Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Atât pietrele preţioase, cât şi metalele nobile îşi au originea legată (ca a tuturor
mineralelor cunoscute în natură), de procese geologice complexe petrecute în
scoarţa terestră cu zeci şi chiar sute de milioane de ani în urmă.
Pietrele preţioase şi semipreţioase se zgârie destul de greu, dar, dacă sunt lovite
puternic, se pot sparge cu uşurinţă.
Pietrele prețioase
Briliantul este un diamant asupra căruia a fost aplicată tăietura care poartă
acelaşi nume, adică “tăietura în briliant”. Acest tip de tăiere a diamantului a
apărut în secolul XV şi se datorează lui Peruzzi din Veneţia şi lui Ludovic von
Berquem din Brouges. Mai există şi varianta cum că acest tip de tăietură ar fi
fost inventat de cardinalul Mazarin.
Diamantul se taie în briliant când are toate fețele lustruite pe toate părțile. Se
mai poate tăia în rază, tablete, picătură și piramidă. Dacă piatra chiar e briliant,
se poate verifica cu o lupă.
Pe piarta perfect curăţată, lăsăm să cadă o picătură mică de apă. Dacă este
briliant, picătura rămâne perfect rotundă. Dacă nu, picătura se lăţeşte pe loc.
Dacă stă ziua la soare, diamantul devine fosforescent în întuneric. Iar dacă este
frecat în întuneric cu o bucată de postav (țesătură de lână groasă), acesta
luminează.
Mai nou, există o tăietură în briliant care are 72 de faţete, iar razele se reflectă în
opt puncte, ceea ce amplifică scânteierea lor.
Însă nu toate diamantele ajung briliante. Unele nu pot fi tăiate astfel din cauză
că sunt mici, imperfecte, sau au o culoare închisă.
Pe lângă tăierea în briliant a diamantelor, mai există şi alte forme de şlefuire sau
tăiere a lor, iar cele mai comune sunt:
Efectele tămăduitoare pe care le are smaraldul asupra celui care îl poartă sunt
cunoscute din antichitate. Astfel, se spune că smaraldul întăreşte memoria,
tratează arsurile stomacale şi ulcerele gastrice; mai e folosit şi în tratamentul
bolilor de ochi, de inimă, sau ale vezicii biliare.
Cele mai frumoase smaralde sunt păstrate în tezaurul din Istambul, la Palatul
Topkapî şi în tezaurul fostului şah al Iranului.
De obicei, smaraldul este montat în bijuterii din aur, ca piatră cantrală, solitară.
Culoarea safirului mai poate fi, pe lângă cea albastră, şi verde, galben, violaceu,
incolor (leucosafir), portocaliu sau roz – portocaliu (pad – paradscha). Safirul
lasă urmă albă.
Corindonul este un mineral aflat pe scara durităţii, sau scara lui Mohs, pe
poziţia 9, ocupând locul doi după diamant, deoarece mineralul Moissanit , cu
duritate 9,25 (foarte rar întâlnit în natură) nu este luat în considerare. Abia în
secolul al XIX-lea s-a descoperit că safirul şi rubinul sunt varietăţi ale
corindonului.
Mai putem recunoaşte rubinul dacă privim piatra prin transparenţă. Se observă
nişte steluţe luminoase, care se deplasează în timp ce rotim nestemata. Această
proprietate se numeşte asterism şi se datorează existenţei unor alte minerale sub
formă de fibră, îndreptate în toate direcţiile.
Pietre semiprețioase
Topazul este una dintre cele mai frumoase şi mai apreciate pietre, aflându-se,
pe scara durităţii (denumită şi “scara lui Mohs”) pe poziţia 8 – o poziţie înaltă.
Este o gemă transparentă şi, de obicei, conţine incluziuni care pot fi cu două
faze în formă de lacrimă (conţin o bulă de gaz şi lichid) sau cu trei faze (formate
din gaze, lichid şi cristale mici la un loc).
Denumirea provine din sanscrita, ”tapas” Însemnând foc, sau de la numele
insulei Topazos din Marea Roșie.
Culoarea acestei pietre este violet deschis până la închis, sau roșu – violet, fiind
transparent și translucid și având un luciu sticlos. Rocile – gazdă ale ametistului
sunt cele metamorfice, filoane hidrotermale și aluviuni.
Se credea că cel care poartă la el ametist este ferit de vrăji și de magie neagră.
De asemenea, el întărește voința, echilibrează metabolismul, tratează insomniile
și nevralgiile.
Pe lângă forma și strălucirea deosebită, granatul mai are două calități esențiale:
duritatea și adaptabilitatea.
La începutul erei romane, granatul era foarte căutat pentru calitățile sale
protectoare, dar și pentru forma sa naturală, nu prelucrată, de grăunte.
Granatul a cunoscut cea mai mare popularitate în secolul XX, când a devenit
celebru odată cu descoperirea neașteptată a noilor culori, și mai ales a celei
oranj.
Acvamarinul este una dintre cele mai cunoscute geme, fiind foarte apreciată în
Evul Mediu. Culoarea ei este albastru – deschis, până la închis, sau verde –
albăstrui. Acvamarinul este transparent, translucid şi lasă urmă albă. Se
montează în bijuterii din aur și argint.
Opalul a fost folosit întâi pentru confecţionarea uneltelor, şi abia mai târziu
pentru obiecte decorative şi în bijuterii din aur sau argint. Atât asirienii, cât şi
babilonienii şi romanii spuneau că opalul alungă ghinionul şi spiritele rele.
Culorile opalului pot fi: brun, negru-brun (denumit şi opal comun), galben-brun,
roşu – brun (numit şi “opal-de-carne”), galben-verzui, incolor, alb, roşu-
portocaliu, albăstrui, cu irizaţii; mai sunt şi diferite texturi cu forme masive,
sferice sau în benzi (lemn opalizat). Culoarea opalului păleşte dacă piatra pierde
apa absorbită (hidrofan), produsă câteodată de incluziuni ale altor minerale.
Opalul este sticlos şi sidefos. Urma lăsată de opal poate fi albă, maronie sau
galbenă.
Peste tot în lume se găseşte opal. Opal comun sau lemn opalizat se găsesc în
India, Mongolia, Irak, Indonezia, Siria şi Australia şi multe alte ţări. Mexicul
are peste 150 de locaţii de unde se exploatează opal nobil roşu, albăstrui, verzui
şi chiar negru şi opal de foc. Opalul nobil este alb, având un fantastic joc de
culori (albastru, verde şi roşu).
La noi, turcoazul se mai numește și peruzea, cuvânt care vine din limba turcă.
Este o piatră albastră ca cerul și opacă, fiind foarte iubită în Orientul Apropiat.
În Evul Mediu, turcoazele erau folosite, pe lângă bijuterii, și la ornarea armelor
și a cailor. În vechile credințe ale popoarelor orientale, turcoazul poseda puteri
magice.
Turcoazele sunt ușor de prelucrat, având o duritate scăzută. Formula chimică a
turcoazului este: fosfat bazic hidratat de cupru și aluminiu. Culoarea albastră
este dată de cupru, iar dacă în compoziție se mai adaugă şi fier, culoarea lor bate
înspre verde.
Se spune că cei care poartă această piatră nu au așa poftă de mâncare (deci, e
bun pentru slăbit), are proprietăți de dezintoxicare și accelerează regenerarea
țesuturilor, revitalizând organismul. De asemenea, ajută în cazul infertilității și
al impotenței.
Turcoazul acționează și asupra dezvoltării conștiinței superioare; echilibrează
capacitatea de exprimare, da hotărâre, siguranța de sine și apără împotriva
magiei negre. De asemenea, se mai spune că îi aduce noroc celui care îl poartă.
Onixul este o varietate a calcedoniei care, la rândul ei, este un mineral, o
varietate de cuarț. Onixul poate fi cel mai adesea negru, dar poate fi și alb, fiind
dispus în straturi alternative.
Onixul negru, purtat ca piatră montată la o bijuterie, onixul negru aduce noroc și
fericire, face mai puternice legăturile de prietenie, echilibrează sufletește și
emoțional și totodată alungă gândurile negre.
Zirconul
Despre zircon s-ar putea spune că nu este apreciat la adevărata lui valoare de
către bijutieri. Deşi are o duritate destul de mare pe scara Mohs: de la 6,5 la
7,5, luciu adamantin, adică de diamant, birefringență puternică şi culori foarte
atrăgătoare, preţul lui este destul de mic în comparaţie cu alte pietre prețioase
sau semiprețioase, care au calități foarte asemănătoare.
Zirconul este cel mai vechi mineral cunoscut de om și cel mai frecvent mineral
din scoarța pământului. El protejează nativii din zodia Săgetătorului, spunându-
se, despre cei care poartă bijuterii cu zircon, că vor cunoaşte pacea interioară,
înţelepciunea, onoarea, aducându-le noroc şi bogăţie. În Evul Mediu, zirconul
era considerat a fi piatra înţelepciunii. De asemenea, se credea ca zirconul
fereste oamenii de coşmaruri şi spirite rele.
Spinelul
Turmalina
Cuvântul “turmalină” vine din singaleză (Sri Lanka), de la turmali – care atrage
cenuşa.
Turmalina a fost adusă în Europa în 1703, de marinarii olandezi, din Sri Lanka.
Datorită proprietăţilor ei electrice, turmalina a fost adesea utilizată pentru
transferul de energie. Deoarece se spunea că poate stimula calităţile artistice,
turmalina a devenit o piatră spirituală.
Culoarea turmalinei poate fi: roz (rubelit), incolor (acroit), albastru (indigolit,
dravit, cshurl), verde (uvit, dravit, verdelit), galben (elbait sau turmalină bogată
în magneziu), negru (uvit, schorl, buergerit), brun, sau multicolor (liddiocoatit,
elbait).
Jadul
Jadul este denumirea generică dată familiei de pietre dure între care predomină
jadenita (translucidă, de culoare alb-verzuie sau verde-cenuşie) şi nefrita (în
nuanţe de verde, uneori roşie sau galbenă, strălucitoare) – de fapt, numai acesta
este adevăratul jad adus în China din Siberia, India, Turchestan sau Birmania.
Despre jad se spune că apără nativii din Berbec, Taur, Gemeni, Leu, Fecioară,
Balanţă, Capricorn şi Peşti. Se mai spune că are un puternic rol curativ, benefic
pentru inimă, rinichi, plămâni şi sistemul nervos.
Perla este o piatră organică, fiind produsul unor moluște care trăiesc în apele
mărilor sau oceanelor dar și în apele dulci. Este menționată existența lor din
antichitate; în anul 2206 î.Hr. ca făcând parte din tributul plătit regelui Yu din
China antică.
La noi în țară este numit și mărgăritar, denumire ce provine din limba latină
unde “margarita” simbolizează persoana iubită. Este denumită și piatra iubirii.
Perlele cele mai valoroase și mai frumoase sunt cele cu forma perfect sferică și
netedă. Valoarea lor este la fel de mare ca și a pietrelor prețioase deoarece se
găsesc foarte rar în natură, de unde vine și zicala “rar precum o perlă”.
Astăzi există o întreagă industrie care cultivă perlele în ferme de stridii; Japonia
și China fiind mari producători pe plan mondial. Aceste perle se numesc “perle
de cultură”. Se folosesc și în industria farmaceutică datorită proprietăților
benefice pentru organism.
Se spune că persoanele care poartă această piatră organică prețioasă vor fi mai
iubiți și mai înțelepți. Este piatra prețioasă atribuită zodiei Gemenilor în
horoscopul european.
Chihlimbarul poate avea culoare galbenă (acesta e cel mai scump şi mai
preţuit), verde (greu de găsit), violet (foarte rer şi nu prea se găseşte pe piaţă),
mai poate fi alb (denumit şi “ambră de oase”), negru (e de colecţie şi nu se
găseşte pe piaţă) sau de culoarea coniacului (de la maro – auriu la brun –
roşcat).