Desmond Morris, Maimuța goală, trad.: Valeriu Andrei Rendec.

Bucureşti: Editura Art,

2008, 296 p., ISBN 978-973-l24-l95-l
Grisaru Berbinschi Gabriell Constantin

Interesul de a citi această carte a fost sporit de faptul că, deşi a fost scrisă în 1967,
am găsit-o tratată cu seriozitate în majoritatea scrierilor biologilor, antropologilor, ori chiar şi
a filozofilor contemporani.

Cartea "Maimuța goală", scrisă de către zoologul Desmond Morris și tradusă din
limba engleză de către Valeriu Rendec, a apărut în anul 2008 la Editura Art. Această carte are
un format de 296 de pagini, structurate în 7 capitole, care tratează evoluția omului de la
stadiul primar până în prezent, rasa Homo Sapiens, fiind singura care este lipsită de păr.

În primul capitol al cărții, denumit "Origini", autorul ne explică evoluția maimuței,

până la apariția maimuței goale. Cartea ne duce cu gândul spre sfera evoluționismului încă din
primele pagini ale introducerii: "Există 193 de specii de maimuţe în viaţă, unele cu coada,
altele fără. 192 dintre ele sunt acoperite de păr. Excepţie face o maimuţă goală, autonumită
Homo Sapiens".

O cauză a dezvoltării maimuței goale, ce reiese din acest capitol, este mediul, care a
influențat descoperirea unor elemente esențiale dezvoltării, precum focul.

Autorul realizează o scurtă prezentare despre evoluția maimuței goale, pornind de la

maimuțele insectivore la cele prădătoare apoi la maimuța infantilă pentru ca în cele din urma
să ajunga la stadiul numit maimuța goala. Datorită nevoilor atât de ordin fizic, cât și psihic,

1
justificate prin descoperirea focului, nevoia de răcorire a organismului, ori anumite nevoi de
ordin sexual, acest tip de maimuță a suferit anumite transformări.

Foarte interesant mi s-a părut în acest capitol modalitatea prin care omul a putut
evolua de la stadiul de primată, precum și capabilitatea maimuței goale de a evolua, ajutată de
propriile descoperiri.

În al doilea capitol, Desmond Morris discută și despre problema sexualității,

precizând faptul că datorită ei s-a produs civilizația. Acesta ne prezintă și evoluția sexualității,
precum și etapele ei.

Acest capitol pune în discuție câteva aspecte legate de comportamentul sexual

întâlnit la maimuța goală. În prima parte a capitolului autorul afirmă faptul că nu progresul
civilizației a influențat comportamentul sexual, ci mai degrabă comportamentul sexual a
modelat civilizația și exponenții acesteia. Acest instinct al sexualității, conform autorului se
bazează pe trei etape: prima este formarea perechii, cea de-a doua este activitatea
precopulatorie, iar ultima este copularea. Prima etapă se desfășoară în public și implică
expresii ale feței și contacte simple între corpuri. Cea de-a doua etapă este una mai apropiată
ce are ca mediu de desfășurare un cadru mai restrâns, strict între parteneri, ultima etapă
reprezintă copularea, care durează mai puțin decat cea de-a doua.

Un lucru foarte interesant care mi-a atras atenția din acest capitol, este faptul că
maimuța goală a reușit să evolueze în ciuda anumitor piedici impuse chiar de ea, civilizația
fiind una dintre acestea.

Capitolul al treilea ne prezintă o urmare al celui de-al doilea capitol al cărții, în care
sexualitatea este subiectul principal abordat. Acest capitol se referă, după cum ne sugerează și
titlul, la "Creșterea progeniturilor". În cadrul celui de-al treilea capitol vom regăsi informații
despre creșterea și dezvoltarea pruncului, care este împarțită în mai multe etape, prezentându-
ne caracteristicile fiecăreia.

Așadar, capitoul de față se refera la perioada de pruncie din viata maimuței goale.
Dupa fertilizare femela va întâmpina câteva modificari atât de ordin fizic cât și psihic. Despre
timpul gestatiei autorul precizează faptul că este de aproximativ 266 de zile, mooment după
care pruncul este născut. În primii doi ani de viață hrana noului născut se bazează doar pe
lapte matern. Ceea ce mi s-a părut foarte interesant în acest capitol este modalitatea prin care

2
mamele își liniștesc puii, ținându-i în brațe în partea stângă, motivul fiind că aceștia aud
bătăile inimii mamei cu care s-au obișnuit din perioada în care se aflau în pântec.

Una dintre primele caracteristici care vor apărea va fi agresivitatea, aceasta se va face
resimțită în momentul prin unele accese de plans, atunci când copilul se va manifesta prin
violență fizică, lovind cu picioarele și cu mâinile.

Următorul capitol, "Explorarea" face referire la procurarea hranei și ferirea de

anumite pericole, Desmond Morris menționând pe baza unor cercetări faptul că maimuța
goală manifestă o teamă pentru nou, precum și o "dragoste" pentru acesta.

În acest capitol autorul face câteva precizări argumentate a acestui instinct făcând
comparație cu alte mamifere. Explorarea, este de părere autorul, trebuie menținută mereu la
un grad ridicat, motivul fiind faptul că acesta reprezintă principalul mod de a-și procura hrana
și de a se apăra de pericole.

Referitor la teama sau dragostea pentru nou, menționată anterior, au fost înregistrate
două impulsuri, neofilia, adică plăcerea de a descoperi, "dragostea" pentru nou și neofobia,
reprezentată de teama pentru nou. Foarte interesantă este precizarea autorului cu privire la
aceste două impulsuri, fiind de părere că neofilia trebuie "pastrată si cultivată până
necunoscutul devine cunoscut" astfel dobândind noi impulsuri, experiențe, folositoare în
acțiunile viitoare.

Capitolul al cinci-lea intitulat "Agresivitatea", ne explică faptul că maimuța goală

prezintă anumite caracteristici în cazul acestei stări. Mi s-a părut foarte interesant faptul că
suprapopularea planetei ar putea fi una dintre cauzele creșterii agresivității, fapt regăsit în text
"Este o maimuţă intens vocală, cu un acut simţ al explorării, care suprapopulează planeta."

Așadar, legat de agresivitatea maimuței goale, Desmond Morris este de părere că

asemenea animalelor care se luptă între ele pentru impunerea într-un anumit teritoriu sau
pentru a-și menține statutul într-o ierarhie socială, la fel se întâmplă și în cazul maimuței
goale. În momentele de agresivitate ale maimuței goale, aceasta suferă anumite transformări
fizice cum ar fi înroșirea sau albirea feței, accelerarea pulsului, ori prezența unei respirații mai
groaie.

Capitolul al șase-lea "Hrănirea" ne explică modalitatea de hrană a maimuței goale,

precum și evoluția sa. Desmond Morris în acest capitol tratează evoluția sa de la origini și

3
până în prezent, când hrana nu mai reprezintă o pradă, mesele pregătindu-se mult mai delicat
și versificat.

Astfel, având în vedere originea maimuței goale, în primă fază hrana era reprezentată
de prada sfâșiată, în prezent metodele de procurare ale hranei au fost supuse și acestea
evoluției, pregatirii hranei acordândui-se mai multă atenție. Așadar, alimentației fiindu-i
acoradată mai multă atenție, au fost impuse și anumite reguli, cum ar fi faptul că mesele sunt
luate la anumite intervale de timp, alimentele fiind foarte diversificate, acest lucru ducând la
transformarea în omnivore.

Următorul capitol "Confortul", explică noțiunea de confort pentru maimuța goală

precizând faptul că " Pe lângă problemele menţinerii curăţeniei corpului, categoria generală a
comportamentului vizând confortul include şi acele şabloane de activitate care au sarcina de a
menţine o temperatură adecvată corpului." În acest capitol mi s-a părut foarte interesant faptul
că un rol important în menținerea confortului la maimuța goală îl joacă "spălatul cu apă", ceea
ce la altre specii este doar un lucru ocazional.

Ultimul capitol, "Animalele", ne prezintă preferința maimuței goale față de anumite

animale, șarpele și păianjenul fiind cele mai temute animale, trăsătura comună a acestor
animale care displac maimuței goale fiind că acestea sunt primejdioase.

În acest capitol, ideea că șarpele și păianjenul sunt cele care îi displac maimuței goale
este regăsită în următoarea secvență "O analiză a motivelor invocate pentru ura faţă de aceste
forme dezvăluie că şerpii displac pentru că sunt „subţiri şi murdari", iar păianjenii provoacă
repulsie deoarece sunt „păroşi şi agăţători".

Exista cinci moduri menționate de autor prin care maimuța goală și celelalte specii se
pot privi și anume ca pradă, ca simbionți, ca paraziți, ca prădatori și competitori. Foarte
intersat este faptul că în primă fază maimuța goală vâna și mânca ceea ce astazi a îmblânzit.
De exemplu, cainele era folosit la vânătoare și la pază, iar astazi acesta a devenit cel mai bun
prieten al omului.

Concluzionând, prin diferite caracteristici pe care care maimuța goală le-a dobândit
de-a lungul timpului, dar mai ales prin faptul că aceasta este singura specie lipsită de păr, la
fel cum este de părere autorul, originile omului de astăzi ar putea fi chiar pornind de la rasa
acestui tip de maimuță.

4
 Cartea lui Desmond Morris, Maimuța Goală o recomand tuturor celor ce sunt
interesați de domeniul antropologiei. Această carte a reușit să îmi mai clarifice câteva din
semnele de întrebare pe care le aveam în legătură cu originea noastră. Am lecturat această
carte cu o plăcere deosebită și am fost impresionat de evoluția noastră până la acest nivel.
Cartea este structurată foarte bine, astfel încât m-a captivat foarte repede și am reușit să
înteleg multe aspecte ale dezvoltării.