MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

Universitatea de Stat din Tiraspol

Cu titlu de manuscris
C.Z.U.: 512.556

ALB DACIANA ALINA

ASPECTE CATEGORIALE ALE TEORIEI

GRUPURILOR ŞI INELELOR TOPOLOGICE

01.01.06 – LOGICĂ MATEMATICĂ, ALGEBRĂ

ŞI TEORIA NUMERELOR

TEZĂ DE DOCTOR
ÎN ŞTIINŢE FIZICO-MATEMATICE

Conducător ştiinţific:
URSUL MIHAIL
dr. hab. f.-m., prof. univ.
Consultant ştiinţific:
CIOBAN MITROFAN
dr. hab. f.-m., prof. univ., acad.

Autorul: ALB DACIANA ALINA

CHIŞINĂU
2004
 MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA
Universitatea de Stat din Tiraspol

Cu titlu de manuscris
C.Z.U.: 512.556

ALB DACIANA ALINA

ASPECTE CATEGORIALE ALE TEORIEI

GRUPURILOR ŞI INELELOR TOPOLOGICE

01.01.06 – LOGICĂ MATEMATICĂ, ALGEBRĂ

ŞI TEORIA NUMERELOR

TEZĂ DE DOCTOR
ÎN ŞTIINŢE FIZICO-MATEMATICE

Conducător ştiinţific:
URSUL MIHAIL
dr. hab. f.-m., prof. univ.
Consultant ştiinţific:
CIOBAN MITROFAN
dr. hab. f.-m., prof. univ., acad.

CHIŞINĂU
2004
Cuprins

0.1 Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2

1 Preliminarii 5

2 Descrierea subcategoriilor epireflective în categoria modulelor topologice 9

2.1 Subcategorii epireflective în categoria modulelor topologice . . . . . . . . . . . 9
2.2 Subcategorii epireflective în categoria modulelor compacte . . . . . . . . . . . 12

3 Modificările topologiei 17
3.1 Functori pe inele topologice ce păstrează produsele . . . . . . . . . . . . . . . 17
3.2 Subcategorii coreflective ale categoriei modulelor topologice . . . . . . . . . . . 27
3.3 Proprietăţi ale coprodusului de grupuri topologice Abeliene . . . . . . . . . . . 31

4 Varietăţi de inele compacte 35

5 Produse tensoriale 40
5.1 Produse tensoriale de module . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
5.2 Produse tensoriale de module compacte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
5.3 Module topologice plate şi module topologice semisimple . . . . . . . . . . . . 51

6 Concluzii 54
6.1 Sinteza rezultatelor obţinute . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54
6.2 Concluzii şi recomandări . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59

Bibliografie 60
 Cuprins 1

6.3 Adnotare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68
6.4 Abstract . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
6.5 Cuvinte cheie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71
6.6 Keywords . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72
 0.1 Introducere 2

0.1 Introducere

Actualitatea temei studiate şi gradul de studiere a acesteia

În anii 60 ai secolului trecut în topologia generală a apărut o nouă direcţie de cercetare

- topologia categorială; fondatorii acestei teorii sunt H. Herrlich [32], J. Kennison [43], M.
Husek [37] şi alţii. Ideea de bază a acestei teorii este următoarea: clasa spaţiilor topologice
este considerată ca o categorie, obiectele căreia sunt spaţiile topologice, iar morfismele sunt
aplicaţiile continue.
Ulterior au fost analizate din punctul de vedere al teoriei categoriilor grupurile topologice,
spaţiile vectoriale local convexe [49], [18], semigrupurile topologice [21], spaţiile uniforme [40].
Teoria categoriilor realizează conexiuni între diferite ramuri ale matematicii. Este interesant
că fiind combinată cu alte teorii, teoria categoriilor generează la rândul ei noi direcţii în
matematică. De exemplu, cunoscuta monografie a lui J. Isbell [40] realizează o combinare a
metodelor teoriei categoriilor şi a teoriei spaţiilor uniforme.
În algebra topologică există un număr relativ mic de lucrări referitor la aspectele categoriale
ale acestei teorii (vezi, de exemplu, [48], [49], [24], [33], [37], [38], [36], [17], [64], [57], [31], [22],
[55]). O problemă care a atras atenţia cercetătorilor din algebra topologică a fost problema
caracterizării epimorfismelor în categoria grupurilor topologice Hausdorff. Este cunoscut că
în categoria grupurilor topologice Abeliene epimorfismele sunt omomorfismele continue cu
imagini dense. Recent a fost obţinut un rezultat remarcabil în teoria categoriilor grupurilor
topologice: în [65] a fost construit un exemplu de epimorfism de grupuri topologice Hausdorff
care nu are imaginea densă (problema existenţei unui astfel de morfism a fost propusă de
K.H. Hofmann).
Un rol important în teoria categoriilor îl joacă concepţia de subcategorie reflectivă. În
topologie sunt cunoscute exemple importante de subcategorii reflective. În lucrările [31], [22]
au fost studiate subcategoriile epireflective şi coreflective în categoria grupurilor topologice
Abeliene. H. Herrlich ([32], §16) a caracterizat subcategoriile epireflective ale categoriei T (B)
a tuturor spaţiilor topologice (spaţiilor topologice Hausdorff), ca fiind subcategorii închise în
raport cu formarea produselor şi subspaţiilor (subspaţiilor închise).
Un rol important în algebra topologică o are noţiunea de varietate. Faimoasa Teoremă a lui
Birkhoff (a se vedea, de exemplu, [48]) caracterizează varietăţile de sisteme algebrice ca fiind
clase închise în raport cu produse Carteziene, subalgebre şi imagini omomorfe. Există mai
multe concepţii de varietate în cazul sistemelor topologico-algebrice introduse de A. Mal’cev
[48], S. Morris [49], W. Taylor [59], S.A. Saxon [54], I. Protasov [53], M. Cioban [24].
 0.1 Introducere 3

O construcţie puternică în algebra topologică este aceea de produs tensorial de module,

grupuri Abeliene. Noţiunea de produs tensorial de grupuri şi module topologice este impor-
tantă în teoria grupurilor topologice, în teoria numerelor algebrice, în algebra omologică.
Produsul tensorial de module compacte zero-dimensionale peste o algebră pseudocompactă
a fost introdus în [20] şi pentru cazul comutativ în [29], [45]. Noţiunea de produs tensorial de
grupuri Abeliene a fost introdusă în [34].

Scopul şi obiectivele tezei

Scopul tezei este de a studia unele aspecte categoriale ale teoriei grupurilor topologice
Abeliene şi modulelor topologice. Sunt studiate subcategoriile epireflective ale categoriei mo-
dulelor topologice peste un inel topologic cu unitate, subcategoriile epireflective ale categoriei
modulelor compacte, subcategoriile coreflective ale categoriei modulelor topologice peste un
inel topologic cu unitate, varietăţile în sens topologic de inele compacte, produsele tensoriale
de module compacte.

Noutatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute

1. Sunt caracterizate subcategoriile epireflective ale categoriei modulelor topologice peste

un inel topologic R cu unitate;

2. Sunt caracterizate:
i) subcategoriile epireflective ale categoriei R C a tuturor modulelor compacte peste un
inel topologic R cu unitate;
ii) subcategoriile simple ale categoriei grupurilor compacte Abeliene;

3. Sunt construite diverse subcategorii reflective ale categoriei inelelor topologice şi este
demonstrată comutativitatea functorilor de reflexie cu produsele topologice;

4. Este definit un invariant cardinal nou pentru inelele topologice, sunt construite sub-
categorii coreflective ale categoriei tuturor modulelor topologice şi sunt obţinute soluţii
parţiale ale problemei lui M. Cioban despre coreflectivitatea categoriei P -modulelor;

5. Este introdusă noţiunea de varietate de inele compacte, este demonstrat analogul Teore-
mei lui Birkhoff şi este studiată problema asociativităţii grupoidului tuturor varietăţilor
inelelor compacte asociative;

6. Este introdusă noţiunea de produs tensorial de module compacte şi sunt studiate pro-
prietăţile produsului tensorial. Cu ajutorul modulelor compacte plate în sens topologic
sunt caracterizate inelele compacte semisimple în sensul lui Jacobson.
 0.1 Introducere 4

Semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării

Lucrarea are caracter teoretic. Rezultatele obţinute pot fi aplicate în teoria categoriilor, în
teoria modulelor şi inelelor topologice, în teoria grupurilor topologice şi în topologia generală.

Aprobarea rezultatelor

Rezultatele tezei au fost prezentate în cadrul următoarelor conferinţe: Sesiunea de Comu-

nicări Ştiinţifice a Universităţii din Oradea, 28-30 mai 1998; Sesiunea de Comunicări Ştiinţifice
a Universităţii din Oradea, 27-29 mai 1999; The 7th Conference on Applied and Industrial
Mathematics (CAIM), Universitatea din Piteşti, 15-17 octombrie 1999; Sesiunea de Comu-
nicări Ştiinţifice a Universităţii din Oradea, 25-26 mai 2000; Fourth Joint Conference on
Mathematics and Computer Science, Felix - Oradea, 5-10 iunie 2001; Simpozionul de Algebră,
Cluj-Napoca, 23-24 noiembrie 2001; The 27th Annual ARA Congress, University of Oradea,
29 mai-2 iunie 2002; International Conference on Universal Algebra and Lattice Theory,
University of Szeged, Hungary, 22-26 iulie 2002; 11th Conference on Applied and Industrial
Mathematics (CAIM), Universitatea din Oradea, 29-31 mai 2003; International Conference
on Algebras, Modules and Rings, University of Lisboa, Portugal, 14-18 iulie 2003; Interna-
tional Conference on Theory and Applications of Mathematics and Informatics (ICTAMI),
University of Alba Iulia, 24-26 octombrie 2003; International Conference on Computers and
Communications (ICCC), Băile Felix Spa - Oradea, 27-29 mai 2004; International Confer-
ence on Representation Theory and its Applications, University of Uppsala, Sweden, 22-27
iunie 2004; The Second Conference of the Mathematical Society of the Republic of Moldova,
Chişinău, 17-19 august 2004.
Rezultatele de bază ale tezei au fost publicate în [1] - [8], [13] - [16].
Autorul exprimă sincere mulţumiri conducătorilor ştiinţifici, domnului M.M. Cioban, aca-
demician al Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova, profesor universitar, şi domnului
M.I. Ursul, doctor habilitat în ştiinţe fizico-matematice, profesor universitar, pentru sprijinul
constant acordat în obţinerea rezultatelor tezei.
1
Preliminarii

1. Categoria tuturor grupurilor topologice Abeliene Hausdorff se notează cu GAT2 .

2. Categoria tuturor grupurilor Abeliene compacte se notează cu CompAb.

3. Categoria tuturor grupurilor Abeliene discrete se notează cu DAb.

4. Categoria tuturor inelelor topologice asociative se notează cu T opR.

5. Categoria tuturor inelelor topologice asociative Hausdorff se notează cu HT opR.

6. Pentru un inel topologic fixat R cu unitate notăm cu R-T opMod categoria tuturor
R-modulelor topologice stângi.

7. Pentru un inel fixat R local compact cu unitate notăm cu R C categoria tuturor R-

modulelor compacte stângi şi cu CR categoria tuturor R-modulelor compacte drepte.

8. Pentru un inel fixat R local compact cu unitate notăm cu DR categoria tuturor R-

modulelor discrete drepte.

9. Mulţimea tuturor numerelor naturale se identifică cu mulţimea numerelor ordinale < ω,

unde ω este primul ordinal infinit, iar ω 1 reprezintă primul ordinal nenumărabil.

10. Notăm cu Z, Q, R, inelele numerelor întregi, raţionale, respectiv reale.

11. Notăm cu Zp , unde p este un număr prim, inelul întregilor p-adici.

12. Dacă M este un R-modul stâng, X ⊆ R şi Y ⊆ M, notăm X · Y = {rm : r ∈ X,

m ∈ Y }.
 1. Preliminarii 6

13. Simbolul A ⊆ B înseamnă că A este conţinut în B, iar simbolul A ⊂ B înseamnă că A
este conţinut în B şi A 6= B.

14. Simbolul A ∼
=top B înseamnă că grupurile (inelele) topologice A şi B sunt izomorfe
topologic.

15. Produsul a două grupuri (inele, module) A şi B se va nota cu A × B.

16. Dacă inelul (modulul) C este sumă directă a două ideale (submodule) A şi B, scriem
că C = A ⊕ B.
Q
17. Dacă {Xα : α ∈ Ω} este o familie de grupuri (inele, module), atunci Xα semnifică
α∈Ω
produsul Cartezian al acestei familii, iar ⊕α∈Ω Xα suma directă a acestei familii.
Q
18. Dacă Xα sunt grupuri (inele) topologice, atunci Xα semnifică produsul topologic al
α∈Ω
acestei familii.

19. Dacă T1 , T2 sunt două topologii de grup pe un grup G notăm prin T1 ∨ T2 supremul lui
T1 şi T2 în laticea tuturor topologiilor de grup (nu neaparat Hausdorff) pe G.

20. Închiderea unei submulţimi A a unui spaţiu topologic X se notează cu A.

21. Pentru fiecare ε > 0 vom nota cu Oε mulţimea tuturor elementelor x ∈ R cu propri-
etatea că |x| < ε. În continuare vom nota cu ϕ (Oε ) sau Oε imaginea mulţimii Oε în
raport cu ϕ, unde ϕ este omomorfismul canonic al lui R pe R/Z = T.

22. Dacă A este un grup local compact, K o submulţime compactă a sa şi ε > 0, atunci
T (K, ε) := {α ∈ A∗ : α (K) ⊆ ϕ (Oε )}.

23. Dacă m, n sunt numere naturale, atunci [m, n] reprezintă mulţimea tuturor numerelor
naturale x astfel încât m ≤ x ≤ n.

24. Componenta conexă a unui grup topologic Abelian C se notează cu C0 .

25. Dacă X este o submulţime a unui grup Abelian (modul) A, atunci hXi reprezintă
subgrupul (submodulul) generat de X.

26. Vom spune că un grup topologic Abelian A este topologic generat de submulţimea sa
X dacă A = hXi.

27. Dacă I este un ideal al inelului topologic R atunci vom scrie I C R.

 1. Preliminarii 7

28. Dacă K este o clasă de inele compacte, atunci P (K) reprezintă clasa formată din pro-
dusele de inele din K, Q (K) reprezintă clasa formată din imaginile omomorfe ale inelelor
din K, iar S (K) reprezintă clasa formată din subinelele inelelor din K.

29. Fie R un inel topologic cu unitate şi R M un R-modul local compact stâng, construim
modulul MR∗ cu structura de R-modul topologic drept astfel: definim ξ ◦ r ∈ MR∗ pentru
orice ξ ∈ MR∗ şi orice r ∈ R pentru care (ξ ◦ r) (m) = ξ (rm) pentru orice m ∈R M.
Este cunoscut [61, p. 128] că MR∗ este R-modul topologic.

30. Fie A şi B două categorii şi F : A → B un functor (covariant sau contravariant) şi A0
o subcategorie a lui A. Atunci subcategoria A0 formată din acele obiecte B ∈ B pentru
care există un obiect A0 ∈ A0 astfel încât B este topologic izomorf cu F (A0 ) se va numi
imaginea lui A0 prin functorul F.

31. O subcategorie epireflectivă a lui R C se numeşte simplă dacă există un obiect A ∈R C

astfel încât R C coincide cu toate submodulele închise ale puterilor lui A. Modulul A se
va numi un generator al lui R C.

32. O submulţime W a unui spaţiu topologic X se numeşte Gδ -mulţime dacă W = ∩∞

i=1 Wi ,
unde fiecare Wi este o submulţime deschisă în X.

33. Un spaţiu topologic (X, T ) se numeşte zero-dimensional dacă are o bază formată din
mulţimi închise-deschise în X.

34. Un inel semisiplu R este un inel semisimplu în sensul lui Jacobson, adică J (R) = 0,
unde J (R) reprezintă radicalul Jacobson al inelului R.
ϕ π
35. Un şir exact 0 → A → B → C → 0 de R-module compacte scindează dacă una din
condiţiile echivalente are loc:
i) există un omomorfism continuu ϕ0 : B → A astfel încât ϕ0 ◦ ϕ = 1A ;
ii) există un omomorfism continuu π0 : C → B astfel încât π ◦ π0 = 1C .

36. Un modul M ∈R D se numeşte injectiv dacă pentru orice epimorfism π : A → B şi orice
omomorfism f : A → M există un omomorfism g : B → M astfel încât următoarea
diagramă comută
ϕ
0 → A −→ B
f& .g
N
adică, g ◦ ϕ = f .
 1. Preliminarii 8

37. Teorema lui Kaplansky [41, Teorema 16]. Orice inel compact semisimplu în sensul lui
Q
Jacobson este topologic izomorf cu α∈Ω Rα , unde fiecare Rα este inel simplu finit,
adică inel de matrici peste un corp finit.

38. Teorema lui Birkhoff [48]. O clasă M de algebre este varietate dacă şi numai dacă M
este închisă faţă de produse Carteziene, subalgebre şi imagini omomorfe.
2
Descrierea subcategoriilor epireflective în
categoria modulelor topologice

2.1 Subcategorii epireflective în categoria modulelor topologice

În acest paragraf toate inelele topologice sunt presupuse a fi asociative, Hausdorff şi cu
unitate. Toate modulele topologice sunt presupuse a fi Hausdorff şi unitare. Morfismele lui
R-T opMod sunt omomorfisme continue şi obiectele sunt R-module topologice stângi.

Lema 2.1.1. Fie M, N ∈ R-T opMod. Considerăm α : M → N un omomorfism continuu

surjectiv şi σ : N → M un omomorfism continuu astfel încât α ◦ σ = 1N . Atunci M este
suma directă topologică a submodulelor σ (N) şi ker α.
Demonstraţie: Fie m ∈ M, atunci m = σ ◦ α (m) + m − σ ◦ α (m) şi α (m − σ ◦ α (m)) =
α (m) − α (m) = 0. Prin urmare M = σ (N) + ker α. Fie n ∈ N şi σ (n) ∈ ker α. Atunci
α ◦ σ (n) = 0 = n, prin urmare σ (n) = 0 şi deci σ (N) ∩ ker α = 0 adică, M = σ (N) ⊕ ker α
este o sumă directă algebrică.
Fie V o vecinătate a lui zero a lui M. Alegem o vecinătate simetrică U a lui zero a lui M
astfel încât U − σ ◦ α (U) ⊆ V . Atunci pentru orice u ∈ U , u = σ ◦ α (u) + u − σ ◦ α (u) ∈
(V ∩ σ (N)) ⊕ (V ∩ ker α). Prin urmare M = σ (N) ⊕ ker α este o sumă directă topologică. ¥

Definiţia 2.1.2. O subcategorie B a categoriei A se numeşte reflectivă ([9], p. 255) dacă

pentru orice obiect X ∈ A există un obiect r (X) ∈ B şi un morfism rX : X → r (X) , astfel
încât pentru orice obiect Y ∈ B şi pentru orice morfism α : X → Y există un unic morfism
β : r (X) → Y astfel încât diagrama următoare
r
X
X −→ r (X)
α& .β
Y
 2.1 Subcategorii epireflective în categoria modulelor topologice 10

este comutativă, adică α = β ◦ rX . Obiectul r (X) se numeşte reflectorul lui X.

Definiţia 2.1.3. O subcategorie reflectivă B a categoriei A se numeşte epireflectivă ([9], p.

255) dacă pentru orice obiect X ∈ A, rX este un epimorfism.

Teorema 2.1.4. O subcategorie A a lui R-T opMod este epireflectivă dacă şi numai dacă A
este închisă în raport cu formarea submodulelor închise şi a produselor topologice.

Demonstraţie: (⇒) Mai întâi arătăm că A este închisă în raport cu formarea produselor
Q
topologice. Fie Mi ∈ A, i ∈ I şi punem M = i∈I Mi . Pentru fiecare i ∈ I există αi :
r (M) → Mi astfel încât următoarea diagramă

r
M
M −→ r (M)
pri & . αi
Mi

este comutativă.
Definim α : r (M) → M, pri (α(x)) = αi (x) pentru toţi x ∈ r (M) şi i ∈ I. Evident, α este
un omomorfism continuu.
Atunci α ◦ rM = 1M . Fie m = {mj }, prin urmare α ◦ rM {mj } = {mj }, adică α ◦ rM = 1M .
Afirmăm că rM ◦α = 1r(M) . Într-adevăr, deoarece rM este un epimorfism, rM (M) este dens
în r (M). Fie m = {mj } ∈ M; atunci rM ◦ α ◦ rM {mj } = rM {mj } = 1r(M) ◦ rM {mj }. Rezultă
din continuitatea lui rM ◦ α şi 1r(M) că rM ◦ α = 1r(M) .
Deoarece rM ◦ α (r (M)) = r (M), rM este surjectiv. Dacă m ∈ M, rM (m) = 0, atunci
α ◦ rM (m) = 0 = m. Deoarece α ◦ rM (M) = M, α este surjectiv. Dacă α(x) = 0, x ∈ r (M),
atunci rM ◦ α(x) = 0 = x, prin urmare α este injectiv. Aşadar α este un izomorfism continuu
şi deci M şi r (M) sunt topologic izomorfe, prin urmare M ∈ A.
Acum vom arăta că A este închisă în raport cu formarea submodulelor închise. Fie N ⊆ M
un submodul închis al lui M ∈ A. Există un omomorfism continuu α : r (N) → M astfel
încât următoarea diagramă
rN
N −→ r (N)
i& .α
M

este comutativă, unde i(n) = n pentru orice n ∈ N.³ ´

Am obţinut α : r (N) → M. Dar α ◦ r (N) = α rN (N) ⊆ α ◦ rN (N) = N = N. Prin
urmare avem un omomorfism continuu rN : N → r (N) astfel încât α ◦ rN = 1N . Deoarece
α ◦ rN (N) = N, α este surjectiv. Conform Lemei 2.1.1, r (N) este o sumă directă topologică
a lui rN (N) şi ker α, prin urmare rN (N) este închis în r (N), şi deci rN (N ) = r (N) .
 2.1 Subcategorii epireflective în categoria modulelor topologice 11

Afirmăm că rN şi α sunt izomorfisme continue: dacă rN (N ) = 0, atunci α ◦ rN (n) = n = 0.

Dacă α (x) = 0, unde x ∈ r (N), atunci există n ∈ N astfel încât x = rN (n), prin urmare
α ◦ rN (n) = 0 = n sau x = 0. Aşadar N şi r (N) sunt topologic izomorfe şi deci N ∈ A.
(⇐) Fie A o subcategorie a lui R-T opMod închisă în raport cu formarea submodulelor
închise şi produselor topologice. Afirmăm că A este epireflectivă în R-T opMod şi vom construi
reflexia.
Fie M ∈ A. Considerăm mulţimea tuturor perechilor (N, α), unde α : M → N este un
omomorfism continuu al lui M într-un submodul dens al lui N şi N ∈ A. Vom spune că
(N, α) şi (N 0 , α0 ) au aceeaşi clasă dacă există un izomorfism topologic β : N → N 0 astfel
încât diagrama
α
M −→ N
α0 & .β
N0
este comutativă.
Atunci clasele formează o mulţime şi notăm cu {(Nα , ϕα ) : α ∈ Ω} mulţimea tuturor
Q
reprezentanţilor acestor clase. Considerăm modulul N = α∈Ω Nα şi fie rM : M → N,
rM (m) = {ϕα (m)}. Notăm cu r (M) închiderea lui rM (M) .
0 0
³ Fie M ´∈ R-T opMod şi β : M → M¡ un omomorfism. Atunci β (M) ∈ A şi perechea
¢
β (M), β este echivalentă cu o pereche Nα0 , ϕα0 . Prin urmare există un izomorfism topo-
logic γ 1 : Nα0 → β (M) astfel încât următoarea diagramă
ϕα
0
M −→ Nα0
β& . γ1
β (M)

este comutativă.
Definim γ : r (M) → β (M), γ(x) = γ 1 ◦prα0 (x), x ∈ r (M). Atunci pentru orice m ∈ M,
γ ◦ rM (m) = γ{ϕα (m)} = γ 1 ◦prα0 {ϕα (m)} = γ 1 ◦ ϕα0 (m) = β (m), adică γ ◦ rM = β.
Unicitatea lui γ: Fie γ 0 : r (M) → M 0 astfel încât γ 0 ◦ rM = β. Atunci pentru orice m ∈ M,
γ 0 ◦ rM (m) = β (m) şi γ ◦ rM (m) = β (m). Prin urmare γ 0 |rM (M) = γ|rM (M). Deoarece
rM (M) este dens în r (M) , obţinem că γ 0 = γ. ¥
Teorema 2.1.4 indică cum se generează subcategoriile epireflective ale categoriei tuturor
modulelor topologice: fixăm o clasă B de module topologice şi considerăm submodulele închise
de produse topologice de module din B.

Remarca 2.1.5. Evident, intersecţia unei familii de subcategorii epireflective ale lui R-
T opMod este epireflectivă.
 2.2 Subcategorii epireflective în categoria modulelor compacte 12

Corolarul 2.1.6. O subcategorie A a lui GAT2 este epireflectivă dacă şi numai dacă A este
închisă în raport cu formarea produselor şi subgrupurilor închise.

Exemplul 2.1.7. Categoria grupurilor compacte. Reflexia unui grup G este compactificarea
lui Bohr a lui G. O mulţime de generatori a acestei categorii este cercul T = R/Z.

Exemplul 2.1.8. Categoria grupurilor Abeliene liniar compacte. O mulţime de generatori a

acestei categorii este clasa grupurilor finite şi grupurilor cvasiciclice.

2.2 Subcategorii epireflective în categoria modulelor compacte

Pentru orice R-modul local compact stâng grupul său dual M ∗ are o structură de R-modul
∗
topologic unitar drept ([61], p. 127-128). Fie : R-T opMod → DR functorul care asoci-
ază fiecărui modul grupul dual. Conform Lemei 5.2.4, dacă R M este un R-modul topologic
compact atunci MR∗ este un R-modul topologic discret.

Lema 2.2.1. Fie {Mα }α∈Ω o familie de R-module compacte stângi peste un inel local compact
¡Q ¢∗
cu unitate. Atunci ∼
= ⊕α∈Ω Mα∗ ca R-module drepte discrete.
α∈Ω Mα
Q
Demonstraţie: Definim pentru orice β ∈ Ω morfismul canonic iβ : Mβ → α∈Ω Mα ,
Q ¡Q ¢∗
mβ 7→ mβ × α6=β 0α . Definim ϕ : α∈Ω Mα → ⊕α∈Ω Mα∗ , ξ 7→ (ξiα ). Vom demonstra că ϕ
este un izomorfism de R-module drepte.
Mai întâi vom demonstra că ϕ este definită corect, adică că ϕ (ξ) = (ξiα ) ∈ ⊕α∈Ω Mα∗ .
Într-adevăr, fie Oε o vecinătate a lui 0 a lui T care nu conţine subgrupuri nenule. Cum ξ
Q
este continuă, există o vecinătate W a lui 0 a lui α∈Ω Mα astfel încât ξ (W ) ⊆ Oε . Există
α1 , ..., αn ∈ Ω şi vecinătăţile Vα1 , ..., Vαn ale elementelor 0α1 , ..., 0αn , respectiv, astfel încât
Q Q
Vα1 ×...×Vαn × α6=α1 ,...,αn Mα ⊆ W . De aici ξ(Vα1 ×...×Vαn × α6=α1 ,...,αn Mα ) ⊆ ξ(W ) ⊆ Oε .
Q
Conform selecţiei lui Oε , avem ξ(0α1 × ... × 0αn × α6=α1 ,...,αn Mα ) = 0, de unde ξiα = 0 pentru
orice α 6= α1 , ..., αn , adică ϕ (ξ) ∈ ⊕α∈Ω Mα∗ .
Evident, ϕ este omomorfism de grupuri.
¡Q ¢∗
Vom arăta că ϕ este monomorfism: dacă ξ ∈ α∈Ω Mα şi ϕ (ξ) = 0, atunci ξiα = 0
pentru orice α ∈ Ω ⇒ ξ = 0.
Vom arăta că ϕ este epimorfism: fie (ξ α ) ∈ ⊕α∈Ω Mα∗ ; dacă α1 , ..., αn ∈ Ω şi ξ α = 0 pentru
¡Q ¢∗
α 6= α1 , ..., αn , atunci definim ξ ∈ α∈Ω Mα , ξ (mα ) = ξ α1 (mα1 ) + ... + ξ αn (mαn ) pentru
Q ¡ ¢
orice (mα ) ∈ α∈Ω Mα . Atunci ϕ(ξ)(mα ) = ξ α1 (mα1 ) , ..., ξ αn (mαn ) , 0, ... = (ξ α (mα ))
Q
pentru orice (mα ) ∈ α∈Ω Mα , adică ϕ (ξ) = (ξ α ).
¡Q ¢∗
Vom arăta că ϕ este un izomorfism de R-module, adică pentru orice ξ ∈ α∈Ω Mα şi
Q
orice r ∈ R, ϕ (ξ ◦ r) = ϕ (ξ) ◦ r. Luăm orice (mα ) ∈ α∈Ω Mα atunci
 2.2 Subcategorii epireflective în categoria modulelor compacte 13
³ Q ´
ϕ (ξ ◦ r) (mα ) = ((ξ ◦ r) iα (mα )) = (ξ ◦ r) mα × β6=α 0β =
³ ³ Q ´´ ³ Q ´
= ξ r mα × β6=α 0β = ξ rmα × β6=α 0β şi
³ Q ´
(ϕ (ξ) ◦ r) (mα ) = ϕ (ξ) (rmα ) = ( ξiα ( rmα ) ) = ξ rmα × β6=α 0β . ¥

Observaţia 2.2.2. Pentru cazul R = Z a se vedea [52, p. 28-30].

Lema 2.2.3. Fie M un R-modul compact stâng peste un inel local compact cu unitate şi M1
un submodul compact al lui M. Atunci M ∗ ∼
=top M ∗ /Ann(H), unde Ann(H) = {χ ∈ M ∗ :
1
χ (H) = 0}.

Demonstraţie: Definim ρ : M ∗ → M1∗ , ξ 7→ ξ|M1 .

Evident, ρ este un omomorfism surjectiv de R-module.
Continuitatea lui ρ: fie D un submodul compact al lui M1 şi Ann(D1 ) = {χ : χ ∈ M1∗ ,
χ (D) = 0}. Atunci Ann(D) = ρ−1 (Ann (D1 )): dacă χ ∈Ann(D), adică χ ∈ M ∗ , χ (D) = 0,
atunci (χ|M1 ) (D) = 0 sau ρ (χ) (D) = 0 ⇒ ρ (χ) ∈Ann(D1 ) ⇒ χ ∈ ρ−1 (Ann (D1 )). Am
demonstrat că Ann(D) ⊆ ρ−1 (Ann (D1 )).
Reciproc, fie χ ∈ ρ−1 (Ann (D1 )). Atunci ρ (χ) ∈Ann(D1 ) ⇒ χ|M1 ∈Ann(D1 ) ⇒
(χ|M1 ) (D) = 0 ⇒ χ (D) = 0 ⇒ χ ∈Ann(D).
ρ este deschis: Fie C un submodul compact al lui M. Atunci C ∩ M1 este un submodul
compact al lui M1 . Notăm Ann((C ∩ M1 )1 ) = {χ : χ ∈ M1∗ , χ (C ∩ M1 ) = 0}. Afirmăm că
ρ (Ann (C)) =Ann((C ∩ M1 )1 ): dacă χ ∈Ann(C), atunci χ (C) = 0 ⇒ χ (C ∩ M1 ) = 0 ⇒
(χ|M1 ) (C ∩ M1 ) = 0, adică ρ (χ) (C ∩ M1 ) = 0 ⇒ ρ (χ) ∈Ann((C ∩ M1 )1 ).
Există un submodul N ⊆ M1 astfel încât M1 = (C ∩ M1 ) ⊕ N este o sumă directă topo-
logică. Există un submodul închis C1 ⊆ C astfel încât C = C1 ⊕ (C ∩ M1 ) este o sumă
directă topologică. Fie V1 o vecinătate a lui zero a lui C1 şi V2 o vecinătate a lui zero a
lui C ∩ M1 . Atunci V1 + V2 este un submodul deschis al lui C, prin urmare suma directă
algebrică C1 ⊕ (C ∩ M1 ) ⊕ N = C + M1 este topologică. Există un submodul D astfel încât
M = (C + M1 )⊕D = C1 ⊕(C ∩ M1 )⊕N ⊕D şi această sumă directă algebrică este topologică.
Dacă χ ∈Ann((C ∩ M1 )1 ), atunci definim ξ ∈ M ∗ , ξ|M1 = χ, ξ (C1 ) = ξ (D) = 0. Atunci
ξ (C ∩ M1 ) = χ (C ∩ M1 ) = 0 ⇒ ξ (C) = ξ (C1 + C ∩ M1 ) = 0, adică ξ ∈Ann(C). Obţinem
că χ = ρ (ξ) ∈ ρ (Ann (C)) . ¥

Lema 2.2.4. Fie M, N două R-module stângi discrete peste un inel local compact cu unitate
şi fie f : M → N un epimorfism. Atunci omomorfismul conjugat f ∗ : N ∗ → M ∗ este un
izomorfism topologic al lui N ∗ pe imaginea sa.

Demonstraţie: Este cunoscut (vezi un rezultat analog, Remarca 14.1 din [61]) că f ∗ :
N ∗ → M ∗ este omomorfism continuu. Din faptul că f este epimorfism, rezultă că f ∗ este
 2.2 Subcategorii epireflective în categoria modulelor compacte 14

monomorfism. Cum N ∗ este compact, f ∗ este izomorfism topologic al lui N ∗ pe f ∗ (N ∗ ).

Notăm că f ∗ este morfism de module. ¥

Lema 2.2.5. Fie M un R-modul stâng compact peste un inel local compact cu unitate. Atunci
M ∗∗ ∼
= M ca R-module compacte stângi.

Demonstraţie: Definim omomorfismul canonic ω : M → M ∗∗ , ω (m) (ξ) = ξ (m), m ∈ M,

ξ ∈ M ∗.
Vom arăta că ω este un monomorfism. Într-adevăr, dacă m1 , m2 ∈ M, atunci pentru orice
ξ ∈ M ∗ , ω (m1 + m2 ) (ξ) = ξ (m1 + m2 ) = ξ (m1 ) + ξ (m2 ) = ω (m1 ) (ξ) + ω (m2 ) (ξ) =
(ω (m1 ) + ω (m2 )) (ξ) ⇒ ω (m1 + m2 ) = ω (m1 ) + ω (m2 ). Dacă r ∈ R, m ∈ M, atunci pentru
orice ξ ∈ M ∗ , ω (rm) (ξ) = ξ (rm) = r (ξ (m)) = r (ω (m)) (ξ) = (rω (m)) (ξ) ⇒ ξ (rm) =
rω (m). Dacă ω (m) = 0, atunci pentru orice ξ ∈ M ∗ , ω (m) (ξ) = ξ (m) = 0 ⇒ m = 0.
ω este deschis: fie U un submodul al lui M. Atunci M/U este compact şi (M/U)∗ este
discret. Atunci ω (U ) este deschis în M ∗∗ .
Fie V un submodul al lui M. Atunci ω (V ) este un submodul compact al lui M ∗∗ . Dacă N
este un submodul compact al lui M, N ⊆ V , atunci ω (N) este deschis în ω (V ). Obţinem
că ω|V : V → ω (V ) este un izomorfism deschis al lui ω (V ). Evident, ω este un izomorfism
topologic al lui M în M ∗∗ . ¥

Teorema 2.2.6. O subcategorie A a categoriei RC este epireflectivă dacă şi numai dacă
∗
imaginea ei B în DR prin functorul este închisă în raport cu formarea sumelor directe şi
imaginilor omomorfe.

Demonstraţie: (⇒) Mai întâi vom arăta că B este închisă în raport cu formarea sumelor
directe. Fie Nα ∈ B, α ∈ Ω. Putem considera că orice Nα , α ∈ Ω are forma Mα∗ , unde
¡Q ¢∗
Mα ∈ A. Conform Lemei 2.2.1, ⊕α∈Ω Nα = ⊕α∈Ω Mα∗ ∼
=top α∈Ω Mα ∈ B.
Acum vom demonstra că B este închisă în raport cu formarea imaginilor omomorfe. Fie
f : M ∗ → N. Conform dualităţii lui Pontriaghin f ∗ : N ∗ → M ∗∗ este un izomorfism topologic
pe imaginea sa (Lema 2.2.4). Deoarece M ∗∗ ∼ = M (Lema 2.2.5), N ∗ ∈ B, prin urmare N ∈ A.
(⇐) Fie B închisă în raport cu formarea sumelor directe şi imaginilor omomorfe. Dacă
¡Q ¢∗
Mα ∈ A, α ∈ Ω, atunci ⊕α∈Ω Mα∗ ∈ B. Deoarece ⊕α∈Ω Mα∗ ∼ =top α∈Ω M α (Lema 2.2.1),
¡Q ¢∗ Q
α∈Ω Mα ∈ B şi α∈Ω Mα ∈ A.
Fie M1 ⊆ M ∈ A, atunci M ∗ ∼ =top M ∗ /Ann(H) ∈ B, unde Ann(H) = {χ ∈ M ∗ : χ (H) =
1
0} este un subgrup al lui M (Lema 2.2.3), aşadar M1 ∈ A. ¥
∗

Corolarul 2.2.7. O subcategorie A a categoriei CompAb este epireflectivă dacă şi numai
∗
dacă imaginea ei B în DAb prin functorul este închisă în raport cu formarea sumelor
directe şi a imaginilor omomorfe.
 2.2 Subcategorii epireflective în categoria modulelor compacte 15

Definiţia 2.2.8. O subcategorie epireflectivă a categoriei CompAb se numeşte simplă dacă

există un obiect A al categoriei CompAb astfel încât CompAb coincide cu toate subgrupurile
închise ale puterilor lui A. Grupul A se va numi un generator al lui CompAb.

Teorema 2.2.9. O subcategorie epireflectivă A0 a categoriei CompAb este simplă dacă şi
numai dacă subcategoria duală B0 a categoriei DAb are un obiect B 0 astfel încât toate obiectele
lui B0 sunt obţinute (până la un izomorfism) ca imagini omomorfe de sume directe de copii
ale lui B 0 .

Demonstraţie: Demonstraţia este analogă cu demonstraţia Teoremei 2.2.6. ¥

Exemplul 2.2.10. Dacă Ab este categoria tuturor grupurilor Abeliene, atunci toate grupurile
sunt imagini omomorfe de grupuri Abeliene libere.
Afirmaţia duală: Categoria CompAb este simplă şi generatorul său este T (= R/Z).

Exemplul 2.2.11. Subcategoria simplă a categoriei lui CompAb generată de Zp coincide cu

toate puterile lui Zp .
Categoria duală coincide cu toate p-grupurile divizibile. El are grupul C (p∞ ) ca generator:
orice p-grup divizibil este o sumă directă a unei familii de copii a lui C (p∞ ).

Exemplul 2.2.12. Fie Q grupul discret aditiv al numerelor raţionale, atunci categoria ge-
nerată de Q şi închisă în raport cu formarea sumelor directe şi imaginilor omomorfe este
aceeaşi cu categoria tuturor grupurilor divizibile.
Categoria duală va fi aceeaşi cu categoria tuturor grupurilor compacte Abeliene fără torsi-
une.

Dacă GAT2 este categoria tuturor grupurilor topologice Abeliene Hausdorff şi M este sub-
categoria grupurilor topologice Abeliene complete, atunci M este o subcategorie epireflectivă.
Pentru orice grup A din GAT2 omomorfismul canonic rA este izomorfism topologic pe ima-
ginea sa.
Vom rezolva următoarea întrebare: Există subcategorii epireflective N ale lui GAT2 astfel
încât pentru orice A ∈ GAT2 omomorfismul canonic rA este un izomorfism topologic pe
imaginea sa.
Exemplul următor arată că răspunsul este pozitiv.

Exemplul 2.2.13. Considerăm subcategoria N formată din toate grupurile topologice Abeliene
secvenţial complete [27]. Această clasă este închisă în raport cu formarea produselor topologice
şi a subgrupurilor închise, prin urmare este o subcategorie epireflectivă [13].
b completatul lui A (considerăm că
Reflexia lui A ∈ GAT2 poate fi construită astfel: fie A
A ⊆ A).b Vom defini inductiv un şir crescător de grupuri ale lui A
b astfel:
 2.2 Subcategorii epireflective în categoria modulelor compacte 16

Punem A0 = A. Presupunem că am construit toate Aβ , β < α, unde α este un număr

ordinal dat.
Dacă α este un ordinal izolat, adică α = β + 1, atunci punem Aα = {x ∈ A b :există un şir
b
(xn ), xn ∈ Aβ şi x = lim xn }. Este evident că Aβ ⊆ Aα şi că Aα este un subgrup al lui A.
n→∞
Dacă α este un ordinal limită atunci punem A = ∪β<α Aβ .
Afirmaţie: Aω1 = Aω1 +1 .
Într-adevăr, fie x ∈ Aω1 +1 . Atunci conform definiţiei există xn ∈ Aω1 = ∪β<ω1 Aβ astfel
încât x = lim xn . Pentru orice n ∈ ω există αn < ω 1 astfel încât xn ∈ Aαn . Fie β un ordinal
n→∞
astfel încât β ≥ αn pentru orice n ∈ ω. Atunci β < ω 1 şi lim xn = x ∈ Aβ+1 ⊆ Aω1 . Prin
n→∞
urmare Aω1 +1 ⊆ Aω1 , şi deci Aω1 +1 = Aω1 .
Am demonstrat că Aω1 este un grup secvenţial complet şi A este dens în Aω1 .
Punem rA : A → Aω1 , rA (x) = x pentru orice x ∈ A. Vom demonstra că rA este o aplicaţie
reflexie. Într-adevăr, fie g : A → B un omomorfism continuu, unde B este un grup Abelian
secvenţial complet. Trebuie să construim un omomorfism gb : Aω1 → B astfel încât următoarea
diagramă este comutativă.
r
A
A → Aω1
g& .b
g
B
b al grupului B. Conform proprietăţilor completatului există un
Considerăm completatul B
omomorfism continuu f : Ab → B.
b Fie bg = f |Aω1 . Afirmăm că b
g (Aω1 ) ⊆ B. Vom demonstra
prin inducţie că gb (Aα ) ⊆ B pentru orice α < ω 1 .
Pentru α = 0 afirmaţia este evidentă.
Fie α un ordinal izolat, α = β + 1, α < ω 1 . Fie x ∈³ Aα , atunci
´ există un şir (xn ),
xn ∈ Aβ şi x = lim xn . Deoarece f este continuu, f (x) = f lim xn = lim f (xn ). Conform
n→∞ n→∞ n→∞
presupunerii avem că pentru orice n ∈ N, f (xn ) ∈ B. Deoarece (f (xn )) este un şir Cauchy
şi B este secvenţial complet, lim f (xn ) = f (x) ∈ B ⇒ b
g (x) ∈ B.
n→∞
Dacă α < ω este un ordinal limită atunci Aα = ∪β<α Aβ ⇒ f (Aα ) = f (∪β<α Aβ ) =
∪β<α f (Aβ ) ⊆ B.
Unicitatea lui b
g rezultă din faptul că A este dens în B.
3
Modificările topologiei

3.1 Functori pe inele topologice ce păstrează produsele

Natura tuturor functorilor consideraţi în acest capitol este topologico-algebrică.

Definiţia 3.1.1. Fie F un functor covariant de la categoria T opR la T opR. Spunem că func-
torul F păstrează produsele dacă satisface următoarea condiţie: pentru o familie {Rα : α ∈ Ω}
¡Q ¢ Q
de inele topologice asociative morfismul canonic µ : F α∈Ω Rα → α∈Ω F (Rα ), {rα } 7→
{rα } , este un izomorfism topologic.
Remarca 3.1.2. i). HT opR este o subcategorie reflectivă a categoriei T opR.
ii). Dacă K ⊆ HT opR este o subcategorie reflectivă a categoriei T opR, atunci K este o
subcategorie reflectivă a categoriei HT opR.
Teorema 3.1.3. Subcategoria K a tuturor inelelor topologice care au un sistem fundamental
de vecinătăţi ale elementului zero format din ideale stângi este reflectivă în categoria T opR.
Demonstraţie: Reflexia unui inel topologic (R, T ) în K se construieşte astfel: considerăm
familia B = {V : V este un ideal stâng deschis al lui (R, T )}. Afirmăm că B defineşte o
topologie de inel F (T ) pe R. Într-adevăr, fie V un ideal stâng deschis al lui (R, T ) şi x ∈ R.
Fie U o vecinătate a lui zero în (R, T ) astfel încât Ux ⊆ V . Atunci RU + U este un ideal
stâng deschis al lui (R, T ), prin urmare RU + U ∈ T0 şi (RU + U ) x ⊆ RUx + U x ⊆ V .
Rezultă că (R, F (T )) este un inel topologic.
Notăm rR : (R, T ) → (R, F (T )), r 7→ r. Este evident că rR este un izomorfism continuu
al lui (R, T ) pe (R, F (T )) .
Afirmăm că (R, F (T )) este reflexia lui (R, T ) în K. Într-adevăr, fie (A, T1 ) ∈ K şi f :
(R, T ) → (A, T1 ) un omomorfism continuu. Punem fb : (R, F (T )) → (A, T1 ) , r → 7 f (r).
 3.1 Functori pe inele topologice ce păstrează produsele 18

Dacă V este un ideal deschis al lui (A, T1 ) atunci f −1 (V ) ∈ T , deci fb−1 (V ) = f −1 (V ) ∈ T1 ,

adică fb este continuu.
Unicitatea lui fb: Fie f 0 : (R, F (T )) → (A, T1 ) un omomorfism continuu astfel încât f =
f 0 ◦ i; atunci pentru orice r ∈ R, fb(r) = f (r) = f 0 i (r) = f 0 (r), adică f 0 = fb. ¥

Teorema 3.1.4. Functorul F definit în Teorema 3.1.3 păstrează produsele.

Demonstraţie: Punem F (R, T ) = (R, F (T )) pentru orice inel topologic (R, T ) . Fie
Q
{(Rα , Tα ) : α ∈ Ω} o familie de inele topologice şi R = α∈Ω Rα . Considerăm pentru orice
Q
α ∈ Ω, F (pα ) : F (R) → F (Rα ) şi fie µ : F (R) → α∈Ω F (Rα ) omomorfismul canonic.
Deoarece µ ({rα }) = {rα } pentru orice {rα } ∈ R, µ este un izomorfism algebric.
Afirmăm că µ este un izomorfism topologic.
Q
Continuitatea lui µ: Fie α1 , ..., αn ∈ Ω şi V = Vα1 × ... × Vαn × α6=α1 ,...,αn Rα o vecinătate
Q
canonică a lui zero a inelului α∈Ω F (Rα ), unde Vα1 , ..., Vαn sunt ideale stângi deschise ale lui
(Rα1 , Tα1 ) , ..., (Rαn , Tαn ). Este evident că V este un ideal stâng deschis al lui R cu topologia
produsului, prin urmare V este deschis în F (R). Deci, µ este continuuu.
µ este deschis: Într-adevăr, dacă V este un ideal stâng deschis al lui F (R), atunci V
este deschis în R. Atunci există α1 , ..., αn ∈ Ω şi vecinătăţile Vα1 , ..., Vαn ale lui zero ale lui
Q
Rα1 , ..., Rαn astfel încât V ⊇ Vα1 × ... × Vαn × α6=α1 ,...,αn Rα . Fie Iα1 , ..., Iαn ideale stângi
deschise ale lui Rα1 , ..., Rαn respectiv generate de Vα1 , ..., Vαn . Atunci V ⊇ Iα1 × ... × Iαn ×
Q Q
α6=α1 ,...,αn Rα . Evident, Iα1 × ... × Iαn × α6=α1 ,...,αn Rα este o vecinătate a lui zero a lui
Q Q
α∈Ω F (Rα ). Prin urmare µ (V ) = V este deschis în α∈Ω F (Rα ), şi deci µ este deschis. ¥

Remarca 3.1.5. F este un functor covariant. Într-adevăr, fie f : (R, T ) → (R0 , T 0 ) un

omomorfism continuu. Atunci F (f ) : (R, F (T )) → (R, F (T 0 )), F (f ) (r) = r, ∀r ∈ R
este un omomorfism continuu. Inelul topologic (R, F (T 0 )) are un sistem fundamental de
vecinătăţi ale elementului zero format din ideale stângi, F (T 0 ) ≤ T 0 . Prin urmare (F (f ))−1
(F (T 0 )) = f −1 (F (T 0 )) ≤ f −1 (T 0 ) ≤ T . Deoarece (R, f −1 (F (T 0 ))) are un sistem funda-
mental de vecinătăţi ale elementului zero format din ideale stângi, f −1 (F (T 0 )) ≤ F (T ) sau
(F (f ))−1 (F (T 0 )) ≤ F (T ), adică F (f ) este continuu.

Teorema 3.1.6. Subcategoria K1 a tuturor inelelor topologice Hausdorff care au un sistem

fundamental de vecinătăţi ale elementului zero format din ideale stângi este reflectivă în
categoria T opR.

Demonstraţie: Păstrăm notaţia Teoremei 3.1.3.

Considerăm β : (R, F (T )) → (R/I, TI ), unde I = ∩{V : V este un ideal stâng deschis al
lui (R, T )} =cl(R,T ) {0} . Aici TI este topologia factor pe R/I.
 3.1 Functori pe inele topologice ce păstrează produsele 19

Afirmăm că αR : (R, T ) → (R/I, TI ) este reflexia inelului (R, T ) în subcategoria K1 .

Într-adevăr, fie (A, T1 ) ∈ K1 şi f : (R, T ) → (A, T1 ) un omomorfism continuu. Punem
fb : (R/I, TI ) → (A, T1 ), r + I 7→ f (r) .
Continuitatea lui fb: Fie V un ideal stâng deschis al lui (A, T1 ). Atunci f −1 (V ) ∈ T , prin
urmare f −1 (V ) ∈ F (T ) ⇒ p (f −1 (V )) ∈ TI , unde p : (R, F (T )) → (R/I, TI ) este proiecţia
canonică a lui R pe R/I. Afirmăm că fb(p (f −1 (V ))) ⊆ V. Într-adevăr, dacă x ∈ f −1 (V ),
atunci f (x) ∈ V şi p (x) = x + I ⇒ fb(p (x)) = fb(x + I) = f (x) ∈ V . Deci, fb este continuu.
Unicitatea lui fb: Fie f 0 : (R/I, TI ) → (A, T1 ) un omomorfism continuu astfel încât f 0 ◦αR =
f . Atunci pentru orice x ∈ R, f 0 ◦ αR (x) = f (x) ⇒ f 0 (x0 + I) = f (x) = fb(x + I) ⇒ f 0 = fb.
¥

Teorema 3.1.7. Functorul F definit în Teorema 3.1.6 păstrează produsele.

Demonstraţie: Punem F (R, T ) = (R/I, TI ) pentru orice inel topologic (R, T ) .

Fie {(Rα , Tα ) : α ∈ Ω} o familie de inele topologice şi R produsul topologic al acestei
¡Q ¢ Q
familii. Atunci pentru morfismul canonic µ : F α∈Ω Rα → α∈Ω F (Rα ), µ ({rα } + I) =
{rα + Iα }, unde Iα =cl(Rα ,Tα ) {0} şi I =cl{0} (închiderea lui {0} relativ la topologia produsu-
Q
lui pe R). Avem I = α∈Ω Iα .
µ este un izomorfism algebric: µ ({rα } + I + {rα0 } + I) = µ ({rα + rα0 } + I) = {rα + rα0 + Iα }
= {rα + Iα + rα0 + Iα } = {rα + Iα } + {rα0 + Iα } = µ ({rα } + I) + µ ({rα0 } + I) .
Q
Dacă µ ({rα } + I) = 0, atunci {rα + Iα } = 0 ⇒ rα ∈ Iα ⇒ {rα } ∈ α∈Ω Iα = I ⇒
{rα } + I = I.
µ este deschis: Fie V un ideal stâng deschis al lui F (R). Atunci V = p (U), unde p :
R → R/I este un omomorfism canonic şi U este un ideal stâng deschis al lui R (cu topologia
produsului). Deoarece U este deschis în R există α1 , ..., αn ∈ Ω astfel încât U ⊇ Vα1 × ... ×
Q
Vαn × α6=α1 ,...,αn Rα , unde Vα1 , ..., Vαn sunt deschise în Rα1 , ..., Rαn . Atunci U ⊇ Jα1 × ... ×
Q
Jαn × α6=α1 ,...,αn Rα , unde Jα1 , ..., Jαn sunt ideale stângi deschise ale lui Rα1 , ..., Rαn , respectiv.
Q
Afirmăm că µ (V ) ⊇ ϕα1 (Jα1 ) × ... × ϕαn (Jαn ) × α6=α1 ,...,αn F (Rα ) , unde ϕα : Rα → Rα /Iα ,
α ∈ Ω este proiecţia canonică. Într-adevăr, dacă {xα + Iα } ∈ ϕα1 (Jα1 ) × ... × ϕαn (Jαn ) ×
Q
α6=α1 ,...,αn F (Rα ) atunci xαi ∈ Jαi , i = 1, n, prin urmare {xα + Iα } = µ ({xα } + I) şi
{xα } ∈ U şi deci {xα + Iα } ∈ µ (U) ⊆ µ (V ). Am demonstrat că µ este deschis.
Q
Continuitatea lui µ: Fie V un ideal stâng deschis al lui α∈Ω F (Rα ). Atunci V ⊇ Vα1 ×
Q
... × Vαn × α6=α1 ,...,αn F (Rα ), unde α1 , ..., αn ∈ Ω şi Vα1 , ..., Vαn sunt vecinătăţi ale lui zero
ale lui F (Rα1 ) , ..., F (Rαn ). Considerăm că Vα1 , ..., Vαn sunt ideale stângi deschise ale lui
F (Rα1 ) , ..., F (Rαn ). Atunci Vαi = p (Uαi ), unde Uαi sunt ideale stângi deschise ale lui Rαi .
Q
Atunci U = Uα1 ×...×Uαn × α6=α1 ,...,αn Rα este un ideal stâng deschis al lui R şi µ (p (U)) ⊆ V ,
prin urmare µ este continuu. ¥
 3.1 Functori pe inele topologice ce păstrează produsele 20

Remarca 3.1.8. F este un functor covariant. Într-adevăr, fie f : (R, T ) → (R0 , T 0 ) un

omomorfism continuu. Atunci F (f ) : (R, F (T )) → (R, F (T 0 )), F (f ) (r) = r, ∀r ∈ R este
un omomorfism continuu. Inelul topologic Hausdorff (R, F (T 0 )) are un sistem fundamen-
tal de vecinătăţi ale elementului zero format din ideale stângi, F (T 0 ) ≤ T 0 . Prin urmare
(F (f ))−1 (F (T 0 )) = f −1 (F (T 0 )) ≤ f −1 (T 0 ) ≤ T . Deoarece (R, f −1 (F (T 0 ))) are un sistem
fundamental de vecinătăţi ale elementului zero format din ideale stângi, f −1 (F (T 0 )) ≤ F (T )
sau (F (f ))−1 (F (T 0 )) ≤ F (T ), adică F (f ) este continuu.

Remarca 3.1.9. Teoremele 3.1.3 şi 3.1.6 au analoage pentru inele topologice, respectiv pentru
inele topologice Hausdorff care au un sistem fundamental de vecinătăţi ale elementului zero
format din ideale.

Amintim [63]
³ că ´un inel topologic Hausdorff (R, T ) se numeşte total mărginit dacă com-
b Tb este un inel compact. Dăm aici un exemplu de inel total mărginit fără
pletatul său R,
divizori ai lui zero care are proprietatea că intersecţia tuturor idealelor deschise este zero
şi care nu are un sistem fundamental de vecinătăţi ale elementului zero format din ideale
deschise [60]:

Exemplul 3.1.10. Fie S = xZ [x] inelul liber cu un generator, adică, S este inelul tuturor
polinoamelor f (x) ∈ Z [x] cu f (0) = 0. Atunci S este un inel rezidual finit (adică, este
produs subdirect ³
de inele
´ finite), prin urmare el are cel puţin o topologie de inel total mărginit
T . Completatul S, b Tb al inelului (S, T ) este inel compact. Considerăm grupul R/Z ca un
inel compact cu înmulţirea trivială şi produsul Sb × (R/Z).
Fie θ un număr iraţional. Aplicaţia x 7→ θ + Z poate fi extinsă la un omomorfism de inel
Φ : S → R/Z. Fie S 0 = {(s, Φ (s)) : s ∈ S} subinelul lui Sb × (R/Z) cu topologia indusă.
Afirmăm că S 0 nu are un sistem fundamental de vecinătăţi ale elementului zero format din
ideale. Într-adevăr, presupunem contrariul că S 0 este un subinel compact zero-dimensional
¡ ¢
al lui Sb × (R/Z). Dacă λ : Sb × (R/Z) → R/Z este proiecţia, atunci θ + Z ∈ λ S 0 , deci
¡ ¢
λ S 0 = R/Z, contradicţie.
Dacă ρ : Sb × (R/Z) → Sb este proiecţia, atunci ρ|S 0 este un izomorfism continuu. Deoarece
S are un sistem fundamental de vecinătăţi ale elementului zero format din ideale bilaterale,
intersecţia tuturor idealelor deschise bilaterale ale lui S 0 este zero.
Prin urmare, dacă rS : (S, T ) → (S, F (T )) este reflexia inelului (S, T ) în subcategoria K0
a tuturor inelelor topologice care au un sistem fundamental de vecinătăţi ale elementului zero
format din ideale bilaterale, atunci rS este un izomorfism continuu şi nu este un izomorfism
topologic.
 3.1 Functori pe inele topologice ce păstrează produsele 21

Teorema 3.1.11. Subcategoria K2 a tuturor inelelor topologice care au un sistem fundamental

de vecinătăţi ale elementului zero format din subgrupuri este reflectivă în categoria T opR.

Demonstraţie: Fie (R, T ) un inel topologic. Considerăm B familia tuturor subgrupurilor

deschise ale lui (R, T ). Atunci B defineşte o topologie de inel F (T ) pe R.
Fie V un subgrup deschis al lui (R, T ). Alegem o vecinătate simetrică U a lui zero astfel
încât U ·U ⊆ V . Atunci hUi+ este un subgrup deschis al lui (R, T ) şi, evident, hUi+ ·hU i+ ⊆ V .
Fie V un subgrup deschis al lui (R, T ) şi x ∈ R. Alegem o vecinătate simetrică U a lui zero
astfel încât xU ⊆ V şi Ux ⊆ V . Atunci, evident, x hU i+ ⊆ V şi hU i+ x ⊆ V . Prin urmare
(R, F (T )) este un inel topologic.
Notăm rR : (R, T ) → (R, F (T )), r 7→ r. Evident, rR este un izomorfism continuu al lui
(R, T ) pe (R, F (T )).
Afirmăm că (R, F (T )) este reflexia lui (R, T ) în K2 . Într-adevăr, fie (A, T1 ) ∈ K2 şi
f : (R, T ) → (A, T1 ) un omomorfism continuu. Punem fb : (R, F (T )) → (A, T1 ) , r 7→ f (r).
Dacă V este un subgrup deschis al lui (A, T1 ), atunci f −1 (V ) ∈ T , prin urmare fb−1 (V ) =
f −1 (V ) ∈ T1 , şi deci fb este continuu. Unicitatea lui fb este evidentă. ¥

Teorema 3.1.12. Functorul F definit în Teorema 3.1.11 păstrează produsele.

Demonstraţie: Punem F (R, T ) = (R, F (T )) pentru orice inel topologic (R, T ) . Fie
Q
{(Rα , Tα ) : α ∈ Ω} o familie de inele topologice şi R = α∈Ω Rα . Considerăm pentru orice
Q
α ∈ Ω, F (pα ) : F (R) → F (Rα ) şi fie µ : F (R) → α∈Ω F (Rα ) omomorfismul canonic.
Deoarece µ ({rα }) = {rα } pentru orice {rα } ∈ R, µ este un izomorfism algebric.
Afirmăm că µ este un izomorfism topologic.
Q
Continuitatea lui µ: Fie α1 , ..., αn ∈ Ω şi V = Vα1 × ... × Vαn × α6=α1 ,...,αn Rα o vecinătate
Q
canonică a lui zero a lui α∈Ω F (Rα ), unde Vα1 , ..., Vαn sunt subgrupuri deschise ale lui
(Rα1 , Tα1 ) , ..., (Rαn , Tαn ). Evident, V este un subgrup deschis al lui R cu topologia produsului,
prin urmare V este deschis în F (R). Deci, µ este continuu.
µ este deschis: Într-adevăr, dacă V este un subgrup deschis al lui F (R), atunci V este
deschis în R. Există α1 , ..., αn ∈ Ω şi vecinătăţile Vα1 , ..., Vαn ale lui zero ale lui Rα1 , ..., Rαn
Q
astfel încât V ⊇ Vα1 × ... × Vαn × α6=α1 ,...,αn Rα . Fie Gα1 , ..., Gαn subgrupuri deschise ale lui
Q
Rα1 , ..., Rαn respectiv generate de Vα1 , ..., Vαn . Atunci V ⊇ Gα1 × ... × Gαn × α6=α1 ,...,αn Rα .
Q Q
Este evident că, Gα1 ×...×Gαn × α6=α1 ,...,αn Rα este o vecinătate a lui zero a lui α∈Ω F (Rα ).
Q
Aşadar µ (V ) = V este deschisă în α∈Ω F (Rα ), şi deci µ este deschis. ¥

Remarca 3.1.13. F este un functor covariant. Într-adevăr, fie f : (R, T ) → (R0 , T 0 ) un

omomorfism continuu. Atunci F (f ) : (R, F (T )) → (R, F (T 0 )), F (f ) (r) = r, ∀r ∈ R
este un omomorfism continuu. Inelul topologic (R, F (T 0 )) are un sistem fundamental de
 3.1 Functori pe inele topologice ce păstrează produsele 22

vecinătăţi ale elementului zero format din subgrupuri, F (T 0 ) ≤ T 0 . Prin urmare (F (f ))−1
(F (T 0 )) = f −1 (F (T 0 )) ≤ f −1 (T 0 ) ≤ T . Deoarece (R, f −1 (F (T 0 ))) are un sistem funda-
mental de vecinătăţi ale elementului zero format din subgrupuri, f −1 (F (T 0 )) ≤ F (T ) sau
(F (f ))−1 (F (T 0 )) ≤ F (T ), adică F (f ) este continuu.

Teorema 3.1.14. Subcategoria K3 a tuturor inelelor topologice Hausdorff care au un sis-

tem fundamental de vecinătăţi ale elementului zero format din subgrupuri este reflectivă în
categoria T opR.

Demonstraţie: Păstrăm notaţia Teoremei 3.1.12.

Considerăm β : (R, F (T )) → (R/G, TG ), unde G = ∩{V : V este un subgrup deschis al
lui (R, T )}. Aici TG este topologia factor pe R/G.
Afirmăm că αR : (R, T ) → (R/G, TG ) este reflexia inelului (R, T ) în subcategoria K3 .
Într-adevăr, fie (A, T1 ) ∈ K3 şi f : (R, T ) → (A, T1 ) un omomorfism continuu. Punem
fb : (R/G, TG ) → (A, T1 ), r + G 7→ f (r) .
Continuitatea lui fb: Fie V un subgrup deschis al lui (A, T1 ). Atunci f −1 (V ) ∈ T , prin
urmare f −1 (V ) ∈ F (T ) ⇒ p (f −1 (V )) ∈ TG , unde p : (R, F (T )) → (R/G, TG ) este proiecţia
canonică a lui R pe R/G. Afirmăm că fb(p (f −1 (V ))) ⊆ V. Într-adevăr, dacă x ∈ f −1 (V ),
atunci f (x) ∈ V şi p (x) = x + G ⇒ fb(p (x)) = fb(x + G) = f (x) ∈ V . Aşadar, fb este
continuu.
Unicitatea lui fb: Fie f 0 : (R/G, TG ) → (A, T1 ) un omomorfism continuu astfel încât f 0 ◦αR =
f . Atunci pentru orice x ∈ R, f 0 ◦αR (x) = f (x) ⇒ f 0 (x + G) = f (x) = fb(x + G) ⇒ f 0 = fb.
¥

Teorema 3.1.15. Functorul F definit în Teorema 3.1.14 păstrează produsele.

Demonstraţie: Punem F (R, T ) = (R/G, TG ) pentru orice inel topologic (R, T ) .

Fie {(Rα , Tα ) : α ∈ Ω} o familie de inele topologice şi R produsul topologic al acestei
¡Q ¢ Q
familii. Atunci pentru morfismul canonic µ : F α∈Ω R α → α∈Ω F (Rα ), µ ({rα } + G) =
{rα + Gα }, unde G = ∩{V : V este un subgrup deschis al lui (R, T )} şi Gα = ∩{Vα : Vα este
Q
un subgrup deschis al lui (Rα , Tα )}. Avem că G = α∈Ω Gα .
µ este un izomorfism algebric:
µ ({rα } + G + {rα0 } + G) = µ ({rα + rα0 } + G) = {rα + rα0 + Gα } = {rα + Gα + rα0 + Gα } =
{rα + Gα } + {rα0 + Gα } = µ ({rα } + G) + µ ({rα0 } + G) . Dacă µ ({rα } + G) = 0, atunci
Q
{rα + Gα } = 0 ⇒ rα ∈ Gα ⇒ {rα } ∈ α∈Ω Gα = G ⇒ {rα } + G = G.
µ este deschis: Fie V un subgrup deschis al lui F (R). Atunci V = p (U), unde p : R → R/G
este omomorfismul canonic şi U este un subgrup deschis al lui R (cu topologia produsu-
lui). Deoarece U este deschis în R există α1 , ..., αn ∈ Ω astfel încât U ⊇ Vα1 × ... ×
 3.1 Functori pe inele topologice ce păstrează produsele 23
Q
Vαn × α6=α1 ,...,αn Rα , unde Vα1 , ..., Vαn sunt deschise în Rα1 , ..., Rαn . Atunci U ⊇ Sα1 × ... ×
Q
Sαn × Rα , unde Sα1 , ..., Sαn sunt subgrupuri deschise ale lui Rα1 , ..., Rαn . Afir-
α6=α1 ,...,αn
Q
măm că µ (V ) ⊇ ϕα1 (Sα1 ) × ... × ϕαn (Sαn ) × α6=α1 ,...,αn F (Rα ) , unde ϕα : Rα → Rα /Gα ,
α ∈ Ω este proiecţia canonică. Într-adevăr, dacă {xα + Gα } ∈ ϕα1 (Sα1 ) × ... × ϕαn (Sαn ) ×
Q
α6=α1 ,...,αn F (Rα ) atunci xαi ∈ Sαi , i = 1, n, prin urmare {xα + Gα } = µ ({xα } + G) şi
{xα } ∈ U şi deci {xα + Gα } ∈ µ (U) ⊆ µ (V ). Am demonstrat că µ este deschis.
Q
Continuitatea lui µ: Fie V un subgrup deschis al lui α∈Ω F (Rα ). Atunci V ⊇ Vα1 ×
Q
... × Vαn × α6=α1 ,...,αn F (Rα ), unde α1 , ..., αn ∈ Ω şi Vα1 , ..., Vαn sunt vecinătăţi ale lui
zero ale lui F (Rα1 ) , ..., F (Rαn ). Considerăm că Vα1 , ..., Vαn sunt subgrupuri deschise ale
lui F (Rα1 ) , ..., F (Rαn ). Atunci Vαi = p (Uαi ), unde Uαi sunt subgrupuri deschise ale lui Rαi .
Q
Atunci U = Uα1 × ... × Uαn × α6=α1 ,...,αn Rα este un subgrup deschis în R şi µ (p (U)) ⊆ V ,
aşadar µ este continuu. ¥
Remarca 3.1.16. F este un functor covariant. Într-adevăr, fie f : (R, T ) → (R0 , T 0 ) un
omomorfism continuu. Atunci F (f ) : (R, F (T )) → (R, F (T 0 )), F (f ) (r) = r, ∀r ∈ R este
un omomorfism continuu. Inelul topologic Hausdorff (R, F (T 0 )) are un sistem fundamental
de vecinătăţi ale elementului zero format din subgrupuri, F (T 0 ) ≤ T 0 .
Prin urmare (F (f ))−1 (F (T 0 )) = f −1 (F (T 0 )) ≤ f −1 (T 0 ) ≤ T . Deoarece (R, f −1 (F (T 0 )))
are un sistem fundamental de vecinătăţi ale elementului zero format din subgrupuri,
f −1 (F (T 0 )) ≤ F (T ) sau (F (f ))−1 (F (T 0 )) ≤ F (T ), adică F (f ) este continuu.
Teorema 3.1.17. Subcategoria K4 a tuturor inelelor asociative pentru care intersecţia tuturor
idealelor deschise este zero este reflectivă în categoria T opR.
Demonstraţie: Fie (R, T ) un inel topologic şi considerăm I intersecţia tuturor idealelor
deschise. Considerăm B = {V + I : V este o vecinătate a lui zero a lui (R, T )} care defineşte
o topologie de inel F (T ) pe R.
Închiderea I a lui I relativ la topologia F (T ) este ∩ (V + I) = I = I, adică, I este închis
în (R, F (T )). Afirmăm că I este intersecţia tuturor idealelor deschise ale lui (R, F (T )). Fie
I 0 un ideal deschis al lui (R, F (T )); atunci I 0 este deschis în (R, T ), prin urmare I 0 ⊇ I. Fie
I1 un ideal deschis al lui (R, T ), atunci I1 ⊆ I1 + I, deoarece I1 este o vecinătate a lui zero,
şi deci obţinem că I1 este deschis în (R, F (T )).
Fie rR : (R, T ) → (R, F (T )), r 7→ r. Este clar că rR este un izomorfism continuu al lui
(R, T ) pe (R, F (T )) .
Afirmăm că (R, F (T )) este reflexia lui (R, T ) în K4 . Într-adevăr, fie (A, T1 ) ∈ K4 şi f :
(R, T ) → (A, T1 ) un omomorfism continuu. Punem fb : (R, F (T )) → (A, T1 ) , r 7→ f (r). Dacă
V este un ideal deschis al lui (A, T1 ) atunci f −1 (V ) ∈ T , prin urmare fb−1 (V ) = f −1 (V ) ∈ T1 ,
aşadar fb este continuu.
 3.1 Functori pe inele topologice ce păstrează produsele 24

Unicitatea lui fb: Fie f 0 : (R, F (T )) → (A, T1 ) un omomorfism continuu astfel încât f =
f 0 ◦ i; atunci pentru orice r ∈ R, fb(r) = f (r) = f 0 i (r) = f 0 (r), adică f 0 = fb. ¥

Teorema 3.1.18. Functorul F definit în Teorema 3.1.17 păstrează produsele.

Demonstraţie: Punem F (R, T ) = (R, F (T )) pentru orice inel topologic (R, T ) . Fie
Q
{(Rα , Tα ) : α ∈ Ω} o familie de inele topologice şi R = α∈Ω Rα . Considerăm pentru orice
Q
α ∈ Ω, F (pα ) : F (R) → F (Rα ) şi fie µ : F (R) → α∈Ω F (Rα ) omomorfismul canonic.
Deoarece µ ({rα }) = {rα } pentru orice {rα } ∈ R, µ este un izomorfism algebric.
Afirmăm că µ este un izomorfism topologic.
Q
Continuitatea lui µ: Fie α1 , ..., αn ∈ Ω şi V = Vα1 × ... × Vαn × α6=α1 ,...,αn Rα o vecină-
Q
tate canonică a lui zero a lui α∈Ω F (Rα ), unde Vα1 , ..., Vαn sunt ideale deschise ale lui
(Rα1 , Tα1 ) , ..., (Rαn , Tαn ). Evident, V este un ideal deschis al lui R cu topologia produsului,
prin urmare V este deschis în F (R). Aşadar, µ este continuu.
µ este deschis: Într-adevăr, dacă V este un ideal deschis al lui F (R), atunci V este deschis
în R. Există α1 , ..., αn ∈ Ω şi vecinătăţile Vα1 , ..., Vαn ale lui zero ale lui Rα1 , ..., Rαn astfel
Q
încât V ⊇ Vα1 × ... × Vαn × α6=α1 ,...,αn Rα . Fie Iα1 , ..., Iαn ideale deschise ale lui Rα1 , ..., Rαn
Q
generate respectiv de Vα1 , ..., Vαn . Atunci V ⊇ Iα1 × ... × Iαn × α6=α1 ,...,αn Rα . Evident,
Q Q
Iα1 × ... × Iαn × α6=α1 ,...,αn Rα este o vecinătate a lui zero a lui α∈Ω F (Rα ). Prin urmare
Q
µ (V ) = V este deschis în α∈Ω F (Rα ), şi deci µ este deschis. ¥

Remarca 3.1.19. F este un functor covariant. Într-adevăr, fie f : (R, T ) → (R0 , T 0 ) un

omomorfism continuu. Atunci F (f ) : (R, F (T )) → (R, F (T 0 )), F (f ) (r) = r, ∀r ∈ R este
un omomorfism continuu. Inelul topologic (R, F (T 0 )) are intersecţia tuturor idealelor egală cu
zero, F (T 0 ) ≤ T 0 . Prin urmare (F (f ))−1 (F (T 0 )) = f −1 (F (T 0 )) ≤ f −1 (T 0 ) ≤ T . Deoarece
(R, f −1 (F (T 0 ))) are intersecţia tuturor idealelor egală cu zero, f −1 (F (T 0 )) ≤ F (T ) sau
(F (f ))−1 (F (T 0 )) ≤ F (T ), adică F (f ) este continuu.

Teorema 3.1.20. Subcategoria K5 a tuturor inelelor topologice mărginite este reflectivă în

T opR.

Demonstraţie: Dacă (R, T ) este un inel topologic, există cel puţin o topologie de inel
mărginit T 0 ≤ T . Fie F (T ) = ∨{T 0 : T 0 este o topologie de inel mărginit pe R, T 0 ≤ T },
atunci F (T ) este o topologie de inel mărginit pe R şi F (T ) ≤ T .
Considerăm rR : (R, T ) → (R, F (T )), r 7→ r. Este clar că rR este un izomorfism continuu
al lui (R, T ) pe (R, F (T )).
Fie (A, T1 ) un inel topologic mărginit şi f : (R, T ) → (A, T1 ) un omomorfism de inele
continuu. Punem fb : (R, F (T )) → (A, T1 ), r 7→ f (r). Afirmăm că fb este continuu.
Într-adevăr, considerăm topologia f −1 (T1 ) = {f −1 (U1 ) : U1 ∈ T1 } pe R. Afirmăm că
 3.1 Functori pe inele topologice ce păstrează produsele 25

f −1 (T1 ) este o topologie de inel mărginit pe R.

Mai mult, dacă V1 este un ideal al lui (A1 , ·), atunci f −1 (V1 ) este un ideal al lui (R, ·). Prin
urmare, (R, f −1 (T1 )) este mărginit.
Rezultă din continuitatea lui f că f −1 (T1 ) ≤ T , aşadar f −1 (T1 ) ≤ F (T ), adică fb este
continuu.
Unicitatea lui fb este evidentă. ¥

Teorema 3.1.21. Functorul F definit în Teorema 3.1.20 păstrează produsele.

Demonstraţie: Punem F (R, T ) = (R, F (T )) pentru orice inel topologic (R, T ). Fie
Q
{(Rα , Tα ) : α ∈ Ω} o familie de inele topologice şi R = α∈Ω Rα . Considerăm pentru orice
Q
α ∈ Ω, F (pα ) : F (R) → F (Rα ) şi fie µ : F (R) → α∈Ω F (Rα ) omomorfismul canonic.
Deoarece µ ({rα }) = {rα } pentru orice {rα } ∈ R, µ este un izomorfism algebric.
Afirmăm că µ este un izomorfism topologic.
Q
Continuitatea lui µ: Fie α1 , ..., αn ∈ Ω şi V = Vα1 × ... × Vαn × α6=α1 ,...,αn Rα o vecinătate
Q
canonică a lui zero a lui α∈Ω F (Rα ), unde Vα1 , ..., Vαn sunt vecinătăţi ale lui zero ale lui
Q
(Rαi , F (Tαi )), i = 1, ..., n. Considerăm pe inelul α∈Ω Rα topologia T 0 = F (Tα1 ) × ... ×
Q
F (Tαn ) × α6=α1 ,...,αn Tα0 , unde Tα0 este topologia antidiscretă pe Rα . Afirmăm că T 0 este o
topologie de inel mărginit pe R şi T 0 ≤ F (T ). Prin urmare, µ este continuu.
µ este deschis: Într-adevăr, dacă V este un ideal deschis al lui F (R), atunci V este deschis
în R. Există α1 , ..., αn ∈ Ω şi vecinătăţile Vα1 , ..., Vαn ale lui zero ale lui Rα1 , ..., Rαn astfel
Q Q
încât V ⊇ Vα1 × ... × Vαn × α6=α1 ,...,αn Rα . Considerăm pe inelul α∈Ω Rα topologia T 0 =
Q
F (Tα1 ) × ... × F (Tαn ) × α6=α1 ,...,αn Tα0 , unde Tα0 este topologia antidiscretă pe Rα . Evident
Q Q
Vα1 × ... × Vαn × α6=α1 ,...,αn Rα este o vecinătate a lui zero a lui α∈Ω F (Rα ). Prin urmare
Q
µ (V ) = V este deschis în α∈Ω F (Rα ), şi deci µ este continuu. ¥

Remarca 3.1.22. F este un functor covariant. Într-adevăr, fie f : (R, T ) → (R0 , T 0 ) un

omomorfism continuu. Atunci F (f ) : (R, F (T )) → (R, F (T 0 )), F (f ) (r) = r, ∀r ∈ R
este un omomorfism continuu. Inelul topologic (R, F (T 0 )) este mărginit, F (T 0 ) ≤ T 0 . Prin
urmare (F (f ))−1 (F (T 0 )) = f −1 (F (T 0 )) ≤ f −1 (T 0 ) ≤ T . Deoarece (R, f −1 (F (T 0 ))) este
mărginit, f −1 (F (T 0 )) ≤ F (T ) sau (F (f ))−1 (F (T 0 )) ≤ F (T ), adică F (f ) este continuu.

Teorema 3.1.23. Subcategoria K6 a tuturor inelelor topologice mărginite Hausdorff este

reflectivă în categoria T opR.

Demonstraţie: Păstrăm notaţia Teoremei 3.1.20.

Considerăm β : (R, F (T )) → (R/I, TI ), unde I = cl(R,T ) {0} . Aici TI este topologia factor
pe R/I.
 3.1 Functori pe inele topologice ce păstrează produsele 26

Afirmăm că αR : (R, T ) → (R/I, TI ) este reflexia inelului (R, T ) în subcategoria K6 .

Într-adevăr, fie (A, T1 ) ∈ K6 şi f : (R, T ) → (A, T1 ) un omomorfism continuu. Punem
fb : (R/I, TI ) → (A, T1 ), r + I 7→ f (r) .
Continuitatea lui fb: Fie V un ideal deschis al lui (A, T1 ). Atunci f −1 (V ) ∈ T , prin urmare
f −1 (V ) ∈ F (T ) ⇒ p (f −1 (V )) ∈ TI , unde p : (R, F (T )) → (R/I, TI ) este proiecţia canonică
a lui R pe R/I. Afirmăm că fb(p (f −1 (V ))) ⊆ V. Într-adevăr, dacă x ∈ f −1 (V ), atunci
f (x) ∈ V şi p (x) = x + I ⇒ fb(p (x)) = fb(x + I) = f (x) ∈ V . Aşadar, fb este continuu.
Unicitatea lui fb: Fie f 0 : (R/I, TI ) → (A, T1 ) un omomorfism continuu astfel încât f 0 ◦αR =
f . Atunci pentru orice x ∈ R, f 0 ◦ αR (x) = f (x) ⇒ f 0 (x0 + I) = f (x) = fb(x + I) ⇒ f 0 = fb.
¥

Teorema 3.1.24. Functorul F definit în Teorema 3.1.23 păstrează produsele.

Demonstraţie: Punem F (R, T ) = (R/I, TI ) pentru orice inel topologic (R, T ) .

Fie {(Rα , Tα ) : α ∈ Ω} o familie de inele topologice şi R produsul topologic al acestei
¡Q ¢ Q
familii. Atunci pentru morfismul canonic µ : F α∈Ω Rα → α∈Ω F (Rα ), µ ({rα } + I) =
{rα + Iα }, unde Iα = cl(Rα ,Tα ) {0} şi I = cl {0} (închiderea lui {0} relativ la topologia pro-
Q
dusului pe R). Avem că I = α∈Ω Iα .
µ este un izomorfism algebric: µ ({rα } + I + {rα0 } + I) = µ ({rα + rα0 } + I) = {rα + rα0 + Iα }
= {rα + Iα + rα0 + Iα } = {rα + Iα } + {rα0 + Iα } = µ ({rα } + I) + µ ({rα0 } + I) .
Q
Dacă µ ({rα } + I) = 0, Atunci {rα + Iα } = 0 ⇒ rα ∈ Iα ⇒ {rα } ∈ α∈Ω Iα = I ⇒
{rα } + I = I.
µ este deschis: Fie V un ideal deschis al lui F (R). Atunci V = p (U ), unde p : R → R/I este
omomorfismul canonic şi U este un ideal deschis al lui R (cu topologia produsului). Deoarece
Q
U este deschis în R există α1 , ..., αn ∈ Ω astfel încât U ⊇ Vα1 × ... × Vαn × α6=α1 ,...,αn Rα ,
Q
unde Vα1 , ..., Vαn sunt deschise în Rα1 , ..., Rαn . Atunci U ⊇ Jα1 × ... × Jαn × α6=α1 ,...,αn Rα ,
unde Jα1 , ..., Jαn sunt ideale deschise ale lui Rα1 , ..., Rαn . Afirmăm că µ (V ) ⊇ ϕα1 (Jα1 ) ×
Q
... × ϕαn (Jαn ) × α6=α1 ,...,αn F (Rα ) , unde ϕα : Rα → Rα /Iα , α ∈ Ω este proiecţia canonică.
Q
Într-adevăr, dacă {xα + Iα } ∈ ϕα1 (Jα1 )×...×ϕαn (Jαn )× α6=α1 ,...,αn F (Rα ) atunci xαi ∈ Jαi ,
i = 1, ..., n, prin urmare {xα + Iα } = µ ({xα } + I) şi {xα } ∈ U şi deci {xα + Iα } ∈ µ (U) ⊆
µ (V ). Am demonstrat că µ este deschis.
Q
Continuitatea lui µ: Fie V un ideal deschis al lui α∈Ω F (Rα ). Atunci V ⊇ Vα1 × ... ×
Q
Vαn × α6=α1 ,...,αn F (Rα ), unde α1 , ..., αn ∈ Ω şi Vα1 , ..., Vαn sunt vecinătăţi ale lui zero ale lui
F (Rα1 ) , ..., F (Rαn ). Considerăm că Vα1 , ..., Vαn sunt ideale deschise ale lui F (Rα1 ) , ...,
F (Rαn ). Atunci Vαi = p (Uαi ), unde Uαi sunt ideale deschise ale lui Rαi . Atunci U = Uα1 ×
Q
...×Uαn × α6=α1 ,...,αn Rα este un ideal deschis al lui R şi µ (p (U)) ⊆ V , aşadar µ este continuu.
¥
 3.2 Subcategorii coreflective ale categoriei modulelor topologice 27

Remarca 3.1.25. F este un functor covariant. Într-adevăr, fie f : (R, T ) → (R0 , T 0 ) un

omomorfism continuu. Atunci F (f ) : (R, F (T )) → (R, F (T 0 )), F (f ) (r) = r, ∀r ∈ R este
un omomorfism continuu. Inelul topologic Hausdorff (R, F (T 0 )) este mărginit, F (T 0 ) ≤ T 0 .
Prin urmare (F (f ))−1 (F (T 0 )) = f −1 (F (T 0 )) ≤ f −1 (T 0 ) ≤ T . Deoarece (R, f −1 (F (T 0 )))
este un inel topologic Hausdorff mărginit, f −1 (F (T 0 )) ≤ F (T ) sau (F (f ))−1 (F (T 0 )) ≤
F (T ), adică F (f ) este continuu.

Vom da acum un exemplu de subcategorie epireflectivă a categoriei tuturor inelelor topo-

logice Hausdorff.

Exemplul 3.1.26. Fie α un număr ordinal arbitrar şi Rα clasa tuturor inelelor topologice
Hausdorff cu proprietatea că α-quasi-componenta lui zero este zero. Atunci Rα este o clasă
de inele închisă în raport cu formarea produselor şi subinelelor.
Notăm pentru orice inel topologic R prin Qα (R) α-quasi-componenta lui zero a lui R.
Punem F (R) = R/Qα (R). Se poate arăta că F este un functor covariant al categoriei
HT opR în subcategoria Rα şi că pα : R → R/Qα (R) este aplicaţia reflexie. Dacă α 6= β
atunci Rα 6= Rβ (vezi, [61], p. 66).

3.2 Subcategorii coreflective ale categoriei modulelor topologice

Este binecunoscut că, clasa tuturor P -grupurilor topologice (P -inelelor) este o subcategorie
coreflectivă a categoriei grupurilor topologice (inelelor topologice). În acest context Profesorul
M. Cioban a pus următoarea întrebare: Clasa tuturor P -modulelor a lui R-T opMod este o
subcategorie coreflectivă a lui R-T opMod? Dăm aici un răspuns parţial la această întrebare;
cazul general rămâne deschis.
Toate inelele topologice sunt presupuse a fi asociative, Hausdorff şi cu unitate. Toate mo-
dulele topologice sunt presupuse unitare şi Hausdorff.

Definiţia 3.2.1. O subcategorie B a unei categorii A se numeşte coreflectivă dacă pentru

orice obiect X ∈ A există un obiect X 0 ∈ B şi un morfism cX : X 0 → X astfel încât pentru
orice obiect Y ∈ B şi pentru orice morfism α : Y → X există un unic morfism β : Y → X 0
în B astfel încât următoarea diagramă este comutativă,
c
X0 X
→ X
β- %α
Y

adică α = cX ◦ β.

Vom introduce un invariant cardinal nou pentru inele topologice.

 3.2 Subcategorii coreflective ale categoriei modulelor topologice 28

Definiţia 3.2.2. Fie R un inel topologic. Notăm cu h (R) cel mai mic număr cardinal regulat
infinit pentru care există o vecinătate V a lui zero care poate fi reprezentată ca reuniunea unei
familii de cardinalitate < h (R) de submulţimi compacte.

Remarca 3.2.3. Notăm că dacă m este un număr cardinal infinit arbitrar atunci există
numere cardinale regulate m0 astfel încât m ≤ m0 .
Într-adevăr, fie m = ℵα , unde α este un ordinal. Atunci ℵα < ℵα+1 şi ℵα+1 este un număr
cardinal regulat. Obţinem că h (R) este definit pentru orice inel topologic.

Remarca 3.2.4. Pentru un inel topologic R, h (R) = ℵ0 dacă şi numai dacă R este local
compact.

Definiţia 3.2.5. Un inel topologic R se numeşte σ-local compact dacă h (R) = ℵ1 .

A fi σ-local compact înseamnă că există o bază de vecinătăţi a lui zero formată din sub-
mulţimi care sunt σ-compacte, adică reuniuni numărabile de mulţimi compacte.

Definiţia 3.2.6. ([11], p. 275) Fie m un cardinal infinit. Vom spune că un spaţiu topo-
logic (X, T ) este un m-spaţiu dacă orice intersecţie a unei colecţii de cardinalitate < m de
submulţimi deschise este deschisă.

Amintim următoarea construcţie din topologia generală: Fie (X, T ) un spaţiu topologic şi
m un număr cardinal regulat infinit. Considerăm topologia Tm pe X având o bază formată
din intersecţii ale unor colecţii de cardinalitate < m de mulţimi deschise din (X, T ). Atunci
Tm ≥ T şi Tm se numeşte m-modificarea lui T .
Dacă (X, T ) este un grup (inel) topologic, atunci (X, Tm ) este de asemenea un grup (inel)
topologic.
Vom sublinia demonstraţia acestei afirmaţii numai pentru grupuri topologice (pentru inele
topologice demonstraţia se face analog): Fie x, y ∈ X şi xy −1 ∈ W ∈ Tm . Există o colecţie
{Wi }i<m de mulţimi deschise din (X, T ) astfel încât W = ∩i<m Wi . Alegem pentru fiecare
i < m, Ui , Vi ∈ T astfel încât x ∈ Ui , y ∈ Vi şi Ui · Vi−1 ⊆ Wi . Considerăm U = ∩i<m Ui şi
V = ∩i<m Vi . Atunci x ∈ U ∈ Tm , y ∈ V ∈ Tm şi U · V −1 ⊆ W .
Un caz important este când m = ℵ1 . Spaţiile (X, Tℵ1 ) şi (X, T ) au aceeaşi colecţie de
Gδ -mulţimi.
Amintim că un spaţiu topologic (X, T ) se numeşte P -spaţiu dacă T = Tℵ1 ([30], p. 62-
63). Un modul sau un inel topologic al cărui spaţiu topologic este un P -spaţiu se numeşte
P -modul, respectiv P -inel.

Lema 3.2.7. Fie M ∈ R-T opMod şi K o submulţime compactă a lui R. Atunci pentru orice
vecinătate W a lui zero există o vecinătate U a lui zero astfel încât K · U ⊆ W.
 3.2 Subcategorii coreflective ale categoriei modulelor topologice 29

Demonstraţie: Pentru orice k ∈ K există o vecinătate Wk a lui k şi o vecinătate U (k) a lui
zero astfel încât Wk · U (k) ⊆ W . Deoarece K este compactă există k0 , ..., kn ∈ K astfel încât
K ⊆ Wk0 ∪ ... ∪ Wkn . Atunci, evident, K · U ⊆ W , unde U = U (k0 ) ∩ ... ∩ U (kn ) . ¥

Lema 3.2.8. Fie R un inel topologic şi h (R) ≤ m, unde m este un număr cardinal infinit.
Fie (M, T ) ∈ R-T opMod şi V o vecinătate a lui zero a lui R, V = ∪α∈Ω Kα , |Ω| < m, unde
fiecare Kα este o submulţime compactă. Atunci pentru orice vecinătate W a lui zero a lui
(M, Tm ) există o vecinătate U a lui zero a lui (M, Tm ) astfel încât V · U ⊆ W.

Demonstraţie: Putem presupune fără a pierde din generalitate că W = ∩α∈Ω Wα , unde
fiecare Wα este o vecinătate a lui zero a lui (M, T ). Fixăm α ∈ Ω; atunci conform Lemei 3.2.7
pentru orice β ∈ Ω există o vecinătate Hβ a lui zero a lui (M, T ) astfel încât Kβ · Hβ ⊆ Wα .
¡ ¢
Punem H (α) = ∩β∈Ω Hβ ; atunci V · H (α) ⊆ Wα . Rezultă că V · ∩α∈Ω H (α) ⊆ ∩α∈Ω Wα . Atunci
U = ∩α∈Ω H (α) este intersecţia unei colecţii de cardinalitate < m de vecinătăţi a lui zero a lui
(M, T ) , prin urmare este vecinătate a lui zero a lui (M, Tm ) . ¥

Lema 3.2.9. Fie R un inel topologic, h (R) ≤ m, unde m este un număr cardinal regulat
infinit ≥ ℵ1 şi M ∈ R-T opMod este astfel încât spaţiul topologic al lui M este un m-spaţiu.
Atunci pentru orice m ∈ M există o vecinătate V a lui zero astfel încât V m = 0.

Demonstraţie: Fie m ∈ M şi V0 o vecinătate a lui zero a lui R astfel încât V0 = ∪α∈Ω Kα ,
|Ω| < m, unde Kα sunt subspaţii compacte. Atunci pentru orice α ∈ Ω, Kα m ⊆ M este un
subspaţiu compact al lui M. Deoarece m ≥ ℵ1 , spaţiul topologic M este un P -spaţiu. Prin
urmare fiecare Kα m este finit ([30], Exerciţiul 4K, 1, p.63).
Rezultă că |V0 m| < m. Fixăm o enumerare {xα |α ∈ Ω} a lui V0 m\{0} (nu presupunem că
α 6= β implică xα 6= xβ ). Pentru fiecare xα există o vecinătate Uα a lui zero a lui M astfel încât
xα ∈
/ Uα . Atunci U = ∩α∈Ω Uα este o vecinătate a lui zero a lui M şi V0 m ∩ U = 0. Există o
vecinătate V a lui zero a lui R astfel încât V ⊆ V0 , V m ⊆ U. Rezultă că V m ⊆ V0 m ∩ U = 0,
prin urmare V m = 0. ¥

Remarca 3.2.10. Elementele x ale R-modulului topologic M pentru care există o vecinătate
V a lui zero a lui R astfel încât V x = 0 sunt acele elemente care au anulator deschis (sau
anulator stâng dacă modulul M este inelul R însuşi).

Teorema 3.2.11. Fie R un inel topologic şi h (R) ≤ m, unde m este un număr cardinal
regulat ≥ ℵ1 . Atunci subcategoria lui R-T opMod formată din toate R-modulele topologice a
căror topologie este o m-topologie este coreflectivă.

Demonstraţie: Fie (M, T ) ∈ R-T opMod. Considerăm submodulul M 0 al lui M format din
elementele cu anulator deschis.
 3.2 Subcategorii coreflective ale categoriei modulelor topologice 30

Afirmăm că (M 0 , Tm |M 0 ) este un R-modul topologic.

Evident, Tm este o topologie de grup pe M. Conform Lemei 3.2.8 aplicaţia R × M 0 → M 0 ,
(r, m0 ) 7→ rm0 este continuă în (0, 0) în raport cu topologia Tm |M 0 . Din definiţia lui M 0 , pentru
orice m0 ∈ M 0 aplicaţia R → M 0 , r 7→ rm0 este continuă în raport cu topologia Tm |M 0 . Este
evident că pentru orice r ∈ R aplicaţia M 0 → M 0 , m0 7→ rm0 este continuă în raport cu
topologia Tm |M 0 . Prin urmare (M 0 , Tm |M 0 ) este un R-modul topologic.
Notăm i : M 0 → M, i (m0 ) = m0 , m0 ∈ M 0 . Fie (M 00 , T 00 ) un R-modul a cărui topologie
este o m-topologie şi α : M 00 → M un omomorfism continuu. Afirmăm că α (M 00 ) ⊆ M 0 .
Conform Lemei 3.2.9 pentru orice m00 ∈ M 00 există o vecinătate V 0 a lui zero a lui R astfel
încât V 0 m00 = 0. Atunci V 0 α (m00 ) = α (V 0 m00 ) = 0, adică α (m00 ) ∈ M 0 .
b (m00 ) = α (m00 ) pentru orice m00 ∈ M 00 . Atunci α
Punem α b este un omomorfism continuu al
lui M 00 în M şi α = i ◦ α
b.
b este evidentă. ¥
Unicitatea lui α

Corolarul 3.2.12. Fie R un inel σ-local compact fixat. Atunci subcategoria tuturor P -
modulelor a categoriei R-modulelor topologice este coreflectivă.

Remarca 3.2.13. Dacă R este un P -inel, atunci subcategoria lui R-T opMod formată din
toate P -modulele peste R este coreflectivă.
¡ ¢
Într-adevăr, dacă (M, T ) ∈ R-T opMod, considerăm grupul topologic Abelian M 0 , T δ ,
unde M 0 = M şi T δ este ℵ1 -modificarea lui T . Deoarece R este un P -inel, T δ este o topologie
¡ ¢
de R-modul. Considerăm aplicaţia i : M 0 → M, m0 7−→ m0 . Afirmăm că M 0 , T δ este
coreflexia lui (M, T ) în categoria tuturor P -modulelor. Într-adevăr, fie (M 00 , T 00 ) un P -modul
şi α : M 00 → M un omomorfism continuu. Punem α
b : M 00 → M 0 , m00 7−→ α (m00 ). Atunci α
b
este un omomorfism continuu al lui M 00 în M şi α = i ◦ α
b . Unicitatea lui α
b este evidentă.

Remarca 3.2.14. ([30], Exerciţiul 4K, 8, p. 63) Orice P -spaţiu X este zero-dimensional,
adică are o bază formată din submulţimi deschise şi închise.

Notăm că dacă R este un inel topologic conex şi R M = M este un P -modul, atunci M = 0.
Într-adevăr, conform Remarcei 3.2.14, M este zero-dimensional. Dacă x ∈ M, atunci Rx ⊆ M
şi Rx este conex. Prin urmare Rx = 0 şi deci M = 0.
Obţinem că dacă R este un inel topologic conex atunci subcategoria lui R-T opMod formată
din toate P -modulele este coreflectivă.
Este binecunoscut că ℵ1 -modificarea topologiei unui grup (inel) topologic este o topologie
de grup (inel). Dăm aici două exemple de modul topologic (M, T ) pentru care ℵ1 -modificarea
lui T nu este o topologie de modul:
 3.3 Proprietăţi ale coprodusului de grupuri topologice Abeliene 31

Exemplul 3.2.15. Fie R un inel topologic conex nenul. Considerăm R ca un R-modul topo-
logic stâng cu înmulţirea ca operaţie a modulului. Atunci ℵ1 -modificarea nu este o topologie
de R-modul.

Un alt exemplu de acest fel este următorul:

Exemplul 3.2.16. Fie p un număr prim şi Zp inelul întregilor p-adici cu topologia naturală
compactă T , M = Zp . Atunci perechea ((Zp , T ) , (M, T )) este un Zp -modul compact stâng.
ℵ1 -modificarea lui T este topologia discretă Td pe M. Evident, perechea ((Zp , T ) , (M, Td )) nu
este un Zp -modul topologic.

Dăm aici un exemplu de P -modul nediscret peste un inel compact.

Exemplul 3.2.17. Fie F2 corpul format din două elemente şi R = Fω2 produsul topologic a
ω copii a lui F2 . Punem S submulţimea lui R formată din elementele cu anulator deschis.
Afirmaţie. S este un ideal dens al lui R.
Într-adevăr, fie r1 , r2 ∈ S, atunci există vecinătăţile V1 , V2 ale lui zero astfel încât V1 r1 = 0,
V2 r2 = 0. Prin urmare (V1 ∩ V2 ) (r1 − r2 ) = 0 ⇒ r1 − r2 ∈ S. Fie r ∈ S şi m ∈ R, atunci
există o vecinătate V a lui zero astfel încât V r = 0. Avem V rm = 0 ⇒ rm ∈ S. Evident,
S ⊇ ⊕i∈ω (F2 )i , prin urmare S este dens.
Acum, considerăm grupul M = ⊕α∈ω1 Sα , unde Sα = S (o sumă directă a ω 1 copii a
R-modulului S).
Pentru orice β ∈ ω 1 punem Mβ = {x : x ∈ M, prα (x) = 0 pentru orice α ≤ β}. Atunci
M = M0 ⊇ M1 ⊇ ... ⊇ Mα ⊇ Mα+1 ⊇ ..., şi ∩α∈ω1 Mα = 0.
Evident, familia {Mα }α∈ω1 dă o topologie de grup T pe M şi (M, T ) este un P -spaţiu.
Notăm că (M, T ) este un R-modul topologic.
Într-adevăr, RMα ⊆ Mα pentru orice α ∈ ω 1 . Fie m ∈ M; atunci există o vecinătate V a
lui zero a lui R astfel încât V m = 0. Am demonstrat că (M, T ) este un R-modul topologic.

3.3 Proprietăţi ale coprodusului de grupuri topologice Abeliene

Considerăm grupuri topologice Abeliene arbitrare.

Definiţia 3.3.1. Fie {Aα : α ∈ Ω} o familie de grupuri topologice Abeliene. Grupul A este
un coprodus al acestei familii dacă:
i) A conţine Aα , α ∈ Ω, ca subgrupuri;
ii) A este topologic generată de submulţimea ∪α∈Ω Aα ;
iii) pentru orice familie {fα }α∈Ω , fα : Aα → A0 de omomorfisme continue există un omo-
morfism continuu Φ : A → A0 astfel încât Φ|Aα = fα pentru orice α ∈ Ω.
 3.3 Proprietăţi ale coprodusului de grupuri topologice Abeliene 32

Coprodusul familiei {Aα : α ∈ Ω} este notat cu A = ⊕∗α∈Ω Aα (sau ⊕∗α∈Ω (Aα , Tα )).

Vom arăta că dacă coprodusul unei familii {Aα : α ∈ Ω} de grupuri topologice Abeliene
Hausdorff există, el este unic până la un izomorfism topologic. Într-adevăr, fie A, A0 două
coproduse ale familiei {Aα : α ∈ Ω}. Notăm X = ∪α∈Ω Aα . Conform (iii) din Definiţia 3.3.1,
există omomorfismele continue f : A → A0 şi g : A0 → A astfel încât f |Aα = fα şi g|Aα = gα
pentru orice α ∈ Ω. Atunci f ◦ gα = fα şi g ◦ fα = gα pentru orice α ∈ Ω, prin urmare
f (x) = x, g (x) = x pentru orice x ∈ X. Deoarece X este o mulţime de generatori topologici
pentru A, respectiv A0 , f ◦ g = 1A şi g ◦ f = 1A0 .

Remarca 3.3.2. Fie A, B două grupuri şi f : A → B un omomorfism. Dacă T 0 este o

topologie de grup pe B atunci f −1 (T 0 ) = {f −1 (U 0 ) : U 0 ∈ T 0 } este o topologie de grup pe A.
Notăm că f −1 (T 0 ) este topologia iniţială relativ la familia {f } [19].

O realizare a coprodusului de grupuri topologice Abeliene Hausdorff este dată în urmă-

toarea:

Lema 3.3.3. Dacă {(Aα , Tα )}α∈Ω este o familie de grupuri topologice Abeliene Hausdorff şi
T cea mai fină topologie de grup pe A = ⊕α∈Ω Aα cu proprietatea că T |Aα = Tα pentru orice
α ∈ Ω, atunci (A, T ) este coprodusul familiei {(Aα , Tα )}α∈Ω .

Demonstraţie: Existenţa lui T este cunoscută. Fie {fα }α∈Ω o familie de omomorfisme
continue, unde fiecare fα este un omomorfism al lui (Aα , Tα ) în (A0 , T 0 ) şi (A0 , T 0 ) este un
grup topologic Abelian Hausdorff fixat. Considerăm omomorfismul Φ : A → A0 , Φ|Aα = fα
pentru orice α ∈ Ω. Trebuie să arătăm că Φ este continuu.
P P
Dacă a = aα ∈ A atunci Φ (a) = fα (aα ) .
α∈Ω α∈Ω
Afirmăm că pentru orice α ∈ Ω, (T ∨ Φ−1 (T 0 )) |Aα = Tα .
Deoarece T ≤ T ∨ Φ−1 (T 0 ), Tα = T |Aα ≤ (T ∨ Φ−1 (T 0 )) |Aα . Reciproc, fie V ∩ Φ−1 (U 0 )
o vecinătate canonică a lui zero a lui (A, T ∨ Φ−1 (T 0 )), unde V este o vecinătate a lui zero a
lui (A, T ) şi U 0 este o vecinătate a lui zero a lui (A0 , T 0 ) şi α ∈ Ω. Deoarece fα este continuu,
există o vecinătate Wα a lui zero a lui (Aα , Tα ) astfel încât fα (Wα ) ⊆ U 0 , adică, Φ (Wα ) ⊆ U 0 .
Afirmăm că V ∩Wα ⊆ (V ∩ Φ−1 (U 0 ))∩Aα . Într-adevăr, dacă x ∈ V ∩Wα , atunci fα (x) ∈ U 0 ,
Φ (x) ∈ U 0 ⇒ x ∈ Φ−1 (U 0 ).
Deoarece V ∩ Wα este o vecinătate a lui zero a lui (Aα , Tα ), obţinem că (T ∨ Φ−1 (T 0 )) ∩ Aα
este o vecinătate a lui zero a lui (Aα , Tα ). Am demonstrat că (T ∨ Φ−1 (T 0 )) |Aα ≤ Tα .
Conform maximalităţii lui T , T ∨ Φ−1 (T 0 ) = T , prin urmare Φ−1 (T 0 ) ⊆ T , adică, Φ este
continuu. ¥
 3.3 Proprietăţi ale coprodusului de grupuri topologice Abeliene 33

Propoziţia 3.3.4. Dacă considerăm cea mai fină topologie de grup T 0 pe ⊕α∈Ω Aα astfel
încât pentru orice elemente distincte α0 , ..., αn ∈ Ω, T 0 |(Aα0 + ... +Aαn ) coincide cu topologia
produsului pe Aα0 + ... + Aαn atunci T = T 0 .

Demonstraţie: Evident, T 0 ≤ T . Vom demonstra că T ≤ T 0 . Fie α0 , ..., αn ∈ Ω, n ∈ ω; vom

arăta că T | (Aα0 + ... + Aαn ) coincide cu topologia produsului grupurilor Aα0 , ..., Aαn . Fie W o
vecinătate arbitrară a elementului zero al produsului Aα0 +...+Aαn . Atunci W ⊇ Vα0 +...+Vαn ,
unde Vα0 , ..., Vαn sunt vecinătăţi ale zerourilor grupurilor Aα0 , ..., Aαn , respectiv. Topologia de
grup T 00 pe ⊕α∈Ω Aα indusă de topologia produsului grupurilor Aα , α ∈ Ω induce pe fiecare
grup Aβ topologia iniţială. Prin urmare, T 00 ≤ T . Cum Vα0 + ... + Vαn + (⊕β6=α1 ,...,αn Aβ )
este vecinătate a elementului zero al grupului (⊕α∈Ω Aα , T 00 ), obţinem că Vα0 + ... + Vαn =
(Vα0 + ... + Vαn + (⊕β6=α1 ,...,αn Aβ )) ∩ (⊕α∈Ω Aα ) este vecinătate a elementului zero al grupului
(Aα0 + ... + Aαn , T | (Aα0 + ... + Aαn )). Am demonstrat că topologia produsului grupurilor
Aα0 , ..., Aαn este mai slabă decât topologia T | (Aα0 + ... + Aαn ) .
Invers, fie W o vecinătate a elementului zero al grupului (Aα0 +...+Aαn , T | (Aα0 + ... + Aαn )).
Atunci există o vecinătate W1 a elementului zero al grupului (⊕α∈Ω Aα , T ) astfel încât W ⊇
W1 ∩ (Aα0 + ... + Aαn ) . Alegem o vecinătate W2 a elementului zero al grupului (⊕α∈Ω Aα , T )
astfel încât W2 + ... + W2 ⊆ W1 . Atunci W2 ∩ Aαi , i = 0, ..., n este o vecinătate a elemen-
| {z }
n+1 ori
tului zero al grupului Aαi . Cum W2 ∩ Aα0 + ... + W2 ∩ Aαn ⊆ (Aα0 + ... + Aαn ) ∩ W1 ⊆
W , obţinem că topologia T | (Aα0 + ... + Aαn ) este mai slabă decât topologia produsului
grupurilor Aα0 , ..., Aαn . Am demonstrat că T | (Aα0 + ... + Aαn ) coincide cu topologia pro-
dusului grupurilor Aα0 , ..., Aαn .
Prin urmare, T ≤ T 0 , deci, T = T 0 .

Teorema 3.3.5. Fie {(Aα , Tα )}α∈Ω o familie de grupuri topologice Abeliene Hausdorff, total
disconexe, adică componentele lui zero în Aα sunt egale cu zero, atunci coprodusul A =
⊕∗α∈Ω Aα este total disconex.

Demonstraţie: Notăm că dacă (X, T ) este un spaţiu Hausdorff total disconex şi T 0 ≥ T
este o altă topologie pe X, atunci (X, T 0 ) este total disconex.
Fie T topologia coprodusului pe ⊕∗α∈Ω Aα . Considerăm topologia
µ T0 ¶ pe ⊕α∈Ω Aα indusă de
Q Q
topologia produsului T 00 pe Aα . Este bine cunoscut că Aα , T 00 este total disconex,
α∈Ω α∈Ω
ceea ce implică faptul că (⊕α∈Ω Aα , T 0 ) este total disconex şi prin urmare ⊕∗α∈Ω Aα este total
disconex. ¥
 3.3 Proprietăţi ale coprodusului de grupuri topologice Abeliene 34

Teorema 3.3.6. Fie {(Aα , Tα )}α∈Ω o familie de grupuri topologice Abeliene Hausdorff astfel
încât cvasicomponenta lui Aα este egală cu zero, adică Q (Aα ) = 0, pentru orice α ∈ Ω.
Atunci cvasicomponenta lui ⊕∗α∈Ω Aα este egală cu zero.

Demonstraţie: Fie T topologia coprodusului pe ⊕∗α∈Ω Aα . Consider ăm topologia

µµ
0
¶¶T pe
Q Q
⊕α∈Ω Aα indusă de topologia produsului T 00 pe Aα . Se ştie că Q Aα , T 00 =0
α∈Ω α∈Ω
(vezi Teorema lui Kuratowski [44]), ceea ce implică Q ((⊕α∈Ω Aα , T 0 )) = 0 şi prin urmare
Q (⊕∗α∈Ω Aα ) = 0. ¥

Exemplul 3.3.7. Fie p un număr prim şi Zp grupul numerelor p-adice. Notăm cu Ai = Zp
pentru orice i ∈ Ω, atunci coprodusul A = ⊕∗i∈Ω Ai nu este un grup topologic compact deoarece
suma directă ⊕i∈Ω Ai cu topologia indusă de topologia produsului nu este o topologie compactă.

Exemplul 3.3.8. Fie p un număr prim şi Zp grupul numerelor p-adice. Notăm cu Ai = Zp
pentru orice i ∈ ω şi A = ⊕∗i∈ω Ai este coprodusul cu topologia coprodusului, atunci A nu
este un grup local compact. Pe de altă parte, conform proprietăţii lui Baire există un număr
natural n astfel încât A1 + ... + An este un subgrup deschis şi An+1 este discret, contradicţie.

Teorema 3.3.9. Fie {(Aα , Tα )}α∈Ω o familie de grupuri topologice Abeliene Hausdorff conexe.
Atunci coprodusul A = ⊕∗α∈Ω Aα este un grup topologic conex.

Demonstraţie: Deoarece T induce pe fiecare Aα topologia iniţială Tα , subgrupul Aα este

conex. Atunci componenta conexă a lui ⊕∗α∈Ω Aα coincide cu ⊕∗α∈Ω Aα , deci ⊕∗α∈Ω Aα este
conex. ¥

Teorema 3.3.10. Fie {(Aα , Tα )}α∈Ω o familie de P -grupuri topologice Abeliene Hausdorff.
Atunci coprodusul A = ⊕∗α∈Ω A este un P -grup topologic.

Demonstraţie: Notăm cu T topologia coprodusului pe A şi cu T δ Gδ -modificarea lui T .

Evident, T ≤ T δ . Afirmăm că T δ ≤ T .
Fixăm un α ∈ Ω, deoarece T ≤ T δ , T |Aα ≤ T δ |Aα , adică, Tα ≤ T δ |Aα . Afirmăm că
¡ ¢
T δ |Aα ≤ Tα . Într-adevăr, fie V1 o vecinătate a lui zero a lui Aα , T δ |Aα . Atunci există o
¡ ¢
vecinătate V a lui zero a lui A, T δ astfel încât V ∩ Aα ⊆ V1 . Conform definiţiei lui T δ ,
există o familie (Ui )i∈ω de vecinătăţi ale lui zero ale lui (A, T ) astfel încât ∩i∈ω Ui ⊆ V . Atunci
∩α∈Ω (Ui ∩ Aα ) = (∩i∈ω Ui ) ∩ Aα ⊆ V ∩ Aα ⊆ V1 . Deoarece ∩α∈Ω (Ui ∩ Aα ) este o vecinătate
a lui zero a lui (Aα , Tα ), V1 este o vecinătate a lui zero a lui (Aα , Tα ); am demonstrat că
T δ |Aα ≤ Tα şi deci T δ |Aα = Tα . Conform maximalităţii lui T obţinem T δ ≤ T şi deci
T = T δ. ¥
4
Varietăţi de inele compacte

Definiţia 4.0.11. Fie K o clasă de inele compacte Hausdorff. K se numeşte varietate dacă
este multiplicativă, închisă ereditar şi închisă în raport cu formarea imaginilor omomorfe.

Definiţia 4.0.12. Fie M o varietate de inele compacte şi K o subclasă a lui M. Spunem că
M este generată de K dacă M0 ⊇ K şi M0 este o subvarietate a lui M implică M0 = M.

Teorema 4.0.13. Dacă K este o clasă de inele compacte, atunci P QSP (K) = QSP (K),
SQSP (K) = QSP (K), QQSP (K) = QSP (K).

Demonstraţie: Vom arăta că P QSP (K) = QSP (K). Fie Ai ∈ QSP (K), i ∈ I. Există
Bi ∈ SP (K) şi omomorfismele continue ϕi : Bi → Ai . Fiecare Bi este un subinel închis al
unui inel Pi , care este un produs de inele din K. Identificăm Bi cu imaginea sa în Pi . Deoarece
Q Q Q Q Q
Bi ⊆ Pi este un subinel închis al lui Pi , obţinem că Bi ∈ SP (K). Deoarece Ai
Q Q
este o imagine omomorfă continuă a lui Bi obţinem că Ai ∈ QSP (K). Am demonstrat
că P QSP (K) = QSP (K) .
Vom arăta că SQSP (K) = QSP (K). Fie A ∈ SQSP (K), adică A este izomorf topologic
cu un subinel închis al unui inel B ∈ QSP (K) (din nou identificăm A cu imaginea sa).
Există H ∈ SP (K) şi un omomorfism continuu surjectiv ϕ : H → B. Evident, A este o
imagine omomorf continuă a subinelului închis ϕ−1 (A) a lui H şi ϕ−1 (A) ∈ SP (K). Rezultă
că A ∈ QSP (K) şi deci SQSP (K) = QSP (K).
Egalitatea Q2 (K) = Q (K) implică QQSP (K) = QSP (K). ¥

Teorema 4.0.14. Dacă K este o clasă de inele compacte, atunci QSP (K) este cea mai mică
varietate de inele compacte ce conţine K.
 4. Varietăţi de inele compacte 36

Demonstraţie: Fie M o varietate de inele compacte ce conţine K. Atunci M ⊇ QSP (K)

care este o varietate conform Teoremei 4.0.13. ¥

Remarca 4.0.15. Dacă K este o clasă de inele compacte ce conţine cel puţin un inel nenul şi
varK este varietatea inelelor compacte generate de K, VarK varietatea inelelor fără topologie
generate de K atunci varK ⊆VarK, varK 6=VarK.
Într-adevăr, conform Teoremei lui Birkhoff [48], varK ⊆VarK. Fie R un inel liber generat
de o mulţime infinită numărabilă X. Atunci |R| = ℵ0 , R ∈VarK şi R ∈varK
/ deoarece nu
există grupuri compacte infinite numărabile.
Deoarece nu există grupuri nediscrete compacte de cardinalitate < c, orice inel liber R
generat de o mulţime de cardinalitate < c nu admite o topologie compactă.
Fie p un număr prim şi X o mulţime infinită de putere 2m , unde m este orice cardinal.
Atunci inelul liber în clasa tuturor inelelor compacte cu înmulţirea trivială generat de X
admite o topologie compactă.
Considerăm acum varietatea M2 a inelelor compacte booleene. Ea este generată de corpul
ℵ
F2 format din două elemente. Afirmăm că dacă X este o mulţime de cardinalitate 22 0 , atunci
inelul boolean liber F (X) generat de X nu admite o topologie de inel compact. Presupunem
contrariul. Atunci conform Teoremei lui Kaplansky [41, Teorema 16] F (X) ∼ =top Fm , unde 2
2ℵ0 m
m este un număr cardinal infinit, cardF (X) = 2 = 2 . Afirmăm că m > ℵ0 . Într-adevăr,
ℵ0 2ℵ0
dacă m = ℵ0 , atunci 2 =2 , contradicţie. Prin urmare m > ℵ0 . Rezultă că F (X) conţine
m idempotenţi ortogonali. Dar un inel boolean liber conţine ≤ ℵ0 idempotenţi ortogonali [56],
contradicţie.

Dăm aici unele exemple de varietăţi de inele compacte.

Exemplul 4.0.16. Clasa tuturor inelelor compacte.

Exemplul 4.0.17. Clasa inelelor comutative compacte.

Exemplul 4.0.18. Dacă M este o varietate abstractă de inele, atunci clasa tuturor inelelor
compacte care aparţin lui M este o varietate de inele compacte.

Definiţia 4.0.19. Un inel compact R se numeşte p-inel dacă grupul lui aditiv este p-grup,
adică pentru orice x ∈ R, lim pn x = 0.
n→∞

Exemplul 4.0.20. Clasa tuturor p-inelelor compacte, unde p este un număr prim.

Exemplul 4.0.21. Clasa inelelor compacte zero-dimensionale.

Exemplul 4.0.22. Fie X un spaţiu Tychonoff. Un inel compact R se numeşte inel compact
liber generat de X dacă sunt satisfăcute următoarele condiţii:
i) X este un subspaţiu al lui R;
 4. Varietăţi de inele compacte 37

ii) R este topologic generat de X;

iii) pentru orice funcţie continuă f : X → R0 există un omomorfism continuu fb : R → R0
ce extinde f.
Poate fi demonstrat că pentru orice spaţiu Tychonoff X există inelul compact liber F (X)
generat de X.
Fie acum X un spaţiu discret şi M o submulţime a lui F (X). Notăm prin V (M) clasa
formată din inelele compacte R cu proprietatea că pentru orice omomorfism continuu h :
F (X) → R, h (M) = 0. Atunci V (M) este o varietate de inele compacte.
Fie I un ideal bilateral închis al lui F (X) . Notăm prin M (I) clasa tuturor inelelor com-
pacte R cu proprietatea că I ⊆ ker (f ) pentru orice omomorfism continuu f : F (X) → R.
Vom arăta că, clasa M (I) este o varietate de inele compacte. Într-adevăr, fie Rα ∈ M (I),
Q
α ∈ Ω. Fie f : F (X) → Rα un omomorfism continuu. Atunci prα ◦ f (I) = 0 pentru
Q
orice α ∈ Ω. Rezultă că f (I) = 0, adică Rα ∈ M (I). Fie S un subinel închis al lui
R ∈ M (I) şi f : F (X) → S un omomorfism continuu de inele. Atunci f poate fi considerat
(în mod evident) ca un omomorfism al lui F (X) în R. Rezultă că f (I) = 0, prin urmare
S ∈ M (I). Fie α : R → R0 un omomorfism continuu al unui inel compact R ∈ M (I) pe
un inel R0 . Deoarece α este surjectiv, pentru orice x ∈ X mulţimea α−1 (f (x)) este nevidă;
alegem tx ∈ α−1 (f (x)) . Aplicaţia X → R, x 7→ tx poate fi extinsă la un omomorfism de
inel continuu fb : F (X) → R. Afirmăm că f = α ◦ fb. Într-adevăr, dacă x ∈ X atunci
α ◦ fb(x) = α (tx ) = f (x). Deoarece X este o mulţime generată topologic pentru F (X) ,
obţinem că α ◦ fb = f. Atunci f (I) = α ◦ fb(I) = 0, prin urmare R0 ∈ M (I).

Exemplul 4.0.23. Notăm prin M = V ar (Zp ) varietatea inelelor compacte generată de

Zp . Atunci orice inel din M este un p-inel compact comutativ. Există p-inele comutative
finite care nu sunt în M. De exemplu, GF (p2 ) ∈
/ V ar (Zp ). Într-adevăr, pentru orice x ∈ Zp ,
lim (xp −x)n = 0, prin urmare această condiţie este adevărată pentru orice inel din V ar(Zp ).
n→∞
Deoarece GF (p2 ) nu satisface identitatea xp − x = 0 nu este conţinut în V ar (Zp ).

Problemă. Este adevărat că orice p-inel nilpotent comutativ finit este în V ar (Zp )?

Definiţia 4.0.24. Vom spune că inelul compact R admite descompunere Wedderburn-Mal’cev
dacă există un subinel închis S astfel încât R = S ⊕ J (R).

Exemplul 4.0.25. Clasa inelelor compacte care admit descompunere Wedderburn-Mal’cev

este o varietate.

Menţionăm că în acest caz grupul aditiv al lui R este sumă topologică directă a sub-
grupurilor S şi J (R).
 4. Varietăţi de inele compacte 38

Lema 4.0.26. Dacă {Rα : α ∈ Ω} este o familie de inele compacte care admit descompunere
Q
Wedderburn-Mal’cev atunci produsul Rα admite descompunere Wedderburn-Mal’cev, de
asemenea.
Q Q Q Q Q
Demonstraţie: Într-adevăr, Rα = Sα ⊕ J ( Rα ) şi J ( Rα ) = J (Rα ). ¥

Lema 4.0.27. Dacă R este un inel compact care admite descompunere Wedderburn-Mal’cev
şi R0 este un subinel închis, atunci R0 admite de asemenea descompunere Wedderburn-Mal’cev
([63]).

Lema 4.0.28. Dacă R este un inel compact care admite descompunere Wedderburn-Mal’cev
şi R0 este imaginea omomorfă continuă a sa, atunci R0 admite descompunere Wedderburn-
Mal’cev, de asemenea.

Demonstraţie: Fie f : R → R0 şi R = S ⊕ J (R) ; atunci R0 = f (S) + f (J (R)) şi

f (J (R)) ⊆ J (R0 ), prin urmare R0 = f (S) + J (R0 ). Deoarece f (S) este regulat şi compact
R0 = f (S) ⊕ J (R0 ). ¥
Vom extinde noţiunea de produs a două varietăţi în cazul topologic ([51], [47]).

Definiţia 4.0.29. Fie M şi N două varietăţi de inele compacte. Atunci produsul M ◦ N al
varietăţilor M şi N conţine acele inele compacte R pentru care există un ideal închis I ∈ N
astfel încât R/I ∈ M.

Vom arăta că produsul M ◦ N al varietăţilor M şi N este într-adevăr o varietate. Fie
Ri ∈ M ◦ N, i ∈ I; atunci pentru orice i ∈ I există Ii ∈ N astfel încât Ri /Ii ∈ M. Deoarece
Q Q Q Q Q
Ii ∈ N şi (Ri /Ii ) ∼
=top Ri / Ii ∈ M, obţinem că Ri ∈ M◦N. Am obţinut că M◦N
este multiplicativ.
Dacă R ∈ M ◦ N atunci există I ∈ N astfel încât R/I ∈ M. Fie S un subinel închis al lui
R. Atunci S ∩ I ∈ N şi S/S ∩ I ∼
=top S + I/I ∈ M, prin urmare S ∈ M ◦ N.
Fie f : R ³ R0 , R ∈ M ◦ N, atunci există I ∈ N astfel încât R/I ∈ M. Atunci f (I) ∈ N şi
R0 /f(I) ∼=top R/I + ker f. Deoarece R/I + ker f este o imagine continuă a lui R/I, obţinem
că R/I + ker f ∈ M. Aşadar R0 ∈ M ◦ N.
Considerăm acum varietatea N a inelelor topologice nilpotente. Are proprietatea N ◦ N =
N. Dacă M este varietatea inelelor compacte ce admit descompunere Wedderburn-Mal’cev,
atunci M ◦ M 6= M (considerăm inelul Z/4Z).

Teorema 4.0.30. Fie A şi B două varietăţi de inele compacte şi Mn , n > 1, varietatea
inelelor compacte ce satisfac identitatea xn = x. Atunci (A ◦ Mn ) ◦ B = A ◦ (Mn ◦ B).

Demonstraţie: ”⊇” Evident.

 4. Varietăţi de inele compacte 39

”⊆”. Fie R ∈ (A ◦ Mn ) ◦ B, atunci există un ideal I al lui R, I ∈ A ◦ Mn astfel încât

R/I ∈ B. Există un ideal I 0 al lui I, I 0 ∈ A astfel încât I/I 0 ∈ Mn .
Inelul factor I/I 0 este semisimplu, prin urmare are unitate. Fie e0 = e +I 0 unitatea lui I/I 0 .
Putem presupune că e2 = e; atunci I ⊆ eI + I 0 .
Afirmăm că I 0 este ideal în R. Într-adevăr, dacă x ∈ R şi i0 ∈ I 0 , atunci xi0 ∈ I. Prin
urmare xi0 = ei + i00 , unde i00 ∈ I 0 . Rezultă că exi0 = ei + ei00 deci ei ∈ I 0 , şi xi0 ∈ I 0 . În
mod analog i0 x ∈ I 0 . Atunci I 0 este un ideal în R, R/I ∈ B şi R/I ∼ =top R/I 0 /I/I 0 , deci
R ∈ A ◦ (Mn ◦ B) . ¥
5
Produse tensoriale

5.1 Produse tensoriale de module

Considerăm inelele topologice asociative, Hausdorff şi cu unitate. Toate modulele topologice
sunt Hausdorff şi unitare. Vom considera doar omomorfisme continue (vezi [10]).

Definiţia 5.1.1. Fixăm R un inel topologic şi fie AR , RB respectiv R-module compacte
unitare drept şi stâng. O funcţie continuă β : A × B → C, unde C este un grup Abelian
compact, se numeşte R-echilibrată dacă este liniară în fiecare variabilă, adică β (a1 + a2 , b) =
β (a1 , b)+β (a2 , b) şi β (a, b1 + b2 ) = β (a, b1 )+β (a, b2 ) pentru orice a, a1 , a2 ∈ A, b, b1 , b2 ∈ B,
şi β(ar, b) = β(a, rb) pentru orice a ∈ A, b ∈ B, r ∈ R.

Remarca 5.1.2. Dacă AR , R B sunt respectiv R-module compacte drept şi stâng, C un grup
Abelian compact, π : A × B → C o aplicaţie R-echilibrată şi α : C → C1 un omomorfism
continuu, atunci α ◦ π : A × B → C1 este o aplicaţie R-echilibrată.

Definiţia 5.1.3. O pereche (C, π) unde C este un grup Abelian compact şi π : A × B → C
este o aplicaţie R-echilibrată se numeşte produs tensorial al lui AR şi R B dacă pentru orice
grup Abelian compact D şi orice aplicaţie R-echilibrată α : A × B → D există un unic
b : C → D astfel încât următoarea diagramă comută,
omomorfism continuu α
π
A×B → C
α& b
.α
D

b ◦ π.
adică α = α
Notăm în acest caz π (a, b) cu a ⊗ b, unde a ∈ A, b ∈ B.
 5.1 Produse tensoriale de module 41

Fie (C, π) un produs tensorial al lui AR şi R B. Afirmăm că subgrupul C1 al lui C generat de
elementele a ⊗ b, a ∈ A, b ∈ B este dens în C. Într-adevăr, notăm cu p omomorfismul canonic
al lui C pe C/C1 . Considerăm aplicaţia R-echilibrată trivială π 1 a lui A × B în C/C1 , adică
π1 (a, b) = 0 pentru orice a ∈ A, b ∈ B. Atunci π 1 = 0 ◦ π = p ◦ π. Din definiţia produsului
tensorial urmează că p = 0, prin urmare C = C1 .

Remarca 5.1.4. Produsul tensorial al unui R-modul compact drept AR şi a unui R-modul
compact stâng R B este unic până la un izomorfism topologic în următorul sens:
Fie A⊗ b 0R B două produse tensoriale ale lui AR şi R B şi fie π : A × B → A⊗
b R B, A⊗ b R B şi
0
π0 : A×B → A⊗ b R B aplicaţiile R-echilibrate canonice. Atunci există omomorfismele continue
0 0
b R B → A⊗
α : A⊗ b R B şi β : A⊗
b R B → A⊗
b R B astfel încât π 1 = α◦π, π = β ◦π 1 . De aici rezultă
că (α ◦ β) (a ⊗0 b) = α (β(a ⊗0 b)) = α (a ⊗ b) = a ⊗0 b pentru orice a ∈ A, b ∈ B. Deoarece
subgrupul lui A⊗ b 0R B generat de submulţimea {a ⊗0 b : a ∈ A, b ∈ B} este dens în A⊗
b 0R B, din
continuitate obţinem că α ◦ β = 1A⊗b 0R B . În mod analog, (β ◦ α) (a ⊗ b) = β (α (a ⊗ b)) =
b R B şi
β (a ⊗0 b) = a ⊗ b pentru orice a ∈ A, b ∈ B, prin urmare β ◦ α = 1A⊗b R B . Aşadar, A⊗
A⊗b 0R B sunt topologic izomorfe ca produse tensoriale.

În continuare vom demonstra existenţa produsului tensorial pentru orice R-modul compact
drept AR şi orice R-modul compact stâng R B, el va fi notat cu A⊗b R B.

Teorema 5.1.5. Dacă AR este un R-modul compact unitar drept şi R B este un R-modul
b R B.
compact unitar stâng atunci există produsul tensorial A⊗

Demonstraţie: Fie F grupul discret al tuturor aplicaţiilor R-echilibrate f din A × B în T

având următoarea proprietate:
există o vecinătate V a lui zero a lui R astfel încât f (av, b) = 0 pentru toţi v ∈ V , a ∈ A,
b ∈ B.
Considerăm grupul dual C = F ∗ .
Definim π : A × B → C astfel: dacă (a, b) ∈ A × B, atunci punem π(a, b)(f ) := f (a, b)
pentru orice f ∈ F. Este uşor de demonstrat că π este o aplicaţie R-echilibrată. Fie, de
exemplu, a ∈ A, r ∈ R, b ∈ B. Atunci pentru orice f ∈ F, π(ar, b)(f ) = f (ar, b) = f (a, rb) =
π(a, rb)(f ), prin urmare π(ar, b) = π(a, rb).
Afirmăm că π este continuă. Fie W orice vecinătate a lui zero a lui C. Atunci există un
ε > 0 şi o submulţime finită K a lui F astfel încât T (K, ε) ⊆ W. Deoarece toate aplicaţiile
f ∈ K sunt continue în (0, 0), există vecinătăţile U, V ale lui zero ale lui A şi respectiv B,
astfel încât f (U × V ) ⊆ ϕ(Oε ) pentru orice f ∈ K. Atunci π(U × V ) ⊆ W. Într-adevăr, dacă
f ∈ K, u ∈ U, v ∈ V, atunci π(u, v)(f ) = f (u, v) ∈ ϕ(Oε ), şi deci π(u, v) ∈ T (K, ε). Am
demonstrat că π(U × V ) ⊆ W, prin urmare π este continuă în (0, 0).
 5.1 Produse tensoriale de module 42

Fie a ∈ A, K o submulţime finită a lui F şi ε > 0. Deoarece orice f ∈ K este continuă,
există o vecinătate V a lui zero a lui B astfel încât f (a, V ) ⊆ ϕ(Oε ) pentru orice f ∈ K.
Atunci π(a, V ) ⊆ T (K, ε). Într-adevăr, dacă v ∈ V, atunci pentru orice f ∈ K, π(a, v)(f ) =
f (a, v) ∈ ϕ(Oε ). Prin urmare π(a, V ) ⊆ T (K, ε), adică π este continuă în (a, 0). Din simetrie
π este continuă în (0, b), b ∈ B. Am demonstrat că π este o aplicaţie R-echilibrată continuă.
Vom demonstra acum că C este produsul tensorial al lui A şi B. Fie α : A × B → X o
aplicaţie R-echilibrată într-un grup Abelian compact X. Definim un omomorfism λ : X ∗ → F
astfel: pentru orice γ ∈ X ∗ , γ ◦ α : A × B → T este o aplicaţie R-echilibrată a lui A × B
în T, adică γ ◦ α ∈ F. Punem λ(γ) = γ ◦ α, γ ∈ X ∗ . Afirmăm că λ este un omomorfism.
Într-adevăr, fie γ 1 , γ 2 ∈ X ∗ . Atunci pentru orice a ∈ A, b ∈ B,
λ(γ 1 + γ 2 )(a, b) = (γ 1 + γ 2 )(α(a, b)) =
= γ 1 (α(a, b)) + γ 2 (α(a, b)) =
= λ(γ 1 )(a, b) + λ(γ 2 )(a, b) =
= (λ(γ 1 ) + λ(γ 2 ))(a, b)
⇒ λ(γ 1 + γ 2 ) = λ(γ 1 ) + λ(γ 2 ).
Fie λ∗ : F ∗ → X ∗∗ omomorfismul conjugat al lui λ. Punem α b = ω −1 ◦ λ∗ ,
b : F ∗ → X, α
unde ω este izomorfismul canonic al lui X pe X ∗∗ . Afirmăm că α = α
b ◦ π. Într-adevăr, fixăm
b (π(a, b)) ⇔ α(a, b) = ω −1 (λ∗ (π(a, b))) ⇔ ω(α(a, b)) =
(a, b) ∈ A × B. Atunci α(a, b) = α
λ∗ (π(a, b)) ⇔ ω(α(a, b)) = π(a, b)◦λ. Ultima egalitate este adevărată ⇔ pentru orice γ ∈ X ∗ ,
ω(α(a, b))(γ) = (π(a, b) ◦ λ)(γ) ⇔ γ(α(a, b)) = π(a, b)(λ(γ)) ⇔ γ(α(a, b)) = π(a, b)(γ ◦ α)
⇔ γ(α(a, b)) = (γ ◦ α)(a, b) ⇔ γ(α(a, b)) = γ(α(a, b)) care este evidentă.
b . Este suficient să demonstrăm că mulţimea {π(a, b) : a ∈ A, b ∈ B}
Unicitatea lui α
b R B ca un grup topologic. Este binecunoscut din teoria dualităţii că dacă X
generează A⊗
este un grup Abelian local compact şi S un subgrup al lui X ∗ care separă punctele, atunci
S este dens în X ∗ ([52], p. 24-30). Afirmăm că subgrupul D = h{π(a, b) : a ∈ A, b ∈ B}i
separă punctele lui F. Într-adevăr, fie 0 6= ξ ∈ C, atunci există (a, b) ∈ A × B astfel încât
b este unic. ¥
0 6= ξ(a, b) = π(a, b)(ξ), adică D separă punctele lui F. Prin urmare, α

Lema 5.1.6. Dacă A, B sunt R-module zero-dimensionale compacte drept şi stâng atunci
b R B este zero-dimensional.
A⊗

Demonstraţie: Fie f ∈ F ; atunci f este o aplicaţie R-echilibrată continuă a lui A × B

în T. Fie V o vecinătate a lui zero a lui T care nu conţine un subgrup nenul. Pentru orice
a ∈ A există o vecinătate Ua şi un subgrup deschis V (a) al lui B astfel încât f (Ua × V (a) ) ⊆ V.
Există a1 , . . . , an ∈ A astfel încât A = Ua1 ∪ ... ∪ Uan . Notăm V0 = V a1 ∩ ... ∩ V an . Obţinem
imediat că f (A, V0 ) ⊆ V, prin urmare f (A, V0 ) = 0.
 5.1 Produse tensoriale de module 43

Fie B = V0 ∪ (b1 + V0 ) ∪ ... ∪ (bk + V0 ). Atunci f (A × B) ⊆ f (A × {b1 }) + ... + f (A × {bk }).

Fiecare submulţime f (A × {b1 }), ..., f (A × {bk }) este un subgrup compact zero-dimensional
al lui T. Prin urmare f (A × {b1 }) + ... + f (A × {bk }) este un subgrup finit al lui T. Rezultă
că există m ∈ ω astfel încât mf = 0, adică F este un grup de torsiune. Este binecunoscut că
F ∗ este zero-dimensional. ¥
De fapt, condiţia de zero-dimensionalitate a lui AR şi R B nu este esenţială (vezi, Teorema
5.1.10 de mai jos).
Am aflat că un rezultat particular analog Lemei 5.1.6 a fost demonstrat de K.H. Hofmann
şi S.A. Morris ([35], Lemma 3.3).

Lema 5.1.7. Fie A, B, C grupuri Abeliene compacte şi ψ : A × B → C este o apli-

caţie biliniară (o aplicaţie Z-echilibrată, unde Z este înzestrat cu topologia discretă). Atunci
ψ (A0 × B) = ψ (A × B0 ) = 0.

Demonstraţie: Fie ξ : C → T un caracter al lui C. Fie V o vecinătate a lui zero a lui

T care nu conţine grupuri nenule. Alegem o vecinătate U a lui zero a lui C astfel încât
ξ (U ) ⊆ V . Din compactitatea lui B există o vecinătate W a lui zero a lui A astfel încât
ψ (W × B) ⊆ U . Aceasta implică ψ (A0 × B) ⊆ U . Fixăm un y ∈ A0 . Atunci ξψ ({y} × B) ⊆
V şi ξψ ({y} × B) este un subgrup al lui T, deci ξψ ({y} × B) = 0. Deoarece ξ a fost arbitrar,
ψ ({y} × B) = 0. Am demonstrat că ψ (A0 × B) = 0; în mod analog, ψ (A × B0 ) = 0. ¥
b R B = 0.
Corolarul 5.1.8. Dacă AR sau R B sunt conexe atunci A⊗

Remarca 5.1.9. Păstrăm notaţia Lemei 5.1.7. Aplicaţia ψ b : (A/A0 ) × (B/B0 ) → C,

b (a + A0 , b + B0 ) = ψ (a, b) este o aplicaţie biliniară. Dacă A ∈ CR , B ∈R C, atunci ψ
ψ b este
o aplicaţie R-echilibrată.
Într-adevăr, fie a, a1 , a2 ∈ A, b, b1 , b2 ∈ B şi r ∈ R, atunci
b ((a1 + A0 ) + (a2 + A0 ) , b + B0 ) = ψ
ψ b (a1 + a2 + A0 , b + B0 ) = ψ (a1 + a2 , b) = ψ (a1 , b) +
b (a1 + A0 , b + B0 ) + ψ
ψ (a2 , b) = ψ b (a2 + A0 , b + B0 );
b (a + A0 , (b1 + B0 ) + (b2 + B0 )) = ψ
ψ b (a + A0 , b1 + b2 + B0 ) = ψ (a, b1 + b2 ) = ψ (a, b1 ) +
b (a + A0 , b1 + B0 ) + ψ
ψ (a, b2 ) = ψ b (a + A0 , b2 + B0 ) şi
b ((a + A0 ) r, b + B0 ) = ψ
ψ b (ar + A0 , b + B0 ) = ψ (ar, b) = ψ (a, rb) =
b (a + A0 , rb + B0 ) = ψ
ψ b (a + A0 , r (b + B0 )) .
b este o aplicaţie R-echilibrată.
Aşadar ψ

Teorema 5.1.10. Dacă AR este un R-modul compact drept, R B este un R-modul compact
b R B şi (A/A0 ) ⊗
stâng, atunci A⊗ b R (B/B0 ) sunt izomorfe ca grupuri topologice.

Demonstraţie: Fie π aplicaţia R-echilibrată canonică a lui A × B în A⊗ b R B. Aplicaţia

b R (B/B0 ), λ (a, b) = π (a + A0 , b + B0 ) este o aplicaţie R-echilibrată.
λ : A × B → (A/A0 ) ⊗
 5.1 Produse tensoriale de module 44

Într-adevăr, fie a, a1 , a2 ∈ A, b, b1 , b2 ∈ B, deoarece π este R-echilibrată avem

λ (a1 + a2 , b) = π (a1 + a2 + A0 , b + B0 ) = π ((a1 + A0 ) + (a2 + A0 ) , b + B0 ) =
π (a1 + A0 , b + B0 ) + π (a2 + A0 , b + B0 ) = λ (a1 , b) + λ (a2 , b);
λ (a, b1 + b2 ) = π (a + A0 , b1 + b2 + B0 ) = π (a + A0 , (b1 + B0 ) + (b2 + B0 )) =
π (a + A0 , b1 + B0 ) + π (a + A0 , b2 + B0 ) = λ (a, b1 ) + λ (a, b2 ) şi
λ (ar, b) = π (ar + A0 , b + B0 ) = π ((a + A0 ) r, b + B0 ) = π (a + A0 , r (b + B0 )) =
π (a + A0 , rb + B0 ) = λ (a, rb).
Din proprietatea universală a produsului tensorial există un omomorfism continuu α :
b R B → (A/A0 ) ⊗
A⊗ b R (B/B0 ), α (π (a, b)) = λ (a, b) pentru orice (a, b) ∈ A × B.
π
A×B −→ b RB
A⊗
λ& .α
b R (B/B0 )
(A/A0 ) ⊗

Fie λ1 : (A/A0 ) × (B/B0 ) → A⊗ b R B, λ1 (a + A0 , b + B0 ) = π (a, b) aplicaţia R-echilibrată

din Remarca 5.1.9. Atunci există un omomorfism continuu β : (A/A0 ) ⊗ b R (B/B0 ) → A⊗ b R B,
β (π 1 (a + A0 , b + B0 )) = π (a, b). Atunci α ◦ β = 1(A/A0 )⊗b R (B/B0 ) şi β ◦ α = 1A⊗b R B . ¥
b R B este
Corolarul 5.1.11. Dacă AR , R B sunt R-module compacte drept şi stâng, atunci A⊗
zero-dimensional.

Fie AR un R-modul compact drept şi R B un R-modul compact stâng peste un inel topologic
b ] închiderea subgrupului lui A⊗
R. Dacă X ⊆ A, Y ⊆ B, atunci vom nota cu [X ⊗Y b R B generat
Pn
de elementele de forma i=0 xi ⊗ yi , xi ∈ X, yi ∈ Y, n ∈ ω.

Teorema 5.1.12. Dacă AR şi R B sunt R-module compacte zero-dimensionale stâng şi drept
£ ¤ £ ¤
b
atunci familia U ⊗B b , unde U parcurge toate subgrupurile deschise ale lui A şi V
+ A⊗V
parcurge toate subgrupurile deschise ale lui B, este un sistem fundamental de vecinătăţi ale
b R B.
lui zero al lui A⊗
b R B. Fie U un subgrup
Demonstraţie: Subgrupul hx ⊗ y : x ∈ A, y ∈ Bi este dens în A⊗
deschis al lui A şi V un subgrup deschis al lui B. Există submulţimile simetrice finite F ⊆ A,
K ⊆ B astfel încât A = F + U, B = K + V. Pentru orice x ∈ F, y ∈ K, u ∈ U, v ∈ V,
(x + u) ⊗ (y + v) = x ⊗ y + x ⊗ v + u ⊗ y + u ⊗ v. Deoarece A/U este finită, există k ∈ ω
astfel încât kA ⊆ U. Considerăm submulţimile finite H = {(lx) ⊗ y : l ∈ [0, k − 1], x ∈ F,
b + [A⊗V
y ∈ K}, H1 = [l]H. Este evident că C = H1 + [U ⊗B] b ], prin urmare [U ⊗B]
b + [A⊗V b ]
este deschisă.
b R B. Din continuitatea aplicaţiei π : A × B → A⊗
Fie W un subgrup deschis al lui A⊗ b RB
şi compactitatea lui A şi B există un subgrup deschis U al lui A şi un subgrup deschis V al
b ⊆ W, A⊗V
lui B astfel încât U ⊗B b ⊆ W ⇒ [U ⊗B] b + [A⊗V b ] ⊆ W. ¥
 5.2 Produse tensoriale de module compacte 45

Teorema 5.1.13. Fie R un inel compact cu unitate. Dacă R M (MR ) este un R-modul
b R M (R şi M ⊗
compact unitar stâng (drept) atunci grupurile R şi R⊗ b R R) sunt izomorfe.

b
Demonstraţie: Considerăm aplicaţia α : M → R⊗M, m 7→ 1 ⊗ m. Atunci α este un
omomorfism continuu de grup. Considerăm aplicaţia h : R × M → M, (r, m) 7→ rm. Evident,
h este o aplicaţie R-echilibrată continuă. Atunci există un omomorfism continuu de grup
b
β : R⊗M → M astfel încât β(r ⊗ m) = rm, m ∈ M. Dacă m ∈ M, atunci βα(m) =
β(1 ⊗ m) = 1m = m, prin urmare β ◦ α = 1M ; dacă r ∈ R, m ∈ M, atunci αβ(r ⊗ m) =
b
α(rm) = 1 ⊗ rm = r ⊗ m. Deoarece mulţimea {r ⊗ m : r ∈ R, m ∈ M} este densă în R⊗M,
α ◦ β = 1R⊗M b sunt izomorfe. ¥
b . Rezultă că grupurile topologice M şi R⊗M

Remarca 5.1.14. Dacă AR , A0R sunt R-module compacte drepte peste un inel topologic
0
R, sunt R-module compacte stângi şi α : AR → A0R , β : R B →R B 0 . Avem un
R B, R B
b : A⊗
omomorfism natural de grup α⊗β b R B 0 , astfel încât α⊗β
b R B → A0 ⊗ b (a ⊗ b) = α (a)⊗β (b)
pentru toţi a ∈ A, b ∈ B.

5.2 Produse tensoriale de module compacte

Vom considera module topologice Hausdorff şi inele topologice asociative, Hausdorff şi cu
unitate.
Fixăm un inel topologic comutativ cu unitate R. Fie A1 , ..., An , B R-module compacte.

Definiţia 5.2.1. O funcţie continuă f : A1 × ... × An → B se numeşte n-liniară dacă

pentru orice i ∈ [1, n] şi orice elemente x1 , ..., xi−1 , xi+1 , ..., xn , xj ∈ Aj , aplicaţia x 7→
f (x1 , ..., xi−1 , x, xi+1 , ..., xn ) este un omomorfism de R-module al lui Ai în B.

Definiţia 5.2.2. O pereche (C, π), unde C este un R-modul compact şi π : A1 × ... × An → C
este o aplicaţie n-liniară, se numeşte produs tensorial al lui A1 , ..., An dacă pentru orice R-
modul compact D şi orice aplicaţie n-liniară f : A1 × ... × An → D există un R-omomorfism
continuu unic fb : C → D astfel încât α = fb ◦ π.

Notăm că dacă există un produs tensorial, este unic până la un izomorfism topologic. Fie
(C, π) un produs tensorial al lui A1 , ..., An . Atunci subgrupul C1 al lui C generat de elementele
π(a1 , ..., an ), cu ai ∈ Ai , este dens în C. Notăm cu p omomorfismul canonic al lui C pe C/C1 .
Considerăm aplicaţia n-liniară trivială π 1 a lui A1 × ... × An în C/C1 , adică π1 (a1 , ..., an ) = 0
pentru orice a1 ∈ A1 , ..., an ∈ An . Atunci π1 = 0 ◦ π = p ◦ π. Din definiţia produsului tensorial
p = 0, prin urmare C = C1 .
Fie acum (C, π) şi (C1 , π 1 ) două produse tensoriale ale lui A1 , ..., An . Atunci există omo-
morfismele continue α : C → C1 şi β : C1 → C astfel încât π1 = α ◦ π, π = β ◦ π 1 . Atunci
 5.2 Produse tensoriale de module compacte 46

(α ◦ β)(π 1 (a1 , ..., an )) = α (β (π 1 (a1 , ..., an ))) = α (π(a1 , ..., an )) = π 1 (a1 , ..., an ) pentru orice
a1 ∈ A1 , ..., an ∈ An , prin urmare α ◦ β = 1C1 . În mod analog, β ◦ α = 1C . Deci, C şi C1 sunt
izomorfe topologic.

Lema 5.2.3. Dacă RA este un R-modul topologic discret, unde R este un inel topologic
arbitrar, atunci A∗R este un R-modul compact.

Demonstraţie: Fie K o submulţime finită a lui A, ε > 0 şi V o vecinătate a lui zero a lui
R astfel încât V · K = 0. Atunci A∗ V ⊆ T (K, ε). Într-adevăr, dacă ξ ∈ A∗ , v ∈ V, atunci
ξv(K) = ξ(vK) = 0, prin urmare ξv ∈ T (K, ε). Am demonstrat că A∗ V ⊆ T (K, ε).
Fie r ∈ R, K o submulţime finită a lui A şi ε > 0. Atunci T (rK, ε) ⊆ T (K, ε) deoarece
dacă ξ ∈ T (rK, ε) atunci ξr(K) = ξ(rK) ⊆ T (K, ε). ¥
Avem nevoie de o lemă duală.

Lema 5.2.4. Dacă R A este un R-modul topologic compact atunci A∗R este un R-modul topo-
logic discret.

Demonstraţie: Fie ξ ∈ A∗ şi V o vecinătate a lui zero a lui T care nu conţine un subgrup
nenul. Fie U o vecinătate a lui zero a lui A astfel încât ξ(U) ⊆ V. Rezultă din compactitatea
lui A că există o vecinătate W a lui zero a lui R astfel încât W · A ⊆ U. Dacă w ∈ W, atunci
ξw(A) = ξ(wA) ⊆ ξ(U) ⊆ V ce implică ξw = 0, prin urmare ξW = 0. ¥

Teorema 5.2.5. Dacă A1 , ..., An sunt R-module unitare compacte atunci există produsul
b ⊗A
tensorial A1 ⊗... b n.

Demonstraţie: Fie F grupul tuturor aplicaţiilor continue f din A1 × ... × An în T cu

proprietăţile:
i) f (ta1 , ..., an ) = f (a1 , ta2 , ..., an ) = ... = f (a1 , ..., tan ) pentru toţi t ∈ R, ai ∈ Ai ;
ii) există o vecinătate V a lui zero a lui R astfel încât f (va1 , ..., an ) = 0 pentru toţi
v ∈ V, ai ∈ Ai .
Definim acţiunea lui R pe F astfel: dacă t ∈ R, f ∈ F, atunci punem (tf )(a1 , ..., an ) =
f (ta1 , ..., an ) pentru orice (a1 , ..., an ) ∈ F. Este clar că F devine un R-modul topologic discret.
Dacă C este dualul lui F atunci conform Lemei 5.2.3 C este un R-modul topologic compact.
Definim π : A1 ×...×An → C astfel: dacă (a1 , ..., an ) ∈ A1 ×...×An atunci π(a1 , ..., an )(f ) :=
f (a1 , ..., an ) pentru orice f ∈ F. Este uşor de arătat că π este o aplicaţie n-liniară. Fie
i ∈ [1, n], x ∈ Ai , t ∈ R, şi aj , j = 1, ..., i − 1, i + 1, ..., n elemente fixate respectiv în
A1 , ..., Ai−1 , Ai+1 , ..., An . Atunci pentru orice f ∈ F,
π(a1 , ..., ai−1 , tx, ai+1 , ..., an )(f ) = f (a1 , ..., ai−1 , tx, ai+1 , ..., an ) şi
(tπ(a1 , ..., ai−1 , x, ai+1 , ..., an ))(f ) = π(a1 , ..., ai−1 , x, ai+1 , ..., an )(tf )
= (tf )(a1 , ..., ai−1 , x, ai+1 , ..., an ) = f (a1 , ..., ai−1 , tx, ai+1 , ..., an ).
 5.2 Produse tensoriale de module compacte 47

Am demonstrat că π este o aplicaţie n-liniară.

Fie (a1 , ..., an ) ∈ A1 × ... × An astfel încât M = {i : ai = 0} 6= ∅. Deoarece fiecare
ξ ³∈ K este continuă ´în (a1 , ..., an ), există vecinătăţile Ui ale³lui 0i , i ∈ M, astfel
´ încât
Q Q Q Q
ξ / ai ×
i∈M j∈M Uj ⊆ R (Oε ) pentru toţi ξ ∈ M. Atunci π / ai ×
i∈M j∈M Uj ⊆ W.
Am demonstrat că π este o aplicaţie continuă.
Vom arăta acum că C este produsul tensorial al lui A1 , ..., An . Fie α : A1 × ... × An → X
o aplicaţie n-liniară într-un R-modul compact X. Vom defini un R-omomorfism λ : X ∗ → F
astfel: pentru orice ξ ∈ X ∗ , ξ ◦ α : A1 × ... × An → T este un element al lui F. Punem λ(γ) =
γ◦α, γ ∈ X ∗ . Afirmăm că λ este un R-omomorfism. Într-adevăr, fie ξ 1 , ξ 2 ∈ X ∗ . Atunci pentru
orice ai ∈ Ai , λ(ξ 1 + ξ 2 )(a1 , ..., an ) = (ξ 1 + ξ 2 )(α(a1 , ..., an )) = ξ 1 α(a1 , ..., an ) +ξ 2 α(a1 , ..., an )
= λ(ξ 1 )(a1 , ..., an ) +λ(ξ 2 )(a1 , ..., an ) = (λ(ξ 1 )+λ(ξ 2 ))(a1 , ..., an ) ⇒ λ(ξ 1 +ξ 2 ) = λ(ξ 1 )+λ(ξ 2 ).
Fie t ∈ R, ξ ∈ X ∗ . Atunci pentru orice (a1 , ..., an ) ∈ A1 × ... × An ,
λ(tξ)(a1 , ..., an ) = ((tξ) ◦ α)(a1 , ..., an ) = (tξ)(α(a1 , ..., an )) = ξ(tα(a1 , ..., an )) şi
tλ(ξ)(a1 , ..., an ) = t(λ(ξ))(a1 , ..., an ) = λ(ξ)(ta1 , ..., an )) =
(ξ ◦ α)(ta1 , ..., an ) = ξ(α(ta1 , ..., an )) = ξ(tα(a1 , ..., an )) = (tξ)(α(a1 , ..., an )), prin urmare
λ(tξ) = tλ(ξ).
Fie λ∗ : F ∗ → X ∗∗ omomorfismul conjugat al lui λ. Conform Lemelor 5.2.3, 5.2.4, X ∗∗
b = ω−1 ◦ λ∗ , unde ω este
b : F ∗ → X, α
este izomorf topologic cu X ca un R-modul. Punem α
izomorfismul topologic canonic al lui X pe X ∗∗ . Afirmăm că α = α
b ◦ π. Într-adevăr, fixăm
b (π(a1 , ..., an )) ⇔
(a1 , ..., an ) ∈ A1 × ... × An . Atunci α(a1 , ..., an ) = α
α(a1 , ..., an ) = ω−1 (λ∗ (π(a1 , ..., an ))) ⇔
ω(α(a1 , ..., an )) = λ∗ (π(a1 , ..., an )) ⇔
ω(α(a1 , ..., an )) = π(a1 , ..., an ) ◦ λ.
Ultima egalitate este adevărată ⇔ pentru orice γ ∈ X ∗ ,
ω(α(a1 , ..., an ))(γ) = (π(a1 , ..., an ) ◦ λ)(γ) ⇔
γ(α(a1 , ..., an )) = π(a1 , ..., an )(λ(γ)) ⇔
γ(α(a1 , ..., an )) = π(a1 , ..., an )(γ ◦ α) ⇔
γ(α(a1 , ..., an )) = (γ ◦ α)(a1 , ..., an ) care este adevărată.
b . Este suficient să arătăm că mulţimea {π(a1 , ..., an ) : ai ∈ Ai } generează
Unicitatea lui α
b ⊗A
A1 ⊗... b n ca un modul topologic. Este binecunoscut din teoria dualităţii că dacă submodulul
D = h{π(a1 , ..., an ) : ai ∈ Ai }i separă punctele lui F, el este dens în F. Atunci există
(a1 , ..., an ) ∈ A1 × ... × An astfel încât 0 6= ξ(a1 , ..., an ) = π(a1 , ..., an )(ξ), adică D separă
punctele lui F. ¥
Vom nota mai jos π(a1 , ..., an ), unde ai ∈ Ai , cu a1 ⊗ ... ⊗ an .
 5.2 Produse tensoriale de module compacte 48

Teorema 5.2.6. Dacă A1 , ..., An sunt R-module compacte zero-dimensionale peste un inel
b ⊗A
topologic comutativ R cu unitate atunci A1 ⊗... b n este zero-dimensional.

Demonstraţie: Fie ξ ∈ F, atunci ξ este o aplicaţie continuă a lui A1 × ... × An în T

care satisface condiţiile i), ii) din Teorema 5.2.5. Fie V o vecinătate a lui zero a lui T care nu
conţine un subgrup nenul. Pentru orice ai ∈ Ai , i ∈ [2, n] există vecinătăţile U 0 = U(a2 , ..., an )
ale lui zero şi Uai ale lui ai astfel încât ξ(U 0 × Ua2 × ... × Uan ) ⊆ V. Deoarece A2 × ... × An este
un spaţiu compact există o acoperire finită {Ua2,i × ... × Uan,i : i ∈ [1, m]} a lui A1 × ... × An .
Fie U1 = U(a2,1 , ..., an,1 ) ∩ ... ∩ U(a2,m , ..., an,m ). Evident, ξ(U1 × A2 × ... × An ) ⊆ V. Fixăm
u ∈ U, x3 ∈ A3 , ..., xn ∈ An . Atunci ξ(u, A2 , x3 , ..., xn ) este un subgrup al lui V, prin urmare
este egal cu zero. Am demonstrat că ξ(U1 × A2 × ... × An ) = 0. În mod analog există
vecinătăţile U2 , ..., Un ale lui zero respectiv în A2 , ..., An , pentru care ξ(A1 × U2 × ... × An ) =
0, ..., ξ(A1 × A2 × ... × Un ) = 0.
Fie Fi , i ∈ [1, n] submulţimi finite respectiv ale lui A1 , ..., An , astfel încât Ai = Fi + Ui ,
i ∈ [1, n]. Rezultă că ξ(A1 , ..., An ) ⊆ ξ(F1 , ..., Fn ). Deoarece orice element al lui ξ(F1 , ..., Fn )
este conţinut într-un subgrup zero-dimensional al lui T, această submulţime este conţinută
într-un subgrup finit al lui T. Deci există un număr natural m astfel încât mξ = 0. Am
demonstrat că F este un grup torsiune, deci C este zero-dimensional. ¥
Următoarea Teoremă arată că în cazul modulelor compacte conexe noţiunea de produs
tensorial este trivială.
b ⊗A
Teorema 5.2.7. Dacă unul din grupurile A1 , ..., An , n > 1, este conex atunci A1 ⊗... b n = 0.

Demonstraţie: Păstrăm notaţia Teoremei anterioare. Presupunem pentru simplitate că A1

este conex. Fie V o vecinătate a lui zero a lui T care nu conţine subgrupuri nenule. Fixăm
ξ ∈ C. Există o vecinătate V a lui zero a lui A1 astfel încât ξ(V × A2 × ... × An ) = 0 pentru
orice ξ ∈ C (din aceleaşi argumente ca în demonstraţia Teoremei anterioare). Deoarece A1
este generat de V, ξ(A1 × ... × An ) = 0. Am obţinut că F = 0, deci C = 0. ¥
Fie A1 , ..., An R-module compacte şi Xi ⊆ Ai , i ∈ [1, n] un R-modul compact stâng peste
b ⊗X
un inel topologic R. Vom nota cu [X1 ⊗... b n ] închiderea subgrupului lui A1 ⊗...
b ⊗A b n generat
de elementele de forma x1 ⊗ ... ⊗ xn , xi ∈ Xi , i ∈ [1, n].

Teorema 5.2.8. Dacă A1 , ..., An sunt R-module compacte zero-dimensionale peste un inel
b ⊗A
topologic comutativ R atunci familia [U1 ⊗... b n ] + ... + [A1 ⊗...
b ⊗U b n ], unde Ui parcurge toate
subgrupurile deschise ale lui Ai , i ∈ [1, n] este un sistem fundamental de vecinătăţi ale lui
b ⊗A
zero al lui A1 ⊗... b n.

b ⊗A
Demonstraţie: Subgrupul hx1 ⊗ ... ⊗ xn : xi ∈ Ai , i ∈ [1, n]i este dens în A1 ⊗... b n . Fie
Ui subgrupuri deschise ale lui Ai , i ∈ [1, n]. Există submulţimile simetrice finite Fi ⊆ Ai ,
 5.2 Produse tensoriale de module compacte 49

i ∈ [1, n] astfel încât Ai = Fi + Ui . Pentru orice xi ∈ Fi , ui ∈ Ui , (x1 + u1 ) ⊗ ... ⊗ (xn + un ) ∈

b ⊗A
x1 ⊗ ... ⊗ xn + [U1 ⊗... b n ] + ... + [A1 ⊗...
b ⊗U b n ].
Deoarece Ai /Ui , i ∈ [1, n] sunt finite, există k ∈ N+ astfel încât kAi ⊆ Ui , i ∈ [1, n].
Considerăm submulţimile finite H = {(lx1 ) ⊗ ... ⊗ xn : l ∈ [0, k − 1], xi ∈ Fi , i ∈ [1, n]}.
b ⊗A
Este evident că C = H1 + [U1 ⊗... b n ] + ... + [A1 ⊗...
b ⊗U b n ], prin urmare [U1 ⊗...
b ⊗A b n ] + ... +
b ⊗U
[A1 ⊗... b n ] este deschisă.
b ⊗A
Fie W un subgrup deschis al lui A1 ⊗... b n . Din continuitatea aplicaţiei π : A1 × ... ×
b ⊗A
An → A1 ⊗... b n şi compactitatea lui Ai există un subgrup deschis Ui al lui Ai astfel încât
b ⊗A
U1 ⊗... b n ⊆ W, ..., A1 ⊗...
b ⊗U b n ⊆ W. Rezultă că [U1 ⊗...
b ⊗A b n ] + ... + [A1 ⊗...
b ⊗U b n ] ⊆ W. ¥
Vom demonstra

Teorema 5.2.9. Dacă R este un inel discret comutativ cu unitate, A, B, C trei R-module
unitare compacte zero-dimensionale, atunci există un unic R-izomorfism topologic
b ⊗C
(A⊗B) b → A⊗B b ⊗C
b pentru care (a ⊗ b) ⊗ c 7→ a ⊗ b ⊗ c.

b ⊗C,
Demonstraţie: Fixăm c ∈ C şi considerăm aplicaţia A × B → A⊗B b (a, b) 7→ a ⊗ b ⊗ c.
Este clar că această aplicaţie este continuă şi biliniară. Există un R-omomorfism continuu
b → A⊗B
fc : A⊗B b ⊗C
b astfel încât fc (a, b) = a ⊗ b ⊗ c pentru orice a ∈ A, b ∈ B.
Considerăm aplicaţia α : (A⊗B)b × C → A⊗B b ⊗C,b α(x, y) = fy (x). Afirmăm că această
b
aplicaţie este biliniară. Dacă x1 , x2 ∈ A⊗B, atunci pentru orice y ∈ C, fy (x1 + x2 ) =
fy (x1 ) + fy (x2 ), deci α(x1 + x2 , y) = α(x1 , y) + α(x2 , y). Fie y1 , y2 ∈ C. Atunci fy1 +y2 este un
omomorfism continuu al lui A⊗B b în A⊗B b ⊗C.b Dacă a ∈ A, b ∈ B, atunci fy1 +y2 (a ⊗ b) =
a ⊗ b ⊗ (y1 + y2 ) = a ⊗ b ⊗ y1 + a ⊗ b ⊗ y2 = fy1 (a ⊗ b) + fy2 (a ⊗ b) = (fy1 + fy2 )(a ⊗ b).
Din continuitatea lui fy1 , fy2 , fy1 +y2 obţinem că fy1 +y2 = fy1 + fy2 . Rezultă că pentru orice
b
x ∈ A⊗B, α(x, y1 + y2 ) = α(x, y1 ) + α(x, y2 ). Fie t ∈ R, x ∈ A⊗B, b y ∈ C. Evident,
α(tx, y) = tα(x, y). Fie t ∈ R, y ∈ C. Atunci pentru orice t0 ∈ R, t(fy (t0 a⊗b)) = t(t0 a⊗b⊗y) =
tt0 (a⊗b⊗y) = (t0 a⊗b⊗ty) = fty (t0 a⊗b). Rezultă că t(fy (d)) = fty (d) pentru orice d ∈ D unde
b generat de mulţimea {a ⊗ b : a ∈ A, b ∈ B}. Din continuitatea
D este submodulul lui A⊗B
b adică tα(x, y) = α(x, ty).
lui fy şi fty obţinem t(fy (x)) = fty (x) pentru orice x ∈ A⊗B,
Vom arăta mai jos continuitatea lui α. Fixăm c ∈ C şi fie W o vecinătate a lui zero în
b ⊗C.
A⊗B b Deoarece fc este continuă există o vecinătate U a lui zero a lui A⊗B
b astfel încât
fc (U) ⊆ W. Atunci α(U, c) = fc (U) ⊆ W.
Fie W un subgrup deschis al lui A⊗Bb ⊗C.
b Deoarece aplicaţia π : A×B×C → A⊗B b ⊗C
b este
b ⊗C
continuă, există subgrupurile deschise U şi V respectiv ale lui A şi B, astfel încât U ⊗B b ⊆
W, A⊗Vb ⊗C
b ⊆ W. Conform Teoremei 5.2.8, [U ⊗B]
b + [A⊗Vb ] este o vecinătate a lui zero
b
a lui A⊗B. b + [A⊗V
Atunci α([U ⊗B] b ], C) ⊆ W. Fie c ∈ C; atunci α([U ⊗B]
b + [A⊗V b ], c) =
 5.2 Produse tensoriale de module compacte 50

b
fc ([U ⊗B]+[A b ]) ⊆ fc hU ⊗Bi+f
⊗V b b i ⊆ hA⊗B
c hA⊗V b ⊗Ci+hA
b b ⊗Ci
⊗V b ⊆ W. Am demonstrat
continuitatea lui α în (0, 0).
b Fie W un subgrup deschis al lui A⊗B
Fixăm x ∈ A⊗B. b ⊗C.
b Există un subgrup deschis H
b ⊗H
al lui C astfel încât A⊗B b ⊆ W. Atunci α(A⊗B,
b H) ⊆ W. Într-adevăr, fie h ∈ H. Atunci
b h) = fh (A⊗B)
α(A⊗B, b =
fh ha ⊗ b : a ∈ A, b ∈ Bi ⊆ fh ha ⊗ b : a ∈ A, b ∈ Bi ⊆
hfh (a ⊗ b) : a ∈ A, b ∈ Bi = ha ⊗ b ⊗ h : a ∈ A, b ∈ Bi ⊆ W.
b ⊗C
Din proprietatea universală a produselor tensoriale există un omomorfism f : (A⊗B) b →
b ⊗C
A⊗B b astfel încât f (x ⊗ c) = fc (x), x ∈ A⊗B,
b c ∈ C. Dacă x = a ⊗ b, a ∈ A, b ∈ B, c ∈ C
atunci f ((a ⊗ b) ⊗ c) = fc (a ⊗ b) = a ⊗ b ⊗ c. Considerăm aplicaţia (a, b, c) 7→ a ⊗ b ⊗ c a lui
A × B × C în (A⊗B)b ⊗C.b Această aplicaţie este 3-liniară, prin urmare există un omomorfism
b ⊗C
continuu g : A⊗B b → (A⊗B)
b ⊗Cb pentru care g(a ⊗ b ⊗ c) = a ⊗ b ⊗ c. Este clar că f ◦ g
şi g ◦ f sunt aplicaţii identice. ¥

Teorema 5.2.10. Dacă A şi B sunt două R-algebre compacte peste un inel discret comutativ
b R B astfel încât (a⊗b)(a0 ⊗
R cu unitate atunci există o structură de R-algebră compactă pe A⊗
b0 ) = aa0 ⊗ bb0 pentru a, a0 ∈ A, b, b0 ∈ B.

b R B. Considerăm aplicaţia A×B×A×B → C, (a, b, a0 , b0 ) 7→

Demonstraţie: Notăm C = A⊗
aa0 ⊗ bb0 . Această aplicaţie este 4-liniară prin urmare există un R-omomorfism continuu
b ⊗A
β 1 : A⊗B b ⊗B
b → A⊗B, b β 1 (x ⊗ y ⊗ x0 ⊗ y 0 ) = xx0 ⊗ yy 0 . Din Teorema 5.2.9 există un
R-omomorfism continuu β 2 : (A⊗B) b ⊗(Ab ⊗B)
b → C, β 2 ((x ⊗ y) ⊗ (x0 ⊗ y 0 )) = xx0 ⊗ yy 0 .
Punem pentru orice x, y ∈ C, xy = β 2 (x ⊗ y).
Afirmăm că această regulă dă o structură de R-algebră compactă pe C. Fie Wxy o vecinătate
a lui xy. Există o vecinătate Ux⊗y a lui x⊗y astfel încât β 2 (Ux⊗y ) ⊆ Wxy . Fie Ux , Uy respectiv
b y ⊆ Ux⊗y . Atunci Ux · Uy = β 2 (Ux ⊗U
vecinătăţile lui x şi y, astfel încât Ux ⊗U b y ) ⊆ Wxy . Am
b este un inel compact.
demonstrat că înmulţirea este continuă. Aşadar A⊗B
Afirmăm că este o R-algebră. Fie α ∈ R, x, x0 ∈ A, y, y 0 ∈ B. Atunci α((x ⊗ y)(x0 ⊗ y 0 )) =
α(xx0 ⊗ yy 0 ) = α(x ⊗ y)(x0 ⊗ y 0 ). Din continuitatea înmulţirii obţinem α(xy) = (αx)y pentru
orice x, y ∈ A⊗ b R B. În mod analog α(xy) = x(αy), oricare ar fi x, y ∈ A⊗ b R B. ¥

Corolarul 5.2.11. Dacă A şi B sunt două inele topologice compacte finit generate cu unitate
b este un inel topologic finit generat.
atunci A⊗B
 5.3 Module topologice plate şi module topologice semisimple 51

5.3 Module topologice plate şi module topologice semisimple

Definiţia 5.3.1. Un R-modul topologic compact drept (stâng) M se numeşte plat dacă pen-
tru orice monomorfism χ : A → B omomorfismul 1M ⊗χ b : M⊗ b RA → M ⊗ b R B (χ⊗1
b M :
b RM → B⊗
A⊗ b R M) este un monomorfism.

Definiţia 5.3.2. Un inel semisiplu R este un inel semisimplu în sensul lui Jacobson. Un
modul M ∈R C (M ∈ DR ) se numeşte semisimplu topologic dacă orice submodul închis N al
lui M (orice submodul N al lui M) este un sumand topologic direct (este un sumand direct).

Lema 5.3.3. Dacă R este un inel compact cu unitate şi MR este un modul plat atunci pentru
b R M → IM este un izomorfism
orice ideal drept finit generat I al lui R aplicaţia canonică I ⊗
topologic.

Demonstraţie: Pentru scufundarea i : IR → RR morfismul i⊗1 b → RR ⊗M

b M : IR ⊗M b este
un monomorfism. Obţinem următoarea diagramă:
b M
i⊗1
b RM
I⊗ → b RM
R⊗
α↓ β↓
j
IM → M

unde j este scufundarea. Deoarece i⊗1 b M , β, j sunt monomorfisme, α este un monomorfism.

b RM
Există x0 , ..., xn ∈ R, n ∈ ω astfel încât I = x0 R + ... + xn R. Produsul tensorial I ⊗
conţine subgrupul dens x0 ⊗ M + ... + xn ⊗ M (aici pentru orice i = 0, ..., n, xi ⊗ M =
b R M = x0 ⊗M +...+xn ⊗M, aşadar IM = x0 M +...+xn M.
{xi ⊕ m : m ∈ M}), prin urmare I ⊗
Deci α este un epimorfism şi prin urmare un izomorfism topologic. ¥

Teorema 5.3.4. Pentru un inel compact R următoarele condiţii sunt echivalente:

i) R este semisimplu;
ii) orice R-modul compact stâng este plat şi orice R-modul compact drept este plat;
iii) orice R-modul ciclic stâng este plat şi orice R-modul ciclic drept este plat.

Demonstraţie: i) ⇒ ii) Fie R un inel compact cu unitate, MR un R-modul compact şi

χ :R A →R B un monomorfism. Deoarece R este un inel semisimplu, există un omomor-
b :
fism ψ :R B →R A astfel încât ψ ◦ χ = 1A . Considerăm omomorfismele induse 1M ⊗χ
M⊗b RA → M ⊗ b R B, 1M ⊗ψ
b : M⊗ b RB → M ⊗b R A. Atunci pentru orice m ∈ M, a ∈ A,
b
(1M ⊗ψ)(1 b
M ⊗χ)(m b
⊗ a) = (1M ⊗ψ)(m ⊗ χa) = m ⊗ ψχa = m ⊗ a, ceea ce implică
b
(1M ⊗ψ)(1 b = 1M ⊗b A .
M ⊗χ) R

b este un monomorfism. Am demonstrat că MR este un modul plat.

Am obţinut că 1M ⊗χ
Poate fi demonstrat în mod analog că orice R-modul compact stâng este plat.
 5.3 Module topologice plate şi module topologice semisimple 52

ii) ⇒ iii) Evident.

iii) ⇒ i) Considerăm diagrama
α α
b
0 → rR⊗Rr b
→1 rR⊗R b
→2 rR⊗(R/Rr) → 0
γ1 ↓ γ2 ↓ γ3 ↓
β1 β2
0 → rR ∩ Rr → rR → rR + Rr/Rr → 0

Conform Lemei 5.3.3, γ 2 şi γ 3 sunt izomorfisme topologice, prin urmare γ 1 este un izomor-
fism topologic, aşadar Imγ 1 = rR ∩ Rr. Afirmăm că Imγ 1 = rRr : Într-adevăr, mulţimea
{Σni=0 rri ⊗ ri0 r : ri , ri0 ∈ R, n ∈ ω} este densă în rR ∩ Rr ⇒ rRr = rR ∩ Rr. ¥

Propoziţia 5.3.5. Pentru un inel compact cu unitate R categoria DR are produse directe.
Q
Demonstraţie: Într-adevăr, fie {Mα }α∈Ω ∈ DR . Considerăm produsul Cartezian Mα
Q α∈Ω
fără topologie şi fie M submodulul lui Mα format din elementele cu anulator deschis.
α∈Ω
Evident, M ∈ DR .
Considerăm o familie de omomorfisme continue {p0α }α∈Ω , p0α : M → Mα , p0α ({xα }) = xα
pentru orice α ∈ Ω. Fie N ∈ DR şi {qα }α∈Ω o familie de omomorfisme continue din N în
Mα , pentru orice α ∈ Ω. Definim omomorfismul continuu f : N → M, f (n) = {qα (n)}
pentru orice n ∈ N. Notăm că definiţia lui f este corectă: dacă n ∈ N şi V n = 0, atunci
V f (n) = V {qα (n)} ⊆ {qα (V n)} = 0.
Atunci p0α (f (n)) = p0α ({qα (n)}) = qα (n) pentru orice n ∈ N, deci p0α ◦ f = qα pentru
orice α ∈ Ω.
qα
N → Mα
f& % p0α
M
¡ ¢
Unicitatea lui f este evidentă. Atunci M, {p0α }α∈Ω este produsul direct al familiei {Mα }α∈Ω .
¥

Remarca 5.3.6. Produsele directe în DR nu coincid cu produsele topologice.

Într-adevăr, fie Ω o mulţime infinită şi Mα 6= 0 pentru orice α ∈ Ω. Dacă M este produsul
Q
direct al familiei {Mα }α∈Ω atunci M 6= Mα .
α∈Ω

Remarca 5.3.7. Un sumand direct topologic al unui modul injectiv în R D este injectiv.

Teorema 5.3.8. Pentru un inel compact R cu unitate următoarele condiţii sunt echivalente:
(1) R este semisimplu.
(2) R-modulul regulat stâng R R este semisimplu topologic.
(3) toate R-modulele stângi în R C sunt semisimple topologic.
(4) toate R-modulele drepte în DR sunt semisimple topologic.
 5.3 Module topologice plate şi module topologice semisimple 53

(5) toate şirurile exacte 0 → A → B → C → 0 de R-module în R C scindează.

Demonstraţie: (1)⇒(2). Conform Teoremei lui Kaplansky ([41, Teorema 16]) R ∼ =top
Q
M (nα , Fα ), unde fiecare Fα este un corp comutativ finit. Fără a pierde din generalitate
α∈Ω Q
putem identifica R cu M (nα , Fα ).
α∈Ω Q Q
Orice ideal închis stâng al lui M (nα , Fα ) este de forma Iα , unde Iα este un ideal
α∈Ω α∈Ω
stâng al lui M (nα , Fα ) (vezi [51]). Pentru orice α ∈ Ω µexistă un µ Jα C¶M (nα , Fα ), astfel
¶ ideal
Q Q Q
încât Iα ⊕ Jα = M (nα , Fα ). Atunci M (nα , Fα ) = Iα ⊕ Jα .
α∈Ω α∈Ω α∈Ω
(2)⇒(1). Evident.
(2)⇒(3). Dacă orice ideal închis stâng al lui R este un sumand direct, atunci R este
semisimplu şi orice R-modul stâng este semisimplu ([63], Teorema 16.21).
(3)⇔(4). A se vedea Lema 2.2.1.
α β
(3)⇒(5). Considerăm şirul exact 0 → A → B → C → 0 de R-module şi Im α = ker β,
atunci există un R-modul B1 astfel încât B = B1 ⊕ α (A). Notăm cu β 1 restricţia lui β la B1 ,
deci β 1 : B1 → C este un izomorfism topologic.
(5)⇒(2). Fie I un ideal închis stâng şi presupunem că şirul exact 0 → I → R → R/I → 0
de R-module scindează. Atunci obţinem că I este un sumand direct topologic. ¥
6
Concluzii

6.1 Sinteza rezultatelor obţinute

În primul capitol sunt prezentate noţiuni şi rezultate de bază, ce vor fi folosite ulterior.
Următoarea teoremă conţine caracterizarea subcategoriilor epireflective ale categoriei mo-
dulelor topologice:
Teorema 2.1.4 O subcategorie A a lui R-T opMod este epireflectivă dacă şi numai dacă
A este închisă în raport cu formarea submodulelor închise şi a produselor topologice.
În paragraful 2.2 sunt caracterizate subcategoriile epireflective ale categoriei modulelor
compacte cu ajutorul dualităţii lui Pontriaghin. Astfel reducem studierea subcategoriilor
epireflective ale categoriei modulelor compacte la studierea subcategoriilor categoriei mo-
dulelor discrete. Fie functorul ∗ : R-T opMod → DR care asociază fiecărui modul grupul dual.
Teorema 2.2.6 O subcategorie A a categoriei R C este epireflectivă dacă şi numai dacă
∗
imaginea ei B în DR prin functorul este închisă în raport cu formarea sumelor directe şi
imaginilor omomorfe.
Corolarul 2.2.7 O subcategorie A a categoriei CompAb este epireflectivă dacă şi numai
dacă imaginea ei B în DAb prin functorul ∗ este închisă în raport cu formarea sumelor directe
şi a imaginilor omomorfe.
În teorema următoare sunt caracterizate subcategoriile epireflective simple ale categoriei
grupurilor Abeliene compacte:
Teorema 2.2.9 O subcategorie epireflectivă A0 a categoriei CompAb este simplă dacă
şi numai dacă subcategoria duală B0 a categoriei DAb are un obiect B 0 astfel încât toate
obiectele lui B0 sunt obţinute (până la un izomorfism) ca imagini omomorfe de sume directe
de copii ale lui B 0 .
 6.1 Sinteza rezultatelor obţinute 55

Cea mai cunoscută subcategorie epireflectivă a categoriei GAT2 a grupurilor topologice

b este completatul
Abeliene este subcategoria M a grupurilor complete. Dacă A ∈ GAT2 şi A
b este reflexia lui A, rA : A → A
grupului A, atunci A b este izomorfism topologic pe rA (A).
Noi construim (Exemplul 2.2.13) o subcategorie N epireflectivă în GAT2 diferită de M
astfel încât pentru orice A ∈ GAT2 morfismul rA : A → A0 , A0 ∈ N este izomorfism topologic
pe rA (A).
Conţinutul paragrafului 3.1 a fost inspirat de articolul [36]. În acest paragraf noi am studiat
comutativitatea unor functori cu produsele în categoria tuturor inelelor topologice (inelelor
topologice Hausdorff). În Teoremele 3.1.3, 3.1.6, 3.1.11, 3.1.14, 3.1.17, 3.1.20, 3.1.23 sunt
construite unele subcategorii reflective de inele topologice şi este arătată comutativitatea
functorilor respectivi cu produsele topologice.
Teorema 3.1.3 Subcategoria K a tuturor inelelor topologice care au un sistem funda-
mental de vecinătăţi ale elementului zero format din ideale stângi este reflectivă în categoria
T opR.
Comutativitatea functorului de reflexie corespunzător cu produsele este arătată în Teorema
3.1.4.
Teorema 3.1.6 Subcategoria K1 a tuturor inelelor topologice Hausdorff care au un sistem
fundamental de vecinătăţi ale elementului zero format din ideale stângi este reflectivă în
categoria T opR.
Comutativitatea functorului de reflexie corespunzător cu produsele este arătată în Teorema
3.1.7.
Teorema 3.1.11 Subcategoria K2 a tuturor inelelor topologice care au un sistem funda-
mental de vecinătăţi ale elementului zero format din subgrupuri este reflectivă în categoria
T opR.
Comutativitatea functorului de reflexie corespunzător cu produsele este arătată în Teorema
3.1.12.
Teorema 3.1.14 Subcategoria K3 a tuturor inelelor topologice Hausdorff care au un sis-
tem fundamental de vecinătăţi ale elementului zero format din subgrupuri este reflectivă în
categoria T opR.
Comutativitatea functorului de reflexie corespunzător cu produsele este arătată în Teorema
3.1.15.
Teorema 3.1.17 Subcategoria K4 a tuturor inelelor asociative pentru care intersecţia
tuturor idealelor deschise este zero este reflectivă în categoria T opR.
Comutativitatea functorului de reflexie corespunzător cu produsele este arătată în Teorema
3.1.18.
 6.1 Sinteza rezultatelor obţinute 56

Teorema 3.1.20 Subcategoria K5 a tuturor inelelor topologice mărginite este reflectivă

în T opR.
Comutativitatea functorului de reflexie corespunzător cu produsele este arătată în Teorema
3.1.21.
Teorema 3.1.23 Subcategoria K6 a tuturor inelelor topologice mărginite Hausdorff este
reflectivă în categoria T opR.
Comutativitatea functorului de reflexie corespunzător cu produsele este arătată în Teorema
3.1.24.
O concepţie importantă în teoria categoriilor este concepţia de subcategorie coreflectivă.
Unele rezultate despre subcategoriile coreflective ale categoriei GAT2 se găsesc în [31], [33].
Este binecunoscut că, clasa tuturor P -grupurilor topologice (P -inelelor) este o subcategorie
coreflectivă a categoriei grupurilor topologice (inelelor topologice). În acest context Profesorul
M. Cioban a formulat următoarea întrebare: Clasa tuturor P -modulelor a lui R-T opMod este
o subcategorie coreflectivă a lui R-T opMod?
În paragraful 3.2 este dat un răspuns parţial la această întrebare; cazul general rămâne
deschis.
Am introdus un invariant cardinal nou h (R) pentru un inel topologic R:
Definiţia 3.2.2 Fie R un inel topologic. Notăm cu h (R) cel mai mic număr cardinal
regulat infinit pentru care există o vecinătate V a lui zero care poate fi reprezentată ca
reuniunea unei familii de cardinalitate < h (R) de submulţimi compacte.
Teorema 3.2.11 Fie R un inel topologic şi h (R) ≤ m, unde m este un număr cardinal
regulat ≥ ℵ1 . Atunci subcategoria lui R-T opMod formată din toate R-modulele topologice a
căror topologie este o m-topologie este coreflectivă.
În cazul în care m = ℵ1 , obţinem:
Corolar 3.2.12 Fie R un inel σ-local compact fixat. Atunci subcategoria tuturor P -
modulelor a categoriei R-modulelor topologice este coreflectivă.
Noi construim exemple de module topologice (M, T ) pentru care Tℵ1 nu este o topologie de
modul. Este construit un exemplu de P -modul nediscret peste un inel compact (Exemplul
3.2.17).
În [28] a fost introdusă noţiunea de coprodus de grupuri topologice şi a fost demonstrată
existenţa lui. Următoarea lemă ne furnizează o realizare a coprodusului de grupuri topologice
Abeliene:
Lema 3.3.3 Dacă {(Aα , Tα )}α∈Ω este o familie de grupuri topologice Abeliene Hausdorff
şi T cea mai fină topologie de grup pe A = ⊕α∈Ω Aα cu proprietatea că T |Aα = Tα pentru
orice α ∈ Ω, atunci (A, T ) este coprodusul familiei {(Aα , Tα )}α∈Ω .
 6.1 Sinteza rezultatelor obţinute 57

Noi am studiat unele proprietăţi pe care le păstrează coprodusele:

Teorema 3.3.10 Fie {(Aα , Tα )}α∈Ω o familie de P -grupuri topologice Abeliene Hausdorff.
Atunci coprodusul A = ⊕∗α∈Ω A este un P -grup topologic.
În capitolul 4 sunt caracterizate varietăţile de inele compacte. A. Mal’cev [48], S. Morris
[49], I. Protasov [53], M. Cioban [24] şi alţii au introdus diferite concepţii de varietate în cazul
sistemelor topologico-algebrice. Noi introducem în capitolul 4 noţiunea de varietate de inele
compacte. Următoarea teoremă este analogul continuu al Teoremei lui Birkhoff:
Teorema 4.0.13 Dacă K este o clasă de inele compacte, atunci P QSP (K) = QSP (K),
SQSP (K) = QSP (K), QQSP (K) = QSP (K).
Teorema 4.0.14 Dacă K este o clasă de inele compacte, atunci QSP (K) este cea mai
mică varietate de inele compacte ce conţine K.
Fie p un număr prim şi V ar (Zp ) varietatea inelelor compacte generată de Zp . Este demon-
strat că GF (p2 ) ∈
/ V ar (Zp ) (Exemplul 4.0.23).
Prin analogie cu cazul inelelor fără topologie este introdusă noţiunea de produs de varietăţi
de inele compacte.
Teorema 4.0.30 Fie A şi B două varietăţi de inele compacte şi Mn , n>1, varietatea
inelelor compacte ce satisfac identitatea xn = x. Atunci (A ◦ Mn ) ◦ B = A ◦ (Mn ◦ B).
Problema asociativităţii grupoidului varietăţilor de inele compacte rămâne deschisă.
În capitolul 5 noi introducem noţiunile de produs tensorial de module compacte, inele
compacte, şi indicăm unele proprietăţi ale produselor tensoriale.
Teorema 5.1.5 Dacă AR este un R-modul compact unitar drept şi R B este un R-modul
b R B.
compact unitar stâng atunci există produsul tensorial A⊗
Teorema 5.1.10 Dacă AR este un R-modul compact drept, R B este un R-modul compact
b R B şi (A/A0 ) ⊗
stâng, atunci A⊗ b R (B/B0 ) sunt izomorfe ca grupuri topologice.
Teorema 5.1.12 Dacă AR şi R B sunt R-module compacte zero-dimensionale stâng şi drept
£ ¤ £ ¤
b
atunci familia U ⊗B b , unde U parcurge toate subgrupurile deschise ale lui A şi V
+ A⊗V
parcurge toate subgrupurile deschise ale lui B, este un sistem fundamental de vecinătăţi ale
b R B.
lui zero al lui A⊗
Teorema 5.1.13 Fie R un inel compact cu unitate. Dacă R M (MR ) este un R-modul
b R M (R şi M ⊗
compact unitar stâng (drept) atunci grupurile R şi R⊗ b R R) sunt izomorfe.
În paragraful 5.2 este introdusă noţiunea de produs tensorial de module compacte peste
un inel topologic comutativ R cu unitate. Definiţia produsului tensorial de grupuri Abeliene
local compacte a fost introdusă în [46].
Existenţa produsului tensorial este demonstrată în:
 6.1 Sinteza rezultatelor obţinute 58

Teorema 5.2.5 Dacă A1 , ..., An sunt R-module unitare compacte atunci există produsul
b ⊗A
tensorial A1 ⊗... b n.
Unele proprietăţi ale produsului tensorial de R-module sunt date în teoremele următoare:
Teorema 5.2.6 Dacă A1 , ..., An sunt R-module compacte zero-dimensionale peste un inel
b ⊗A
topologic comutativ R cu unitate atunci A1 ⊗... b n este zero-dimensional.
b ⊗A
Teorema 5.2.7 Dacă unul din grupurile A1 , ..., An , n > 1, este conex atunci A1 ⊗... b n=
0.
Teorema 5.2.8 Dacă A1 , ..., An sunt R-module compacte zero-dimensionale peste un inel
b ⊗A
topologic comutativ R atunci familia [U1 ⊗... b n ]+...+[A1 ⊗...
b ⊗U b n ], unde Ui parcurge toate
subgrupurile deschise ale lui Ai , i ∈ [1, n], este un sistem fundamental de vecinătăţi ale lui
b ⊗A
zero al lui A1 ⊗... b n.
Teorema 5.2.9 Dacă R este un inel discret comutativ cu unitate, A, B, C trei R-module
unitare compacte zero-dimensionale, atunci există un unic R-izomorfism topologic
b ⊗C
(A⊗B) b → A⊗B b ⊗Cb pentru care (a ⊗ b) ⊗ c 7→ a ⊗ b ⊗ c.
În următoarea Teoremă se demonstrează existenţa produsului tensorial a două algebre
compacte:
Teorema 5.2.10 Dacă A şi B sunt două R-algebre compacte peste un inel discret comu-
b R B astfel încât
tativ R cu unitate atunci există o structură de R-algebră compactă pe A⊗
(a ⊗ b)(a0 ⊗ b0 ) = aa0 ⊗ bb0 pentru a, a0 ∈ A, b, b0 ∈ B.
În paragraful 5.3 este introdusă noţiunea de modul plat compact. Inelele compacte semisim-
ple în sensul lui Jacobson sunt caracterizate cu ajutorul modulelor plate compacte.
Teorema 5.3.4 Pentru un inel compact R următoarele condiţii sunt echivalente:
i) R este semisimplu;
ii) orice R-modul compact stâng este plat şi orice R-modul compact drept este plat;
iii) orice R-modul ciclic stâng este plat şi orice R-modul ciclic drept este plat.
Teorema 5.3.8 Pentru un inel compact R cu unitate următoarele condiţii sunt echivalente:
(1) R este semisimplu.
(2) R-modulul regulat stâng R R este semisimplu topologic.
(3) toate R-modulele stângi în R C sunt semisimple topologic.
(4) toate R-modulele drepte în DR sunt semisimple topologic.
(5) toate şirurile exacte 0 → A → B → C → 0 de R-module în R C scindează.
 6.2 Concluzii şi recomandări 59

6.2 Concluzii şi recomandări

În teză sunt obţinute rezultate despre subcategoriile epireflective, coreflective ale categoriei
modulelor topologice peste un inel topologic cu unitate, este introdusă noţiunea de varietate
de inele compacte şi este demonstrat analogul topologic al Teoremei lui Birkhoff despre
varietăţi.
Sunt studiate produsele tensoriale de module compacte, este introdusă concepţia de modul
compact plat şi sunt caracterizate cu ajutorul modulelor plate inelele compacte semisimple
în sensul lui Jacobson.
Cercetarea aspectelor categoriale ale teoriei modulelor şi inelelor topologice este un dome-
niu nou în algebra topologică. Continuarea cercetărilor în această direcţie prezintă interes
ştiinţific şi este de perspectivă.
Bibliografie

[1] ALB, A. On functors on topological rings preserving products, Proceedings of the Algebra
Symposium, Cluj-Napoca, 2001, p. 1-8.

[2] ALB, A. Remarks on varieties of compact rings, Proceedings of The 11th Conference on
Applied and Industrial Mathematics, Oradea, 2003, p. 11-13.

[3] ALB, A. Tensor products of modules, Acta Universitatis Apulensis, Proceedings of In-
ternational Conference on Theory and Applications of Mathematics and Informatics
ICTAMI 2003, Alba Iulia - Part B, p. 9-12.

[4] ALB, A. Remarks on varieties of compact rings, Fourth Joint Conference on Mathematics
and Computer Science - Abstracts, Felix-Oradea, 2001, p. 14.

[5] ALB, A. Some coreflective categories of topological modules, 11th Conference on Applied
and Industrial Mathematics CAIM 2003 - Abstracts, Oradea, p. 24.

[6] ALB, A. Some coreflective categories of topological modules, International Conference on

Algebras, Modules and Rings - Abstracts, Lisboa, 2003, Portugal, p. 9.

[7] ALB, A. Tensor products of modules, International Conference on Theory and Applica-
tions of Mathematics and Informatics - Abstract, Alba Iulia, 2003, p. 21.

[8] ALB, A. Some properties of coproducts of topological Abelian groups, Second Conference
of the Mathematical Society of the Republic of Moldova, Chişinău, 2004, Communica-
tions, p. 6-7.
 Bibliografie 61

[9] ADAMEK, J., HERRLICH, H. And STRECKER, G. Abstract and Concrete Categories,
Wiley Interscience, New York, 1990, 482 p.

[10] ANDERSON, F.W. And FULLER, K.R. Rings and categories of modules, Graduate
Texts in Mathematics, vol. 13, Springer Verlag, New York, 1992, 376 p.

[11] ARNAUTOV, V.I., GLAVATSKY, S.T. And MIKHALEV, A.V. Introduction to the
theory of topological rings and modules, Marcel Dekker Inc., 1996, p. 502.

[12] ARNAUTOV, V. I. And URSUL, M. I. O cvasicomponentah topologiceskih kolec i mod-

ulei, Izvestia AN MSSR. Seria fizico-tehniceskih i matematiceskih Nauk, 1984, N 1, p.
9-13.

[13] ALB, A. And URSUL, M. A note on epi-reflective subcategories of the category of Abelian
topological groups, Bulletins for Applied & Computer Mathematics, Pannonian Applied
Mathematical Meetings, Budapest, 2000, p. 331-336.

[14] ALB, A. And URSUL, M. Tensor products of compact rings, Proceedings of The 27th
Annual Congress of ARA, vol. I, 2002, p. 571-574.

[15] ALB, A. And URSUL, M. Tensor products of compact rings, Conference on Universal
Algebra and Lattice Theory - Abstracts, Szeged, Hungary, 2002, p. 1-2.

[16] ALB, A. And URSUL, M. A few homological characterizations of compact semisimple

rings, Conference on Representation Theory and its Applications, Uppsala University,
Sweden, 2004, p. 9.

[17] BASHIR, R., HERRLICH, H. And HUSEK, M. Abelian Groups: Simultaneously reflec-
tive and coreflective subcategories, Categorical Perspectives, Boston, 2001, p. 265-281.

[18] BOTNARU, D. Unele aspecte categoriale ale spaţiilor vectoriale local convexe, Anale
ştiinţifice ale USM, seria "Ştiinţe fiz.-mat.", Chişinău, 2000, p. 77-86.

[19] BOURBAKI, N. Topologie Generale, 1968, I §2, p. 30-45.

[20] BRUMER, A. Pseudocompact Algebras, Profinite Groups and Class Formations, Journal
of Algebra, 4 (3), 1966, p. 442-471.

[21] CARRUTH, J.H., HILDEBRANT, J.A. And KOCH, R.J. Theory of topological semi-
groups, Vol. I, Marcel Dekker, 1986.
 Bibliografie 62

[22] CASTELLINI, G. Epireflections in the category of Abelian topological groups, Rend. mat.
et appl., 1981, 1, nr. 4, p. 609-617.

[23] CIOBAN, M.M. On the theory of topological algebraic systems, Trans. Moscow. Math.
Soc., 1986, p. 115-159.

[24] CIOBAN, M.M. Algebre universale topologice, Editura Universităţii din Oradea, 1999,
142 p.

[25] DIKRANJAN, D. Dimension and connectedness in pseudocompact groups, C. R. Acad.

Sci. Paris, 1993, t. 316, Serie I, p. 309-314.

[26] DIKRANJAN, D. Zero-dimensionality of some pseudocompact groups, Proceedings of

the American Mathematical Society, 1994, v. 120, N. 4, p. 1299-1304.

[27] DIKRANJAN, D. And TKACENKO, M. Varieties generated by countably compact

Abelian groups, Proceedings of the American Mathematical Society, 2002, vol. 130, No.
8, p. 2487-2496.

[28] GRAEV, M.I. The theory of topological groups I, Uspehi Matematiceskih Nauk 5(2),
1950, p. 3-56.

[29] GROTHENDIECK, A. And DIEUDONNÉ, J. Éléments de Géométrie Algébrique, Publ.

Math. IHES, Chapter OI , Section 7.7, 32, 1967, 361 p.

[30] GILLMAN, L. And JERISON, M. Rings of Continuous Functions, Van Nostrand, 1960,
300 p.

[31] GRAMELLINI, M.L. And TOZZI, A. Final topological groups and coreflections, Rend.
Mat. et Appl. 1(4), 1981, p. 139-145.

[32] HERRLICH, H. Topologische Reflexionen und Coreflexionen, Lecture Notes in Mathe-

matics, 78, 1968, 167 p.

[33] HERRLICH, H. And HUSEK, M. Productivity of coreflective classes of topological

groups, Comment. Math. Univ. Carolinae 40, 1999, p. 551-560.

[34] HOFMANN, K.H. Tensorprodukte lokal kompakter abelscher Gruppen, J. reine angew.
Math. 261, 1964, p. 134-149.

[35] HOFMANN, K.H. And MORRIS, S.A. Compact groups with large abelian subgroups,
Math. Proc. Camb. Phil. Soc. 133, 2002, p. 235-247.
 Bibliografie 63

[36] HUSEK, M. And DE VRIES, J. Preservation of products by functors close to reflectors,

Topology and its Appl., 27, 1987, p. 171-189.

[37] HUSEK, M. Categorial methods in topology, General topology and its relations to modern
analysis and algebra, II, Proc. II, Prague Symp., 1966, 2 p .

[38] HUSEK, M. Productivity of coreflective classes, Seminarberichte Fern Universitat agen,

Roc. 64, 1, 1998, p. 137-144.

[39] HUSEK, M. And RICE, M.D. Productivity of coreflective subcategories of uniform spaces,
General Topology and its Applications, 9, 1978, p. 295-306.

[40] ISBELL, J. Uniform spaces, Mathematical Surveys Number 12, 1964, 175 p.

[41] KAPLANSKY, I. Topological rings, American Journal of Mathematics, 69, 1947, p. 153-
183.

[42] KELLEY, J. L. General Topology, New York, 1955, 432 p.

[43] KENNISON, J.F. Reflective functors in general topology and elsewhere, Trans. AMS,
118, 1965, p. 303-315.

[44] KURATOWSKI, K. Apercu sur la notion de quasi-componente d’un espace topologique,

L’enseignement Mathematique, Vol. II, 15, 1969, p. 201-207.

[45] LAZARD, M. Groupes Analytiques p-adiques, Publ. Math. IHES, 26, 1965, p. 5-219.

[46] LOTH, P. Topologically Pure Extension, Contemporary Mathematics, Volume 273, 2001,
p. 191-201.

[47] MAL’CEV, A. I. On the product of classes of algebraic systems, Siberian Journal of

Mathematics, 1967, 8, 2, p 346-365 (in russian).

[48] MAL’CEV, A. I. Algebraiceskie sistemâ, Moskva, Nauka, 1979 (traducere engleză

Springer Verlag, 1983).

[49] MORRIS, S. A. Varieties of topological groups, Bull. Austral. Math. Soc. I-1, 1970, p.
145-160; II-2, 1970, p. 1-13; III-2, 1970, p. 165-178.

[50] VAN MILL, J. n-dimensional totally disconnected topological groups, Math. Japonica,
1987, 12, N 2, p. 267-273.
 Bibliografie 64

[51] NEUMANN, H. Varieties of Groups, Springer-Verlag Berlin Heidelberg New York, 1967,
193 p.

[52] PONTRIAGHIN, L.S. Neprerivnie gruppi, Nauka, Moscva, 1973, 520 p.

[53] PROTASOV, I.V. And SIDORCHUK, A.D. On varieties of topological algebraic systems,
Soviet. Math. Dokl. 23, 1981 (originalul în rusă Dokl. Acad. Nauk SSSR 256, 1981, p.
1314-1318).

[54] SAXON, S.A., MORRIS, S.A. And BROOKS, M.S. Generating varieties of topological
groups, Proc. Edinburgh Math. Soc. (2) 18, 1972/73, p. 191-197.

[55] SEMADENI, Z. And SWIRSZCZ, T. Reflective and Coreflective Subcategories of Cat-

egories of Banach Spaces and Abelian groups, Bulletin de l’academie polonaise des sci-
ences, Serie des sciences math., astr. et phys., vol. XXV, 11, 1977, p. 1105-1107.

[56] SIKORSKI, R. Boolean algebras, Springer Verlag 3rd ed., New York, 1969, 375 p.

[57] SHAKHMATOV, D. Imbeddings into topological groups preserving dimensions, Topology

Appl. 36, 1990, p. 181-204.

[58] TAIMANOV, D. O cvasicomponentah nesviaznih mnojestv, I, II, Matematiceskii

Sbornik, 1949, 25(67), N 3, p. 367-387; 1952, 30(72), N 3, p. 465-482.

[59] TAYLOR, W. Varieties of topological algebras, J. Austral. Math. Soc., 23, 1977, p. 207-
241.

[60] URSUL, M. Compact Rings and Their Generalizations, Kishinev, 1991, 160 p.

[61] URSUL, M. Topological groups and rings, Editura Universităţii din Oradea, 1998, 223
p.

[62] URSUL, M. An example of a planar group whose quasicomponent does’t coincide with
component, Matematiceskie zametki, 1985, v. 38, N 4, p. 517-522.

[63] URSUL, M. Topological rings satisfying compactness conditions, Dordrecht, Kluwer

Acad. Publ., 2002, 327 p.

[64] USPENSKII, V.V. Topological groups and Dugundji compacta, Math USSR Sbornik 67,
1990, p. 555-580 (originalul în rusă Matem. Sbornik 180, 1989, p. 1092-1118).

[65] USPENSKII, V.V. The epimorphism problem for Hausdorff topological groups, Topology
Appl. 57, 1994, p. 287-294.
 Bibliografie 65

Publicaţiile autorului pe tema tezei

[1] ALB, A. On functors on topological rings preserving products, Proceedings of the

Algebra Symposium, Cluj-Napoca, 2001, p. 1-8.
[2] ALB, A. Remarks on varieties of compact rings, Proceedings of The 11th Conference
on Applied and Industrial Mathematics, Oradea, 2003, p. 11-13.
[3] ALB, A. Tensor products of modules, Acta Universitatis Apulensis, Proceedings
of International Conference on Theory and Applications of Mathematics and Informatics
ICTAMI 2003, Alba Iulia - Part B, p. 9-12.
[4] ALB, A. Remarks on varieties of compact rings, Fourth Joint Conference on Math-
ematics and Computer Science - Abstracts, Felix-Oradea, 2001, p. 14.
[5] ALB, A. Some coreflective categories of topological modules, 11th Conference on
Applied and Industrial Mathematics CAIM 2003 - Abstracts, Oradea, p. 24.
[6] ALB, A. Some coreflective categories of topological modules, International Confer-
ence on Algebras, Modules and Rings - Abstracts, Lisboa, 2003, Portugal, p. 9.
[7] ALB, A. Tensor products of modules, International Conference on Theory and Ap-
plications of Mathematics and Informatics - Abstract, Alba Iulia, 2003, p. 21.
[8] ALB, A. Some properties of coproducts of topological Abelian groups, Second Con-
ference of the Mathematical Society of the Republic of Moldova, Chişinău, 2004, Communi-
cations, p. 6-7.
[13] ALB, A. And URSUL, M. A note on epi-reflective subcategories of the category
of Abelian topological groups, Bulletins for Applied & Computer Mathematics, Pannonian
Applied Mathematical Meetings, Budapest, 2000, p. 331-336.
[14] ALB, A. And URSUL, M. Tensor products of compact rings, Proceedings of The
27th Annual Congress of ARA, vol. I, 2002, p. 571-574.
[15] ALB, A. And URSUL, M. Tensor products of compact rings, Conference on Uni-
versal Algebra and Lattice Theory - Abstracts, Szeged, Hungary, 2002, p. 1-2.
[16] ALB, A. And URSUL, M. A few homological characterizations of compact semisim-
ple rings, Conference on Representation Theory and its Applications, Uppsala University,
Sweden, 2004, p. 9.
 Bibliografie 66

Comunicările autorului pe tema tezei

1. Varietăţi de algebre topologice universale - A. Alb; Sesiunea de Comunicări Ştiinţifice

a Universităţii din Oradea, 28-30 mai 1998.

2. Despre o problemă din teoria varietăţior grupurilor topologice - A. Alb; Sesiunea de

Comunicări Ştiinţifice a Universităţii din Oradea, 27-29 mai 1999.

3. Exemple de categorii reflective şi coreflective de grupuri topologice abeliene - A. Alb;

The 7th Conference on Applied and Industrial Mathematics (CAIM), Universitatea din
Piteşti, 15-17 octombrie 1999.

4. Subcategorii epireflective ale categoriei grupurilor topologice abeliene - A. Alb; Sesiunea

de Comunicări Ştiinţifice a Universităţii din Oradea, 25-26 mai 2000.

5. Remarks on varieties of compact rings - A. Alb; Fourth Joint Conference on Mathe-

matics and Computer Science, Felix - Oradea, 5-10 iunie 2001.

6. On functor on topological rings preserving products - A. Alb; Simpozionul de Algebră,

Cluj-Napoca, 23-24 noiembrie 2001.

7. Tensor products of compact rings - A. Alb, M. Ursul; The 27th Annual ARA Congress,
University of Oradea, 29 mai-2 iunie 2002.

8. Tensor products of compact rings - A. Alb; International Conference on Universal Al-

gebra and Lattice Theory, University of Szeged, Hungary, 22-26 iulie 2002.

9. Some coreflective categories on topological modules - A. Alb; 11th Conference on Applied

and Industrial Mathematics (CAIM), Universitatea din Oradea, 29-31 mai 2003.

10. Some coreflective categories of topological modules - A. Alb; International Conference

on Algebras, Modules and Rings, University of Lisboa, Portugal, 14-18 iulie 2003.

11. Tensor products of modules - A. Alb; International Conference on Theory and Ap-
plications of Mathematics and Informatics (ICTAMI), University of Alba Iulia, 24-26
octombrie 2003.

12. Some properties of coproducts of topological Abelian groups - A. Alb; International

Conference on Computers and Communications (ICCC), Băile Felix Spa - Oradea,
27-29 mai 2004.
 Bibliografie 67

13. A few homological characterizations of compact semisimple rings - A. Alb, M. Ursul;

International Conference on Representation Theory and its Applications, University of
Uppsala, Sweden, 22-27 iunie 2004.

14. Some properties of coproducts of topological Abelian groups - A. Alb; The Second Con-
ference of the Mathematical Society of the Republic of Moldova, 17-19 august 2004.
 6.3 Adnotare 68

6.3 Adnotare

În anii 60 ai secolului trecut a apărut o nouă direcţie în topologia generală, şi anume topologia
categorială; fondatorii acestei teorii sunt H. Herrlich, J. Kennison, M. Husek şi alţii.
Noi studiem în această teză următoarele aspecte categoriale ale teoriei modulelor şi inelelor
topologice:

1. caracterizarea subcategoriilor epireflective ale categoriei modulelor topologice peste un

inel topologic R cu unitate;

2. caracterizarea subcategoriilor epireflective ale categoriei R C a tuturor modulelor com-

pacte peste un inel topologic R cu unitate;

3. caracterizarea subcategoriilor simple ale categoriei grupurilor compacte Abeliene;

4. construim diverse subcategorii reflective ale categoriei inelelor topologice şi arătăm
comutativitatea functorilor de reflexie cu produsele topologice;

5. definim un invariant cardinal nou pentru inelele topologice, cu ajutorul lui construim
subcategorii coreflective ale categoriei tuturor modulelor şi obţinem soluţii parţiale ale
problemei lui M. Cioban despre coreflectivitatea categoriei P -modulelor;

6. introducem noţiunea de varietate de inele compacte, demonstrăm analogul Teoremei lui

Birkhoff şi studiem problema asociativităţii grupoidului varietăţilor inelelor compacte
asociative;

7. introducem noţiunea de produs tensorial de module compacte şi studiem proprietăţile

produsului tensorial. Cu ajutorul modulelor compacte plate în sens topologic caracte-
rizăm inelele compacte semisimple în sensul lui Jacobson.

Rezultatele tezei pot fi aplicate în teoria modulelor topologice, în teoria inelelor topologice,
în teoria categoriilor şi în topologia generală.
Teza este scrisă în limba română.
 6.4 Abstract 69

6.4 Abstract

In sixties of the last century there appeared a new direction in general topology, namely,
categorical topology. The founders of this theory are H. Herrlich, J. Kennison, M. Husek and
others.
We study in the thesis the following categorical aspects of the theory of topological modules
and rings:

1. the characterization of epireflective subcategories of the category of all R-modules,

where R is a topological ring with identity;

2. the characterization of epireflective subcategories of the category R C of all compact

modules over a topological ring R with identity;

3. the characterization of simple subcategories of the category of all compact Abelian

groups;

4. we construct different reflective subcategories of the category of all topological rings

and prove the commutativity of the corresponding reflexion functors with topological
products;

5. it is introduced a new cardinal invariant for all topological rings, using this cardinal are
constructed coreflective subcategories of the category of all topological modules and is
given a partial answer to a question of Professor M. Cioban concerning the coreflectivity
of the category of P -modules;

6. it is introduced the notion of a variety of compact rings, is extended Birkhoff’s Theorem

for the class of compact rings and is studied the problem of associativity of the groupoid
of varieties of compact rings;

7. it is introduced the concept of a tensor product of compact modules. By using this no-
tion it is given a characterization of compact semisimple rings in the sense of Jacobson.

The results of the thesis can be applied in the theory of topological modules, in the theory
of topological rings, in category theory and in general topology.
The thesis is written in romanian.
6.4 Abstract 70
 6.5 Cuvinte cheie 71

6.5 Cuvinte cheie

subcategorie epireflectivă,
subcategorie coreflectivă,
modul compact,
inel mărginit,
radicalul Jacobson al unui inel,
m-topologie,
varietate de inele compacte,
modul compact plat,
produs tensorial de module (inele) compacte,
inel semisimplu în sensul lui Jacobson,
coprodus de grupuri topologice Abeliene,
grupuri topologice numărabil complete
 6.6 Keywords 72

6.6 Keywords

epireflective subcategory,
coreflective subcategory,
compact module,
bounded ring,
Jacobson radical,
m-topology,
variety of compact rings,
flat compact module,
tensor product of compact modules (rings),
semisimple ring in the sense of Jacobson,
coproduct of topological Abelian groups,
countably complete topological groups
6.6 Keywords 73
 Аннотация
на диссертацию А. Алб
"Категорные аспекты теории топологичесцкик груп и колец"

В 60-х годах прошлого столетия появилось новое направление в общей топологии, а

именно, категорная топология. Основателями этой теории являются Х. Херрлих, Ж.
Кеннисон, М. Хушек и др.
В диссертации исследуются категорные аспекты теории топологических колец и
модулей. Основные результаты:
1.описаны эпирефлективные подкатегории категории топологичeских модулей над
топологическим кольцом R с единицей;
2. описаны эпирефлективные подкатегории категории RC всех компактных модулей
над топологическим кольцом R;
3. описаны простые подкатегории категории компактных абелевых групп;
4. построены различные рефлективные подкатегории категории топологических колец
и доказана коммутативность соответствующих рефлексивных функторов с
топологическими произведениями;
5. вводится новый кардинальный инвариант для топологических колец и дан
частичный ответ на вопрос М.Чобанa относительно корефлексивности категории P-
модулей;
6. вводится понятие многообразия компактных колец, доказан аналог теоремы
Биркгофа и изучается вопрос ассоциативности группоида многообразий компактных
ассоциативных колец;
7. вводится понятие тензорного произведения компактных модулей и изучаются
свойства тензорного произведения. С помощью плоских в топологическом смысле
компактных модулей описаны компактные полупростые в смысле Джекобсона кольца.
Результаты диссертации могут найти примeнение в теории топологических колец и
модулей, теории категорий и общей топологии.
Работа написана на румынском языке.
 Ключевые слова:

эпирефлективная подкатегория;
корефлективная подкатегория;
компактный модуль;
ограниченное кольцо;
радикал Джекобсона кольца;
m-топология;
многообразие компактных колец;
плоский компактный модуль;
тензорное произведение компактных модулей (колец);
полупростое кольцо в смысле Джекобсона;
копроизведение топологических абелевых групп;
счетно-полные топологичeские группы.