CĂCIULA DIN BLANĂ DE LUP

de Virgil Carianopol

La lumina focului de tabără, moș Ion ne-a spus o poveste cu un băiețel, pe care-l chema Ionică și cu
un copac cuprins de flăcările focului. Atâta numai că întâmplarea aceea s-a peterecut nu în miezul verii, ci
într-un amurg de iarnă, pe un viscol strașnic.
...Copacii pădurii se zbăteau, lovindu-se între ei și aplecându-se sub vântul puternic, care le îndoia
crengile la pământ.
Cârduri de ciori croncăneau, săltându-se în aer sau coborând, într-un joc ce-ți da fiori. De departe,
noaptea cobora cu pași de vată peste întinderi. Începuseră să se aprindă luminile, deopotrivă în sat, ca și-n
cătunul apropiat, abia răsărit din zăpadă.
Ionică, un băiat îndrăzneț, de vreo șapte ani, plecat singur să ducă bunicii sale un bidon cu gaz și
câteva pachete de chibrituri, înainta încet pe marginea șanțului. Și tocmai voia să dea pe la coliba
pădurarului să se mai încălzească puțin, când auzi deodată urletul unui lup. Se opri din mers și, înfricoșat, se
strânse cât era de mic lângă trunchiul unui fag bătrân și uscat. De acolo văzu bine doi ochi, lucind ca
jăratecul, îndreptându-se către el. Din urmă alți ochi, tot atât de lucitori, veneau sărind peste zăpadă.
Inima începu să-i tremure de frică. De-abia atunci își dădu seama ce greșeală făcuse plecând singur
la drum. Vru să-l strige pe pădurar, dar glasul parcă îi amuțise. Nici mâinile, nici picioarele nu-l mai ajutau
să facă vreo mișcare. Înghețase de-a binelea. Lupii, la câțiva pași, îl priveau cu ochi scântâietori, dându-i
ocol. Deodată, de alături, dintr-un morman de zăpadă, băiatul auzi un glas stins cerând ajutor. „Cine-o fi?”se
sperie Ionică... „of, și cum să-l ajut, când și eu”... În aceeași clipă își aduse însă aminte că bunica îi spusese
cândva că lupii se tem de foc.
Ca o sfârlează, sub privirile ațintite ale dihăniilor, începu să scurme zăpada de la rădăcina fagului și,
turnând pe pământ gazul cu care se ducea în cătun, scoase chibriturile și-i dădu foc. O flacără mare izbucni
dintr-o dată, cuprinzând trupul copacului, ale cărui crengi uscate începură să troznească și să arunce scântei,
suind din creangă în creangă până sus, împrumutând flăcările și celorlalți doi arbori, care erau în preajmă.
Lupii s-au depărtat puțin, dar n-au plecat. Au început să urle, să scurme zăpada cu labele. Arborii deveniseră
flăcări vii.
La lumina lor, Ionică a văzut, în zăpadă, o dâră de sânge care ducea până-n șanțul din apropiere. S-a
luat după ea și a descoperit la doi pași trupul pădurarului alături de un lup, care zăcea cu un cuțit înfipt în
coastă.
- „Nea Ilie, nea Ilie! a strigat el, văzând că omul încă mai răsufla, sunt eu, Ionică, băiatul lui
Toader...Scoală-te!
Dar omul gemea numai, nedeslușit.
Ionică s-a aplecat atunci asupra lui, a luat un pumn de zăpadă și a început să-i frece fața. Abia atunci,
pădurarul a deschis ochii. N-a mai avut vreme decât să-l întoarcă pe partea cealaltă, ca să nu înghețe.
Flăcările, luminând până departe, daseră de veste oamenilor din sat că în pădure se întâmplase o nenorocire
și fiecare alergase cu ce avea la îndemână să stingă pojarul.
Dus la spital, nea Ilie s-a făcut curând bine, iar drept recunoștință, din blana lupului cu care se
luptase și pe care izbutise să-l răpună, i-a făcut lui Ionică o căciulă și un guler la palton.
Mai târziu, când băiatul s-a dus la școală, domnul învățător l-a așezat în banca întâi, povestind
tuturor copiilor întâmplarea cu lupii, lăudându-i curajul și priceperea.
 1. Scrie cuvinte cu sens asemănător:

zăpadă- ___________; pădure-__________; copac-___________; amurg-___________;creangă-________;

2. Scrie cuvinte cu sens opus:

curajos-____________;a striga-___________; târziu-___________; puternic-__________;puțin-________;

3. Răspunde la întrebări:

Când se petrece întâmplarea?

_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________

Unde se petrece întâmplarea?

_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________

Cum l-a răsplătit pădurarul pe copil?

_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________

a) Ce s-ar fi întâmplat dacă Ionică n-ar fi avut bidonul cu gaz? Dar dacă nu și-ar fi amintit de cele
spuse de bunica în legătură cu frica de foc a lupilor?

b)Ce s-ar fi întâmplat, dacă n-ar fi dat zăpada la o parte, ca să toarne gazul pe pământ?

c) Ce s-ar fi întâmplat cu pădurarul , dacă Ionică nu s-ar fi priceput să-l frece cu zăpadă pe față și să-l
întoarcă cu fața în jos?

d) Ce alt sfârșit ar putea avea această întâmplare?