NOTE

boii s-ar servi de imagini in forma de boi, caii de imagini in forma de cai pentru a-si
reprezenta imaginile lor despre zei", Credintei populare politeiste, el i-a opus conceptia sa
monoteista ~i panteista, caci dupa el nu exista decat un Dumnezeu unic, imobil, imuabil,
identic cu plenitudinea existentei: Dumnezeu este .Llnul si Totul", Ev Kat Ilcv, Xenofan
s-a nascut prin 580 i.e.n. ~i a murit la adanci batraneti, prin 486I.e.n.
35 .Fli un bun soldat, un bun tutore, de asemenea un arbitru integru; daca esti citat
ca martor lntr-o afacere dubioasa ~i nesigura, chiar daca lnsusi Phalaris li-ar porunci sa
depui fals ~i li-ar impune sperjurul prin aducerea taurului, sa consideri ca suprema
nelegiuire de a prefera onoarei viata si de a pierde de dragul scumpei vieti ceea ee face
viata dernna de trait".
Phalaris a fost, Intre anii 570 ~i 554i.e.n., tiran al Agrigentului ~i a devenit eelebru
prin cruzimea lui. Se povesteste ca el a pus pe sculptorul Perilaos sll construiasca un taur
din bronz, in care i~i ardea victimele, ell ~i Perilaos a fost ars in acest taur, ~i pana Ia urma
Phalaris insusi.
36 Leges obligntuli a legibus oblignntibus: Cei care fac legile au obligatia de a Ie
respecta.
37 Laudatur et a/get: Ea este laudata ~i moare de frig. (Juvenal, I, 74.)

tNTEMEIEREA

METAFIZICn

MORAVURILOR

 CUPRINS

Prefata 199

Seetiunea i'ntAi TRECEREA DE LA CUNOA~TEREA MORALA

A RATJUNII COMUNE LA CUNO~TEREA FILOSOFlCA. ...205

Sectiunea a doua TRECEREA DE LA FILOSOFIA MORALA

popULARA. LA MEl'AFIZICA MORAVURILOR 217

AUTONOMIA VOINTEI CA PRINCIPIU SUPREM

AL MORALITATII 249

ETERONOMIA VOINTEI CA IZVOR AL TUTUROR

PRINCIPIILOR FALSE ALE MORALITATII 250

CLASIFICAREA TUTURoR" PRINCIPIILOR POSIBILE ALE

MORALITATII DUPA CONCEPTUL FUNDAMENTAL AL
I ETERONOMIEI PE CARE L-AM ADOPTAT .251

! Seetiunea a treia TRECEREA DE LA MEl'AFIZICA

MORAVURlLOR LA CRlTICA

RA'fIUNII PURE PRACTICE .255

197

I
 CONCEPTUL DE LIBERTATE ESTE CHElA PENTRU
EXPLICAREA AUTONOMIEI VOINTEI 255
PREFATA
•
LIBERTATEA TREBUIE SA FIE PRESUPUSA CA
PROPRIETATE A VOINTEI TUTUROR
II
FIINTELOR RATIONALE .256

DESPRE INTERESUL CARE ESTE LEGAT CU IDEILE

DE MORALITATE 257

CUM ESTE POSIBIL UN IMPERATIV CATEGORIC? .262

DESPRE LIMITA ULTIMA A ORICAREI

FILOSOFII PRACTICE .264

Nota finala 272

Note .274 Vechea filosofie greaca se impartea in trei stiinte: fizica, etica si
Indice de nume proprii .281 logical. Aceasta impartire este perfect conforms naturii obiectului, ~i
!I! nu avem nimic de ameliorat la ea, ci doar de adaugat principiul pe care
se tnremeiaza, pentru a ne asigura astfel pe de 0 parte ca este completa,
iar pe de alta parte pentru a-i putea determina exact subdiviziunile
necesare.
Orice cunoastere rational a este sau materiala si cerceteaza un
obiect oarecare, sau formala si se ocupa numai cu forma insa~i a
intelectului ~i a ratiunii si cu regulile universale ale gandirii in genere,
lara deosebirea obiectelor. Filosofia formala se numeste logica, iar cea
materiala, care are a face cu obiecte determinate si cu legile carora ele
le sunt supuse, este iarasi dubla, Caci aceste legi sunt sau legi ale naturii,
sau legi ale Iibertinii. Stiinta despre cea dintai se numeste Iizicii. stiinta
despre cea de-a doua se numeste eticii; cea dintai se mai numeste ~i
doctrina a naturii.cea de-a doua doctrina a moravurilor.
Logica nu poate avea 0 parte empirica, adica 0 astfel de parte inciit
legile universale si necesare ale gandirii sa se intemeieze pe principii
care sa fie luate din experienta; cad astfel ea nu ar fi 0 logica, adica un
canon pentru intelect sau ratiune, care este valabil pentru orice giindire
si care trebuie demonstrat. Dimpotriva, atat filosofia naturals cat ~i
! I, filosofia morala pot avea fiecare partea ei empirica, fiindca cea dintai
!
trebuie sa determine legile naturii considerata ca obiect al experientei,
,I
iar cea din urma legile vointei omului, intrucat e afectata de natura, si
,
199
 PREFATA
anume cele dintai ca legi conform carora se intampla totul, cele din
urma ca legi conform carora trebuie (sol1) sa se intample totul, dar luand
totusi In considerare si conditiile sub care adesea nu se intampla.
Putem numi empiiicii orice filosofie, intrucat se intemeiaza pe
principii ale experientei, iar pe cea care I~i expune teoriile exclusiv pe
principii a priori, filosofie pura. Cea din urine, daca e numai formala,
se numeste logics; iar daca este limitata la obiecte determinate ale
intelectului, se numeste metetizicii.
In acest fel se naste Ideea unei duble metafizici, a unei meteiizici
a naturii si a unei metafizici a moravurilor. Fizica va avea deci partea
ei empirica, dar si 0 parte rationala; etica de asemenea, desi aici partea
I empirica s-ar putea numi indeosebi antropologie precticii, iar cea
rationala propriu-zis morallfl.
Toate mestesugurile, meseriile si artele au castigat prin diviziunea
muncii, deoarece nu unul face toate , ci fiecare se limiteaza la 0 munca
anumita, care prin tehnica ei se deosebeste sensibil de altele , pentru a 0
putea executa cu cea mai mare perfectiune si cu mai mare usurinta.
Ii
Acolo unde muncile nu sunt astfel distinse ~i distribuite, unde fiecare
II este priceput la toate, mestesugurile zac In cea mai mare barbarie. Dar,
,I desi ar fi poate pentru sine un obiect demn de luat In considerare, sa
intrebam daca filosofia pura, In toate partile ei, nu ar reclama un om
II
special, ~i daca intregul mestesugului savant nu ar profita, daca cei ce
obisnuiesc a vinde empiricul amestecat cu rationalul , dupa placul
publicului In diferite proportii lor insile necunoscute, cei ce se numesc
II pe sine ganditori independenti, iar pe ceilalti , care pregatesc numai
partea rationala, visatori, ar fi avertizati sa nu se ocupe cu doua treburi
care, In privinta felului cum trebuie tratate, sunt foarte diferite, si dintre
care fiecare reclama poate un talent particular ~i a caror reunire Intr-o
aceeasi persoana produce numai carpaci; totusi nu intreb aici daca
natura stiintei nu cere sa separam totdeauna scrupulos partea empirica
de cea rationala ~i sa punem Inaintea fizicii propriu-zise (empirice) 0
metafizica a naturii, iar Inaintea antropologiei practice 0 metafizica a
I moravurilor, metafizici care ar trebui meticulos purificate de tot ce e
empiric, pentru a ~ti cat poate realiza ratiunea pura In ambele cazuri, ~i
din care izvoare ea Insa~i scoate Invatatura a priori, fie ca aceasm treaba
din unna ar face-o toti morali~tii (al caror nume e legiune), sau numai
unii care simt vocatie pentru aceasta.
200
INTEMEIEREA MET AFIZICII MORA VURILOR
Cum aici nu am In vedere de cat propriu-zis filosofia morala,
restrang problema pus a mai sus numai la atat: daca nu se crede ca e
absolut necesar sa se elaboreze odata 0 filosofie moral a pura, care sa fie
pe deplin curatata de tot ce nu poate fi decat empiric ~i apartine
antropologiei. Ca 0 astfel de filosofie trebuie sa existe , rezulta cu
evidenta din Ideea' comuna a datoriei si a legilor morale. Grice om
trebuie sa admita ca 0 lege, pentru a fi valabila ca morala, adica ca baza
a unei obligatii , trebuie sa cuprinda In sine necesitatea absoluta; ca
porunca nu trebuie sa minti nu este valabila numai pentru oarneni, pe
cand alte fiinte rationale n-ar trebui sa i se confonneze, si la fel cu toate
celelalte legi morale propriu-zise; ca, prin urmare, fundamentul
obligatiei nu trebuie cautat aici In natura omului sau In circumstantele
externe In care este pus omul, ci a priori exc1usiv In conceptele ratiunii
pure si ca orice alt precept, care se bazeaza pe principii ale simplei
experiente, chiar daca este universal intr-un anumit sens, oricat de putin
s-ar sprijini pe 0 baza empirica, eventual numai pe un singur motiv,
poate fi numit 0 regula practica, dar niciodata 0 lege morala.
Astfel, In orice cunostinta practica, nu numai ca legile morale,
impreuna cu principiile lor, se disting esential de tot ce cuprinde ceva
empiric, ci orice filosofie morala se intemeiaza In intregime pe partea ei
pura, si, aplicata la om, ea nu imprumuta nimic de la cunoasterea
acestuia (antropologie), ci Ii da lui ca fiinta rational a legi a priori. Aceste
legi reclama negresit si judecata ascutita de experienta, In parte pentru
a distinge In ce cazuri se aplica, In parte pentru a le procura intrare In
vointa omului si a le face eficace In executarea lor, deoarece omul, fiind
afectat de atatea inclinatii, capabil ce-i drept sa conceapa Ideea unei
ratiuni pure practice, nu este Insa atat de usor In stare sa 0 faca eficace
in concreto In purtarea lui.
G metafizica a moravurilor este deci neaparat necesara, nu numai
dintr-un motiv al speculatiei, pentru a studia izvorul principiilor practice
care rezida a priori In ratiunea noastra, ci fiindca insesi moravurile
raman supuse la tot felul de pervertiri, cata vreme lipse~te acest fir
conducii.tor ~i aceasm norma suprema a judecani ei juste. Caci, pentru ca
ceva sa fie bun din punct de vedere moral, nu este suficient sa fie
conform legii morale, ci trebuie sa aiba loc In vederea ei; In caz contrar,
acea confonnitate nu este decat f~arte contingenta ~i foarte dubioasa,
fiindca principiul imoral va produce fara Indoiala cateodata aqiuni
201
 PREFATA
conforme legii, dar de multe ori va produce actiuni contrare ei. Dar
legea morala, in puritatea ~i autenticitatea ei (ceea ce tocmai in practica
este important in primul rand), nu trebuie cantata nicaieri altundeva
decat intr-o filosofie pura", prin urmare aceasta (Metafizica) trebuie sa
I '
preceada, si fara ea nu poate exista nicaieri 0 filosofie morala; acea
stiinta care amesteca principiile pure cu cele empirice nu merita numele
unei filosofii (caci filosofia pura se distinge de cunoasterea rationala
comuna tocmai prin faptul ca expune intr-o ~tiinta aparte ceea ce aceasta
din urma nu concepe decat confuz); cu atat mai putin merita numele de
filosofie morala, fiindca tocmai prin acest amestec ea dauneaza chiar
puritatii moravurilor si actioneaza impotriva propriului ei scop.
Sa nu se creada cumva ca ceea ce cerem aici se gaseste deja in
Propedeutica pe care celebrul Wolff a pus-o inaintea Filosofiei sale
morale, adica in asa-numita de el Filosotie practicii generaliP, si ca deci
aici nu ar trebui sa ne indreptam intr-un domeniu cu totul nou. Tocmai
fiindca aceasta Propendeutica trebuie sa fie 0 Filosofie practica
generala, ea nu a determinat 0 vointa de oarecare specie deosebita, de
exemplu una care sa fie determinata cu totul din principii a priori, fara
nici un mod empiric, si pe care am putea-o numi vointa pura, ci a
considerat facultatea de a voi in genere, cu toate actiunile si conditiile
care-i revin in acest sens general, si prin aceasta ea se distinge de 0
Metafizica a moravurilor asa cum ~i Logica generala se distinge de
Filosofia transcendentala, caci Logica generala expune numai operatiile
si regulile particulare ale gandirii pure, adica ale acelei gandiri prin care
sunt cunoscute obiecte complet a priori. Caci Metafizica moravurilor
trebuie sa cerceteze Ideea ~i principiile unei vointe pure posibile si nu
actiunile si conditiile volitiei? omenesti in genere, care sunt luate in cea
mai mare parte din psihologie. Faptul ca in Filosofia practica general a
se vorbeste (desi fara nici 0 autorizatie) si de legi morale ~i de datorie,
nu constituie 0 obiectie impotriva afirmatiei mele. Caci in aceasta
privinta autorii acestei stiinte raman fideli Ideii pe care si-au facut-o
despre ea; ei nu disting mobilurile care, ca atare, sunt reprezentate
complet a priori numai prin ratiune ~i care sunt propriu-zis morale de
motivele empirice pe care intelectul le inalta la gradul de concepte
generaIe numai prin compararea experientelor; fara a tine seama de
diferenta de origine a acestor principii ei le considera numai dupa
numarul lor mai mare sau mai mic (toate fiind considerate ca avand 0
202
INTEMEIEREA METAFIZICII MORA VURILOR
. valoare egala) si i~i formeaza astfe1 conceptullor de obligetie, care fara
indoiala numai moral nu este; totusi este astfel constituit cum nu se
poate cere decat unei filosofii care nu tine deloc seama de origines
tuturor conceptelor practice posibile, daca au loc si a priori sau numai
a posteriori. ;
Intentionand sa public candva 0 Metafizica a moravurilor, las sa-i
preceada aceasta intemeiere. Ce-i drept, nu exista propriu-zis 0 alta baza
a ei decat Critica unei mtitmi pure practice, asa cum pentru Metafizica
nu exista decat Critica ratiunii pure speculative, pe Vlfe am ~i publicat-o.
Dar, pe de 0 parte, cea dintai nu este 0 atat de extrema necesitate ca cea
din urma, deoarece in morals ratiunea omeneasca, chiar la eel mai de
rand intelect, poate fi adusa usor la un mare grad de exactitate si
dezvoltare, pe cand in folosirea teoretica, dar pura, ea este in totul
dialectica; pe de alta parte, pentru ca 0 critica a ratiunii pure practice sa
poata fi perfectata, eu cer ca unitatea ei sa poata fi neaparat demon strata
intr-un principiu, comun ratiunii speculative ~i ratiunii practice, fiindca
in ce1edin urma nu poate fi decat una si aceeasi ratiune , care trebuie sa
fie distinsa numai in aplicarea ei. Dar la 0 astfel de perfectare nu am
putut inca ajunge aici, fara a intra in consideratii de cu totul alta natura,
care ar fi incurcat pe cititor. Din aceasta cauza m-am servit de
denumirea Intemeicree metsiizicii moravurilorfn locul celei de Criticd
a ruiunii pure precticcl ,
lar in al doilea rand, fiindca si 0 Metafizica a moravurilor, in ciuda
titlului ei infricosator. este totusi apta de un mare grad de popularitate
si conformitate cu inte1ectul comun, gasesc ca e util sa prezint separat
aceasta lucrare preliminara asupra bazelor, pentru a nu ingreuna mai
tarziu cu subtilitati inevitabile teorii mai usor de inteles.
Intemeierea de fata nu urmareste tnsa altceva decat cercetarea si
stabilirea principiului suprem al moralitatii'l, lucrare care singura, in
intentia ei, constituie 0 intreaga operatic si care trebuie distinsa de orice
alta cercetare morala. In adevar, afirmatiile mele asupra acestei
probleme principale, care n-a fost studiata pana acum nici pe departe in
mod satisfacator, ar dobandi multa claritate, daca acel principiu ar fi
aplicat la intregul sistem, si ar primi 0 importanta confirmare, vazandu-se
ca este suficient pretutindeni; dar a trebuit sa renunt la acest avantaj,
care, in fond, ar fi mai mult de folos personal decat de folos comun,
fiindca usurinta in aplicare si suficienta aparenta a unui principiu nu
203
 PREFATA

constituie 0 dovada sigura a exactitatii lui, dimpotriva desteapta 0 Sectiunea tntOi

anumita partinire, care ne-ar putea impiedica sa-l cercetam si sa-l
apreciem In el insusi, fara nici 0 considerare pentru consecinta. TRECEREA DE LA CUNOA~TEREA
In aceasta scriere am adoptat metoda mea, pe care 0 cred cea mai ...
potrivita, cand vrem sa luam drumul de la cunoasterea comuna spre MORALA A RATIUNII
•
COMUNE LA
determinarea principiului ei suprem In mod analitic ~i sa ne intoarcem ...
CUNOA~TEREA FILOSOFICA
iar, In mod sintetic, de la examinarea acestui principiu si de la izvoarele
lui la cunoasterea comuna, In care intalnim folosirea lui. Impartirea
lucrarii este deci urmatoarea:
1. Sectiunea Intai: Trecerea de la cunoasterea morala a ratiunii
comune la cunoasterea filosofica,
2. Sectiunea a doua: Trecerea de la filosofia morala populara la
Metafizica moravurilor.
3. Sectiunea a treia: Trecerea de la Metafizica moravurilor la
Critica ratiunii pure practice. Din tot ceea ce este posibil de conceput In aceasta lume, ba In
genere si in afara ei, nimic nu ar putea fi considerat ca bun fara nici 0
restrictie decat numai 0 vointa bunii. Intelect, spirit, discemamant ~i
cum s-or mai numi altfel talentele spiritului, sau curaj, hotarare ,
staruinta in proiecte, ca proprietati ale temperamentului, sunt fara
indoiala in unele privinte bune si de dorit; dar ele pot deveni ~i extrem
de rele si daunatoare , daca vointa, care are sa se foloseasca de aceste
daruri naturale si a carei calitate specifica se numeste de aceea caracter,
nu e buna. La fel stau lucrurile cu darurile tericitii. Putere, bogatie,
onoare, chiar sanatate si toata bunastarea ~i multumirea cu soarta sa, pe
scurt ceea ce se numeste Icticite, determina indrazneala si, prin ea,
adesea si trufie, daca nu exista 0 vointa buna care sa corecteze ~i sa faca
universal conforma scopului influenta lor asupra simtirii ~i prin aceasta
~i intregul principiu de a actiona; lara a aminti ca un observator rational
~i impartial nu poate avea niciodata placere vazand continua prospe­
ritate a unei fiinte pe care nici 0 trasatura a unei vointe curate si bune
nu 0 impodobeste , ~i astfel vointa buna pare sa constituie conditia
indispensabila chiar pentru a fi demn de fericire",
Unele insusiri sunt chiar favorabile acestei vointe bune Insa~i si-i
pot inlesni mult opera, dar nu au totusi 0 valoare interna neconditionata,
ci presupun totdeauna si existenta unei vointe bune, care limiteaza inalta
stima ce le-o purtam, de altfel cu tot dreptul, ~i nu ingaduie sa le
consideram absolut bune. Moderatia In afecte si pasiuni, stapanirea de

l
205
 IMMANUEL KANT
sine si chibzuinta sanatoasa nu numai ca sunt in multe privinte bune , ci
par sa constituie chiar 0 parte din valoarea intetnii a persoanei; dar
lipseste inca mult pentru a le declara bune fara restrictie (oricat de
neconditionat au fost laudate de cei vechi). Chiar flira principiile unei
vointe bune, ele pot deveni foarte rele, si sangele rece al unui raufacator
nu numai ca il face cu mult mai primejdios, dar si nemijlocit in ochii
nostri inca mai 'abominabil decat ar fi fost considerat flira aceasta.
Vointa buna nu e numai prin ceea ce produce si efectueaz~,!!1Ulli1!
capacitatea ei pentru reaJizarea unui scop oaiecare-~~-~i=l-piQPJ,!ill;,9­
-ege_~9ltfie, ~este buna in sine si, considerata in sine insa~i.s;L.
trebuie sa fie evaluata la un pret incomparabil, cu multm~Jj!lj~.at deciL­
tot ce ar putea fi realizat prin ea in folosul unci inclinatii.oarecare, ba,
daca vrem, al sumei tuturor inclinatiilor. Chiar daca, printr-o irnpotrivire
deosebita a soartei sau printr-o inzestrare saracacioasa a unei naturi
vitrege, acestei vointe i-ar Iipsi cu totul capacitatea de a-si reaIiza
intentia, daca, in ciuda eelor mai mari straduinte ale ei, n-ar putea totusi
irnplini nimic si nu ar ramane decat vointa buna (fireste nu ca 0 simpla
dorinta, ci ca 0 folosire a tuturor mijloacelor in masura in care sunt in
puterea noastra), ea ar straluci totusi pentru sine ca 0 piatra pretioasa,
ca ceva ce-si are in sine depIina sa valoare. Utilitatea sau inutilitatea nu
pot adauga, nici scadea ceva acestei valori. Ea ar fi oarecum numai
chenar pentru a 0 utiliza mai bine in viata de toate zilele, sau de a atrage
asupra ei atentia acelora care nu sunt inca destul de cunoscatori, iar nu
pentru a 0 recomanda cunoscatorilor si a-i determina valoarea.
In aceasta Idee despre valoarea absoluta a simplei vointe , flira a
tine seama de oarecare utilitate in aprecierea ei, este cuprins totusi un
element atat de straniu , ca, in ciuda oricarui acord a insa~i ratiunii
comune cu ea, trebuie totusi sa se nasca banuiala ca, in mod nemar­
turisit, izvorul e poate numai 0 himera sublima ~i ca a fost fals inteleasa
natura in intentia ei de a face din ratiune calauza vointei noastre. De
aceea vom examina aceasta Idee din acest punct de vedere.
In dispozitiile naturale ale unei fiinte organizate, adica ale unei
fiinte adaptate util vietii, admitem ca principiu ca orice organ pentru un
scop oarecare , care ar putea fi intalnit in ea, trebuie sa fie eel mai
potrivit si eel mai adecvat scopului ei. Dacilla 0 fiin!a care arertltiune
~i 0 voint3. scopul propriu-zis al naturii ar fi conse!1:'ClTea., bunastarea.,..
iutr-un cuvant fericirea ei, natura ar fi nimerit-o foarte rau GY_
206
INTEMEIEREA METAFIZICII MORAVURILOR
~organizarea, alegand ratiunea creaturii ca executoare a acestei intentii,
cilCi toate actiunile pe care trebuie sa le savil.r~easca in acest scop.si .
intreaga regula a conduitei sale ar fi putut fi indicate cu mult mai exact
prin instinct ~i acel scop ar fi putut fi asigurat prin aceasta cu mult bine
decat ar putea fi infaptuit vreodata prin ratiune, Si, daca printr-o favoare
speciala, ratiunea ar fi fost acordata unei astfel de creaturi , ea ar fi
trebuit sa-i serveasca numai pentru a face observatii asupra fericitei
intocmiri a naturii sale, a 0 admira, a se bucura de ea si a fi
recunoscatoare pentru aceasta cauzei binefacatoare , iar nu pentru a
subordona facultatea sa de a ravni 10 conducerii slabe si mselatoare a
unei astfel de calauze ~i de a interveni lara pricepere in intentia naturii;
cu un cuvant, natura ar fi impiedicat ca ratiunea sa-si aroge un tol
practic si sa indrazneasca a nascoci cu slaba ei pricepere planul fericirii
si al mijloace1or de a ajunge la ea; natura si-ar fi asumat nu numai
alegerea scopurilor, ci si a mijloacelor si le-ar fi incredintat pe
amandoua cu inteleapta prevedere exc1usiv instinctului I I.
In reaIitate, noi observam de asemenea ca, cu cat 0 ratiune
cultivata urmareste placerile vietii si ale fericirii, cu atat mai mult omul
se indeparteazf de adevarata multumire. Drept urmare, la multi, ~i
anume la cei mai versati in folosirea ei , numai daca sunt destul de
sinceri s-o marturiseasca, se naste un anumit grad de misologie, adica de
ura impotriva ratiunii. Fireste, dupa ce au evaluat cu aproximatie toate
avantajele pe care le pot obtine, nu vreau sa zic din inventia tuturor
artelor de lux vulgar, ci chiar din stiinte (care in cele din urma Ii se par
a fi si ele un lux al intelectului), ei gasesc totusi ca de fapt s-au ales cu
mai multa osteneala decat au dobandit fericire; ~i atunci ei sfarsesc mai
curand prin a invidia decat a dispretui pe oamenii de rand, care stau mai
mult sub conducerea simplului instinct natural si nu permit ratiunii
multa influenta asupra conduitei lor. Si trebuie sa marturisim ca
judecata acelora care micsoreaza mult sau reduc chiar la zero avantajele
atat de exagerat laudate pe care ar trebui sa ni le procure ratiunea cu
privire la fericirea si multumirea in viata, nu este deloc umila, nici
ingrata fata de bunatatea Providentei, ci ca la baza acestei judecati sta
ascunsa Ideea unui alt scop si cu mult mai demn al existentei ei, pentru
care, ~i nu pentru fericire, ratiunea este in adevlir cu totul menita ~i
clireia deci trebuie sa i se subordoneze in cea mai mare parte, ca unei
conditii supreme, interesele particulare ale omului.
207
 IMMANUEL KANT
Caci, cum r~tj_1!~_~a ~~ este _~llfiC!~!I1.~ap~bila sa condu~a in}J.l.Qd_
sigur vointa cu privire la obiectele eisi la satisfacerea tuturortrebu-,
intelor noastre (pe care in parte ea insa~i le inmulteste), scop la care un
instinct natural innascut ar fi dus cu mult mai sigur, cum ratiunea ne-a
fQ§t~ata tgtjl~i ca facultate P(<;,l.£.lli;Jl, cu alte cuvinte ca 0 facultate care,
trebuie sa exercjte influenta asupr2l. vointei. adevarata menire a acestei
ratiuni trehuie-sa fie de a produce 0 voinu: in sine ~i nu buna ca tnijloc
pentru realizarea unui alt scop oarecare; pentru aceasta ratiunea era
absolut necesara, acolo unde natura a procedat pretutindeni conform
unor scopuri in distribuirea intocmirilor ei. Aceasta vointa nu poate fi
deci singurul si intregul ei bine, totusi trebuie sa fie considerat ca Binele
suprem si conditia pe care 0 presupun toate celelalte bunuri, chiar orice
nazuinta spre fericire. tn acest caz se poate foarte bine concilia cu
intelepciunea naturii constatarea ca cultura ratiunii, necesara pentru a
atinge primul scop, care este neconditionat, lirniteaza, eel putin in
aceasta viata, in multe feluri realizarea celui de-al doilea, care este
totdeauna conditionat, anume al fericirii, ba chiar 0 poate reduce la
nimic, fara ca natura sa procedeze in aceasta privinta contrar finalitatii
ei. Caci ratiunea, care recunoaste ca suprema ei menire practica sta in
interneierea unei vointe bune , nu poate simti in indeplinirea acestei
meniri dedit 0 satisfactie care-i este proprie, adica datorita realizarii
unui scop pe care tot numai ratiunea 11 determina, chiar daca acesta ar
trebui sa aduca unele prejudicii scopurilor inclinatiei.
Dar pentru a dezvolta conceptul unei vointe respectabile in sine si
bune fara orice alta intentie, concept asa cum exista deja in intelectul
natural sanatos si care are nevoie nu atat sa fie invatat cat numai sa fie
lamurit, pentru a dezvolta acest concept care in pretuirea intregii valori
.
a actiunilor noastre se afla totdeauna in frunte si " . la
constituie conditia
care raportarn tot restul, vom expune conceptul de dstotie, care cuprinde
pe eel al vointei bune, desi cu anumite limitari ~i obstacole subiective,
care totusi, departe de a 0 ascunde si a 0 face de necunoscut, dimpotriva,
o inalta prin contrast ~i 0 face sa straluceasca cu atat mai viu.
Nu voi tine seama aici de toate aetiunile care sunt cunoscute ca
fiind contrare datoriei, de~i dintr-un punct de vedere sau altul ele pot fi
utile; caci in ce prive~te aceste aetiuni nici nu se pune macar problema
daca au fost saviir~ite din datorie, deoarece ele sunt in contradietie cu
datoria. Las la 0 parte aetiunile care sunt intr-adevar confonne datoriei,
208
fNTEMEIEREA METAFIZICII MORAVURILOR
pentru care insa oamenii nu au nemijlocit nici 0 inclituuie, dar pe care
ei Ie savarsesc totusi, sub influenta unei aIte inclinatii. Caci aici se poate
usor distinge daca actiunea conforma datoriei a fost saviir~ita din dstosie
sau din interes egoist. Mult mai greu se poate observa aceasta distinctie
acolo unde actiunea este conforms datoriei si subiectul mai are pe
deasupra ~i inclinatie tiemijlocitii pentru ea. De exemplu, este desigur
conform datoriei ca bacanul sa na-i ceara clientului sau neexperimentat
pre turi prea mari, si acolo unde afacerile sunt intense, negustorul destept
nici nu 0 face, ci are un pret fix general pentru oricine, asa ca un copil
cumpara la el tot atar de bine ca orice alt client. Toata lumea este deci
servita cinstit, dar aceasta nu este nici pe departe suficient pentru a crede
ca negustorul a procedat din datorie si din principii de onestitate;
interesul sau a cerut-o; nu se poate presupune insa aici ca el ar mai avea
si 0 inclinatie nemjilocita fata de clienti, pentru a nu prefera asa-zicand
din dragoste pe nici unul fata de altul in fix area pretului. Deci actiunea
nu a fost savar~ita nici din datorie, nici din inclinatie nemijlocita, ci
numai din calcul egoist.
Dimpotriva, este datorie sa-ti conservi viata si, in afara de aceasta,
oricine are si inclinatie nemijlocita de a 0 face. De aceea, grija adeseori
plina de teama pe care majoritatea oamenilor 0 au pentru viata lor, nu
are totusi nici 0 valoare interna si maxima ei nici un continut moral. Ei
i~i conserva viata conform detotici. dar nu din dstotie. Dimpotriva, daca
nenorociri ~i 0 suparare fara nadejde au inabu~it cu totul placerea de
viata, daca nenorocitul, tare la suflet, mai mult indignat de soarta lui
decat umilit si abatut, Wdoreste moartea, totusi i~i conserva viata fara
a 0 iubi, nu din inclinatie sau frica, ci din datorie, atunci maxima lui are
. moral.
un continut ,
A fi binefacator, cand poti, e datorie si, pe langa aceasta, exista
unele suflete atat de miloase incat fara un alt motiv, al vanitatii sau
egoismului, gasesc 0 placere interna in a raspandi bucurie in jurullor si
care se pot delecta de multumirea altora intrucat e opera lor. Eu afinn
insa ca intr-un astfel de caz acpunea, oricat de confonna datoriei, oricat
de placuta ar fi ea, totu~i nu are adevarata valoare morala, ci poate fi
pusa alaturi de alte inclinatii, de exemplu inc1inatia pentru onoruri, care,
din fericire, cand se intampla sa coincida cu ceea ce in realitate este de
interes comun ~i confonn datoriei, prin unnare onorabil, merita laude
~i incurajare, dar nu stima, caci maximei ii lipse~te continutul moral,
209
 IMMANUEL KANT
anume de a saviir~i astfel de actiuni nu din inclinatie, ci din datorie. Sa
presupunem deci ca sufletul acelui filantrop ar fi intunecat de suparare
personala, care sterge orice compatimire pentru soarta altora, ca ar avea
totusi inca puterea sa faca bine altor suferinzi, dar ca suferinta altora nu
l-ar misca, fiindca el e destul de ocupat cu a sa proprie, si acum, cand
nici 0 inclinatie nu-l mai impinge, el s-ar smulge totusi din aceasta
insensibilitate mortala ~i ar savar~i actiunea flira nici 0 inclinatie,
exclusiv din datorie; abia atunci ea va avea valoare moral a adevarata.
Mai mult inca: daca natura i-ar fi pus unui om in general purina simpatie
in suflet, daca el (de altfel un barbat onest) ar avea un temperament rece
~i indiferent fata de suferintele altora, poate din cauza ca el insusi,
inzestrat impotriva suferintelor sale cu deosebitul dar al rabdarii si
rezistentei, presupune sau chiar cere acest lucru si de la altii, daca natura
nu I-ar fi facut pe acest om (desi el n-ar fi intr-adcvar produsul ei eel
mai rau) propriu-zis filantrop, nu ar mai gasi el totusi in sine un izvor
pentru a-si da siesi 0 valoare cu mult superioara decat arputea fi aceea
a unui temperament binefacator? Desigur! Tocmai aici incepe valoarea
caracterului, care este morala ~i incomparabil suprema, anume sa faca
binele nu din inclinatie, ci din datorie.
~ji asigura propriafericire, estedat~rie (eel putin indirect), caci.,
nernultumit de propria-ti stare.coplesit de Illultegrij.i~i inmijkt~ul !!..I19r
trebui~t~-~'s~tisfacute, ai putea deveni usor 0 mare ispiJa.~[llr~_
violarea dstotiiloi; Dar ~i flira a considera aici datoria,.!Q!i oamenii au
deja in ~U.I1~i§i.~_~~__l!!ili j>!!..tefl1j£i'LBi.n1.im.a1nclinatk-Sl2r~ fericire,
fiindca tocmai in aceasta Idee de fericire se rezuma toate inclinatiile.
II,
NmrnJ dpieceptuTieri~irii este~~i -t~-td~~u~~ a~tfel- aIc~t~it:i;~at
Iii prejudiciaza gray unele inclinatii si totusi omul nu-si poate face 0
I notiune precisa ~i sigura despre suma satisfacerii tuturor sub numele de
fericire; de aceea nu e de mirare ca 0 singura Inclinatie determinata cu
privire la ceea ce promite si la timpul In care poate fi dobandita
II satisfacerea ei poate sa covarseasca 0 Idee nesigura; ~i omul, de
exemplu bolnav de guta, ar putea prefera sa manance ceea ce-i place si
I" sa sufere cat poate, fiindca dupa socoteala lui n-a pierdut aici eel putin
placerea c1ipei prezente pentru speranta, poate neintemeiata, intr-o
I fericire care s-ar afla in sanatate, Dar, si in acest caz, daca inclinatia
I generala spre fericire nu ar determina vointa lui, daca sanatatea, eel
putin pentru el,nu ar ocupa atat de necesar un loc preponderent In
210
~.
fNTEMEIEREA METAFIZICII MORAVURILOR
caIcului lui, ramane totusi ~i aici, ca in toate celelalte cazuri, 0 lege,
anume legea de a-si promova fericirea nu din inclinatie , ci din datorie,
~i abia atunci purtarea lui are 0 adevarata valoare morala.
Astfel trebuie mtelese flira indoiala si pasajele din Scriptura, In
care se porunceste sa iubim pe aproapele nostru , chiar pe dusmanul
nostru. Caci iubire ca inclinatie nu poate fi poruncita, dar binefacere din
datorie, cand nici 0 inclinatie nu ne indeamna la ea, este 0 iubire
prectics ~i nu patologicii I 2 , care rezida in vointa ~i nu in inclinatia
senzatiei, in principiile actiunii ~i nu in compasiunea care induioseaza;
dar numai cea dintai poate fi poruncita.
A doua teza I 3 : 0 actiune facuta din datorie i'~i are valoarea ei
morala nu in scopul care trebuie atins prin ea, ci in maxima dupa care
este deterrninata; aceasta valoare nu depinde deci de realitatea
obiectului actiunii, ci numai de principiul volitiei in virtutea caruia a
fost implinita actiunea, fara a tine seama de nici unul din obiectele
ravnirii. Din cele ce preced rezulta c1ar ca scopurile pe care Ie putem
propune actiunilor noastre si efectele lor ca scopuri si mobil uri ale
vointei nu pot conferi actiunilor nici 0 valoare neconditionata si morala.
Unde poate sa rezide deci aceasta valoare, daca nu ar consta in raportul
vointei cu un efect sperat? Ea nu poate rezida nicaieri altundeva decat
in priticipiul vointei, facand abstractie de scopurile care pot fi realizate
printr-o astfel de actiune; caci vointa sta la mijloc intre principiul ei
a priori, care este formal, si intre mobilul ei a posteriori, care este
material,oarecum la rascruce; si cum trebuie totusi sa fie determinata de
ceva, ea trebuie sa fie determinata de principiul formal al vointei in
genere, cand 0 actiune are loc din datorie, fiindca orice principiu
material i-a fost sustras.
A treia teza, ca urmare a celor doua precedente, as formula-o
astfel: da]oria este necesitatea de a ituleplinio ;Kli,U_ne ninrcspec1paltIlI
.Je$. E~ pot aveaffu-~ indoiala inclituuie pentru obiectul considerat ca
efect al actiunii pe care mi-o propun, dar niciodstii respect, tocmai din
cauza ca ea nu este decat efectul ~i nu activitatea unei vointe, Tot astfel,
nu pot avea respect pentru inclinatie in genere, fie ea a mea sau a altuia;
eu pot eel mult s-o aprob in cazul dintai, in cazul aI doilea cateodata s-o
iubesc, adica s-o consider favorabila propriului meu interes. Numai ceca
ce este Iegat de vointa mea ca principiu, dar niciodata ca efect, ceea ce
nu serve~te inclinatiei mele, ci 0 predomina sau eel putin 0 exclude cu
211
 IMMANUEL KANT
totul de la deliberare in decizia de luat, prin urmare numai simpla lege
in sine poate fi obiect de respect si, prin aceasta, 0 porunca. Dar daca 0
actiune facuta din datorie trebuie sa separe cu totul influenta inclinatiei
si, 0 data cu ea, orice obiect al vointei, nu ramane pentru vointa nimic
care s-o poata determina decat, obiectiv, legea si, subiectiv, respectul
pur pentru aceasta lege practica, prin urmare maxima * de a rna supune
unci astfel de legi, chiar in dauna tuturor inclinatiilor me1e.
I Astfel, valoarea morala a actiunii nu rezida in efectul ce se asteapta
de la ea, deci nu rezida nici intr-un principiu oarecare al actiunii si care
:1
are nevoie sa-si imprumute mobilul de la acest efect scontat. Caci toate
II aceste efecte (0 situatie agreabila proprie, ba chiar promovarea fericirii
straine) puteau fi produse ~i de alte cauze, si nu era deci nevoie pentru
aceasta de vointa unei fiinte rationale, desi numai in aceasta vointa
poate fi intalnit binele suprem si neconditionat. Prin urmare, nimic
altceva decat teprezentsree legii in sine, care desigur nu are loc dedit
Inti-o fiinta rationala, intrucat ea, iar nu efectul scontat este prineipiul
determinant al vointei, poate constitui acest bine atat de pretios pe care
ll numim bine moral. Acest bine este deja prezent in persoana insa~i
care actioneaza conform acestei reprezentari ~i deci nu poate fi asteptat
in primul rand de la efectul actiunii'".
• Maxima este principiul subiectiv al vointei; principiul obiectiv (adica acela care
ar servi ~i subiectiv tuturor fiintelor rationale ca principiu practic, daca ratiunea ar avea
putere deplina asupra Iacultatii de a ravni) este legea practica.
•• Mi s-ar putea obiecta ca folosind cuvantul respect rna refugiez lntr-un sentiment
obscur, in loc sa dau 0 explicatie clara in aceasta problema printr-un concept al ratiunii,
Dar dad respectul este un sentiment, totusi el este un sentiment nu primitprin influenta,
ci este un sentiment produs el insu\~iprintr-un concept al ratiunii ~i, prin urmare, deosebit
specific de toate sentimentele de primul felul, care pot fi reduse la Inclinatie sau frica,
Ceea ce recunosc nemjilocit ca lege pentru mine, recunosc cu respect, care nu lnseamna
decat constiinta suborr/onifriivointei mele unei legi tara mijlocirea allor influente asupra
simtului meu, Detenninarea nernijlocita a vointei prin lege ~i constiinta acestei
deterrninari se nurneste respect, astfel ea acesta e considerat ca eicct al legii asupra
subiectului ~i nu ca 0 cauza a legii. Propriu-zis respectul este reprezentarea unei valori
care dauneaza amorului meu propriu. Deci este ceva care nu este considerat nici ca obiect
al lnclinatiei, nici al fricii, desi are ceva analog cu arnbele. Obiectul respectului este deci
exclusiv legea, ~i anume aceea pe care noi ne-o impunem nouif in~ine ~i totu~i ca necesara
in sine, Ca lege noi ii suntem subordonali, tara a consulta amorul propriu; ca impusa de
noi noua in~ine, ea este totu~i 0 consecinlii a voinlei noastre ~i are, cu privire la punctul
212
fNTEMEIEREA METAFIZICII MORAVURILOR
Dar ce lege poate fi aceea a carei reprezentare, chiar fara a
eonsidera efectul scontat, trebuie sa determine vointa, pentru ca ea sa
poata fi numita absolut buna si fara restrictie? Cum am privat vointa de
orice impulsuri care ar putea sa i Ie destepte observarea unei legi
oarecare, nu ramane nimic decat legalitatea universal a a actiunilor in
genere, care singura sa serveasca vointei ca principiu, adica: eu nu
trebuie sa actionez niciodata astfel decat asa tncst sa pot ~i voi ca
maxima mea sa devini; 0 lege universelii. Aid simpla legalitate in
genere (fara a pune la baza 0 lege determinata aplicabila la anumite
actiuni) este ceea ce ii serveste vointei ca principiu ~i trebuie sa-i ~i
serveasca, dad datoria nu este 0 iluzie desarta si 0 notiune himerica; cu
acestea este complet de aeord si ratiunea umana comuna in judecata ei
practica ~i are totdeauna in fata ochilor principiul mentionat.
Sa punem, de exemplu, problema: mi-e rngaduit. daca rna aflu la
stramtoare, sa fac 0 promisiune cu intentia de a n-o tine? Fae aici usor
distinctia pe care 0 poate avea sensul problemei, daca e prudent sau
daca e in eonformitate cu datoria sase.faca 0 promisiune inselatoare.
Cazul dintai poate avea loc lara indoiala adeseori. Vad bine, desigur, ca
nu e suficient sa rna ~ustrag prin acest subterfugiu unei incurcaturi
prezente, ci trebuie bine chibzuit daca din aceasta minciuna n-ar putea
rezulta ulterior dificultati eu mult mai mari decat aeelea de care scap
acum; si cum urmarile , eu toata viclenia mea presupusa, nu pot fi
prevazute atat de usor, astfel ca 0 incredere 0 data pierduta mi-ar putea
fi cu mult mai daunatoare decat toate relele pe care gandesc sa Ie evit
aeum, rna intreb daca n-ar fi mai prudent sa procedez in aceasta
imprejurare conform unei maxime universale si sa-mi fac 0 obisnuinta
de a nu promite nimic decat cu intentia de a-mi tine promisiunea. Dar
inti dau curand seama ca 0 astfel de maxima se intemeiaza totusi tot pe
consecinte nelinistitoare. ~i e cu totul altceva sa fii sineer din datorie
decat din teama de consecinte daunatoare; in primul eaz, eonceptul de
actiune in sine cuprinde deja pentru mine 0 lege, in eel de-al doilea
intai, analogie cu frica, cu privire la eel de al doilea cu Incllnatia. Orice respect pentru 0
persoana nu este in realitate decat respect pentru lege (a onestltatii etc.), despre care acea
persoana ne dii un exemplu. Cum consideram ~i dezvoltarea talentelor noastre ca 0
datorie, noi ne reprezentam la 0 persoana cu talente oarecum exemplul unei legi (de a
deveni asemenea ei prin exerciliu), ~i aceasta constituie respectul. Orice a~a-zis interes
moral consta exclusiv in respectul pentru lege.
213
 IMMANUEL KANT
trebuie sa caut, mai intai, altundeva in jurul meu ca sa vad consecintele
ce ar putea fi legate de ea pentru mine. Caci daca rna abat de la
principiul datoriei, este sigur rau; iar daca reneg maxima prudentei, imi
poate fi uneori foarte avantajos, desi este fireste mai sigur. sa-i raman
fidel. Pentru a rna lamuri in modul eel mai rapid si cel mai sigur cu
privire la solutionarea problemei daca 0 promisiune mincinoasa este
conforms datoriei, rna Intreb pe mine insurni: as fi eu oare multumit ca
maxima mea (de a iesi din situatia neplacuta printr-o promisiune falsa)
sa fie valabila ca 0 lege universala (atat pentru mine cat si pentru altii),
~i as putea eu oare sa-mi spun: oricine poate sa faca 0 promisiune falsa,
cand se gaseste intr-o situatie neplacuta din care nu poate iesi in alt
mod? Ma voi convinge indata ca pot voi minciuna, dar ca nu pot voi 0
lege universala de a minti; caci cu 0 astfel de lege n-ar mai exista, la
drept vorbind, 0 promisiune, deoarece ar fi inutil de a arata vointa mea,
cu privire la actiunile mele viitoare, altora, care nu m-ar crede, sau, daca
ar face-o pripit, mi-ar plati cu aceeasi moneda; prin urmare, maxima
mea ar trebuie sa se distruga pe ea insa~i, de indata ce ar fi facuta lege
universala 14.
Deci nu am nevoie de 0 prea mare perspicacitate spre a sti ce am
de facut, pentru ca vointa mea sa fie moral buna. Inexperimentat in ce
privste mersul lucrurilor in lume, incapabil sa fac fata tuturor
imprejurarilor care au loc in ea, rna intreb numai: poti tu sa vrei ca
maxima ta sa devina 0 lege universala? Daca nu, ea trebuie respinsa, si
anume nu din cauza unei daune care ar rezulta din ea pentru tine sau ~i
pentru altii, ci deoarece ea nu poate intra ca principiu intr-o legislatie
universala posibila; iar pentru aceasta ratiunea imi impune respect
nemijlocit, despre care, desi acum inca nu intreviid pe ce se bazeaza
(ceca ce filosoful este in stare sa cerceteze), eel putin inteleg atat: ca
valoarea pe care 0 respect este cu mult superioara valorii aceleia care
este elogiata de inclinatie si ca necesitatea de a actiona din respectul pur
pentru legea practica este ceea ce constituie datoria, careia orice alt
mobil trebuie sa-i cedeze, fiindca ea este conditia unei vointe bune in
sine, a carei valoare este superioara tuturor valorilor.
Astfcl, in cunoasterea moral a a ratiunii umane comune am ajuns
pana la principiul ei, pe care nu-l concepe desigur intr-o forma abstracili
~i universal a, dar il are totu~i de fapt totdeauna inaintea ochilor ~i il
folose~te ca criteriu al jUdecatii sale. Ar fi u~or de aratat aici cum, cu
214
fNTEMEJEREA METAFIZICII MORAVURILOR
aceasta busola in mana, ea se orienteaza foarte bine in cazurile ce se
ivesc, pentru a distinge ce este bine, ce este rau, ce este conform datoriei
sau contrar ei, daca, Iara sa invatam catusi de putin ceva nou, ii atragem
atentia, cum facea Socrate, asupra principiului ei propriu, si nu e nevoie
de nici 0 ~tiinta si filosofie, spre a sti ce avem de facut, pentru a fi onesti
si buni, ba chiar intelepti ~i virtuosi, S-ar putea chiar presupune cu
anticipatie ca cunoasterea a ceea ce omul are obligatia sa f'aca, prin
urmare si stie, este treaba fiecarui om, ~i a celui mai de rand. Aici nu
putem sa nu admirarn cum judecata practica este cu mult superioara
judecatii teoretice in intelectul uman comun l>. In cea teoretica, cand
ratiunea comuna indrazneste sa se indeparteze de legile empirice si
perceptiile simturilor, cade numai in incomprehensibilitati si contra­
dictii cu ea insa~i, eel putin intr-un haos de incertitudine, obscuritate si
instabilitate. Dar in cea practica.judecata nu incepe sa-si manifeste toate
avantajele decat abia atunci cand intelectul comun exclude toate
mobilurile sensibile din legile practice. Atunci ea devine chiar subtila,
fie ca vrea sa-si sicaneze constiinta morala sau alte opinii cu privire la
ceea ce trebuie sa fie numit drept, fie ca vrea sa determine sincer si
valoarea actiunilor sale pentru propria ei invatatura; si, ceea ce e mai
important, ea poate spera, in cazul din urma, sa reuseasca tot atat de
bine pe cat Isi poate promite un filosof s-o faca; ba este aproape si mai
sigura in aceasta privinta decat eel din urma, fiindca filosoful, desi nu
poate avea alt principiu decat ea, Isi poate incurca usor judecata printr-o
multime de consideratii straine de problema si 0 poate face sa se abata
de la directia dreapta. N-ar fi deci mai recomandabil sa ne multumim, in
chestiuni morale, cu judecata rationala comuna ~i sa nu recurgem la
filosofie decat eel mult pentru a expune sistemul moralei mai complet
si mai inteligibil, precum ~i regulile lor in vederea folosirii (mai mult
inca, a discutarii lor) mai comod, iar nu pentru a abate bunul simt
comun, chiar si in materie practica, de la fericita lui simplicitate si a-l
indrepta cu ajutorul filosofiei pe calea noua a cercetarii si invataturii?
Inocenta este un lucru rninunat, in schimb este foarte gray ca ea nu
se poate apara bine si ca se lasa usor sedusa, De aceea intelcpciunea
insa~i - care de altfel consta mai mull in a se comporta decat in a ~ti ­
are desigur nevoie ~i de ~tiinta, nu pentru a invata de la ea, ci pentru a
procura preceptelor ei acces la suflete ~i a Ie conferi trainicie. Omul
simte in sine 0 putemica contrapondere impotriva tuturor poruncilor
215
 IMMANUEL KANT

Sectiunea a doua
datoriei, pe care ratiunea i Ie reprezinta atat de demne de respect, in
trebuintele ~i inclinatiile lui, a caror satisfacere totala el 0 rezuma sub
numele de fericire. Ratiunea porunceste , fara a promite ceva incli­ TRECEREA DE LA FILOSOFIA MORALA

natiilor, fara indulgenta, preceptele ei , prin urmare oarecum cu POPULARA LA METAFIZICA

desconsiderarea si dispretuirea acelor pretentii atat de impetuoase si, in

aparenta, atat de indreptatite (care nu vor sa se lase suprimate prin nici MORAVURILOR

o porunca). Iar de aid se naste 0 dialecticii naturalii, adica 0 tendinta de

a sofistica impotriva acelor legi riguroase ale datoriei si de a pune la
indoiala valabilitatea, eel putin puritatea si rigoarea, si de a le face, pe
cat posibil, mai pe masura dorintelor si inclinatiilor noastre, adica in
fond de a le corupe si de a Ie priva de intreaga lor demnitate, ceea ce in
cele din urma nu poate incuviinta nici chiar ratiunea practica comuna,
-
Astfel ratiunea umanacomuna nu este irnboldita de vreo trebuinta
' .. - . . ! ,

a ~ ~ (pe care nu 0 doreste niciodata cata vreme se multumeste
a fi simpla ratiune sanatoasa), cichiar_Qi!lI!!9~!~P!<lct!£e_s_VasiL<fuL
_sfera ei si sa paseasca in domuniul unei Iilosoiii practice, pentru a primi.,
aid informatii ~i indicatii clare cuprivire la izvorul prindpiului.ei.sila..
determinarea lui eXl!ctii in QP9_zi!iecu maximele care se intemeifl,za$
trebuinta si inclinatie, pentru a iesi din situatia dificila produsa de
pretentii opuse si a nu risca, printr-un echivoc in care cade usor, sa fie
lips ita de orice principiu moral autentic. Astfel se infiripeaza pe
neobservate si in ratiunea practica comuna, daca se instruieste, cum se
intampla si in folosirea ei teoretica.o dialectics, care 0 constrange sa
caute ajutor in filosofie, si de aceea atat una cat si cealalta nu vor gasi .
liniste undeva in alta parte decat intr-o critica completa a ratiunii
noastre.
Daca am obtinut conceptul nostru de datorie de pana acum din
folosirea comuna a ratiunii noastre practice, nu trebuie sa conch idem
de aici in nici un caz ca l-am fi considerat ca un concept empiric.
Dimpotriva, daca observam experienta despre comportarea oamenilor,
intalnim multe si, cum adrnitem noi insine, indreptatite plangeri ca, in
ce priveste simtamantul de a actiona din pura datorie, nu se pot cita
exemple sigure, ca, desi multe actiuni sunt conforme celor ce
porunceste datoria, totusi este intotdeauna indoielnic daca ele au loc
mtr-adevar din datorie si daca deci au 0 valoare morala. De aceea au
existat in toate timpurile filosofi care au negat pur si simplu realitatea
acestui simtamant in actiunile omenesti si au atribuit totul egoismului
mai mult sau mai putin rafinatl", flira a pune totusi la indoiala justetea
conceptului de moralitate; dimpotriva. mentionau cu profund regret
fragilitatea si coruptibilitatea naturii omenesti, care, desi este destul de
nobila pentru a-si lua ca precept 0 Idee atat de demna de respect, este
in acelasi timp prea slaba pentru a 0 urma, si nu foloseste ratiunea, care
trebuie sa-i serveasca ca legislatoare, decat pentru a satisface interesul
inclinatiilor, fie al fiecareia in parte, fie, daca poate mai mult, sa le
concilieze in eel mai mare grad pe toate.
In realitate, este absolut imposibil sa se gaseasca in experienta un
singur caz in care sa se demonstreze cu deplina certitudine ca maxima
unei actiuni , de altfel conforma datoriei, sa se fi intemeiat exclusiv pe
principii morale si pe Ideea de datorie. Se intampla desigur cateodata

217

_oil.
 IMMANUEL KANT
ca, la un examen de constiinta foarte sever, sa nu gasim nimic care,
afara de principiul moral al datoriei, sa fi fost destul de puternic pentru
a ne hotm la vreo actiune si la un sacrificiu atat de mare; dar de aici nu
se poate deloc conchide cu siguranta ca intr-adevar nici un impuls
ascuns de amor propriu, disimulat in spatele Ideii de datorie, n-a fost
adevarata cauza determinanta a vointei, Ne place sa ne magulim cu un
mobil mai nobil pe care ni-l atribuim in mod eronat, dar in realitate nu
putem ajunge niciodata pe deplin, nici chiar prin eel mai sever exarnen,
pana la mobilurile secrete ale actiunilor noastre, deoarece, cand este
yorba de valoarea morala, ceea ce importa nu sunt actiunile, pe care le
vedem, ci principiile lor interne, pe care nu le vedem.
Nu putem face un serviciu mai de dorit acelora care i~i rad de orice
moralitate ca de 0 simpla himera a imaginatiei omenesti exaltata prin
vanitate, decat concedandu-le ca si conceptele de datorie (cat ~i celelalte
concepte carora comoditatea ne convinge sa le atribuim acelasi sens)
au trebuit sa fie scoase exc1usiv din experienta; caci atunci le pregatim
un triumf sigur. Din dragoste pentru oameni voi admite ca cele mai
multe din actiunile noastre sunt conforme cu datoria; dar daca
examinam mai Indeaproape nazuintele ~i tendintele lor, intalnim
pretutindeni scumpul Eu, care iese intotdeauna la iveala; pe el se
intemeiaza intentia lor ~i nu pe porunca severa a datoriei, care ar cere
de multe ori abnegatie, Nu trebuie sa fii un dusman al virtutii, ci numai
un observator rece, care nu ia imediat dorinta cea mai vie de a vedea
binele realizat drept realitatea lui, pentru ate indoi in anumite momente
(indeosebi la 0 varsta mai inaintata ~i avand 0 judecata in parte
cumintita, in parte ascutita pentru observare prin experienta) daca
intr-adevar se iutalneste in lume virtute adevarata. ~i aici nimic nu ne
poate prezerva de 0 ruina total a a Ideilor noastre despre datorie ~i nu
poate mentine in suflet respectul intemeiat fata de legea ei, decat
convingerea clara ca, ~i daca nu au existat niciodata actiuni care sa fi
aparut din astfel de izvoare pure, totusi nici yorba nu e de a sti daca un
lucru sau altul se intampla, ci daca ratiunea, ea insa~i si independent de
toate fenomenele, porunceste ce trebuie sa se intample; prin urmare,
actiuni despre care lumea n-a dat poate pana acum nici un exemplu,
despre a carer posibilitate chiar eel ce intemeiaza totul pe experienta
s-ar putea indoi foarte mult, totusi sunt poruncite cu indaratnicie de
ratiune; ~i ca, de exemplu, lealitatea pura in prietenie trebuie ceruta de
218
INTEMEIEREA METAFIZICII MORAVURILOR
la fiecare om, cu toate ca pana acum nu ar fi putut exista un prieten
loial, fiindca aceasta datorie , ca datorie in genere, se afla anterior
oricarei experiente, in Ideea unei ratiuni care determina vointa prin
principii a priori.
Adaugam ca, fara a contesta conceptului de moralitate orice adevar
si relatie cu un oarecare obiect posibil, nu putem nega ca legea lui are 0
semnificatie atat de intinsa incat ea trebuie s~ fie valabila nu numai
pentru oameni, ci pentru toate tiintele rationale fn genese, nu numai in
conditii contingente ~i eu exceptii, ci in mod absolut necesar, astfel e
evident ca nici 0 exeprienta nu ne poate da prilejul sa conchidem chiar
numai posibilitatea unor astfel de legi apodictice. Caci cu ce drept
putem ridica la respect nelimitat, ca precept universal pentru orice
natura rationala, ceea ce poate nu este valabil decat in conditiile
contingente ale omenirii, si cum sa fie considerate legi ale deter­
minararii vointei noastre ca legi ale determinarii vointei unei fiinte
rationale in genere ~i numai ca atare si pentru a noastra, daca ele ar fi
numai empirice si daca nu si-ar avea originea complet a priori in
ratiunea pura, dar practica?"?
Nici nu am putea face un mai prost serviciu rnoralitatii decat daca
am vrea s-o constituim din exemple. Caci orice exemplu ce mi se
prezinta despre ea trebuie sa fie judecat el insusi mai intai dupa
principiile moralitatii, pentru a sti daca e demn sa serveasca de exemplu
originar, adica de model; in nici un caz el nu poate procura in primul
rand conceptul de moralitate. Insusi Sfantul din Evanghelie trebuie sa
fie comparat mai intai cu idealul nostru de perfectiune moral a inainte
de a-I cunoaste ca atare; el insusi spune despre sine: ce rna numiti pe
mine (pe mine, care rna vedeti) ca sunt bun? Nimeni nu este bun
(prototipul binelui) decat unul Dumnezeu (pe care nu-l vedeti). Dar de
unde avem conceptul de Dumnezeu considerat ca Binele suprem?
Exc1usiv din Ideea pe care ratiunea 0 concepe a priori despre
perfectiunea moral a ~i 0 leaga inseparabil cu conceptul unei vointe
-libere. rn domeniul moral, imitatia nu are loc ~i exemplele nu servesc
decat ca stimulare , adica ele pun in afara de indoiala posibilitatea a ceea
ce porunceste legea, ele fac intuitiv ceea ce regula practica exprima mai
general, dar nu ne pot niciodata autoriza sa inlaturam originalullor
adevarat, care rezida in ratiune, si sa ne orientam dupa exemple 18.
Daca nu exista un adevarat principiu suprem al moralitatii, care ar
trebui sa se intemeieze numai pe ratiunea pura, independent de orice
219
 IMMANUEL KANT
alta experienta, cred ca nu e necesar chiar numai sa ne intrebam daca e
bine sa expunem aceste concepte, in mod general (in abstracto), asa
cum exista e1e a priori, impreuna cu principiile ce Ie apartin, daca vrem
sa ne ridicam la cunoasterea care sa se distinga de cea comuna si sa se
numeasca filosofica. Dar in toate timpurile noastre acest lucru ar putea
fi necesar. Caci daca am pune la vot, spre a afla daca este de preferat 0
cunoastere rationala pura, desprinsa de tot ceea ce este empiric, prin
urmare 0 metafizica a moravurilor sau 0 filosofie practica populara,
vom ghici indata de care parte se va inclina balanta.
Aceasta coborare la conceptele populare este desigur foarte
laudabila, dar a fost precedata de 1naltarea la principiile ratiunii pure si
a fost atinsa spre deplina satisfactie; si acesta ar Insemna sa se
intemeieze doctrina moravurilor mai 1ntm pe metafizica, iar apoi, dupa
ce a fost stabilita solid, sa i se procure ecces prin popularizare. Dar este
cu totul absurd ca de la prima cercetare , de care depinde toata
exactitatea principiilor, sa acordam prioritate popularizarii. Nu numai
ca aceasta procedura nu poate revendica niciodata meritul, foarte rar, al
unei adevarate populetitiiti Iilosotice, caci nu e nici 0 arta sa fii pe
intelesul tuturor, cand renunti la orice scrutare adanca, dar se produce
un amestee dezgustator de observatii compilate ~i de principii
semisofisticate, cu care se desfata capete goale, fiindca este ceva
utilizabil pentru palavrageala lor de fiecare zi, dar in care spiritele
patrunzatoare nu gasesc decat confuzie si de la care 1~i intorc
nemultumiti privirea, fara a putea lua vreo hotarare; in ce-i priveste pe
filosofi, care recunosc foarte bine aceasta iluzie, gasesc putina ascultare,
cand ne retin pentru catva timp de la asa-zisa popularizare, pentru a
putea fi pe drept populari, dupa ce au dobandit tn prealabil 0 cunoastere
exacta.
Daca vom considera lucrarile de morala alcatuite dupa gustul
. •• Am 0 scrisoare de la excelentul Sulzer, decedat, in care rna intreaba care ar putea
popular, vom gasi Intr-un surprinzator amestec cand ideea despre
menirea particulara a naturii umane (iar uneori si Ideea unei naturi
raponale 1n genere), cand perfecpunea, cand fericirea, ici sentimentul
moral, dincolo frica de Dumnezeu, din una ceva, din alta altceva, rara a
Ie trece prin gand sa 1ntrebe dad ~i 1n genere 1n cunoa~terea naturii
omene~ti (pe care nu 0 putem avea totu~i decat din experien!ii) trebuie
sa cautam principiile moralitatii; ~i daca nu e cazul, ~i aceste principii se
gasesc cu totul a priori, independent de orice este empiric, numai 1n
220
.....
fNTEMElEREA METAFIZICII MORAVURILOR
concepte pure ale ratiunii si, nici in cea mai mica parte, nicaieri
altundeva, pana se va gasi cineva care sa ia hotararea de a separa mai
bine si complet aceasta cercetare ca pura filosofie practica sau (daca
este ingaduit sa folosim un nume atat de defaimat) ca metafizica" a
moravurilor, s-o dezvolte In ea 1nsa~i pana la totala perfectiune si sa
calmeze publicul, care reclama popularizare, pana la terminarea acestei
intreprinderi.
Dar 0 astfel de metafizica a moravurilor cu totul izolata, care nu
datoreaza nimic antropologiei, teologiei, fizicii sau hiperfizicii 19, mai
putin 1nca unei stiinte despre calitatile oeulte (pe care am putea-o numi
hipofizica), nu este numai un fundament indispensabil pentru orice
cunoastere teoretica, cert determinata, a datoriilor, ci totodata un
deziderat de cea mai mare importanta pentru realizarea efectiva a
preceptelor lor. Caci reprezentarea pura a datoriei ~i in genere a legii
morale, careia nu i se adauga nimic strain de la excitatiile empirice, are
asupra inimii omenesti prin intermediul ratiunii numai (care abia aici
observa ca poate fi in sine si practica) 0 influenta cu mult mai putemica
decat toate celelalte mobiluri?", pe care Ie putem folosi din campul
empiric, 1ncat constiinta demnitatii acestei idei dispretuieste aceste
mobiluri ~i incetul cu incetul poate deveni stapana lor; in loe de aceasta,
o doctrina morala mixta, compusa din mobiluri de sentimente ~i
• Daca vrem, putem distinge (asa cum matematica pura se distinge de cea aplicata,
logica pura de cea aplicata) filosofia pura a moravurilor (metafizica) de cea aplicata (adica
la natura omeneasca). Aceasta nomenclatura ne aminteste indatii ca principiile morale nu
se lntemeiaza pe proprietatile naturii omenesti , ci eli trebuie sa poata fi deduse reguli
practice pentru orice natura rationala, deci ~i pentru natura orneneasca.
fi cauza eli invaliiturile virtutii, oricat de convingatoare ar fi ele pentru ratiune , realizeaza
totusi atat de putin. Am amanat raspunsul, pregatindu-rna sa i-I dau complet. Cauza nu
este alta decat ca dascalii in~i~i nu si-au clarificat conceptele lor ~i ca, vrand sa faca bine,
adunand de pretutindeni cauze eficiente, care sa ne determine spre binele moral, ei strica
medicamentul pe care voiau s11-1 faca foarte eficace. Caci cea mai simpla observalie aratii
ca daca ni se prezinta 0 aqiune de onestitate, indeplinitii de un suflet ferro, filrli speranlii
in vreun avantaj in aceastii lume sau in alta, iar aceasta in ciuda celor mai mari incercliri
de mizerie sau seduclii de averi, aceastii aqiune depase~te cu mull ~i eclipseaza orice
acliune asemanatoare care a fost afectatii chiar numai foarte pu!in de un mobil strliin, ea
inalli1sufletul ~i incita dorinta de a putea acliona la eel. Chiar ~i copiii de varstii mijlocie
simt aceasta impresie, ~i lor nu ar trebui sa Ie expunem niciodata datoriile in all mod.
221

 INTEMEIEREA MET AFIZICII MORA VURILOR

IMMANUEL KANT

rationale de acest gen, se ridica in tot cazul pana la Idei, unde si

inclinatii i?i totodata din concepte rationale, trebuie sa faca sufletul ezi­
exemplele ne parasesc), noi trebuie sa urmarim si sa expunem elar
tant intre motive care nu pot fi subordonate nici unui principiu, care nu
facultatea practica a ratiunii , plecand de la regulile ei universale de
ne pot calauzi decat din intamplare spre bine, dar de multe ori si la rau.
determinare i?i mergand pana la punctul unde din ea apare conceptul de
Din cele spuse rezulta ca toate conceptele morale ii?i au sediul i?i
datorie.
originea cu totul a priori in ratiune, si anume tot atat de bine in ratiunea
Orice lucru al naturii actioneaza dupa legi. Numai 0 fiinta rationala
umaria cea mai comuna ca si in cea speculativa de eel mai inalt grad;
are facultatea de a actiona conform reprezentsrii legilor, conform
ca ele nu pot fi abstrase din nici 0 cunoastere empirica i?i prin urmare
principiilor, adica numai ea are 0 voituii. Cum pentru derivarea
numai contingenta; ca in aceasta puritate a originii lor sta tocmai
actiunilor din legi se cere retiune, vointa nu este altceva decat ratiune
demnitatea lor, pentru a ne servi ca principii practice supreme; ca de
practica. Cand ratiunea determina inevitabil vointa, actiunile unei astfel
cate ori le adaugam ceva empiric tot atat sustragem influentei lor pure
de fiinte, care sunt cunoscute ca fiind obiectiv necesare, sunt i?i subiectiv
si valorii absolute a actiunilor; ca nu numai cea mai imperioasa
necesare, adica vointa este 0 facultate de a alege numai ceea ce ratiunea,
necesitate din punct de vedere teoretic, cand e yorba numai de
independent de inclinatie, cunoaste ca practic necesar, adica bun. Dar
speculatie, 0 cere, ci ca e si de cea mai mare importanta practica de a
daca ratiunea nu este suficienta sa determine, ea singura, vointa, daca
scoate conceptele si legile lor din ratiunea pura, de a Ie expune pure i?i
vointa este supusa i?i unor conditii subiective (unor anumite mobiluri)
neamestecate, chiar de a determina intreaga sfera a acestei cunoasteri
care nu concorda totdeauna cu cele obiective, cu un cuvant, daca vointa
rationale practice sau pure, adica intreaga putere a ratiunii pure practice.
in sine nu e pe deplin conforma ratiunii (cum este in adevar cazulla
Aici insa nu trebuie sa facem, cum 0 Ingaduie, ba uneori gaseste chiar
oameni), atunci actiunile, care obiectiv sunt recunoscute ca necesare,
necesar filosofia speculativa, principii Ie dependente de natura
subiectiv sunt contingente, i?i determinarea unei astfel de vointe
particulara a ratiunii umane, ci, fiindca legile morale trebuie sa fie
conform legilor obiective este constrttngere: adica raportul legilor
valabile pentru orice fiinta rationala in genere, trebuie sa le deducem
obiective fata de 0 vointa nu pe deplin buna este reprezentat ca
din conceptul universal al unei fiinte rationale in genere; in acest fel
determinare a vointei unei fiinte rationale ce-i drept de principii ale
orice morala, care, in aplicarea ei la oameni, are nevoie de antropologie,
ratiunii, dar carora aceasta vointa, prin natura ei, nu le da ascultare in
va fi mai intai expusa independent de aceasta i?tiinta ca filosofie pura,
mod necesar.
adica metafizica, in mod complet (ceea ce se poate face in acest gen de
Reprezentarea unui principiu obiectiv, intrucat e constrangator
cunoastere cu totul abstracts), fiind constienti ca fara a fi in posesiunea
pentru vointa, se numeste 0 porunca (a ratiunii), si formula poruncii se
acestei stiinte este zadamic , nu vreau sa spun de a determina exact
numeste un imperativ.
pentru judecata speculativa conceptul moral al datoriei in tot ce e
Toate imperativeIe se exprima printr-un trebuie (Sollen) si indica
conform datoriei, ci chiar ca e imposibil in folosirea numai comuna si
prin aceasta raportul unei legi obiective a ratiunii fata de 0 vointa care,
practica, indeosebi in invatamantul moral, sa intemeiem moravurile pe
in natura ei subiectiva, nu este determinata necesar de aceasta lege (0
adevaratele ei principii si sa producem prin aceasta simtamintele morale
constrangere). Ele spun ca ar fi bine sa facem sau sa nu face ceva, dar
pure si sa le sadim in inimi spre binele suprem allumii 20.
o spun unei vointe care nu totdeauna face ceva pentru ca ii?i reprezinta
Dar pentru a ne ridica in aceasta lucrare printr-o gradatie naturala
ca e bine s-o faca. Practic bun este insa ceea ce determina vointa cu
nu numai de la judecata morala comuna (care aici e foarte respectabila)
ajutorul reprezentarii ratiunii, prin urmare, nu din cauze subiective, ci in
la cea filosofica, cum s-a facut de altfel, ci de la 0 filosofie populara
mod obiectiv, adicadin principii, care sunt valabile pentru orice fiinta
care nu merge mai departe decat permite tatonarea cu ajutorul
rationala ca atare. Binele se distinge de ceea ce e pliicut, de ceea ce nu
exemplelor pana la metafizica (care nu se mai lasa oprita de nimic
exercita influenta asupra vointei decat cu ajutorul senzatiei, in virtutea
empiric si care, trebuind sa masoare intregul domeniu al cunoasterii

223
222

...


IMMANUEL KANT
unor cauze pur subiective , care nu sunt valabile decat pentru
sensibilitatea uneia sau altuia, si nu ca principiu al ratiunii, care e valabil
pentru oricine".
o vointa perfect buna ar putea fi deci supusa, la fel ca ~i 0 vointa
imperfecta, legilor obiective (ale binelui), dar aceasta cauza nu ar putea
fi reprezentata ca fiind constisnss sa actioneze conform acestor legi,
fiindca, In virtutea naturii ei subiective, s-ar putea determina de la sine
numai prin reprezentarea binelui. De aceea imperativele nu sunt valabile
pentru vointa divinii si , In genere, pentru 0 vointa sfanta; cuvantul
tiebuie (SolJen) e aici la un loc nepotrivit, deoarece volitiu este deja prin
ea Insa~i In mod necesar conforma legii-", De aceea imperativele nu
sunt de cat formule pentru a exprima raportul legilor obiective ale
volitiei In genere fata de imperfectiunea subiectiva a vointei unei fiinte
rationale sau a alteia, de exemplu a vointei omenesti,
Toate imperstivele poruncesc sau ipotetic sau categoric. Cele
dintai exprima necesitatea practica a unei actiuni posibile considerata
ca mijloc pentru a ajunge la altceva pe care-l vrem (sau totusi e posibil
sa-l vrem). Imperativul categoric ar fi acela care ar exprima 0 actiune
ca obiectiv necesara In sine, independent de orice alt scop.
Cum orice lege practica reprezinta 0 actiune posibila ca buna si de
aceea ca necesara pentru un suflet care poate fi deterrninat practic de
ratiune, toate imperativele sunt formule ale determinarii actiunii care
este necesara dupa principiul unei vointe bune intr-un mod oarecare.
Daca actiunea ar fi buna numai pentru altceva ca mijloc, imperativul
• Se numeste inclina!iefacultatea de a ravni, lntrucat depinde de senzatii; Inclinatia
este deci totdeauna dovada unei trebuinte. lar interes se numeste dependenta unei vointe
care poate fi determinata Intamplator de principii ale ratiunii. Interesul nu are deci loe
decat Intr-o vointa dependentii, care nu este totdeauna prin ea insii~i conforma ratiunii;
nu putem concepe in vointa divina nici un interes. Dar ~i vointa urnana poate avea interes
pentru ceva, tara sa sctioneze uvusi din interes. Cel dintiii semnificii interes pmctic pentru
actiune, cel de-al doilea sernnifica interes pstologic pentru obiectul actiunii. Cel dintiii
indica numai dependenta vointei de principii ale ratiunii in sine, eel de-al doilea
dependenta vointei de principiile ratiunii aservita inclinatiel; deoarece ratiunea nu indica
decat regula practicli a modului cum pot fi satisflkute trebuin\ele inclina!iei. In cazul
dintiii rna intereseaza aqiunea, in al doilea obiectul ac!iunii (intrucat imi este pllicut). in
sec\iunea intiii am viizut ca la 0 aqiune fiicutii din datorie nu trebuie considerat interesul
pentru obiect, ci numai pentru actiunea insli~i ~i pentru principiul ei in ratiune (pentru
lege),
224
......
INTEMEIEREA MET AFIZICII MORA VURILOR
este ipotetic: daca este reprezentata ca bun a In sine, prin urmare ca
necesara intr-o vointa conforma In sine ratiunii, ca principiu al vointei ,
el este categoric 22 .
Imperativul spune deci care din actiunile mele posibile ar fi buna
~i reprezinta regula practica In relatie cu 0 vointa care nu savar~e~te 0
actiune imediat pentru ca e buna, fie ca subiectul nu stie totdeauna ca e
buna, fie ca, si daca ar sti aceasta, maximele vointei ar putea fi totusi
contrare principiilor obiective ale unei ratiuni practice.
Imperativul ipotetic spune deci numai ca actiunea e buna In
vederea unui scop oarecare posibil sau real. In cazul dintai el e un
principiu practic problematic, In al doilea practic asertoric. Imperativul
categoric, care declara actiunea obiectiv necesara In ea Insa~i, inde­
pendent de relatia cu vreo intentie , adica independent si de vreun alt
scop, este un principiu practic apodictic 23 .
Putem concepe ca ceea ce nu este posibil decat prin puterile unei
fiinte rationale oarecare este, ca scop, po sibil si pentru 0 vointa
oarecare , si de aceea principiile actiunii, intrucat aceasta actiune este
reprezentata ca necesara pentru realizarea vreunui scop oarecare, care
este posibil de atins cu ajutorul ei, sunt de fapt infinit de multe. Toate
stiintele au ~i 0 parte practica, constand din probleme care stabilesc ca
un scop oarecare e posibil pentru noi ~i din imperative care arata cum
poate fi realizat. De aceea aceste imperative pot fi numite In genere
imperative ale abilitalii. Aici nu se pune deloc problema daca scopul
este rational si bun, ci numai ce trebuie sa facem pentru a-l realiza.
Preceptele carora li se conformeaza medicul, pentru a-si msanatosi
radical pacientul ~i ce1e carora li se conformeaza un otravitor pentru a­
1 ucide sigur sunt de valoare egala, In sensu1ca ele le servesc spre a-si
realiza complet planul. Cum In tineretea frageda nu stim ce scopuri vom
urmari In viata, panntii mai ales cauta sa-i tnvete pe copiii lor lucruri
foarte variate ~i se ingrijesc ca ei sa dobandeasca abilitate In folosirea
rnijloacelor pentru atingerea a tot Ielul de scopuri. Ei nu pot sti daca
odrasla lor I~i va propune vreodata In viitor cu adevarat vreunul din
aceste scopuri, dar stiu totusi ca e posibiJ ca ea sa ~i le propuna candva;
~i aceasta grija este atat de mare, Incat, din acesrn cauza, ei neglijeaza sa
Ie formeze ~i sa Ie rectifice judecata asupra valorii lucrurilor pe care ~i
le-ar, putea propune ca scopuri.
225

 IMMANUEL KANT
Este totusi un scop pe care-l putem presupune ca real in toate
fiintele rationale (intrucat imperativeIe Ii se potrivesc lor ca fiinte
dependente), deci un scop pe care nu numai di il pot avea, ci despre care
putem presupune sigur di il au toate printr-o necesitate a naturii, ~i acest
scop este fericirea 24 . Imperativul ipotetic, care reprezinta necesitatea
practica a actiunii ca mijloc pentru dobandirea fericirii, este ssettoric.
Nu trebuie sa prezentam acest imperativ numai ca necesar pentru un
scop incert, numai posibil, ci pentru 1111 scop pe care-l putem presupune
in mod cert ~i a priori la fiecare om, fiindca apartine naturii lui. Putem
numi abilitatea in alegerea mijloacelor pentru asigurarea ce1ei mai mari
bunastari proprii prudentt', in sensul eel mai restrans al cuvantului.
Astfel, imperativul care se refera la alegerea mijloacelor pentru
reaIizarea fericirii proprii, adica preceptul prudentei, este tot ipotetic;
actiunea nu e poruncita in mod absolut, ci numai ca mijloc in vederea
unui alt scop.
In sfarsit, exista un imperativ care porunceste nemjilocit 0 anumita
purtare, fara a pune ca 0 conditie vreun alt scop pe care aceasta purtare
ar permite sa-l reaIizeze. Acest imperativ este categoric. EI nu priveste
materia actiunii si ceea ce trebuie sa rezulte din ea, ci forma si principiul
din care deriva ea insa~i, ~i bine1e ei esential consta in caracter, oricare
ar putea fi rezultatul. Acest imperativ poate fi numit imperativul
moralitiitii.
Volitia care urmeaza acestor trei feluri de principii se dis tinge elar
si prin inegalitatea constrangerii vointei. Pentru a face ~i mai sensibila
aceasta diferenta, cred ca eel mai nimerit ar fi ca, luand aceste principii
in ordinea in care Ie-am prezentat, sa Ie numim astfel, spunand: ele ar fi
teguli ale abilitatii, sau sfaturi ale prudentei, sau porunci (legi) ale
moralitatii. Caci numai leges include conceptul unei necesitati necon­
ditionate , obiective si prin urmare universal valabile, ~i poruncile sunt
1egi, carora ne supunem, adica trebuie sa Ie dam ascultare ~i impotriva
* Cuvantul pruden{iieste luat intr-un dublu sens: el are cand sensu I de experienta
a lumii (Weltklugheit), cand sensul de prudenta personala. Cea dintai este abilitatea unui
om de a exercita influenta asupra altora, pentru a-i folosi In scopurile lui. Cea de-a doua
este priceperea de a reuni toate aceste scopuri pentru a obtine un avantaj personal durabil.
Cea din urma este propriu-zis aceea la care se reduce valoarea Insa~i a celei dintiii; despre
eel care este prudent in sensu I dintai, dar nu in al doilea, am putea zice mai bine: el este
destept ~i viclean, dar in fond este totusi imprudent.
226
1-..
INTEMEIEREA METAFIZICII MORAVURILOR
inclinatiei. Cuvantul sfiituire contine ce-i drept necesitate, dar 0
necesitate care nu poate fi valabila decat sub 0 conditie subiectiva
intamplatoare, daca cutare sau cutare om considera un cutare sau cutare
lucru ca pe un element al fericirii lui; dimpotriva, imperativul categoric
nu este Iimitat de nici 0 conditie si, fiind absolut, desi practic necesar,
el poate fi numit propriu-zis 0 porunca. Am putea numi imperativele
din categoria inta: si tehnice (apartinand artei), pe ce1e din categoria a
doua ptegtnetice' (apartinand bunastarii), pe cele din categoria a treia
morale (apartinand purtarii libere in genere, adica moravurilor).
Se naste acum intrebarea: cum sunt posibi1e toate aceste
imperative? Aceasta intrebare nu cere sa stim cum poate fi gandita
executarea actiunii pe care 0 porunceste imperativul, ci numai cum
poate fi ganditii constrangerea vointei, pe care imperativul 0 exprima in
sarcina pe care 0 porunceste. Nu e nevoie de 0 examinare speciala
pentru a sti cum e posibil un imperativ al abilitatii. Cine vrea scopul,
vrea (daca ratiunea exercita 0 influenta decisiva asupra actiunilor ei) ~i
mjilocul indispensabil necesar pentru aceasta si care este in puterea ei.
Aceasta judecata este, in ce priveste volitia, analitica; caci in vrerea unui
obiect ca efect al meu este gasita deja cauzalitatea mea ca 0 cauza
eficienta, adica folosirea mijloacelor, si imperativul scoate conceptul
actiunilor necesare pentru acest scop chiar din conceptul unei vreri a
acestui scop (pentru a determina mijloacele insele spre a realiza un scop
propus, avem nevoie desigur de judecati sintetice, care se raporteaza
insa nu la principiu, la actul vointei, ci la obiectul de realizat). Ca pentru
a imparti, dupa un principiu sigur, 0 dreapta in doua parti egale trebuie
sa due din extremeIe acestei Iinii doua cercuri care se intretaie, aceasta
ne invata matematica, desigur numai prin judecati sintetice, dar ca, daca
stiu di numai prin astfel de actiune poate fi obtinut efectul propus, daca
vreau ca efectul sa fie pe deplin obtinut, vreau si actiunea care e
necesara in acest scop, este 0 judecata analitica; caci a-mi reprezenta
ceva ca un efect pe care-l pot realiza intr-un anumit mod ~i a rna
• Mi se pare ca adevaratul sens al cuvantului pragmatic ar putea fi determinat in
modul eel mai exact In acest fel. Caci pragmatice se numesc ssnctiunile care nu deriva.Ia
drept vorbind, ca legi necesare din dreptul Statelor, ci din grija pentru bunastarea generala.
o is/one este conceputa pragmatic atunci cand ne face prudenti, adica invala lumea cum
sa-~i asigure mai bine interesele, sau eel putin tot aliit de bine ca stramosii.
227

 IMMANUEL KANT
reprezenta pe mine ca actionand in acelasi mod cu privire la ea este
acelasi lucru.
Daca ar fi atat de usor sa dam 0 ideea exacta despre fericire,
imperativele prudentei ar fi in totul identice cu cele ale abilitatii ~i ar fi
si e1e analitice->. Caci aici s-ar putea spune ca ~i dincolo: cine vrea
scopul, vrea necesar (conform ratiunii) si singurele mijloace care stau in
puterea lui spre a-l realiza. Din pacate, conceptul de fericire-" este un
concept atat de nedeterminat, incat, desi orice om vrea sa ajunga la
fericire, totusi el nu poate spune niciodata exact si de acord cu sine
insusi ce doreste propriu-zis si ce vrea. Aceasta din cauza ca toate
e1ementele care apartin conceptului de fericire sunt in totalitatea lor
empirice, adica trebuie sa fie imprumutate din experienta, ca totusi
pentru Ideea de fericire este necesara 0 totalitate absoluta, un maximum
de bunastare in starea mea actuala si in orice stare viitoare. Dar este
imposibil ca fiinta cea mai perspicace ~i totodata cea mai puternica, insa
finita totusi, sa-~i faca 0 idee exacta despre ceea ce vrea intr-adevar aici,
Daca vrea bogatie, cate griji, invidie si curse nu risca el sa-~i atraga prin
aceasta! Daca vrea multa cunoastere ~i scrutare, el ar putea dobandi
eventual 0 privire mai agera care i-ar arata relele, ce astazi i se ascund
inca si totusi nu pot fi evitate, intr-un mod inca mai ingrozitor, sau sa-i
faca mai exigente poftele, care ii dau deja destul de lucru, ca sa-i
inmulteasca trebuintele. Daca vrea 0 viata lunga, cine ii garanteaza ca ea
nu va fi 0 lunga suferinta? Daca vrea eel putin sanatate, de cate ori
slabiciunea corpului nu ne-a retinut de la desfrau, in care 0 sanatate
perfecta ne-ar fi facut sa eadem etc.? Pe scurt, el nu este capabil sa
determine cu totala certitudine, conform unui principiu oarecare, ceea
ee-l va face intr-adevar fericit, fiindca pentru aceasta ar fi necesara
omnistiinta. Nu putem deci actiona dupa principii sigure pentru a fi
fericiti, ci numai dupa sfaturi empirice, de exemplu sa tii regim, sa fii
econom, sa fii politicos, sa fii discret etc., despre care experienta invata
ca e1e sporesc eel mai mult in medie bunastarea, De aici urmeaza ca la
drept vorbind imperative1e prudentei nu pot porunci, adica nu pot
prezenta obiectiv actiuni ca fiind practic necesare, ci mai curand ele
trebuie considerate ca sfaturi (consilia) decat ca porunci (praecepta) ale
ratiunii, ca sarcina de a determina, sigur si general, care actiune va spori
fericirea unei fiinte rationale este cu totul insolubila; prin urmare cu
privire la aceasta purtate nu e posibil un imperativ in sensul strict al
228
INTEMEIEREA METAFIZICII MORA VURILOR
cuvantului , care ar porunci sa facem ceea ce face fericit, fiindca
fericirea este un ideal nu al ratiunii, ci al imaginatiei, ceea ce se
intemeiaza numai pe principii empirice, de la care zadamic asteptam sa
determine 0 actiune prin care sa se realizeze totalitatea unei serii de
efecte, in realitate infinita. Acest imperativ al prudentei, daca admitem
ca mijloacele de a realiza fericirea ar putea fi indicate sigur, ar fi 0
judecata analitic practica ; caci el nu se distinge de imperativul abilitatii
decat prin faptul ca la acesta din urma scopul este numai posibil, iar la
eel dintai este dat. Dar ambe1e imperative poruncesc numai mijloacele
pentru ceea ce presupunem ca vrem sa fie scop: imperativul care
porunceste celui ce vrea scopul sa vrea mijloacele este in ambele cazuri
analitic. Nu exista deci nici 0 dificultate cu privire la posibilitatea unui
astfel de imperativ.
In schimb, problema cum e po sibil imperativul morelitiuii este,
flira indoiala, singura care are nevoie de solutionare, deoarece el nu e
deloc ipotetic, si deci necesitatea reprezentata obiectiv nu se poate
intemeia pe nici 0 supozitie, cum este cazul cu imperative1e ipotetice.
Numai ca aici nu trebuie sa se piarda niciodata din vedere ca nu se poate
demonstra prin nici un exemplu, prin urmare empiric, daca exista
undeva un astfel de imperativ, ci sa fim atenti ca toate imperativele care
par categorice pot fi totusi imperative deghizate. Cand se spune, de
exemplu: nu trebuie sa faci promisiuni in~elatoare, si presupunem ca
necesitatea acestei interdictii nu este numai un sfat pentru evitarea unui
alt rau, asa ca s-ar zice: sa nu faci promisiuni mincinoase ca sa nu pierzi
creditul, cand se vor descoperi, ci 0 actiune de acest fel trebuie sa fie
considerata ca rea in sine, ca imperativul interdictiei sa fie deci
categoric, totusi prin nici un exemplu nu putem demonstra cu certi­
tudine ca vointa este determinata aici flira alte mobil uri decat prin lege,
desi pare sa fie astfel; caci e totdeauna po sibil ca pe ascuns teama de
rusine, poate si ingrijorarea surda de alte primejdii, ar putea exercita
influenta asupra vointei. Cine poate demonstra cu ajutorul experientei
inexistenta unei cauze , cand experienta nu ne invata nimic mai mult
decat ca nu 0 percepem? Intr-un astfel de caz, asa-zisul imperativ moral,
care, ca atare, apare categoric si neconditionat, nu ar fi in realitate decat
un precept pragmatic care ne atrage atentia asupra interesului nostru si
ne invata numai sa-l luam in considerare. .
229

 IMMANUEL KANT
Vom avea deci de cercetat posibilitatea unui imperativ categoric
cu totul a priori, deoarece aici nu avem avantajul ca realitatea lui sa fie
data In experienta si, deci , posibilitatea nu ar fi necesara pentru
stabilirea, ci numai pentru explicarea lui. Deocamdata vom observa ca
numai imperativul categoric are valoarea unei Iegi practice, in timp ce
toate imperativele pot fi numite principii ale vointei, dar nu legi: ceea ce
e necesar de facut numai pentru atingerea unui scop oarecare, poate fi
considerat In sine ca contingent, si putem scapa oricand de precept, daca
renuntam la scop; dimpotriva, porunca neconditionata nu lasa vointei
nici 0 libertate de a alege dupa plac conIrarul a ceea e porunceste, prin
urmare numai ea implica acea necesitate pe care 0 cerem legii.
In al doilea rand, explicarea dificultatii pe care 0 pune acest
imperativ categoric sau lege a moralitatii (dificultatea de a-i scruta
posibilitatea) este si ea foarte mare. El este 0 judecata" sintetic practica
a priori; si , cum posibilitatile cunostintei teoretice de a scruta
posibilitatea judecatilor de acest fel sunt atat de numeroase, se poate
usor deduce ca ea nu va avea mai putine nici in cea practica,
In aceasta problema vom cerceta mai intm daca nu cumva simplul
concept al unui imperativ categoric ne pune la indemana si formula lui,
care cuprinde judecata, ce numai ea poate fi un imperativ categoric; caci
problema cum este posibila 0 astfel de porunca absoluta, desi stim
imediat cum glasuieste, va necesita un efort particular ~i greu, pe care-l
lasam insa pentru sectiunea ultima.
Cand concep un imperativ ipotetic in genere, nu stiu mai dinainte
ce va contine, nu stiu decat cand este data conditia. Dar cand concep un
imperativ categoric, stiu indata ce contine. Caci cum imperativul nu
contine in afara de lege decat necesitatea maximei'" de a fi conforma
• Fara a presupune 0 conditie provenind dintr-o inclina(ie oarecare, eu leg actiunea
de vointa a priori, prin unnare in mod necesar (desi numai obiectiv, adicli pornind de la
ideea unei ratiuni care ar avea putere deplina asupra tuturor motivelor subiective). Aceasta
este deci 0 judecata practica, care nu deduce analitic volitia unei actiuni din aM volitie
deja presupusa (caci noi nu avem 0 astfel de vointa perfecta), ci 0 leaga nemijlocit de
conceptul de vointa a unei fiinte rationale, ca ceva care nu este cuprins in ea .
•• Maxima este principiul subiectiv de a actiona ~i trebuie distinsa de ptincipiul
obiectiv, adieli de legea practica. Maxima exprima regula practica care determina ratiunea
conform conditiilor subiectului (adeseori conform ignorantei sau ~i Inclinatiilor lui) ~i
este deci principiul dupa care aCfioneaza subiectul; iar legea este principiul obiectiv,
valabil pentru orice fiinlii rationala, ~i principiul dupa care ea trebuie (soll) sa sctioneze,
adica un imperativ.
I
230
I
I
L
fNTEMEIEREA METAFIZICII MORA VURILOR
acestei legi, iar legea nu este supusa nici unei conditii care s-o restranga,
nu ramane decat universalitatea unei legi In genere, careia maxima
actiunii trebuie sa-i fie conforrna, si numai aceasta conformitate
reprezinta propriu-zis imperativul ca necesar.
Nu este deci decat un singur imperativ categoric, si anume acesta:
ac!ioneaza numai conform ecelei maxime prin care sa poti vrea totodsu;
ca ea sa devitui 0 lege univcrsslii.
Daca acum din acest imperativ unic pot fi deduse toate impera­
tivele datoriei ca. din principiullor, atunci, desi lasam nesolutionata
problema daca In general ceea ce numim datorie nu e un concept gol,
vom putea eel putin arata ce gandim prin acest concept si ce vrea el sa
spuna,
Fiindca universalitatea legii potrivit careia se produc efecte
constituie ceea ce se numeste propriu-zis natura in sensul eel mai
general al cuvantului (in ce priveste forma), adica existenta lucrurilor,
intrucat este determinata de legi universale, imperativul universal al
datoriei ar putea fi exprimat si astfel: sctioneezn ca si cfind maxima
actiunii tale ar trebui sa devinii, prin voitue ta, lege univetselii a
naturiP7.
~ Vom enumera acum cateva datorii conform clasificarii lor
.. .fata
cl;\snuite In datorii fata de noi insine si
~ . de alti. oameni, In datorii
perfecte si datorii imperfecte *.
C K, 1. Un om, in urma unei serii de nenorociri care au crescut piina l-au
adus la disperare, simte dezgust de viata, dar este inca atat de mult in
posesiunea ratiunii lui incat se poate intreba pe sine daca nu cumva este
impotriva datoriei fata de sine insusi de a-si lua viata 29 . Elincearca
atunci daca maxima actiunii lui poate deveni 0 legr universala a naturii .
I~ este: admit ca E!htcipiu,_di':!...i~~~~ntru mine ~IllJ,
sa-mi scurtez viata, daca ea, prelungjndu-se, rna ameninta ClllIIai muHe
nen.Q!:9ciri decat imi promite bllCUrii. Se mai pune numai intrebarea
• Trebuie sli observ aici cli eu rezerv in totul c1asificarea datoriilor pcntru 0 viitoare
Metafizicii a moravurilor2R ~i ca cea de aici nu este dedit 0 clasificare oarecare (pentru a
pune ordine in exemplele mele). De altfel, prin datorie perfects eu inteleg aici acea datorie
care nu pennite nici 0 exceptie in favoarea Inclinatiei, ~i atunci nu am numai datorii
externe, ci ~i datorii pettecte interne, ceea ce este in contradictie cu folosirea termenului
adrnis in scoli; dar nu intentionez sli justific aiei aceastli clasificare, fiindca pentru scopul
urmarit de mine este indiferent daca ea mi se acorda sau nu.
231
 IMMANUEL KANT
daca acest principiu al iubirii de sine poate deveni 0 lege universal a a
naturii. Dar observam indata ca 0 natura a carei lege ar fi sa distruga
viata insa~i,ln virtutea aceluiasi sentiment a carui menire este de a
stimula la promovarea ei, s-ar contrazice pe ea insa~i si deci nu ar exista
ca natura. Prin urmare, este imposibil ca acea maxima sa poata avea loc
ca lege universala a naturii si, in consecinta, ar contrazice cu totul
principiul suprem al oricarei datorii.
f" ..., t: 2. Un altul, fortat de nevoi, se imprumuta cu bani. El stie bine ca
-e, \ ""­
nu-i va putea restitui, dar vede totodata ca nu i se va imprumuta nimic,
"
daca nu promite formal sa-i achite la un timp hotarat. Inclina sa faca 0
astfel de promisiune, dar mai are destula constiinta sa se inrrebe daca
nu este nepermis si contrar datoriei sa iesi in acest fel din stramtoare.
Sa presupunem ca s-ar 4ecide ~tu~i; atnnci l?axim~act~unii lui s-ar
fpre mla astfel' .can.d ma.credafila ~~tt:amtoare,impruQlUt bani si promit
ca-iy(\il"~§..titlli,_gest~tiu foarte bine ca acest Iucru nu se va Intampla
niS!Q<taHt..Acest principiu al iubirii de sine sau al folosului personal
poate eventual sa se impace cu intreaga mea bunastare viitoare, dar
acum se pune intrebarea daca el este just. Eu convertesc deci exigenta
iubirii de sine intr-o lege universala si formulez intrebarea astfel: cllm
ar.fi '!.tI!I!~!~~nd maximamea ar de:':'~ni 0. lege universala? Vad indata
ca ea nu poate fi niciodata valabila ca lege universala a naturii si nu
poate fi de acord cu ea insasi, ci trebuie sa se contrazica in mod necesar.
Caci universalitatea unei legi care ar permite oricui se crede in nevoie
sa poata promite ce-i trece prin minte, cu intentia de a nu-si tine
promisiunea, ar face imposibile promisiunea i'nsa~i si scopul ce I-am
putut avea cu ea, deoarece nimeni n-ar crede ca i s-a promis ceva, ci ar
rade de 0 astfel de declaratie ca de un simulacru zadarnic.
3. Un al treilea gaseste in sine un talent care, cu ajutorul unei
culturi oarecare,l-ar putea face un om folositor in privinte de tot felul.
Dar, vazandu-se in conditii comode, prefera sa se dedea petrecerilor
decat sa se straduiasca cu extinderea ~i imbunatatirea fericitelor lui
dispozitii naturale. Dar el inca mai intreaba daca maxima lui de a-si
neglija darurile naturale se acorda tot atat de bine cu inclinatia lui spre
placeri, precum si cu ceea ce numim datorie. El vede atunci ca, desigur,
o natura tot ar putea subzista avand 0 astfel de lege universala, desi
omul (asemenea locuitorilor marii de sud) ar las a sa-i rugineasca
talentul si s-ar gandi sa-si duca viata numai in trandavie.rn distractii,ln
232
.L
fNTEMEIEREA MET AFIZICII MORA VURILOR
desfrau, cu un cuvant In placeri; dar e imposibil ca el sa vrea ca aceasta
maxima sa devina 0 lege universala a naturii sau sa fie pusa ca atare In
noi prin instinct natural. Caci ca fiinta rationala el vrea in mod necesar
ca toate facultatile sa se dezvolte In el, deoarece Ii servesc si ii sunt date
pentru tot felul de scopuri posibile.
Un al patrulea, caroia ii merge hiue J v2za~1tii (carora elle-ar
putea veni in ajutor) au de luptat cu mari neca~uri.~a.'l~~':'-~~.L
p~'LSllaib3. parte. de f!<..OOrea pe care.i-o hiirazeite~t:Il!l saupe c.~e
. face elinsus!&UJlll-i voi ..lua
5i-o ~--_.. _-_ !Jimic
.~----_ ..__.._--
.""
din --.-
ce-i.....allui,
- _-_._---. ba nici macar
- -_._,------~
nu-l voi invidia; dar nu am placere sa contribui cu ceva la bunastarea
hiTsall~i~Iajut i~ nenorocire. Daca un astfel de mod de gandire ar
deveni 0 lege universala a naturii, specia umana ar putea sa subziste
desigur foarte bine si fara indoiala mai bine decat daca fiecare ar
trancani despre simpatie si bunavointa, straduindu-se chiar sa Ie practice
ocazional.Tn schimb insala unde poate, vinde drepturile oamenilor sau
Ii prejudiciaza in alt mod. Dar, desi e posibil ca 0 lege universala a
naturii, conforma acestei maxime, sa existe, totusi este imposibil sa
voim ca un astfel de principiu sa fie valabil pretutindeni ca lege
naturala. Caci 0 vointa care ar decide aceasta s-ar contrazice pe ea
Insa~i,lntrucat s.z Eot Intiimpla multe cazuri cand omul are neYoi~de
c\.tagostea ~i silHpatia alte~~i cand, In virtutea unei astfel de legi.1!
naturii izyortlta din propda luixointa,.rl~~LQl·ice~e~~n!aIn
~xisten!!l..Jle- care-.QdQre~~e ..
Acestea sunt cateva din multele datorii reale, sau eel putin
considerate de noi ca atare, a carer deductie din unicul principiu amintit
sare dar In ochi. ~uje sa putem yoL£a2~axi~ii aactill~i noastre sa
deviRa-e lege universala; aceasta este canonul judecatii morale a actiunii
noastre In genere. Unele actiuni sunt astfel alcatuite Incat maxima lor
nici nu poatefi macar conceputi.rara contradictie ca lege universala a
naturii, necum sa mai putem voi ca ea sa trebuiascii a deveni 0 astfel de
lege. La altele nu se intalneste, ce-i drept, acea imposibilitate interna,
totusi este imposibil sa voim ca maxima lor sa fie ridicata la univer­
salitatea unei legi a naturii, fiindca 0 astfel de vointa s-ar contrazice pe
sine insas]. Observam usor ca prima categorie de actiuni este contrara
datoriei stricte sau mai restranse (indispensabile), cea de-a doua numai
datoriei mai largi (meritorii) si astfel.In ce priveste specia obligativitatii
(nu obiectul actiunii lor), to~te datoriile au fost stabilite cu ajutorul
233

 IMMANUEL KANT
acestor exemple ca fiind dependente de principiul unic pe care l-am
propus.
Daca suntem atenti la ceea ce se petrece in noi insine de cate ori
calcam 0 datorie, gasim ca intr-adevar nu voim ca maxima noastra sa
devina 0 lege universala, caci aceasta ne e imposibil, ci, din contra,
pretindem ca contrariul ei sa continue a ramane 0 lege universala, numai
ca ne luam Iiberatea sa facem exceptie de la ea pentru noi sau (si numai
pentru aceasta data) in favoarea inclinatiei noastre. In consecinta, daca
am considera totul din unul si acelasi punct de vedere, adica al ratiunii,
am gasi 0 contradictie in propria noastra vointa, anume ca un anumit
principiu este obiectiv necesar ca lege universala ~i totusi subiectiv n-ar
trebui sa fie universal valabil, ci ar trebui sa ingaduie exceptii. Cum insa
consideram actiunea noastra din punct de vedere al unei vointe cu totul
conforma ratiunii, apoi consideram aceeasi ratiune si din punct de
vedere al unei vointe afectata de inclinatie, nu este aici in realitate nici
o contradictie, dar, desigur, 0 rezistenta a inclinatiei impotriva precep­
tului ratiunii (antagonismus), prin care universalitatea (universalitas)
principiului se transforma intr-o simpla generaIitate (generaJitas), in asa
fel incat principiul rational practie sa se intalneasca la jumatate de drum
cu maxima. Desi acest compromis nu poate fi justificat de judecata
noastra impartiala, totusi el dovedeste ca noi recunoastern de fapt
valabilitatea imperativuluicategoric si ne permitem (cu tot respectul
pentru el) numai cateva exceptii, dupa cum ni se pare, fara importanta
si care ne-au fost estorcate.
Am demonstrat deci eel putin atat: ca, daca datoria este un concept
care urmeaza sa con tina semnificatie si reala legislatie pentru actiunile
noastre, ea nu poate fi exprimata decat in imperative categorice, iar
nicidecum in imperative ipotetice; in acelasi timp am expus clar ~i
pentru orice folosire, ceea ce e foarte important, continutul impera­
tivului categoric, care ar trebui sa cuprinda principiul oricarei datorii
(daca ar exista in genere asa ceva). Dar nu am reusit inca sa dovedim
a priori ca un astfel de imperativ exista intr-adevar , ca exista 0 lege
practica care porunceste prin ea insa~i in mod absolut si independent de
orice mobil si ca observarea acestei legi e datorie.
Pentru a ajunge la acest scop, este de extrema importanta sa ne
pazim de un lucru: ca nici prin gand sa nu ne treaca de a voi sa deducem
realitatea acestui principiu din constitutia particularaa naturii omenesti.
234
L.
INTEMEIEREA MET AFIZICII MORA VURILOR
Caci datoria trebuie sa fie necesitate practica neconditionata a actiunii;
ea trebuie deci sa fie valabila pentru toate fiintele rationale (singurele
carora Ii se poate aplica in genere un imperativ) si numai de aceea ea
trebuie sa fie si lege pentru orice vointa omeneasca. Ceea ce, dimpo­
triva, este dedus din constitutia particulara a ornenirii , din anumite
sentimente si inclinatii , ba chiar pe cat se poate dintr-o tendinl/
particulara, care ar fi proprie ratiunii omenesti si n-ar trebui sa fie
necesar valabila pentru vointa oricarei fiinte rationale; aceasta ne poate
servi ca maxima, dar nu ca lege, ca un principiu subiectiv potrivit caruia
noi avem tendinta ~i inclinatie sa actionam, dar nu ca un principiu
obiectiv potrivit caruia am fi tiniui sa actionam, desi toate tendintele,
inclinatiile si constitutia noastra naturala ar fi impotriva; ba caracterul
sublim si demnitatea intema ale poruncii datoriei 0 dovedesc cu atat mai
mult cu cat mai putin cauzele subiective sunt pentru aceasta, cu cat mai
mult sunt ostile, fara a slabi totusi prin aceasta catusi de putin
constrangerea prin lege si fara a-i rapi ceva din valabilitate-",
Aici vedem noi ca filosofia se afla in realitate intr-o situatie critica;
cautand un punct de sprijin ferm, ea nu-l poate gasi nici in cer, de care
sa se agate, nici pe pamant, pe care sa se reazeme. Ea trebuie sa-si
dovedeasca puritatea ca autodetinatoare a legilor ei, nu ca vestitor al
acelora pe care un sirnt innascut sau cine stie ce natura tutelara i le
sugereaza; toate acestea impreuna, oricat ar fi mai bune decat nirnic,
totusi nu pot oferi niciodata principii pe care le dicteaza ratiunea, si care
trebuie sa-si aiba absolut complet a priori izvorul lor ~i cu acestea
totodata autoritatea lor imperativa: de a nu astepta nimie de la inclinatia
omului, ci totul de la puterea suprema a legii ~i de la respectul cuvenit
ei, sau, in caz contrar, de a condamna pe om la dispret ~i oroare de sine
insusi,
Astfel, tot ce este empiric ~i se adauga la principiul moralitatii nu
numai ca este inutil, ci este daunator in eel mai inalt grad puritatii
moravurilor; valoarea adevarata si inapreciabila a unei vointe absolut
bune consta tocmai in aceea ca principiul actiunii sa fie independent de
toate influentele unor motive contingente pe care numai exeperienta le
poate pune la indemana. Contra acestei nepasari sau chiar a acestui mod
josnie de a gandi, care consta in a cauta principiul purtarii printre motive
si legi empirice, trebuie sa se avertizeze cat mai mull ~i cat mai des, caci
ratiunea umaria, obosita, se culca bucuroasa pe 0 ureche si in visurile
235

 IMMANUEL KANT
ei, inselata de du1ciiluzii (care 0 fac ca in locul Iunonei sa imbratiseze
un nor), substituie rnoralitatii un bastard carpacit din membre de origine
cu totul eterogena ~i care se aseamana cu tot ce vrem sa vedem in el,
numai cu virtutea nu , pentru acela care a vazut 0 data adevarata ei
infatisare *.
Intrebarea care se pune este deci aceasta: exista 0 lege necesara
pentru toete tiintele uuionele de a judeca actiunile lor totdeauna potrivit
unor astfel de maxime, despre care ele insele sa poata voi sa serveasca
drept legi universale? Daca exista 0 astfel de lege, ea trebuie sa fie
legata deja (cu totul a prion) cu conceptul vointei unei fiinte rationale in
genere. Dar pentru a descoperi aceasta legatura, trebuie sa facem, oricat
de mult ne-am impotrivi, un pas in afara, adica spre metafizica, intr-un
domeniu al ei care este diferit de eel al filosofiei speculative, adica in
metafizica moravurilor. Intr-o filosofie practica, unde pentru noi nu e
yorba sa adoptam principii despre ceea ce se intampla, ci legi despre
ceea ce trebuie (sol1) sii sc intfimple, chiar dad nu se intampla niciodata,
adica legi obiectiv practice, nu avem nevoie sa cercetam cauzele pentru
care ne place sau ne displace ceva, in ce difera placerea simplei senzatii
fata de gust si dad acesta difera de 0 placere universala a ratiunii, pe
ce se intemeiaza sentimentul de placere si neplacere, si cum din acest
sentiment se nasc pofte si inclinatii, iar din acestea, cu ajutorul ratiunii,
se nasc maxime; caci toate aceste cercetari apartin unei stiinte empirice
despre suflet, care ar forma a doua parte a stiintei naturii, daca 0
consideram ca 0 filosofie a naturii, intrucat e intemeiata pe legi
empiiice. Aici tnsa este yorba de legea obiectiv practica, prin urmare
de raportul unei vointe cu sine insa~i, intrucat aceasta vointa se deter­
mina numai prin ratiune , deoarece tot ce se refera la empiric dispare de
la sine, fiindca, dad rstiunee, ea insii~i, deterrnina purtarea (a carei
posibilitate vrem tocmai s-o cercetam acum), ea trebuie s-o faca in mod
necesar a priori.
Vointa este conceputa ca 0 facultate de a se determina pe sine
insa~i la actiune in conformitate cu reprezenterce unor anumite legi. Si
• A privi virtutea in adevarata ei tnfatisare nu inseamna altceva dedit a expune
moralitatea degajata de oriee amestec al scnsibilitatti ~i de orice podoaba falsa pe care i-o
pot conferi rasplata ~i iubirea de sine. Oit de mull intuneca ea atunci tot ee apare
inciintator la inclina[ie, poate observa u~or fieeare cu ajutorul celei mai mici incercari a
f'd[iunii lui, daca aceasta nu ~i-a pierdut cu totul facultatea de abstractizare.
236
INTEMEIEREA MET ARZICII MORA VURILOR
o astfel de facultate nu poate fi gasita decat la fiinte rationale. Dar ceea
ce serveste vointei ca principiu obiectiv al determinarii de sine este
scopul, ~i acest scop, daca e dat numai de ratiune, trebuie sa fie valabil
deopotriva pentru toate fiintele rationale. Dimpotriva, ceea ce nu
contine decat principiul actiunii, al carui efect este scop, se numeste
mijloe. Principiul subiectiv al ravnirii este mobilul, principiul obiectiv
al volitiei este motivul; de aici diferenta dintre scopurile subiective, care
se interneiaza pe mobiluri, si scopurile obiective, care se raporteaza la
motive valabile pentru orice fiinta rationala. Principiile practice sunt
Iotmele, cand fac abstractie de orice scopuri subiective, dar ele sunt
msteriele, cand pun actiunilor ca principiu scopuri subiective , prin
urmare, anumite mobiluri. Scopurile pe care si Ie propune 0 fiinta
rationala, dupa bunul plac, ca eiecte ale actiunii ei (scopuri materiale)
sunt toate numai relative; caci ceea ce le da valoare este numai raportul
lor cu 0 stare particulara a facultatii de a ravni; de aceea ele nu pot pune
la indemana principii universale pentru orice fiinte rationale si nici
principii universale si necesare pentru orice volitie, adica legi practice.
Toate aceste scopuri relative nu sunt asadar decat baza pentru
imperative ipotetice.
Dar sa admitem d ar exista ceva a ciirui existenfii prin ea insii~i sa
aiba 0 valoare absoluta, si care ca scop in sine31 sa poata deveni baza
anumitor legi; atunci in e1 si numai in el ar putea sa rezide principiul
unui imperativ categoric posibil, adica al unei legi practice.
Acum eu spun: omul si in genere orice fiinta rationala existii ca
scop in sine, nu numai ca mijloc, de care 0 vointa sau alta sa se
foloseasca dupa bunul ei plac, ci in toate actiunile lui, atat in cele care-l
privesc pe el insusi cat ~i in cele care au in vedere alte fiinte rationale,
omul trebuie considerat totdeauna in ecelasi timp ea scop. Toate
obiectele inclinatiilor nu au decat 0 valoare conditionata; caci daca n-ar
fi inclinatiile si trebuintele intemeiate pe ele, obiectul lor ar fi fara
valoare. Dar inclinatiile insele, ca izvoare ale trebuintei, au atat de putin
o valoare absoluta pentru a le dori in ele insele, tncat dorinta generala a
oricarei fiinte rationale trebuie sa fie mai curand aceea de a se elibera cu
totul de ele. Deci valoarea tuturor obiectelor pe care Ie putem dobandi
prin actiunea noastra este totdeauna conditionata, Fiintele a carer
existenta nu este intemeiata pe vointa noastra, ci pe natura, au totu~i,
daca sunt fiinte ma ratiune, numai 0 valoare relativa, ca mijloc, ~i de
237
 IMMANUEL KANT
aceea se numesc lucnui, pe cand fiintele rationale se numesc petsosne,
fiindca natura lor Ie distinge deja ca scopuri In sine, adica ca ceva ce nu
este ingaduit sa fie folosit numai ca rnijloc, prin urmare ingradeste orice
bun-plac (si este un obiect de respect). Aceste fiinte rationale nu sunt
deci numai scopuri subiective, a carer existenta are 0 valoare pentru noi
ca efect al actiunii noastre, ci sunt scopuri obiective, adica lucruri a
caror existenta In ea Insa~i este un scop, si anume un astfel de scop
caruia nu i se poate substitui nici un alt scop, pentru care el ar trebui sa
serveasca numai ca rnijloc, fiindca lara acesta nu s-ar putea gasi nicaieri
nirnic de valoare absolutii; iar daca orice valoare ar fi conditionata, prin
urmare contingenta, nu s-ar putea gasi pentru ratiune nici un principiu
practic suveran.
Daca exista deci un principiu practic suveran si, In ce priveste
vointa orneneasca, daca exista un imperativ categoric, el trebuie sa fie
un astfel de principiu incat din reprezentarea a ceea ce este In mod
necesar scop pentru oricine, fiindca este scop in sine, sa constituie un
principiu obiectiv al vointei , prin urmare care poate servi ca lege
practica universala. Fundarnentul acestui principiu este: natura raponala
exista ca scop in sine. Astfel isi reprezinta omul in mod necesar propria
lui existenta ~i In acest sens el este un principiu subiectiv al actiunilor
omenesti. Dar la fel isi reprezinta ~i orice alta fiinta rationala existenta
ei In vittutea aceluiasi principiu rational care e valabil si pentru mine';
deci el este In acelasi timp un principiu obiectiv, din care, ca dintr-un
principiu practic suveran, trebuie sa poata fi deduse toate legile vointei.
Imperativul practic va fi deci urmatorul: acponeaza astfel ca sa tolosesti
umanitatea atat in persoana ta, cat ~i in persoana oricui altuia totdeauna
in ecelssi timp ca scop, iar niciodstii numai ca mijloc. Sa vedem daca
aceasta formula se poate aplica.
Mai inttti, conform conceptului datoriei necesare fata de sine
insusi, acela care .este obsedat de gandul sinuciderii se va intreba daca
actiunea lui poate coexista cu Ideea de umanitate ca scop in sine. Daca,
pentru a scapa de 0 stare dificila, se distruge pe sine insusi, el se serveste
de 0 persoana numai ca de un mijloc pentru conservarea unei stari
suportabile pana la sfarsitul vietii. Dar omul nu este un lucru, prin
urmare nu este ceva care sa poata fi folosit numai ca rnijloc, ci trebuie
• Stabilesc aceasta judecata aici ca postulat. Temeiurile pe care se sprijina se gasesc
in ultima sectiune.
238
fNTEMEIEREA METAFlZICII MORA VURILOR
sa fie considerat In toate actiunile lui totdeauna ca scop In sine. Eu nu
pot deci dispune cu nirnic de omul din persoana mea, sa-l mutilez, sa-l
ruinez, sa-l ucid. (Pentru a evita orice neintelegere, acest principiu ar
trebui sa fie determinat mai indeaproape , de exemplu In cazul in care,
pentru a-mi salva viata, consimt sa mi se faca 0 amputare, In cazul in
care, perttru a-mi conserva viata, 0 expun primejdiei; tree aici peste
aceasta deterrninare, caci ea apartine moralei propriu-zise.)
Al doilea, In ce priveste datoria necesara sau obligatorie fa!a de
altii , cel ce are de gand sa faca altora 0 promisiune mincinoasa va
intelege imediat ca el vrea sa se serveasca de un alt om numai ca mijloc.
ca si cand acest om nu ar contine In acelasi timp In el insusi un scop In
sine. Caci acela pe care vreau sa-l folosesc printr-o astfel de prornisiune
pentru intentiile mele nu poate In nici un caz sa fie de acord cu modul
meu de a proceda fa!a de el si deci sa con tina el insusi scopul acestei
actiuni. Mai izbitoare este aceasta violare a principiului umanitatii la
alti oameni, daca luam exemple de atentate contra libertatii si pro­
prietatii altora. Caci aici este elar ca eel ce calca drepturile oamenilor
intentioneaza sa se serveasca de persoana altora numai ca mijloc, fara a
considera ca ei trebuie sa fie respectati ca fiinte rationale totdeauna In
acelasi timp ca scopuri, deci ca trebuie sa poata contine In ele si scopul
aceleiasi actiuni".
Al tteiles, cu privire la datoria intamplatoare (meritorie) fa!a de
sine insusi , nu este suficient ca actiunea sa nu fie In contradictie cu
umanitatea din persoana noastra ca scop In sine, ea trebuie sa ~i fie de
acord cu aceasta. Dar In umanitate exista dispozitii pentru 0 mai mare
perfectiune , care apartin scopului naturii cu privire la umanitate In
subiectul nostru. Neglijandu-le, noi putem respecta lara indoiala datoria
de a conserva umanitatea ca scop In sine, dar nu pe aceea de a dezvolta
realizarea acestui scop.
, sit riu ne imaginam ca aici trivialul quod tibi non vis fieri etc.32 poate servi ca
directiva sau ca principiu. Caci acest precept nu este dedus dedit din preceptul nostru, ~i
inca cu diferite restrictii; el nu poate fi 0 lege universala, caci nu conrine principiul
datoriilor falil de sine, nici al datoriilor de iubire fala de altii (caci multi ar fi bucurosi de
acord ca altii sa nu Ie faca bine, cu conditia de a fi ei scutiti sa faca bine altora); in sfarsit,
el nu contine nici principiul datoriilor de justitie fala de altii, caci criminalul ar argumenta
in virtutea acestui principiu contra judecatorilor care-I pedepsesc etc.
239

 IMMANUEL KANT
Al pstrulee, cu privire la datoria meritorie fata de altii, noi stim ca
scopul natural pe care-I au toti oamenii este fericirea lor proprie.
Umanitatea ar putea desigur subzista daca nimeni nu ar contribui la
fericirea altuia, cu conditia de a nu sustrage acestei fericiri nimic in mod
intentionat; dar daca fiecare nu s-ar stradui, pe cat poate, sa promoveze
si scopurile altora, acordul unei astfel de purtari cu umanitatea ca scop
in sine nu ar fi totusi decat negativ ~i nu pozitiv. Caci daca subiectul
este scop in sine, scopurile lui trebuie sa fie totodata, pe cat este posibil,
si scopurile mele, daca vreau ca reprezentarea acestei finalitati sa
dobandeasca in mine toata eficacitatea.
Acest principiu al umanitatii si al oricarei naturi rationale in genere
ca scop in sine (conditia suprema care limiteaza libertatea actiunilor
fiecarui om) nu e imprumutat din experienta: mai intai , din cauza
universalitatii lui, deoarece priveste toate fiintele rationale in genere,
lucru pe care nici 0 experienta nu este capabila sa-l legitimeze; In al
doilea rand, fiindca umanitatea nu este reprezentata in acest principiu
ca scop al oamenilor (subiectiv), adica ca obiect pe care ni-l propunem
singuri intr-adevar ca scop, ci ca scop obiectiv pe care, orice scopuri
particulare am avea, ni-l reprezentam ca lege, suprema conditie care
limiteaza toate scopurile subiective, prin urmare trebuie sa derive din
ratiunea pura, Caci principiul oricarei legislatii practice rezida obiectiv
in regula ~i forma universalitatii, care 0 face apta sa fie 0 lege (In orice
caz lege a naturii conform primului principiu), iar subiectiv rezida in
scop; dar subiectul tuturor scopurilor este orice fiinta rationala ca scop
in sine (conform celui de-al doilea principiu). De aici rezulta eel de-al
treilea principiu practic al vointei ca conditie suprema a acordului ei cu
ratiunea practica universala, Ideea voituei oricsrei tiiiue rationale ca
voin!a universallegislatoare.
Potrivit acestui principiu sunt respinse toate maximele care nu pot
exista impreuna cu propria legislatie universala a vointei, Vointa nu este
deci numai supusa legii, ci este supusa astfel ca sa trebuiasca a fi
considerata si ca legislatoare, si tocmai din aceasta cauza abia ca supusa
legii (a carei autoare se poate considera ea insasi).
Imperativele, a~a cum le-am prezentat mai sus, anume acela al
legalitatii actiunilor similare in general unei ordini naturale sau acela al
privilegiului finalita!ii fiintelor rationale considerate in sine, excIudeau
din demnitatea lor poruncitoare orice amestec al unui interes ca mobil,
240
,-....
INTEMEIEREA MET AFIZICII MORAVURILOR
tocmai prin faptul ca erau reprezentate drept categorice; dar ele nu au
fost recunoscute ca fiind categorice, dedit deoarece trebuia sa admitem
asa ceva, daca voiam sa explicam conceptul de datorie. Dar ca ar exista
judecati practice care ar porunci categoric, nu s-ar putea demonstra in
genere, cu atat mai putin in aceasta sectiune; totusi un lucru s-ar fi putut
face, anume: sa se fi indicat, In imperativul insusi, cu ajutorul vreunei
determinari pe care el 0 cuprinde, principiul renuntarii la orice interes in
volitia care se supune datoriei, facand din acest principiu semnul
distinctiv specific al imperativului categoric de eel ipotetic. Acest lucru
se intampla in a treia formula de fata a principiului, adica a Ideii vointei
oricarei fiinte rationale conceputa ca voin!a universallegislatoare.
Caci daca concepem 0 astfel de vointa, atunci, desi este posibil ca
o vointa care este subordonatii legilor st: fie legata de aceste legi si prin
vreun interes, totusi este imposibil ca 0 vointa care este ea insasi suprem
legislatoare sa depinda de un interes oarecare; caci 0 astfel de vointa
dependenta ar avea ea insasi inca nevoie de 0 alta lege care ar ingradi
interesul egoismului ei, impunandu-i conditia de a avea valabiliatea unei
legi universale.
Astfel, principiul ia virtutea caruia orice vointa omeneasca apare
ca intemeind prin toate maximele ei 0 legislatie univcrselii" , daca de
altminteri justetea lui ar fi stabilita, ar conveni foarte bine imperativului
categoric, In sensul ca tocmai din cauza Ideii unei legislatii universale
nu se intemeiaza pe nici un interes ~i ca deci, dintre toate imperativele
posibile, el singur poate fi neconditionst; sau si mai bine-zis inca,
inversand judecata, vom spune: daca exista un imperativ categoric
(adica 0 lege pentru orice vointa a unei fiinte rationale), el nu poate
porunci decat de a face totul potrivit maximei vointei sale, care ar putea
sa se ia totodata pe ea Insasi , intrucat este legislatoare universala, ca
obiect; caci numai atunci principiul practic si imperativul caruia vointa
i se supune sunt neconditionate, fiindca nu pot avea nici un interes ca
fundament.
Daca aruncam acum 0 privire retrospectiva asupra tuturor
straduintelor care au fost intreprinse pana acum pentru a descoperi
principiul moralitatii , nu ne vom mira de ce toate au trebuit sa dea gres.
• Ma pot dispensa sa aduc exemple pentru explicarea acestui principiu, caci acelea
care au explicat mai intJii imperativuI categoric si formula lui pot servi aici toate In acelasi
scop.
241
 IMMANUEL KANT
Se vedea ca omul este legat de legi prin datoria lui, dar nimanui nu-i
trecea prin gand ca el nu este supus de cat propriei lui legisletii, ca
aceasta legislatie este totusi universelii si ca el nu este obligat sa
actioneze decat conform vointei lui proprii, care insa, potrivit scopului
ei natural, este universal legislatoarer Caci, daca ne-am margini sa-l
concepem ca fiind supus unei 1egi (fie ea oricare), aceasta lege trebuia
sa includa un interes oarecare care sa-l stimuleze sau sa-l constranga,
fiindca nu provenea ca lege din vointa lui, ci vointa era constransa de
a1tceva sa actioneze conform legii intr-un mod anumit. Aceasta
concluzie, cu totul neccsara, facea insa ca toata munca de a gasi un
principiu suprem al datoriei sa fie iremediabil pierduta. Caci nu se
dobandea niciodata datoria, ci necesitatea de a actiona dintr-un anumit
interes. Acesta putea fi un interes personal sau unul strain. Dar atunci
imperativul trebuia sa fie totdeauna conditionat ~i nu putea servi ca
porunca morala. Voi numi deci acest principiu - principiu al
autonomiei vointei, in opozitie cu oricare altul, pe care deaceea il tree
la eterotiomie.
Conceptul oricarei fiinte rationale care trebuie sa se considere ca
universallegislatoare prin toate maximele vointei ei, pentru a se judeca
pe sine msasi ~i actiunile ei din acest punct de vedere, duce la un foarte
fecund concept dependent de el, anume la acela al unui imperiu a1
scopuri1or.
Dar prin imperiu inteleg unirea sistematica a unor fiintc rationale
diferite prin legi comune. Cum legile determina scopurile in ce priveste
valabilitatea lor universala, atunci, daca se face abstractie de diferenta
personala a fiintelor rationale, precum si de orice continut al scopurilor
lor particulare, se va putea concepe 0 totalitate a tuturor scopurilor (atat
a Iiintelor rationale concepute ca scopuri in sine, cat ~i a scopurilor
proprii pe care fiecare ~i Ie poate propune), in legatura sistematica, adica
un imperiu al scopurilor, ceea ce, dupa principile de mai sus, este
posibil.
Caci fiintele rationale sunt supuse, toate, legii conform careia
fiecare dintre ele trebuie sa nu trateze niciodeti; persoana lor ~i pe aceea
a tuturor celorlalte numai ca mij1oc, ci totdeauna in ecelesi limp ca scop
in sine. Iar prin aceasta se produce 0 unire sistematica a fiintelor
rationale prin legi obiective comune, adica un imperiu care, fiindca
aceste legi au ca obiect tocmai relatia acestor fiinte intre ele ca scopuri
242
INTEMEIEREA MET AFIZICII MORAVURILOR
si mijloace, poate fi numit un imperiu al scopurilor (care nu este desigur
decat un ideal).
o fiinta rationala apartine ca membra imperiului scopurilor, daca,
desi e universallegislatoare in el, este si ea insa~i supusa acestor legi. Ea
Ii apartine ca conduciitosre, daca, ca 1egislatoare, nu este supusa nici
unei vointe straine.
Fiinta rational a trebuie sa se considere totdeauna ca legislatoare
intr-un imperiu al scopurilor care este posibil prin libertatea vcintei ,
aceasta figurand fie ca membra, fie ca conducatoare. Locul din urma
nu-l poate insa revendica numai prin maxima vointei ei, ci numai atunci
cand ea este 0 fiinta absolut [ndependcnta, fara trebuinte si fara nimic
care sa-i limiteze capacitatea de a actiona conform vointei.
Moralitatea consta deci in relatia tuturor actiunilor cu legislatia,
numai prin care este posibil un imperiu al scopurilor. Dar aceasta
legislatie trebuie sa se gaseasca in orice fiinta rationala si trebuie sa
poata izvori din vointa ei , al carei principiu este deci urmatorul: sa nu
actionam decat conform maximei care sa poata fi inaltata la rangul de
lege universals, si deci numai astfel incat voin!a, prin maxima ei, sa se
poeu considers pc sine tnsssi totodata ca universa11egis1atoare. Dad!
maxi mele, prin natura lor, nu sunt de acord deja in mod necesar cu acest
principiu obiectiv al fiintelor rationale ca universallegislatoare, atunci
necesitatea de a actiona potrivit acelui principiu se numeste constran­
gere practica, adica datorie. In imperiul scopurilor, datoria nu revine
conducatorului, ci revine, desigur, fiecarui membru, ~i anume tuturor
in aceeasi masura.
Necesitatea practica de a actiona potrivit acestui principiu, adica
datoria, nu se intemeiaza deloc pe sentimente, impulsuri si inclinatii, ci
numai pe raportul fiintelor rationale intre ele, in care vointa unei fiinte
rationale trebuie considerata totdeauna in acelasi timp ca 1egis1atoare,
fiindca altfel ea nu s-ar putea concepe ca scop in sine. Ratiunea
raporteaza deci orice maxima a vointei ca universallegislatoare la orice
alta vointa, precum si la orice alta actiune fata de sine insa~i, ~i aceasta
nu in virtutea unui alt motiv practic sau a unui avantaj viitor, ci in
virtutea Ideii demnitatii unei fiinte rationale care nu asculta de alta lege
decat de aceea pe care si-o da in acelasi timp ea insa~i.
In imperiul scopurilor totul are un pre! sau 0 demnitate. In locul a
ceea ce are un pret poate fi pus ~i altceva ca echivelent; dirnpotriva, ceea
243
 IMMANUEL KANT
ce este mai presus de orice pret, prin urmare nu ingaduie nici un
echivalent, are 0 demnitate.
Ceea ce se refera la inclinatiile ~i trebuintele omenesti generale are
un pre! de pia!a; ceea ce, chiar fara a presupune 0 trebuinta, este
conform unui anurnit gust, adica unei satisfactii produsa de simplul joe
fara scop al facultatilor noastre sufletesti, are un pre! de afec!iune3 3 ; iar
ceea ce constituie conditia in care, numai, ceva poate sa fie scop in sine,
nu are numai 0 valoare relativa, adica un pret, ci 0 valoare intrinseca,
adica demnitate.
Moralitatea este conditia care singura poate face ca 0 fiinta
rational a sa fie scop in sine, fiindca numai prin ea este posibil ca 0 fiinta
rational a sa fie membra legislatoare in imperiul scopurilor. Astfel,
moralitatea ~i umanitatea, intrucat aceasta din urma este capabila de
moralitate, sunt singurele care au demnitate. Abilitatea ~i sarguinta in
munca au un pret de piata; agerimea mintii , imaginatia vie si buna
dispozitie au un pret de afectiune; dimpotriva, fidelitatea in promisiuni,
bunavointa interneiata pe principii (nu din instinct) au a valoare
intrinseca. Nici natura ~i nici arta nu contin nimic care le-ar putea
inlocui lipsa, caci valoarea lor nu consta in efecte1e care rezulta din ele,
in avantajul si folosul pe care le produc, ci in simtaminte , adica in
maximele vointei, care, in acest fel, sunt gata a se manifesta in actiuni,
chiar daca sucesul nu le-ar favoriza. Aceste actiuni nici nu au nevoie de
o recomandare din partea vreunei dispozitii subiective sau a unui gust
de a Ie privi cu favoare ~i placere nemjilocita, nu au nevoie de 0
inclinatie sau de un sentiment nemijlocit pentru a fi implinite , ele
reprezinta vointa care le savarseste ca obiect al unui respect nemjilocit;
nu se cere decat ratiune pentru a le impune vointei, nu de a le obtine de
la ea pe furis ~i ilicit, ceea ce, cand este yorba de datorii, ar fi si fara
aceasta 0 contradictie. Aceasta apreciere ne face deci sa cunoastem
valoarea unui astfel de mod de gandire ca dernnitate si 0 situeaza infinit
mai presus de orice pret, Ea nu poate fi pusa in balanta si nu poate fi
comparata cu ceva ce are un pret, fara a-i stirbi oarecum sfintenia.
Si ce autorizeaza intentia buna din punct de vedere moral sau
virtutea sa ridice pretentii atat de marl? Nirnic mai putin decat dreptul
pe care ea il da fiintei rationale de a participa la legisleti« universslii ~i
o face astfel capabila sa fie membra a unui imperiu posibil al scopurilor,
la care era destinata prin natura sa proprie ca scop in sine si, tocmai din
244
INTEMEIEREA MET AFIZICII MORA VURILOR
aceasta cauza, ca legislatoare in imperiul scopurilor, libera fata de toate
legi1e naturii, supunandu-se numai acelora pe care si Ie da ea insa~i ~i
potrivit carora maximele ei pot apartine unei legislatii universale (careia
ea insa~i i se supune in acelasi timp). Caci nirnic nu are 0 valoare decat
aceea pe care i-o confera legea. Dar legislatia insasi , care deterrnina
orice valoare, trebuie sa aiba, tocmai din acesta cauza, 0 demnitate,
adica 0 valoare neconditionata, incomparabila, pentru care numai
cuvantul respect da expresia cuvenita aprecierii pe care 0 fiinta rationals
trebuie s-o faca asupra ei. Autonomia este deci principiul demnitatii
naturii omenesti si al oricarei naturi rationale.
Cele trei moduri de a reprezenta principiul moralitatii pe care
le-am expus mai sus nu sunt in fond decat tot atatea formule ale unei
aceleiasi legi, fiecare din ele cuprinzand in ea, prin ea insa~i, pe celelalte
doua. Totusi intre aceste formule este 0 diferenta care e mai curand
subiectiv decat obiectiv practica si care consta in a apropia tot mai mult
o Idee a ratiuni de 0 intuitie (potrivit unei anumite analogii) si , prin
aceasta, de sentiment. Toate maximele au:
1) 0 forma, care consta in universalitate, si in acest caz formula
imperativului moral se exprima astfel: maximele trebuie sa fie alese
astfel ca si cand ar trebui sa fie valabile ca legi universale ale naturii;
2) 0 maxima, adica un scop, ~i in acest caz formula spune: fiinta
rationala, ca scop prin natura ei, prin urmare ca scop in sine, trebuie sa
serveasca oricarei maxime ca 0 conditie care ingradeste toate scopurile
numai relative si arbitrare;
3) 0 determinare completii a tuturor maximelor care se exprima
prin aceasta formula, anume: toate maximele care provin din propria
noastra legislatie trebuie sa se acorde cu un imperiu posibil al
scopurilor, conceput ca un imperiu al naturii". Noi procedam aici
oarecum potrivit categoriilor unitiitii formei vointei (a universalitatii
acestei vointe), a plutslituii materiei (a obiectelor, adica a scopurilor) si
a totalitatii sistemului acestor scopuri. Dar e mai bine daca in aprecierea
morala procedam totdeauna dupa metoda severa si punem la baza
• Teologia considera natura ca un imperiu al scopurilor, moral a considera un
imperiu posibil al scopurilor ca un imperiu al naturii. In teologie imperiul scopurilor este
() Idee teoretica pentru explicarea a ceea ce este. In morula el este 0 Idee practica, pentru
a realiza ceea ce nu exista, dar poate deveni real prin purtarea noastra, ~i anume tocmai
conform acestei Idei,
245
/'
 IMMANUEL KANT
formula universala a imperativului categoric: ectioneeze confonn
maximei care se poate transfonna ea insii# totodatii in lege universslii.
Dar dad vrem sa procuram toto data acces legii in inimile noastre,
atunci e foarte util sa facem ca una si aceeasi actiune sa tread prin cele
trei concepte amintite si s-o apropiem astfel, pe cat se po ate face, de
intuitie,
Acum putem sfarsi cu conceptul de la care am plecat la inceput,
anume cu conceptul unei vointe neconditionat bune. Abso1ut bunii este
vointa care nu poate fi rea, prin urmare a carei maxima, dad este facuta
lege universala, nu se poate contrazice niciodata pe sine insa~i. Acest
principiu este deci si suprema ei lege: actioneaza totdeauna conform
acelei maxime pe care s-o poti voi totodata ca lege universala; aceasta
este singura conditie pentru ca 0 vointa sa nu poata cadea in contradictie
cu ea insasi, si un astfel de imperativ este categoric. Cum valabilitatea
vointei ca lege universal a pentru actiuni posibile are analogie cu
legatura universala a existentei lucrurilor conform legilor universale,
care sunt formalul naturii, imperativul categoric poate fi exprimat si
astfel: ectioneeze potrivit msximelot care pot sii-~i fie totodatiilor insele
obiect, ca 1egi universa1e ale naturii. Aceasta este deci formula unei
vointe absolut bune.
Natura rationala se distinge de toate celelalte prin faptul ca ea i~i
pune sie insa~i un scop. Acest scop ar fi materia oricarei vointe bune.
Cum pentru a concepe Ideea unei vointe absolut bune fara nici 0
conditie care s-o limiteze (a atingerii cutarui sau cutarui scop) trebuie
sa se faa abstractie de orice scop de realizat (care ar face ca orice vointa
sa fie numai relativ buna), atunci scopul va trebui sa fie aici nu ca unul
de realizat, ci ca un scop evsndu-si valoarea in el insusi, prin urmare
numai negativ, adica irnpotriva caruia nu trebuie sa actioneze niciodata,
care deci nu trebuie sa fie considerat niciodata numai ca mijloc, ci
totdeauna totodata ca scop in orice volitie. Dar acesta nu poate fi altceva
decat subiectul Insusi al tuturor scopurilor posibile , fiindca acest subiect
este totodata subiectul unei vointe posibile absolut bune; caci aceasta
vointa nu poate fi pusa fara contradictie in urma nici unui alt obiect.
Principiul: actioneaza in relatie cu orice fiinta rationala (cu tine insuti
si cu altii) astfel indit in maxima ta ea sa fie totodata valabila ca scop in
sine, este, prin urmare, in fond identica cu principiul: actioneaza
conform unei maxime care cuprinde totodata in sine propria ei
246
INTEMEIEREA MET AFIZICII MORA VURILOR
valabilitate universala pentru orice fiinta rationala. Caci a spune ca in
folosirea mijloacelor pentru realizarea oricarui scop eu trebuie sa
subordonez maxima mea conditiei universalitatii ei ca lege pentru orice
subiect este totuna cu a spune: subiectul scopurilor, adica fiinta rationala
insa~i, nu trebuie considerata niciodata numai ca mijloc, ci ca 0 conditie
suprema care limiteaza folosirea tuturor mijloacelor, adica trebuie sa
si-l propuna totdeauna in acelasi timp ca scop, in toate maximele
actiunilor.
De aici rezulta incontestabil ca orice fiinta rationala ca scop in sine
trebuie sa se poata considera, cu privire la toate legile carora Ie poate fi
supusa, in acelasi timp ca universallegislatoare, fiindca tocmai aceasta
aptitudine a maximelor ei de a constitui 0 legislatie universal a0 distinge
ca scop in sine. Rezulta, de asemenea, de aici ca demnitatea acestei
fiinte (prerogativa), care 0 inalta deasupra tuturor fiintelor simple ale
naturii, are ca rezultat necesitatea de a-si lua maximele totdeauna din
punctul de vedere al ei insa~i, dar totodata ~i din acela al oricarei fiinte
rationale conceputa ca fiinta legislatoare (care din aceasta cauza se ~i
numesc persoane). Si in acest fel este posibila 0 lume de fiinte rationale
(mundus intelligibilis) ca un imperiu al scopurilor, si anume datorita
legislatiei proprii a tuturor persoanelor care sunt membre. Prin urmare,
orice fiinta rationala trebui sa actioneze astfel ca si cand ea ar fi, prin
maximele ei, totdeauna un membru legislator in imperiul universal al
scopurilor. Principiul formal al acestor maxime este: actioneaza astfel
ca ~i cand maxima ta ar trebuie sa serveasca in acelasi timp ca lege
universala (a tuturor Iiintelor rationale). Un imperiu al scopurilor nu
este deci posibil decat in analogie cu un imperiu al naturii, dar primul
numai conform maximelor, conform adica regulilor pe care si Ie impune
el insusi , eel de-al doilea numai conform legilor unor cauze care
actioneaza fiind constranse din afara. Cu toate acestea, noi dam si
ansamblului naturii, desi e considerata totusi ca masina, numele de
imperiu al naturii, pentru ca se refera la fiinte rationale ca scopuri ale
ei. Un astfel de imperiu al scopurilor ar putea fi realizat prin maxime, a
carer regula imperativul categoric 0 prescrie tuturor fiintelor rationale,
cu conditia ca ele sa fie universal unnate. Dar desi fiinta rationala nu
poate spera ca toate celelalte sa fie fidele acestei maxime, chiar dad ea
insasi ar urma-o punctual, nici ca imperiul naturii, cu ordinea finalista
care domneste in el, sa se puna in armonie cu ea, pentru a realiza un
247
,,/
 INTEMEIEREA METAFIZICII MORAVURILOR
IMMANUEL KANT

Caci, desigur, ea poseda maretie nu intrucat e supusiilegii morale, ci 0

imperiu al scopurilor, pe care ea I-ar face posibil si al carui demn poseda intrucat, cu privire la aceasta lege, ea este In acelasi timp
membru ar fi, adica va favoriza fericirea pe care 0 asteapta totusi aceasta legislatoare ~i numai din aceasta cauza i'i este supusa. Si am ararat, de
lege: actioneaza conform maximelor unui membru universal legislator asemenea, mai sus cum niei teama, nici inclinatia, ci exclusiv respectul
pentru un imperiu numai po sibil al scopurilor, ramane in deplina
pentru lege este acel mobil care poate da actiunii 0 valoare morala.
vigoare, fiindca porunceste categoric. ~i tocmai In aceasta consta
Vointa noastra proprie, admitand ca nu ar actiona decat cu conditia de
paradoxul: eli numai demnitatea umanitatii considerata ca natura
a se supune unei legislatii universale care este posibila datorita
rationala, independent de un alt scop de realizat sau avantaj, prin urmare
maximelor ei, aceasta vointa, posibila pentru noi ca Idee, este adevaratul
respectul pentru 0 simpla Idee trebuic sa serveasca totusi vointei ca
obiect al respectului, si demnitatea umanitatii consta tocmai in aceasta
precept inflexibil si eli tocmai In aceasta independenta a maximei de
orice astfel de mobiluri consta maretia ei, care face ca orice subiect aptitudine de a fi universallegislatoare, desi cu conditia de a se supune
rational sa fie demn de a deveni membru legislator i'n imperiul In acelasi timp ea i'nsa~i acestei legislatii,
scopurilor; caci astfel el ar trebui sa fie gandit ca supus numai legii
naturale a trebuintelor lui. Chiar daca am gandi atat imperiul naturii cat
si imperiul scopurilor unite sub 0 conducere suprema, si prin aceasta
imperiul scopurilor nu ar mai ramane simpla Idee ci ar dobandi realitate
adevarata, Ideea ar dobandi desigur un mobil puternic, dar niciodata 0 AUTONOMIA VOJNTEI

argumentare a valorii ei intrinseci; caci, cu toate acestea, chiar acest

ca principiu suprem a1 moralitatii

legislator unie ilimitat ar trebui sa fie reprezentat totdeauna asa cum

judeca el valoarea fiintelor rationale potrivit purtarii lor dezinteresate,
prescrisa lor insele numai in virtutea acestei Idei, Esenta lucrurilor nu se
modifica sub influenta conditiilor lor externe; si, daca facem abstractie
de aceste raporturi din urma, ceea ce constituie exclusiv valoarea
absoluta a omului trebuie sa constituie criteriul judecatii si asupra lui
de catre oricine, fie chiar de catre fiinta suprema. Moralitatea este deci
raportul actiunilor cu autonomia vointei, adica cu 0 legislatie universala"
posibila prin maxime. Actiunea care poate exista impreuna cu
autonomia vointei este pettnisii; aceea care nu e de acord cu ea, este
interzisa. Vointa, ale carei maxime sunt necesar de acord cu legile
autonomiei, este 0 vointa sffintii, absolut buna. Dependenta unei vointe
care nu e absolut buna de principiul autonomiei (constrangerea morala)
este obligstie. Obligatia nu poate fi deci aplicata unei fiinte sfinte.
Necesitatea obiectiva a unei actiuni facute din obligatie se numeste
dstorie.
Din cele expuse pe scurt mai inainie, putem explica usor acum
cum se face ca, desi concepem prin conceptul de datorie 0 supunere fata
de lege, totusi prin aceasta ne reprezentam In acelasi timp 0 anumita
maretie si 0 demnitate la acea persoana care-si implineste toate datoriile.
248
Autonomia vointei este prcprietatea vointei prin care ea i'~i este ei
insa~i lege (independent de orice natura a obiectelor volitiei). Principiul
autonomiei este deci: de anu alege decat astfel inc at maxime1e alegerii
noastre sa fie incluse in aceeasi volitie totodata ca lege universala. Ca
aceasta regula practic este un imperativ, ca adica vointa oricarei fiinte
rationale este legata in mod necesar de 0 astfel de conditie, nu poate fi
demonstrat prin simpla descompunere a conceptelor cuprinse in el,
fiindca este 0 judecata sintetica; ar trebui sa depasim cunoasterea
obiectelelor si sa trecem la 0 critica a subiectului, adica a ratiunii pure
practice" cad aceasta judecata sintetica, care porunceste apodietic,
trebuie sa poata fi cunoscuta complet a priori; dar aceasta treaba nu
apartine sectiunii de fata. In schimb, prin simpla analiza a conceptelor
moralitatii se poate foarte bine demonstra ca principiul mai sus
mentionat al autonomiei este unicul principiu al moralei. Caci in modul
acesta se descopera ca principiul ei trebuie sa fie un imperativ categoric,
249
 IMMANUEL KANT
iar acesta nu porunceste nici mai mult nici mai putin de cat tocmai
aceasta autonomie.
ETERONOMIA VOINfEI
ca izvoral tuturor principiilor false ale moralitatii
Cand vointa i~i cauta legea care trebuie sa 0 determine in altceva
decat in aptitudinea maximelor care 0 fac pe ea insa~i legislatoare
universala, prin urmare cand, depasindu-se pe sine, cauta aceasta lege in
natura vreunuia din obiectele ei, se produce totdeauna eteronomie.
Atunci vointa nu-si mai da sic insasi legea, ci obiectul i-o da, in virtutea
raportului lui fata de ea. Acest raport, fie ca se bazeaza pe inclinatie sau
pe reprezentari ale ratiunii, face sa nu fie posibile decat imperative
ipotetice: eu trebuie sa fac ceva, Iiindcii vreau altceva. Dimpotriva,
imperativul moral, prin urmare categoric, spune: eu trebuie sa actionez
intr-un fel sau altul, desi nu voiam nimic altceva. De exemplu,
imperativul ipotetic spune: eu nu trebuie sa mint, daca vreau sa raman
respectat, iar imperativul moral spune: eu nu trebuie sa mint, chiar daca
acest lucru nu rni-ar aduce nici cea mai mica rusine.Tmperativul moral
trebuie deci sa faca abstractie de orice obiect, astfel incat acesta sa nu
aiba nici 0 influenta asupra vointei; ratiunea practica (vointa) nu trebuie
sa se limiteze numai la administrarea unui interes strain, ci trebuie sa-~i
dovedeasca dreptul de a fi considerata legislatoare suprema. Astfel, de
exemplu, eu trebuie sa caut a contribui la fericirea altuia, nu ca si cand
as avea vreun interes la existenta acestei fericiri (fie in virtutea unei
inclinatii nemijlocite, fie, indirect, in vederea satisfacerii unei placeri
oarecare conceputa de ratiune), ci numai fiindca maxima care exclude
aceasta fericire nu poate fi cuprinsa, ca lege universala, in una si aceeasi
vOlitie34.
250
...
fNTEMEIEREA METAFIZIClI MORAVURILOR
CLASIFICAREA
tuturor principiilor posibileale moralitatii dupa conceptul
fundamental al eteronomiei pe care I-am adoptat
Aici, ca pretutindeni in folosirea ei pura, dita vreme era lipsita de
critica, ratiunea omeneasca a incercat mai intai toate caile gresite
posibile, inainte de a reusi sa 0 gaseasca pe singura adevarata.
Toate principiile pe care Ie putem admite din acest punct de vedere
sunt sau empiiice sau rationale. Cele dinttii, care sunt derivate din
principiul fericirii, se bazeaza pe sentimentul fizic sau moral, cele din
urmii, care sunt derivate din principiul pedectiunii, se bazeaza sau pe
conceptul rational al acestei perfectiuni, considerat ca efect posibil al
vointei noastre, sau pe conceptul unei perfectiuni existand prin ea insa~i
(pe vointa lui Dumnezeu), ca 0 cauza determinanta a vointei noastre.
Principiile etnpirice nu sunt in genere apte pentru a intemeia legi
morale. Caci universaliatea cu care ele trebuie sa fie valabile pentru
orice fiinte rationale fara deosebire, necesitatea practica neconditionata
pe care le-o impune acea universalitate dispare, daca principiul ei e luat
din constitiuie peiticulsrii a nsturii umane sau din imprejurarile
contingente in care ea este pusa. Dar eel mai responsabil este principiul
Iericirii petsonsle, nu numai fiindca este fals si experienta contrazice
judecata ca bunastarea ar corespunde totdeauna bunei conduite, nici
numai fiindca nu contribuie cu nimic la intemeierea moralitatii, intrucat
e cu totul altceva de a-I face pe un om fericit decat de a-I face bun, si
pe cineva prudent si atent la interesele lui, decat de a-I face virtuos, ci
fiindca pune la baza moralitatii mobiluri care mai curand submineaza
si distrug toata maretia ei, intrucat pun in aceeasi categorie motivele
care indeamna la virtute cu acelea care indeamna la viciu si ne invatii
numai sa calculam mai bine , dar sterg cu totul deosebirea specified
dintre virtute ~i viciu. In ce priveste sentimentul moral, acest pretins
simt special" , el ramane mai aproape de moraIitae si de demnitatea ei
• Eu asociez principiul sentimentului moral cu acela al fericirii, fiindca orice interes
empiric, prin placerea pe care ne-o procura ceva , fie ca se tntarnpla nemijlocit ~i
independent de avantaje sau in vederea lor. promite sa adauge ceva la bunastarea noastra.
251

 IMMANUEL KANT
(desi a apela la el inseamna superficialitate, caci cei ce nu pot gtmdi cred
ea ies din incurcatura cu ajutorul siauirii chiar si acolo unde este yorba
numai de legi universale si desi sentimentele, care, prin natura lor, In
ce priveste gradul, sunt infinit diferite unele de alteIe, nu pot servi ca
criteriu egal al binelui si al raului, rara a mai considera ca cine judeca cu
ajutorul sentimentului lui nu po ate judeca valabil pentru altii). Dar
simtul Ii face virtutii onoarea de a-i atribui nemijlocit satisfactia ~i stima
pe care ea ni Ie inspira si nu-i spune oarecum In fata ea nu frumusetea
ei, ci interesul este ceea ce ne leaga de ea.
Dintre principiile rationale sau cauzele rationale ale moralitatii,
conceptul ontologie al petiectiuni (oricat de vid, oricat de nedeterminat,
prin urmare de inutilizabil este el pentru a descoperi In campul imens
al realitatii posibile suma cea mai mare de fericire care sa ni se
potriveasca noua, oricat are el, pentru a distinge realitatea de care este
yorba aici In mod specific de oricare alta, tendinta inevitabila de a se
invarti In cere si nu poate evita sa presupunem pe ascuns moralitatea pe
care trebuie s-o explice) este totusi preferabil conceptului teologic, care
deduce moralitatea dintr-o vointa divina infinit perfecta, nu numai din
cauza ca nu putem intui perfectiunea ei , ci 0 putem deduce numai din
conceptele noastre, intre care eel al moralitatii este eel mai insemnat, ci
pentru ca, daca nu 0 facem (precum, daca am face-o, am savar~i un cere
grosolan In explicatia noastra), singurul concept care ne mai ramane,
acela al vointei divine, pe care ne-o formam din proprietatile ambitiei ~i
ale setei de dominatie, asociate cu teribilele reprezentari ale puterii si
inversunarii, ne-ar conduce la un sistem al moravurilor care ar fi tocmai
opus moralitatii->.
Dar daca as fi constrans sa aleg intre conceptul de simt moral ~i
eel de perfectiune In genere (concepte care eel putin nu dauneaza
moralitatii, desi nu sunt deloc potrivite s-o sustina ca baza), m-as hotari
pentru eel din urma, fiindca eel putin el ia sensibilitatii dreptul de a
decide In problema moralitatii si 0 trimite In fata tribunalului ratiunii
pure, unde, desi nici aici nu hotaraste nimic, totusi el mentine , nefal­
sificata, Ideea nedeterminata (a unei vointe bune In sine) pana cand Ii
va fi posibila 0 mai precisa determinare a ei 36 .
Tot astfeI trebuie sa asociem cu Hutcheson principiul participarii Ia fericirea altura cu
acelasi simt moral adoptat de el.
252
INTEMEIEREA MET AFIZICII MORA VURILOR
De altfel, cred ca rna pot dispensa de 0 combatere mai amanuntita
a tuturor acestor sisteme. Aceasta combatere este atat de usoara, ea este
structurata probabil atat de bine chiar de aceia a caror profesiune Ie cere
ca ei sa se pronunte pentru una din aceste teorii (fiindca auditorii nu pot
suferi amanarea judecatii), Incat a mai insista asupra ei ar fi 0 munca
inutila. Ceea cene intereseaza Insa mai mult aici este sa stim ea aceste
sisteme nu stabilesc, In genere, ca prim principiu al rnoralitatii decat
eteronomie a vointei si , tocmai din aceasta cauza, I~i rateaza In mod
necesar scopul.
Pretutindeni acolo unde, pentru a prescrie vointei regula care s-o
determine, trebuie sa recurgem la un alt obiect ca baza a vointei, regula
nu este altceva decat eteronomie; imperativul este conditionat, anume:
dacii sau fiindeli vrem acest obiect, trebuie sa actionam intr-un fel sau
altul; prin urmare, el nu poate porunci niciodata moral, adica categoric.
Fie ea obiectul determina vointa cu ajutorul inclinatiei, cum e cazulla
sistemul fericirii personale, sau cu ajutorul ratiunii indreptate In genere
spre obiecte ale volitiei noastre posibile, ca In sistemul perfectiunii ,
vointa nu se deterrnina niciodata nemijlocit pe sine Insa~i prin
reprezentarea actiunii, ci numai prin mobilul pe care-l are efectul
prevazut al actiunii asupra vointei; eu trebuie sa fac ceva, pentru eli
vreau altceva, si aici trebuie sa fie pusa la baza in subiectul meu Inca
alta lege, In virtutea careia eu vreau In mod necesar acest altceva, iar
aceasta lege are nevoie la randul ei de un imperativ care sa limiteze
aceasta maxima. Caci daca impulsul pe care reprezentarea unui obiect
po sibil prin puterile noastre trebuie sa-l exercite.In virtutea constitutiei
naturale a subiectului, asupra vointei lui apartine naturii subiectului , fie
sensibilitatii (inclinatiei ~i gustului), fie intelectului ~i ratiunii lui, care,
In virtutea constitutiei particulare a naturii lor, se aplica cu placere la
un obiect, atunci natura ar da propriu-zis legea; care lege ca atare nu
numai ca nu ar putea fi cunoscuta si dovedita prin experienta, prin
urmare ar fi In sine cotingenta ~i incapabila de a funda 0 regula practica
apodictica, cum trebuie sa fie regula morala, ci nu ar fi niciodatii decfit
eteronomie a vointei; vointa nu-si da siesi legea, ci un impuls strain i-o
da ei, cu ajutorul unei naturi a subiectului care ar dispune-o sa-i sufere
actiunea.
Vointa absolut buna, al carei principiu trebuie sa fie un imperativ
categoric, va fi deci nedeterminata cu privire la toate obiectele, ~i nu va
253
 IMMANUEL KANT
cuprinde decat forma volitiei in genere, ~i anume ca autonomie, adica
aptitudiea maximei oricarei vointe bune de a se face pe sine insa~i lege
universala este ea insa~i singura lege pe care vointa oricarei fiinte
rationale si-o impune sie insasi, fara a-i pune ca baza vreun mobil si
interes al ei37 .
Cum este posibilii 0 astfel de judecatii practicii sinteticii a priori si
de ce e necesara, este a problema a carei solutionare nu se mai afla in
limitele metafizicii moravurilor; nici n-am afirmat adevarul ei aici, cu
atat mai putin am pretins ca am fi in masura s-o dovedim. Prin
expunerea conceptului moralitatii adrnis de toata lumea am aratat numai
ca a autonomie a vointei depinde in mod inevitabil de acest concept,
sau mai curand ii sta la baza. Cine considera deci moralitatea ca este
ceva real si nu ca pe a Idee himerica lara adevar, trebuie sa admita in
acelasi timp principiul moralitatii pe care l-am mentionat. Aceasta a
doua sectiune a fost deci, la fel ca ~i prima, numai analitica. Ca
moralitatea nu este a himera, idee care se impune, daca imperativul
categoric si, cu el, autonomia vointei sunt adevarate ~i sunt, ca principii
a priori, absolut necesare, reclama Iolosiree sinteticii posibilii a auiunii
pure practice, pe care Insa nu cutezam s-o expunem; fara a a preceda de
a Critics a acestei facultati a ratiunii insasi, ale carei linii principale,
suficiente pentru scopul nostru, le vom expune In ultima sectiune.
..:
Sectiunea a treia
TRECEREA DE LA METAFIZICA
MORAVURILOR LA CRITICA
RATJUNII PURE PRACTICE
CONCEPTUL DE LIBERTATE
este cheiapentru explicarea autonomiei vointei
Yoinie este un fel de cauzalitate a unor fiinte vii, intrucat sunt
rationale, ~i libertatea ar fi acea proprietate a acestei cauzalitati cand ea
poate actiona independent de cauze straine care s-o determine; dupa
cum necesitatea naturii este proprietatea cauzalitatii tuturor fiintelor lara
ratiune de a fi determinate prin influenta unor cauze straine.
Explicarea pe care am dat-o libertatii este negativii si de aceea
sterila pentru a-i scruta esenta; dar din ea deriva un concept pozitiv al
libertatii-"; care e cu atat mai bogat In continut si mai fecund. Cum
conceptul unei cauzalitati include pe eel de legi, in virtutea carora prin
ceva pe care-l nurnim cauza trebuie sa fie pus altceva, adica efectul,
atunci libertatea, desi nu este a libertate a vointei, este supusa legilor
naturale, totusi din aceasta cauza nu este lipsita de legi, ci trebuie sa fie
mai curand a cauzalitate dupa legi imuabile, dar de un gen diferit, caci
astfel a vointa libera ar fi 0 absurditate. Necesitatea naturala era a
eteronomie a cauzelor eficiente, caci orice efect era posibil numai
potrivit legii ca altceva ar determina cauza eficienta spre cauzalitate. Ce
poate fi altceva libertatea vointei decat autonomia, adica proprietatea
vointei de a-si fi sie Insa~i lege? Dar judecata: vointa i~i este, in toate
actiunile noastre, sie insa~i lege, indica numai principiul de a nu actiona
conform altei maxime decat conform aceleia care se poate avea pe sine
insa~i ca a lege universala. Dar aceasta este tocmai formula
imperativului categoric si priricipiul moralitatii: astfel a vointa libera ~i
a vointa supusa legilor morale este unul si acelasi lucru.
255
 IMMANUEL KANT
Daca deci libertatea vointei este presupusa, dintr-o simpla analiza
a conceptului va decurge moralitatea impreuna cu principiul ei. Totusi
acest principiu este 0 judecata sintetica: 0 vointa absolut buna este 0
vointa a carei maxima poate sa se includa totdeauna pe sine insasi,
considerata ca lege universala, caci prin analiza conceptului unei vointe
absolut bune nu poate fi gasita acea proprietate a maximei. Dar astfel
de judecati sintetice nu sunt posibile decat daca cele doua concepte pe
care le cuprind pot fi legate intre ele cu ajutorul unui al treilea, in care
se gasesc amandoua, Conceptul pozitiv al libertatii produce pe un al
treilea, care nu poate fi, ca la cauzele fizice, natura lurnii sensibile (in al
carei concept se intalnesc conceptele despre ceva ca 0 cauza in raport
cu altceva ca efect). Ce este acest al treilea spre care ne indreapta
libertatea si despre care avem 0 Idee a priori, nu putem arata insa aici
indata si nici nu putem explica deductia conceptului de libertate din
ratiunea pura practica si, cu libertatea, nici posibilitatea unui imperativ
categoric. Pentru aceasta este inca nevoie de oarecare pregatire,
LIBERTATEA TREBUIE SA FIE PRESUPUSA CA
PROPRIETATE A VOINTEI TUTUROR FIINTELOR
RATIONALE
Nu este suficient sa atribuim vointei noastre, indiferent din ce
cauza, libertate, daca nu avem 0 ratiune suficienta s-o atribuim si tuturor
fiintelor. Caci, cum moralitatea ne serveste noua ca lege numai tntrucat
suntem tiime rationale, ea trebuie sa fie valabila si pentru toate fiintele
rationale, si cum ea trebuie dedusa exclusiv din proprietatea libertatii,
atunci si libertatea trebuie dovedita ca proprietate a vointei tuturor
fiintelor rationale, si nu este suficient s-o demonstram cu ajutorul unor
anurnite pretinse experiente facute asupra naturii omenesti (ceea ce e ~i
absolut irsposibil si poate fi demonstrat exclusiv a prion), ci noi trebuie
s-o dovedim ca apartinand in genere activitatii unor fiinte rationale si
256
lNTEMEIEREA METAFiZIClI MORA VURILOR
Inzes cu vointa. Eu spun deci: once fiinta care nu poate actiona
trate
altfel decat sub Ideee de libettste este , tocmai de aceea, din punct de
vedere practic, intr-adevar libera, adica pentru ea sunt valabile toate
legile care sunt unite inseparabil cu libertatea, la fel ca si cand libertatea
voint ei In sine ar fi explicata, in mod valabil, si de catre filosofia
ei e
teoretica*. Acum eu afirm ca noi trebuie sa acordam oricarei fiint
rationale, inzestrate cu vointa, in mod necesar si Ideea de libertate, sub
care numai sa aetioneze. Caci intr-o astfel de fiin{il gandim 0 ratiune
care este practica, adica are cauzalitate cu privire la obiectele ei. Dar e
imposibil sa concepem 0 ratiune care, con~tienta ca este autoarea
judecat ei, ar primi 0 conducere din alta parte, caci atunci subiectul
ilor
n-ar atribui determinareajudecatii ratiunii lui, ci unui impuls. Ea trebuie
sa se considere pe sine insa~i ca autoare a principiilor ei, independent
de influcnlc straine, prin urmare ea tnsasi. ca ratiune practica sau ca
voint a unei fiinte rationale, trebuie sa se considere libera; adica vointa
a
ei nu poate fi 0 vointa proprie decat sub Ideea de libertate si trebuie deci
atribuita, din punct de vedere practic, tuturor fiintelot rationale.
DESPRE INTERESUL CARE ESTE LEGAT
CU!DEILEDEMORALITATE
ii
Am redus In cele din urrnii conceptul determinant al moralitat la
Ideea de libertatee dar nu am putut demonstra ca Ideea de libertate este
ceva real nici macar in noi in~ine ~i In natura omeneasca: am vazut
* Am aplical acesl proce<leu pe care-I cred suficienl penlru scopul nostru de a
adrnite liberlatea numai ca Idee, pe care filntcle ralionale 0 iau ca principiu al acliunilor
lor, penlru a nu fi obligal sa <lemonslrez libertalea ~i din puncl de vedere teoretic. Caci.
chiar <laca aceasla <lemonslralie<lin unua nu ar putea fi Iacut1i. totu~i aceleasi legi care ar
obliga 0 fiin\a In a<levarlibera sunt valabile pentru 0 fiin\a care nu poate acliona dedit
sub [deea propriei ei libertali. Noi ne putern deci elibera aici de sarcina care apasa asupra
leoriei.
257
 iNTEMEIEREA MET AFIZICll MORA VURILOR
IMMANUEL KANT

numai di trebuie s-o presupunem, daca vrem sa concepem 0 fiinta ratiunea ar trebui s-o distribuie; adica faptul de a fi demni sa fim fericiti
rationala ~i inzestrata cu constiinta cauzalitatii ei in ce privesti actiunile ne-ar putea interesa, independent de mobilul sperantei de a participa la
aceastli fericire. Dar aceasta judecata nu este in realitate decat efectul
sale, cu 0 vointa adica, si gasim astfel ca trebuie sa atribuim, din aceeasi
cauza, oricarei fiinte inzestrate cu ratiune si vointa aceasta facuItate de importantei deja presupuse a legilor morale (dad ne detasam prin Ideea
de libertate de orice interes empiric). Dar in acest fel nu putem inca
a se determina la actiune sub Ideea libertatii ei.
scruta ca trebuie sa ne detasam de acest interes, ca trebuie sa ne
Dar din presupunerea aces tor Idei decurge si constiinta unei legi
consideram liberi in actiune si astfel sa ne credem totusi supusi unor
de a actiona, ca principiiIe subiective ale actiunilor, adica maximele,
anumite legi, pentru a gasi 0 valoare numai in persoana noastra, care sa
trebuie luate totdeauna astfel incat ele sa poata fi valabile si obiectiv,
poata sa ne compenseze toata pierderea a ceea ce da vietii noastre 0
adica universal ca principii, prin urmare ca sa poata servi pentru propria
noastra legislatie universala. Dar de ce trebuie sa rna supun acestui valoare, ~i cum toate acestea sunt posibile, prin urmare cum se face ca
principiu, ~i anume ca fiinta rationala in genere , prin urmare ~i toate legea morala obliga.
Aici apare, trebuie s-o marturisim sincer, un fel de cere vicios din
celelalte fiinte inzestrate cu ratiune? Recunosc ca nu rna tmbokiestc la
care, precum se pare, nu se poate ie~i40. Noi ne presupunem liberi in
aceasta nici un interes, did interesul nu ar da nici un imperativ
ordinea cauzelor eficiente, pentru a ne considera supusi legilor morale
categorics'': totusi eu trebuie in mod necesar sa iau pentru aceasta un
in ordinea scopurilor, ~i ne consideram apoi supusi acestor legi, fiindca
interes si sa scrutez cum se petrec lucrurile, caci acest trebuie (SoIlen)
ne-am atribuit libertatea vointei; caci libertate si legislatie proprie a
este propriu-zis 0 volitie care este valabila farli obstacole; pentru fiinte
vointei sunt ambele autonome, prin urmare concepte care se pot
care, ca si noi, mai sunt afectate de sensibilitate ca mobiluri de alt gen,
substitui unul altuia, dar tocmai din aceasta cauza nu ne putem servi de
la care nu se intampla totdeauna ceea ce ratiunea ar face singura prin ea
unul pentru a ex plica pe celalalt si a-i arata principiul. Tot ceea ce
insasi, aceasta necesitate a actiunii se numeste numai un trebuie
putem face este sa reducem la un singur punct de vedere logic (cum se
(SoIlen), si necesitatea subiectiva se distinge de necesitatea obiectiva,
reduc fractiuni diferite de aceeasi valoare la cea mai simpla expresie).
Se pare deci ca presupunand Ideea de libertate nu am pr~supus
Mai ramane 0 lamurire de dat, anume de a cauta dad noi, cand ne
propriu-zis decat legea morala, adica principiul autonomiei vointei, si
concepem, datorita libertatii, ca suntem cauze eficiente a priori, nu ne
ca nu am fi putut dovedi pentru sine realitatea si necesitatea obiectiva a
situam dintr-un aIt punct de vedere dedit acela din care ne reprezentam
acestui principiu in el insusi. Dad am fi determinat eel putin mai exact
pe noi insine dupa actiunile noastre considerate ca efecte pe care le
decat s-a facut adevaratul principiu a1 moralitatii, am fi dobandit totusi
ceva destul de important. Dar in ce priveste valabilitatea lui si vedem in Iata ochilor.
Este 0 observare pe care, pentru a 0 face, nu este necesara 0
necesitatea practica de a i se supune, nu am fi progresat cu nimic; caci
reflectie subtila, ci despre care se poate presupune ca 0 poate face
nu am putea da un raspuns satisfacator celui care ne-ar intreba de ce
intelectul eel mai comun, desi in felul sau, printr-o distinctie confuza a
universalitatea maximei noastre ca lege ar trebui sa fie conditia
Iacultatii de judecata, pe care el 0 numeste sentiment: ca toate
restrictiva a actiunilor noastre si pe ce bazam valoarea pe care 0
reprezeruarile ce ne yin farli voia noastra (ca cele ale simturilor) nu ne
atribuim acestui mod de a actiona, valoare atat de mare incat nicaieri I
fac sa cunoa~tem obiectele altfel decat ne afecteaza ele, pe cand ne
nu poate exista un interes mai inalt; ~i cum se face di omul crede a simti
(I ramane necunoscut ceea ce pot fi ele in sine, prin urmare ca, in ce
numai astfel valoarea lui personala, fata de care aceea a unei stari
priveste acest gen de reprezentan, in ciuda celei mai incordate atentii ~i
agreabile sau penibile nu ar insemna nimic.
a claritatii pe care 0 poate adauga intelectul, nu putem ajunge decat la
Gasim, ce-i drept, ca putem avea un interes pentru 0 calitate
cunoasterea fenomenelor, dar niciodata la aceea a lucrurilor in sine. a
personala, care nu include nici un interes a1 situatiei noastre, numai daca
data facuta aceasta distinctie (in orice caz numai prin amintita diferenta
acea calitate ne-ar face capabili sa participam la fericire, in cazul in care

259
258
 IMMANUEL KANT
INTEMEIEREA METARZICII MORA VURILOR

intre reprezentarile care ne sunt date de altundeva, ~i fata de care suntem

spontaneitate ~i nu contine, ca simtul, numai reprezentari care nu se
pasivi, si cele pe care Ie producem numai prin noi insine ~i fata de care
produc decat cand suntem afectati de lucruri (deci suntem pasivi), el
dovedim activitatea noastra), rezulta de la sine ca trebuie sa
totusi nu poate produce prin activitatea lui alte concepte decat acelea
recunoa~tem ~i sa admitem indaratul fenomenelor totusi inca altceva
care ii servesc numai pentru a subsuma teptezentiirile sensibile sub
care nu e fenomen, adica lucrurile in sine, desi marturisim ca, deoarece
reguli si a Ie reuni astfel intr-o constiinta, caci tara folosirea sensibilitatii
nu Ie putem cunoaste niciodata, ci cunoastem totdeauna numai modul
el nu ar gandi absolut nimic. Dimpotriva, ratiunea manifesta, prin ceea
cum ne afecteaza, noi nu ne putern apropia mai mult de ele si nu putem
ce se numesc Idei, 0 spontaneitate atat de pura, ineat, cu ajutorul ei, ea
sti niciodata ceea ce sunt in sine. Aceasta trebuie sa fie 0 distingere, desi
depaseste tot ceea ce-i poate procura sensibilitatea si-si dovedeste
grosolana, a unei lumi sensibile de lumea inteligibila, cea dintai putand
functia eminenta, care consta in a dis tinge lumea sensibila de cea
fi foarte diferita la diferiti spectatori ai lumii, din cauza diversitatii
inteligibila, iar prin aceasta in a trasa intelectului insusi limitele lui 4 1 .
sensibilitatii, pe cand cea de-a doua, care"este la baza celei dintai ,
De aceea, 0 fiinta rationala trebuie sa se considere pe sine insa~i,
ramane totdeauna aceeasi, Mai mult, omul nu poate pretinde ca se
intrucat este inteligenta (deci nu pe baza facultatilor ei inferioare), ca
cunoaste cum este in sine prin senzatia interna pe care 0 are despre el
apartinand nu lurnii sensibile, ci lumii inteligibile; prin urmare, are doua
insusi, Caci cum el nu se creeaza oarecum pe sine insusi ~i nu-si
puncte de vedere din care se poate privi pe sine insa~i ~i sa cunoasca
primeste a priori conceptul despre sine, ci in mod empiric, e natural ca
legile folosirii facultatilor ei, prin urmare ale tuturor actiunilor ei, pe de
nu se poate cunoaste pe sine decat prin simtul intern si, prin urmare,
o parte, intrucat apartine lumii sensibile si este supusa legilor naturii
numai prin fenomenul naturii sale si prin modul cum constiinta lui este
(eteronornie), pe de alta parte, intrucat apartine lumii inteligibile, este
afectata. Totusi el trebuie in mod necesar sa admita, in afara de natura
supusa legilor care, independent de natura, sunt intemeiate nu empiric,
propriului lui subiect compusa numai din fenomene, si altceva care-i
ci numai pe ratiune,
sta la baza, anume Eullui asa cum ar trebui sa fie in sine, oricum ar fi
Ca fiinta rationala, prin urmare apartinand lumii inteligibile, omul
el constituit in sine; deci in ceea ce priveste simpla perceptie si
nu poate concepe cauzalitatea propriei lui vointe niciodata altfel decat
receptivitate a senzatiilor, omul trebuie sa se considere ca apartinand
sub Ideea libertatii; caci independenta de cauzele determinante ale lurnii
lumii sensibile, iar in ceea ce priveste ce ar putea fi activitate pura in el
sensibile (independenta pe care ratiunea trebuie sa ~i-o atribuie
(ceea ce ajunge la constiinta nu prin afectiunea sirnturilor, ci nemijlocit)
totdeauna) e libertate. Dar cu Ideea de libertate este legat inseparabil
el trebuie sa se considere ca apartinand lumii inteligibile, pe care totusi
n-o cunoaste mai departe. conceptul de sutonomie, iar cu acesta principiul general al moralitatii,
care, in Idee, este la baza tuturor actiunilor unor fiinte rationale, la fel
Omul care reflecteaza trebuie sa faca un rationament similar
cum legea naturii sta la baza tuturor fenomenelor.
asupra tuturor lucrurilor care-i pot iesi in ca1e;el trebuie sa se gaseasca
Acum este inlaturata banuiala pe care am desteptat-o mai sus, eli
probabil si in eel mai comun intelect, care, precum se stie , este foarte
un cere vicios ar fi indus in rationamentul nostru prin care trecem de
dispus a se astepta, indaratul obiectelor sirnturilor, si la ceva invizibil,
la libertate la autonomie ~i de la autonomie la legea morala42 . S-ar fi
activ prin el insusi. Dar el deterioreaza iara~i acest invizibil, fiindca ii da
putut sa fim banuiti ca am pus poate la baza Ideea de libertate numai de
indata din nou 0 forma sensibila, adica vrea sa-l faca obiect al mtuitiei
dragullegii morale, pentru a conch ide apoi de la libertate la lege, prin
~i, prin aceasta, nu devine deci nici cu un grad mai intelept.
urmare eli nu am putea indica in ce priveste legea nici un fundament, ci
Omul gaseste efectiv in sine 0 facultate prin care se distinge de
ca ne-am rugat numai sa ni se admita un principiu, pe care suflete
toate ce1elalte lucruri, ba chiar de sine insusi , intrucat e afectat de
binevoitoare ni-l vor concede desigur cu placere, dar pe care nu I-am
lucruri, ~i aceasta facultate este rstiunea. Ratiunea, ca spontaneitate
putea expune niciodata ca pe 0 judecata demonstrabila. Caci acum
pura, sta chiar si mai presus de intelect, caci, desi si acesta este
vedem ca, daca ne concepem ca fiind liberi, atunci ne transferam ca

260
261

(
l....
 IMMANUEL KANT
membri in lumea inteligibila si cunoastem autonomia vointei impreuna
cu consecinta ei, moralitatea; dar daca ne concepem ca obligati din
datorie, atunci ne consideram ca apartinand lumii sensibile si totusi in
acelasi timp lumii inteligibi1e.
CUMESTE POSffiIL UN IMPERATIV CATEGORIC?
Fiinta rationala face parte, ca inteligenta, din lumea inteligibila, si
numeste cauzalitatea ei voinra numai fiindca 0 considera ca pe 0 cauza
eficienta care apartine acestei lumi. Pe de alta parte, ea este totusi
constienta, de asemenea, ca face parte din lumea sensibila, in care
actiunile ei se gasesc ca simple fenomene ale acestei cauzalitati. Dar ea
nu poate sesiza posibilitatea acestor actiuni dintr-o lume care n-o
cunoastem, ci trebuie sa considere acele actiuni, intrucat apartin lumii
sensibile, ca determinate de alte fenomene, anume de ravniri si
inclinatii. In calitate de simplu membru al lumii inteligibile, toate
actiunile mele ar fi deci perfect conforme principiului autonomiei
vointei pure; in calitate de simpla parte a lumii sensibile, ele trebuie sa
fie considerate pe deplin conforme legii naturale a ravnirilor si
inclinatiilor, prin urmare eteronomiei naturii. (Cele dintai s-ar baza pe
principiul suprem al moralitatii, ce1e din urma pe principiul fericirii.)
Dar fiindcii lumea inteligibila include ptincipiul lumii sensibile, prin
unnare si allegilor ei, deci cu privire la vointa mea (care apartine cu
totullumii inteligibile) este nemijlocit legislatoare si deci trebuie sa fie
conceputa si, ca atare, va trebui sa rna consider ca inteligenta, desi pe
de alta parte ca fiinta apartinand lumii sensibile, totusi supus legii celei
dintai, adica a ratiunii, care contine in Ideea de libertate legea ei, deci
supus autonomiei vointei. Prin urmare va trebui sa consider legile lumii
inteligibile pentru mine ca imperative ~i actiunile conforme acestui
principiu ca datorii.
~i astfel imperative categorice sunt posibile prin faptul ca Ideea de
libertate rna face membru al unei lumi inteligibile; daca nu as fi decat
262
......
INTEMEIEREA MET AFIZICII MORA VURILOR
atat, toate actiunile mele ar fi totdeauna conforme autonomiei vointei;
dar cum rna consider totodata ca membru allumii sensibile, ele trebuie
(Sollen) sa-i fie conforme. Acest trebuie categoric (Sollen) reprezinta
o judecata sintetica a priori, deoarece vointei me1e afectate de ravniri
sensibile i se mai adauga si Ideea aceleiasi vointe pure practice prin ea
insasi, dar apartinand lumii inteligibile si cuprinzand conditia rationala
suprema a vointei sensibile; aproape la fel cum intuitiilor lumii sensibile
li se adauga concepte ale intelectului, care prin ele insele nu inseamna
decat forma legica in genere si care fac astfel posibile judecati sintetice
a priori, pe care se intemeiaza orice cunoastere a naturii.
Folosirea practica a ratiunii omenesti comune confirma exactitatea
acestei deductii. Nu exista om, nici eel mai Inrait ticalos, numai cu
conditia de a fi obisnuit sa foloseasca ratiunea, care, daca i-am prezenta
exemple de onestitate in intentii, de perseverenta in urmarea de maxime
bune, de simpatie si bunavointa fata de toti (si inca asociate cu
sacrificarea de mari avantaje ~i bunastare), sa nu doreasca ca si el sa
aiba astfel de sentimente. Dar, din cauza inclinatiilor ~i impulsurilor
sale, el nu poate realiza aceasta dorinta, dorind totusi in acelasi timp sa
fie eliberat de astfel de inclinatii suparatoare pentru el. Deci el
dovedeste prin aceasta ca, ~i cu 0 vointa care este libera de impulsurile
sensibilitatii, se transpune in gand intr-o ordine cu totul alta a lucrurilor
decat aceea a poftelor lui din campul sensibilitatii, fiindca de la acea
dorinta el nu poate asteapta nici 0 satisfacere a poftelor, prin urmare nici
vreo stare care sa-i multumeasca vreuna din inclinatiile reale sau
imaginare (caci prin aceasta insa~i Ideea care-i smulge dorinta si-ar
pierde valoarea ei), ci numai 0 mai mare valoare intrinseca a persoanei
sale. lar aceasta persoana mai buna se crede a fi el, dad. se transpune
in punctul de vedere al unui membru allumii inteligibile, la care il
constringe fara voia lui Ideea de libertate , adica de independenta fata
de cauze1e detenninante ale lumii sensibile. ~i, datorita acestui punct
de vedere, el devine constient de 0 vointa buna, care, dupa propria lui
marturisire, constituie pentru vointa sa rea, pe care 0 are ca membru al
lumii sensibile, legea a carei autoritate el, desi 0 incalca, 0 recunoaste.
Datoria (Sollen) morala este deci volitia proprie necesara a unui
membru allumii inteligibile si este conceputa de el ca datorie (Sollen)
numai tntrucat se considera in acelasi timp membru al lumii sensibile.
263
,
 IMMANUEL KANT
DESPRE LlMITA ULTIMA
cu ea insa~i sau cu ideea de natura, care este tot atat de necesara, ea ar
A ORICARm FILOSOFlI PRACTICE
Dar este imposibil sa scapam de aceasta contradictie, daca
Top oamenii se concep, in ce priveste vointa, liberi. De aici provin
toate judecatile asupra actiunilor prin care ei declara ea
ar fj tiebuit sa
se intianple, desi nu s-eu intsmplst. Totusi aceasta libertate nu este un
concept empiric si nici nu poate fi, fiindca acest concept persista mereu,
desi experienta ne arata contrarul acestor consecinte, care ar trebui sa
decurga necesar din ipoteza libertatii. Pe de alta parte, este la fel de
necesar ca tot ce se Intampla sa fie determinat inevitabil de legile
naturii, si aceasta necesitate naturala nu este nici ea un concept empiric,
tocmai din cauza ca include conceptul necesitatii, prin urmare al unei
cunoasteri a priori. Dar acest concept despre 0 natura este confirmat de
experienta; ~i chiar trebuie sa fie presupus in mod inevitabil, daca vrem
ca experienta, adica 0 cunoastere sistematica a obiectelor simturilor
conexate conform Iegilor universale, sa fie posibila. De aceea libertatea
nu este decat 0 Idee a ratiunii , a carei realitate obiectiva in sine este
problematica, iar natura un concept al intelectului, care-si dovedeste si
trebuie in mod necesar sa-si dovedeasca realitatea prin exemple ale
experientei,
Aici i~i are originea 0 dialectica a ratiunii, caci libertatea care este
atribuita vointei pare sa stea in contradictie cu necesitatea naturii.
Totusi, desi din punet de vederespeculstiv ratiunea, aflata la rascruce de
drumuri, gaseste calea necesitatii naturale cu mult mai neteda si
practicabila decat pe cea a libertatii, totusi din punet de vederepraetie,
poteca Iibertatii este unica pe care e posibil sa ne folosim de ratiune in
purtarea noastra; de aceea, filosofiei celei mai subtile ii este imposibil,
ca si ratiunii omenesti celei mai comune, sa inlature libertatea prin
sofisticari. Ea trebuie deci sa presupuna di nici 0 contradictie adevarata
nu se gaseste intre libertate si necesitatea naturala a aceleiasi actiuni
omenesti , caci tot atat de putin poate ea renunta la conceptul naturii ca
~i la eel al Iibertatii,
Totusi aceasta aparenta contradictie trebuie eel putin distrusa
intr-un mod convingator, chiar daca n-am putea niciodata concepe cum
e posibila libertatea. Caci chiar daca ideea de libertate sta in contradictie
264
INTEMEIEREA MET AFIZICII MORA VURILOR
trebui sa fie neaparat plirasita in favoarea necesitatii naturale.
subiectul ce se crede liber s-ar concepe pe sine in ecelesi sens sau in
«celesi report cand se numeste liber, ca atunci cand se considera cu
privire la aceeasi actiune ca supus legii naturii. De aceea 0 sarcina
inevitabila a filosofiei speculative este sa arate eel putin ca amagirea ei
din cauza contradictiei consta in faptul ca noi concepem omul in alt sens
si raport cand jj numim liber decat atunci cand jj consideram ca 0 parte
a naturii, supusa legilor ei; si trebuie sa arate ca nu numai ambele pot
sta foarte bine impreuna, ci ca trebuie si concepute in mod neceser unite
in acelasi subiect, fiindca altfel nu s-ar putea explica de ce sa
impovaram ratiunea cu 0 Idee care, desi se lasa unita fiira contredictie
cu 0 alta suficient de statornicita, totusi ne pune intr-o incurcatura prin
care ratiunea este foarte stanjenita in folosirea ei teoretica. Dar aceasta
datorie incumba numai filosofie speculative, spre a deschide cale libera
filosofiei practice. Deci nu trebuie lasat la bunul plac al filosofului sa
suprime aceasta contradictie aparenta sau sa 0 lase intacta; caci in cazul
din urma teoria asupra acestei probleme e bonum vaean.s43 , in a carui
posesiune fatalistulvl se poate instala cu tot dreptul ~i poate alunga orice
morala din pretinsa ei proprietate, stiipanita flira titlu.
Totusi nu putem inca spune ca aici incepe limita filosofiei practice.
Caci nu ei ii incuba sa aplaneze aceasta disputa, ci ea cere filosofiei
speculative numai sa puna capat dezacordului in care singura se incurca
in probleme teoretice, pentru ca ratiunea practica sa aiba liniste ~i
siguranta fara de atacurile din afara, care ar putea sa-i dispute terenul
pe care vrea sa cladeasca.
Dar chiar dreptul pe care si ratiunea omeneasca pretinde ca-l are
Ia libertatea vointei se intemeiaza pe constiinta si supozitia reeunoscuta
legitima a independentei ratiunii de cauze numai subiectiv determinate,
care toate la un loc constituie ceea ce apartine numai senzatiei, prin
urmare face parte din ceea ce poarta denumirea generala de sensibilitate.
Omul, care se considera in acest fel inteligenta, se situeaza prin aceasta
intr-o alta ordine a lucrurilor ~i intr-un raport cu totul de alt gen fata de
cauzele determinante, dad se concepe ca inteligenta dotata cu 0 vointa,
prin urmare cu cauzalitate, de cat daca se percepe ca un fenomen in
lumea sensibila (ceea ce ~i este in realitate) si supune cauzalitatea lui
265
 IMMANUEL KANT
INTEMEIEREA MET AFIZICII MORA VURILOR

determinarii externe a legilor naturii. El i~i da indata seama ca ambele

a unei cauze rationale, cu alte cuvinte conditiei universalitatii maximei
pot avea loc in acelasi timp, ba chiar ca trebuie (miisse) sa aiba loco
considerata ca lege. Dar daca ratiunea ar vrea sa gaseasca in lumea
Deoarece, ca un luctu ca fenomen (apartinand lumii sensibile) e supus
inteligibila si un obiect a1 vointei, adica un motiv, si-ar depasi limitele
unor anumite legi de care acelasi lucru ca luctu sau fiin!a in sine este
~i si-ar aroga puterea de a cunoaste ceva despre care nu stie nimic.
independent nu cuprinde nici cea mai mica contradictie, dar ca el insusi
Conceptul de lume inteligibila nu este deci decat 0 pozitie pe care
trebuie sa se reprezinte si sa se conceapa pe sine insusi in acest Indoit
ratiunea se vede constransa s-o ia in afara fenomenelor, pentru a se
mod, se intemeiaza in ce priveste faptul intai pe constiinta de sine insusi
concepe pe ea insii~i ca practicii, ceea ce n-ar fi posibil, daca influentele
ca despre un obiect afectat de simturi, in ce priveste al doilea fapt, pe
sensibilitatii asupra omului ar fi determinante, dar ceea ce e totusi
constiinta de sine insusi ca inteligenta, adica independent, in folosirea
necesar, daca nu. vrem sa-i contestam constiinta de sine insa~i ca
ratiunii lui, de impresii sensibile (prin urmare ca apartinand lumii
inteligibile) . inteligenta, prin unnare ca 0 cauza rationala si activa prin ratiune, adica
ca 0 cauza actionand liber. Aceasta idee implica desigur Ideea unei alte
A~a se face ca omul i~i atribuie 0 vointa care nu ingaduie sa i se
ordini si legislatii decat cea a mecanismului fizic, care caracterizeaza
puna in sarcina nimic din ceea ce apartine numai poftelor si inclinatiilor
lumea sensibila si face necesar conceptul unei lumi inteligibile (adica
lui, si care, dimpotriva, concepe actiuni ca posibile, ba chiar ca necesare
ansamblul fiintelor rationale ca obiecte in sine), dar fara cea mai mica
prin sine ~i care nu pot avea loc decat cu inlaturarea tuturor poftelor ~i
pretentie de a gandi aici mai mult decat ceea ce este in conformitate cu
excitatiilor sensibile. Cauzalitatea lor se afla in el ca inteligenta si in
conditia ei forrna1ii, anume cu universalitatea maximei vointei ca lege,
legile efectelor ~i actiunilor conform principiilor unei lumi inteligibile;
prin unnare cu autonomia ei, care numai ea se poate concilia cu
despre aceasta lume el nu stie nimic mai mult decat ca in ea numai
libertatea ei; dimpotriva, toate legile care se raporteaza la un obiect nu
ratiunea, ~i anume ratiunea pura, Independents de sensibilitate, este
dau decat eteronomie, care nu poate fi gasita decat in legile naturii si
aceea care da legea; de asemenea, ca in ea el este numai ca inteligenta
nici nu se raporteaza decat la lumea sensibila.
intr-adevar el insusi (ca, dimpotriva, ca om nu este decat fenomen allui
Dar atunci ratiunea si-ar depasi toate limitele, daca ar indrazni sa-si
insusi), ca acele legi il intereseaza nemijlocit ~i categoric, astfel ca
esplice cum ratiunea pura po ate fi practica, ceea ce ar fi totuna cu
inclinatiile si impulsurile (prin urmare intreaga natura a lumii sensibile),
problema de a explica cum este posibilii 1ibertatea.
cu toate solicitarile lor, nu pot dauna legilor volitiei lui ca inteligenta; ba
Caci nu putem explica decat ceea ce putem reduce la legi al carer
chiar mai mult, ca el nu poarta raspunderea acestor inclinatii si
obiect poate fi dat in vreo experienta posibila. Libertatea este insa 0
impulsuri si nu Ie atribuie Eului san adevarat, adica vointei , dar ca,
simpla Idee, a carei realitate obiectiva nu poate fi demonstrata in nici
dirnpotriva, se simte raspunzator de indulgenta pe care ar avea-o fara
un mod cu ajut?rullegilor naturale, prin unnare nici in vreo experienta
de ele, daca le-ar acorda influenta asupra maximelor lui, in dauna legilor
rationale ale vointei. posibila, care deci, din cauza ca nu-i po ate fi procurat un exemplu
printr-o analogie oarecare, nu poate fi niciodata conceputa sau chiar
Concepandu-se ca apartinand unei lumi inteligibile, ratiunea
numai scrutata. Ea nu este valabila decat ca ipoteza necesara a ratiunii
practica nu-si depaseste deloc limitele, dar le-ar depasi, desigur, dar ar
intr-o fiin!a care crede a fi constienta de 0 vointa, adica de 0 facultate
voi sa se intuiasca, sa se simtii in ea. Aceasta este numai 0 idee negativa
inca diferita de simpla facultate de a ravni (adica de a se determina la
cu privire la lumea sensibila, care nu da ratiunii legi pentru determinarea
actiune ca inteligenta, prin unnare conform legilor ratiunii, independent
vointei si nu este pozitiva decat in acest punct unic, ca aceasta libertate
de instincte naturale). Dar acolo unde inceteaza detenninarea confonn
ca detenninare negativa este unita in acela~i timp cu 0 facultate
legilor naturii inceteaza ~i orice explicare, ~i nu ramane decat defensiva,
(pozitiva) ~i chiar cu 0 cauzalitate a ra!iunii, pe care 0 numim voin!a de
adica respingerea obieetiilor ,celor ce pretind a fi privit mai adanc in
a aqiona astfel incat principiul actiunilor sa fie confonn naturii esentiale
esen!a lucrurilor ~i de aceea declara insolent ca libertatea este
266
267

~
 INTEMEIEREA MET AFlZICll MORA VURILOR
IMMANUEL KANT

scrutam, adica sa concepem a priori, cum 0 simpla Idee, care ea Insa~i

imposibila. Tot ceea ce putem face este sa Ie aratam ca pretinsa
nu contine nimic sensibil in sine, produce 0 senzatie de placere sau de
contradictie descoperita de ei aici nu consta nicaieri dedit in faptul ca,
neplacere; caci aceasta este un gen particular de cauzalitate despre care,
dat fiind ca ei, pentru a demonstra valabilitatea legii naturii cu privire la
ca despre orice cauzalitate, noi nu putem determina nimic a priori, ci
actiunile omenesti, au trebuit sa-l considere pe om in mod necesar ca
trebuie sa intrebam numai experienta, Dar cum experienta nu poate da
fenomen, acum, dat fiind ca Ii se cere sa-l conceapa ca inteligenta ~i ca
un alt raport de la cauza la efect dedit acela dintre doua obiecte ale
obiect in sine.Il considera ~i aici tot ca fenomen, unde desigur separarea
experientei, iar cum aici ratiunea pura este aceea care trebuie sa fie, cu
cauzalitatii lui (adica a vointei lui) de toate legile naturale ale lumii
ajutorul unor simple Idei (care nu dau nici un obiect pentru experienta),
sensibile ar sta in contradictie in unul ~i acelasi subiect; dar aceasta
cauza unui efect care se ana desigur In experienta, atunci explicarea
contradictie ar disparea, daca ar reflecta si recunoaste, cum este drept,
cum si de ce ne intereseaza universalitatea meximei ca lege, prin urmare
ca Indaratul fenomenelor trebuie sa stea, servindu-le de baza, lucrurile
moralitatea, este pentru noi oamenii cu totul imposibila. Numai atat e
in sine (desi ascunse) si ca nu putem cere ca legile conform carora ele
sigur: ca ea nu are valabilitate pentru noi fiindca inteteseezii (caci
actioneaza sa fie identice cu acelea carora Ie sunt supuse fenomenele
aceasta este eteronomie si dependentii a ratiunii practice de sensibilitate,
lor.
adica de un sentiment ce-i sta la baza, In care caz ea n-ar putea fi
Imposibilitatea subiectiva de a explica libertatea vointei se
niciodata morallegislatoare), ci ca intereseaza fiindca este valabila
confunda cu imposibilitatea de a descoperi si a face conceptibil un
pentru noi ca oameni, tntrucat a provenit din vointa noastra ca
intctee' pe care omull-ar putea avea fata de legile morale; si totusi el
inteligenta, prin urmare din adevaratul nostru eu; iar ceea ce apartine
are de fapt un interes fata de ele, a carui baza in noi 0 numim sentiment
fenomenului simplu este subordonat de cure ratiune in mod necesar
moral, care in mod gresit a fost prezentat de catre filosofi drept criteriu
al judecatii noatre morale; fiindca, dimpotriva, acest sentiment trebuie nstutii Iuctului in sine.
Astfel , la mtrebarea cum este posibil un imperativ categoric nu se
considerat ca efect subiectiv, pe care legea 11 produce asupra vointei ,
poate raspunde decat indicand unica supozitie numai sub care el este
efect caruia numai ratiunea ii poate da cauzele obiective.
posibil , anume Ideea de libertate, si de asemenea scrutand necesitatea
Pentru a voi ceea ce ratiunea prescrie numai fiintei rationale acestei supozitii, ceea ce e suficient pentru tolositee prectici a ratiunii,
afectate sensibil, datoria (das Sollen), e nevoie, fireste, ca ratiunea sa adica pentru a ne convinge de valabilitatea acestui impcrstiv, prin
aiba 0 facultate de a insufla actului de realizare a datoriei un sentiment urmare a legii morale; dar cum aceasta supozitie insasi este posibila, nu
de pliicere sau de multumire, prin urmare 0 cauzalitate a ei de a poate fi scrutat niciodata de nici 0 ratiune omeneasca. Dar daca se
determina sensibilitatea principiilor sale. Dar este cu totul imposibil sa presupune libertatea vointei unei inteligente, atunci autonomia acestei
* lnteres este ceea ce face ca ratiunea sa devina practica, adica 0 cauza care
vointe rezulta necesar ca 0 conditie formala sub care, numai, ea poate fi
determine vointa. De aceea se spune numai des pre 0 fiinll( rationala ca are interes pentru determinata. A presupune aceasta libertate a vointei rezulta necesar ca
ceva, creaturi ralii ratiune nu simt decat impulsuri sensibile. Ratiunea manifestii un interes o conditie formala sub care, numai, ea poate fi deterrninata. A
nemijlocit pentru actiune nurnai atunci cand universalitatea maximei ei este un motiv presupune aceasta libertate a vointei (fara a intra In contradictie cu
suficient de determinate a vointei. Numai un astfel de interes este pur. Dar daca ratiunea
principiul necesitatii naturale in InIantuirea fenomenelor lumii sensibile)
nu poate determina vointa decat cu ajutorul unui alt obiect al ravnirii sau prin supozitia
unui sentiment particular al subiectului, atunci ratiunea manifesta numai un interes
nu este numai tnrr-adevar posibil (cum poate arata filosofia speculativa),
mijlocit falii de actiune; ~i cum ratiunea nu poate descoperi singura, prin ea Insl(~i, fl(rii ci ~i de a 0 admite practic, adica In Idee, ca 0 conditie la baza tuturor
ajutorul experientei, nici obiecte ale vointei, nici un sentiment particular, care ar fi la baza actiunilor ei voluntare, este pentru 0 fiinta rationala, constienta de
vointei, interesul din urma nu ar fi decat empiric ~i nu un interes rational pur. Interesul cauzalitatea ei prin ratiune, deci de 0 vointa (care se distinge la ravniri)
logic al raliunii (de a-~i Inmulli cuno~tinlele) nu este niciodati( nemijlocit, ci presupune
necesetii fara nici 0 alta conditie , Dar cum ratiunea pura poate fi
scopuri, In vederea carora noi ne folosim de ea.

269
268
 INTEMEIEREA MET AFIZICII MORA VURlLOR
IMMANUEL KANT

inteligibile pure, conceputa ca un tntreg al tuturor inteligentelor, careia

practica prin ea insasi, fara alte motive, de oriunde ar fi luate ele, cum
ii apartinem ~i noi insine ca fiinte rap onale (desi pe de alta parte suntem
adica simplul principiu al univetselittqii tuturot meximelor ei ca legi
totodatii membri ai lumii sensibile), ramane mereu 0 Idee utilizabila si
(ceea ce ar fi desigur forma unei ratiuni pure practice) ar putea constitui
permisa in vederea stabilirii unei credinte rationale, desi orice
prin sine insusi un motiv fara orice materie (obiect) al vointei pentru
cunoastere sfarseste la granitele acestei lurni , caci cu ajutorul idealului
care am ave a dinainte un interes oarecare si ar putea produce un interes
sublim al unui imperiu universal al scopurilor in sine (al fiintelor
care s-ar numi pur moral, sau, cu alte cuvinte, cum ttuiunee purii poate
rationale), caruia noi ii putem apartine ca membri numai daca ne
ti percticii, este ceva pe care orice ratiune omeneasca este cu totul
conducem scrupulos dupa maxime ale libertatii ca ~i cand ar fi legi ale
incapabila sa-l explice si orice straduinta si munca in a-i cauta
naturii, ea desteapta in noi un viu interes pentru legea morala.
explicarea vor fi pierdute.
Este la fel ca si cand as cauta sa scrutez cum este posibila libertatea
insa~i ca 0 cauzalitate a unei vointe. Caci aici eu parasesc principiul
explicativ filosofic si altul nu am. Ce-i drept, m-as putea aventura in
lumea inteligibila, care irni mai ramane, in lumea inteligentelor; dar,
desi am despre ea 0 Idee care i~i are baza ei solida, totusi nu am despre
ea nici cea mai mica cuno~tinfi1 ~i nici nu pot ajunge vreodata la ea tn
ciuda oricarei straduinte a facultatii mele naturale de a rationa. Aceasta
Idee nu inseamna decat ceva care subzista dupa ce am exclus din
principiile determinante ale vointei mele tot ce apartine lumii sensibile,
ceva care-rni permite sa restrang principiul motivelor din campul
sensibilitatii, delimitand acest camp si aratand ca el nu cuprinde in sine
totul, ci ca in afara lui mai este ceva, ceva insa pe care nu-l cunosc. Din
ratiunea pura, care concepe acest ideal, nu-mi ramane, dupa inlaturarea
oricarei materii, adica cunoasterea obiectelor, decat forma, adica de a
concepe legea practica a universalitatii maximelor, si, in conformitate
cu ea, ratiunea in raport cu 0 lume inteligibila pura ca 0 cauza eficienta
posibila, ca determinand adica vointa: mobilul trebuie sa lipseasca aici
cu totul, caci ar trebui ca aceasta Idee a unei lumi inteligibile sa fie ea
fnsa~i mobil sau ceva fara de care ratiunea manifests originar un interes;
iar a face conceptibil acest interes, este tocmai problema pe care n-o
putem rezolva.
Aici se afla limita ultima a oricarei cercetari morale, iar a 0
determinaeste de 0 mare importanta si pentru a impiedica ratiunea, pe
de 0 parte, sa caute in lumea sensibila, in dauna moravurilor, principiul
suprem de actiune si un interes conceptibil, dar empiric, iar pe de alta
parte pentru ca ea sa nu faIfme neputincioasa aripile in spatiul vid pentru
ea al conceptelor transcendente sub numele lumii inteligibile, fara a se
umi din Ioc, si sa nu se piarda printre himere. De altfel, Ideea unei lumi

270

 INTEMEIEREA MET AFIZICII MORA VURILOR

NOTAFINALA
imperativului moral, dar concepem totusi inconceptibilitatea lui, iar
aceasta ~ste tot ceea ce se poate cere pe buna dreptate unei filosofii care
nazuieste in principii sa inainteze pana la limitele {ultime ale] ratiunii
omenesti,

Folosirea speculativa a ratiunii, in ceea ce piiveste natura, duce la

necesitatea absoluta a unei cauze supreme a lumii; folosirea practica a
ratiunii, in ceea ce ptiveste libertstee, duce de asemenea la necesitatea
absoluta, dar numai la necesitatea legilor ectiunilor unei fiinte rationale
ca atare. Este insa un principiu esential al oricarei folosiri a ratiunii
noastre de a impinge cunoasterea ei pana la constiinta necesitatii acestei
cunoasteri (caci altfel nu ar fi 0 cunoastere a ratiunii), Dar este si 0
limitare tot atat de esentiala a aceleiasi ratiuni ca ea nu poate scruta nici
necesitatea a ceea ce exista sau se intampla, niei a ceea ce trebuie (sol1)
sa se intdmple, daca nu se pune ca principiu 0 conditio sub care exista
sau se intampla sau trebuie (so11) sa se intample45 . Dar in felul acesta,
cautand mereu conditii, momentul in care ratiunea se astepta sa fie
satisfacuta este mereu amanat. De aceea ea cauta fiira ragaz Necesarul
neconditionat si se vede silita sa-l admita destul de fericita, daca poate
macar descoperi conceptul care e compatibil cu aceasta ipoteza. Nu e
deci un blam pentru deductia noastra a principiului suprem al
moralitatii, ci 0 obiectie pe care ar trebui s-o facem ratiunii omenesti in
genere zca nu poate face conceptibila 0 lege practica neconditionata
potrivit necesitatii ei absolute (cum trebuie sa fie imperativul categoric);
faptul ca ea nu vrea s-o faca printr-o conditie, anume cu ajutorul unui
interes care i-ar fi pus ca baza, nu i se poate lua in nume de diu, fiindca
atunci n-ar fi lege morala, adica lege suprema a libertatii. $i astfel noi
in adevar nu concepem necesitatea practica neconditionata a

272

NOTE
moravuri, din diferite conditii ~i scopuri, se prezinta sub diferite forme la diferite popoare,
Pentru a inlesni introducerea cititorului In problematica lucrarii, sa explicitarn
dintru inceput titlul ei. Prin metafizica Imm. Kant nu Intelege stiinta care ar avea ca obiect
existenta de dincolo de lumea sensibila, existenta suprasensibila, transcendenta, in sine,
caci el dernonstrase in Critice rstiunii pure ca 0 asemenea stiinta nu este posibila.
Metafizica nu este posibila dupa el decat ca disciplina transcendenta/lI, ca sistem critic
care stabileste conditiile apriorice ale experientei posibile ~i ale conduitei umane. Ca
metafizica a naturii ea stabileste factorii apriorici ai cunoasterii teoretice a naturii fizice,
ca metafizica a moravurilor stabileste principiile apriorice care determina si fac necesare
actiunile umane morale, Metafizica moravurilor i~i propune sa studieze principiile
moravurilor, independent de experienta, in valabilitatea lor universala, sa demonstreze ca
aceste principii I~i au sediul ~i originea a priori in ratiune ~i ca acestui fapt i~i datoreaza
ele dignitatea lor. Ea "cercetea7.a ldeea ~i principiile unei vointe pure posibile" si ca atare
este filosofie transcendentala. Prin moravuri, in limbajul din vremea lui, Kant nu lntelege
ceea ce se intelege astazi: dcprinderi ~i obiceiuri, care fara a avea valoare de reguli de
drept deterrnina actiunile ~i comportarile oamenilor lntr-o cornunitate tribala sau etnica,
in cadrul unei clase, al unei profesiuni, ~i a carer respectare este reclarnata atat de indivizi
cat ~i de comunitatile , clasele, profesiunile respective. Kant intelege prin moravuri
moralitate, care cuprinde principii a priori ~i determina necesar comportarea oamenilor.
Vom sesiza mai bine ce inlelege Kant prin metafizica moravurilor, daca 0 yom
considera in opozilie cu 0 a~a-zisa fizica a moravurilor, cum face Fr. Paulsen In
monografia sa despre Kant (Ed. VI, 1920). "Fizica rnoravurilor", inleleasa ca antropologie
fizica sau antropologie psihica, ca sociologie sau ca filosofie a istoriei, prive~te teoretic
omul, ca fiinlii empirica, ca pe un produs al naturii, cauliind sa demonstreze: cum a aparut
pe pamant specia om; cum s-a diferenliat in rase variate in funetie de diferitele condilii
fizice; cum, ca fiinla sociala, traind in comun cu alii oameni, a ajuns la anumite
uniformitali in comportiirile lui; cum s-a ridicat, In baza dotarii lui cu inteligenla
superioara ~i a unei putemice individualizari, la moravuri, pe care Ie practica voluntar ~i
Ie respecta con~tient, spre deosebire de instinctele sociale ale animalelor; cum aceste
274
INTEMEIEREA METAFIZICII MORA VURILOR
manifesliind totusi tendinta de a calauzi, a conserva ~i a tnalta in evolutia ei istorica specia
umana; cum, pe baza datelor istoriei empirice, cauta aceste discipline sa dernonstreze ca
evolutia omenirii tindespre un scop, care ar consta in dezvoltarea deplina a tuturor
dispozitiilor naturale ale omenirii, prezentand moravurile ~i legile juridice ca conditii
esentiale ale Inaintarll ornenirii spre acest scop. Asemenea cercetari urrnaresc sa
stabileasca teoretic, cu ajutorullegii cauzalitatii, conexiuni legice ale unor ansambluri de
fapte date. La aceste discipline s-ar putea adauga pedagogia, politica, morala, in sensu I
ei curent - discipline pe care Fr. Paulsen Ie numeste tehnice - , care transforms
cunostintele obtinute de stiintele teoretice ~i legile descoperite de ele in indrumari pentru
solutionarea anumitor probleme de viata, in norme pentru orientarea in viata de toate
zilele. In acest sens, morala, de exemplu, ar putea fi atasata sau integrata, ca 0
antropologie .pragmatica", antropologiei teoretice, asa cum a facut Kant Insusi in lucrarea
sa Antropologie in inteles pragmatic.
Cu totul principial altceva Intelege Kant prin "metafizica moravurilor". Aceasta
disciplina nu se ocupa cu ceea ce se intampla de fapt cu actiunile empirice, reale ale
omului, ci cu ceea ce trebuie sa se Intample, indiferent daca ceea ce trebuie (501/) sa se
Intample se Intarnpla sau nu. Depasind dorneniul naturii, care este constituit din fapte
observabile ~i explicabile cauzal, forrnand ceea ce Kant numeste lumea fenomenala, ~i
fiind obiect al cunoasterii stiintifice, .metaflzica rnoravurilor" are ca obiect domeniul
libertatii, a carei lege vrea s-o descopere ~i care ca lege rationala a priori obliga orice fiinta
rationala, indiferent daca vreuna 0 respecta sau nu. Singurul fapt pe care .metaflzica
moravurilor" II recunoaste ca atare este constiinta unui trebuie (Sol/en) neconditionat, a
unei legi care ordona nu numai imperativ, ci ~i categoric. Aceasta constiima nu cuprinde
In sine un scop, nimic empiric ~i instinctiv, ci numai forma unei legi universale, prin care
orice actiune umana trebuie sa fie deterrninata. Posibilitatea legii morale, independent de
orice conditii empirice ~i de orice factori reali, iatii obiectul "metafizicii rnoravurilor".
Kant ar fi avut ~i aile motive obiective sa-si intituleze aceasta lucrare Metafizica
moravuri/or. Domeniul libertatii cu care se ocupa moral a ca disciplina filosofica
constituie, in opozitie cu dorneniul naturii, unde dornneste necesitatea riguroasa, 0 lume
inteligibila, in care observarea legii morale reprezinta fapte inteligibile ale vointei libere.
Actiunile libere se produc mai presus, dincolo de cauzalitatea necesara a fenornenelor
fizice, ~i ca atare ele constituie obiect al unei discipline hipermetafizice, cauzalitatea
aetiunilor libere fiind 0 cauzalitate ideala.
I Aceastii c1asificare a fost facutii pentru prima oara in' antichitate de catre Aristotel
~i adoptata apoi de stoici.
2 Antropologia, ~tiinla des pre om in genere, este dupa Kant pe de 0 parte
fiziologica, pe de alta parte pragmatica, diviziune pe care a avut-o in vedere Fr, Paulsen
mai sus. Ca antropologie fiziologica, ea se ocupa, cum spune Kant insu~i, cu cercetarea
"a ceea ce natura face din om", ca antropologie pragmatica, cu ceea ce omul "ca fiinla
aetionand Iiber face din el insu~i sau poate ~i trebuie sa faca". Kant distinge ~i 0
antropologie morala, care urmare~te sa determine condiliile subiective, stingheritoare sau
favorizante, ale Indeplinirii legilor morale, sa propage ~i sa fortifice aceste legi, disciplina
importanta, dar care nu este indicatii dupa el sa puna bazele moralei.
275
 NOTE
3 Notiunea de Idee, pe care Kant a preluat-o de la Platon, are la el un sens cu totul
specific. In timp ce la Platon Idei inseamna modele originare, prototipuri imuabile ale
Iucrurilor sensibile, schimbatoare si trecatoare, care nu exista decat in masura in care
participa la ldei, adicil au un sens riguros rnetaflzic, la Kant ele inseamna prototipuri ale
gandirii, notiuni ale ratiunii, carora nu Ie corespunde nici un obiect in experienta, dar care
Indeplinesc rolul de a Incheia lantul experientelor elaborate categorial, de a inalla
experienta reala ~i posibila la unitate sistematica. Ele sunt opera ratiunii pure, nu a
intelectului, ~i se bucura numai de 0 folosire regulativa, nu constitutivii. 0 functie similara
regulativa indeplinesc Ideile ~i in domeniul practic, in domeniul moral, unde determina
cauzal actiunile omenesti, Ideile sunt deci norme supreme pentru toate operatiile ratiunii,
atat ale celei teoretice, cat si ale celei practice.
4 Filosofie pura, filosofie care distinge riguros in cunoastere si actiune lntre
principiile apriorice, universale ~i necesare, ~i elementele empirice sl dupa care rara
principiile apriorice nu este posibila nici cunoasterea universal valabila, nici datoria pura.
5 Philosophiu prnctice universslis a fost publicata in douii volume in 1738-1739.
6 Pentru a pastra diferenta pe care 0 au termenii WiJ/e ~i Wo//en, am tradus pe eel
dintai cu voinp'i, pe cel de-al doilea cu volitie. Prin voinlii se intelege la Kant facultatea de
a ravni, lntrucat este determinata in activitatea ei de ratiune, prin volitie actul voluntar
particular la care participa lnclinatii subiective, factori afectivi ~i instinctivi ~i care
urrnareste ca scopuri obiecte ~i stari sufletesti sensibile. Kant nu respecta in mod
consecvent aceasta diferenta, asa cum nu respecta nici pe aceea dintre Begehren (ravnire)
~i Wunsch (dorinta), la fel cum in Critics :a!iunii pure nu a folosit consecvent termenii
transcendent ~i transcendental.
7 Kant se va servi de denumirea Critics rstiunii practice cativa ani mai tarziu, in
1788, cand a si aparut ca lucrare.
8 Moralitate inscmana la Kant determinarea de sine a vointei prin legea morala.
9 Ceea ce face din vointa 0 vointa buna este, cum vom vedea, ceea ce vrea ea; daca
este determinata de un scop extern, cum ar fi fericirea, ea pierde orice valoare morals;
tnceteaza de a mai fi vointa, fiindca inceteaza de a mai fi autonoma. Sau ~i altfel spus:
vointa buna este dupa Kant vointa care e capabila sa se supuna rara gre~ ~i fara incetare
legii morale pe care ~i-o da ea insa~i.
10 Am tradus Begehrungsvermiigen cu facultatea de a ravni, nu, cum fac
traducatorii francezi ~i traducatorii romani anteriori, cu facultatea de a dori, caci a dori in
limba romana nu exprima totdeauna nazuinla spre 0 anumitii specie de obiecte sau stiiri
suf1ete~ti, a caror posesiune apare ca placutii sau a card lipsa apare ca neplacutii, adica
aspecte apetitive ale acestei nazuinle.
11 In intreaga istorie a filosofiei, Kant este primul ~i cel mai implacabil adversar al
concepliilor morale eudemoniste, dupa care fericirea ar fi adevaratul scop al voinlei unei
fiinle ralionale.
12 Patologic nu inseamna la Kant bolnavicios, anormal, ci determinat sensibil,
afectiv, pasional, instinctiv.
13 Prima teza afirma, cum tocmai am vazut, ca 0 acliune are adevarata valoare
morala numai atunci ciind este savar~ita din datorie, ~i nu numai conform datoriei.
14 Oeci ceea ce condamna 0 maxima, adica 0 regula subiectiva de acliune, nu sunt
consecinlele neplacute la care duce, ci imposibilitatea de a 0 transforma in lege universala.
276
INTEMEIEREA METAFIZICII MORAVURILOR
15 Kant releva aici din nou superioritatea judecatii practice asupra celei teoretice,
cum face de mai multe ori in Iucrarile in care se ocupa cu problemele morale. Kant este,
de asemenea, de parere ca in problemele morale ratiunea comuna este apta sa se pronunte,
fiindca aceste probleme nu sunt straine nici unei constiinte , fiindca orice om are
constiinta datoriei.
16 Kant se refera aici la Bernard Mandeville (1670-1733).
17 Kant demonstrase in Critics retiunii pure ca pe baza de experienta nu se poate
ajunge niciodata la judecati cu valoare universala, ci numai la judecati de 0 generalitate
comparativa, adica relativa.
18 Ideea de bine precede experienta, ea este 0 Idee apriorica, care ne da posibilitatea
sa distingem actiunile bune de cele rele, si numai la care raportand actiunile Ie putem
caracteriza ca bune sau rele. Insa~i ideea de Durnnezeu, de fiinlii care este conceputa ca
fiind absolut buna, presupune ca prototip Ideea de absoluta perfectiune morala,
19 Disciplina care vrea sa stabileasca principiile metafizice ale naturii.
20 Cu alte cuvinte, experienta este cu totul irelevanta cand este yorba de studierea
principiilor morale.
21 Dupa Kant, nu exista imperativ categoric decat pentru 0 vointa care stii sub
influenta Inclinatiilor ~i dorintelor subiective, nu ~i pentru vointa unei fiinte sfinte. Caci
aceasta, fiind mai presus de lnclinatii ~i dorinte, se conformeaza de la sine legii morale.
Pentru ea nu exista imperativ ~i deci nici datorie.
22 Mai clar: un precept, un imperativ este ipotetic atunci cand este subordonat, ca
mijloc, unui scop oarecare, pe care vrem sa-l realizam, cand nu este valabil decat in
anumite conditii: pregateste-te serios, daca vrei sa treci examenul; el este categoric atunci
cand porunceste lara conditii: fii ouest.
23 In Critica retiunii pure, Kant a trnpartit judecatile din punctul de vedere al
modalitatii in problematice, asertorice ~i apodictice, dand acestei impartiri 0 mare
raspandire. Conducandu-se dupa aceleasi criterii, el a impartit ~i imperativele.
Problernatica esteo judecata atunci cand, desi nu implica nici 0 contradictie, nu prezinta
nici garantia ca este adevarata, a carei afirmare sau negare este nesigura, numai .
posibilitatea: S este poate P, poate S nu este P. Asertorica este 0 judecatil atunci cand .
afirma sau neaga ceva de fapt, farll a cuprinde necesitatea veracitiilii ei; de exemplu: S
este P, sau S nu este P. Apodicticll este 0 judecatll atunci cand veracitatea ei este
indiscutabil, necondilionat necesarii: doull cantitiili egale cu 0 a treia sunt egale intre ele.
24 In tot cursul istoriei filosofiei fericirea a fost consideratii, sub 0 forma sau alta, ca
scop al vielii. Au fost ~i ganditori care au negat JXlsibilitatea ei, iar cre~tinismul nu 0 vedea
decat intr-o "viala viitoare", care ar fi ~i 0 vialll ve~nicll. Kant, prin ceea ce a fost num.it
"rigorismul" concepliei sale morale, a combatut teza ca fericirea ar fi scopul vielii,
propuniind in locul ei indeplinirea datoriei. Kant este astfel reprezentantul clasic al
direqiei imperativiste in etica, fiindca nu s-a multumit, ca alii ganditori, sa descrie ~i sa
explice aqiunile morale, ci a cautat sa demonstreze ca ele i~i au fundamentul intr-o
legislalie absolutii, universala.
25 Kant a acordat, in Critica ra!iunii pure, 0 importanlii esenliala deosebirii dintre
judeclilile sintetice ~i judecalile analitice. 0 judecata este sinteticll atunci cand predicatul
ei adauga ceva la conlinutul subiectului, Ilirgind astfel cuno~tinta. Ea este sintetica a pnori
atunci cand predicatul ei se adauga necesar la subiect pe baza intuiliei pure, ca de exemplu
277
 fNTEMEIEREA MET AFiZICll MORAVURILOR
NOTE

dintre pre] si dernnitate 0 fiicuse ~i Seneca in Scrisosres a 71-a ciitre Lucilius, cu

judecata maternatica: 7+5=12, in care predicatul 12 este ceva nou falii de subiectul 7+5,
deosebirea insii ca scriitorul latin vorbeste de Binele suveran, nu de persoana urnana.
nu este scos analitic din 7+5. Ciici 7+5 ar putea fi ~i =15-3 sau =10+2. Ea este a priori,
34 Autonomic ~i eteronomie sunt notiuni fundamentale ale conceptiei morale a lui
fiindca are la bazii intuitia pura de timp, unitalile notiunii 5 adaugdndu-se in timp, prin
Kant. Autonomia este expresia ratiunii pure practice, adica a libertatii, care pe de 0 parte
numarare , la notiunea 7. Dimpotriva, 0 judecata este analitica atunci cand predicatul ei
se manifestii independent de orice .rnaterie" a legii morale, adica de orice obiecte ravnite,
este afirmat sau negat pe baza unei aliante pur logice a subiectului ei, de exemplu: aurul
iar pe de alta parte actioneaza fiind determinata exclusiv de forma legislativa universala,
este galben. Judecatile analitice expliciteaza subiectul, fiirii a Imbogati cunostinta.
Legea autonomiei este principiul unei naturi suprasensibile, a unei lumi inteligibile,
Judecata: daca vreau efectul, vreau ~i actiunea necesara in acest scop, este 0 judecata
morale, careia omul Ii apartine ca "noumenon", ca membru aI unei "Impariilii a
analitica, fiindca predicatul: vreau si actiunea necesara in acest scop este cuprins in
scopurilor", Autonomia consta in proprietatea vointei de a-si fi ei ins~i propria lege, de
subiectul ei: daca vreau efectul. Dimpotriva, oricat as analiza conceptul unui scop
a nu se determina decat de forma legii, de a se supune numai acelei legi pe care ea Ins~i
oarecare, nu pot descoperi in el mijloacele adecvate care sii duca la realizarea lui. De
si-o prescrie, principiul ei fiind de a nu se lasa determinata decat de imperativul categoric.
aceea, judecata care indicii posibilitatile pentru realizarea scopului este sintetica.
Prin atributele ei, autonomia constituie principiul demnitatii umane. Dirnpotriva,
26 Kant invoca aici unele dintre cele mai puternice argurnente impotriva eticii
eteronomiu consta in faptul cii vointa nu este condusa de legea morala, ci ca actioneaza
empirist-eudernoniste.
sub imperativul instinctelor, Inclinatiilor, pasiunilor, nevoilor, scopurilor, al .Jegii
27 Kant intelege prin natura un conex unitar ~i legic de fenomene, obtinut prin
naturii", cii nu se bazeazii pe capacitatea maximei ei de a deveni propria sa lege
elaborarea categoriala a datelor sensibile, el Intelege ansamblul tuturor obiectelor
universalii, ci ca, iesindu-si din limitele ei pure, cautii intr-un obiect oarecare legea care
experientei, care nu exista "in sine", dar care are la baza un "in sine", din el facand parte
s-o determine. fn actiunile eteronome, nu vointa i~i dii ea insii~i legea, ci i-o dii obiectul
atat lumea externa cat ~i lumea interna, ambele fiind guvernate de principiul cauzalitati i,
la care se raporteaza. De aceea actiuaile eteronome nu sunt morale. Morale nu sunt decat
care este 0 functie a intelectului nostru. Ordinea ~i uniformitatea pe care Ie observant in
actiunile in care vointa se poate considera prin maxi rna ei ~i ca universal legislativa.
natura sunt opera intelectului, fiindca el este acela care Ie introduce in ea. Natura, in acest
Autonomia ratiunii practice se exprima in imperative categorice; eteronomia se exprima
sens kantian, care este stricto sensu fenomenalist, se distinge pe de 0 parte de
In imperative ipotetice. Dupa Kant toate conceptiile morale de panii la el nu s-au ocupat
.Jundarnentul" ei suprasensibil, noumenul, de lucrul in sine, ~i pe de alta parte de imperiul
decat cu actiuni eteronome, deci nu cu actiuni morale.
libertatii. Prin caracterul sau, care apartine atat lumii inteligibile, noumenale, cat ~i lumii
35 Morala este dupa Kant fundamentul religiei. Noi privim legile morale ca ~i cand
sensibile, fenomenale , caracter pe care Kant II numeste inteligibil, omul poate interveni
ar fi porunci divine, care sunt valabilesi obliga nu fiindca le-ar fi dat Durnnezeu, cum
In mersul naturii, impunandu-i legile lui morale. Aici insii Kant lntelege prin natura nu
sustine morala teologica, caci aceasta ar insemna eteronomie, ci sunt privite ca morale
natura empirica, care nu are In ea nimic just, ci natura din care a fost exclus tot ceea ce
fiindcii sunt legi rationale necesare. Conceptul de Durnnezeu apartine deci njoralei, nu
este contrar moralitatii.
teologiei. Justificand existenta lui Dumnezeu din considerente morale, Kant este
28 Aceasta lucrare a aparut in 1797.
reprezentantul unei religii morale (Moral-Religion).
29 Punand problema sinuciderii, Kant se refera la acei reprezentanti ai stoicismului
36 Fiindca nu poate fi intemeiata nici teologic, nici eudernonist, ldeea de bine nu
care justificau sinuciderea, sustinand ca a te sinucide nu inseamna a te leza pe tine lnsuti
mai poate fi intemelata decat cu ajutoruI conceptelor de autonomie si imperativ categoric.
~i ca cel pUlin Inleleptul are prerogativa de a parasi viala a~a cum ie~i dintr-o camerii
37 Determinarea voinlei, ca voinla liberii, de catre legea morala, nu numai farii
afumatii, fiindca nu mai ai ce face in ea.
participarea inclinaliilor, afectelor, sentimentelor, dar chiar cu repudierea lor, este ceea
30 Imperativul categoric are 0 valabilitate universalii, absolutii. pe care nimic nu i-o
ce a fost numit rigorismul ~i purismul kantian. Cand vorbesc de acest caracter at ei, mulli
poate ~tirbi.
comentatori ai lui Kant menlioneazii replica pe care a daHl Fr. Schiller, care era totu~i
31 Scop In sine este ceea ce este scop pentru orice om, fie cii el il admite fie ca nu,
favorabil filosofiei kantiene, in urmiitoarele versuri celebre:
~i prin aceasta nu poate fi mijloc pentru altceva.
Geme die'ich den Freuden, doch tu'ich es leider mit Neigung,
32 Ceea ce nu vrei sii Ii se facii lie etc. ICe lie nU-li place etc.]
Und so wurrnt es mich oft, dass ich nicht tugendhaft bin.
33 Marktpreis: prel de pialll, adicii prel curent, variabil, exprimand valoarea relativa
Da ist kein anderer Rat, du musst suchen, sie zu verachten,
a unor lucruri, care ne sunt utile, care servesc ca mijloace pentru realizarea unor scopuri
Und mit Abscheu alsdann tun, was die PfJich dir gebeut.
~i care pot fi inlocuite prin alte mijloace servind acelora~i scopuri. De exemplu,locuinla,
[fmi servesc bucuros prietenii, dar din pac ate 0 fac cu inclinalie
care ne-a costat bani, in care ne simlim bine, fiindca este confortabila, de care suntem
~i mii roade adesea cii nu sunt virtuos.
mandri, fiindcii e aratoasii. Un asemenea bun are un pre\, dar nu ~i demnitate.
Dar nu este alt remediu, tu trebuie sa cauli a-i disprelUi,
Affekcionspreis: prel afectiv ,In funclie de sentimentele noastre, de gust ~i frumos, cum ar
~i sii faci cu dezgust ceea ce iIi porunce~te datoria.1­
fi de exemplu 0 opera de artii ca Gioconda, pe care nimic nu ar putea-o inlocui, daca ar fi
distrusii. ~i 0 asemenea operii reprezintii un scop, dar nu un scop in sine, caci ea nu ar mai
a
38 Libertate negaciva inseamnii acliona independent de legile naturii, lara a ne
supune acestor legi: libertate pozitiva inseamnii a acliona exclusiv in virtutea formei
avea nici un "pre\", dacii nu ar mai exista cineva care s-o aprecieze estetic. Distinqia

279
278
 NOTE

legislative universale, a legii pe care vointa pura si-o dii ea Insii~i, cu excluderea oricarui
conti nut, a oricarei .materii", a tot ce este de natura empirica,
39 Cu privire la conceptul de interes, vezi nota lui Kant.
INDICE DE NUMB PROPRll*

40 Cercul vicios ar consta in a demonstra moralitatea cu ajutorul Iibertatii, iar

libertatea cu ajutorul moralitatil,
41 Kant distinsese riguros, In Critica retiunii pure, intelectul de ratiune. Intelectul
esle facultalea care gandeste obiectul unei intuitii sensibile, care produce spontan
concepte , Ie compara, Ie leaga si judeca, subsumand reprezentarile sub anumite reguli, ~i
cunoa~te prin faptul cii raporteaza reprezentiirile dale la un obiect. Fiiriicontinutul pe care
i-l procura sensibilitatea, fiira "maleria" pe care i-o ofera simturile, el nu poate decal
gandi, nu ~i cunoaste; categoriile cu care opereaza el riiman ceea ce sunt, forme goale,
fiirii functii cognitive. Ratiunea, dirnpotriva, este facultalea care nu are a face cu
sensibilitalea. Ea opereaza cu ldei ca principii regulative, distinge, cum se exprima Kant
~i aici, lumea sensibila de cea inteligibila, Ii arata intelectului limitele pe care nu are voie
sa Ie depaseasca ~i iJ face pe om sii-~i dea seama ca apartine, ca fiinlii rationala, nu numai
lurnii sensibile, fenomenale, ci ~i celei inleligibile, noumenale, cii deci esle supus nu
numai legilor naturii, ci si legilor propriei lui vointe , Iibere, autonome.
42 Cercul vicios prin care libertatea ar fi fosl dernonstrata cu ajulorul autonomiei, iar
Anaxagora din Clazomene (Asia Mica) (500-428 i.e.n.), filosof, matematician ~i
aulonomia ar fi fost dernonstrata cu ajutorul libertatii , era numai aparent, fiindca atat
astronom grec. A profesal pesle treizeci de ani la Atena, de unde a fost silit sa se refugieze
libertatea cal ~i autonomia i~i au fundamentul In natura noastra ca membri ai lumii
inteligibile. la 0 varsta inaintata, fiindca fusese acuzal de asebie, adica de negarea zeilor oficiali.
Anaxagora admitea un numar infinit de elemente primitive infinit de mici, raspandite in
43 Bonum vacans: bun fiim slapan.
spatiul infinit, pe care Ie numea "germenii lucrurilor" sau .Jtomeomerii". La Inceput,
44 Falalistul neaga ideea de Iibertate , fiindca dupa el totul este supus destinului
inexorabil. homeomeriile emu intr-o stare de confuzie generala, fiind ameslecate fiirii noima, Acestei
stari primitive i-a pus capat spiritul, inteligenta, voOs', care, imprimand intr-un punct al
45 .Cauzatitatea dupa legile naturii nu esle singura din care pol fi derivate loale
fenornenele lumii; exista ~i 0 cauzalitate prin libertate", aceasta leza a celei de-a treia haosului 0 miscare circulara ce s-a dezvoltat continuu, extinzandu-se in toate regiunile
antinomii, conceputa ca principiu regulativ, deschidea calea spre lumea libertatii, spre lui, a separat elementele panii atunci amestecate, caldul de rece, uscatul de umed, subtilul
etica. Teza celei de-a patra antinornii afirma ca ratiunea, in tendinta ei de a unifica de grosier,luminatul de obscur, punand ordine in haos. Lumea evolueaza fiira incetare
fenomenele, cauta fara lncetare neconditionatul , fie sub forma unui fenomen ultim, dupa inlantuirea rnecanica a cauzelor si efectelor, fiira sa mai revina vreodata la ceea ce
conditie prima, ea Insa~i neconditionata, a tuturor schirnbarilor din lume , fie sub forma a fost , fiira sa mai aiba nevoie de interventia spiritului. Pamantul avand forma unui
unei cauze libere care deterrnina 0 serie intreaga de fenomene, fiira ca ea Insa~i sa fie limpan, se afla in centrul lumii, fiind sustinut de aer; Luna l~i prirneste lumina de la Soare,
determinata, fie sub forma unei fiinte absolut necesare, conditie a 101ce exista, lara ca ea are campii. munti, viii ~i fluvii ~i este locuita, ca ~i Pamantul; eclipsa de Soare se datoreaza
insa~i sa fie supusa vreunei conditii. Dar In ciuda straduintelor ei neincetate, mereu umbrei Pamantului, Planetele sunt lnsufletite. poseda inteligenta si pot judeca; poseda
reinnoite, ratiunea nu reuseste sa descopere acesl neconditionat ln lumea fenomenelor. In afecte, se inlrisleaza ~i se bucura,
schimb, ea lrebuie sa-l adrnita ca imperaliv in lumea inteligibila, caci numai astfel Aristotel (384-322 i.e.n.). filosof grec; spiritul eel mai enciclopedic al antichitatii,
actiunile morale capata sens ~i valoare. dominand majoritalea domeniilor de cercetare teoretica ~i Imbogatindu-Ie cu propriile lui
contributii. In etica, el a sustinut ca nu exista decat un singur bine, spre care nazuiesc toti
oamenii: fericirea, care reprezintii scopul suprem, Binele suveran. Iar ceea ce constituie
trasalura caracterislica, s);lS:ljfu:a, a omului, nu este nici viala, caci atat plantele cal ~i
animalele au vialii;nici_~sibilitatea, ciici ~i animalele poseda sensibilitate, ci ratiunea, a
carei folosire acliva rep.:~~.!!lla fericirea lui supremi1. Aristotel lmpiirtea virtutile In etice
~i <lianoelice. Natura cel,ordintai constii in evilarea extremelor, ciici experienta ne Invalii
-.l

• La filosofii ~i personajele care figureaza In acest indice sunt relevate numai

aspeclele la care se refera Kant In cele douii opere de falii. ~'-7

,-_.-./
281

.-...

 INDICE DE NUME PROPRII

INDICE DE NUME PROPRII

Henrie al VIII-lea, rege al Angliei (1491-1547), sub care Anglia a abjurat

ca excesele sunt daunatoare, In pastrarea masurii In toate, a liniei de mijloc, curajul, de
catolicismul ~i a adoptat reforma. EI a avut sase sotii, a treia fiind Anna Boylen, a cincea
exemplu, constituind media dintre temeritate ~i lasitate, blandetea media dintre rnanie si
Catherine Howard, nepoata lui, eare, aeuzate de adulter, au fost decapitate din ordinul
indolenta. Virtutiile etice au deci ca norma: IlT]OEv ayav, nimic prea mult. Virtutiile
sau, prima in 1536, a doua In 1542. Din ordinul lui a fost decapitat in 1535, de asemenea,
dianoetice constau In folosirea judicioasa a ratiunii atat In dorneniul teoretic cat ~i In
filosoful Thomas Morus, fiindca In calitate de fost raportor al Consiliului de Stat, de fost
domeniul practic, In eel teoretic prin investigarea dezinteresata a adevarului, a adevarului
membru al Consiliului Privat, de fost Mare Caneelar, functie din care dernisionase in
de dragul adevarului, in eel practic prin deosebirea cailor celor mai potrivite care Inlesnesc
1529, cand Henrie al VIII-lea a rupt-o cu Roma, a ofensat pe Anna Boylen, refuzand sa
o activitate fecunda de toate zilele precum ~i 0 activitate creatoare. Cel mai mare grad de
participe la casatoria ei cu regele, dar ~i fiindca era impotriva separarii de Roma. In 1540
fericire 0 reprezinta dupa Aristotel 0 vialil Inchinatil~rcetilrii dezinteresate, teoriei pu~
a fost decapitat tot din ordinul lui ~i Thomas Cromwell, care, In calitate de Mare Caneelar,
executase pe Thomas Morus ~i multe alte victime.
Cheselden, William (1688- 1752), chirurg ~i oculist englez. Operatia reusita facutil
de el unui orb din nastere a provocat 0 enorrna senzatie. Ea a prezentat si indicatii
Hume, David (1711-1776), om de stat, istoric ~i filosof englez. Prin modul cum
pretioase asupra genezei senzatillor vizuale.
a pus si a rezolvat problema cauzalitatii, Hume I-a desteptat pe Kant din "somnul
dogmatic", cum marturiseste el insusi. Hume sustinea ca spre deosebire de rnatematica,
Crusius, Christian August (1715 -1775), fost profesor de filosofie ~i teologie la
care are ca obiect raporturi intre idei ~i In care judecatile se bucura de 0 certitudine
Leipzig; adversar al filosofiei lui Leibniz ~i Wolff, combatand determinismul, armonia
absoluta, fiindca sunt rezultatul activitatii gfindirii pure si se bazeaza pe principiul
prestabilita si optimismul, precum ~i rnodul In care cei doi filosofi formulasera principiul
contradictiei, In domeniul faptelor, care este dominat de principiul determinarli eauzale,
ratiunii suficiente, propunand ca principiu suprem de gandire: ceea ce nu poate fi gandit,
nu se pot obtine decst cunostinte probabile. In domeniul faptelor, orice efect fiind cu totul
este fals; ceea ce nu poate fi gandit ca fals, este adevarat. Distingand Intre principiul
diferit de cauza care-I deterrnina, nu putem spune niciodata a priori ce efecte vor urma
cunoasterii lucrurilor ~i principiullor real, Crusius sustinea ciI In cunoastere nu trebuie sa
unui eveniment. Din notiunea de cauza noi nu putem deduce pe calea unei stricte analize
se porneasca de la conceptele vide ale ontologiei, ci de la experienta sensibila, prin a carei
notionale ~i bazati pe principiul contradictiei , cum procedeaza matematiea, notiunea de
preJucrare se poate ajunge la concepte simple ~i la adevaruri rationale, necesare. EI a
efect, deoarece prlncipiul.cauzalitatli nu este un principiu de gandire pura. Ceea ce ne
combatut, de asemenea, argumentul ontologie, sustinand ca din simple concepte nu se
tndr..ptill~ sa.afirmilrn ca 0 legi.ict1!.nl c.auzalilIntre doua fenomene este experienta; am
poate conch ide asupra existentei reale a lucrurilor, ca singurul garant sigur al existentei
vazut In trecut ca un fenornena fost mereu lnsotit de un anumit efect ~i de aici tragern
luruii exteme II constituie constrangerea, care ne sileste sa credem In realitatea ei. Crusius
concluzia ca fenomenele similare vor fi insotlte totdeauna de efecte similare. Experienta
a exercitat influenta asupra lui Kant In perioada gandtrii sale precritice.
este deci mareIe dascal care ne Invalil cum sa procedam In lumea faptelor. Experientei,
Hume li adauga obisnuinta: am vazut de mai multe ori ca un obiect a fost insotit de un
-S!lf.llli342-271 Le.n.), fiolosof grec. Dupa el sufletul omenesc este, ca si corpul,
altul ~i de aceea de cate ori 11 vedern pe unul ne asteptam sa-l vedem ~i pe celalalt. Aceasta
un simplu agregat de atomi mai fini, care prinmoarte se desface In elementele lui,~
solutionare a principiului cauzalitatii de catre Hume este ceea ce Kant numeste
Impr:~ie m uDlvers;el nu este neuluritor. De aceea, m~;t;;a~b;;-i;;-~rnei~~p~mante: scepticismul cenceptiei sale. Dupa Kant Insa principiul cauzalitatii este un principiu a
cat tiill'p traim, nu este moartea', iar ~fu;Jeste moartea, nu mai suntem noi. Dupa conceptia
priori al intelectului.
sa morala, placerea este "Inceputul ~i sfiir~itul vielii fericite"; spre ea tinde orice fiin!a ~i
ea este unicul bun care merita cu adev~rat sa fie preluit ~i dorit. Dar nu orice .£I!!g.re
Hutcheson, Francis (1694-1746), filosof englez. Distingand Intre Inclinaliile
merita sa fie dorita, nu opce durer~Etasa fie evitatil, c~~.a~El!:9.QIi\\;~J:"U!.!1 aiba dezinteresate, eare sunt calme ~i durabile, ~i pasiuni, care sunt oarbe ~i trecatoare, Intre
la urmare 0 durere mai mare ~i 0 durere sa aiba ca urmare 0 placere mai mare, iar-2
sentimentele de simpatie ~i cele egoiste, Hutcheson afirrna existenla unui simf moral, care
pliicere sufleteasca'este"ifeprefeTa(Unei placeri fizice. Epicur distinge doua specii de
se aflala toti oamenii ~i care este calauzit de mtiune, dar se sprijina ~i pe experienta. EI
Pl.rc;;-ri: placerea mobila ~i placerea stabila, aceasta din urma fiind superioara celei dintai,
compam iubirea oamenilor Intre ei, atilta vreme cat nu este limitatil de interese individuale,
fiindca are ca rezultat Iini~tea sufleteasca, ataraxia.
cu prineipiul gravitatiei ~ijustifica iubirea de sine, suslinand ca noi ne iubim pe noi In~ine
fiindd suntem parli ale aceluia~i Intreg. Acliunile oamenilor au 0 valoare cu atat mai
~lIe, Bernard i.e Bouvier de (1657 -1757), nepotul marelui Comeille, el
mare cu cat ele procura mai multa fericire uoui numar cat mai mare de oameni. Simtul
Insu~i celebru scriitor francez, care ~I-a ca~tigat Inca In vialil fiind faima prin claritatea
moral este activ ~i in sufletul necredincio~ilor, fiindca este independent de reprezentilri
stilului sau. EI era considerit In vremea sa ~i ca mare filosof. Ideea fundamenliiliuL
teologice.,
,~i sale a fost ca nici in viala ~i nici In Iiteratura nu exista a~are sa nu ~~!!..tiI.f!
1!11eles cu ajutorul "Iuminilor raliunii" ~i ca tot ceea ce nu ate fi Inteles este fals. Prin
Juvenal, Decimus Junius, poet satiric latin, s-a nascut In jurul anului 60 e.n. ~i a
urmare atilt religia ca '. .la, a carel armec nu-I poate explica raliunea, sunt false.
murit la adanci batriineli (135). In tinerete, comandant de eohortil In Egipt ~i Britania,

283
282

.
..,
.iii'
/"
 INDICE DE NUME PROPRII
demnitate care camufla un exil , el se stabileste , Incepand cam din anul 90, la Roma,
desfasurand 0 activitate de retor. Firii sale posornorate ~i pesimiste ii ofereau din belsug
obiect de satira moravurile decadente ale societatii nobile din Roma timpului sau. Mult
citite in antichitate, satirele sale constituiau in evul mediu obiect de studiu in scoli.
Leibniz, Gottfried-Wilhelm (l646-1716),jurist, diplomat, istoric, matematician
~i filosof german. Spiritul cel mai enciclopedic al vremii sale. Trasaiura caracteristica a
gandiril sale este tendinta spre concilierea opozitiilor, spre armonie. ldeea din sistemul
lui Leibniz fata de care Kant se declara in dezacord in Critica ttuiunii practice este aceea
de armonie prestabilita ~i in legatura cu ea optimismul conceptiei sale. Conciliind
notiunea carteziana de substanta, a carei proprietate fundamentala este lndependenta, cu
notiunea democritiana de atom, corpuscul simplu, indivizibil ~i etem, el creeaza notiunea
de monada (~ovC£S"=unitate), cu ajutorul careia explica intregul univers. Tot ce este
material, argumenteaza Leibniz, este divizibil la infinit. De aceea, pentru a ajunge la
adevarate unitati indivizibile, trebuie sa parasim domeniul fizic, material, sa pasim in
domeniul imaterial ~i sii admitem ca corpurile sunt compuse din parti imateriale. Caci
punctele fizice , atomii, sunt in adevar fizici, dar nu sunt puncte. lar pe de alta parte
punctele mate mat ice sunt in adevar indivizibile, dar nu sunt reale. "Numai punctele
metafizice sau substantiale, unltatlle incorporale asemenea sufletului, intrunesc in ele
indivizibilitatea si realitatea: monadele sunt adevaratii atomi". Desi limitate, ele sunt
capabile de actiune, sunt foarte active, sunt unitiiti substantiale, Ele sunt .adevaratii atomi
ai naturii", adevaratele "elemente ale lucrurilor". Ele constituie universul ~i formeaza 0
ordine ierarhica, de la cele care se afla pe treapta cea mai de jos ~i care abia mai merita
numele de monada, ~i urcandu-se de aici la suflet ~i apoi la spirit, pentru a sfiir~i cu
monada suprema, cu Dumnezeu. Fiind aspatiale , incorporale, puncte metafizice,
monadele nu exercita influente unele asupra altora: ele nuau, cum se exprima Leibniz,
ferestre. Pentru a explica legatura dintre corpuri, care sunt agregate de monade inferioare,
~i suflete, care sunt unitati de monade superioare, Leibniz recurge la imaginea pe care 0
folosisera ocazlonalistii: doua ceasornice care, fiind perfect construite, merg in acelasi
ritm, indicand totdeauna aceea~i orii. Ciici, cand a creat monadele, Dumnezeu Ie-a creat
astfel inc at fiecare monada, dezvoltandu-se potrivit legii ei proprii, sii concorde cu
celelalte monade. Astfel, nu mai e nevoie de interventia constantii a divinitiitii, in fiecare
caz in parte, cum sustin ocazionali~tii, pentru a explica influentele corpului asupra
sufletului ~i a sufletului asupra corpului. Nu numai sufletul ~i corpul stau deci in
concordantJl. intre ele, ci toate monadele din univers constituie 0 unitate in multiplicitate,
se afla intr-o deplina armonie, pe care Dumnezeu a stabilit-o dintru inceput, 0 datii cu
crearea lor. E ceea ce Leib~iz a numit armonie prestabilitif. Fiind creatia lui Dumnezeu,
lurnea este cea rnai bunii dintre cate erau posibile, cea mai buna in ansamblu, ca sistem,
nu ~i in amanunte. Daell existii diu metafizic ~i moral in lume, se datoreazii faptului ca
lucrurile ~i fiintele din ea sunt finite. Raul indepline~te in lume acel~i rol pe care-I joacii
intr-o compozitie muzicalii disonantele sau intr-o pictum umbrele: sii-i puna in valoare
frumusetea. Lumea existenta, care este cea mai buna din cate erau posibile, a fost
conceputa de Dumnezeu prin inlelepciunea lui, aleasa de el prin buniistarea lui ~i realizatii
de puterea lui (ceea ce se nume~te optimismul conceptiei leibniziene).
284
lNDlCE DE NUME PROPRII
Mandeville, Bernard de, nascut in Olanda, dar de origine franceza, la 1670, s-a
stabilit apoi ca medic la Londra, unde a murit in 1733. Mandeville a fost cel mai mare
adversar al conceptiei optimiste a lui Shaftesbury. In lucrarea Fabula slbinelot (1705) el
sustine Intr-o forma poetic-satirica ca puterea ~i inflorirea unei societati nu se bazeaza pe
virtuti , ci pe vicii, pe vanitatea, egoismul, sarlatania, nedreptatea indivizilor care 0
compun, ca notiunile etice sunt nascociri ale stapanilor pentru a domina masele.
Mendelsohn, Moses (1729-1786), scriitor filosofic evreu, ale carui scrieri se
caracterizau prin c1aritate,caldura ~i omenia care emana din ele. A fost un reprezentant al
iluminismului. Repugnandu-i extrernele , el a adoptat ca ganditor 0 linie de mijloc intre
Wolff ~i Locke, filosofia de scoala ~i filosofia populara. Adversar al panteismului ~i
ateismului, s-a straduit sa demonstreze nemurirea sufletului ~i existenta unui Dumnezeu
personal. Filosofia nu trebuie sa se ocupe dupa el decat cu ceea ce poate face pe om fericit.
Intemeind placerea ~i neplacerea pe senzatii, a distins 0 noua facultate sufleteasca, aceea
a "sentimentului", pe care a numit-o facultatea eprobsrii, fiindca sutletul omenesc ar
dispune originar de facultatea de a adopta 0 atitudine de aprobare ~i dezaprobare in fata
obiectelor.
Mendelsohn a concurat rmpreuna cu Kant la acelasi premiu al Academiei din Berlin
in 1763 ~i I-a obtinut cu lucrarea Tmtet asupra evidentei in stiintele metafizicii. EI a stat
intr-o prieteneasca corespondenta cu Kant pana la sfarsitul vietii.
Montaigne, Michel, Eyquem de (1533-1592), scriitor ~i ganditor francez. In
celebrele sale Eseuri, cu care a inaugurat un nou gen Iiterar, din care primele doua carti
au aparut in 1580,0 a treia in 1588, iar toate irnpreuna in 1595, a reluat scepticismul
pyrrhonian, afirmand ca simturile , fiind dependente atilt de individualitatea schimbatoare
cat ~i de Imprejurari, de asemenea schimbatoare , sunt inselatoare ~i nesigure; ell nici
intelectul nu este capabil sa lnvinga relativitatea experientel sensibile; ca atat lumea
externa cat ~i lumea interns a omului se aflii intr-o continua schimbare, Intr-o permanenta
devenire, fil.ra existenta durabila si farn vreun punct fix de sprijin undeva; intr-un cuvant,
ca atat subiectul cat ~i obiectul se transforrna filra incetare. Asa se explica anarhia
doctrinelor liIosolice. Dar scepticismul ii serve~te lui Montaigne nu pentru a dezaspera
de existenlil, ci pentru a-~i gasi drumul spre libertatea sa interioara. Idealul siiu nu este
acela allui Pyrrhon, ci acela allui Socrate, care, prin recunoa~terea ignorantei sale, elluta
sii descopere drumul spre Iibertatea con~tiintei ~i suveranitatea personalitatii sale, ~i acela
allui Seneca, care nilzuia spre lini~tea sufleteasca, spre ataraxie, spre impacarea cu natura.
P1aton (428-347 i.e.n.), tilosof grec, elevullui Socrate, intemeietorul eticii ca
discipliniililosolicii. Conceptia sa metalizica durt;;tii - 0 lurne aldeilor, neschimbiitoare,
imuabile, eteme, perfecte, ~i 0 lume a lucrurilor particulare, sensibiie, mereu in devenire,
trecatoare, copii ale ldeilor - ofere!!douii perspectiv~JlJi.,,-c:.;..!!-"-'!J.I.i!.c.~ticii.de..renlintar~J~_
viata pamllnteana.§i de niizuiniAspre~tiiinea eteriii"a 1~~jJor, intemeiati1 pe con~tiinta ca
lumea sensibila, f~~mena(a, eSle efemera;lil1peife~tii, filra valoare; alta pozitiva, de
alinu.are a vietii, intemeiata pe con§tiinla ca riiul"~l.!1.yj~@.£!!..manteana poat~-i'fconi6iitur
cli ata~aTa-;n~ea-st;C;af"fp()tfi ameliordte, a,
"priii-illij16ace i1decvate,
societatea poate Ii astfel organizati1incat sa se apropie cat mai mult din lumea Ideilor, sii
285

II
II
INDICE DE NUME PROPRII
sernene, dit mai bine cu etemul. Platon stabileste patru virtuIi, numite ~i virtuti cardinale,
pe care Ie deduce sistematic din partite sufletului, fiecareia din ele corespunzandu-i 0
virtute: partii rationale, care e ~i conducatoare - Intelepciunea; partii care insurneaza
trebuintele sensibile - temperanta, adica stapanirea de sine; partii a treia, puterii, energiei
de voinla - curajul; iar pe deasupra acestor trei virtuti, cuprinzandu-le pe toate ~i
dominandu-Ie - justitia. Fiecare din aceste virtuti ~i toate impreuna exercita asupra
sufletului 0 actiune de purificare, toate sunt I:aUapalS'. A$a cum In lumea ldeilor ldeea
de bine este ldeea suprema, care Ie domina pe toate, In lumea sensibila idealului care
domina toate actiunile ornenesti si spre care tind toti oamenii este fericirea. Platon
reprezinta astfel 0 etica eudernonista. Si sustinand, ca si dascalul sau Socrate, ca virtutea
este cunoastere, el reprezinta de asemenea 0 conceptie etica intelectualista.
Priestley,loseph, nascut In Anglia, la 1733, mort la Northumberland (Pensylvania)
In 1804; chimist, filosof ~i teolog englez. Ca chimist, a descoperit fenomenul de respiratie
a vegetalelor, bioxidul de carbon ~i azotul. Ca filosof, a combatut materialismul metafizic,
a reprezentat conceptia ca esenta materiei consta In fOI1a de atractie ~i de respingere a
atomilor ~i ca In functie de acceasi forta sunt atat fenomenele psihologice cat ~i cele
fiziologice. EI preconiza, In locul analizei faptelor sufletesti, 0 fiziologie a sistemului
nervos, deterrninand astfel psihologia ca pe 0 ramura a fiziologiei. A combatut, de
asemenea, scepticismullui Hume ~i ateismul materialistilor francezi. Ca teolog, a afirrnat
nemurirea precum ~i invierea mortilor.
Rousseau, Jean-Jacques (1712-1778), filosof, pedagog ~i scriitor francez. A
exercitat 0 mare influenta asupra lui Kant, ca de allfel ~i asupra lui Goethe ~i Fichte. Kant
a citit imediat dupa apartie lucrarile lui Rousseau ~e ~i Noua Heloise si le-a comentat
cu caldura la cursurile sale. Kant lnsusi recunoaste, cand spune In 1764: "A fost un timp
cand gandeam ca cercetarea adevarului constituie denmitatea speciei umane ... Rousseau
m-a scos din acea~ta eroare ... Inval sa cunosc adevarata valoare a omul)li". Influenla lui
,'J
Rousseau asupra marelui filosof, care,a Inceput sa se exercite In perioada precritica, a
continuat ~i In cea critica. Inmul entuziast ~i patetic pe care Kant 11 inallii datoriei (vezi
Critica rafiunii practice) nu reprezintii numai 0 simpla analogie cu ifinul pe care-llnalla
Rousseau con~tiinlei In Profesiunea de eredin!a a,viearului din Savoia: "Con~tiinla!
Con~tiinlii! Instinct divin, glas nemuritor ~i ceresc, calauza sigura a unei fiinle ignorante
~i miirginite, dar inteligente ~i libere; judecator infailibil aI binelui ~i al mului, care faci pe
om asemenea lui Dumnezeu! Tu e~ti aceea care faci excelenla naturii sale ~i momlitatea
aqiunilor sale; fara tine, eu nu simt nimic In mine care sa rna Inalle deasupra animalelor,
decat Iristul privilegiu de a ratiici din eruare in eroare cu ajutorul unui intelect fam reguli
~i a unei raliuni tara princi pii".
Socrate (469-3991.e.n.), filosof grec, care a exercitat 0 enorrna influenlii asupra
gandirii greee~ti din timpul sau. In domeniul etic suslinea ca fieeare om nazuie~te prin
firea lui spre fericire ~i ca, deci, fiecare are nevoie sa cunoasca drumul care duce la
fericire, mijloacele cele mai indicate spre a ajunge la ea, caci adevilrata virtute sta in
cunoa~terea acestui drum, a acestor rnijloace. Dupa el, toate luerurile facute din virtute
sunt frumoase ~i bune, toate sunt folositoare fiecarui om in parte ~i societiilii in lIfIsamblul
286
t(
INDICE DE NUME PROPRII
ei. Cine cunoaste natura virtutii nu poate sa actioneze decat In conformitate cu ea, caci
altfel ar insernna sa actioneze constient irnpotriva propriei lui fericiri. Dupa el, nimeni nu
actioneaza rau in mod voluntar, nimeni nu este rau eu intentie.
Revendicandu-se de la Socrate si pretinzand ca fiecare ii interpreteaza eel mai just
gandirea, au luat nastere , dupa moartea lui, scolile zise socratice: cinicii, cirenaicii,
megaricii. Cinicii sustineau ca virtutea consta in lipsa de nevoi, in sobrietate, in simplitate
~i ca cine a atins treapta virtu Iii dispretuieste conventiile 'sociale , moravurile, familia,
statui, patria (Antistene, fondatorul scolii, se considera cetatean allumii). Cirenaicii
considerau drept bunul eel mai inalt In vialii placerea (ijoovij) fizica si spirituala, suslinand
ca numai prezentul ne apartine, nu trecutul care nu mai este, niei viitorul care nu este inca
~i nu se stie daca va'veni, ca fericirea se compune din momente de placere, ca deci nu
trebuie sa fim rnahniti de trecut, niei preocupati de viitor,ci ca trebuie sa gustarn placerile
pe care ni Ie ofera prezentul, c1ipa de fala. Megaricii suslineau, imprcuna cu Parmenide,
ca existenta este una, ca nu exista nirnic care sa fie diferit de ea, ca nimic nu se naste ~i
moare, ca nimic nu se schimba, dar de acord cu Socrate deterrninau aceasta existenta ca
fiind Binele, desi i se dau diferite denurniri: ratiune, Intclepctune. Dumnezeu etc.
Spinoza, Benedictus (1632-1677). A reprezentat 0 conceptie panteista despre
lume, suslinand ca nu exista decat 0 singura substanta infinita ~i eterna, pe care el 0
identifica cu natura, sau Dumnezeu.care este inzestrata cu 0 infinitate de atribute, dintre
care noi nu cunoastem decat doui, gandirea si intinderea, fiecare din ele diversificandu-se
In ceea ce Spinozanume;te moduri, adica lucruri particulare. Totul in natura este strict
deterrninat. Daca lmm, Kant putea fi de acord cu Spinoza in ce priveste negarea de catre
acesta a reprezentarii antropomorfice a lui Durnnezeu ~i chiar cu ideea ca Dumnezeu este
ens reslissimum sau otnnitudo reeliuuis, el nu putea accepta ideea filosofului de la
Amsterdam ca natura ~i Durnnezeu sunt identice, caci dupa Kant natura reprezinta
ansamblul fenomenelor In spaliu ~i timp, deci nu este 0 realitate in sine, nici ideea ca
lucrurile decurg din Dunmezeu potrivit unei deduclii logice, caci dupa Kant Dunmezeu
este supramundan ~i lumea este opera unui act de crealie divina, ~i nici ideea ca noi am
avea despre Dumnezeu 0 "cunoa~tere adecvata", caci, dad! noi putem avea despre
Dumnezeu "idei ralionale", cum spune Kant, acestor idei nu Ie corespunde nimie In
intuilie, deci ele sunt lipsite de valoare ~tiinlifica. Dar ceea ce-i repugna Indeosebi lui
Kant in sistemullui Spinoza era faptul ca oamenii, ca simple moduri, nu dispun de
libertate, nu sunt autonomi.
VaUCllDson, lacques de (1709-1782), tehnician francez. Printre invenliile sale,
senzalionale pentru vremea sa, au figumt un flautist automat, un automat care batea toba
~i canta din flaut, un judecator automat de ~ah, 0 ralii care ciugulea graunle ~i Ie Inghilea.
VollJlire. Fran~ois-Marie (1694-1778), cel mai renumit reprezentant al
iluminismului francez. Mai mull receptiv decat creator, el a Iransplantat idei engleze in
cultura franceza, "reunind, cum s-a exprimat un mare istoric german al fjlosofiei,
W. Windelband, filosofia mecanicistii a naturii a lui Newton, empirismul epistemologic
allui Locke ~i filosofia morala a lui Shaftesbury din punctul de vedere al deismului", sau,
cum s-a exprimat un all istoric german al filosofiei, K. Vorliinder, el "nu a fost un ganditor
287

 INDICE DE NUME PROPRII

sisternatic, ci numai un entuziast ~i un abil propagandist ~i popularizator de idel straine".

Voltaire a combatut cu vigoare superstitiile, intoleranta ~i fanatismul bisericii - vorbele
lui: Ecrsse: l'intsme [J'infiime = biserica] au dimas celebre -, a combatut ateismul de pe
pozitiile sale deiste, sustinand ca "daca Dumnezeu nu et exists, sr trebui sa-l inventlim".
El a luat, impotriva lui Rousseau, apararea culturii ~i a afirmat ideea de progres,
prezentand istoria umanitatii ca pe 0 Iupta a omului pentru progres ~i instructie. EI a
combatut optimismul conceptiei lui Leibniz in lucrarea moral-satirica intitulata Candide
(1759). Cornbatand mai intiii nernurirea, a afirrnat-o apoi ca pe 0 speranta, pe care a
intemeiat-o pe considerente morale. In Poemul asupra Lisabonei, pe care un cutremur de
pamant 0 distrusese in 1755, Voltaire scrie:

Un jour tout sera bien, voila notre esperance,

Tout est bien eujourd'bui, voila notre illusion.

Ca iluminist el lnsusi, Kant, care citise operele lui Voltaire, i-a adoptat unele idei ,
printre care ideea de a intemeia existenta lui Dumnezeu pe rnorala, nu pe metafizica, ~i
ideea ca ratiunea ne invalii cu aceeasi certitudine ce este virtutea ~i viciul cum ne invalii
ca2+2=4.

Wolff, Christian (1679-1754), matematician ~i filosof german; reprezentant de

seama al iluminismului german; creatorul primului sistem filosofic rationalist german nu
numai prin faptul ca a aparat drepturile ratiunii imporriva principiului autoritatii sl cit a
intemeiat filosofia pe ratiune , ci ~i fiindca a cautat sa gandeasca cu notiuni clare ~i sa
procedeze metodic. Stand sub putemica influenta a filosofiei lui Leibniz, pe care, ceea ce
nu facuse Leibniz lnsusi, a sistematizat-o, el a manifestat ~i independenta de gandire ,
refuzand sa ado pte ceea ce era mai orlginal in filosofia leibnlziana: monadologia ~i
armonia prestabillta. Distingand in sutlet doua facultati deosebite, facultatea cunoasterii
si facultatea vointei , el a cautat sa fundeze pe ele intreaga ~tiinla rationala, pe care 0
irnpartea in filosofie teoretlca sau rnetafizica ~i filosofie practica (morala). Manifestand
insa cea mai mare independenta fala de Leibniz in domeniul moral, el a pus ca ideal etie
alaturi de principiul fericirii, pe care-I afirmasera in antichitate Platon, Aristotel, stoicii
~i-I reluasera in timpurile modeme englezii , intre altii Locke, principiul perfectionarii,
care sta in legatura necesara atat cu ratiunea ~i legile naturii cat ~i cu principiul fericirii,
acest principiu deschizand calea spre desavarsirea personalitatii noastre, spre realizarea
scopurilor naturii noastre. Dupa el, binele este independent de vointa lui Dumnezeu, deci
morala este independenta de teologie , caci ~i ateistii sunt morali, ~i regulile morale ar fi
valabile chiar daca nu ar exista Durnnezeu, caci ele sunt stabilite de ratiune. Kant avea 0
mare stima pentru Wolff, pe care-I considera ca pe creatorul spiritului de temeinicie in
Germania.

.....