6.

Diferite tipuri de laser şi caracteristicile lor

În capitolele 1 ÷ 5 s-au explicat teoria fundamentală a procesului laser, şi părţile constituente ale
laserului.
În acest capitol explicăm diferite tipuri de lasere.
Laserele se pot clasifica după criterii diferite:
1. Starea de agregare a materiei a mediului activ: solid, lichid, gaz, sau plasmă.
2. Domeniul spectral a lungimii de undă laser: spectrul vizibil, spectrul infra-roşu (IR), etc.
3. Metoda de excitare (pompaj) a mediului activ: pompaj optic, pompaj electric, etc.
4. Caracteristicile radiaţiei emise de laser.
5. Numărul nivelelor de energie care participă la efectul laser.
Mediul activ
Materialul utilizat ca mediu activ determină:
1. Lungimea de undă laser.
2. Metoda pompajului adecvat.
3. Ordinul de mărime la ieşirea laser.
4. Eficienţa sistemului laser.
Vom vedea că cele două cerinţe de bază pentru efectul laser sunt:
1. Inversia de populaţie dintre nivelele de energie laser superior şi inferior.
2. Mediul activ trebuie să fie transparent la lungimea de undă de ieşire.
Mediul activ determină cel mai mult proprietăţile laser, şi din acestă cauză numele laserului este
derivat de la numele mediului activ.
Acest capitol este constituit ca o bază de date, cu informaţii a diferitelor tipuri de laser.
Fiecare laser este clasificat în acord cu tipurile de clasificări descrise anterior.
6.1 Laserii cu gaz
Cele mai multe elemente pot produce efect laser când sunt în stare gazoasă.
De asemenea moleculele (compuse din puţini atomi fiacare) pot produce efect laser.
Într-un laser cu gaz, mediul activ laser este un gaz la presiune scăzută (câţiva mili-torri).
Principalele motive pentru utilizarea presiunii scăzute sunt:
• Posibilitatea unei descărcări electrice într-un spaţiu lung, în timp ce electrozii sunt la
capetele unui tub lung.
• Obţinerea unei lăţimi spectrale înguste ce nu este expandată de ciocnirea dintre atomi.
(Câteva tipuri de lasere cu gaz utilizează gaz la presiune înaltă).
Primul laser cu gaz a fost realizat de T:H: Maiman în 1961, un an mai târziu primul laser (cu
rubin) a fost demonstrat.
Primul laser cu gaz a fost laserul cu Heliu-Neon, funcţionând la lungimea de undă de
1152,27[nm] (Infra-roşu apropiat).
Excitarea unui laser cu gaz
Două tehnici principale de excitare sunt utilizate pentru laserii cu gaz:
• Descărcarea electrică,
• Pompajul optic.
Excitarea laserului cu gaz prin descărcare electrică
Aplicând înaltă tensiune pe electrozii de la capetele tubului ce conţine gazul, se produce o
descărcare electrică prin gaz.
Electronii sunt emişi de catod, acceleraţi către anod, şi se ciocnesc cu moleculele gazului de-a
lungul drumului.
În timpul ciocnirilor, energia cinetică a electronilor este transferată moleculelor gazului, şi îi
excită (Această metodă identică de transfer de energie este utilizată în lămpile de fluorescenţă
convenţionale).
Excitarea laserilor cu gaz prin pompaj optic
Excitarea mediului activ laser prin pompaj optic, necesită ca spectrul de absorbţie a mediului să
fie similar cu spectrul de emisie a sursei de pompaj, în felul acesta va absosbi o cantitate mare de radiaţie.
Sursele convenţionale utilizate pentru pompajul optic au spectrul de emisie îngust, în felul acesta
numai numai o parte mică de lumină este utilizată în procesul de excitaţie. Deoarece atomii gazului

1
 absorb numai o mică parte a spectrului, pompajul optic nu este în general o metodă eficientă pentru laserii
cu gaz.
Spectrul de absorbţie al solidelor este mai larg decât spectrul de absorbţie al gazelor, astfel
eficienţa pompajului laserilor cu corp solid cu surse optice convenţionale este superioară celor cu gaz.
Astfel laserii cu gaz sunt în special excitaţi prin descărcare electrică.
Când dorim să excităm un laser cu gaz prin pompaj optic, avem nevoie să utilizăm o sursă optică
cu lăţimea benzii foarte îngustă, care corespunde liniei spectrale înguste de absorbţie a gazului. O sursă
bună pentru pompajul optic al laserului cu gaz este alt laser.
Această metodă este utilizată pentru pompajul laserilor cu gaz în infra-roşu îndepărtat precum
laserul cu CO2.
Clasele laserilor cu gaz
Convenţional, laserii cu gaz se divid în 3 grupe:
I. Atomici –Mediul activ laser este compus din gaz atomic neutru precum Heliu-Neon şi Vapori de cupru.
II. Ionici – Mediul activ laser este compus din gaz ionic precum Argonul ionic sau Heliu-Cadmiu.
III. Moleculari – Mediul activ laser este compus din gaz molecular precum Bioxidul de carbon (CO2),
Azot (N2), Laser cu excimeri, Laseri chimici (HF, DF), Laseri în infra-roşul îndepărtat (FIR).
I. Laserii cu gaz neutru (atomic)
Mediul activ în aceşti laseri este gaz nobil în stare neutră sau vapori metalici.
Caracteristicile laserului:
• Gazul activ este utilizat în amestec cu alte gaze. Extra gazul (gazele) ajută la creşterea
eficienţei de excitare.
• Câştigul maxim se obţine cu un tub cu diametru foarte mic.
• Laserii cu gaz în general funcţionează în undă continuă.
6.1.1 Laserul cu Heliu-Neon (He-Ne)
Laserul cu Heliu-Neon era cel mai utilizat laser până când a fost depăşit de diodele laser în ultimii
câţiva ani. Acesta a fost construit pentru prima oară în 1961 de Ali Javan. Mediul activ este un amestec de
Heliu (He) şi Neon (Ne), şi acesta este un laser cu 4 nivele.
Diagrama nivelelor de energie a laserului cu Helui-Neon este descrisă în figura 6.1.
Două nivele de energie meta-stabile acţionează deasupra nivelelor laser. Laserul cu He-Ne are
două nivele laser inferioare, în felul acesta toate lungimile de undă pot fi emise ca tranziţii între aceste
nivele.
Cele mai importante lungimi de undă sunt:
λ1 = 0,6328[µm] (632,8[nm]) ; λ 2 = 1,152[µm] ; λ 3 = 3,3913[µm] ; λ 4 = 0,5435[µm] .

Fig. 6.1: Diagrama nivelelor de energie a laserului cu He-Ne

Rolul gazului de Heliu în laserul cu He-Ne
Rolul gazului de Heliu în laserul cu He-Ne este de a creşte eficienţa procesului laser. Heliul
produce două efecte particulare:
1. Excitarea directă a gazului de Neon este ineficientă, dar excitarea directă a gazului atomic de Heliu
este foarte eficientă.

2
2. O stare excitată a atomului de Heliu (nivelul de energie E5) are un nivel de energie care este foarte
similar cu energia unei stări excitate a atomului de Neon (de asemenea nivelul de energie E5).
Procesul de excitare a atomilor de Neon este un proces cu două etape:
• Înalta tensiune aplicată provoacă accelerarea electronilor de la catod înspre anod. Aceşti
electroni ciocnesc atomii de Heliu şi le transferă energie cinetică.
• Atomii de Heliu excitaţi se ciocnesc cu atomii de Neon, şi îşi transferă energia de excitare.
Astfel gazul de Heliu nu participă în procesul laser, dar creşte eficienţa excitării în aşa fel încât
eficienţa laser creşte cu un factor de aproximativ 200 (!).
Lungimea de undă roşie de ieşire a laserului cu He-Ne
Cele mai multe aplicaţii a laserului cu He-Ne utilizează lungimea de undă roşie, deoarece aceasta
este o linie puternică şi este în regiunea vizibilă a spectrului.
Cum s-a arătat în figura 6.1, această radiaţie roşie este emisă de atomul de Neon la trecerea de pe nivelul
de energie notat E5 pe nivelul de energie notat E2, diferenţa de energie foarte mare ca pentru alte tranziţii.
O problemă cu producerea acestei radiaţii roşii este că atomul de neon din starea E5 poate emite de
asemenea radiaţia 3,3913[µm] . Această emisie scade populaţia nivelului de energie E5, fără să producă
radiaţie vizibilă.
Soluţia acestei probleme este utilizarea unui strat special pe oglinzile laser cu reflectivitate
selectivă numai pentru radiaţia roşie. Acest strat special produce reflexia înapoi în cavitatea optică numai
a lungimii de undă dorită (roşie), în timp ce toate celelalte lungimi de undă sunt transmise în afară, şi nu
poate să se întoarcă şi să treacă prin mediul activ.
Într-un mod similar, poate fi utilizat alt strat cu reflectivitate selectivă pentru a selecta altă
tranziţie. Această procedură permite construcţia laserilor cu He-Ne la alte lungimi de undă din spectrul
vizibil. De exemplu, pot fi realizaţi laseri cu He-Ne pe portocaliu, galben şi verde, dar eficienţa laser este
mult scăzută faţă de cea pentru roşu.
Absorbţia şi amplificarea în laserul cu He-Ne
La deplasarea luminii prin mediul activ, asupra radiaţiei acţionează două procese diferite:
absorbţia şi amplificarea. Într-un laser He-Ne standard, amplificarea produsă de mediul activ este de
ordinul a 2%. În timpul unei treceri prin mediul activ (de la o oglindă la cealaltă) cantitatea de radiaţie
din interior creşte cu un factor de 1,02. Astfel, se obţine o amplificare a luminii, toate pierderile,
incluzând ciocnirile atomilor excitaţi cu pereţii tubului de gaz, absorbţia de către alte molecule, etc.
Trebuiesc să fie mai mici de 2%.
Laserul cu He-Ne este un laser cu 4 nivele de energie, în felul acesta timpul de viaţă al nivelului
de energie laser inferior trebuie să fie foarte scurt. În gazul de neon, care este gazul activ laser, tranziţia
(dezexcitarea) de pe nivelul de energie laser inferior nu este suficient de rapidă, dar aceasta este accelerată
de ciocnirile cu pereţii tubului. Deoarece numărul ciocnirilor cu pereţii tubului creşte cu cât tubul este mai
îngust, câştigul laser este invers proporţional cu raza tubului. Deci, diametrul tubului laserului cu He-Ne
trebbuie să fie cât mai mic posibil.
Câştigul scăzut al mediului activ în laserul cu He-Ne limitează puterea de ieşire la o puere
scăzută. În prototipurile de laborator s-au obţinut puteri de ieşire de ordinul a 100[mW ] , dar laserii
comerciali sunt disponibili numai cu puteri de ieşire de ordinul a 0,5 ÷ 50[mW ] .
Cuplorul de ieşire al laserului cu He-Ne este oglinda cu depunerea ce transmite doar 1% din
radiaţie la ieţire. Aceasta înseamnă că puterea din interiorul cavităţii optice este de 100 de ori mai mare
decât puterea emisă.
Structura laserului cu He-Ne
Laserul cu He-Ne conţine trei componente principale:
• Tubul de plasmă.
• Cavitatea optică.
• Sursa de putere.
Tubul de plasmă al laserului cu He-Ne:
Capilarul interior al tubului are un diametru de aproximativ 2[mm] şi lungimea de zeci de
centimetri. Tubul interior este împrejmuit de alt tub gros cu diametrul de aproximativ 2,5[cm] şi este
etanşat la capete.
Prorietăţile tubului exterior sunt:

3
 • De a determina o structură stabilă ce protejază tubul capilar şi oglinzile laser de a se deplasa.
• Acţionează ca un rezervor de gaz mare de reîmprospătare cu gaz de Neon ce poate fi absorbit
de catod.
Procesul laser, ce produce radiaţia electtromagnetică, este limitat în interiorul tubului capilar ce
este umplut cu un amestec de gaz.
Amestecul de gaz are 85 ÷ 90% Heliu, şi 10 ÷ 15% Neon, în proporţie de la 1:6 la 1:10.
Presiunea gazului este de 0,01 atmosfere ( ≈ 10[tori ] ). La extremităţile tubului, electrozii sunt
conectaţi la sursa de potenţial înalt (continuu sau alternativ).
Cavitatea optică a laserului cu He-Ne:
Cavitatea unui laser cu He-Ne convenţional este o cavitate optică semi confocală.
Aceasta este compusă dintr-o oglindă plană, cu o reflectivitate de aproximativ 98% a luminii
reţinută în cavitate, şi a doua oglindă concavă cu reflectivitate 100%. Această oglindă concavă are
distanţa focală egală cu lungimea cavităţii (vezi figura 6.2).

Fig. 6.2: Structura cavităţii laserului cu He-Ne

Acest aranjament al oglinzilor determină obţinerea unei radiaţii ca un fascicul paralel (vezi 4.4).
Importanţa ferestrelor Brewster este explicată în capitolul 7.5.
Sursa de putere a laserului cu He-Ne:
Laserii cu He-Ne ce dau puteri mai mari de 1[mW ] (tipurile standard utilizate de studenţi în
laboratoarele experimentale), folosesc uzual surse de curent continuu (DC) la tensiuni înalte de peste
2000[V ] . Laseii au nevoie de curent constant (alimentare constantă de electroni), deci este utilizată o
sursă de curent constant.
Pentru iniţializarea efectului laser, gazul din tub trebuie să fie ionizat. Această acţiune este
produsă de un puls de tensiune maximă a sursei de putere. Acest potenţial este denumit potenţial de
aprindere al laserului. La momentul de început al descărcării, rezistenţa electrică a tubului printr-o
cascadă pe neaşteptate ajunge la o valoare scăzută. Aceasta înseamnă că tensiunea scade rapid, în timp ce
curentul creşte. Astfel, conform legii lui Ohm aceasta are o rezistenţă electrică negativă (Descreşterea în
tensiune alături de creşterea în curent).
Pentru rezolvarea acestei probleme, se conectrază o rezistor de balast foarte aproape de anod, în
serie cu sursa de putere. Rolul rezistorului de balast este de a limita curentul prin tub când rezistenţa
tubului scade abrupt (în cascadă).
Exemplu: Pentru un laser ce funcţionează la un curent de 5[mA] , rezistorul de balast este de
60 ÷ 90[KΩ] , şi tensiunea pe acesta este de 300 ÷ 450[V ].
După începerea efectului laser, sursa de tensiune este coborâtă în jur de 1100[V ] , necesară pentru
funcţionarea laserului în mod continuu.
Una din problemele laserilor este căldura ce se degajă ţi laser şi în rezistorul de balast.
Exemplu: Pentru laserul cu funcţionare la un curent de 5[mA] , şi potenţial de 1100[V ], puterea
electrică a laserulu este: W = V ⋅ I = 1100[V ] ⋅ 5[mA] = 5,5[W ], şi pe rezistorul de balast: 1,5 ÷ 2,25[W ].
Laserii comerciali cu He-Ne:
Lungimea de undă: 632,4[nm]
Puterea de ieşire: 0,5 ÷ 50[mW ]

4
 Diametrul fasciculului: 0,5 ÷ 2[mm]
Divergenţa fasciculului: 0,5 ÷ 3[mRad ]
Lungimea de coerenţă: 0,1 ÷ 2[m]
Stabilitatea sursei de alimentare: 5[% / h]
Timpul de viaţă: > 20.000[h]

6.1.2. Laserul cu vapori metalici

Cum indică denumirea, mediul activ în acest laser este constituit din atomi de metal. Aceştia se
clasifică în două tipuri:
a. Laseri cu vapori metalici neutrii, care includ:
1. Laserul cu vapori de cupru (CVL)
2. Laserul cu vapori de aur (GVL)
b. Laserii cu vapori metalici ionizaţi, care includ:
Laserul cu Helui-Cadmiu (He-Cd).
Toţi laserii cu vapori metalici emit radiaţie electromagnetică în vizibil într-o formă de pulsuri
rapide şi cu eficienţă ridicată.
Ne vom concentra pe laserul cu vapori de cupru ca exemplu de laser cu vapori neutrii.
Laserul cu vapori de cupru (CVL)
Funcţionarea laserului cu vapori ce cupru a fost pentru prima oară demonstrată în 1966.
Primul laser comercial cu vapori de cupru a apărut în jurul anului 1980.
Acest laser era atractiv deoarece acesta are eficienţa relativă ridicată (peste 1%) faţă de laserii cu
domeniul spectral vizibil, şi se pot realiza pulsuri cu puteri ridicate.
Structura laserului cu vapori de cupru
Laserul cu vapori de cupru este un laser cu gaz, construit ca un tub cu ferestre la capete.
Tubul este umplut cu gaz inert şi o cantitate mică de cupru pur.
În succesiune pentru a avea vapori de cupru, metalul trebuie să aibe o temperatură ridicată, deci
tubul este construit din alumină sau zirconiu, care au temperatura materioalelor de rezistenţă superioară
metalelor.
Diametrul tubului este de 10 ÷ 80[mm] , şi conţine gaz de Neon la presiunea de 25 ÷ 50[tori ] .
Funcţionarea laserului cu vapori de cupru
[ ]
Temperatura de topire a cuprului este 1083 o C . La temperaturi mai mari decât punctul de topire,
sunt generaţi vapori de cupru la o concentraţie suficient de ridicată pentru ca aceasta să servească drept
mediu activ pentru laser.
Un volum solid de cupru metalic pur se introduce în interiorul tubului înainte de umplerea tubului
cu gaz de neon.
Descărcarea electrică este produsă de tensiunea înaltă de pe electrozii de la capetele tubului.
Aceasta are ca efect, creşterea temperaturii în interiorul cavităţii tubului, necesară evaporării cuprului, şi
presiunea vaporilor de cupru este în jur de 0,1[tori ] .
[ ]
Temperatura măsurată la ieţirea tubului poate atinge 1400 ÷ 1500 o C .
În timpul efectului laser numai o mică fracţiune de atomi de cupru sunt ionizaţi, şi aceştia sunt
deplasaţi (atracţie electrică) către capetele tubului. Acolo, vaporii se răcesc, şi se transformă în metal
solid.
Drept consecinţă, se reduce cantitatea de vapori de cupru din tub. După câteva sute de ore de
funcţionare trebuie să se introducă din nou cupru în tub.
Pulsurile de înaltă tensiune aplicate pe electrozi produc accelerarea electronilor ce se ciocnesc cu
moleculele de vapori de cupru, excitându-le pe unul sau două nivele de energie laser superioare
disponibile, cum se observă în figura 6.3.
Lungimile de undă ale radiaţiilor emise de laserii cu vapori de cupru sunt:
λ1 = 510,6[nm] (verde),
λ2 = 578,2[nm] (galben).
De ce laserul cu vapori de cupru este restricţionat să funcţioneze în impulsuri ?

5
 Fig. 6.3: Diagrama nivelelor de energie a laserului cu vapori de cupru

Din nefericire, ambele tranziţii laser se termină pe nivele de energie laser inferioare care sunt
metastabile (cu timp de viaţă de sute de microsecunde).
Deoarece popularea acestor nivele de energie creşte rapid, condiţia inversiei de populaţie este
nesatisfăcută, şi efectul laser este întrerupt.
După oprirea efectului laser, nivelele de energie inferioare se depopulează pe nivelul fundamental
prin ciocniri cu moleculele excitate întâlnite în tub.
Apoi, se poate forma alt puls laser. Timpul fiecărui puls laser este mai mic decât 100[n sec]
( 0,1[µ sec] ).
Laserul cu vapori de cupru este un laser cu trei nivele:
1. Starea fundamentală a atomului de cupru.
2. Nivelul de energie laser superior.
3. Nivelul de energie laser inferior.
Rezumatul proprietăţilor laserului cu vapori de cupru:
• Presiunea vaporilor de cupru este aproximativ 1[torr ] .
• [ ] [ ]
Temperatura optimă de funcţionare: 1650 o C ± 50 o C .
• Laserul este foarte sensibil la puritatea gazului activ.
• Laserul funcţionează simultan pe două linii spectrale (verde şi galben) fără o competiţie între acestea
(nivele separate).
• Energia pe puls a liniei verzi ( 510,6[nm] ) depinde de frecvenţa pulsurilor electrice aplicate (fapt
experimental).
• Energia pe puls a liniei galbene ( 578,2[nm] ) este aproape independentă de frecvenţa pulsurilor
electrice aplicate (fapt experimental).
• Laserii cu vapori de cupru au un câştig foarte ridicat, şi pot funcţiona la fel fără o cavitate optică.
• În practică, o oglindă reflectă 100% , şi cealaltă aproximativ 10% (poate fi utilizată fără depunere de
reflectivitate Fresnel).
• Temperatura ridicată necesară pentru efectul laser, este obţinută prin încălzirea ce rezultă în urma
descărcării electrice în gaz.
• [ ]
Este posibil să se obţină efect laser la temperaturi scăzute ( 400 o C ), prin utilizarea sărurilor de cupru
precum CuCl, dar sunt câteva probleme cu aceşti laseri, şi cu experimentele acestora.
Aplicaţiile laserilor cu vapori de cupru:
1. Surse de pompaj pentru laserii cu colorant, pentru pulsuri scurte.
2. Iluminarea obiectelor în fotografierea la viteză ridicată.

6
 Ieşirea laserului cu vapori de cupru este o radiaţie laser în domeniul vizibil cu pulsuri foarte
scurte, la o frecvenţă a pulsurilor foarte mare. Deci, această radiaţie poate fi utilizată ca o sursă
de iluminare pentru fotografierea flash la viteze mari. Un exemplu este fotografierea
gloanţelor de puşcă cu viteze de 300 ÷ 15.000[m / s ] .
3. În justiţie:
Indentificarea amprentelor digitale, şi urmele elementelor speciale în criminalistică. Radiaţia
laser este utilizată la iluminarea probelor, şi este examinată fluorescenţa la lungimi de undă
ridicate. Deoarece puterea peak-ului laser este ridicată, pot fi identificate urme reziduale care
nu pot fi identificate utilizând surse de lumină spectrale înguste convenţionale.
4. Terapia foto-dinamică (PDT)
Distrugerea selectivă a celulelor canceroase prin iradierea laser la o lungime de undă specifică,
după injectarea unui medicament special pacientului.
5. Îmbogăţirea uraniului (U235)
Pentru fotoionizarea selectivă a U235 în vaporizarea uraniului natural.
Cantitatea de U235 din uraniul natural este foarte mică, şi foarte dificil de separat.
Utilizând laserii cu vapori de cupru, este posibil ionizarea selectivă numai a U235, şi colectarea
materialului ionizat pe discuri încărcate electric.
Principalele cercetări în îmbogăţirea uraniului au fost făcute în laboratoarele Lawrencce
Livermore din SUA.
Utilizarea laserilor cu vapori de cupru pentru excitarea laserilor cu coloranţi la putere foarte mare.
Aceasta face posibilă aria laserului cu colorant pentru ionizarea pultoniului (P239) care este utilizat pentru
armele nucleare.
Puterea medie maximă ce a fost publicată a laserilor cu vapori de cupru este de 6.000[W ] ,
comparabilă cu cea de 100[W ] maximă disponibilă laserilor comerciali.
Laserii cu vapori de aur
Laserul cu vapori de aur este foarte similar cu laserul cu vapori de cupru ca structură, şi principii
de funcţionare. Uneori, acelaşi sistem (tub laser şi sursa de putere) este utilizat pentru ambii laseri.
Singura schimbare este înlocuirea cuprului solid cu o sârmă de aur pur.
Lungimea de undă a laserului cu vapori de aur este roşie: λ = 628[nm] .
Principalele aplicaţii ale laserilor cu vapori de aur sunt în tratamentele experimentale de cancer
prin terapie foto-dinamică (PDT).
6.1.3 Laserul cu Heliu-Cadmiu
Laserii cu Heliu-Cadmiu pot fi categorizaţi în ambele clase:
• Laseri cu vapori metalici – Cadmiu este un metal, efectul laser în laserul cu Heliu Cadmiu
are loc între nivelele de energie ale ionului de cadmiu, deci mediul laser este alcătuit din
vapori metalici ionizaţi.
• Laseri cu gaz ionic – Proprietăţile laserului cu Heliu-Cadmiu sunt similare cu cele ale
laserului cu Heliu-Neon care este un laser cu gaz atomic neutru.
Laserul cu He-Cd este un laser cu gaz, şi Cadmiul metalic poate fi transformat în fază gazoasă
prin încălzire.
Excitarea atomilor de Cadmiu în gaz pe nivelul laser superior este similară procesului de excitare
a gazului de Neon din laserul cu He-Ne. Atomii de Heliu sunt excitaţi prin ciocniri cu electronii
acceleraţi, şi aceştia pot transfera energia lor atomilor de Cadmiu prin ciocniri.
Tranziţiile din laserul cu Heliu-Cadmiu sunt între nivelele de energie ale atomilor de Cadmiu
odată ionizaţi, şi sunt disponibile în jur de doisprezece linii. Aceste lungimi de undă sunt în domeniul
lungimilor de undă scurte, violet şi ultra-violet (UV). Astfel, principala aplicaţie a laserului cu He-Cd este
în laboratoarele de optică, pentru fabricarea holografică a reţelelor de difracţie.
Problema practică în laserul cu He-Cd este menţinerea distribuţiei omogene a vaporilor metalici în
interiorul descărcării electrice a tubului. Ioii sunt atraşi de ferestrele reci de la capetele cavităţii. În
consecinţă pentru a preveni răcirea pe ferestre a cadmiului, sunt puse gropi reci înaintea ferestrelor laser.
Efectul laser în laserul cu Heliu-Cadmiu:
[ ]
Cadmiul metalic este încălzit la temperatura de 250 o C , ce crează presiune de vapori. Presiunea
de vapori de cadmiu la câţiva militori este adăugată la presiunea gazului de Heliu de 3 ÷ 7[militori ] .

7
 Deoarece heliu este un gaz nobil, energia de excitare a acestuia este foarte ridicată ( 24,46[eV ] )
comparată cu cadmiu care este un metal cu energia de excitare scăzută ( 8,96[eV ] ). Astfel în laserul cu
He-Ne heliul rămâne neutru electric, şi umple cavitatea tubului, în timp ce atomii de cadmiu pozitivi sunt
deplasaţi înspre catodul negativ.
În schema tubului laser cu He-Cd cel mai mare efort este de a reduce la minim cantitatea ionilor
de cadmiu de la catod. Cele mai bune lasere cu He-Cd pierd în jur de 1[g ] de cadmiu metalic pentru
1.000[ore] de funcţionare a laserului.
Pentru comparaţie, câştigul şi puterea de ieşire pentru principalele două linii ale laserului cu He-
Cd sunt mult mai mari decât laserul cu He-Ne, dar mai mici decât laserul cu Ar+.
Caracteristicile laserilor cu He-Cd:
• Lungimile de undă de ieşire: lumina albastră λ1 = 0,4416[µm] , şi lumina Ultra-Violetă (UV)
λ2 = 0,3250[µm] .
• Puterea maximă de ieşire: 150[mW ] pe linia albastră, şi 50[mW ] pe UV.
• Eficienţa totală maximă: pentru linia albastră 0,02% , şi în UV 0,01% .
• Banda spectrală: 0,003[nm] (aproximativ 5[GHz ] ), şi lungimea de coerenţă: aproximativ 10[cm] .
• Distanţa dintre două moduri longitudinale: aproximativ 200[MHz ] .
II. Laseri cu gaz ionizat
Cei mai utilizaţi laseri cu gaz ionizat sunt cei cu gaze nobile Argon (Ar+) şi Kripton (Kr+).
6.1.4 Laserul cu gaz cu Argon ionizat (Ar+)
Laserul cu argon a fost iventat în 1964 de William Bridges şi Hughes.
Laserul cu argon ionizat conţine un tub umplut cu argon gaz ce se transformă în plasmă într-o
stare excitată (Plasma este o stare a materiei în care electronii sunt separaţi de atomi şi molecule, care în
mijloc conţine electroni liberi şi ioni).
O diagramă schematică a nivelelor de energie pentru laserul cu argon este arătată în figura 6.4.

Fig. 6.4: Diagrama nivelelor de energie pentru laserul cu Argon ionizat.

Cele mai importante două tranziţii laser au lungimile de undă în vizibil:

Albastru 0,488[µm]
Verde 0,5145[µm] ,
dar laserul cu argon ionizat emite deasemenea şi în spectrul UV: 0,3511[µm] şi 0,3638[µm] .
Puterea de ieşire al laserului cu Argon
Când considerăm puterea de ieşire a laserului cu argon ionizat, este importantă starea dacă puterea
de ieşire are toate liniile laser împreună, sau pentru o lungime de undă specifică.
Multe aplicaţii necesită lungimi de undă specifice care pot fi separate cu o reţea de difracţie sau cu
o prismă la ieşirea din cavitatea optică, cum se va vedea în capitolul 8.2.1.
Laserii cu gaz ionizat sunt laseri numai în vizibil ce produc multe culori cu puteri comparative
mari (mai mari de câţiva waţi).
8
 Eficienţa laserului cu argon (Ar+)
Vedem în diagrama din figura 6.4 nivelele de energie laser ce aparţin ionului de argon, astfel că
atomii de gaz din interiorul tubului trebuiesc mai întâi să fie ionizaţi.
Cum se vede în diagramă, nivelul fundamental al laserului este pe la aproximativ 16[eV ] deasupra
nivelului fundamental al atomului de argon neutru. Aceasta este o cantitate de energie mare ce trebuie
furnizată laserului, dar nu este utilizată pentru obţinerea radiaţiei laser. Această energie risipită este una
din motivele pentru eficienţa foarte scăzută a laserului cu Argon (0,1%).
Puterea de ieşire a laserului cu Argon
Câştigul mediului activ în laserulcu Argon ionizat este foarte ridicat, astfel poate fi înmagazinată o
putere ridicată în laserii cu Argon ionizat (zeci de waţi), cu toate că am văzut că au eficienţă scăzută.
Puterea la ieşire cccreşte cu o funcţie neliniară cu densitatea de curent din tub. Astfel este uzual
[
să se folosească tuburi înguste (cu secţiune mică) şi curenţi foarte mari ( 100 ÷ 500 A / cm 2 ) . ]
Laserii cu Argon ionizat necesită o alimentare separată la reţeaua electrică tifazată.
Aprinderea laserului cu Argon ionizat este făcută cu un puls de tensiune înaltă (de aproximativ
10[KV ] curent continuu)pentru ionizarea gazului de Argon.
După ionizare, câteva sute de volţi tensiune continuă sunt aplicate pe tubul laser.
Curentul continuu ridicat (mai mare de 50[A] ) menţine efectul laser.
Astfel densitatea mare de curent crează cantităţt mari de căldură ce trebuie să fie eliminată din
laser. Laserii cu Argon ionizat necesită răcire cu apă.
Pentru a rezista la temperaturi înalte, tubul laser este construit din materiale speciale, cum ar fi oxidul de
Beriliu. Acest material are o conductivitate termică foarte ridicată, şi nu se distruge la descărcări electrice.
Radiaţia laserului cu Argon ionizat este periculoasă pentru vedere (clasa 3b şi mai mare), şi
lucrul cu aceasta necesită ochelari de protecţie pentru toţi cei din cameră.
Aplicaţiile laserului cu Argon ionizat:
1. Sursă pentru pompajul optic al laserului cu colorant.
2. Distractiv – show cu lumină laser, discoteci, şi afişoare laser.
3. Chirurgie generală – pentru aplicaţii ce utilizează absorbţia la lungimi de undă specifice.
4. Oftalmologic în desprinderile de retină.
5. Medicina juridică – pentru determinări de fluorescenţă.
6. Holografie – Deoarece au putere mare în spectrul vizibil.
6.1.5 Laserul cu Kripton
Laserul cu Kripton este foarte asemănător cu laserul cu Argon dar eficienţa lui este mai mică.
Acest laser are multe linii în spectrul vizibil, în special în domeniul spectral de la galben la roşu.
Puterea maximă de ieşire îe fiecare linie este de aproximativ 100[mW ] .
Aplicaţiile cele mai importante ale acestui laser sunt îndomeniile de artă şi distracţii, la realizarea
de efecte vizuale fantastice.
III. Laserii cu gaz molecular
Toţi laserii descrişi anterior se bazează pe tranziţiile electronice dintre diferite nivelele de energie principale.
Într-o moleculă, nivelele de energie principale sunt subdivizate în nivele de energie vibraţionale.
Fiecare nivel de energie vibraţional poate fi subdivizat în nivele de energie rotaţionale:
1. Nivelele de energie vibraţionale – nivele de energie asociate fiecăror oscilaţii de atomi din moleculă.
2. Nivelele de energie rotaţionale – nivelele de energie asociate rotaţiei moleculei.
Din aceste nivele de energie sunt subdivizate nivelele de energie principale, diferenţa dintre două
nivele de energie vibraţionale între care se produc efect laser, este mult mai mică decât diferenţa dintre
nivelele de energie principale electronice. Astfel, lungimile de undă asociate acestor tranziţii de energie
dintre aceste nivele sunt mari, şi uzual sunt în spectrul de infra-roşu (IR).
Printre laserii moleculari, cel mai comun laser este laserul cu bioxid de carbon (CO2). Câteva
aplicaţii ale acestuia sunt descrise în capitolul 9.
6.1.6 Laserul cu bioxid de carbon (CO2)
Efectul laser în molecula de CO2 a fost demonstrat prima oară de C. Patel în 1964.
El a trimis un puls de descărcare electrică printr-un gaz pur de CO2 într-un tub laser, şi a obţinut la
ieşire un puls mic laser.
CO2 este un gaz în care se produce efect laser, dar pentru a îmbunătăţi eficienţa laserului trebuiesc
adăugate alte gaze în tubul laser.
9
 Laserul standard cu CO2 include în mediul activ un amestec de CO2 cu N2 şi He. Proporţiile
optime a celor trei gaze în acest amestec depinde de sistemul laser şi de mecanismul de excitare. În
general, pentru un laser în undă continuă proporţiile sunt:
CO2:N2:He – 1:1:8
CO2 este o moleculă liniară, şi cei trei atomi sunt situaţi pe o linie dreaptă cu atomul de Carbon în mijloc.
În figura 6.5 se ilustrează cele trei moduri vibraţionale ale moleculei de CO2:
1. Modul de întindere simetrică (ν 1 ) .
2. Modul de încovoiere (ν 2 ) .
3. Modul de întindere asimetrică (ν 3 ) .

Fig. 6.5: Modurile de oscilaţie a moleculei de CO2

Tranziţiile laser în laserul cu CO2

Tranziţiile laser în laserul cu CO2 se produc când molecula va trece de pe un nivel de energie
superior al unui mod asimetric pe unul din celelalte două, cum se poate vedea în figura 6.6.
1. Tranziţia pe modul de întindere simetric corespunde lungimii de undă λ = 10,6[µm].
2. Tranziţia pe modul de încovoiere corespunde lungimii de undă λ = 9,6[µm].

Fig. 6.6: Diagrama nivelelor de energie pentru laserul cu CO2

10
 Fiecare nivel de energie vibraţional este subdivizat în multe nivele de energie rotaţionale.
Tranziţiile pot avea loc între nivele de energie vibraţionale cu diferite nivele de energie rotaţionale, deci
sunt multe linii laser în jurul principalelor tranziţii vibraţionale.
Funcţionarea laserului cu CO2
Descărcarea electrică este produsă în tubul laser. Energia electronilor acceleraţi este transferată
prin ciocniri moleculelor de azot (N2) şi moleculelor de bioxid de carbon (CO2).
Moleculele de Azot ajută în procesul de excitare a moleculelor de CO2. Primul nivel de energie
vibraţional al moleculei de azot este foarte similar cu cel ai modului de comprimare asimetrică a
moleculei de CO2 (vezi figura 6.1.6B), deci energia poate fi uşor transferată de la moleculele de azot
excitate la moleculele de CO2.
Moleculele de Heliu sunt adăugate la amestecul de gaz pentru:
1. Depopularea nivelului de energie laser inferior ca să se păstreze inversia de populaţie.
2. Stabilizarea descărcării electrice prin disiparea căldurii din zona efectului laser.
(Căldura specifică (ce determină conductivitatea termică) pentru He ( 1,24cal  este de cinci ori
 gram ⋅ K 
decât cea a Azotului 0,249cal )
 gram ⋅ K 
Presiunea gazului din interiorul tubului laser cu CO2 este 5 ÷ 30[tori ] , din care 10% gaz de CO2,
10% N2 şi restul este He.
Tipuri de laseri cu CO2:
Sunt multe tipuri de laseri cu CO2, toate au aceleaşi principii fizice. Diferenţierea dintre acestea
este structura lor, mecanismul de excitare, şi radiaţia de ieşire.
Câţiva laseri cu CO2 sunt descrişi mai jos.
Laseri cu curgere de gaz de CO2
În aceşti laseri amestecul de gaz proaspăt curge continuu prin tubul laser în timpul efectului laser.
Curgerea gazului este utilizată cînd este necesară o putere maximă la ieşirea laserului cu CO2.
Gazul curgere de-a lungul tubului şi este scos afară în atmosferă (acesta nu este otrăvitor).
Aceşti laseri sunt foarte simpli, şi nu necesită gaze cu puritate.
Pot fi obţinute la ieşirea acestor laseri puteri de sute de waţi.
Laserul cu CO2 etanşat (închis)
Laserul cu gaz este umplut cu amestecul optim de gaze şi etanşat (cum am văzut la laserul cu He-Ne).
Se aplică un potenţial electric ridicat pe electrozii de la capetele extreme ale tubului de gaz.
Electronii acceleraţi excită moleculele de gaz.
Problema care opresc laserii etanşaţi este disocierea moleculelor de CO2 în CO şi Oxigen în tomp.
Pentru a reduce acest efect, este adăugat un agent catalizator în amestecul de gaz. Acest agent catalizator
produce o reacţie inversă disocierii şi reformează molecula de CO2 care este necesară efectului laser.
Laserii cu CO2 etanşaţi au o utilizare limitată cu puteri de ieşire mai mici de 200 Waţi. Pentru puteri
ridicate este necesară de prelua căldura generată în interiorul laserului, şi este necesară curgerea de gaz.
Uneori rezervorul de gaz este ataşat tubului etanş pentru a se reîmprospăta gazul din efectul laser
din tub cu cel din rezervor.
Noile clase de laseri etanşi cu CO2 sunt construiţi din metal ce nu au tub de sticlă. Aceşti laseri nu sunt
excitaţi direct prin descărcare electrică creată de tensiune înaltă, ci prin tensiune de radiofrecvenţă (RF).
Laserul cu CO2 cu ghid de undă în interior
Când diametrul tubului laser este redus la dimensiuni de ordinul a 1 milimetru, se realizează un
ghid de undă.
Radiaţia din interiorul tubului cu diametru mic este confinată de a se deplasa de-a lungul tubului,
cu pieerderi mici.
Utilizând tuburi ceramice, pot fi construite lasere cu CO2 foarte mici.
Aceşti laseri mici cu CO2 pot produce peste 50 Waţi radiaţie undă continuă.
Laserii cu CO2 cu curgere de gaz transversal
Când în interiorul laserului gazul curge perpendicular pe axa laserului, este posibil să avem o
curgere lungă pe o distanţă foarte scurtă.
Răcirea gazului ce curge este foarte eficientă, aceasta face posibilă obţinerea la ieşire a unei puteri
ridicate din aceşti laseri.

11
 Ambele curgeri de gaz şi descărcări electrice în aceşti laseri sunt de-a lungul lăţimii laserului.
Astfel, distanţa dintre electrozi este scurtă, deci descărcarea electrică poate fi realizată orizontal pe
gaz la presiune foate înaltă (mai mari de câteva atmosfere).
Curgerea transversală este utilizată pentru laserii cu CO2 de putere foarte mare.
Laserii din natură !
Este bine să ştim că laserul este o descoperire tehnologică, şi laserul a fost „invenţia anilor 60”.
Acum este cunoscut că laserii cu CO2 există în natură fără intervenţia umană.
Am văzut că echilibrul termodinamic este starea standard în natură, şi acea „inversie de
populaţie” care este o condiţie pentru efectul laser, nu este o situaţie de echilibru.
În unele cazuri specifice, inveria de populaţie există în natură !
Norii fierbinţi de gaz apropiaţi stelelor crează maseri naturali. Lumina acestor stele determină
excitarea moleculelor de gaz pe nivele de energie ridicate, de pe acestea mokeculele se depopulează pe
stări metastabile. Cantitatea de radiaţie emisă de aceşti nori fierbinţi este enormă, dar radiaţia nu este
emisă ca un fascicul colimat, precum într-un laser standard. Radiaţia este emisă în toate direcţiile în spaţiu
cum se vede în figura 6.7.

Fig, 6.7: Efectul laser în atmosfera de pe Marte

Identificarea efectului laser în stele a fost determinat prin examinare spectroscopică a lungimilor
de undă recepţionate de la stele:
Gazul fierbinte regular este în echilibru termodinamic. Acesta amite un spectru continuu de
lungimi de undă ce depinde de temperatura gazului. De asemenea acesta emite lungimi de undă
caracteristice gazului, cu o relaţie certă între intensităţile fiecărei lungimi de undă.
Laserii emit numai lungimi de undă specifice ce corespund tranziţiilor energetice dintre anumite
nivele de energie.
Comparând intensităţile lungimilor de undă recepţionate de la stea, cu intensităţile lungimilor de
undă de la un gaz fierbinte regular, dovedeşte că există inversie de populaţie în aceste stele. Alte
proprietăţi de recepţie a radiaţiei, precum: direcţionalitatea, polarizarea şi lăţimea spectrală a fiecărei linii
spectrale confirmă această idee.
Proprietăţile laserului cu CO2
• Putere de ieşire ridicată. Laserii comerciali cu CO2 produc peste 10.000 Waţi continuu.
• Spectrul de ieşire este în domeniul specttral Infra-Roşu (IR): 9 ÷ 11[µm] .
• Eficienţă foarte ridicată (peste 30%).
• Pot funcţiona în continuu sau în impulsuri.
• Puterea medie de ieşire este de 75[W / m] pentru curgere lentă de gaz, şi peste câteva sute
de [W / m] pentru curgere rapidă de gaz.
• Funcţionare foarte simplă, şi gazele nu sunt toxice.
Rezumatul laserilor cu CO2 în raport cu tipul de laser:
• Laser cu gaz.
• Emit în spectrul infra-roşu (IR) (λ = 9 ÷ 11[µm]) .
• Excitare electrică.
12
 • Undă continuă, deasemenea poate funcţiona şi în pulsuri.
• Laser cu patru nivele.
Laserul cu CO
Acest laser este foarte similar cu laserul cu CO2, excepţie pentru gazul activ – CO.
Spectrul de oeţire la aceşti laseri este: 5 ÷ 6[µm] .
Una din probşemele acestui laser este gazul de CO care este otrăvitor.
6.1.7 Laserul cu Azot
Laserul cu Azot a fost construit prima dată în 1963 şi s-a produs pentru comercializare din 1972.
Efectul laser:
Mediul activ în laserii cu Azot este gaul de Azot la presiuni de la 20[tori ] până peste 1[atm.].
În cîţiva laseri cu Azot gazul curge în tub, în timp ce alţii au tubul etanş.
Cei mai mulţi laseri cu gaz preferaţi sunt de laseri cu Azot ce se bazează pe tranziţiile dintre
nivelele de energie de vibraţie, şi excitaţi electric.
Diagrama nivelelor de energie a unui laser cu Azot este arătată în figura 6.8.

Fig. 6.8: Diagrama nivelelor de energie pentru laserul cu azot.

Funcţionarea laserului cu Azot în impulsuri

Excitatea gazului de Azot se realizează performant printr-un puls scurt (în jur de 10[n sec] de
tensiune înaltă ( 20 ÷ 40[KV ] ). Acest puls de înaltă tensiune crează o descărcare electrică în gaz, ce
provoacă o inversie de populaţie momentană.
Pulsul laser scurt ([n sec]) este emis, şi gazul revine pe starea fundamentală.
Laserul cu Azot este un laser pulsat.
Este imposibil ca un laser cu Azot să emită radiaţie continuu.
Explicaţie: timpul de viaţă al nivelului de energie laser superior este de aproximativ 40[n sec] , în
timp ce timpul de viaţă al nivelului de energie laser inferior este lung: 10[m sec].
Exerciţiul 6.1:
Explicaţi de ce valoarea timpului de viaţă al nivelului de energie laser limitează efectul laser la
funcţionarea în impuls.
Câştigul mediului activ în laserul cu Azot este foarte ridicat (50[dB / m]) . Deci la 1 metru lungime de
mediu activ este suficient de a produce radiaţie laser, în exterior fără oglinzi. În practică, oglinda cu reflexie
totală (100%) este utilizată la una din laturile laserului, şi radiaţia laser este emisă prin cealaltă fereastră.
Proprietăţile laserului cu Azot
13
 • Laserii cu Azot emit radiaţie în regiunea ultra-violetă (UV) a spectrului electromagnetic, la
lungimea de undă de 337,1[nm] .
• Laser foarte simplu şi ieftin.
• Puls cu puterea de peak foarte înaltă – peste câţiva Mega-Waţi.
• Frecvenţa pulsului – peste 1.000[Hz ] - limitată de efectele termice.
• Durata pulsului este de ordinul a 10[n sec] .
• Energia per puls – de câţiva mili-Jouli.
• Energia medie – mai mare de câteva sute de mili-Waţi.
• Eficienţa totală – aproximativ 0,1%.
Aplicaţiile importante ale laserului cu Azot:
• Pompajul optic al laserilor cu coloranţi.
• Spectroscopie în spectrul ultra-violet (UV).
• Teste nedistructive, realizată prin încăţzirea probei cu un puls de la laserul cu Azot.
• Măsirători de fluorescenţă a materioalelor.
• Măsurători de procese foarte rapide, (fotografierea prin iluminarea cu pulsuri scurte).
6.1.8 Laserul cu excimeri
Aceştia sunt laseri în care condiţiile necesare pentru efectul laser sunt obţinute în moduri „exotice”.
De exemplu, vom examina o familie de laseri în care radiaţia este emisă de molecule care există
numai pentru o durată foarte scurtă.
Această moleculă este compusă dintr-un atom de gaz nobil: Argon, Kripton sau Xenon, şi un
atom de halogen: Flor, Clor, Brom sau Iod.
Un excimer este o moleculă care are o stare legată (existentă) numai într-o stare excitată.
În starea fundamentală această moleculă nu poate exista, şi atomii sunt separaţi.
Starea excitată există pentru o durată foarte scurtă, mai mică ce 10 nanosecunde.
Numele de excimer provine de la combinaţia a două cuvinte: excitat dimer (dimer excitat), ce
înseamnă că molecula este compusă din doi atomi, şi există numai în stare excitată.
(Uneori cercetătorii consideră aceste molecule ca fiind un complex, şi le denumesc laser „Exciplex”).
Dezvoltarea istorică a laserilor cu excimeri
Laserul cu excimeri a fost inventat în 1971 în URSS de un grup de cercetători: Basov, Danilychev,
şi Popov. Aceştia au considerat emisia stimulată la o lungime de undă de 172[nm] pentru gazul de Xe2 la
temperatură joasă, pompat de un fascicul de electroni.
Primul efect laser în gaz nobil cu halogen (XeBr) a fost raportat în 1975 de Searl şi Hart.
Laserii cu excimeri cei mai uzuali sunt listaţi în tabel, fiecare cu lungimea de undă caracteristică:
Laserul cu excimer Lungimea de undă
[nm]
ArCl 176
ArF 193
KrF 248, (275)
XeF 351, 353, (460)
KrCl 222, (240)
XeCl 308, 351
XeBr 282, (300)
Nivelele de energie ale laserului cu excimeri
O combinaţie de gaze nobile este o contradicţie, deoarece gazele nobile sunt inerte (cum indică şi
numele lor). Atomii crează o stare legată numai după ce creşte foarte mult energia lor de intrare într-o
stare excitată ionizată. Această stare legată este nivelul laser superior, de pe care molecula revine pe o
stare fundamentală ne-excitată. Condiţia de inversie de populaţie este îndeplinită la momentul când
aceasta este în stare excitată, deci populaţia de pe nivelul laser inferior este întotdeauna zero.
Figura 6.9 descrie diagrama nivelelor de energie pentru laserul cu excimeri, în funcţie de distanţa
dintre atomii din moleculă.
R reprezintă atomul de gaz nobil şi H reprezintă halogenul.

14
 Fig. 6.9: Diagrama nivelelor de energie ale unui laser cu Excimeri.

Groapa (groapa de potenţial) din diagrama stărilor excitate arată existenţa la un moment dat starea
stabilă. În realitate aceasta nu este o groapă de potenţial în starea fundamentală ce arată că aceasta nu
este o stare legată a moleculei când nu este excitată.
Numai în interiorul ariei marcate din interiorul gropii de ptenţial ale stării excitate poate exista
stare legată, şi aceasta are loc pentru o distanţă specifică dintre atomi.
Funcţionarea laserului cu excimeri
Compoziţia amestecului de gaz din interiorul tubului unui laser cu Excimeri este:
• Foarte puţin halogen (0,1 ÷ 0,2% ) .
• Puţin gaz nobil (Argon, Kripton sau Xenon).
• Aproximativ 90% Neon sau Heliu.
Atomii de halogen pot provenii din molecule precum: F2, Cl2, Br2, sau din alte molecule ce conţin
halogeni precum: HCl, NF3.
Avantajul utilizării unui compus molecular de halogen, este activitatea chimică puternică a
moleculei de halogen (în special Fluorul).
Excitarea laserului cu Excimeri
Excitarea laserului cu Excimeri este realizată prin trecerea unui puls electric puternic prin
amestecul de gaz. Excitarea trebuie sî fie realizată într-un timp foarte scurt şi cu o putere foarte mare,
[ ]
plecând de la aproximativ 100 KW / cm3 şi poate ajunge la câţiva Megawaţi per cm3.
Electronii în gaz sunt acceleraţi datorită potenţialului înalt, şi energia lor cinetică este transferată
moleculelor de gaz prin ciocniri.
Moleculee de gaz nobil şi de halogen sunt rupte şi formează complexul legat excitat.
Este posibil să îmbunătăţim eficienţa de pompaj prin ionizarea amestecului de gaz utilizând
iradierea cu raze X.
Rata de pompaj este de ordinul a 1[GW ] de putere per litrul de gaz (!).
Timpul de viaţă a stării excitate este de ordinul a 10[n sec] . Deci pulsul laser este limitat la 10
nanosecunde.
Deoarece mediul activ al laserului cu Excimeri are câştigul ridicat, laserul poate funcţiona fără
oglinzi. În practică, la un capăt este oglinda cu 100% reflectivitate, şi la cealaltă parte este utilizată o
fereastră transparentă. Un procent foarte mic ce se întoarce prin reflexie Fresnel pe fereastră este
suficient să menţină procesul laser.
Deoarece se cere un pompaj puternic şi rapid, este în general utilizată o descărcare transversală
(la unghi drept pe axa laserului). În descărcarea transversală, distanţa dintre electrozi este scurtă, şi acolo
este o mulţime de spaţiu pentru electrozi (de-a lungul axei laserului).

15
 Trebuie avută grijă să se etanşeze corect materialele în interiorul cavităţii, datorită reactivităţii
ridicate a gazului.
Deoarece gazele din interiorul laserului cu excimeri este foarte toxic, laserul trebuie să fie etanţat
înainte de reumplerea cu gaz. Laserul este utilizat la câteva milioane de pulsuri, şi apoi este necesară
reumplerea cu gaz.
Proprietăţile laserilor cu Excimeri:
• Laserii cu Excimeri emit în domeniul spectral Ultra-Violet (UV).
• Radiaţia este emisă numai în pulsuri scurte.
• Durata fiecărui puls este de la picosecunde până la micro-secunde (10−12 ÷ 10−6 [sec]).
• Presiunea gazului din interiorul tubului laser este ridicată: 1 ÷ 5[ Atm] .
• Eficienţa laserilor cu Excimeri comerciali este mai mare de câteva procente.
Aplicaţiile laserului cu Excimeri:
Laserii cu Excimeri pot emite radiaţie Ultra-Violetă (UV) cu puteri mai mari de ordinul a 100
Waţi.
Deoarece lungimile de undă emise sunt foarte scurte, fiecare foton emis individual transportă o
cantitate mare de energie, care este suficientă să rupă legăturile din molecule în materialul ce absoarbe
radiaţia. Fiecare puls de radiaţie a laserului cu Excimeri conţine un număr mare de fotoni, deci acesta are
o putere de peak foarte ridicată.
Deci, laserul cu Excimeri este un instrument perfect de tăiere pentru aproape orice material !
Aplicaţii speciale:
• Fotolitografiere - Procesarea materialelor la un grad foarte înalt de acurateţe (de ordinul
fracţiunilor de microni !).
• Tăierea ţesuturilor biologice fără să afecteze împrejur.
• Corectarea defectelor de vedere – Tăierea foarte delicată a straturilor pentru orice
suprafaţă a corneei, astfel se elimină necesitatea folosirii ochelarilor.
• Marcarea produselor – deoarece lungimea de undă a radiaţiei laserului cu Excimeri este
absorbită de orice material, este posibil să se marcheze cu un singur puls toate tipurile de
materiale, precum plastice, sticlă, metal, etc.
Preţul unui laser cu Excimer este relativ ridicat (zeci de mii de dolari), dar acesta este utilizat
foarte mult datorită proprietăţilor lui unice.
6.1.9 Laserul chimic
Laserul chimic este un exemplu de laser a cărei energie de pompaj provine din reacţia chimică
dintre doi atomi.
Laserul chimic este un laser din familia Laserilor cu gaz dinamic:
Laserii cu gaz dinamic sunt bazaţi pe expansiunea rapidă de căldură, presiunea gazului ridicată,
prin diuze mici în vid înaintat. Această expansiune rapidă reduce temperatura gazului.
Ca rezultat, avem transferul moleculelor luate de pe starea fundamentală mai mult decât timpul de
expansiune, obţinem multe molecule cu o temperatură scăzută pe nivele excitate. Deci, „inversie de
populaţie”.
În general gazul circulă prin diuze într-o curgere transversală (perpendicular pe axa optică a
laserului), astfel multe diuze pot fi funcţionale în acelaşi timp, producând putere mare pentru laser.
Primul laser chimic, ce a funcţionat în mod pulsat, a fost construit în 1965 de J.V.V. Kasper, şi
G.C. Pimental.
Efectul laser al laserului chimic este bazat în general pe tranziţiile vibraţionale ale moleculelor
biatomice.
Mediul unui laser chimic
Mulţi laseri chimici sunt bazaţi pe halogenuri de hidrogen.
HF
Cel mai cunoscut membru din această familie este Florura de Hidrogen (HF).
Radiaţia emisă este în Infra-Roşu (IR), cu câteva linii în domeniul spectral: 2,6 ÷ 3,0[µm] .
DF
Când hidrogenul este înlocuit de izotopul greu – Deuteriu, alt membru din familie: este creată
Florura de Deuteriu (DF) şi emite în domeniul spectral: 3,5 ÷ 4,2[µm] .

16
 S-au obţinut efect laser în laborator pentru alte familii precum Clorura de Hidrogen (HCl) şi
Bromura de Hidrogen (HBr), dar nu sunt laseri uzuali.
Deoarece Florul şi Hidrogenul sunt gaze foarte reactive:
Hidrocarburile sunt utilizate ca sursă pentru Hidrogen, şi
compuşii Florului precum SF6 sau NF3 sunt utilizaţi ca sursă pentru Flor.
Florul se obţine prin descărcare electrică, ce separă molecula de SF6 în Flor şi Sulf.
În laserii chimici comerciali, se adaugă Oxigen în camera de reacţie, ce reacţionează cu Sulful
pentru a ccrea molecule de SO2.
Gazul de Heliu este adăugat pentru a dilua gazul, şi uneori de asemenea alte gaze.
Presiunea totală din interiorul unui laser chimic este joasă (de câţiva tori).
Reacţia chimică
Reacţia dintre Hidrogen şi Flor poate fi iniţiată printr-o descărcare electrică sau printr-o modalitate
chimică.
În reacţia dintre moleculele de Hidrogen şi atomii de Flor, reacţia puternică a Florului activ cu
molecula de Hidrogen (H2) crează Hidrogenul liber plus o moleculă de HF+. Apoi Hidrogenul liber
reacţionează cu molecula de Flor:
H 2 + F → HF + + H
H + F2 → HF + + H .
Reacţia va continua mult cât sunt molecule de Flor şi Hidrogen. Astfel, curgerea gazului în
interiorul cavităţii crează emisia laser în continuu.
Moleculele de HF şi DF au o serie de nivele de energie de vibraţie.
Aşa cum am văzut în modelul atomic al lui Bohr, diferenţa de energie dintre nivelele de energie
succesive descreşte la nivelele superioare. Aceste mijloace pentru care tranziţia este între două nivele de
energie superioare (cum ar fi E7-E6), fotonul emis va avea o energie mai mică (lungime de undă mare)
decât fotonul emis prin tranziţia dintre nivelele de energie joase (cum ar fi E2-E1). Cum fiecare nivel
vibraţional are câteva sub-nivele rotaţionale, avem explicaţia pentru seria lungimilor de undă emise de
aceşti laseri chimici.
Structura laserului chimic
Desenul schematic al unei structuri de laser chimic este arătat în figura 6.10.

Fig. 6.10: Structura de bază a laserului chimic

Gazele sunt injectate în interiorul laserului prin pipete cu pinhol-uri la capete. Forma pinhol-urilor
este critică pentru a evita echilibrul termodinamic al gazului.
Gazul curge rapid a la ieşirea prin pinhol-uri şi crează o curgere turbulentă.
Aceste rezultate conduc la excitarea moleculelor de Hidrogen.
Avantajele laserilor chimici:
• Sursa de energie este depozitată comod (baloane cu gaz).
• Putere de ieşire foarte mare.

17
 Atmosfera este mai transparentă la spectrul de emisie al laserilor cu DF decât pentru laserii cu HF,
deci laserul cu DF este mai dezvoltat, cu toate că eficienţa lor este scăzută, şi preţul izotopului de
Deuteriu este ridicat.
Dezavantajele laserilor chimici:
• Florul este un gaz foarte reactiv.
• Gazul de hidrogen poate exploda uşor.
Funcţionarea laserilor chimici:
În laserii chimici comerciali, tensiunea înaltă de aproximativ 8.000 V este aplicată pe electrozii
tubului laser.
Unii laseri utilizează radiaţie Ultra-Violetă (UV) pentru preionizarea descărcării electrice a
gazului şi creşte eficienţa reacţiei chimice.
Reacţia chimică dintre Florul liber şi Hidrogen eliberează o cantitate mare de molecule generate
de HF*, care sunt într-o stare excitată.
Dacă se compară eficienţa intrării electrice raportată la ieşirea laser, obţinem mai mult de 100%,
datorită energiei chimice realizată de reacţia dintre Florul liber şi Hidrogen.
În laserii chimici comerciali, eficienţa electrică este mai mică decât 1%, deşi eficienţa chimică
este în jur de 20%.
Aplicaţiile laserului chimic:
Cele mai multe aplicaţii ale laserului chimic sunt aplicaţii militare, deci numărul articolelor
publicate în literatura cu acces liber este limitat.
Laserul chimic avansat de Infra-Roşu Mediu (MIRACL: Mid Infra-Red Advanced Chemical
Laser) este cel mai cunoscut laser chimic în America ca Sistem Laser ce Facilitează Testarea Energiei
Înalte (HELSTF: High Energy Laser System Test Facility) utilizat în Ghidarea Proiectilului (WSMR:
White Sands Missile Range), în sud-centru New Mexico.
Acesta este destinat pentru distrugerea oricărui prioectil în aer. A fost primul în clasa
megawaţilor, laserul chimic în undă continuă este construit în întreaga lume, şi a funcţionat pentru prima
oară în 1980.
Deoarece aceştia au proprietăţi unice, se descrie în detaliu (unde-i publicat):
• Acest laser poate emite o putere continuă mai mare de 2 MegaWaţi, pentru un timp scurt
(peste maxim 70 secunde).
• Apertura telecsopului special utilizat pentru dirijarea acestui laser este de 1,5 metri (!), cu
localizarea automată computerizată a ţintei.
• Calitatea fasciculului este bună.
• S-a demonstrat fiabilitatea acestui laser în mai mult de 150 teste laser, cu peste 3.000
secunde de timp de funcţionare a laserului în decursul ultimei decade.
Funcţionarea laserului MIRACL
Funcţionarea laserului MIRACL este similară motorului rachetei cu reacţie, în care combustibilul
(etilena C2H4) este înlocuit cu un oxidant (Triflorură de Azot, NF3).
Atomii liberi excitaţi de Flor sunt unul din produsul combustiei. Numai la ieşirea din camera de
combustie se injectează deuteriu şi heliu în interiorul tubului de evacuare.
• Deuteriu se combină cu atomii de Flor excitaţi pentru a forma molecula de Florură de
Deuteriu (DF*), în timp ce Heliu stabilizează reacţia şi controlează temperatura.
• Cavitatea optică este răcită puternic şi poate funcţiona până ce alimentarea combustibilului
este epuizată.
• Puterea de ieşire a laserului poate fi variată peste un domeniu larg prin modificarea ratei de
curgere a combustibilului şi amestecului.
• Fasciculul laser în rezonator este de aproximativ 21 cm înălţime şi 3 cm lăţime.
• Forma geometrică a fasciculului este utilizat la producerea unui fascicul de 14 cm pătraţi
care se propagă prin restul trenului de fascicul.
• Diagnosticarea pentru evaluarea formei fasciculului, puterii absolute şi profilului de
intensitate sunt utilizate la fiecare descărcare laser.
• În iunie 1996, s-a considerat un succes localizarea unui proiectil de la o distanţă de 23 Km
peste 50Km prin iluminarea cu un laser chimic. Proiectilul se deplasa cu o viteză de
1.000m/s.
18
 Laserul Chimic cu Iod Oxigen (COIL:Chemical Oxygen Iodine Laser)
Tratăm alt laser chimic, care este bazat pe ceacţia complicată dintre Iod şi Oxigen.
Acest laser a fost iventat în laboratoarele de armament din Forţele Aeriene ale SUA în 1977.
Acesta a fost testat în Laboratoarele Philips ale Forţelor Aeriene ca un potenţial sistem de armă
grea.
Se utilizează în principal pentru distrugerea proiectilelor în aer.
Laserul COIL a fost selectat ca laser ce va fi instatat în aerotransportatoarele cu laseri de generaţia
a doua (ABL: second generation airborne laser), destinate interceptărilor proiectoarelor balistice în
traiectoria de urcare a lor.
Acest laser emite radiaţie la o lungime de undă de 1,3µm.
Aceasta este o lungime de undă scurtă obţinută de laserii chimici.
Această lungime de undă este oportună pentru aplicaţiile de armament, deoarece atmosfera are o
transmisie ridicată la această lungime de undă, şi o disponibilitate excelentă de instrumente optice,
necesare pentru sistemele laser de putere mare.
6.1.10 Laserii de Infra-Roşu Îndepărtat (FIR: Far Infra-Red)
Laserii de Infra-Roşu Îndepărtat (FIR) emit radiaţie în spectrul Infra-Roşu Îndepărtat (domeniul
lungimilor de undă 12 ÷ 1000[µm] ).
Domeniul lungimilor de undă mai mari de 100 µm este uneori denumit unde sub-milimetrice.
Laserii de Infra-Roşu Îndepărtat (FIR) sunt laseri cu gaz, şi la aceştia efectul laser se produce între
nivelele de rotaţie ale moleculelor de gaz din mediul activ. În mod normal aceste tranziţii se produc în
acelaţi nivel vibraţional.
Mediul activ al laserilor FIR este în general un gaz cu molecule organice simple cum ar fi:
C2H4, CF4, NH3.
Deoarece lăţimea foarte îngustă a fiecărui nivel de energie a acestor materiale, acesta este
ineficient la pompajul optic precum surse optice convenţionale.
Cea mai bună metodă de a produce inversia de populaţie în aceşti laseri este pompajul cu un alt
laser la lungime de undă scurtă. În general se utilizează laserul cu CO2 pentru pompaj.
Proprietăţile laserilor FIR
În figura 6.11 se descrie o reprezentare schematică a unui laser FIR.

Fig. 6.11: Reprezentarea schematică a laserului FIR

În laborator au fost măsurate mii de linii ale laserilor FIR. Totuşi, chiar puţini laseri FIR
comerciali sunt disponibili, şi aceştia sunt în special utilizaţi pentru scopuri ştiinţifice.
Puterea de ieşire a laserilor FIR este de ordinul a câţiva mili-waţi până la sute de mili-waţi.
Principala cercetare ce utilizează laserii FIR este în măsurătorile spectroscopice.
Este posibil să utilizăm acelaşi sistem laser FIR pentru diferite gaze laser, şi fiecare gaz are în
general câteva linii laser.
Structura laserilor din Infra-Roşu Îndepărtat (FIR)
Gazul laser este confinat într-un tub (similar laserilor cu CO2 sau He-Ne).
19
 Gazul poate ori să curgă prin tub, sau tubul poate fi închis etanş.
Presiunea gazului din tub este 30 ÷ 300[torri ] .
În general pompajul optic este realizat pe direcţia axei optice a laserului. Oglinda prin care este
realizat pompajul este depusă astfel încât lungimea de undă de pompaj să treacă prin ea, şi lungimea de
undă laser să nu treacă. Astfel radiaţia laser este menţinută în interiorul tubului, parcurgând mult timp
prin mediul activ, şi rezultând amplificarea.
Deoarece pompajul optic este realizat cu un laser, lungimea de undă de pompaj este determinată
precis, astfel încât să poată fi excitate nivelele de energie specifice.
Problema principală în utilizarea laserilor FIR este de a găsi componentele optice care sunt
transparente la aceste lungimi de undă lungi, deoarece cele mai multe materiale optice nu sunt
transparente la lungimi de undă mai mari de 40[µm] .
Am văzut (în capitolul 5) că pentru laserii din domeniul vizibil, curba de câştig a mediului activ
poate conţine câteva moduri longitudinale.
În laserii FIR, curba de câştig este mai îngustă decât distanţa dintre două moduri adiacente. Astfel
lungimea cavităţii trebuie să fie ajustată astfel ca un mod longitudinal să fie conţinut în curba de câştig.
Această schimbare a lungimii cavităţii laser poate fi făcută manual sau prin deplasare electrică a oglinzii
totale a laserului.
6.2. Laserii cu corp solid
Cum am menţionat la începutul capitolului 6.1, este convenabil să excităm laserii a căror mediu
activ este solid prin „pompaj optic”.
Atomii dintr-un solid sunt legaţi unul de celălalt, şi interacţia dintre vecini este puternică. Astfel,
domeniile spectrale de absorbţie şi emisie ale solidelor sunt mult mai largi decât al celor de gaze.
Spectrul de absorbţie larg permite pompajul mediului activ cu surse de lumină „convenţionale”, care au
un spectru de emisie larg.
În pompajul optic mediul activ este excitat prin iluminarea cu o sursă electromagnetică externă.
Fotonii de la sursa externă sunt absorbiţi de materialul mediului activ, transferând energia lor
moleculelor.
În pompajul optic sunt utilizate două tipuri de surse electromagnetice:
• Surse cu spectrul electromagnetic de bandă larg – precum lămpile flash, lămpile cu
incandescenţă, lămpile arc, etc.
• Surse cu spectrul electromagnetic de bandă îngustă – alţi laseri.
Structura mediului activ în laserii cu corp solid
Mediul activ în laserii cu corp solid este un mediu dintr-un material solid, în care sunt împrăştiate
impurităţi de ioni ai altui material. Atomii solidului de bază sunt înlocuiţi de aceste impurităţi ionice, şi
nivelele de energie care participă în procesul laser sunt cele ale ionilor de impurităţi.
Solidul de bază influenţează structura inferioară a nivelului de energie. Astfel, unele impurităţi de
ioni încastrate în materialul gazdă diferit vor emite la lungimi de undă foarte apropiate. Proprietăţile
optice ale laserului sunt determinate în special de impurităţile de ioni.
Pe de altă parte, proprietăţile fizice ale mediului activ precum conductivitatea termică, gradientul
termic, sunt determinate de solidul gazdă. Astfel, solidul gazdă determină nivelele de putere maximă ce
pot fi emise de laser.
Laserii cu corp solid pompaţi optic
Mediul activ în aceşti laseri este un cristal sau sticlă.
Forma mediului activ este în general o baghetă cu secţiunea transversală circularăă sau pătrată.
Fasciculul de pompaj utilizat intră în mediul activ prin aria suprafeţei laterale a barei, în timp ce
radiaţia laser este emisă pe la capetele barei. Capetele barei sunt în general la unghi drept faţă de axa
barei, şi sunt polisate optic.
Laserii cu corp solid emit radiaţia în mod pulsat sau în mod continuu.
Lămpile de pompaj pentru laserii în impulsuri sunt în general lămpi flash cu Xenon (sau Kripton),
în care gazul la presiune scăzută este conţinut într-un tub de cuarţ.
Lămpile de pompaj pentru laserii în continuu sunt în general lămpi cu Halogen, sau lămpi cu
descărcare în vapori de Mercur la presiune ridicată.
Amplasarea pompajului şi a baghetei laser
Sunt foarte multe moduri de transfer a luminii de pompaj de la lampă la mediul activ.

20
 Cea mai comună metodă este utilizarea unei cavităţi optice eliptice (O cavitate creată de un
elipsoid de revoluţie).
Lampa este într-un focar al elipsoidului, şi bara de mediu activ în celălalt, cum este arătat în
Figura 6.12.

Fig. 6.12: Metode de pompaj optic pentru laserii cu corp solid.

Suprafaţa internă a cavităţii este depusă cu un strat reflectător (în general Aur), astfel ca toată
radiaţia emisă de către lampă ajunge la mediul activ.
Pompajul cu diode a laserilor cu corp solid (DPSSL).
În decursul unor ani în urmă, noua dezvoltare a diodelor laser de mare putere, a creat o metodă
nouă de pompaj pentru laserii cu corp solid.
În loc de sursa de pompaj cu spectrul larg, sunt utilizate diodele laser ca sursă de pompaj.
Lungimea de undă a acestor diode laser poate fi ajustată să se potrivească cu spectrul de absorbţie
al mediului activ.
Aceste diode laser sunt surse foarte eficiente, şi aproape toată lumina lor este absorbită de mediul
activ. Astfel, foarte puţină energie este pierdută (convertită în căldură nedisipată).
Aceşti laseri cu corp solid care sunt pompaţi cu diode laser sunt denumiţi: Laseri cu corp solid
pompaţi cu diode (DPSSL: Diode Pomped Solid State Lasers).
Laserii cu corp solid
cristalin semiconductor
• Laserul cu Rubin • Diodele laser
• Laserii cu YAG:Nd şi sticle:Nd
• Laserul cu Centrii de culoare
• Laserul cu Alexandrit
• Laserul cu Titan-Safir
6.2.1 Laserul cu Rubin
Laserul cu rubin a fost primul laser fabricat de om, care a fost construit de Teodore Maiman în 1960.
Rubinul este un cristal sintetic de Oxid de Aluminiu (Al2O3), şi este foarte familiar în viaţa
cotidiană ca o piatră preţioasă pentru bijuterii.
Structura chimică a Rubinului este Al2O3 (care este denumit Safir), cu impurităţi de aproximativ
0,05% (ca greutate) de ioni de Crom (Cr*3).
21
 Ionul activ este Cr*3, care înlocuieşte atomul de Al din cristal. Ionul impuritate de Cr*3 este
responsabil pentru nivelele de energie care participă în procesul laser.
Nivelele de energie ale laserului cu rubin
Diagrama nivelelor de energie ale laserului cu rubin este descrisă în figura 6.13.

Fig. 6.13: Diagrama nivelelor de energie pentru laserul cu rubin

Acest sistem este un laser cu trei nivele de energie cu tranziţiile laser înte E2 şi E1.
Excitarea ionilor de crom este realizată cu pulsuri de lumină de la o lampă flash (în general cu Xenon).
Ionii de crom absorb lumina cu lungimile de undă în jurul valorii de 545[nm] (500 ÷ 600[nm]) .
Ca rezultat ionii sunt transferaţi pe nivelul de energie excitat E3.
De pe acest nivel de energie ionii sunt atraşi în jos pe nivelul de energie metastabil E2 printr-o
tranziţie ne-radiativă. Energia eliberată în această tranziţie ne-radiativă este transferată vibraţiei
cristalului şi schimbată în căldură care trebuie scoasă afară din sistem.
Timpul de viaţă pe nivelul metastabil (E2) este în jur de 5[m sec] .
Laserul cu rubin are o altă bandă de absorbţie ce poate fi utilizată pentru pompaj, în domeniul
spectral: 350 ÷ 450[nm] .
Este dificil de a realiza funcţionarea laserului cu rubin în undă continuă deoarece acesta este un
laser cu trei nivele. Totuşi, în 1962, prin utilizarea pompajului foarte intens, utilizând o lampă cu arc cu
presiune mare de vapori de mercur, a fost construit un laser cu rubin în undă continuă.
Exemplul 6.1: Lungimea de undă a laserului cu rubin
Diferenţa de energie dintre nivelul laser superior şi nivelul fundamental în laserul cu rubin este de
1,789[eV ]. Care este lungimea de undă a luminii emise de laserul cu rubin ?
Soluţia le exemplul 6.1:
Prin înlocuirea valorii energiei în ecuaţia lungimii de undă vom obţine:
h⋅c
λ=
(E2 − E1 )
λ=
(6,626 ⋅ 10 [J ⋅ s]) ⋅ (3 ⋅ 10 [m / s]) = 6,943 ⋅ 10 [m] = 694,3[nm]
− 34 8
−7

(1,789[eV ]) ⋅ (1,6 ⋅ 10 [eV ])

−19 −1

Lungimea de undă emisă de laserul cu rubin este în domeniul spectral vizibil al ochiului.
Deoarece ochiul este transparent la acestă lungime de undă, această radiaţie este periculoasă
pentru ochi.
Funcţionarea laserului cu rubin
Lampa flash este cea care primeşte energie de la un capacitor ce se descarcă.
Durata de descărcare este de ordinul microsecundelor, în felul acesta durata pulsului luminos de
excitaţie dat de lampa flash este de acelaţi ordin de mărime. Deci, durata pulsului de radiaţie la ieşirea
laserului cu rubin este de ordinul de microsecunde.
Unii fotoni sunt emişi prin emisie spontană în urma tranziţiei dintre nivelele de energie E2 pe E1.

22
 Datorită inversiei de populaţie dintre aceste două nivele de energie, aceşti fotoni emişi spontan
determină alţi fotoni ce vor fi emişi prin emisie stimulată.
Controlul direcţiei radiaţiei emise, este determinată de proprietăţile cavităţii optice, şi de cuplorul
de ieşire. Numai fotonii care sunt emişi de-a lungul axei laserului vor cotinua să se întoarcă constrânşi de
oglinzile cavităţii optice. Deci ei vor stimula din ce în ce mai mulţi fotoni ce vor fi emişi pe direcţia axei.
Cantitatea de energie emisă în fiecare puls, este determinată de mediul activ şi de sistemul de excitare.
Rubinul – Primul laser
Laserul cu rubin este un laser care funcţionează într-un domeniu foarte îngust al parametrilor.
Laserul cu rubin este un laser cu trei nivele, şi el este o surpriză că a fost primul laser făcut de om în istorie.
Deoarece în realitate, concret după primul articol publicat de Towns & Schawlow a fezabilităţii
efectului în spectrul vizibil, mule laboratoare de cercetare au investigat cu efort realizarea primului laser.
Prezumţia comună a fost că pompajul optic este ineficient deoarece aceştia erau gîndiţi ca gaze, şi ca în
explicaţiile anterioare, lăţimea absorbţiei spectrale în gaze este foarte îngustă. Aceştia cu toate că
pompajul lor cu o sursă cu bandă largă cum ar fi o lampă flash, ar fi foarte ineficient, cea mai mare parte a
energiei de excitare nu va fi absorbită, şi inversia de populaţie nu va fi realizată.
Barele de rubin mici au un diametru în jur de 6[mm] , şi lungimea în jur de 7[cm].
Barele de rubin mari au un diametru în jur de 20[mm] , şi 20[cm] în lungime.
În figura 6.14 este descrisă schema primului laser cu rubin construit de Theodore Maiman.

Fig. 6.14: Descrierea schematică a primului laser cu rubin

Cum cristalul de rubin este o bijuterie, povestea spune că nevasta lui Maiman avea la gâtul ei unul
când ei veneau la conferinţă.
Rezumatul laserului cu rubin
Conform clasificării în grupe:
• Laser cu corp solid.
• Emite radiaţie în domeniul roşu al spectrului vizibil.
• Pompaj optic.
• Radiaţia este emisă în pulsuri.
• Laser cu trei nivele.
6.2.2 Laserul cu Neodim (Nd)
În laserul cu Nd ionii de Nd*3 (ca impurităţi de peste cîteva procente de greutate) sunt înlocuitorii
atomilor solidului gazdă din mediul activ.
Se cunosc medii solide gazdă ce sunt utilizate precum YAG:Nd în care ionii de Nd*3 sunt adăugaţi
ca impurităţi în:
• Sticle.
• Cristal de YAG (Granat de Ytriu şi Aluminiu).
• Cristal de YLF (LiYF4).
Selecţia dintre cele trei posibile gazde este în acor cu intenţia utilizării laserului:
• Sticla este utilizată ca material gazdă cînd este necesar un laser în impulsuri, cu putere mare
a fiecărui puls, şi rata de repetiţie a pulsurilor este scăzută.

23
 Mediul activ al laserului cu sticlă dopată cu neodim poate fi confecţionat în formă de disc
sau bară, cu diametre peste 0,5 metri (!) şi lungimi mai mari de câţiva metri (!). Aşa
dimensiuni sunt posibile deoarece sticla este material izotrop, transparent, şi poate fi uşor
prelucrat în forma corectă.
Procentul ridicat (mai mare de 6%) al ionilor de Nd pot fi adăugaţi în sticlă ca impurităţi.
Problema cu sticlele ca gazdă este că au o conductivitate termică proastă. Astfel răcirea laserul
ui când el funcţionează în undă continuă sau în frecvenţă ridicată de repetiţie este dificilă.
• Cristalul de YAG este utilizat pentru pulsuri cu frecvenţă de repetiţie ridicată (mai mult decât un
puls pe secundă). În acest caz o cantitate mare de căldură trebuie să fie transferată în afara laserului,
şi conductivitatea termică a cristalului de YAG este mult mai ridicată decît cea a sticlelor.
Cristalul de YAG pe lângă calitatea ridicată necesară pentru laseri poate fi construit cu diametre
de 2 ÷ 15[mm] şi lungimi de 2 ÷ 30[cm] .
Preţul barelor laser cu YAG este ridicat, deoarece creşterea cristalelor este lentă şi un proces complicat.
Procentul de ioni de Nd în mediul gazdă YAG este de 1 ÷ 4% din greutate.
Diagrama nivelelor de energie a laserului cu YAG:Nd
În figura 6.15 poate fi văzută diagrama nivelelor de energie a laserului cu YAG:Nd.

Fig. 6.15: Diagrama nivelelor de energie pentru un laser cu YAG:Nd.

Cum se vede în diagrama nivelelor de energie, laserii cu Nd sunt laseri cu patru nivele.
Ionul de Nd are două benzi de absorbţie, şi excitarea este făcută prin pompaj optic, ori cu lampă
flash pentru laserii în impulsuri, sau cu lampă în arc pentru laserii în undă continuă.
De pe aceste nivele excitate de energie, ionii de Nd sunt transferaţi pe nivelul laser superior printr-
o tranziţie neradiativă.
Emisia stimulată este de pe nivelul laser superior pe nivelul laser inferior, şi lungimile de undă a
fotonilor emişi este în jur de 1,06[µm] .
De pe nivelul laser inferior, se trece pe nivelul fundamental printr-o tranziţie neradiativă.
Laserii cu Nd în impulsuri
Laserii cu sticlă dopată cu Nd pot emite o cantitate mare de energie într-un singur puls, şi aceştia
fac posibilă aplicaţia pentru fuziunea laser.
În general energia per puls a laserilor cu Nd în impulsuri este în domeniul 0,01 ÷ 100[J ] , şi rata de
repetiţie a pulsurilor este mai mare de 300[Hz ] .
Energia medie a laserului cu Nd în impulsuri poate fi ridicată.
Ca un exemplu: pulsuri de 0,5[m sec] cu energia de 10[J ] au puterea de 2 ⋅ 104 [watt ] .
Eficienţa totală a laserilor cu Nd este scăzută, şi este în domeniul: 0,1 ÷ 2% .
Rezumatul caracteristicilor laserilor cu Nd:
• Laser cu corp solid.
• Emit în domeniul spectral Infra Roşu Apropiat (NIR).
• Pompaj optic.
• Funcţionează în impulsuri şi undă continuă.
• Laser cu patru nivele.
24