DREPT INTERNAȚIONAL PRIVAT

Variante de întrebări tip grilă evaluare pe parcurs 1 (o singură variantă de răspuns)

Lector universitar doctor Alina Ușurelu

1. Dreptul internaţional privat este acea ramură a sistemului nostru de drept care
cuprinde:
a. cuprinzând totalitatea normelor juridice, care reglementează soluţionarea
conflictelor de legi, a conflictelor de jurisdicţii, precum şi condiția juridică a
străinului în țara noastră
b. convertirea eficienței juridice virtuale a normelor de drept penal în eficien ță reală
prin efectiva folosire a acestor norme la realizarea concretă a ordinii juridice
c. este un ansamblu de norme juridice de drept privat aplicate raporturilor juridice
izvorâte din acte juridice, fapte şi operaţiuni considerate de lege ca fapte de
comerţ precum şi raporturile juridice la care participă comercianţii.

2. În domeniul dreptului internațional privat intră:

a. conflictul de jurisdicții
b. norma de drept penal
c. norma de drept comercial

3. Elementul de extraneitate este definitit ca

a. o normă care reglementează relațiile de apărare socială
b. o împrejurare de fapt datorită căreia un raport juridic are legătură cu mai multe
sisteme de drept
c. ansamblul de teorii, idei, concepții cu privire la dreptul penal

4. Principalele izvoare internaționale ale dreptului interna țional privat sunt:

a. cutuma
b. uzanțele comerciale
c. tratatele, convențiile și acordurile internaționale

5. Spre deosebire de normele de drept material, norma conflictuală:

a. se aplică nemijlocit relației cu element de extraneitate

b. nu se aplică nemijlocit relației cu element de extraneitate

c. nicio variantă nu este corectă.

6. Cetățenia este punct de legătură pentru:

a. starea civilă, capacitatea și relațiile de familie ale persoanei fizice

b. tragerea la răspundere penală a făptuitorului

c. determinarea legii aplicabile

7. După felul legăturii, normele conflictuale pot fi:

a. doar bilaterale

b. doar unilaterale

c. unilaterale și bilaterale

8. Calificarea este:
a. operaţiunea logico-juridică de determinare a sensului exact şi complet al
noţiunilor juridice care exprimă conţinutul şi legătura normei conflictuale
b. operaţiunea logico-juridică de determinare a sensului exact şi complet al
noţiunilor juridice care exprimă conţinutul şi legătura normei penale
c. operaţiunea logico-juridică de determinare a sensului exact şi complet al
noţiunilor juridice care exprimă conţinutul şi legătura normei civile

9. Conflictul de calificari se poate soluționa după:

a. doar lex fori
b. doar lex causae
c. lex fori sau lex causae
10. Retrimiterea este:

a. o operațiune logico-juridică

b. declinare de competență

c. implică o deplasare materială a cauzei de la instan ța învestită cu solu ționarea ei

11. În ceea ce privește retrimiterea:

a. retrimiterea complexă se face de la dreptul străin la legea forului

b. retrimiterea simplă se face de la dreptul străin la legea unui stat terț

c. poate fi simplă sau de gradul intâi și complexă

12. Retrimiterea:

a. este admisă doar în materia succesiunii mobiliare

b. a fost extinsă şi în alte domenii, cum ar fi statutul personal, succesiunea
imobiliară, competenţa instanţelor
c. poate fi aplicată în toate situațiile, fără limitare

13. Ordinea publică:

a. este un mijloc prin care se limitează aplicarea legii străine în raporturile cu element de
extraneitate

b. nu este variabilăîn timp

c. nu este actuală

14. Frauda la lege:

a. nu este prevăzutăîn codul civil, fiind statuată doar în practică

b. este o noțiune specifică dreptului penal

c. reprezintă operaţiunea prin intermediul căreia părţile supun raportul juridic unei legi,
care nu este normal aplicabilă, dar cuprinde dispoziţii mai favorabile.
15. Sunt condiții ale fraudei la lege:

a. să nu existe un act de voinţă a părţii (părţilor) în sensul deplasării punctului de

legătură privitor la un raport juridic
b. părţile să folosească un mijloc de drept internaţional privat care, prin el însuşi, este
ilicit

c. rezultatul realizat de părți să fie ilicit.

16. Conflictul de lege este o noțiune proprie:

a. dreptului internațional public

b. dreptului internațional privat

c. dreptului diplomatic și consular

17. În dreptul roman, legea străină se probează prin:

a. orice mijloc de probă

b. exclusiv proba cu înscrisuri

c. toate mijloacele de probă permise de lege, cu excep ția probei testimoniale

18. Legea străină:

a. trebuie aplicată cu interpretarea dată în ţara de origine

b. trebuie aplicată cu interpretarea dată de judecătorul cauzei din România

c. nu poate fi considerată un element de fapt sau de drept.

19. În materia controlului aplicării legii străine:

a. aplicarea legii locale în locul legii străine nu reprezintă o deformare a autorităţii

propriei legi

b. aplicarea legii străine poate depinde numai de judecătorul de fond

c. în dreptul român neaplicarea legii străine reprezintă o încălcare a legalităţii

20. Prin condiţia juridică a străinului se înţelege:

a. totalitatea drepturilor şi obligaţiilor pe care acesta le are într-un anumit stat

b. conflictele de legi în domeniul stării și capacită ții persoanelor

c. drepturile şi obligaţiile străinului sunt stabilite de legea lui personală

21. Norma conflictuală a forului poate să desemneze ca fiind aplicabilă în cauză:

a. legea proprie, niciodată legea străină

b. legea străină, niciodată legea proprie

c. legea proprie sau legea străină

22. În dreptul nostru:

a. unele drepturi sunt recunoscute străinilor sub condiţia reciprocităţii

b. cetăţenii străini nu beneficiază în faţa instanţelor române, în procesele privind

raporturile de drept internaţional privat, de scutiri sau reduceri de taxe şi alte cheltuieli de
procedură

c. cetățenii străini nu beneficiază de asistenţă juridică gratuită

23. Regimul clauzei naţiunii celei mai favorizate:

a. presupune faptul că străinii, cetăţeni ai unui anumit stat, beneficiază de drepturi la fel
de favorabile cu acelea acordate cetăţenilor oricărui alt stat terţ

b. nu asigură o egalitate abstractă, indicând cuprinsul real al drepturilor

c. spre deosebire de regimul naţional, drepturile conferite se referă la străinul dintr-o ţară
terţă şi la cetăţeanul statului concedent

24. În materia drepturilor și obligațiilor străinilor în România:

 a. străinii care locuiesc legal în România nu se bucură de protecţia generală a
persoanelor şi a averilor, garantată de Constituţie şi de alte legi
b. străinii aflaţi legal în România se pot deplasa liber şi îşi pot stabili reşedinţa sau,
după caz, domiciliul oriunde pe teritoriul României;
c. străinii care locuiesc legal în România şi părăsesc temporar teritoriul statului
român nu au dreptul de a reintra, deși permisul de şedere al acestora este
valabil.

25. În ceea ce privește recunoaşterea persoanei juridice străine:

a. recunoaşterea poate fi acordată de plin drept sau în mod individual

b. în sistemul dreptului român este acceptată doar recunoa șterea individual
c. recunoașterea de plin drept este precedată de o verificare prealabilă

26. Naţionalitatea persoanei juridice se poate stabili:

a. luând în considerare un singur criteriu

b. luând în considerare și sediul social

c. neluând în considerare înregistrarea

27. Naţionalitatea persoanei juridice:

a. se determină după legea forului

b. nu este naţionalitatea statului pe al cărui teritoriu şi-a stabilit, potrivit actului constitutiv,
sediul social

c. dacă există sedii în mai multe state, determinant pentru a identifica naţionalitatea
persoanei juridice nu este sediul real.

28. Persoanele juridice străine:

a. pot să exercite pe teritoriul ţării noastre o activitate cu caracter permanent si fără

autorizație
b. nu pot să desfășoare pe teritoriul țării noastre o activitate cu caracter permanent
decât pe bază de autorizaţie eliberată de organele competente

c. pot să încheie în ţara noastră acte juridice cu caracter întâmplător cu îndeplinirea unor
anumite formalităţi, perfectarea actelor izolate necesitând obţinerea de către persoanele
juridice străine a unei autorizaţii sau încuviinţări prealabile din partea organelor locale.

29. Capacitatea persoanei fizice:

a. este cârmuită de legea sa națională

b. nu este cârmuită de legea sa națională

c. este cârmuită de dreptul european

30. Cu privire la determinarea şi proba cetăţeniei:

a. acestea nu se fac în conformitate cu legea statului a cărui cetăţenie se invocă

b. legea naţională a cetăţeanului român care, potrivit legii străine, este considerat că are
o altă cetăţenie, este legea străină

c. legea naţională a străinului care are mai multe cetăţenii este legea statului unde îşi
are domiciliul sau, în lipsă, reşedinţa.