FIGURI DE STIL

Figură de stil - procedeu stilistic prin care se modifică înţelesul propriu al unui cuvânt sau se asociază cuvintele, în aşa fel încât, înţelesurile lor capătă un spor de expresivitate, -constă în combinaţii neobişnuite între cuvinte cu sens propriu sau sens figurat prin care se creează imagini artistice, se sugerează idei, gânduri, sentimente. -conferă originalitate, frumuseţe şi expresivitate comunicării, impresionând cititorul. -provoacă plăcerea lecturii prin solicitarea intelectului, prin surprinderea imaginaţiei şi a sensibilităţii cititorului. EPITETUL constă în atribuirea unor însuşiri deosebite obiectelor prezentate ( fiinţe, lucruri, fenomene, stări, acţiuni,însuşiri), punându-le într-o lumină nouă, după intenţia şi sensibilitatea autorului. Pot fi : a) antepuse b) simple c) personificatoare postpuse duble hiperbolice multiple metaforice cromatice adverbiale Exemple: ,,Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,…'' ,,…Să plutim cuprinşi de farmec /Sub lumina blândei lune…'' ,,…Şi clopote de alarmă răsună răguşit…'' ,,…De treci codri de aramă, de departe vezi albind…'' M. Eminescu COMPARAŢIA constă în alăturarea a doi termeni ( unul mai cunoscut, altul mai puţin cunoscut), pe baza unei însuşiri comune;termenii se leagă prin :ca, cum, cât, asemenea, precum, întocmai, aidoma, ca şi cum…; locul termenilor comparaţi nu este fix; prin comparaţie se poate asocia un termen concret cu unul abstract. Exemple: ,,…Şi ca nouri de aramă şi ca ropotul de grindeni, Orizontu-ntunecându-l, vin săgeţi de pretutindeni…'' ,,…În zadar striga împăratul ca şi leul în turbare…'' ,,…Şi lovind în faţă, în spate, ca şi crivăţul şi gerul…'' M. Eminescu PERSONIFICAREA constă în atribuirea unor însuşiri şi manifestări omeneşti fiinţelor necuvântătoare, obiectelor, fenomenelor; apare frecvent în fabule,în balade,în basme, sau în descrierile literare. Exemple :,,…Pare că şi trunchii veşnici poartă suflete sub coajă Ce suspină printre ramuri cu a glasului lor vrajă…'' M. Eminescu METAFORA constă în înlocuirea unui termen cu sens propriu ( obişnuit şi aşteptat în enunţ) printr-un termen cu sens figurat, pe baza unei comparaţii anterioare, realizându-se un transfer de sens. Exemple :,,…Mii de fluturi mici,albaştri, mii de roiuri de albine Curg în râuri sclipitoare peste flori de miere pline…''' M. Eminescu ,,…Să dea piept cu uraganul ridicat de semilună…'' M. Eminescu HIPERBOLA constă în exagerarea intenţionată a proporţiilor sau a însuşirilor obiectelor prezentate (fiinţe, lucruri, fenomene, acţiuni, stări…); poate apărea singură sau în cadrul altor figuri de stil. Exemple: ,,…Pentru-a crucii biruinţă se mişcară râuri-râuri, Ori din codri răscolite, ori stârnite din pustiuri Zguduind din pace-adâncă ale lumii începuturi, Înnegrind tot orizontul cu-a lor zeci de mii de scuturi …'' M. Eminescu ALEGORIA constă într-o suită de comparaţii, personificări şi metafore prin care o idee ( o noţiune abstractă) este exprimată printr-o imagine ( prin mijloace concrete); stă la baza oricărei fabule. Exemple : alegoria moarte-nuntă din balada populară ,,Mioriţa''

PROCEDEE DE SINTAXĂ POETICĂ

Eminescu INVERSIUNEA constă în schimbarea ordinii obişnuite a cuvintelor în propoziţii şi a propoziţiilor în fraze cu scopul de a obţine efecte poetice .Doamne...." . ca punând mâna pe ei.…Voi sunteţi urmaşii Romei ? Nişte răi şi nişte fameni! I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni!. Exemple :.…Acum iată că din codru şi Călin mirele iese Care ţine-n a lui mână mâna gingaşei mirese…" M. Eminescu OXIMORONUL constă în asocierea neaşteptată.'' L.…Eu? Îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul… Şi de-aceea tot ce mişcă-n ţara asta. calcă totul în picioare…'' . surprinzătoare. Baiazid!..În versuri.. ramul…" M.. de-i război…" M.…De-o fi una. iar ţie duşman este…" .Scrisoarea III '' de M. Exemple: . o acţiune.…Care nu se-nfiorează de-a ta faimă. a doi termeni contradictorii sau chiar cu semnificaţii opuse.…Care vine. Eminescu . Exemple: .. de-o fi alta…'' .. de la care nu se aşteaptă nici un răspuns... o idee. socru-mare. Exemple: . fenomene). obiecte. verbe la imperativ. însuşiri). lucruri. rezemat în jilţ cu spată. Eminescu ENUMERAŢIA constă în înşiruirea mai multor termeni de acelaşi fel cu scopul de a atrage atenţia asupra obiectelor prezentate ( fiinţe. Eminescu INVOCAŢIA RETORICĂ constă în adresarea directă către o persoană absentă sau imaginară... Exclamaţie retorică Interogaţie retorică Exemple: . situaţii.REPETIŢIA constă în repetarea unui cuvânt sau grup de cuvinte pentru a impune atenţiei o imagine. cu scopul de a reliefa unul din termeni prin celălalt. Exemple: .…Bucuroşi le-om duce toate de e pace. interjecţii.…'' M. Exemple :. Blaga PROCEDEE FONETICE ALITERAŢIA constă în repetarea unor consoane sau grupuri de consoane.. personaje.. vine.…Laurii voiau să-i smulgă de pe fruntea ta de fier…" . mii de roiuri de albine…'' M..Eminescu ASONANŢA constă în repetarea aceleiaşi vocale accentuate pentru sugerarea unei imagini artistice. idei. pronume şi verbe la persoana a-II-a. lumina mea.…Codrul clocoti de zgomot şi de arme şi de bucium…'' . râul. de obicei în rădăcina cuvântului.'' . acţiuni. pentru obţinerea unui efect onomatopeic. Eminescu ANTITEZA constă în punerea în opoziţie ( contrast) a doi termeni (cuvinte.. fenomene.…Iată craiul. Exemple: . Eminescu Personajele Mircea şi Baiazid din .…Cum nu vii tu.…Vâjâind ca vijelia şi ca plesnetul de ploaie…'' M. Ţepeş....…Îi foşnea uscat pe frunze poala lung-a albei rochii…'' M.…Aşa-s de negri ochii tăi.vine.…Mi-e prieten numai mie.. este folosită adesea pentru realizarea ritmului şi a rimei..…Mii de fluturi mici albaştri. Impresia de adresare directă se realizează prin: construcţii în vocativ. prin accentuarea aspectului sau a caracteristicii înfăţişate. Să-i împarţi în două cete în smintiţi şi în mişei. stări. El pe capu-i poartă mitră şi-i cu barba pieptănată…'' M. Eminescu . un sentiment.