Curs 5

Schimbul dintre sânge si tesuturi

Difuziunea = miscarea apei si a moleculelor liposolubile si hidrosolubile

Depinde de:
-Caracterul liposolubil sau hidrosolubil al substanţei
-Raportul dintre dimensiunea porilor capilari si dimensiunea moleculei
-Diferența de concentra.ie dintre plasma si ţesuturi

Caracterul lipofil sau hidrofil

-moleculele liposolubile (O2, CO2) trec direct prin membrana capilara
-apa si moleculele hidrosolubile (glucoza, ionii de sodiu si clor) trec numai prin porii capilari, mai încet decât
substantele liposolubile
-viteza de transfer prin porii capilari este foarte mare astfel încât schimbul între plasma si ţesuturi se face de
80 de ori cât timp plasma trece prin capilar
Dimensiunea moleculei în raport cu porii capilari conditioneaza permeabilitatea moleculei

Interstitiul si lichidul interstitial

1/6 din volumul corpului
Format din elemente solide (fibre de colagen si filamente de proteoglicani), gel si 1% lichid liber (vezicule
sau mici suvoaie)
Gelul are compozitie asemanatoare cu a plasmei din care rezulta prin difuziune si filtrare, cu mai puține
proteine
Fibrele de colagen se extind pe distan.e mari în intersti.iu, sunt foarte solide si asigura rezistenta tesutului
Filamentele de proteoglicani con.in 98% acid hialuronic si restul proteine, sunt foarte fine (greu de eviden.iat
inclusiv la microscopul electronic), formeaza o “perie” tisulara în ochiurile careia este fixat gelul formând
gelul tisular
Prin gelul tisular moleculele difuzeaza cu 95-98% din viteza de curgere a unui lichid fara proteoglicani
Cantitatea de lichid liber tisular creste de la 1% la 50% în edeme

Difuziunea prin peretele capilar depinde de fortele Starling:

Presiunea în capilare (Pc)
Presiunea în lichidul interstițial (Pif)
Presiunea coloid-osmotica a plasmei (πp)
Presiunea coloid-osmotica a lichidului interstitial (πf)

Presiunea neta de filtrare = Pc – Pif – πp +πf

În mod normal usor pozitiva
Filtrarea depinde si de numarul si dimensiunea porilor capilari si de numarul de capilare din tesut =
coeficient de filtrare (k)
Filtrarea = k x presiunea neta de filtrare

1
Difuziunea difera între capatul arterial si cel venos al capilarului
La capatul arterial are loc filtrarea
La capatul venos are loc reabsorbția

Capatul arterial al capilarului

Forte ce împing lichidul din capilar în tesut:
Presiunea capilara la capatul arterial = 30 mmHg
Presiunea în lichidul intersti.ial = - 3 mmHg
Presiunea coloid osmotica a lichidului intersti.ial = 8 mmHg
Total 41 mmHg

Forte ce retin lichidul în capilar:

Presiunea coloid osmotica a plasmei = 28 mmHg
Total 28 mmHg
Diferenta =13 mmHg = filtrare

Capatul venos al capilarului

Forte ce împing lichidul din capilar în .esut:
Presiunea capilara la capatul arterial = 10 mmHg
Presiunea în lichidul intersti.ial = - 3 mmHg
Presiunea coloid osmotica a lichidului intersti.ial = 8 mmHg
Total 21 mmHg

Forte ce retin lichidul în capilar:

Presiunea coloid osmotica a plasmei = 28 mmHg
Total 28 mmHg
Diferenta = -7 mmHg = reabsorbtie

Sistemul limfatic
Reprezinta un sistem accesor prin care lichidul se întoarce din intersti.iu în circulatie (1/10 din lichidul
interstițial; total 2-3 litri)
Asociat sistemul limfatic transporta proteine .i molecule mari ce nu pot fi absorbite din intersti.iu la capatul
venos al capilarului
Aproape toate tesuturile au vase limfatice
Exceptie: SNC, oasele, epidermul, endomisiumul fibrelor musculare netede
Aceste exceptii au prelimfatice (canale interstitiale de mici dimensiuni) ce conduc lichidul intersti.ial catre
vasele limfatice sau catre LCR în cazul SNC

Structura sistemului limfatic

2
Toate vasele limfatice din partea inferioara a corpului se varsa în ductul toracic ce face jonctiunea cu sistemul
venos la unirea venei jugulare interne stângi cu subclavia stânga
Limfaticele din extremitatea cefalica stânga, membrul superior stâng .i din peretele toracic se varsa în ductul
toracic înainte ca acesta sa se verse în sistemul venos
Limfaticele din extremitatea cefalica dreapta, membrul superior drept .i din peretele toracic drept se varsa în
ductul limfatic drept (mai mic decât canalul toracic) ce se varsa în sistemul venos la jonctiunea subclaviei
drepte cu jugulara interna dreapta

Capilarele limfatice

Permit reabsorb.ia proteinelor si a moleculelor mari din interstitiu

Celulele endoteliale sunt atasate prin filamente de tesutul conjunctiv înconjurator; la jonctiune celulele
endoteliale se suprapun formând valve ce se deschid în interiorul capilarului limfatic
Lichidul interstițial împinge valva .i curge direct în capilarul limfatic care se închide apoi .i nu permite
scurgerea înapoi din vasul limfatic în interstitiu

Formarea limfei
Conținutul limfei reflecta con.inutul lichidului interstitial
Concentratia de proteine în .esuturi este de 2 g/dl, în ficat de 6g/dl, în tractul GI de 3-4g/dL
Întrucât 2/3 din limfa este formata în ficat si în tractul GI concentra.ia proteinelor în ductul toracic este de 3-
5g/dL
Limfa are un rol important în absorbtia nutrientilor din tractul GI (proteine, acizi grasi, etc.)
Printre valve pot trece în limfa .i bacterii dar acestea sunt distruse la trecerea prin ganglionii limfatici

Rata fluxului limfatic

100 ml/ora prin ductul toracic
20 ml/ora prin celelate vase limfatice
Total 120 ml/ora sau 2-3 litri/zi
Depinde de presiunea lichidului interstitial si de pompa limfatica
La efort poate cre.te de 10-30 de ori

Cresterea presiunii lichidului interstitial creste fluxul limfatic

Cresterea presiunii capilare
Scaderea presiunii coloid-osmotice a plasmei
Creșterea presiunii coloid-osmotice a lichidului intersti.ial
Creșterea permeabilitații capilare

3
Rata fluxului limfatic

La cresterea presiunii lichidului interstitial peste 2 mmHg fluxul limfatic atinge un platou si nu mai creste
deoarece limfaticele sunt comprimate din exterior

Pompa limfatica
Contracția mu.chilor scheletici
Mișcarea corpului
Pulsațiile arterelor adiacente
Compresia .esuturilor prin obiecte exterioare corpului
Presiunea poate cre.te în ductul toracic pâna la 50-100 mmHg

Pompa capilara limfatica

La creșterea presiunii tisulare prin acumulare lichid filamentele ce ancoreaza celulele endoteliale limfatice
trag de valve si lichidul trece din intersti.iu în vas
Ulterior prin cre.terea presiunii valvele sunt comprimate .i se închid .i lichidul din capilarul limfatic este
pompat catre canalele colectoare
Aditional celulele endoteliale limfatice contin filamente de actomiozina cu contractia ritmica a capilarelor
limfatice

Rolul sistemului limfatic

Controlul concentrației proteinelor în lichidul interstitial
Controlul volumului lichidulului interstitial
Controlul presiunii lichidulului interstitial

Cresterea concentratiei proteinelor în lichidul interstitial

↓
Cresterea presiunii coloid-osmotice a lichidului interstitial
↓
Cressterea filtrarii dinspre plasma spre țesuturi
↓ ↓
Cresterea volumului lichidului interstițial Cresterea presiunii lichidului interstitial
↓ ↓
Cresterea fluxului limfatic cu scaderea concentratiei proteinelor în lichidul interstitial

4
Controlul hormonal al circulatiei
Agenti vasoconstrictori

1.Noradrenalina si adrenalina
Noradrenalina este eliberata din terminatiile nervoase simpatice (stress, efort) – stimulare directa
Stimularea simpatica determina eliberarea din glanda suprarenala a adrenalinei si noradrenalinei – efecte
indirecte prin hormonii circulanti
Noradrenalina este puternic vasoconstrictor pentru arteriole si venule
Adrenalina este mai slab vasoconstrictor si uneori poate fi slab vasodilatator (coronare în timpul efortului
fizic)
Ambele cresc contractilitatea si frecventa cardiaca

2.Angiotensina II
Rol minor în reglarea circulatiei în conditii fiziologice
Actioneaza îndeosebi în socul hemoragic pentru mentinerea TA
Efect vasoconstrictor extrem de intens
Secretata de celula endoteliala dupa stress/trauma

3.Vasopresina (hormonul antidiuretic)

Efect vasoconstrictor extrem de intens predominant pe arteriole
Vasoconstrictor si mai puternic decât angiotensina

4.Endotelina

Agenti vasodilatatori
Kininele sunt polipeptide mici ce rezulta din scindarea enzimatica a T2 globulinei plasmatice sau din lichidul
extracelular
Cea mai importanta enzima proteolitica ce genereaza kinine este kalikreina

1.Bradikinina
Kalikreina este prezenta în plasma si tesuturi sub forma inactiva si este activata în inflamatie, macerare
sânge, etc.
Dupa activare prin scindarea .2 globulinei este generata Kallidina ce este scindata apoi de enzimele tisulare în
bradikinina
Odata formata bradikinina persista doar câteva minute fiind scindata de carboxipeptidaza sau de enzima de
conversie a angiotensinei
Kalikreina este de asemenea inactivata de inhibitorul kalikreinei prezent în tesuturi
Bradikinina exercita vasodilatatie arteriolara puternica si creste permeabilitatea capilara (creste porozitatea
capilarelor)
Kininele au rol îndeosebi în reglarea fluxului sanguin la nivelul tegumentului si în glandele salivare si cele
ale tractului GI
Este eliberata în orice tesut al corpului daca acesta este inflamat sau supus unei reactii alergice
Sursa principala sunt mastocitele în tesuturi si bazofilele în sânge

2.Histamina
Exercita vasodilatatie arteriolara puternica si creste permeabilitatea capilara (creste porozitatea capilarelor)
Controlul circulatiei prin ioni si alte substante
Cresterea concentratiei ionilor de calciu determina vasconstrictie prin stimularea contractiei fibrelor
musculare netede Cresterea concentratiei ionilor de potasiu determina vasodilatatie prin inhibarea contractiei
fibrelor musculare netede
Cresterea concentratiei ionilor de magneziu determina vasodilatatie puternica prin inhibarea contractiei
fibrelor musculare netede
Cresterea concentratiei ionilor de hidrogen (scaderea pH-ului) determina vasodilatatie arteriolara

5
Anionii citrat si acetat determina vasodilatatie slaba Cresterea concentratiei CO2 în tesuturi determina
vasodilatatie moderata în toate tesuturile cu exceptia creierului unde determina vasodilatatie puternica
Cresterea concentratiei CO2 în sânge determina vasoconstrictie prin actiunea asupra centrului vasomotor cu
stimulare simpatica

Controlul nervos al circulatiei

Rolul sistemului nervos vegetativ

Controlul rapid al valorilor TA
Redistribuția volumului sanguin
Controlul funcției de pompa a inimii

Inervatia simpatica a vaselor de sânge

Prezenta în toate vasele cu excep.ia metaarteriolei, sfincterului precapilar si capilarelor
La nivelul arterelor mici și arteriolelor stimularea simpatica determina cre.terea rezisten.ei la flux si scaderea
debitului de sânge catre tesuturi
La nivelul venelor și venulelor stimularea simpatica determina mobilizarea sângelui din rezervoarele venoase
si cresterea returului venos

Vasoconstrictia simpatica
Majora la nivel renal, splenic, intestinal, tegumentar
Minora la nivelul SNC si mu.chilor scheletici
Sub controlul centrului vasomotor din trunchiul cerebral

Centrul vasomotor

Localizat în bulb si 1/3 inferioara a puntii

Prezintă
1.Zona vasoconstrictoare
Localizata bilateral în porțiunile anterolaterale ale ½ superioare a bulbului
Neuronii îsi distribuie fibrele catre toate nivelele maduvei spinarii unde stimuleaza neuronii vasoconstrictori
preganglionari

2.Zona vasodilatatoare
Localizata bilateral în portiunile anterolaterale ale ½ inferioare a bulbului
Neuronii îsi distribuie fibrele catre zona vasoconstrictoare pe care o inhiba

6
3.Zona senzoriala
Localizata bilateral în tractul solitar în portiunile posterolaterale ale bulbului si puntii inferioare
Neuronii primesc semnale aferente prin nervii vag si glosofaringian si de la centrii nervosi superiori

Tonusul vasoconstrictor simpatic

În conditii normale zona vasoconstrictoare a centrului vasomotor descarca ritmic, lent (0.5-2
impulsuri/secunda)
Este menținuta astfel o stare de contractie permanenta a vaselor = tonus vasomotor

Sincopa vaso-vagala
Apare de obicei dupa un stimul emo.ional puternic
Mecanism = scaderea brusca a TA și bradicardie cu scaderea irigatiei cerebrale si pierderea constientei
Cortexul emite impuls:
-catre hipotalamusul anterior și de aici catre zona vasodilatatoare a centrului vasomotor
-catre centrul vagal din trunchiul cerebral și de aici catre inima cu bradicardie excesiva

Controlul rapid al TA
Rol princeps al sistemului nervos simpatic

Mecanisme:
-Vasoconstricție arteriolara cu cre.terea RVP
-Vasoconstricție venoasa cu cre.terea returului venos, a umplerii inimii .i a contractilita.ii inimii (legea
Frank-Starling)
-Efect inotrop pozitiv direct cu cresterea contractilitatii miocardului Intra în actiune în câteva secunde

Intra in actiune in cateva secunde

În 10-30 secunde valoarea TA se dubleaza
Daca stimularea simpatica este eliminata în 10-40 secunde valoarea TA scade la jumatate

Mecanisme reflexe ce mențin TA

Initiate de baroreceptori
Initiate de chemoreceptori
Initiate de receptori de presiune joasa din atrii si arterele pulmonare
Initiate prin hormonul natriuretic atrial
Initiate de catre ischemia cerebrala

Sistemul baroreceptorilor

Localizare în peretele arterial .i stimulare prin întinderea peretelui

7
Concentratie mare în glomusul carotic si în peretii aortei
Stimulii de la nivelul glomusului carotic sunt transmisi prin nervul Hering catre nervul gloso-faringian
Stimulii de la nivelul peretelui aortic sunt transmisi prin nervul vag

Stimularea baroreceptorilor
La nivelul glomusului carotic stimularea apare la presiuni de peste 50 mmHg
La nivelul peretelui atrial stimularea începe de la 30 mmHg

Reflexul circulator
Stimularea baroreceptorilor prin cresterea TA inhiba zona vasoconstrictoare a centrului vasomotor din TRC
si stimueaza centrul vagal
Se produce vasodilatatie arteriolara si venoasa
Scade contractilitatea si frecventa cordului
Scade TA
Stimularea baroreceptorilor prin scaderea TA stimuleaza zona vasoconstrictoare a centrului vasomotor din
TRC
Se produce vasoconstrictie arteriolara si venoasa
Creste contractilitatea si frecventa cordului
Creste TA

Baroreceptorii – sistem tampon în reglarea TA

Interventia baroreceptorilor limiteaza variatia TA cu cca 30%

Interventia baroreceptorilor în ortostatism

La trecerea în ortostatism scaderea brusca a TA ar conduce la ischemie cerebrala severa
Baroreceptorii stimula.i de scaderea TA intervin rapid cu stimulare simpatica .i TA nu este lasata sa scada
sub limite periculoase

8
Intervenția baroreceptorilor în reglarea TA pe termen lung
La valori permanent crescute ale TA barorecptorii se reseteaza la noile valori astfel încât nu pot readuce TA
la normal

Controlul TA prin chemoreceptori

Chemoreceptorii = celule specializate ce sesizează lipsa O 2 și excesul CO2 și a ionilor de hidrogen
Grupate în corpusculii carotici și corpusculii aortici, bogat vascularizați
Eferența este condusă prin nervul Hering și vag în centrul vasomotor din bulb
Stimulați de scăderea TA sub 80 mmHg
Determină vasoconstricție
Rolul principal rămâne în reglarea respirației

Controlul TA prin receptori de presiune joasă

Localizați în atrii și arterele pulmonare și stimulați prin distensia acestora
Au rol în minimalizarea creșterii TA ca răspuns la creșterea volumului sanguin