Sunteți pe pagina 1din 12

Diamantul

PROPRIETATILE DIAMANTELOR Culoarea :Culoarea se numara printre trasaturile foarte importante, vizibile cu ochiul liber Culoarea diamante: incolor, cenusiu, albastru, roz, verde, galben, portocaliu, lila, brun pana la negru, rosu. Chimism diamant: culoare datorata urmelor de azot (galben), mangan(roz), bor (albastru), uneori si siliciu, aluminiu, magneziu, fier. Transparenta: Termenul descrie capacitatea pietrei de a transmite lumina. Transparenta este influentata de dimensiunea pietrei, incluziuni, etc. Se pot distinge pietre transparente, semitransparente, translucide si opace. Transparenta diamant: de la transparent la opac. Luciul: este dat de reflexia si difuzia luminii pe sau imediat sub suprafata fetei de observatie a pietrei. Luciu diamant: adamantin Clivaj: Proprietatea unui mineral de a se desface dupa fete plane, in urma unei actiuni mecanice mai puternice decat coeziunea cristalului. Intotdeauna este determinat de structura cristalina a mineralului si este constant pentru fiecare specie de mineral. Clivaj diamant: perfect Spartura: suprafata neregulata dupa care se sparge un mineral, amorf sau cristalizat. Spartura diamant: concoidala Duritatea: este rezistenta unei pietre la zgariere. Dintre mai multe scari de duritate porportionala propuse, cea mai cunoscuta este scara Mohs. Duritate diamant Mohs : 10, friabil Urma: Daca frecam o piatra pretioasa de o suprafata nesmaltuita a unei placi de portelan, obtinem culoarea urmei sale, ce poate avea aceeasi culoare ca si piatra sau complet diferita. Urma diamant: alba Greutatea specifica: este raportul dintre masa si volum calculat in sistem metric - este una dintre masuratorile utilizate pentru a identifica o piatra pretioasa, doarece variaza foarte putin in cadrul unei anumite categorii de geme. Metoda imersiei este o cale relativ rapida si sigura pentru determiarea greutatii specifice a unei pietre.

Greutate specifica diamant: 3.47-3.56 Indicele de refractie: cand o raza de lumina trece dintr-un mediu optic mai putin dens (aer) intr-unul mai dens (piatra) sub un anumit unghi unghiul de incidenta aceasta este refractata. Indice de refractie diamant: 2.417 Dispersie: lungimile de unda sunt refractate sub unghiuri diferite in pietrele pretioase, facand ca lumina alba sa fie descompusa in culorile ei fundamentale. Dispersie diamant: 0.044 Luminiscenta: este proprietatea anumitor pietre pretioase de a emite lumina prin transmiterea diferitelor tipuri de energie. Cand este produs de lumina ultravioleta si dureaza foarte putin, efectul se numeste fluorescenta, iar cand dureaza mai mult, fosforescenta. Luminescenta diamant: albastru, verzui, galben.

FORMARE

Cuvantul Diamantprovine din grecescul Adamas, care inseamna indestructibil. Acesta este singura gema compusa dintr-un singur element chimic, carbonul. Diamantul este format in intregime din atomi de carbon, cristalizand in sistem cubic (isometric). Diamantele se formeaza la adancimi de 120-200 km sub pamant. Potrivit geologilor, prima eliberare a diamantelor a avut loc acum aproximativ 2,5 miliarde de ani, iar cea mai recenta acum 45 milioane de ani. Conform oamenilor de stiinta, carbonul care intra in compozitia diamantelor provine din topirea rocilor pre-existente in scoarta Pamantului, care abunda in atomi de carbon. Schimbarile de temperatura din scoarta superioara forteaza atomii de carbon sa patrunda mai adanc, unde dau nastere altor roci, atunci cand scade temperatura. Daca exista si alte conditii, in afara temperaturii, precum presiune si componenta chimica potrivita, atunci acesti atomi de carbon se leaga, formand cristale de diamant. Nu exista nici o garantie ca acesti atomi de carbon vor da nastere unor diamante. Daca temperatura creste sau presiunea scade atunci cristalele de diamant se vor topi partial sau chiar total. Chiar daca se formeaza insa, dureaza mii de ani pana cand aceste diamante vor ajunge macar aproape de suprafata scoartei terestre.

Calatoria diamantelor pana la suprafata

Depozitele de diamante sunt numite pipe Kimberlite sau Pamant albastru. Acestea sunt depozitele primare. O alta sursa de diamante o constituie depozitele aluviale, sursa secundara. Diamantele urca la suprafata in lava vulcanica sau magma, care erupe din vulcani mici dar destul de violenti. Sub acesti vulcani se gasesc asa numitele pipe, in forma de morcov, umplute cu roca vulcanica, fragmente de scoarta si diamante. Roca se numeste kimberlit, dupa numele orasului Kimberley, Africa de Sud, unde au fost descoperite aceste pipe pentru prima data in anii 1870. Un alt tip de roca care contine diamante se numeste lamproite. Mai interesant este ca nu toate diamantele care se extrag sunt folosite la bijuterii. De fapt, doar o patrime din intreaga cantitate are calitatile necesare pentru a fi transformata in materie prima pentru bijuterii. Pentru aproximativ 1 carat de diamante se extrag 100 de tone de pamant, iar acest carat de cele mai multe ori nu este 1 diamant intreg. Pot fi pietre de la 0.005 pana la 1ct.

CARACTERISTICI GEMOLOGICE

TAIETURA reprezinta, conform multor gemologi, cea mai importanta variabila utilizata in calcularea calitatii si valorii unui diamant. In stare bruta, frumuseatea unui diamant este foarte bine ascunsa. Prin taiere/slefuire se elibereaza incredibila frumusete a unui diamant. Slefuitorii de diamante au parte constant de provocari cu fiecare piatra, pentru ca trebuie sa tina foarte mare cont de echilibrul fragil dintre frumusete si cantitate retinuta din cristalul brut. In cel mai bun caz, aproximativ 50% din greutatea cristalului se pierde in procesul de slefuire. Deoarece dimensiunea este importanta, se intampla foarte des ca slefuitorii sa sacrifice frumusetea pentru a salva greutatea, maximizand dimensiunile diamantului finit. Modul in care este taiat/slefuit un diamant este indicat in primul rand de forma originala a cristalului brut, localizarea incluziunilor si a defectelor care trebuie eliminate, retentia maximala de greutate, si popularitatea anumitor forme la momentul respectiv. A nu se confunda taietura cu forma. Forma se refera la imaginea exterioara a diamantului si nu la cum este fatetat. O greseala comuna este atunci cand se face referire la un briliant, cu semnificatia de diamant. Termenul briliant nu poate fi folosit singur pentru a desemna un diamant, ci se specifica piatra si forma careia ii corespunde. Briliant se refera la un diamant de forma rotunda cu taietura briliant (57/58 fatete) Corect este: un diamant, rotund-taietura briliant. Aceeasi taietura se poate intalni si la alte pietre pretioase (safir, rubin, etc) si se vor numi, de ex: Safir, taietura briliant.

FRUMUSETEA OPTICA

Modul in care un diamant reflecta si refracta lumina este cu adevarat uimitor pentru toti cei care-l privesc. Patru factori concura pentru a determina frumusetea optica a unui diamant: luciu, stralucire, dispersie, sclipire. Luciu: cantitatea si calitatea luminii care se reflecta de pe suprafata diamantului. Stralucire: Cantitatea de lumina alba care se intoarce catre ochi dinspre diamant. Dispersie: cantitatea de culori spectrale (culorile curcubeului) care se intorc catre ochi , din interiorul diamantului. Sclipire: Scanteierea, adica combinatiea de luciu, stralucire si dispersie atunci cand este miscat diamantul sau sursa de lumina.

LUCIU

STRALUCIRE

DISPERSIE

IMPORTANTA CALITATII TAIETURII/SLEFUIRII

Cand un diamant are o taietura de foarte buna calitate lumina incidentala va intra in piatra prin platou si coroana, inspre pavilion unde se reflecta dintr-o fateta in alta inainte de a iesi afara tot prin platou, spre ochii observatorului. Acest fenomen se numest e light return si afecteaza luminozitatea, stralucirea si dispersia diamantului. Orice scurgere de lumina cauzata de simetria defectuoasa si/sau proportiile taieturii vor afecta negativ calitatea luminii revenite. Taietura putin adanca/superficiala sau taietura prea adanca (arata cum lumina patrunde prin platoul unui diamant in forma rotunda briliant, care ajunge la fatele pavilionului si iese prin partile laterale sau prin partile cele mai de jos ale pietrei, in loc sa se reflecte inapoi spre ochii observatorului, prin platou. Mai putina lumina reflectata inapoi catre ochi, inseamana mai putina stralucire.

Proportiile taieturii

Proportiile si simetria, dar si calitatea slefuirii sunt factori primari in determinarea calitatii generale a taieturii. Un diamant cu o taietura defectuoasa, cu fatete excentrice cu cateva grade doar, va fi un diamant caruia ii lipseste calitatea de gema, pentru ca stralucirea si focul unui diamant depind in mare masura de unghiurile fatetelor in relatie una cu cealalta.

Diamantele Hearts and Arrows

Aceste dimante sunt cele cu taietura perfecta, urmand cu exactitate specificatiile unei taieturi Tolkowsky, Eppler sau Scan, si vazut prin anumite instrumente va arata pe o parte 8 forme de inima perfect formate, si privit prin partea opusa, 8 sageti perfect formate.

CARAT Carat unitatea de masura pentru diamante si alte pietre pretioase de calitate gema. Acesta unitate desemneaza atat dimensiunea cat si greutatea unei pietre. Masura unitatii este de 0,2 grame sau 100 puncte. 1CT=0.2 gr 1CT= 100 puncte 0.5 CT= 50 puncte

Denumirea Carat provine din grecescul keration sau samanta de roscova- carob seed. In antichitate aceste seminte erau utilizate ca si greutati pentru cantare, sau ca etalon de masurare, datorita greutatii lor uniforme, constante.

Culoare Cele mai multe diamante naturale contin mici cantitati de atomi de azot care au inlocuit atomii de carbon in structura interna. Aceste impuritati de azot sunt in mod egal dispersate in piatra, absorbind partea albastra din spectrul de culori, si astfel aparand galbene. Cu cat este mai mare numarul de atomi de azot, cu atat mai galbena este piatra. In determinarea scalei de culoare a diamantelor Institului Gemologic din America (GIA) utilizeaza o scala de la D , care este total incolor pana la Z care este aproape galben. Diamantele pot avea orice culoare a spectrului, chiar si mai multe nuante decat orice alte pietre colorate. Cele mai rare diamante sunt cele de culoarea rosu, roz, verde si albastru. Diamantele care au o culoare suficient de saturata sunt numite diamante fancy-color. Absenta culorii in diamante este extrem de rara si foarte valoroasa ca si caracteristica. Cele mai multe diamante extrase, au mici urme de galben, unele de maro sau gri. Scala de culoare D, E, F - colorless (white) G, H, I, J - near colorless K, L, M - faint yellowish tint N, O, P, Q, R - very light yellowish tint S, T, U, V, W, X, Y, Z light yellowish tint

Gradarea culorii se face de catre un specialist gemolog cu un set de gradare. D-IF Visul imposibil Diamante mari culoare D, claritate IF (acelea de 2 sau peste 2 carate) sunt cele mai rare minerale de pe pamant. Doar in jur de 600 de pietre brute D/IF, intre 1 si 2 carate sunt prelucrate in decursul unui an, in intreaga lume. Chiar si cele cu incluziuni microscopice dar culoare D, peste jumatate de carat, sunt foarte rare, pana in 5000 in fiecare an.

Deoarece este un factor vizibil, examinarea atenta este recomandata. Acest lucru este cu atat mai indicat in cazul formelor fancy. Fiecare crestere pe scala culorii poate aduce o marire de pana la 20% a valorii pietrei.

Fluorescenta diamantelor Aproximativ 35% sau chiar mai mult dintre toate diamantele sunt fluorescente la expunerea la raze ultra-violete. Marea majoritate emit o culoare albastra. Acest efect de fluorescenta poate fi benefic pentru o piatra care are o tenta mai galbena, pentru ca fluorescenta albastra va anula o parte din nuanta galbena (albastrul si galbenul sunt culori complementare-impreuna dau alb), facand diamantul sa para mai incolor. Dar un grad prea mare de fluorescenta da un aspect laptos, incetosat pietrei.

Pentru diamante de culoare D-H (categoria colorless), florescenta puternica poate avea impact negativ asupra valorii unei pietre cu 3-20%. Pe de alta parte, valoarea diamantelor cu culori mai slabe I-K, poate creste cu pana la 2% in cazul existentei fluorescentei.

DIAMANTELE COLORATE Diamantele pot avea toate culorile spectrului, iar culoarea lor este datorata fie impuritatilor chimice de azot si/sau hidrogen (diamantele galbene sau brune), bor (diamante albastre), fie expunererii la radiatii (diamante verzi) sau chiar structurii neregulate de crestere din interiorul cristalului (diamante roz, rosii). Diamantele incolore sunt in mod normal mai valoroase decat cele galbene. Totusi, daca culoarea unui diamant este mai intensa decat nota Z, trece in categoria dimantelor colorate. In acest caz, intensitatea culorii joaca un rol primordial in stabilirea valorii sale. Valoarea unui diamant colorat poate depasi usor pe aceea a unui diamant incolor, daca intensitatea culorii este mare si culoarea rara.

Nuantele de culori

Un diamant brun (sau Fancy cognac), sau galben poate avea o valoare relativ scazuta fata de un diamant incolor de calitate top. Totusi, anumite diamante colorate, cum ar fi cele roz, albastre, verzi sau rosii sunt extrem de valoroase. In trecut considerate fara prea mare valoare, diamantele roz ating in momentul de fata valori exorbitante, in principal datorita popularitatii de care se bucura in prezent aceasta culoare, dar si raritatii.

Diamantele brune, care sunt in general mai putin apreciate decat alte culori si cu o valoare implicit mai mica, incep sa creasca in popularitate si nu este exclus ca in viitorul foarte apropiat sa ajunga la preturi foarte mari.

Diamantele Fancy Yellow (Canary Yellow)

Diamantele galbene isi datoreaza culoarea prezentei de impuritati de azot care absorb partea albastra a spectrului. Laboratoarele GIA noteaza diamantele colorate cuantificand gradele de nuanta, saturatie si contrast in noua clasificari, de la Faint (slab) pana la Vivid (puternic).

Unul dintre cele mai mari si mai valoroase diamante galbene este diamantul Tiffany, gasit in Africa de Sud, mina Kimberly in 1878. Piatra bruta cantarea 287.42 carate si a fost prelucrata in forma cushion, ajungand la greutatea de 128.54 carate, cu o valoare estimata de cateva milioane de dolari.

Diamantele roz

Culoarea roz este datorata in principal cresterii neregulate a cristalului, cauzand imperfectiuni microscopice in structura de legatura. Una dintre cele mai insemnate surse de provenienta a rarelor diamante roz este mina Argyle din Australia. Diamantele roz sunt asemanatoare safirelor roz, dar cu mult mai scumpe, evident.

Nota 1PP este cea mai buna calitate pentru diamantele roz, cu o culoare pura magenta cu saturatie profunda. Pe masura ce numarul creste (8PP) culoarea este din ce in ce mai pala. O nota de 1P desemneaza o nuanta cu mai putin albastru si mai mult brun-rosu. Doar 1% pana la 2% din diamantele estrase din mina Argyle sunt specimene de foarte buna calitate.

Diamantele cameleon

Exista si o categorie foarte rara de diamante olive-gri care isi modifica culoarea. Acestea sunt cunoscute sub numele de diamante cameleon, modificandu-si culoarea in functie de lumina. Acest fenomen a fost pentru prima data documentat de GIA la inceputul anilor 40. Diamantele cameleon pot fi fortate sa isi shimbe culoarea temporar prin expunerea la caldura (150 C - 250 C), sau prin depozitarea de scurta durata (24 h) in bezna totala. Expunerea la soare va declansa schimbarea culorii. Aceasta schimbare este insa temporara, si total reversibila atunci cand se restabilizeaza conditiile. Se considera ca efectul de schimbare a culorii se datoreaza numarului mai mare decat normal al impuritatilor de hidrogen.

Diamantele verzi

Diamantele verzi isi datoreaza culoarea milioanelor de ani de expunere la radiatii naturale si sunt tipic intalnite in depozite secundare aluviale. Sursele primare sunt Africa de Sud sau Centrala. Cele mai multe diamante verzi sunt de fapt verzi-galbui,verzi-cenusiu sau o combinatie a celor 2. Nunate pure, intense de verde, ca in celebrul diamant Ocean Green, de 5.51 carate sau diamantul Dresden Green de 41 carate, sunt practic aproape inexistente. Diamantele verzi pot avea valori cuprinse intre 35.000 $ - 500.000 $ per carat. Iradierea poate induce artificial culoarea verde in diamante.

Misticul diamant rosu

Poate cea mai rara culoare de diamante este cea rosie. Exista mai putin de 20 de specimene de diamante rosii naturale cunoscute in lume. Primul diamant rosu gasit a fost celebrul Halphen Red, de 1 carat, descoperit in secolul 18.

Cel mai cunoscut diamant rosu (Hancock Red) a fost descoperit in Brazilia si cantarea doar 0.95 carate. A fost prelucrat intr-un diamant rotund briliant si a fost numit dupa proprietarul sau, Walter Hancock. Hancock Red s-a vandut la casa de licitatii Christies cu uimitoarea suma de 926.000 $ in 1987. Alte diamante rosii faimoase sunt Diamanatul Moussaieff care cantareste 13.90 carate si De Young Red care cantareste 5.03 carate. In prezent valoarea diamantelor rosii depaseste suma de 1.000.000 $ per carat.

DIAMANTE SINTETICE, IMITATII,TRATAMENTE Primele diamante sintetice Procedeul de creare artificiala a diamantelor (sau diamante de cultura, diamante de laborator) a fost gandit pentru prima data de chimistul francez Henri Moissan in 1892. Cu ajutorul procedeului gandit de el, mici fragmente de diamant sintetic au fost create prin incalzirea carbunelui, sau carbonului, la temperaturi extreme (4000 C) intr-un creuzet de fier. Folosind un cuptor electric construit din caramizi de calcar, caldura excesiva topea creuzetul si continutul lui de carbon. Odata atinsa temperatura dorita, creuzetul si continutul sau erau introduse in apa rece pentru a fi racite foarte rapid. Racirea brusca facea ca creuzetul sa se contracte rapid, creand astfel suficienta presiune in interior pentru a duce la cristalizarea carbonului topit, in mici fragmente de diamant. Prima aplicatie comerciala practica a procedeului lui Moissan a fost dezvoltata in 1954 de H. Tracy Hall pentru General Electric Company. Preocedeul, cunoscut sub numele HTHP (high-temperature/high-pressure) a fost utilizat pentru crearea diamantelor industriale, dar a fost imbunatatit constant in ultimii 50 de ani. Aceste diamante sintetice sunt simulari de laborator ale pietrei naturale, si totusi au proprietati identice cu diamantele intalnite in natura. Desi initial, diamantele sintetice au fost gandite ca substitute pentru diamantele de calitate industriala, acum ele sunt din ce in ce mai intalnite in bijuterii, datorita imbunatatirii constante a calitatii. In prezent exista 2 procedee principale pentru crearea diamantelor de laborator: metoda HTHP si metoda CVD, (Chemical Vapour Deposition). Metoda HTHP

Metoda HTHP, cunoscuta si sub denumirea "GE POL", utilizeaza in prezent un sistem de prese tetraedrale sau cubice, pentru crearea presiunii suficiente. O samanta de diamant este introdusa in camera de crestere si o combinatie de caldura si presiune e aplicata acestei seminte, intr-un proces care incearca sa copieze conditiile naturale de formare a diamantelor. Spre deosebire de variantele lor naturale, cresterea diamantelor sintetice poate dura intre 7 si 10 zile. Acest procedeu mai poate fi utilizat si ulterior pentru a modifica proprietatile optice ale pietrelor sintetice, pentru a le face extrem de dificil de distins fata de cele naturale. Chemical Vapor Deposition (CVD)

Aceasta metoda a fost dezvoltata in anii 80 si utilizeaza un mediu de crestere cu presiune mai mica fata de metoda HTHP. Cu metoda CVD, o samanta sau material de substrat este

plasata in camera de crestere, si o combinatie de caldura si presiune e aplicata in timp ce plasma de carbon vaporizat combinata cu hidrogen sunt aplicate sau depuse pe substrat in straturi succesive. Utilizand metoda CVD, intregul proces de crestere dureaza cateva zile. Un diamant sintetic, de cultura va avea aceleasi proprietati, clivaj, duritate, dispersie, index de refractie, greutate specifica si luciu ca si diamantul natural. Ca si diamantele naturale, diamantele sintetice pot contine mici incluziuni, de la notele de IF pana la SI sau I. Imitatii de diamante Imitatiile de dimante sau diamantele false sunt pietre sintetice care seamana sau imita diamantele naturale, dar nu sunt compusi pe baza de carbon si nici nu au o structura cristalia precum diamantele. In anii 90, safire incolore sintetice (sau Diamondite) erau imitatiile la moda, produse prin metoda Verneuil. In 1940 popularitatea lui Diamondite a scazut in fata Rutilului Sintetic care a fost popular pana la aparitia YAG in anii 70. Odata cu aparitia Cubic Zirconia la jumatatea anilor 70 si a Moissanit-ului in 1998, cele mai multe dintre aceste imitatii, mai putin convingatoare au cazut in dizgratie.

DIAMANTELE INSANGERATE

In legatura cu comertul de diamante, diamantele insangerate (sau diamante de conflict, diamante fierbinti, diamante de razboi) se refera la diamantele extrase din zone de razboi si vandute pentru a finanta trupele de insurgenti sau de invazie, sau pentru spijinirea terorismului, in principal in zone din Africa. Desi Natiunile Unite au identificat pentru prima data in 1998 ca diamantele de conflict sunt o sursa de finantare pentru razboaie, industra diamantelor a facut primii pasi in vederea solutionarii acestui flagel. In mai 2000, tarile producatoare de diamante s-au intalnit in Africa, la Kimberly si au convenit asupra unui plan prin care cumparatorii de diamante sa aiba siguranta ca diamantele pe care le-au achizitionat nu au contribuit la sponsorizarea actelor violente. Asfel s-a pus la punct asa numitul Proces Kimberly, prin care guvernele tarilor membre sunt obligate sa mentioneze importurile si exporturile, originea si valoarea diamantelor de pe teritoriul propriu. Astfel toate diamantele tranzactionate vor fi insotite de documente oficiale care le atesta originea si care au fost inregistrate.