Şi ne scăldăm tot în aceleaşi ape, Să facă ceva Heraclit, să facă, Din unda împuţită ne dezgroape. Căci dacă totul curge, cum de noi N-avem de ştire, cât trăim cu şir Şi-nţepeniţi cu buzele-n noroi Suntem cobai ai unui lung delir? De aiurăm şi-n trista agonie, Ţinându-ne de marginea răbdării, Urlăm s-audă zeii disperării Ce poate-un biet bob de carne vie, Fosile prinse-n râul împietrit - De vină este numai Heraclit. Marin Sorescu