SCRISOARE DE LA DUMNEZEU PENTRU TINE...

DASCĂLE
Te miri că-ți scriu aceste rânduri, pierzând din timpu-Mi prețios,
Că îți trimit a Mele gânduri, pe-un zâmbet de copil frumos?
Eu te-am ales din ceata mea de îngeri, așa cum tu alegi o floare,
Uitându-te că e frumoasă, și pură, și mirositoare...
Eu te-am ales știind că poți cuprinde, cu inima-ți întreaga omenire,
Că poți salva de la uitare, copiii, numai cu iubire.
Am pus în sufletu-ți curat atâta dor și- nțelepciune,
Să luminezi cu ea un veac, povățuind întreaga lume.
În tine Eu mi-am pus speranța, a Mea iubire și a Mea iertare,
Știind că ești apostol pentru oameni, și pe pământ, a Mea sfântă chemare.
Nu e ușor ce ți-am menit să faci, în astă viață pământească,
Dar știu că toate-ai să le-mpaci cu bunătatea ta cerească...
Făr să te plângi măcar o dat vei merge zilnic către școală,
În clasă vei fi fericit, uitând de greu, uitând de boală.
În jurul tău vor sta copii ce te-or iubi ca pe o mamă,
Cu dragoste te-or îmbrăca, din flori ți-or face-n cap năframă..
Cu ei vei râde, vei cânta și-atunci când sufletu-ți va plânge,
Vei ști s-alini doar cu-un cuvânt un suflet trist care se frânge.
Din inimă și al tău suflet vei da cuvânt de-nvățătură,
Și pe pământ nu va mai fi ,ca tine, gingașă făptură!
Te vei juca ades cu ei redevenind cu drag copil,
Să sari, să zbori, să înalți zmeie..nu-ți va părea că-i dificil.
In jurul tău vor sta ca sfinții, copiii, ascultând povești
Cu sfântul har ce-l porți în suflet nu-ți va fi greu să îi uimești!
Îi vei certa pentru-o prostie și sufletu-ți va lăcrima,
Doar Eu vedea-voi scumpe lacrimi cum cad pe suflet ca o stea.
Eu te-am trimis ca să-mi înveți copiii, ce e iubirea, ce e dăruirea,
Apostol te-am trimis cu misiune, ca dascăl, să-i înveți ce-i mântuirea.
Să-i scoți din întunericul uitării și cu lumina ta să-i ocrotești,
Povățuindu-i ani de-a rândul, tu vei vedea prin ei cum crești.
Ei vor fi veșnic tainica-ți oglindă, în ei putea-vei să te oglindești,
De vei privi atent spre dânșii, pe tine ai să te privești!
Îi vei iubi pe toți mereu, vei suferi pentru-a lor lacrimi,
Vei încerca din răsputeri să îi ferești de-a lumii patimi.
Cu drag ei te-or privi mereu și mamă-adesea îți vor spune,
Să-mi spui acum dacă mai știi, pe lume-asemenea minune!
Când bătrânețea te va prinde și-n păr va pune ghiocei,
De școala care-ți este dragă te-i despărți, dar și de ei.
Nu plânge, căci în a lor inimi tu pururea vei rămânea,
E-un loc menit doar pentru tine, să fie-al tău de-a pururea!
Iar când va fi să lași în urmă această scumpă-a ta menire,
Și pentru tot ce ai făcut cu drag să capeți mântuire,
Să nu verși lacrime amare, la cer cu drag te rog sa vii!
Ți-am pregătit și-aici o școală, de minunați îngeri-copii!!
31 MAI 2016
Munteanu Gabriela
SĂ FIU DASCĂL ...

Ce bun ai fost cu mine, Doamne,

Lasându-mă copil mereu,
Să pot veni atâtea toamne
La școală ,făr să-mi fie greu...

Să simt mereu doar bucuria

De-a mă juca, de a cânta,
Cu ei să-mpart copilăria,
Poveștile și viața mea...

Ce bun ai fost Doamne cu mine,

Când să fiu dascăl mi-ai menit!
N-ai fi putut s-alegi mai bine!
Nu știu de mi s-a cuvenit...

Mi-ai dat pe mână lutul bun

Din el să modelez iubire,
Să văd cum cresc din mugur pur,
Oameni , ce vieții dau cinstire!

Cât ai fost Doamne, tu, de bun,

Că m-ai trimis printre copii,
Din râsul lor puteri s-adun,
Din plâns să fac mici simfonii.

Cu ei să cad, să mă ridic,
Să-nvăț din nou să înalț zmeie,
Să las realul pentru ludic,
Să fiu copil și nu femeie!

Mi-ai dăruit ce alții n-au:

Copii, care să mă iubească,
Și cărora să pot să dau,
Din suflet, vorbă părintească!

TU, dascăle, ești fericit,

Că ești părinte pentru semeni,
Doar ție ți-a fost hărăzit,
Cu Prometeu să te asemeni!

Ce bun ai fost cu mine, Doamne,

Lasându-mă copil mereu,
Să pot veni atâtea toamne
La școală ,făr să-mi fie greu...
( nu stiu de cine e scrisa dar e superba)