CONSILIEREA ÎN

CARIERĂ
o necesitate pentru
adolescenți

Nume: Pîrvulescu Ioana Georgiana

Master Consiliere Educațională, anul I
 Orientarea în carieră presupune un complex de acțiuni instructiv-educative
desfășurate în vederea atingerii unui obiectiv fundamental, și anume, acela de a pregăti
elevii pentru alegerea studiilor și viitoarei profesii în scopul integrării acestora în viața
social-productivă.
În realizarea acțiunilor intructiv-educative trebuie să se țină cont de sistemul de
aspirații , dorințe și interese dar și de potențialul individual al elevilor.
Gh. Tomșa (1999) prezentaun punct de vedere al lui Bradshow, care consider că
orientarea reprezintă sprijinul acordat elevului pentru ca acesta să beneficieze de
procesul de instruire cât mai mult posibil.
Schimbările apărute în ultimele decenii în viața socio-economică dar și în
învățământ, au dus la apariția unor direcții și tendințe noi și în domeniul orientării
școlare și profesionale.
În acest sens se poate vorbi despre accentuarea caraterului formativ- educativ al
orientării școlare și profesionale. Dacă în ultimele decenii orientarea se rezuma la o
simplă îndrumare profesională sau la o acțiune psihodiagnostică, acum se poate vorbi
despre orientare ca fiind și o acțiune educativă care urmarește să îmbine toate cele trei
planuri: aptitudinile individului și ceea ce el își dorește, cerințele profesionale și
nevoile sociale de forță de muncă.
Acțiunile practice au un rol esențial în orientarea elevilor deoarece prin acestea
e pot trăi munca și profesiunea. Aceste activități îi pun pe elevi în contact direct cu
munca și cu principalele profesiuni. Sunt desfășurate activități practice în ateliere,
întreprinderi chiar și pe terenuri agricole pentru ca elevul să poată înțelege ceea ce
presupune o anumită profesie. Rolul acestor activități practice în orientarea elevilor
crește din ce în ce mai mult și într-o serie de țări occidentale, unde acestea sunt
considerate cea mai eficientă metodă de informare profesională.
În orientare nu este important doar ca elevul să cunoască existanța diferitelor
profesii ci și ca acesta să înțeleagă și să cunoască caracteristicile și rolul fiecăreia în
societate. Drept urmare, se poate spune că acțiunea de informarea a elevilor în ceea ce
privește continuarea studiilor și alegerea unei profesii este o condiție a orientări, dar
totodată, și o metodă de educare a intereselor profesionale la elevi.
 Aceste direcții și tendințe au dus la elaborarea unei serii de cerințe pentru teoria
și practica orientării școlare și profesionale, um ar fi: orientarea să aibă un rol mai
mare în asigurarea unei interacțiuni mai strânse între educație și muncă; cercetarea mai
în profunzime a modalității în care acțiunile de orientare existente răspund nevoilor
elevilor; creșterea interesului pentru pregătirea și perfecționarea cadrelor didactice în
domeniul orientării etc.
În alegerea alegerea vocației și pregătirea carierei esențial este conceptul de
sine. Elena Dumitru-Tiron (2005) preciza că teoria dezvoltării conceptului de sine a
fost influențată de cercetările lui Carl Roberts și Charlotte Buller. Buller considera că
viața unei persoane este formată din patru stadii diferite: stadiul de creștere: acesta se
dezvoltă până la 14 ani: stadiul de explorare: este o continuare a primului stadiu,
dezvoltarea acestuia durând până la vârsta de 25 de ani; stadiul de menținere: este un
stadiu mai complex, durata acestuia fiind între vârsta de 25 de ani și 60 de ani; stadiul
de declin: se manifestă după vârsta de 65 de ani.
Prin activitățile de orientare se dorește dezvoltarea personală și asimilarea de
cunoștințe și abilități de catre elev, necesare pentru realizarea unui management
eficient al propriei cariere. ”Obiectivele orientării elevilor în plan școlar și profesional
sunt finalități practice pe care trebuie să le aibă în vedere factorii implicați în
activitatea de orientare, pentru a-i conferi acesteia un caracter unitar, științific și
eficient. ” ( Gh. Tomșa, 1999)
”Pe ansamblu, obiectivele specifice ale orientării desfășurate la nivelul
învățământului liceal sunt următoarele: dezvoltarea capacității elevilor de a efectua
alegerea studiilor academice și implicit, a carierei în raport cu propriile lor competențe
și aspirații; stimularea elevilor capabili de performanțe superioare să îmbrățișeze
domenii profesionale adecvate aptitudinilor speciale de care dispun.” ( Gh. Tomșa,
1999, pag 202- 203)
Sprijinirea elevilor în procesul de pregătire având în vedere realizarea unei
opțiuni școlare și profesionale corecte este un obiectiv principal al educației pe care o
asigură școala. Procesul de pregătire presupune asimilarea unor cunoștințe cu privire la
diversele domenii de studiu dar și formarea unor abilități și deprinderi; a unei atitudini
pozitive față de muncă; dezvoltarea motivației și al interesului asupra vieții
profesionale.
Gh.Tomșa (1999) susținea că pentru consilierea și orientarea carierei elevilor
este importantă educarea intereselor cognitive și profesionale dar și a aptitudinilor.
Considera necesară dirijarea aspirațiilor în direcția ofertei sociale privind necesarul
forței de muncă, însă cel mai important lucru fiind formarea unor atitudini pozitive față
de muncă și, totodată, cultivarea unei motivații superioare.
Această pregătire este, în mare parte, un proces de formare a personalității
fiecărui elev în scopul de a se realiza o legătură între dorințele, abilitățile și nevoile
elevului.
Gh. Tomșa (1999) a prezentat o serie de metode de educare a elevilor în vederea
alegerii carierei, considerate că ar trebui să facă parte din preocupările consilierului
școlar. Din această serie de metode face parte și stabilirea unei legături permanente
între procesul de învățământ și activitatea socio-productivă. Această metodă are la
bază punerea în practică a cunoștințelor dobândite de elev în scopul fixării și
consolidării acestora.
O altă metodă sunt metodele de instruire (lucrările practice, experimentul
didactic, rezolvarea de probleme, munca în grup etc.), având ca scop stimularea
independenței elevului în gândire, stimularea curiozității și creativități.
O altă modalitate de pregătire prezentată este activitatea individuală unde
accentul este pus pe acțiunile școlare și extrașcoalare desfășurate de elevi. Această
metodă are ca scop însușirea cunoștințelor suplimentare de către elevi prin muncă
independentă dar și stimularea interesului în direcția respectivă.
Însăși personalitatea profesorului este o metodă, deoarece prin calitățile sale,
profesorul poate influența atracția elevilor pentru un obiect de învățământ.
Personalitatea cadrului didactic poate prezenta pentru elevi un model comportamental,
dar și o preferință și interes pentru anumite tipuri de studii și activități.
BIBLIOGRAFIE
1. Tomșa, GH. (1999). Orientarea și dezvoltarea carierei la elevi.
București: Casa de Editură și Presă Viața Românească.
2. Tomșa, GH. (Coord.). (1996). Dicționar de orientare școlară și
profesională. București: Editura Afeliu.
3. Dumitru - Tiron, E. (2005). Consiliere educațională. Iași: Inspectoratul
European.
4. Florea, N. A, Surlea, C. F. (2007). Consiliere și orientare. Craiova:
Editura Arves.