Henri- Louis Bergson (1859- 1941) – a fost un filosof francez, profesor la College de France, laureat al

premiului Nobel pentru literatura. A fost initiator al intuitionismului, incercand sa surprinda

mobilitatea realitatii inteleasa ca o evolutie creatoare. In teoria lui Bergson, intuitia, in opozitie cu
inteligenta conceptuala sau stiintifica, permite accesul la absolut.
             « Evolutia creatoare »
             « Homo faber »

               Henri- Louis Bergson  fundamenteaza ca idee principală: diferenţa între animal şi

inteligenţa la om care se deosebesc prin scopul spre care tind.  El considera ca datarea omului pe
pamant se declanseaza odata cu confectionarea primelor unelte si arme. Claseaza animalele imediat
dupa om in ceea ce priveste inteligenta lor. Capacitatea de gandire a animalelor este fondata pe
instict pentru ca, desi nu dispun de inteligenta de a-si crea obiecte artificiale, instinctele lor naturale
se dirijeaza spre acest scop. Ofera drept exemple maimuta si elefantul, care stiu sa isi utilizeze
ocazional instrumentul artificial, precum si vulpea care distinge capcana. Astfel, Bergson catalogheaza
inteligenta in instinct atribuit animalelor si inferenta atribuita omului. Inferenta consta in prelucrarea
experientelor trecute in sensul prezentului, aparand astfel intutitia. Conceptia intuitionismului
depaseste empirismul si rationalismuk.
            Bergson îşi argumentează acestă idee pornind de la epocile care au caracterizat umanitatea
(piatră, metal, maşina cu aburi). Invenţile sunt cele care îl caracterizează pe om: viaţa noastră
gravitează în jurul lor. Observăm la Bergson o RAŢIONALITATE APLICATĂ (Bergson reduce Homo Sapiens
la Homo Faber). Scopul omilui în viaţă: creare de unelte.