ele creeaza si intretin frica,
ne de-conectam de povestea/identitatea noastra si ne conectam la tot ce exista,
prin noi si mai presus de noi. Tehnicile de vindecare ne pot ajuta sa eliminam
efectele fricii din corp, ne pot ajuta sa ne relaxam muschii, de pilda. Dar sunt
absolut ineficiente sa ne rezolve intr-adevar problemele, daca noi re-cream
mental, producem din nou, sub forma de obicei, aceleasi si aceleasi frici.

Meridianele energetice sunt un sistem de canale energetice subtile, din

corp, numite si nadi. Nadi-urile sunt ca niste mici rauri (canale energetice) care
curg prin intregul nostru corp, furnizand energia vitala necesara fiecarui organ si
fiecarei celule. Frica va crea contractii, blocaje, in nadi-uri. Diferite frici vor
crea contractii in diferite parti ale corpului. Cand un astfel de canal energetic
(nadi) este contractat si ramane astfel, fluxul de energie care trece prin el se
micsoreaza din ce in ce mai mult, imputinand astfel energia care ajunge la
organe si celule. Respectivele organe si celule incep sa-si piarda imunitatea si
devin mult mai vulnerabile la microbi si la virusi. Urmeaza dureri si boli. Iar noi
incepem sa luam medicamente care sa ucida microbii si virusii, vitamine,
ierburi, samd, ca sa furnizam organismului forta si hrana dar, cu toate acestea,
organele si celulele vor ramane vulnerabile si slabite.
 Frica este calea catre intuneric. Frica duce la furie. Furia duce la ura. Ura
duce la suferinta.

Ne pot ajuta, precum spuneam, tehnicile de vindecare, de relaxare: masaj,

acupunctura, etc. Dar ele vor trata efectele, vor ameliora pe moment starea
organelor si celulelor, fiindca vor detensiona nadi-urile blocate si vor fluidiza
energia care circula prin ele. Ca rezultat, ceva mai multa energie va ajunge la
organele si celulele slabite si bolnave, ne vom simti mai bine pe moment sau
imediat dupa aceea, dar cauza ramane. Continuand sa gandim la fel, sa actionam
la fel, aceleasi frici ne vor bloca aceleasi canale energetice si organele vor
continua sa aiba de suferit din ce in ce mai mult. Cauza profunda, de baza, sursa
imbolnavirii este energia fricii care a blocat, prin contractie, fluxul energiei
noastre vitale.

Va reamintesc ca frica actioneaza ca un parazit. Vindecarea totala inseamna sa

constientizam sursa contractarii care a ingustat canalul energetic ce hranea
corespunzator organul imbolnavit intre timp. Sa ne constientizam frica. S-o
relaxam, s-o punem la indoiala, s-o alungam. Numai asa se va elibera din nou
fluxul energetic, numai asa va reveni la normal. Absolut toate problemele pe
care le avem in viata – fizice, emotionale, mentale – sunt rezultatele fricilor
noastre.

Renunta la frica

Trebuie sa constientizam ca, de ce ne temen, aia atragem. Romanul are o vorba

inteleapta: „De ce ti-e frica, nu scapi.” Frica este o emotie, o forma de energie,
si atunci cand eliberam/emitem aceasta energie, ea atrage energii asemanatoare,
de aceeasi frecventa. Frica este o energie negativa si creeaza situatii negative de
viata. „Ce semeni, aia culegi.” Trebuie sa constientizam ca, temandu-ne, vom
atrage si mai multa frica, vom atrage toate energiile similare si conectate cu
frica. Ba mai mult, vom atrage persoane similare si ne vom „hrani” si mai mult
fricile impreuna. De aceea suntem sfatuiti sa ne inconjuram de persoane
optimiste, pozitive, curajoase, luminoase, de succes. De aceea e bine sa luam
astfel de persoane ca model si sa nu-i ascultam pe cei care ne hranesc fricile. E
atat de simplu: persoanele curajoase vor insufla curaj, persoanele optimiste vor
elibera in jurul lor energia sperantei, pe cand fricosii vor emana si vor induce
doar griji nefondate si temeri.

E absolut necesar sa ne schimbam obiceiurile, obiceiurile negative. Vizualizati o

lumina expansiva in zonele afectate ale corpului. Cand va temeti de ceva sau nu
indrazniti sa faceti ceva, creati incredere in dvs, hraniti increderea care va
invinge energia negativa, emotia negativa. Cum? Ganditi! Ganditi logic,
constient, puneti la indoiala si demontati-va motivele de frica, le veti descoperi
pe toate nefondate, daca le observati atent. De ce va puteti teme, in mod serios si
justificat? De boala, de moarte? Pai, nu va e clar ca oricum veti muri, mai
devreme sau mai tarziu, si asta e un fapt cat se poate de concret si sigur? Atunci,
ce rost are sa traiti rastimpul asta in teama? Va e frica de esec, pe plan material
sau amoros? Va temeti de pierdere? Pai, am venit pe lumea asta goi si vom
pleca fara sa luam nimic cu noi. Am venit singuri si vom pleca singuri. Atunci,
de ce ne-am teme? Oricat de cumplite ar fi circumstantele in care un om a ajuns
sa traiasca, creandu-si inconstient o realitate negativa, el tot poate fi liber si pe
deplin fericit in interiorul sau, daca incepe sa gandeasca astfel, tot ii raman
nenumarate motive de bucurie, mult mai autentice decat dependenta de lucruri,
persoane, samd., tot poate gasi motive de bucurie in absolut orice: intr-un
zambet, intr-o frunza, intr-o adiere, intr-un rasarit de soare, etc. Daca uitam asta,
tot restul e inutil. Tot restul e doar o dependenta extrem de dureroasa care ne
umple de frica de a nu pierde nimic. Nimic din ce nici macar n-avem sau oricum
nu putem pastra.
 Frica este inchisoarea mintii tale

Exista multe tehnici de alungare a fricilor, dar cea mai eficienta este aceea de a
gandi constient, de a analiza si de a pune la indoiala frica, in timp ce ne
vizualizam pe noi insine ca fiind o fiinta care radiaza lumina. Fiintele care
radiaza lumina nu se tem de nimic. Ele au incredere in sine si in puterea divina
din interiorul lor. Amintiti-va ca frica este o energie care contracta. Daca sunteti
atenti si o observati, puteti simti asta. Dati drumul contractiei constient, inlocuiti
teama cu lumina. E ca si cum ati aprinde o lanterna intr-o camera intunecoasa.
Lasati emotiile negative sa se scurga in mod constient, ca si cum din acea
camera ar tasni diverse creaturi urate: gandaci, etc. Lasati lumina sa curga si sa
inlature intunericul si frica va disparea de la sine. Dati drumul contractiei si
limitarii care va sufoca. Acordati-va timp, cu rabdare, concentrare, determinare.
Nu-i usor sa renuntam la un obicei negativ, ne trebuie multa rabdare.

Atentie! Noi cream frica din cauza legii minimei rezistente. Nu-i deloc

nevoie de energie suplimentara, nu ne consuma deloc energia atunci cand
continuam s-o lasam sa curga in directia unui obicei pe care ni l-am instalat. Nu
implica in mod constient si activ constiinta noastra. In mod inconstient am creat
teama. Teama, odata creata, se instaleaza, contracta nadi-urile si ne mananca
energia ca un parazit. Ne trebuie energie suplimentara, efort constient, ca sa
scapam de parazit, implicit de frica, cat si de obiceiuri proaste. Ne trebuie multa
energie ca sa redirectionam constient energia sa nu mai hraneasca parazitul, sa
nu mai perpetueze obiceiul prost. Unul dintre cele mai proaste obiceiuri posibile
este sa ne facem griji si sa nu actionam spre a le inlatura si anihila.

Suntem niste fiinte tare lenese, fiindca ne lasam viata condusa si dominata de
obiceiurile pe care ni le formam. Practic, ajungem sa traiasca obiceiurile in
locul nostru, iar noi traim prin ele experiente extrem de limitate. Ajungem sa
traim doar prin putina energie care ne ramane dupa strangularea, contractia
fricii, dupa ce frica insasi se hraneaste. Obiceiurile pot fi schimbate, dar cine
are curaj sa-si infrunte fricile? Sa se confrunte sincer cu sine? Presupunand ca
suferiti de o boala incurabila, in termeni medicali, asta inseamna ca toate zilele
care v-au ramas de trait trebuie sa le traiti in intuneric si tristete? Fie si numai o
zi daca va ramane de trait, puteti gasi infinite motive s-o traiti in lumina si
bucurie.

Nimeni nu-si infrunta fricile de buna voie, voluntar, in mod normal, de asta
evitam lucrurile de care ne temem. Depinde numai de noi sa ne luam viata in
propriile maini si s-o schimbam in bine. Depinde de noi sa intelegem ca fricile
ne intuneca viata, ne creeaza necazuri si ne impiedica sa traim viata la maxim si
sa ne bucuram de ea. Cea mai simpla cale e sa ne victimizam, sa ne
autocompatimim, sa ne plangem, sa ne para rau ca traim ceea ce traim, in loc sa
punem mana si sa ne schimbam obiceiurile, sa ne anihilam fricile. Putem face
asta daca incepem sa aplicam expansiunea. O puteti aplica in toate situatiile si
circumstantele vietii dvs. Va puteti alege metoda potrivita, stiind ca energia
expansiva va va elibera mereu si va va imbunatati considerabil viata.

Nu exista vinovati

Frica este singurul lucru, singurul intuneric care ne impiedica sa experimentam

iubirea. Iar iubirea este insasi esenta fiintei noastre, a existentei. Ma refer la
iubirea neconditionata, nu la „te iubesc daca si tu ma iubesti”, atitudine care se
bazeaza tot pe frica, pe teama ca nu vei obtine ce-ti doresti. Ego-ul se teme
mereu, de aceea ego-ul va cauta mereu ceva, in afara, pe care sa dea vina,
prin care sa-si justifice frica. Astfel, ego-ul ne impiedica sa vedem ca sursa
fricii se afla adanc inradacinata in noi insine, ca frica este un zid care ne
impiedica sa ajungem in contact cu adevaratul nostru sine, cu adevarata noastra
natura, care este iubirea. De aceea este nevoie sa privim adanc in noi insine si sa
daramam acel zid de protectie, sa renuntam la defensive, victimizare si
justificari. Trebuie sa ne reconectam cu adevaratul nostru sine, cu adevarata
noastra natura divina care radiaza iubire infinita si neconditionata. E nevoie sa
cedam, sa ne „predam” si sa avem totala incredere ca sa putem renunta la frici si
pentru a le anihila.

Societatea in care traim si intreaga lume se bazeaza pe frica si

neincredere. Oare nu ne-ar fi mai bine daca am avea incredere unii in altii?
Frica atrage si mai multa frica si devine distructiva. Increderea atrage si mai
multa incredere si devine constructiva. Prin incredere am duce o viata mult mai
sanatoasa, avand in vedere ca sursa bolilor e frica si de ce ne temem exact aia
atragem.

E timpul nu doar sa aflam adevarul si sa invatam altceva decat am fost obisnuiti

sa credem orbeste, ci sa si practicam renuntarea la ego, alegand increderea in
sine si in natura noastra divina. De atatea secole traim cu totii in frica. E timpul
sa renuntam la ideea ca trebuie sa fim cei mai buni, cei mai puternici, cei mai
bine adaptati, sa renuntam la eforturile colosale de a fi perfectionisti, altfel vom
esua mereu, intr-un fel sau altul. E timpul sa renuntam la vina si la vinovati. E
timpul sa incetam sa mai credem ce ne spun altii, sa renuntam la vechile noastre
credinte si convingeri, pe care le-am adoptat din teama de a nu fi exclusi dintr-
un grup, dintr-o comunitate, din societate. E timpul sa renuntam la toate aceste
frici si sa avem deplina incredere in natura noastra divina, in iubirea divina, prin
care suntem toti interconectati. E timpul sa gandim si sa realizam ca toate fricile
noastre nu sunt decat niste iluzii mentale, care n-au nicio baza si niciun
fundament reale. Singura realitate este natura noastra divina, acesta e singurul
adevar in care trebuie sa credem si in care trebuie sa avem deplina incredere.
Stiti de ce se spune ca „pe lumea cealalta” nu exista „nici durere si nici suspin”?
Fiindca n-are cine sa le creeze, fiindca in stare spirituala pura nu exista frica.