SintaxaPropozitiei PDF

SINTAXA
Definiţie: partea gramaticii care studiază regulile de îmbinare a cuvintelor în propoziţii şi a propoziţiilor în
frază.
Felul sintaxei:
1. SINTAXA PROPOZIŢIEI stabileşte regulile de îmbinare a cuvintelor în vederea transmiterii unei
comunicări
Propoziţia este alcătuită din următoarele părţi:
subiectul
a) principale
predicatul
atributul
b) secundare
complementul
c) intermediare numele predicativ
d) fără funcţie sintactică
2. SINTAXA FRAZEI urmăreşte regulile de îmbinare a mai multor propoziţii în scopul

transmiterii unei comunicări
Are în vedere relaţiile care se stabilesc între propoziţii de coordonare sau subordonare şi felul
propoziţiilor principale şi secundare.
SUBIECTUL
Definiţie: partea principală de propoziţie care arată despre cine este vorba în propoziţie
Întrebări: cine?, ce? – puse predicatului
A nu se confunda cu complementul direct

1. Nu-mi place ideea ta. (subiect)
Nu-mi plac ideeile neclare. (complement direct)
2. Urmează un program artistic. (subiect)
Copilul urmează un program de recuperare. (complement direct)
3. Să fie aduşi vinovaţii. (subiect)
Au adus vinovaţii în boxă (complement direct)
Observaţie! A nu se confunda cu apoziţia

I. Copiii, băieţi şi fete, erau atenţi
II. Copiii, băieţii şi fetele erau atenţi
Criterii pentru diferenţiere:
a) subiectul este articulat – apoziţia de cele mai multe ori nu
b) apoziţia din punct de vedere noţional, este inclusă în subiect: băieţii şi fetele sunt
copii
c) punctuaţia: apoziţia apare între virgule: dacă exemplul I ar fi fost subiect
multiplu ultima virgulă nu se mai folosea, ca în exemplul II.
Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro
Felul subiectului:
1. simplu
Floarea-soarelui este o plantă industrială.
2. multiplu
- este alcătuit din mai multe cuvinte
- componentele pot fi identice sau diferite din punct de vedere morfologic
- toate, la un loc, înfăptuiesc una şi aceeaşi acţiune
Elevii, studenţii şi soldaţii aplaudau golul marcat de mine.
Mama, tata şi ceilalţi merg la cinema.
El, cei trei şi colegul lor nu i-au observat.
A învăţa, a scrie şi cititul ne preocupă şi pe noi.
Bolnavul, doctorul şi ei au intrat în cabinet.
Eu, Maria şi cu doi am fugit.
3. nedeterminat
- acţiunea nu poate fi atribuită cu precizie unui autor
- afirmaţia, comunicarea ţine de domeniul proverbelor sau de vorbirea familiară
- predicatul său nu apare niciodată la persoana I singular sau a II-a plural
Scrie în ziare că s-a speriat.
Când fugi după doi iepuri, nu prinzi nici unul.
4. neexprimat
- acţiunea nu poate fi atribuită unui autor, nici nu interesează de fapt cine este posibilul autor al
acţiunii
- predicatul său este un verb impersonal (propriu-zis sau reflexiv) deci predicatul apare numai la
persoana a III-a singular
A tunat şi i-a adunat.
Se înserează.
Plouase în ajun.
5. inclus
- există dar nu este exprimat
- ideea de subiect este inclusă în desinenţa verbului – predicat (deci nu mai este necesar să apară scris)
- se presupune un pronume personal de persoana I sau a II-a singular sau plural
- !!! A nu se confunda cu subiectul subînţeles.
Mâine plec la munte.
Sunteţi foarte veseli.
Scrieţi-vă temele!
6. subânţeles
- există dar nu este exprimat
- este cunoscut din propoziţii, afirmaţii, anterioare
- ideea de subiect este inclusă în desinenţa verbului – predicat (deci nu mai este necesar să apară scris)
- se presupune un pronume personal la persoana a III-a singular sau plural
- !!! în aceasta constă diferenţa de bază faţă de subiectul inclus, cât şi în faptul că se ştie ceva dinainte
despre el !!!
Achim see uită la dreapta / se uită la stânga / îşi şterge opincile / şi apoi intră în casă.
Subiectul exprimat prin:

I. SUBSTANTIV
a) propriu
Pascalopul citea scrisoarea în tăcere.
b) comun
Acest sportiv va ieşi învingător.
c) colectiv
Trupa abia se dezmorţise.
d) mobil
Soţul elenei câştiga foarte bine.
e) epimobil
Acest băiat va câştiga concursul.
f) epicen
Prepeliţa învaţă puii / să zboare.
g) defectiv de număr
Grâul nu se vede printre buruieni.
II. LOCUŢIUNE SUBSTANTIVALĂ

M-or troieni cu drag ... Aduceri-aminte.
III. PRONUME
a) personal
Ea n-a înţeles.
b) personal de politeţe
Dumnealui n-a înţeles.
c) negativ
Nici unul n-a înţeles.
d) demonstrativ
Aceştia citesc mult.
e) posesiv
Al nostru este mai cuminte.
f) interogativ – relativ
Cine este mai cuminte?
g) nehotărât
Altul este mai cuminte.
IV. NUMERAL
a) ordinal
Al patrulea a priceput aluzia.

b) cardinal propriu-zis
Cei patru au priceput aluzia.
c) cardinal colectiv
Tuspatru au priceput aluzia.
d) cardinal fracţionar
Două pătrimi au priceput aluzia.
V. ADJECTIV SUBSTANTIVIZAT
Leneşul mă enervează.
VI. VERB
a) la infinitiv
E uşor a scrie versuri.
b) la supin
Nu-i greu de precizat / pe unde au plecat.
PREDICATUL
Definiţie: partea principală de propoziţie care arată ce se spune despre subiect cjiar dacă acesta nu este
exprimat.
a) îi atribuie o acţiune
Niculae ducea oile la păscut.
b) consemnează starea sau o modificare în starea subiectului

L-au aşteptat două ore.
Pământul fusese răscolit de brăzdarele plugarilor.
c) constată existenţa subiectului

În lac e peşte mult.
d) califică sau caracterizează subiectul

Mărul acela nu-i bun.
Observaţie! - uneori predicatul nu este exprimat dar se subînţelege în mod evident

- propoziţia care-l presupune se numeşte eliptică de predicat
Fata moşneagului la deal / fata moşneagului la vale / ea după găteje prin pădure /,
ea cu tabuietul la spate la moară / ea în sfârşit în toate părţile după treabă / ...
verbal
Felul predicatului:
nominal
PREDICATUL VERBAL
- exprimă o acţiune
- este transmiţătorul unei informaţii
Întrebări: ce se spune despre subiect?, ce face?
Predicatul verbal este exprimat prin:
I. VERB PREDICATIV la un mod personal, la cele trei diateze

a) activă
Eu merg la şcoală.
b) reflexivă
Eu mă duc la şcoală.
c) pasivă
Tema a fost scrisă de Maria.
II. LOCUŢIUNE VERBALĂ

El a stat de veghe toată noaptea.
Ei au luat-o la fugă spre casă.
Ea îşi bate joc de el.
Eu mi-am venit în fire.
III. ADVERB PREDICATIV

Desigur 1/ că voi pleca 2/.
Posibil 1/ să revină mai târziu 2/.
IV. LOCUŢIUNE ADVERBIALĂ PREDICATIVĂ

Cu siguranţă 1/ că voi merge 2/.
De bună seamă 1/ că voi fi şi eu acolo 2/.
V. INTERJECŢIE PREDICATIVĂ
Haide acum!
Hai mai repede!
N-a fost atent / şi buf în apă.
MODEL DE ANALIZĂ
El va veni la mine.
va veni = pred. verbal, exprimat prin verb predicativ, personal, intranzitiv, conj. a IV-a, diateza activă,
modul indicativ, timp viitor, pers. a III-a, masculin, singular
PREDICATUL NOMINAL
- caracterizează, identifică sau califică subiectul

- prezenţa verbului copulativ
- verbul copulativ poate fi complinit de un nume predicativ sau de o întreagă propoziţie (numită
predicativă)
- verbul copulativ indică modul, timpul, persoana şi numărul
- numele predicativ precizează calitatea sau identitatea subiectului
Întrebări: ce?
cum? + vb copulativ ...?
cine?
verb copulativ
Este format din:
nume predicativ
I. uneori verbul copulativ nu este exprimat

Ion a ajuns strungar, / iar Vasile ofiţer.
II. alteori numele predicativ nu este exprimat

El este premiant / şi va fi şi ea.
III. predicatul nominal se confundă cu predicatul verbal exprimat prin verb la diateza pasivă
1. Dimensiunile sunt reduse. („reduse” presupune un grad de comparaţie: foarte
reduse)
Dimensiunile sunt reduse. („reduse” conduce spre un complement de agent:
de către ceva, deci în funcţie de context şi de argumente le aduce se poate
stabili dacă predicatul este verbal sau nominal)
2. Fructele (din pom) sunt deja coapte.

Fructele (scoase din cuptor) sunt deja coapte.
Observaţie! IV. predicatele care conţin un adverb predicativ:

1. dacă adverbul predicativ acceptă verbul „a fi” el va fi componentul unui
predicat nominal:
Firesc / să întrebi. / - predicat verbal
E firesc / să întrebi. / - predicat nominal
2. dacă adverbul predicativ nu acceptă verbul copulativ el va fi predicat verbal

Fireşte / că se va documenta. / - predicat verbal
Este fireşte ... !?!?
3. - dacă adverbul predicativ se poate comporta şi ca adjectiv (în alt context), el

formează cu verbul „a fi” un predicat nominal (evident când acesta este la un
mod personal)
- dacă adverbul nu are capacitatea de a deveni adjectiv (în alt context) el va
forma un predicat verbal cu verbul „a fi”
E posibil / să ... ./ - predicat nominal
E bine / să ... ./ - predicat verbal
Felurile predicatului nominal:
A. Predicatul nominal complet

- este alcătuit din verb copulativ la un mod personal – predicativ şi nume predicativ
- când numele predicativ este alcătuit din mai multe părţi de vorbire – identice sau diferite – se
vorbeşte de un predicat nominal cu nume predicativ multiplu (asemănător cu subiectul
multiplu)
- deci numărul predicatelor nominale este egal cu numărul verbelor copulative şi nu este egal
cu numărul numelor predicative
Fratele său e strungar la fabrică.
El este harnic, priceput şi destoinic.
vb. num.pred. num.pred. num.pred.
1 verb + 3 num. pred. = 1 pred.nom. complet cu nume predicativ multiplu
Când există un singur verb auxiliar şi mai multe participii, numărul predicatelor verbale este egal
Observaţie!
cu acela al verbelor la participiu şi NU este egal cu acela al verbelor auxiliare
1. Ei au căutat, găsit şi cumărat acea carte.

aux. part. part. part.
2. Tu vei fi chemat, îndrumat şi sfătuit să ...

aux.aux. part. part. part.
1 vb. auxiliar + 3 participii = 3 predicate verbale
FORMULA
I. x vb. cop. + y nume pred. = x pred. nominale complete
II. x vb. aux. + y participii = y pred. verbale
B. Predicatul nominal incomplet

- îndeplineşte primele două condiţii ale predicatului nominal complet (verb copulativ la un
mod personal – predicativ)
- în locul numelui predicativ este o întreagă propoziţie (o subordonată predicativă)
Părerea mea este / că aţi înţeles ... /

(Părerea mea este întemeiată.)
În mod sigur acela va ajunge / ce-şi doreşte. /
(În mod sigur acela va ajunge maistru)
VERBUL COPULATIV
- a fi: Tata este inginer.

- a ajunge: Tata ajunge căpitan.
- a rămâne: Copilul rămâne repetent.
- a ieşi: Fata a ieşit bucătăreasă.
- a deveni: Ea a devenit roşie la faţă.
- a părea: Mama părea tristă.
- a însemna: Pădurea înseamnă o bogăţie pentru ţara noastră.
- a se face: Sora mea s-a făcut doctoriţă.
- a se chema: Ţara noastră se cheamă România.
- a se numi: Ţara noastră se numeşte România.
NUMELE PREDICATIV
Este exprimat prin toate părţile de vorbire cu excepţia:

- articolului
- prepoziţiei
- conjuncţiei
Numele predicativ se poate exprima prin:

A. SUBSTANTIV
N. Tata este zidar.
Ac. Cerceii mamei sunt de aur.
G. Lupta este contra duşmanilor.
D. Comportamentul lui este asemenea unui om civilizat.
B. PRONUME
1. personal
N. Colega mea este dânsa.
Ac. Florile sunt pentru ele.
G. Florile sunt ale ei.
2. de politeţe
N. Vecina mea este dumneaei.
Ac. Cartea este de la dumneavoastră
G. Cartea este a dumitale.
3. reflexiv
Ac. Florile sunt pentru sine.
4. demonstrativ
a) de apropiere
N. Tatăl meu este acesta.
Ac. Ironia este pentru acesta.
G. Ironia este a acestuia.
b) de depărtare
N. Plăcerea nu mai era aceea.
Ac. Florile sunt pentru acelea.
G. Împrejurările păreau contra aceleia.
c) de identificare
N. Plăcerea nu mai era aceiaşi.
Ac. Ideea a fost pentru aceiaşi.
G. Florile sunt ale aceleia.
5. posesiv
N. Cei de acolo sunt ai mei.
Ac. Caietele sunt de la ai tăi.
G. Caietele sunt ale alor mei.
6. nehotărât
N. Tatăl meu este cineva în fabrică.
Ac. Caietul este pentru mulţi.
G. Caietul este al multora.
7. negativ
N. El nu a devenit nimic în aceşti ani.
Ac. Florile nu sunt pentru nici unul de aici.
G. Florile nu sunt ale nici unuia de aici.
8. interogativ
N. Ce este tata?
Ac. Pentru cine sunt florile?
G. Ale cui sunt florile?
9. relativ
N. El ştie 1/ ce este tata. 2/
Ac. El ştie 1/ pentru cine sunt florile. 2/
G. El ştie 1/ ale cui sunt florile. 2/
C. NUMERAL
1. cardinal
N. Colegii mei sunt cei trei.
Ac. Florile sunt pentru cele două.
G. Cărţile sunt ale celor două.
2. ordinal
N. Colegul meu este al patrulea.
Ac. Cărţile sunt pentru a treia.
G. Caietele sunt ale celei de-a treia.
3. colectiv
N. Colegii mei sunt amândoi.
Ac. Cărţile sunt pentru tustrei.
G. Cărţile sunt ale amândoura.
4. fracţional
N. Rezultatul este o pătrime.
Ac. Rezultatul este de la pătrime.
G. Rezultatul este al unei pătrimi.
5. multiplicativ
N. Preţul primit a fost dublu.
6. distributiv
Ac. Coloana este de câte trei.
D. ADJECTIV
1. adjectiv propriu-zis
N. Caietul meu este curat.
2. adjectiv provenit din participii

Părea destul de îmbrăcată pentru o astfel de sărbătoare.
3. adjectiv provenit din gerunziu

Locul părea vibrând sub unduirea valurilor.
4. adjectiv la gradul:
a) pozitiv
La sfârşitul anului ajunsese bun printre colegii săi.
b) comparativ
La sfârşitul anului ajunsese mai bun printre colegii săi.

c) superlativ
La sfârşitul anului ajunsese cel mai bun.
E. LOCUŢIUNE ADJECTIVALĂ
Văzându-l îmi părea acum scos din fire.
F. VERB la modurile:
1. infinitiv
Dorinţa ei este de a pleca acolo.
2. supin
Poezia este de memorat.
3. gerunziu acordat
Valurile mării sunt spumegânde.
4. participiu
Fata este tăcută.
G. LOCUŢIUNE VERBALĂ
Datoria paznicului este de a sta de pază.
H. ADVERB
1. de mod
Mersul raţei este agale.
2. de timp
Prăjitura este de ieri.
3. de loc
El nu-i de acolo din Băneasa.
4. predicativ
Este imposibil să merg.
5. interogativ
Cât sunt copiii săi acum?
6. relativ
Şi s-aşează toţi la masă / cum li-s anii / cum li-i rangul.
7. nehotărât
(El) este oricum numai cum trebuie, nu altfel.
8. demonstrativ
Sunte-ţi de aici?
I. LOCUŢIUNE ADVERBIALĂ
1. de mod
Învăţul lui este aşa şi aşa.

2. de timp
Prăjitura este zi de zi.
3. de loc
El nu-i la margine de oraş.
4. predicativă
Este fără îndoială că poate şi el.
J. INTERJECŢIE
Este vai de voi!
NUME PREDICATIV MULTIPLU
Exprimat prin:
A. substantiv + pronume + pronume

El părea forbalist, ca şi mine, ca şi tine.
Fără virgulă pronumele nu mai intră în componenţa numelui predicativ multiplu ci va avea
Observaţie!
fiecare câte o altă funcţie sintactică.
B. pronume + pronume + pronume

Şi ei erau ca tine, ca el, ca şi ceilalţi.
C. adjectiv + substantiv + substantiv

Omul părea înalt, cu braţele noduroase, şi cu un trup atletic.
D. numeral + adjectiv + substantiv

Privindu-i grupaţi. păreau, câte doi, foarte ordonaţi, un şir omogen.
MODEL DE ANALIZĂ
Ea era mai frumoasă.
era mai frumoasă = predicat nominal, format din vb. copulativ „era” (personal, intranzitiv, conj. a IV-a,
diateza activă, modul indicativ, timp imperfect, pers. a III-a, gen masc., nr. sg.) + numele
predicativ „mai frumoasă” (adj. propriu-zis variabil cu două terminaţii se acordă în gen,
nr. şi caz cu subiectul „ea” respectiv: gen fem., nr. sg., caz N., grad de comp.: comparativ
de superioritate.
ACORDUL PREDICATULUI CU SUBIECTUL
I. Acordul predicatului verbal cu subiectul simplu
persoană
Se face în
număr
Copiii scriu.
pers.III pers.III
nr.pl. nr.pl
II. Acordul predicatului verbal cu subiectul multiplu
a) Maria şi Ionel citesc.

ei
pers.III pers.III
nr.pl. nr.pl.
Observaţie! Întotdeauna când subiectul este multiplu, predicatul va fi la numărul plural
b) când subiectul multiplu are în componenţa lui pronume de diferite persoane
El şi ea merg.
masc. fem
pers.III pers.III pers.III
El şi tu mergeţi.
pers.III pers.II pers.III
El, tu şi eu mergem.
pers.III pers.II pers.I pers.I
III. Acordul predicatului nominal cu subiectul simplu
a) acordul verbului copulativ cu subiectul
Elevii sunt veseli.

pers.III pers.III
nr.pl nr.pl
Observaţie! Se face ca în situaţia acordului predicatului verbal cu subiectul, adică în persoană şi număr
b) acordul numelui predicativ cu subiectul
Elevii sunt veseli

masc. masc.
pl. N. pl. N.
În cea mai mare parte se face în gen, nr. şi caz.

Există cazuri în care acordul nu este posibil.
Florile sunt pentru mama.

fem. fem.
pl. N. sg. Ac.
IV. Acordul numelui predicativ cu subiectul multiplu

Fetele şi băieţii sunt deştepţi.
ei
masc. masc.
Când subiectul exprimat printr-un substantiv cu sens colectiv este determinat de un

substantiv la numărul plural (funcţie sintactică atribut) predicatul se acordă cu cel din urmă
adică cu substantivul la plural.
Observaţie!
O mulţime de elevi au venit.
subiect atribut plural
subst.colectiv subst. la pl.
ATRIBUTUL
Definiţie: partea secundară de propoziţie care determină un substantiv sau un înlocuitor
Elementul regent (cuvântul pe care îl determină) al atributului este un substantiv sau un înlocuitor.
Elementul regent al atributului poate fi:
a) un substantiv : opera lui Eminescu
b) un numeral : doi de aici şi trei de acolo
c) un pronume : aceia din faţă
d) un adjectiv substantivizat : albastrul cerului
e) o locuţiune substantivală : o dare de seamă interesantă
Atributul califică sau identifică elementul regent
Întrebarea: ce fel de? care? din care? de care? al, a, ai, ale cui?
Echivalentul major al atributului (extensia sa) este o propoziţie atributivă:
Se vedeau coşurile fumegânde. S-au jucat în poiana din pădure.
Se vedeau coşurile / care fumegau. S-au jucat în poiana / despre care v-am vorbit.
Felul atributului:
- substantival
- adjectival
- pronominal
- verbal
- adverbial
- interjecţional
A nu se confunda atributul cu elementul regent:

zece = atribut treizeci = cuv.regent
Observaţie!
zece bărbaţi treizeci de femei
bărbaţi = cuv. regent de femei = atribut
FORMULA
- numerele până la 19 sunt subordonate
- numerele după 20 devin subordonatoare
ATRIBUTUL SUBSTANTIVAL
Este exprimat numai prin substantiv
Felul atributului substantival:

- genitival
- prepoziţional
- apoziţional (apoziţie)
- în dativ
ATRIBUT SUBSTANTIVAL GENITIVAL

(al, a, ai, ale cui?)
a) substantiv comun
Nu-mi place această atitudine a colegului.
b) substantiv propriu
Nu-mi place atitudinea lui Vasile.
c) locuţiune substantivală
El este autorul dării de seamă din material.
d) numeral substantivizat
El este autorul amândoura din material.
ATRIBUT SUBSTANTIVAL PREPOZIŢIONAL

(care?, ce fel de?)
Ac. Părerea despre sora mea este bună.

D. Comportamentul asemenea Lucianei îmi place.
G. Lupta contra duşmanilor s-a terminat.
După unele interpretări, atributul substantival prepoziţional ar fi exprimat şi printr-o locuţiune

Observaţie! adjectivală
Eminescu este un poet de renume.
a) substantiv comun
Aceasta este o telegramă pentru bunici.
b) substantiv propriu
Aceasta este o telegramă de la Bucureşti.
c) locuţiune substantivală
Acesta este procesul de luare în primire.
d) numeral substantivizat
Aceasta era neînţelegerea dintre cei doi.
ATRIBUT SUBSTANTIVAL APOZIŢIONAL (APOZIŢIE)

(care?)
Apoziţia este de două feluri:

- simplă
- dezvoltată
a) simplă
- izolată prin virgulă
Fratele meu, Ion, s-a născut la Bucureşti.
- neizolată prin virgulă

Doamna Ionescu, s-a născut în oraşul Predeal.
b) dezvoltată
Ion, fratele meu, a plecat.
Moş Dănilă, fruntaşul ciobanilor de pe Scripete, era un om bun.
ATRIBUT SUBSTANTIVAL ÎN DATIV
a) El este prietenul acestui om.

b) El este duşman oricăror excese.
ATRIBUTUL ADJECTIVAL
Este exprimat prin:
1. adjectiv propriu-zis (în toate cazurile)

M-am uitat la o fată mai cuminte.
2. locuţiune adjectivală (unii consideră că are funcţie sintactică de atribut substantival prepoziţional)
L-am privit pe acel om în vârstă.
Am văzut un bărbat scos din fire.
3. numeral cu valoare adjectivală
a) cardinal
Cele două fete au venit.
b) ordinal
Ea este în clasa întâi.
c) colectiv
Părerea ambelor fete mă interesează.
d) multiplicativ
Ea a câştigat o sumă dublă.
e) distributiv
Fiecare şi-a cumpărat câte o bluză.
f) adverbial
Repetarea de două ori este enervantă.
4. adjectiv pronominal
a) de întărire
Eu însumi merg la teatru.
b) posesiv
Părinţii mei pleacă la serviciu.
c) demonstrativ
Acelei fete i-am împrumutat cartea.
d) nehotărât
M-am uitat la fiecare copil.
e) negativ
Nici o fată n-a ştiut.
f) interogativ
Ce culoare preferi?
g) relativ
Eu ştiu 1/ ce culoare preferi. 2/
5. verb cu valoare adjectivală (la un mod nepredicativ)
a) participiu
Tema scrisă e mai epuizată.
b) gerunziu acordat
I-am privit mâna tremurândă.
ATRIBUTUL PRONOMINAL
Este exprimat prin 9 pronume (excepţie cel de întărire):
1. personal
Ac. Părerea despre el este bună.
G. Părerea lui este bună.
D. El mi-a curăţat pantofii.
2. de politeţe
Ac. Părerea despre dumneavoastră este falsă.
G. Părerea dumitale este falsă.
3. reflexiv
Ac. Părerea despre sine este falsă.
D. Eu mi-am şters pantofii.
4. posesiv
Ac. Florile pentru ai mei sunt roşii.
G. Florile alor mei sunt roşii.
5. demonstrativ
Ac. Caietul de la acela este rupt.
G. Caietul aceluia este bun.
6. nehotărât
Ac. Discuţia despre alţii nu mă interesează.
G. Discuţia altora nu mă interesează.
7. negativ
Ac. Părerea despre nimeni nu mă interesează.
G. Părerea nimănui nu mă interesează.
8. interogativ
Ac. Părerea despre care dintre ei este acceptată?
G. Părerea căruia dintre ei este acceptată?
9. relativ (este element de relaţie în frază care stă numai în G.)

G. El ştie 1/ al cărui tată s-a dus în oraş. 2/
ATRIBUTUL VERBAL
Este exprimat prin verbe la modurile nepredicative.
1. infinitiv
Dorinţa de a scrie este mare.
2. supin
Poezia de învăţat a fost frumoasă.
3. gerunziu neacordat
Am văzut un băiat citind o poezie. (ce fel de băiat?)
4. locuţiune verbală
Dorinţa de a sta de veghe este mare.
ATRIBUTUL ADVERBIAL
Este exprimat prin:
1. adverb
a) de loc
Băiatul de acolo a plecat în excursie.
b) de timp
Ziua de ieri a fost frumoasă.
c) de mod
Raţa are un mers agale.
2. locuţiune adverbială
a) de loc
Fata din faţă este deşteaptă.
b) de timp
Vizitarea din când în când făcea bine bolnavilor.
c) de mod
Plecarea de bună voie m-a impresionat.
ATRIBUTUL INTERJECŢIONAL
Este exprimat prin interjecţie:

Sunetul Poc! se auzi în noapte.
MODEL DE ANALIZĂ
Am văzut un băiat citind o poezie.
citind = atr. vb., exprimat prin vb. tranzitiv, conj. a IV-a, diateza activă, modul gerunziu.
COMPLEMENTUL
Definiţie: partea secundară de propoziţie care determină un verb, adjectiv, adverb, interjecţie
Felul complementului:
direct
1. necircumstanţial
indirect
de loc
de timp
de mod
de cauză
2. circumstanţial de scop
de agent (unii îl consideră necircumstanţial)
condiţional
concesiv
consecutiv
COMPLEMENTUL DIRECT
(pe cine?, ce?)
Elemente definitorii:
- indică obiectul gramatical asupra căruia se exercită nemijlocit o acţiune a cuvântului regent sau care este
rezultatul acţiunii regente
- determină un verb (locuţiune verbală) sau o interjecţie
- verbul regent NU ESTE copulativ
- verbul regent este obligatoriu tranzitiv (cel puţin în contextul propoziţiei respective) deci echivalentul
general este: CEVA; PE CINEVA
Elementele regente ale complementului direct sunt:
a) un verb: În şcoală învăţam lucruri interesante.

b) o locuţiune verbală: L-am făcut cu ou şi cu oţet pe leneşul acela.
c) o interjecţie: Nici una, nici două, haţ! pe ied de gât.
d) elementul regent se subînţelege: Iată-i pe toţi / numai pe tine nu .../

Atenţie!
1. A nu se confunda complementul direct cu subiectul, mai ales când:
a) subiectul este aşezat după predicat
Grădina o sapă omul.
b) predicatul este ambiguu (la aceasta contribuind şi topica sau chiar lipsa unor mărci
gramaticale)
Işi ajută părinţii copiii.
2. A nu se confunda cu complementul circumstanţial de mod, mai ales când acesta este exprimat printr-un
cuvânt de care depinde un atribut numeral
Cartea costă cinci lei.
3. A nu se confunda cu numele predicativ. (argumentele valorilor copulative ale unui verb se impun) Orice
abatere de la nişte norme reprezintă, de fapt, o greşeală.
4. Uneori se poate confunda cu un complement indirect (mai ales când elementul regent dă impresia că este
tranzitiv şi că acceptă echivalentul general al complementului direct: CEVA; PE CINEVA cum ar fi:
a se gândi ceva – corect = la ceva
a se bizui, a conta, a se supăra, etc.
S-a supărat pe colegul său. „pe colegul” – fiind în realitate complement indirect
Un complement direct nu poate fi cerut de:

- verbul „a fi”
Observaţie! - verbe copulative
- verbe impersonale
Complementul direct este exprimat prin:
1. SUBSTANTIV
a) comun
După glas cunoşti omul.
b) propriu
Am revăzut-o pe Rodica.
c) colectiv
Conducea plutonul spre ieşire.
d) mobil
Ciobanul mâna turma la păscut.
e) epimobil
Ţăranul a cumpărat o vacă.
f) epicen
Mama a cumpărat un papagal.
Mama a cumpărat făină.
2. LOCUŢIUNE SUBSTANTIVALĂ
El posedă o bogată aducere de minte.
3. PRONUME
a) personal
Am invitat-o la mine.
b) de politeţe
V-am rugat pe dumneavoastră.
c) reflexiv
Ea se privea pe sine în oglinda lacului.
d) posesiv
I-am invitat pe ai mei la operetă.
e) demonstrativ
O vezi pe aceasta?
f) nehotărât
Am cumpărat ceva.
g) negativ
N-am cerut nici una de acolo.
h) interogativ
Ce ai făcut ieri?
i) relativ
Eu ştiu 1/ ce ai făcut ieri. 2/
4. NUMERAL (cu valoare substantivală)
a) cardinal
I-am atras pe cei doi.
b) ordinal
Pe al treilea îl aştept mâine.
c) colectiv
Le-am luat pe ambele.
d) fracţionar
Am recuperat o treime numai.
5. ADJECTIV SUBSTANTIVIZAT
I-am premiat pe cei mai buni.
6. VERB (la un mod nepredicativ)

a) infinitiv
El doreşte a învăţa mai bine.
El poate merge acum.
El se poate duce în parc.
b) supin
El a avut de scris.
c) gerunziu
El a auzit bătând în bancă.
7. LOCUŢIUNE VERBALĂ
El doreşte a sta de vorbă.
8. INTERJECŢIE
El aude bum! în spatele său.
un complement direct nu poate exista în propoziţie fără subiect (fie el şi neexprimat, inclus sau
Observaţie!
subînţeles)
MODEL DE ANALIZĂ
I-am premiat pe cei mai buni.
pe cei mai buni = compl. direct, exprimat prin adj. substantivizat, variabil cu două terminaţii, gen masc., nr.
pl., caz Ac., grad de comparaţie superlativ relativ, precedat de prep. simplă „pe”
I-am invitat pe ai mei la operetă.
pe ai mei = compl. direct, exprimat prin pron. posesiv, mai multe obiecte posedate, gen masc., un posesor,
caz Ac., precedat de prep. simplă „pe”
COMPLEMENTUL INDIRECT
Ac. despre cine?, despre ce?, cu cine?, cu ce?, la cine?, la ce?, de la cine?, de la ce?, de cine?,
de ce?, pentru cine?, pentru ce?
Cazurile D. cui?
contra
G. cu prepoziţia împotriva
asupra
- indică obiectul gramatical asupra căruia se exercită mijlocit o acţiune a cuvântului regent
- indică de cele mai multe ori direcţionarea acţiunii sau referirea la un obiect gramatical
- determină un verb, locuţiune verbală, interjecţie sau adjectiv
- verbul regent NU ESTE copulativ
- verbul regent poate fi tranzitiv sau intranzitiv deci echivalentul general este: CUIVA; PREPOZIŢIE +
CINEVA; PREPOZIŢIE + CEVA
Elementele regente ale complementului indirect sunt:
a) un verb: O femeie se plângea alteia de bărbatul ei.

b) o locuţiune verbală: Vânzătorului târgul îi vine de hac.
c) o interjecţie: Na-ţi căciula, nu sta cu capul gol.
d) un adjectiv: El este demn de stimă.
e) un adverb care împreună cu alte cuvinte face parte dintr-un complement circumstanţial:
El creşte potrivit cu stăruinţele ei.
El stătea la rând, aproape de ele.
„potrivit cu stăruinţele” şi „aproape de ele” sunt complemente circumstanţiale dar în acelaşi timp
„potrivit” şi „aproape” sunt regente pentru complementele identice cu „stăruinţele” şi „ele”
f) uneori elementul regent lipseşte:
Patriei – mai mult cărbune.
Salutări prietenilor.
Cinstea fruntaşilor.
g) când regentul este un verb unipersonal sau expresie unipersonală, pronumele în dativ poate fi
socotit, în egală măsură complement indirect sau subiect logic:
Îi trebuia carte. Ţi-e dor.
Mi-e frig. Le este sete.
„îi”, „mi”, „ţi”, „le” sunt complemente indirecte şi subiecte logice iar: „carte”, „frig”, „dor”, „sete” sunt
subiecte gramaticale.
Atenţie!
Complementul indirect poate fi uşor confundat cu:
a) complementul de agent
Grupa este alcătuită din fete şi băieţi.
(din cineva NU de către cineva)
b) complementul direct
Privea la animale.
(la ceva NU pe cineva)
c) complementul circumstanţial de cauză sau condiţional

Mă bucur de reuşita lor
(de ceva NU o cauză, nici o condiţie)
d) complementul circumstanţial de scop

Se pregăteşte de plecare.
(de ceva NU cu un scop)
e) complementul circumstanţial de mod

Întâmplarea aceasta seamănă cu povestea ei.
(cu ceva NU o modalitate)
f) complementul circumstanţial de loc

Din aceasta rezultă că ai greşit.
(din ceva NU un loc)
Complementul indirect este exprimat prin:

1. SUBSTANTIV
a) comun
El a coborât privirea asupra veteranului.
b) propriu
El s-a dus cu Ionel în parc.
c) colectiv
El nu renunţase la grupul lor.
d) mobil
Ea se gândea la soţul ei.
e) epimobil
Ea se gândea la bărbatul său.
f) epicen
Calitatea aceea, proprie panterei.
g) defectiv de plural
Calitatea aceea, proprie aurului.
Calitatea aceea, proprie dărilor de seamă.
3. PRONUME
a) personal
Ac. El discută despre ea.
D. El a cumpărat un caiet ei.
G. El a discutat contra lor.
b) de politeţe
Ac. El discută despre dumnealui.
D. El a cumpărat un caiet dumitale.
G. El a discutat contra dumnealor.
c) reflexiv
Ac. El discută despre sine.
D. El a cumpărat un caiet sieşi.
d) posesiv
Ac. El discută despre ai mei.
D. El a cumpărat un caiet alor săi.
G. El a discutat contra alor voştri.
e) demonstrativ
Ac. El discută despre acela.
D. El a cumpărat un caiet aceluia.
G. El a discutat contra acestora.
f) nehotărât
Ac. El discută despre fiecare.
D. El a cumpărat un caiet tuturor.
G. El a discutat contra altora.
g) negativ
Ac. El nu discută despre nimeni.
D. El nu a cumpărat un caiet niciunuia.
G. El nu a discutat contra niciuneia.
h) interogativ
Ac. Despre cine discută el?
D. Cui a cumpărat el un caiet?
G. Contra cui a discutat el?
i) relativ
Ac. El ştie 1/ despre cine discută. 2/
D. El ştie 1/ cui i-a cumpărat caietul. 2/
G. El ştie 1/ contra cui a discutat. 2/
a) cardinal
Ac. Eu m-am plimbat cu cei doi.
D. Muzica le place celor doi.
G. Noi am luptat contra celor zece.
b) ordinal
Ac. Eu m-am plimbat cu al treilea.
D. Muzica place primului.
G. Noi am luptat contra primului.
c) colectiv
Ac. Eu m-am plimbat cu amândoi.
D. Muzica le place amândorura.
G. Noi am luptat contra ambilor.
d) distributiv
Ac. Eu m-am plimbat cu câte doi.
e) fracţionar
Ac. Eu m-am plimbat cu jumătate din ei.
Am plecat cu cei mai buni.
6. VERB (la un mod nepredicativ)
a) infinitiv
El se gândeşte a citi mai mult.

b) supin
El se gândeşte la învăţat.
c) gerunziu
Ea s-a săturat aşteptându-l în staţie.
MODEL DE ANALIZĂ
Le-am cerut tuturor din clasă să-şi cumpere un caiet.
le = compl. indirect, exprimat prin pron. personal, forma neacc., pers. a III-a, nr. pl., gen masc., caz D.
tuturor = compl. indirect, exprimat prin pron. nehotărât, gen masc. (fem.), nr. pl., caz D.
-şi = compl. indirect, exprimat prin pron. reflexiv, forma neacc., pers. a III-a, nr. sg., caz D.
COMPLEMENT CIRCUMSTANŢIAL DE LOC

(unde?, de unde?, până unde?, încotro?)
- indică locul (punctul de plecare, direcţia şi limitele în spaţiu) unde se desfăşoară acţiunea regentă
- determină un verb, locuţiune verbală, interjecţie
- are echivalentul general: UNDEVA; ACOLO
Elementele regente ale complementului circumstanţial de loc sunt:
a) un verb (la orice diateză, mod sau timp): Ea locuieşte în oraş.

b) o locuţiune verbală: El a dat de veste în toată lumea.
c) o interjecţie: Şi atunci hop in iaz!
Atenţie!
1. A nu se confunda cu:
a) complementul circumstanţial de mod
El stă pe loc. (c.c.d.m.)
El stă pe locul altcuiva (c.c.d.l.)
b) complement indirect
S-a uitat la el. („la el” = la cineva)
S-a uitat spre el. („spre el” = undeva, acolo)
c) complement circumstanţial de scop

S-a dus la pescuit. (cu un scop)
L-am întâlnit şi pe el la pescuit. (undeva, acolo)
2. Mijloacele pentru evitarea confuziilor răman: argumentele, elementele definitorii, echivalentul general şi
extensia.
Complementul circumstanţial de loc este exprimat prin:
1. SUBSTANTIV
a) comun
Ac. Copilul s-a oprit aproape de parc.
G. Tabloul este deasupra patului.
b) propriu
Ac. El locuieşte în Bucureşti.
c) colectiv
El a pătruns până în desişul codrului.
d) mobil
Leul stătea lângă leoaică.
e) epimobil
El a pus şaua pe cal.
f) epicen
El s-a strecurat printre reni.
A pus sarea alături de făină.
2. PRONUME
a) personal
Ac. El nu l-a chemat lângă dânsul.
G. Eu nu m-am aşezat înapoia lui.
b) de politeţe
Ac. El nu l-a chemat lângă dumnealui.
G. Eu nu m-am aşezat înapoia dumitale.
c) reflexiv
Ac. El nu l-a chemat lângă sine.
d) posesiv
Ac. El nu l-a chemat lângă ai săi.
G. Eu nu m-am aşezat înapoia alor mei.
e) demonstrativ
Ac. El nu l-a chemat lângă acela.
G. Eu nu m-am aşezat înapoia acestora.
f) nehotărât
Ac. El nu l-a chemat lângă alţii.
G. Eu nu m-am aşezat înapoia cuiva.
g) negativ
Ac. El nu l-a chemat lângă nimeni.
G. Eu nu m-am aşezat înapoia nimănui.

h) interogativ
Ac. El nu l-a chemat lângă cine?
G. Eu nu m-am aşezat înapoia cui?
i) relativ
Ac. El ştie 1/ lângă cine l-a chemat. 2/
G. El ştie 1/ înapoia cui s-a aşezat. 2/
a) cardinal
Ac. Ea s-a îndreptat spre cei doi.
G. Maşina se află în faţa celor trei.
b) ordinal
Ac. Ea s-a îndreptat spre al doilea.
G. Maşina se afla în faţa primei.
c) colectiv
Ac. Ea s-a îndreptat spre amândoi.
G. Maşina se afla în faţa ambilor.
d) fracţionar
Ac. Ea era aşezată lângă o doime.
4. ADVERB
a) de loc
El merge acolo.
b) nehotărât
Eu nu merg oriunde.
c) negativ
El nu merge nicăieri.
d) interogativ
Unde mergi?
e) relativ
El merge 1/ până unde i s-a spus. 2/
5. LOCUŢIUNE ADVERBIALĂ
El s-a oprit la dreapta.
MODEL DE ANALIZĂ
El locuieşte în Bucureşti.
în Bucureşti = compl. circ. de loc, exprimat prin subst. propriu, nr. sg., cu formă de pl., caz Ac., nearticulat,
precedat de prep simplă „în”

El s-a oprit la dreapta.
la dreapta = compl. circ. de loc, exprimat prin locuţiune adverbială de loc.
COMPLEMENT CIRCUMSTANŢIAL DE TIMP

(când?, de când?, până când?, cât timp?)
- indică timpul desfăşurării acţiunii
- determină un verb, locuţiune verbală, interjecţie
- echivalent general: CÂNDVA; ATUNCI
Elementele regente ale complementului circumstanţial de timp sunt:

a) un verb (la orice diateză, mod sau timp): A plecat de curând..
b) o locuţiune verbală: A dat imediat bir cu fugiţii.
c) o interjecţie: Hai îndată / să ... /
Atenţie!
A nu se confunda cu:
L-au întrebat adesea despre ea. („adesea” = mereu, atunci)
L-au întrebat de două ori despre ea („de două ori” = atât, astfel)
b) complement circumstanţial de loc

S-au înţeles pe drum. („pe drum” = în timp ce mergeau)
S-au înţeles pe drumul dintre brazi. („pe drumul” = ACOLO)
c) complement circumstanţial de cauză

După întâmplarea pe care v-au spus-o nu l-am mai întâlnit.
După întâmplarea aceea nu şi-au mai vorbit, rămânând certaţi.
Complementul circumstanţial de timp este exprimat prin:
1. SUBSTANTIV
Ac. În iarna trecută am fost la munte.
G. În timpul orei nu se vorbeşte.
Au sosit la spartul târgului.
3. PRONUME
a) personal
Ac. El a ajuns după ea.
G. Băiatul a sosit înaintea ei.
b) de politeţe
Ac. El a ajuns după dumnealui.
G. Băiatul a sosit înaintea dumitale.

c) posesiv
Ac. El a ajuns după ai săi.
G. Băiatul a sosit înaintea alor săi.
d) demonstrativ
Ac. El a ajuns după acela.
G. Băiatul a sosit înaintea celorlalţi.
e) nehotărât
Ac. El a ajuns după toţi.
G. Băiatul a sosit înaintea tuturor.
f) negativ
Ac. El nu a ajuns după nimeni.
G. Băiatul nu a sosit înaintea niciunuia.
g) interogativ
Ac. După cine a ajuns el?
G. Înaintea cui a ajuns băiatul?
h) relativ
Ac. El ştie 1/ după cine a ajuns. 2/
G. El ştie 1/ înaintea cui a sosit. 2/
a) cardinal
Ac. El a sosit după cei zece.
G. Lupta s-a purtat în vremea celor doi.
b) ordinal
Ac. El a sosit după al zecelea.
G. Lupta s-a purtat în vremea primului.
c) colectiv
Ac. El a sosit după ambele.
G. Lupta s-a purtat în vremea ambilor.
5. ADJECTIV
De mic cânta la pian.
6. VERB (la modurile nepredicative)
a) infinitiv (cu locuţiunea prepoziţională „înainte de”)

Înainte de a vorbi, voi judeca.
b) gerunziu
Intrând pe culoar l-am văzut.
Înainte de a-mi da seama de adevăr era prea târziu.

8. ADVERB
a) de timp
S-a petrecut odinioară.
b) nehotărât
Pleacă oricând.
c) negativ
Nu l-am văzut niciodată.
d) interogativ
Când vei veni?
e) relativ
El ştie 1/ când va veni. 2/
Ofta din când în când.
MODEL DE ANALIZĂ
Ofta din când în când.
din când în când = compl. circ. de timp, exprimat prin locuţiune adverbială de timp
Băiatul a sosit înaintea tuturor.
înaintea tuturor = compl. circ. de timp, exprimat prin pron. nehotărât, gen masc. (fem.), nr. pl., caz G.,
precedat de prep. „înaintea”
COMPLEMENTUL CIRCUMSTANÄIAL DE MOD

(cum?, cât?, în ce fel?, în ce mod?)
- indică felul în care se desfăşoară activitatea din regentă, o calitate a acţinii, caracteristica, măsura sau
valoarea elementelor care execută o acţiune.
- echivalent general: CUMVA; ASTFEL
Elementele regente ale complementului circumstanţial de timp sunt:

a) un verb (la orice diateză, mod sau timp): Merge agale.
b) o locuţiune verbală: S-a dat repede la brazdă.
c) un adjectiv: Înalt ca bradul.
d) o interjecţie: Piu! Piu! din ce în ce mai încet.
e) un adverb: Pielea e mai aproape decât cămaşa.
Atenţie!
a) atributul
Pom cât casa de înalt. (atribut)
Pom înalt cât casa. (compl. circ. de mod)
b) numele predicativ (mai ales de către cei care folosesc întrebarea ca argument)
Glasul său este domol. (nume predicativ)
El vorbeşte domol. (compl. circ. de mod)
Complementul circumstanţial de mod este exprimat prin:
1. SUBSTANTIV
a) comun
Ac. El a scris ca un poet.
D. El scris asemenea unui poet.
b) propriu
Acest oraş este mai mare decât Constanţa.
c) colectiv
Freamătă ca pădurea.
d) mobil
Mai mare decât tigrul.
e) epimobil
Tăcea ca peştele.
f) epicen
Mici cât pumnul.
Sarea este tot atât de vânată ca zahărul.
Mergea îngândurat, fără băgare de seamă.
3. PRONUME
a) personal
Ac. Noi am cântat ca voi.
D. Ei au cântat asemenea vouă.
b) de politeţe
Ac. Noi am cântat ca dumneata.
D. Ei au cântat asemenea dumnealui.
c) posesiv
Ac. Noi am cântat ca ai noştrii.
D. Ei au cântat asemenea alor mei.
d) demonstrativ
Ac. Noi am cântat ca ceilalţi.
D. Ei au cântat asemenea acestora.
e) nehotărât
Ac. Noi am cântat ca alţii.
D. Ei au cântat asemenea altora.
f) negativ
Ac. Noi nu am cântat ca nimeni de aici.
g) interogativ
Ac. Ca cine am cântat noi?
D. Asemenea cui au cântat ei?
h) relativ
Ac. Noi ştim 1/ ca cine am cântat. 2/
D. Ei ştiu 1/ asemenea cui au cântat. 2/
a) cardinal
Ac. El s-a comportat ca cei doi.
D. El s-a comportat asemenea celor doi.
b) ordinal
Ac. El s-a comportat ca al treilea.
D. El s-a comportat aidoma primului.
c) multiplicativ
Se îmbogăţise însutit şi înmiit.
d) distributiv
Elevii au intrat unul câte unul.
e) colectiv
Ac. El s-a comportat ca amândoi.
D. El s-a comportat aidoma amândoura.
f) adverbial
M-a vizitat numai o dată.
g) fracţional
Ac. El s-a comportat ca un sfert din ei.
5. ADJECTIV
Era mai degrabă oval decât rotund.
Fusese tratat mai bine decât bolnavul celălalt.
7. VERB (la modurile nepredicative)
a) infinitiv (cu prepoziţia „fără”)

A trecut fără a mă saluta.
b) gerunziu
A intrat zâmbind.
A fost plătit fără a sta de veghe.
9. ADVERB
a) simplu
El vorbeşte româneşte.
b) nehotărât
Se îmbracă oricum.
c) negativ
Nu m-a privit nicicum.
d) interogativ
Cum te-ai îmbrăcat?
e) relativ
El ştie 1/ cum te-ai îmbrăcat. 2/

Ei s-au căsătorit de bună voie.
11. INTERJECŢIE
Picioarele îi făceau lipa-lipa prin apă.
MODEL DE ANALIZĂ
El s-a comportat asemenea celor doi.
asemenea celor doi = compl. circ. de mod, exprimat prin numeral cardinal cu valoare substantivală, gen masc.,
nr. pl., caz D., precedat de articolul demonstrativ „celor” şi de prepoziţia simplă
„asemenea”.
COMPLEMENTUL CIRCUMSTANŢIAL DE CAUZĂ

(din ce cauză?, din ce pricină?)
- indică motivul, cauzalitatea unei acţiuni, a unei stări sau însuşiri
Elementele regente ale complementului circumstanţial de cauză sunt:

a) un verb (la orice diateză, mod sau timp): S-a speriat de cutremur.
b) o locuţiune verbală: Spălase putina repede din cauza unui şarpe.
c) un adjectiv: Faţa roşă de sfială.
Atenţie!
a) complementul indirect
Mă mir de purtarea lui. (de ceva)
M-am supărat de purtarea lui. (există o cauză)
b) complementul de agent
Muzica era acoperită de zgomot. (de ceva)
Muzica nu era înţeleasă de zgomot. (există o cauză)
c) complementul circumstanţial de mod

Vorbea în neştire. (cumva)
Din neştire s-a rătăcit. (există o cauză)
d) complementul circumstanţial de timp

După baia făcută se recomandă un masaj. (atunci)
După baia aceea rece nu se putea să nu răcească. (există o cauză)
Complementul circumstanţial de cauză este exprimat prin:
1. SUBSTANTIV
a) comun
Nu a răspuns de frică.
b) propriu
Nu moare el de Capitală!
c) colectiv
Toate erau anapoda din cauza grupului.
d) mobil
Toate erau anapoda din cauza raţelor.
e) epimobil
Toate erau anapoda din cauza berbecului.
f) epicen
Toate erau anapoda din pricina leopardului.
Toate erau anapoda din cauza sănătăţii sale.
2. PRONUME
a) personal
Nu a venit din cauza ei.
b) de politeţe
Nu a venit din cauza dumneaei.
c) posesiv
Nu a venit din cauza alor săi.
d) demonstrativ
Nu a venit din cauza acesteia.
e) nehotărât
Nu a venit din cauza multora.
f) negativ
Nu a venit din cauza nimănui.
g) interogativ
Din cauza cui nu a venit?
h) relativ
El ştie 1/ din cauza cui nu a venit. 2/
a) cardinal
Noi nu am întârziat din pricina celor patru.
b) ordinal
Noi nu am întârziat din pricina primilor.
c) colectiv
Noi nu am întârziat din pricina amândoura.
4. ADJECTIV
Toţi plângeau de fericiţi.
5. VERB (la Gerunziu)

Citind toată noaptea am obosit.
Stând de pază toată noaptea am obosit.
MODEL DE ANALIZĂ
Nu a răspuns de frică.
de frică = compl. circ. de cauză, exprimat prin subst. comun simplu, gen fem., nr. sg., caz Ac., nearticulat,
precedat de prep. simplă „de”
COMPLEMENTUL CIRCUMSTANŢIAL DE SCOP

(cu ce scop?, în ce scop?)
- arată scopul acţiunii
Elementele regente ale complementului circumstanţial de scop sunt:

a) un verb (la orice diateză, mod sau timp): Umblă după vânat.
b) o locuţiune verbală: Se făcea luntre şi punte spre a-l ajuta.
c) o interjecţie: Hai la cumpărături.
Atenţie!
Comentariile literare pregătite pentru examen. (pentru ceva)
Pregătise comentariile literare pentru reuşita la examen. (un scop al pregătirii)
b) complementul circumstanţial de loc

L-am întâlnit după târguieli. (undeva, acolo)
Venise după târguieli. (cu un scop)
Complementul circumstanţial de cauză este exprimat prin:
1. SUBSTANTIV
a) comun
Noi luptăm pentru pace.
b) propriu
Depusese toată străduinţa pentru Neptun.
c) colectiv
Depusese toată străduinţa pentru regimentul său.
d) mobil
Depusese toată străduinţa pentru elevul acesta.
e) epimobil
Cele necesare fuseseră luate pentru cal.
f) epicen
Cele necesare fuseseră luate pentru sticlete.
Cele necesare fuseseră luate pentru sănătatea lui.
2. PRONUME
a) personal
Referatul fusese întocmit pentru mine.
b) de politeţe
Referatul fusese întocmit pentru dumneavoastră.
c) posesiv
Niciodată nu lucrase pentru al meu.
d) demonstrativ
Bucatele au fost pregătite pentru acesta.

e) nehotărât
Pentru unul ai adus merele?
f) negativ
Niciodată nu lucrase pentru nimeni.
3. NUMERAL
a) cardinal
Pentru cei cinci au fost cumpărate uniformele acestora.
b) ordinal
În vederea primului au fost cumpărate uniformele.
c) colectiv
De la un timp venea la stadion pentru tustrei.
d) fracţional
De la un timp venea la stadion pentru o pătrime.
Tot efortul s-a făcut pentru bolnavul care ...
5. VERB
a) infinitiv (cu prepoziţia „spre” şi „pentru”)

Pentru a obţine o notă mare am copiat.
b) supin (cu nuanţă de loc)

Tata merge la pescuit.
MODEL DE ANALIZĂ
Pentru a obţine o notă mare am copiat.
pentru a obţine = compl. circ. de scop, exprimat prin verb tranzitiv, conj. a III-a, diateza activă,
modul infinitiv, timp prezent, precedat de prepoziţia simplă „pentru”
COMPLEMENTUL CIRCUMSTANŢIAL CONDIŢIONAL
- exprimă condiţia realizării unei acţiuni, o ipoteză.
Elementele regente ale complementului circumstanţial de scop sunt:

a) un verb (la modul condiţional, indicativ perfect cu valoare condiţională, indicativ prezent cu valoare de
viitor sau la indicativ viitor): Dându-mi creionul, ţi-aş da şi eu stiloul. (îţi dau = îţi voi da; îţi dădeam =
ţi-aş fi dat, îţi voi da)
b) o locuţiune verbală: Răsplătindu-l ţi-ar da o mână de ajutor.
c) un adjectiv: Echipament utilizabil în caz de incendiu.
Atenţie!
S-ar bucura şi el de ajutorul său. (de ceva)
S-ar bucura şi el ajutându-l. (o condiţie)
b) atributul
El vine în cazul unei necesităţi. (atribut)
El vine în caz de nevoie. (o condiţie)
Complementul circumstanţial condiţional este exprimat prin:
1. SUBSTANTIV
Venim cu condiţia acceptării doleanţelor.
Se exprimă prin:
Observaţie! a) substantivele: caz, condiţie, eventualitate, ipoteză (+ prepoziţia „în” sau „eu”)
b) orice substantiv + locuţiune prepoziţională: „în caz de”
2. PRONUME
a) personal
În locul lui, eu n-aş fi plecat.
b) de politeţe
În locul dumitale, eu n-aş fi plecat.
c) posesiv
În locul alor tăi, eu n-aş fi plecat.
d) demonstrativ
În locul acelora, eu n-aş fi plecat.
3. NUMERAL
a) cardinal
În locul celor cinci, eu n-aş fi plecat.
b) ordinal
În locul primului, eu n-aş fi acceptat.
4. VERB (la gerunziu)

Mergând cu atenţie, se poate evita orice accident.
5. ADVERB
Cred că s-a spus adevărul, altminteri nu ne mai dădea telefon.
COMPLEMENTUL CIRCUMSTANŢIAL CONCESIV
- exprimă concesia sau faptul care ar fi trebuit să împiedice realizarea acţiunii
- CONCESIE = Îngăduinţă, cedare faţă de cineva, renunţare (la ceva) în folosul sau în interesul altuia.
Elementele regente ale complementului circumstanţial concesiv sunt:

a) un verb: N-a marcat golul, în ciuda dorinţei tuturor spectatorilor.
b) o locuţiune verbală: Tăia frunza la câini, în ciuda insistenţelor părinţilor de a se angaja şi el.
c) un adjectiv: Echipa victorioasă, în ciuda jocului slab ...
d) o interjecţie: cu toată supărarea, na o bomboană.
Atenţie!
Vorbea fără a înţelege ce spune şi celălalt. (cumva, astfel)
Fără a înţelege prea bine ce m-a întrebat, eu m-am străduit să-i răspund (compl. concesiv)
b) atributul
Totul era făcut doar în ciuda prietenului pe care voia să-l şicaneze. (atribut)
A pătruns acolo în ciuda opreliştilor. (compl. concesiv)
Complementul circumstanţial concesiv este exprimat prin:
1. SUBSTANTIV
a) comun
În caz de amânare, eu nu aş mai pleca.
b) propriu
În locul lui Vasile, eu nu aş mai pleca.
c) colectiv
În ciuda grupului întreg, eu nu aş mai pleca.
d) mobil
În pofida lupului, el a trecut pe acolo fără teamă.
e) epimobil
În ciuda viperelor, el a trecut pe acolo fără teamă.
f) epicen
În ciuda paznicului, el a trecut pe acolo fără teamă.
Cu tot nisipul arzător, el a trecut pe acolo fără teamă.
2. PRONUME
a) personal
În ciuda ei, ei n-au vrut să păstreze liniştea.
b) de politeţe
În pofida dumneaei, ei n-au vrut să păstreze liniştea.

c) posesiv
Contrar alor noştrii, ei n-au vrut să păstreze liniştea.
d) demonstrativ
În ciuda acestora, ei n-au vrut să păstreze liniştea.
e) nehotărât
În ciuda oricui, nu v-aţi fi lăsat înduplecaţi?
f) negativ
În ciuda nimănui, nu v-aţi fi lăsat înduplecaţi?
g) interogativ
În ciuda cărora nu v-aţi hotărât voi să învăţaţi?
h) relativ
Eu ştiu 1/ în ciuda cărora nu v-aţi hotărât voi să învăţaţi. 2/
3. NUMERAL
a) cardinal
Chiar trei în grup, n-au primit onorurile tale.
b) ordinal
Chiar al doilea, n-a primit onorurile tale.
c) colectiv
Deşi amândoi, n-au primit onorurile tale.
d) fracţionar
În ciuda pătrimi, n-a primit onorurile tale.
4. ADJECTIV
Chiar bolnav, el tot a venit la antrenament.
În ciuda roşului de la semafor, acest şofer a greşit.
6. VERB
a) infinitiv
Fără a auzi totul, a înţeles că ...
b) gerunziu
Chiar plecând imediat, tot vei întârzia.
COMPLEMENTUL CIRCUMSTANŢIAL CONSECUTIV
- arată consecinţa (urmarea, rezultatul) unei acţiuni sau al unei însuşiri la care se referă
Elementele regente ale complementului circumstanţial consecutiv sunt:

a) un verb: Bea de speriat, nu altceva.
b) o locuţiune verbală: Ţinea minte totul de minune.
c) un adjectiv: Frumoasă de nespus.
d) un adverb: Experimentase destul pentru a-şi verifica ipotezele.
Atenţie!
Mănâncă foarte mult. (cumva, astfel)
Mănâncă de speriat. (consecinţa mâncatului)
b) complementul circumstanţial de loc

Acul pătrunsese până la sânge. (undeva, acolo)
Fusese bătut până la sânge. (consecinţa bătăii)
c) complementul circumstanţial de timp

A călătorit până la ivirea zorilor. (până când, atunci)
A călătorit până la saturaţie. (consecinţa călătoriei)
Complementul circumstanţial consecutiv este exprimat prin:
1. SUBSTANTIV
Căzu la pat bolnavă de moarte.
2. VERB
a) infinitiv
Văzuse destul pentru a nu mai spera nimic.
b) supin
Era frumoasă de nespus.
Lucrau de-a mai mare dragul.
COMPLEMENTUL DE AGENT
(de către cine?)
- arată de cine este făcută acţiunea, este autorul faptic al acţiunii (deci ar trebui să fie subiect gramatical)
- nefiind în nominativ se va numi şi subiect logic
- este în cazul acuzativ
- determină un verb la diateza pasivă (sau echivalente pasive)
- echivalent general: DE CĂTRE CINEVA; DE CĂTRE CEVA
- se aproprie foarte mult de echivalentul general al complementului indirect
- în exprimare, „către” poate lipsi, dar el este implicat logic, altfel este vorba de un complement indirect
Elementele regente ale complementului de agent sunt:

e) un verb (la diateza pasivă): Lucrarea este făcută de către elevii clasei.
f) o locuţiune verbală (cu verbul la diateza pasivă):
Biblioteca este luată în primire de către profesoara de limba română.
g) un verb reflexiv: Cartea se citeşte uşor de către copiii care învaţă.
h) un verb la participiu (acesta fiind un posibil constituent al diatezei pasive):
Şiruri de căruţe trase de căluţi slabi.
S-au spus de studenţi multe lucruri interesante.

Comparaţi
Profesorii se bucură de studenţi atunci când învaţă.
Se repune în drepturi şi se obţine:
I. fostul complement de agent → subiect gramatical
II. fostul subiect gramatical → complement indirect (ceva, pe cineva)
Autoverificare III. diateza pasivă → diateza activă
Casa este construită de (către) zidari
1 2 3
Zidarii construiesc o casă.
3(I) 2(III) 1(II)
Complementul de agent este exprimat prin:
1. SUBSTANTIV
a) comun
Referatul a fost conceput de un asistent.
b) propriu
Referatul a fost conceput de către Ionescu.
c) colectiv
Zmeurişul e vânzolit de-o turmă de oi.
d) mobil
Telefonul dat de soţie, este trist.
e) epimobil
Zmeurişul e vânzolit de nişte urşi.
f) epicen
Zmeurişul e vânzolit de către o panteră.
Cerul fusese acoperit de plumbul norilor.
Impresia făcută de darea de seamă este bună.
3. PRONUME
a) personal
Fata a fost chemată de către el.
b) de politeţe
Băiatul a fost văzut de dumneaei.

c) posesiv
Fereastra este spartă de ai mei.
d) demonstrativ
Ea este întâlnită de acesta.
e) nehotărât
Ea a fost întrebată de mulţi.
f) negativ
Nu a fost ajutată de nimeni.
g) interogativ
De către cine ai fost ajutată?
h) relativ
Ea ştie 1/ de către cine a fost ajutată. 2/
4. NUMERAL
a) cardinal
Tema a fost scrisă de trei dintre ei.
b) ordinal
Poezia a fost citită de primul.
c) colectiv
Lecţia a fost învăţaţă de amândoi.
d) fracţionar
Exerciţiul a fost făcut de jumătate dintre ei.
MODEL DE ANALIZĂ
Ea ştie 1/ de către cine a fost ajutată. 2/
de către cine = compl. de agent, exprimat prin pron. relativ simplu, nr. sg., caz Ac., precedat de prep.
compusă „de către” cu rol de element de relaţie în frază.
NU AU FUNCŢIE SINTACTICĂ!
I. SUBSTANTIVUL
a) în nominativ cu valoare exclamativă

Dar frica-i din raiu, sărmana!
b) în vocativ
Dâmboviţa, apă dulce ...
II. ADJECTIVUL SUBSTANTIVIZAT ÎN VOCATIV

Bine, voinice, zise împăratul.

III. PRONUMELE
a) personal în dativ (etic)

Că-mi venea, mare, venea ...
b) personal în vocativ
Hei, voi de acolo! Ce faceţi?
c) personal neutral
Dă-i înainte fără grijă!
d) de politeţe în vocativ
Ei, dumneavoastră, pe cine aşteptaţi?
e) reflexiv (marcă a diatezei reflexive)

Se pare că nu s-a gândit prea bine.
IV. NUMERALUL SUBSTANTIVIZAT ÎN VOCATIV

Voi, cei trei, veniţi aici!
V. ARTICOLUL
Trecea un om cu nişte vreascuri.
VI. VERBUL AUXILIAR

Noi vom veni, dacă tot am fost chemaţi.
VII. ADVERBUL
a) de mod (marcă a gradelor de comparaţie)

Priviţi mai sus şi mai departe.
b) de negaţie
N-a sunat telefonul?
VIII. PREPOZIŢIA (simplă sau compusă)

Am vorbit cu ei despre film.
IX. LOCUŢIUNE PREPOZIŢIONALĂ

Mergeau de-a lungul şi de-a latul terenului.
X. CONJUNCŢIA (simplă sau compusă)

Nu vin doar eu, ci şi sora mea.
XI. LOCUŢIUNE CONJUNCŢIONALĂ

A plecat fără ca sa mă anunţe.
XII. INTERJECŢIE (în anumite situaţii)

Ehei, sa-l fi vazut atunci!
XIII. CUVINTELE DE UMPLUTURĂ (care nu corespund realităţii contextului)

Soro, afară-i revoluţie!

SintaxaPropozitiei PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SintaxaPropozitiei PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SINTAXA

Propoziţia este alcătuită din următoarele părţi:

c) intermediare numele predicativ

d) fără funcţie sintactică

2. SINTAXA FRAZEI urmăreşte regulile de îmbinare a mai multor propoziţii în scopul

Întrebări: cine?, ce? – puse predicatului

A nu se confunda cu complementul direct

Observaţie! A nu se confunda cu apoziţia

Subiectul exprimat prin:

II. LOCUŢIUNE SUBSTANTIVALĂ

Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro

b) consemnează starea sau o modificare în starea subiectului

c) constată existenţa subiectului

d) califică sau caracterizează subiectul

Observaţie! - uneori predicatul nu este exprimat dar se subînţelege în mod evident

Predicatul verbal este exprimat prin:

I. VERB PREDICATIV la un mod personal, la cele trei diateze

II. LOCUŢIUNE VERBALĂ

III. ADVERB PREDICATIV

IV. LOCUŢIUNE ADVERBIALĂ PREDICATIVĂ

- caracterizează, identifică sau califică subiectul

I. uneori verbul copulativ nu este exprimat

II. alteori numele predicativ nu este exprimat

2. Fructele (din pom) sunt deja coapte.

Observaţie! IV. predicatele care conţin un adverb predicativ:

2. dacă adverbul predicativ nu acceptă verbul copulativ el va fi predicat verbal

3. - dacă adverbul predicativ se poate comporta şi ca adjectiv (în alt context), el

Felurile predicatului nominal:

A. Predicatul nominal complet

1 verb + 3 num. pred. = 1 pred.nom. complet cu nume predicativ multiplu

1. Ei au căutat, găsit şi cumărat acea carte.

2. Tu vei fi chemat, îndrumat şi sfătuit să ...

1 vb. auxiliar + 3 participii = 3 predicate verbale

B. Predicatul nominal incomplet

Părerea mea este / că aţi înţeles ... /

- a fi: Tata este inginer.

Este exprimat prin toate părţile de vorbire cu excepţia:

Numele predicativ se poate exprima prin:

2. adjectiv provenit din participii

3. adjectiv provenit din gerunziu

Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro

Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro

NUME PREDICATIV MULTIPLU

A. substantiv + pronume + pronume

B. pronume + pronume + pronume

C. adjectiv + substantiv + substantiv

D. numeral + adjectiv + substantiv

Ea era mai frumoasă.

ACORDUL PREDICATULUI CU SUBIECTUL

I. Acordul predicatului verbal cu subiectul simplu

II. Acordul predicatului verbal cu subiectul multiplu

a) Maria şi Ionel citesc.

Observaţie! Întotdeauna când subiectul este multiplu, predicatul va fi la numărul plural

b) când subiectul multiplu are în componenţa lui pronume de diferite persoane

III. Acordul predicatului nominal cu subiectul simplu

a) acordul verbului copulativ cu subiectul

Elevii sunt veseli.

b) acordul numelui predicativ cu subiectul

Elevii sunt veseli

În cea mai mare parte se face în gen, nr. şi caz.

Florile sunt pentru mama.

IV. Acordul numelui predicativ cu subiectul multiplu

Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro